Farmacologie curs

Curs 5 – Sistemul colinergic (partea II)

3. Nicotinicele

 Cuprind nicotina + alte substanţe care stimulează ganglionii vegetativi şi glanda

medulosuprarenală
 La nivelul sinapselor neuromusculare din muşchii striaţi există tot RN = pot fi stimulaţi de nicotină
 substanţele care stimulează exclusiv receptorii colinergici de tip NM NU sunt incluse în categoria
substanţelor nicotinice  substanţe curarizante
 Ganglionii vegetativi (simpatici şi parasimpatici) au ca NT acetilcolina  eliberată în fanta sinaptică 
două tipuri de potenţiale postsinaptice
 potenţiale postsinaptice excitatorii rapide = PPER
 apar cu o latenţă de o aproximativ o milisecundă
 durată scurtă (10 - 50 ms)
 produse prin intermediul unor receptori nicotinici de tip NN
 potenţiale postsinaptice excitatorii lente = PPEL
 apar cu o latenţă de ordinul secundelor
 se menţin o perioadă relativ lungă de timp (30 - 60 s)
 produse prin intermediul unor receptori muscarinici de tip M1
- Exista si:
 potenţiale postsinaptice lente tardive = PPLT
 se menţin pe perioade de timp, de ordinul minutelor
 sunt produse prin intermediul unor receptori peptidergici
 potenţiale postsinaptice inhibitorii = PPI
 produse prin intermediul unor receptori α-adrenergici.
 prin intermediul unor receptori muscarinici de tip M2
- Peptidele şi acetilcolina sunt eliberate din aceleaşi terminaţii nervoase
- Receptorii α adrenergici sunt acţionaţi de:
 noradrenalina - în unele terminaţii adrenergice prezente în ganglion
 noradrenalina sau dopamina - în unele celule prezente în ganglion, rol NU foarte clar stabilit,
cunoscute sub numele de celule mici intens fluorescente (small intensely fluorescent – SIF).
 transmisia sinaptică ganglionară este extrem de complexă  foarte multe substanţe cu rol de NT
printre care: substanţa P, angiotensina, peptida vasoactivă intestinală, serotonina, acidul
gama aminobutiric
 transmiterea informaţiei la nivelul ggl. veg. este supusă unor mecanisme de autoreglare complexe
 un PPE declanşeaza un PA autopropagat în terminaţia postsinaptică, NUMAI DACĂ amploarea
sa este suficient de mare
 receptorii postsinaptici nicotinici de tip NN produc PPER
 sub actiunea acestor receptori  PA autopropagat dacă:
 se eliberează o cantitate suficient de mare de Ach în fanta sinaptică  potenţialul
PPER e suficient de amplu
 se descarca o cantitate mica de Ach, dar membrana postsinaptica e partial
depolarizata (ca urmare a unui PPEL produs anterior prin receptori muscarinici, unui
PPEL tardiv produs prin peptide sau ambele tipuri)
 PPI scad capacitatea receptorilor nicotinici de a declanşa un potential postsinaptic autopropagat
 sinapsa ggl. vegetativ raspunde:
Farmacologie curs

 mai amplu şi la cantităţi mai mici de acetilcolină dacă este supusă unor stimuli repetitivi cu
frecvenţă relativ mare
 mai slab şi numai la cantităţi relativ mari de acetilcolină eliberată în fanta sinaptică dacă este supusă
unor stimuli care se produc rar
 existenţa acestor sisteme de reglare complexe  sinapsa ganglionară poate fi influenţată prin
multe tipuri de substanţe
 cea mai puternică influenţă asupra funcţiei sinapsei ganglionare = acţionarea receptorilor
nicotinici de tip NN  mesajul principal este transmis prin intermediul acestor receptori
 ceilalţi receptori existenţi au numai rol modulator

Receptorii nicotinici NN

- formaţi probabil din 2 subunităţi α şi 3 subunităţi β

 3 tipuri de subunităţi α (α3, α5 şi α7)
 2 tipuri de subunităţi β (notate β2 şi β4)
 toate combinaţiile între aceste subunităţi sunt posibile  teoretic populaţia receptorilor nicotinici NU
este omogenă
o la nivelul ganglionilor vegetativi cei mai frecvent întâlniţi sunt receptorii cu subunit. α3
o celelalte tipuri de receptori nicotinici prezenţi cu precădere în SNC
- exista posibilitatea actionarii diferentiale a unor subtipuri de receptori nicotinici NN prin vareniclina

Nicotina = cel mai important rol pe sinapsa nicotinica

- alcaloid conţinut în planta de tutun = mai multe specii de plante de tutun (cele mai utilizate Nicotiana
tabacum şi Nicotiana vulgaris)
- substanţă lichidă uleioasă, incoloră şi inodoră  în contact cu aerul - culoare brună şi miros
caracteristic (mirosul de tutun)
- foarte toxică = doza letală la om 40-60 mg = o picătură de nicotină pură
- foarte volatilă  dacă o persoană inspiră profund deasupra unui vas deschis cu nicotină pură 
inhalează doza letală
 doză letală de nicotină = două ţigarete obişnuite
 două ţigarete fumate NU omoară  prin ardere se distruge majoritatea nicotinei conţinute
 prin fumatul unei ţigarete  nu toată cantitatea de nicotină patrunde odată în organism, ci fum
dupa fum  intre fumuri, o parte se elimina
 dacă se ingeră două ţigarete obişnuite NU se produce moartea  ingestia produce vărsături
elimină tutunul
 farmacologic, stimulează specific receptorii nicotinici
 efect relativ nuanţat.
 doze mici  receptorii nicotinici de tip NN sunt stimulaţi mai puternic decat receptorii nicotinici
de tip NM
 doze mari  blocarea receptorilor
 efectele nicotinei asupra diverselor aparate şi sisteme sunt foarte greu de interpretat
de exemplu: efecte la nivelul cordului
 stimularea ganglionilor PS  bradicardie
 stimularea ganglionilor S  tahicardie
 blocarea ganglionilor PS  tahicardie
 blocarea ganglionilor S  bradicardie
 eliberarea de catecolamine din glanda medulosuprarenală  tahicardie
 efectul propriu-zis = o sumă algebrică de astfel efecte contrare
Farmacologie curs

- În esenţă, la doze mici, în acut, nicotina stimulează

 ggl vegetativi S
 ggl vegetativi PS
 eliberarea de catecolamine în sânge din MSR
- Efectele propriu-zise asupra diverselor organe, aparate şi sisteme depind de predominanţa unui anume
tonus vegetativ
 organe inervate dominant simpatic  efecte de tip simpatomimetic
 organe inervate dominant parasimpatic  efecte dominant parasimpatomimetice.
 aparat cardio-vascular = inervat dominant simpatic  efecte de tip adrenergic:
 tahicardia
 vasoconstricţie cu paloare
 creşterea TA
 la doze mari  scăderea TA cu ameţeli şi chiar stare de leşin, probabil prin manifestarea unor
efecte blocante ale ganglionilor simpatici
 aparat digestiv = inervat dominant parasimpatic  efecte parasimpatomimetice:
 creşterea motilităţii gastro-intestinale cu greţuri, vărsaturi, diaree, crampe abdominale.
 glande sudoripare  creşte secreţia sudorală
 aparat respirator  bronhoconstricţie şi creşterea secreţiilor bronşice
 greu de apreciat dacă sunt produse prin stimularea ganglionilor PS sau prin iritaţia directă a
mucoasei bronşice produsă de fumul de ţigară

Intoxicaţia acuta cu nicotina:

- forma uşoară (la fumatul a una sau două ţigarete de către un nefumător sau de către un fumător după
o pauză lungă)
 tahicardie  vărsături
 palpitaţii  ameţeli
 paloare tegumentară  eventual, stare de leşin.
 greţuri  tremor al extremităţilor.
 crampe abdominale
- forma severa - la doze mari, întâlnite accidental (in fabricile de tutun sau la cei care manipulează
necorespunzător insecticide pe bază de nicotină)
 paralizia întregii inervaţii vegetative  scăderea marcată a TA până la colaps
 tremorul extremităţilor, urmat de convulsii
 paralizia musculaturii striate, inclusiv a muşchilor respiratori  moarte
 Nicotina NU se utilizează ca medicament  prezintă numai interes toxicologic

Intoxicaţia cronica cu nicotina = tabagism

- nicotina este cel mai important drog legal

- numărul fumătorilor = în general > 25-30% din populaţie.
- dependenţa de tutun = una din cele mai puternice toxicomanii, extrem de mare în societate
 singurul drog care se utilizează zilnic, fără pauze, renunţarea la fumat este extrem de dificilă
 sindromul de abstinenţă - relativ slab.
 agitaţie psihomotorie relativ slabă
 creşterea preocupării pentru obţinerea drogului
 cefalee
 greţuri
- Toxicomania şi dependenţa provocată de nicotină – date de efectele pe SNC.
 în acut, la nefumători  sedare
Farmacologie curs

 la fumătorii cronici  înlăturarea senzaţiei de oboseală + creşterea performanţelor psiho-

intelectuale
- In SNC, nicotina stimulează receptori nicotinici presinaptici, de tip α4β2 - afinitate mai mare decât
pentru receptorii α3β4 de la nivelul ganglionilor vegetativi  stimulează eliberarea de dopamină, acid
glutamic şi alţi aminoacizi excitatori
 creşterea eliberării de dopamină explică fenomenul de adicţie (addiction)
 eliberarea de aminoacizi excitatori explică fenomenele stimulante psihomotorii.
 modificări ale sistemelor de reglare a receptorilor nicotinici  fenomenele de toleranţă
 stimularea prelungită cu nicotină  trecerea receptorilor într-o stare inactivă în care receptorii
au o mare afinitate pentru nicotină, DAR NU pot fi deschise canalele de sodiu în urma fixării
nicotinei de situsurile receptoare.
 în administrare prelungită  creşte densitatea receptorilor nicotinici
 prin favorizarea asamblării acestora din subunităţile componente
 prin creşterea timpului de înjumătăţire receptorilor nicotinici
- Tabagismul este important pentru patologia severă cu care se asociază
 creşterea incidenţei cancerului pulmonar - NU se datorează nicotinei, ci altor substanţe
cancerigene din fumul de ţigară
 ţigaretele light (cantităţi mai mici de nicotină) NU sunt mai puţin cancerigene
 creşterea frecvenţei cancerului de vezică urinară.
- Alte efecte nocive ale fumatului sunt mult mai frecvente, explicabile prin mecanismul de acţiune al
nicotinei:
 agravarea cardiopatiei ischemice  creste riscul de IMA, a bolilor vasculospastice şi patologiei
cardio-vasculare
 agravarea ulcerului gastroduodenal
 agravarea patologiei digestive
 bronşita cronica tabagică (cea mai frecventa)
o a devenit o regulă pentru toţi fumătorii cronici de lungă durată
o rol important – gudroanele din fumul de ţigară, NU NUMAI nicotina

- Efectele nocive ale fumatului sunt RA tip toxic, dependente de doză, cu atât mai frecvente cu cât
numărul de ţigarete fumate zilnic este mai mare
 frecvenţa bolilor provocate de tutun ↑ la cei care fumează > 10 ţigarete pe zi.
 se corelează si cu perioada de timp
 bolile produse de fumat pot fi prezente la fumătorii pasivi

Renunţarea la fumat

- renunţă la fumat persoanele foarte motivate sau care au dezvoltat o patologie indusă de fumat
- masuri generale de ordin social (interzicerea fumatului in spatii publice)  limitarea numărului de
ţigarete fumate zilnic + limitarea numărului de fumători pasivi
 nu conduc la renuntarea de fumat
 creşterea preţului ţigaretelor NU s-a dovedit o măsură eficace.
- riscul de reapucare creste in situatii de: intrare in contact cu drogul, caracter social, situatii stresante
 dorinta de reutilizare = „craving”
- măsurile medicale
 cea mai utilizată + cea mai etică = administrarea de nicotină sub diverse forme: dispozitive de
administrare transdermică, gumă de mestecat, dispozitive inhalatoare
 porneşte de la ideea (controversată) că fumatul are drept obiectiv biologic menţinerea unei
nicotinemii constante  scade dorinţa fumătorului de a fuma
Farmacologie curs

 fumatul unei tigarete la o persoana care are deja o anumita nicotemie  efectele toxice
exagerate  senzatie neplacuta
 efecte identice cu cele ale nicotinei administrată sub formă de ţigarete
 lipsesc efectele toxice ale celorlalte componente din tutun
 se speră că va fi înlăturată componenta psihologică legată de fumatul propriu-zis 
renunţarea la fumat.
 altă metodă medicală = administrarea de VARENICLINĂ.
 medicament agonist parţial al receptorilor NN de tip α4β2 din creier  diminueaza dorinta de
a fuma  NU este posibila cresterea fenomenului de adictie
 afinitate mult mai mică faţă de receptorii NN de tip α3β4 de la nivelul ganglionior vegetativi şi o
mică afinitate faţă de receptorii NM (musculari) tip 1
 efectele nicotinice periferice sunt puţin frecvente (≥1/1000 <1/100)
 frecvente reacţii adverse:
 insomnie  cefalee
 vise anormale  greaţă
 creşterea apetitului.
 reactii adverse mai puţin frecvente:
 reacţii de panică  depresie, anxietate
 disforie  halucinaţii
 bradifrenie  modificări ale libido-ului (crescut, sau
 anomalii de gândire scăzut)
 nelinişte  ideaţie suicidară
 modificări ale stării de  psihoze, agresivitate
dispoziţie  somnambulism
 dependenţa de vareniclin
 alte medicamente utilizate în tratamentul tabagismului:
 medicamentele antidepresive = bupropiona
 studii experimentale bupropiona, in vitro, inhibă necompetitiv receptori nicotinici de
tip 32, 42 sau 7 capabilă să înlăture efectele nicotinei
 succesele acestor metode sunt semnificativ statistic mai bune decât cele obţinute cu placebo
 NU depăşesc 40% din persoanele tratate
 in unele studii vareniclina > celelalte metode medicale.
 asocierea terapiilor psihologice creşte eficacitatea acestor tratamente

Alte substante nicotinice:

- nici una nu este utilizată ca medicament

- nu prezintă interesul toxicologic al nicotinei.
- interesante dpdv al farmacologiei experimentale  instrumente de cercetare
- tetrametilamoniul (TMA):
 structura chimică  situsul receptor de pe receptorul nicotinic are o structură sterică
complementară ionului amoniu (o adâncitură şi un sediu anionic)
 prezintă numai efecte stimulante ale sinapselor nicotinice, fără să prezinte efecte blocante la
doze mari

 Se fac progrese in domeniul actionarii receptorilor nicotinici cerebrali in: schizofrenie, Alzheimer,
combaterea durerii (medicamente analgezice), domeniul neuropshiatric
Farmacologie curs

4. Ganglioplegicele

 grupă de medicamente care paralizează ganglionii vegetativi S şi PS + sinapsa dintre fibrele

nervoase eferente şi MSR (considerată un mare ganglion simpatic modificat).
 blocarea ggl vegetativi se obţine NUMAI prin blocarea receptorilor nicotinici de tip NN
 se utilizează mai puţin sau chiar deloc ca medicamente

Tetraetilamoniu (TEA)

- blochează receptorii NN şi scoate în evidenţă legatura dintre medicamente si situsul R

 situsul receptor are un sediu anionic + o adancitura  TMA poate patrunde  efect agonist
 TEA nu poate patrunda, mai voluminos  se leaga de receptor, dar NU il activeaza  efect
blocant/ antagonist competitiv

Hexametoniul si pentametoniul

- blocante ale sinapselor ganglionare

- formate din două grupări cuaternare de amoniu unite între ele printr-o catenă de 6/5 atomi de C
- structura a permis emiterea ipotezei  distanţa între sediile anionice de pe receptorii nicotinici
ganglionari = lungimea unei catene de cinci sau şase atomi de carbon
- !!hexametoniul are efect blocant şi NU efect agonist  CIUDAT pentru ca:
 grupările sale cuaternare de amoniu (-N+(CH3)3) pot pătrunde în adâncitura de pe situsul
receptor
 probabil ca hexametoniul blocheaza în fapt canalul de sodiu reprezentat de receptorul nicotinic
decât să blocheze situsurile receptoare pentru acetilcolină (argumente experimentale)

Pentoliniul

- blocheză competitiv situsurile receptoare pentru acetilcolină

- are două grupări cuaternare de amoniu voluminoase ~ cu TEA, situate la o distanţă egală cu o catenă
de 5 atomi de carbon ~ cu pentametoniul

Alte blocante ale receptorilor nicotinici ganglionari: trimetafanul şi mecamilamina

 structuri complexe de amine terţiare şi voluminoase
 mecamilamina (spre deosebire de celelalte) este liposolubilă
Farmacologie curs

Efectele ganglioplegicelor
 diminuează până la anulare activitatea ganglionilor vegetativi  scad controlul colinergic şi adrenergic
al structurilor efectoare
 efecte mai importante cu cat controlul vegetativ tonic este mai intens
 in teritoriile inervate S  efecte asemanatoare cu simpatoliticele
 in teritoriile inervate PS  efecte asemanatoare cu parasimpatoliticele

Asupra aparatului cardio-vascular:

- vasele sanguine = inervate practic exclusiv adrenergic  înlăturarea acestui  scădere a TA.
 Hipotensiunea arterială - componentă ortostatică.
 la trecerea din clinostatism în ortostatism  tendinţa de scădere a TA datorată efectului
gravitaţional contracarată de reflexe simpatice presoare care implică ganglionii vegetativi
simpatici.
 blocarea ganglionilor simpatici  împiedică reflexele
 Diminuarea tonusului simpatic în teritoriile vasculare bogate în receptori β2-adrenergici: cordul,
creierul, rinichii  scade irigatia vasculara in aceste teritorii
- cord: tonusul colinergic depăşeşte în intensitate tonusul adrenergic  produc tahicardie
 denervare chimica  creste sensibilitatea cordului la catelaminele circulante  cauza de aritmii
sau agravare a unei cardiopatii ischemice
 la persoanele tahicardice (tonusul adrenergic e dominant)  bradicardie
 debitul cardiac scade  scăderea întoarcerii venoase
 la persoanele cu insuficienta cardiaca si dilatatie mare de cord creste debitul cardiac prin
scăderea rezistenţei periferice  creşte eficienta contracţiei miocardice
 Efectele asupra altor aparate şi sisteme sunt mai puţin importante comparativ cu efectele cardio-
vasculare

Asupra aparatului digestiv

- inervat predominant PS  efecte asemănătoare medicamentelor parasimpatolitice.

 diminuează tranzitul intestinal până la producerea de ileus paralitic
 în mai mică măsură  scad secreţia clorhidropeptică şi motilitatea gastrică.

Asupra aparatului urinar

- creşterea tonusului sfincterului vezical şi creşterea capacităţii vezicii urinare  intarzie micţiunea.
 Îngreunează erecţia şi întârzie ejacularea  NASOL ☹

Asupra ochiului

- midriază incompletă
 irisul e inervat atât S, cât şi PS
 tulburări de acomodaţie prin paralizia muşchiului ciliar

Mecamilamina - străbate bariera hematoencefalică  produce efecte pe SNC: sedare, tremor, mişcări
coreiforme
 celelalte ganglioplegice sunt lipsite de efecte nervos centrale

Farmacocinetica:
Farmacologie curs

- străbat cu dificultate membranele biologice  absorbţie digestiva limitata şi impredictibilă (cu exceptia
mecamilamina)
- pe cale orală scade foarte mult motilitatea gastrică  mai multe doze administrate succesiv se
acumuleaza in stomac
- când stomacul evacueaza mai multe doze odată în intestin --> absorbţia intestinală a unei cantităţi mari
determina o scădere periculoasă a TA până la colaps
- efect impredictibil pe cale orală  perioade de timp fără efect alterneaza cu perioade de timp cu efect
periculos de intens
- eliminare rapida prin excretie urinara
- mecamilamina se absoarbe omogen din tubul digestiv  acumulare in ficat + rinichi  efect mai
constant in timp si de lunga durata

Dpdv terapeutic cel mai important medicament ganglioplegic = trimetafanul

- administrarea IV  scadere marcata a TA (instalata in 2-4 minute, dureaza mai putin de 10 minute) 
efect foarte controlabil
- administrare in perfuzie IV continua in situatii in care e nevoie de o scadere rapida a TA:
 crize hipertensive majore
 anevrismul disecant de aortă în criză dureroasă
 scaderea TA opreste procesului de dilacerare  opreste rapid durerea intensa
 limitarea sângerărilor în plagă în cursul unor intervenţii chirurgicale foarte sângerânde
- latenţa şi durata foarte scurtă a efectului  debitul perfuziei e reglat în practica clinică în funcţie de
efectul căutat
 efectul încetează odată cu încetarea perfuziei
 Principalele riscuri - cardio-vasculare:
 hipotensiune arterială până la colaps
 agravarea unei ischemii cerebrale sau miocardice
 aritmii cardiace.
 administrare în mediu spitalicesc sub strictă supraveghere medicală
 se face pe o perioada limitata de timp  nu putem vorbi de instalarea unei constipatii sau de
hipotensiune ortostatica intr-o ora de perfuzie
- Sunt autorizate si preparate de pentametoniu  au aceleaşi indicaţii ca trimetafanul sau
mecamilamină  administrare pe cale orală la bolnavi cu hiperTA foarte severă (NU răspund la alte
tratamente)

4. Curarizantele

 clasă de substanţe care paralizează musculatura striată si actioneaza asupra receptorilor nicotinici la
nivelul plăcii motorii
 numele vine de la curara, extractul brut din planta Chondodendron tomentosum
 utilizat de băştinaşii amerindieni pentru otrăvirea săgeţilor de vânătoare
 omora animalele vânate prin paralizarea musculaturii striate, inclusiv a muşchilor respiratori.
- se utilizează în principal în anesteziologie

Receptorii nicotinici de tip NM de la nivelul plăcii motorii

 canale ionice pentru Na constituite prin asamblarea a 5 subunităţi: 2 subunitati α si 3 subunitati care
pot fi β, γ, δ
 fibrele muscualre embrionare + fibrele musculare denervate - 
 fibrele musculare adulte inervate - (121()).
Farmacologie curs

 in procesul de hipersensibilizare prin denervare  creşte mult densitatea receptorilor nicotinici

musculari  apar receptori extrasinaptici + majoritatea receptori tip 12
 situsul receptor pentru acetilcolină este în legătură cu subunitatea α (la jonctiunea subunitate α –
subunitate vecina)  pe un receptor nicotinic exista mereu 2 situsuri receptoare pentru Ach (de
care se leaga 2 molecule)
 distanta intre cele 2 situsuri = lungimea unei catene de 10 atomi C
 fixarea a 2 molecule de Ach  deschide canalul de Na  activeaza curent de Na
transmembranar  depolarizare membranara + aparitia unui PPE
 canalul de sodiu ramâne în stare deschisă aprox.1 milisecundă  apoi, se închide automat
 terminarea efectului = dispariţia acetilcolinei din fanta sinaptică produsă:
o prin difuziune
o prin metabolizarea de către colinesterază.
 viteza cu care colinesteraza metabolizează Ach e foarte mare  Ach dispare din fanta sinaptică cu
un t1/2 = 200 de microsecunde
 NU toate moleculele de Ach eliberate in fanta se fixeaza pe receptorii nicotinici postsinaptici
 moleculele
 la desprinderea moleculelor de pe receptorii nicotinici  rapid metabolizate  o molecula de
Ach reuseste sa activeze un singur receptor nicotinic, apoi dispare din fanta sinaptica

- Curarizantele au în structura chimică două grupări cuaternare de amoniu situate la o distanţă =

lungimea unei catene de 10 atomi de carbon
 legătura între cele două grupări cuaternare de amoniu se poate face prin:
o lanţ simplu, suplu şi flexibil de atomi  substanţele = leptocurare
o structură chimică relativ complexă  substanţele = pahicurare

a) Pahicurarele

- acţionează ca blocante ale receptorilor nicotinici de tip NM  impiedica actionarea receptorilor de

Ach endogena  blocheaza depolarizarea mb. postsinaptice
- se numesc şi curarizante antidepolarizante
- determina paralizia sinapsei neuromusculare  scăderea marcată a tonusului muscular  paralizia
musculaturii striate
- administrarea de substante anticolinesterazice (neostigmina)  efect antagonizat competitiv prin
cresterea cantitatii de Ach in fanta sinaptica
- doze mari  blocarea canalului de Na+ prin pătrunderea moleculelor respective în interiorul acestui
canal
 la doze mari, efectul e antagonizat doar partial de anticolinesterazice
Farmacologie curs

- unele au proprietati histamino-eliberatoare  creşterea cantităţii de histamină eliberată în organism =

cauză de bronhospasm, scăderea suplimentară a TA cu tahicardie, eventual erupţii cutanate ~
alergice.

b) Leptocurarele

- acţionează ca agonişti ai receptorilor nicotinici de tip NM  stimularea lor  producerea unor

contracţii musculare (fasciculaţii musculare)
- diferite chimic de Ach  metabolizate mai lent de colinesteraza  persista mult timp in fanta sinaptica
 stimularea receptorilor de lunga durata
- stimularea musculara e inlocuita rapid de paralizia musculaturii respective
 fenomenul care e la baza inlocuirii excitatiei cu paralizia musculara NU e clar explicat  ipoteze:
 stimulare prelungita a membranei postsinaptice  se formează în jurul sinapsei o zonă de
inhibiţie responsabilă de paralizie
* fenomen intalnit si la alti receptori nicotinici  exemplu: nicotina în doze mici stimulează
ganglionii vegetativi, DAR în doze mari îi paralizează
- actioneaza ca agonişti de lungă durată ai receptorilor nicotinici musculari = curarizante
depolarizante
 efectul NU este antagonizat de anticolinesterazice, ci potenţat (spre deosebire de curarizantele
antidepolarizante)
 paraliza musculaturii striate produsă de curarizante NU interesează toate grupele musculare in mod
egal
 muşchii mai bine inervaţi (de finete)  mai puternic influenţaţi
 paralizia se instaleaza treptat:
o mm. fetei  mm. gatului si mainii  mm. membrelor  mm. trunchiului  mm.
intercostali  diafragmul  moartea prin asfixie
o daca se mentin conditii de respiratie artificiala pana la disparitia efectului curarizant 
revenire fara consecinte biologice
 Iparalizării muşchilor gâtului : Iparalizării diafragmului întotdeauna >1  măsură a siguranţei terapeutice a acestor
medicamente
 selectivitatea faţă de receptorii NM nu este absolută pentru toate medicamentele  blocheaza şi
receptorii NN de la nivelul ganglionilor vegetativi  efect ganglioplegic  scaderea TA (reactie
nedorita)

Farmacocinetica:

- cele două grupări cuaternare de amoniu  mare polaritate a moleculelor  NU permite traversarea
membranelor biologice
 NU se absorb digestiv (permitea băştinaşilor amerindieni să consume carnea otrăvită cu curara) 
se administrează numai IV  nu pătrund în general în ţesuturi şi organe
 NU străbat bariera hematoencefalică  lipsite de efecte pe SNC.
- curarizantele antidepolarizante se elimină din organism pe cale urinară, dar unele se pot elimina prin
metabolizare
- efectul pahicurarelor se instalează in 5-6 minute de la administrare şi durează 30-60 de minute
 au aparut si pahicurare cu latenţă scurtă şi efect de scurtă durată
- efectul leptocurarelor este scurt (cca 1 minut) si dureaza aprox. 10 min

Importanta terapeutica:
Farmacologie curs

- se utilizeaza in principal în anesteziologie pentru paralizia musculaturii striate necesară intervenţiei

chirurgicale (intervenţiile pe abdomen şi torace)
 relaxarea musculară  scăderea necesarului de anestezice generale  creşte siguranţa actului
anestezic şi chirurgical
 anestezia generala propriu-zisa utilizeaza pahicurare cu latenta de actiune lunga- durata
efectului este prelungita
 leptocurarele au latenta f. scurta + efect de scurta durata  faciliteaza intubarea pacientului
- alte utilizari:
 reducerii unor fracturi vechi (pentru relaxarea musculară)
 scăderii rezistenţei opuse de cutia toracică la respiraţia asistată (pentru relaxarea
musculaturii respiratorii la bolnavii care necesită respiraţie asistată pentru perioade relativ lungi
de timp)
 tratamentul unor stări tetanice
 diminuarea disconfortului produs de convulsii în tratamentului electroconvulsivant (în
depresia psihotică)
 facilitarea intubaţia traheală – nelegata de anestezia generala
 medicamente cu puţine reacţii adverse
 riscul asfixiei produse prin paralizia musculaturii respiratorii  NU sunt utilizate decât în condiţii
de spitalizare (medici specializaţi în anestezie şi terapie intensivă)

a) Leptocurare
 singurul medicament utilizat la ora actuală = SUXAMETONIUL (succinilcolina)
 chimic = 2 molecule de acetilcolină unite la capătul opus grupării cuaternare de amoniu  două
grupări cuaternare de amoniu unite printr-un lanţ de 10 atomi (NU toţi sunt atomi de carbon = doi
dintre ei sunt de oxigen)
 efecte agoniste asupra receptorilor nicotinici musculari
 structura chimică ~ acetilcolinei  metabolizat foarte rapid în sânge de pseudocolinesterază
 efectul se instaleaza f. repede (latenta paraliziei musculare = aprox. 1 minut) + durata f. scurta ( 5-
10 min)
 paralizia musculaturii striate e precedată de contracţii musculare vizibile clinic= fasciculatii
musculare - în special în zona muşchilor deltoizi
 există unele persoane cu deficit genetic în pseudocolinesterază
 metabolizeaza f. greu medicamentul  efectul suxametoniului poate fi intens si de lunga
durata  doze terapeutice pot determina paralizia mm. respiratori (inclusiv diafragmul)
 utilizarea suxametoniului in conditii de siguranta - limiteaza consecintele apneei toxice
 se poate doza pseudocolinesteraza serica inainte de administrarea suxametoniul, DAR
frecventa redusa a cazurilor (ineficient „economic”)
 fasciculaţiile musculare produse de suxametoniu pot fi cauză de dureri musculare ulterioare actului
curarizării (postanestezice)
 activitatea musculară exagerată înaintea instalării paraliziei musculare  eliberarea unor cantităţi
mari de potasiu din fibra musculară striată  creşterea potasemiei
 aceste fenomene ar putea fi combătute parţial cu curarizante antidepolarizante înaintea
administrării de suxametoniu
 administrarea in prealabil de curarizante antidepolarizate  doze de suxametoniu cu 30-
50% mai mari
 se utilizează (I) pentru a facilita intubaţia traheală – anestezie gen. sau alta situatie care impune
 supradozare  DOAR menţinerea respiraţiei asistate până la dispariţia efectului medicamentului
 anticolinesterazicele NU antagonizează efectul suxametoniului, ci il amplifica

b) Pahicurarele
Farmacologie curs

- produc paralizia a musculaturii striate

 efectul se instalează în 5-6 minute
 durează, în funcţie de medicament, între 30-60 de minute.
 cel puţin parţial, antagonizat de anticolinesterazice
- supradozare  administrarea de neostigmină + atropină (contracarare efecte muscarinice ale
neostigminei)

- Tubocurarina (d-tubocurarina) = primul curarizant cunoscut

 alcaloidul conţinut în curara.
 efecte ganglioplegice şi proprietăţi histaminoeliberatoare.
 reacţii adverse: hipoTA, tahicardie, bronhospasm sau erupţii cutanate  limitează considerabil
utilizarea sa

- Galamina (flaxedil)
 pahicurară de sinteză
 potenţă mai mică decât tubocurarina si efecte ganglioplegice şi histaminoeliberatoare mai slabe.
 provoacă tahicardie (probabil printr-un mecanism parasimpatolitic)
 uneori, produce cresterea TA

- Pancuroniul (pavulon)
 curarizant de sinteză
 potenţă mai mare decât galamina şi foarte slabe efecte ganglioplegice şi histaminoeliberatoare.
 poate produce fenomene histaminice: bronhospasm sau erupţii cutanate
 poate produce tahicardie şi creşterea TA (probabil prin stimularea ganglionilor vegetativi simpatici)

Alte pahicurare
- cu durată lungă de acţiune (precum cele de mai sus)
 metocurina
 doxacurium
 pipecuronium
- cu durată de acţiune intermediară
 atracurium
 cisatracurium
 rocuronium
 vecuronium
- cu durată de acţiune scurtă = mivacurium
- cu durata ultrascurtă, la fel ca suxamentoniu, gentacurium
 latenţă de instalare a efectului de 1-2 minute
 durată a efectului de 5-10 minute  poate sa înlocuiască suxametoniul pentru facilitatrea
intubaţiei orotraheale  avantaje:
o NU produce fasciculaţii musculare
o NU produce dureri musculare postoperatorii
o NU creşte potasemia
o NU produce apnee toxică la bolnavii cu deficit în pseudocolinesterază.
 noile curarizante antidepolarizante sunt mai bine suportate decât vechile curarizante
antidepolarizante  riscul blocării ganglionilor vegetativi şi riscul eliberării de histamină extrem de
mici, dar NU nule

Interactiuni medicamentoase:
Farmacologie curs

- in principal, cu anestezicele generale

 unele anestezice generale potenteaza mai mult, altele mai puţin efectul curarizant
- cu antibiotice aminoglicozidice: prin blocarea canalelor de calciu presinaptice de tip N 
îngreunează eliberarea Ach în fanta sinaptică  potenţează efectul curarizant
 trebuie evitate în cazul administrării de curarizante
 daca evitarea NU a fost posibilă si bolnavul îşi reia cu dificultate respiraţia la trezirea din
anestezie  administrarea de calciu

6. Anticolinesterazicele

Este prezentat schematic modul în care aceste substanţe sunt degradate de acetilcolinesterază (AchE) şi, implicit, modul în
care aceste substanţe inhibă AchE, precum şi procesul de îmbătrânire a AchE supusă acţiunii organofosforicelor.

 grup de substanţe care inhibă activitatea acetilcolinesterazei.

 prima cunoscută = un alcaloid din planta Phyzostigma venenosum, ezerină sau fizostigmină
 utilizata în Africa de Vest ca otravă judiciară.
 inainte de Primul Razboi Mondial, s-au sintetizat astfel de substante toxice = insecticide
 in al Doilea Razboi Mondial – utilizare de multe substanţe anticolinesterazice extrem de toxice =
substanţe toxice de luptă

Acetilcolinesteraza (AchE)
- enzima care degradează Ach din fanta sinaptică
- rol extrem de important în terminarea efectului farmacologic al acetilcolinei
- degradarea Ach se desfăşoară în două etape.
 hidroliza moleculei de acetilcolină  eliberarea colinei + fixarea covalentă a grupării acetil de
enzimă sub formă de acetil-AchE.
 desfacerea legăturii covalente dintre gruparea acetil şi AchE cu reactivarea enzimei
 reactii extrem de rapide = 150 microsecunde
Farmacologie curs

Tipuri de anticolinesterazice

- esteri ai acidului carbamic

 ezerina = are structură aminică
 neostigmina = are structură cuaternară de amoniu.
 hidrolizate de AchE în mod similar acetilcolinei  carbamil-AchE
 defacerea legăturii covalente dintre gruparea carbamil şi enzimă = proces dificil, necesita
timp îndelungat (2-6 ore)
 pe perioadă cât enzima este carbamilată, AchE este inactivă

 organofosforice
 structură de dialchilfosforil
 hidrolizate de AchE  dialchilfosforil-AchE
 desfacerea legăturii covalente dintre gruparea dialchilfosforil şi enzimă = extrem de dificilă
 dureaza sute de ore, timp in care enzima este inactivă
 reactivarea AchE necesită un timp îndelungat  dispariţia efectului organofosforicelor are loc prin
sinteza de noi molecule de AchE
 oximele (obidoxima şi pralidoxima) accelerează procesul de desfacere a legăturii covalente
dintre gruparea dialchilfosforil şi AchE
 reactivează enzima  se numesc si reactivatori de colinesterază
 utile în tratamentul intoxicaţiei cu organofosforice
 efectul lor depinde de forma R-alchil
 nu influenţează procesul de desfacere a altor radicali fixaţi pe AchE (ex: R-carbamil).
 reactivatorii sunt mult mai activi faţă de dimetilfosforil decât faţă de dietilfosforil
 in timp, R-dialchilfosforil poate pierde o grupare alchil  împiedică efectul oximelor.
 creştere a rezistenţei faţă de efectul oximelor = proces de îmbătrânire a enzimei.

 substanţe anticolinesterazice cu structură de alcooli cuaternari de amoniu

 NU prezintă o grupare esterică (edrofoniul).
 NU sunt lizate de enzimă, dar se fixează reversibil de AchE de acelaşi situs ca Ach  împiedicând
prin competiţie fixarea Ach de enzimă.
 efect de foarte scurtă durată

 unele anticolinesterazice (alcoolii cuaternari de amoniu şi carbamaţii) au un efect de scurtă durată, pe

când compuşii organofosforici au un efect de foarte lungă durată.
 anticolinesterazicele cu durată scurtă de acţiune = anticolinesterazice reversibile
 anticolinesterazicele cu durată foarte lungă de acţiune = anticolinesterazice ireversibile
* termenii reversibil şi ireversibil NU corespund întru totul realităţii, cel puţin dpdv chimic.

Farmacocinetica
- depinde de:
 polaritatea moleculei
 mecanismul de acţiune, deoarece este si modalitate de metabolizare a acestor substanţe.
- substanţele cu structură cuaternară de amoniu (neostigmina), străbat cu dificultate membranele
biologice
 se absorb cu dificultate din tubul digestiv
 NU străbat bariera hematoencefalică.
 eliminarea prin:
 metabolizare de către AchE în cadrul mecanismului lor de acţiune farmacodinamică
 alte colinesteraze din sânge.
Farmacologie curs

 durata efectului corelată cu persistenţa substanţei în organism.

- substanţele nepolare (ezerina şi compuşii organofosforici)
 străbat cu uşurinţă membranele biologice
 se absorb digestiv
 străbat bariera hematoencefalică
- substanţele organofosforice se absorb extrem de bine indiferent de calea de administrare, orală,
respiratorie, cutanată sau mucoasă
 pătrund extrem de bine în creier
 eliminarea  prin metabolizare de către AchE şi alte esteraze din sânge.
 durata efectului ezerinei depinde de persistenţa substanţei în organism.
 durata efectului organofosforicelor este mult mai lungă decât persistenţa substanţei în organism si
depinde de timpul necesar reactivării AchE

Efectele farmacodinamice
- depind de mulţi factori care ţin de organism si de particularitatile farmacodinamice si farmacocinetice
ale substantei
- inhibarea activităţii AchE  acumularea Ach în fanta sinaptică + creşterea persistenţei la locul de
acţiune
- prezinta efecte colinergice la nivelul tuturor sinapselor care utilizează Ach ca NT
 cu atât mai intense cu cât tonusul colinergic este mai intens.
- structurile influenţate de toate anticolinesterazicele sunt:
 musculatura striată (efecte nicotinice prin acumularea de acetilcolină la placa motorie)
 tubul digestiv şi vezica urinară (efecte muscarinice).
- substanţele cu structură cuaternară de amoniu (neostigmina)
 au puţine şi slab exprimate efecte sistemice
 nu prezintă efecte pe SNC
 cele mai intense efecte ale neostigminei sunt la nivelul musculaturii striate şi tubului digestiv.
- substanţele liposolubile (ezerina şi organofosforicele):
 gamă foarte largă de efecte sistemice
 efecte pe SNC
 toxicitate crescuta
- substanţele organofosforice
 durată de acţiune incomparabil mai lungă decât ezerina
 efecte mult mai intense şi de mai lungă durată decât ezerina  creşte extrem de mult
toxicitatea.
 Toxicitatea este atât de mare încât nu pot fi utilizate ca medicamente  interesante numai dpdv
toxicologic

Importanta terapeutica:

 utilizarea depinde de: farmacodinamica, farmacocinetica, toxicologie

Neostigmina
- una din cele mai puţin toxice anticolinesterazice
- medicament pe cale sistemică pentru tratamentul miasteniei gravis dar şi pentru:
 creşterea tranzitului intestinal
 creşterea activităţii vezicii urinare
 tratamentul intoxicaţiei cu curarizante antidepolarizante
- aceleaşi utilizări cu piridostigmina = o alternativă la neostigmină.
Farmacologie curs

Edrofoniul
- efect de foarte scurtă durată
- utilizat sistemic pentru diagnosticul funcţional al miasteniei gravis şi în cardiologie pentru
tratamentul tahicardiei paroxistice supraventriculare.

Ezerina
- liposolubila  frecvente & grave reacţii adverse fata de neostigmina sau edrofoniul
- NU poate fi utilizată sistemic, deşi efectul său este tot reversibil ca şi în cazul neostigminei.
- se utilizează în instilaţii conjunctivale pentru tratamentul glaucomului

Tacrina şi donepezilul
- străbat cu uşurinţă bariera hematoencefalică
- oarecare selectivitate faţă de AchE cerebrală  permite utilizarea lor pentru tratamentul bolii
Alzheimer

Anticolinesterazicele organofosforice
- foarte liposolubile
- pătrund cu uşurinţă în majoritatea ţesuturilor şi organelor
- efect de foarte lungă durată  toxicitate extrem de mare
- NU se pot utiliza ca medicamente  utilizate ca insecticide / substante toxice de lupta

Anticolinesterazicele cu durată scurtă de acţiune = anticolinesterazice reversibile au ca principali

reprezentanţi neostigmina, piridostigmina, edrofoniul, şi ezerina.

Neostigmina
- creşte disponibilul de Ach la nivelul sinapselor colinergice  efecte colinomimetice la nivelul
musculaturii striate, tubului digestiv şi vezicii urinare
- creşte disponibilul de Ach şi persistenta Ach în fanta sinaptică neuromusculară  facilitează transmisia
sinaptică colinergică la nivelul musculaturii striate  esential in tratamentul miasteniei gravis
 boală datorată scăderii numărului de receptori NM (mecanism imunologic)
 se produc autoAc îndreptati împotriva subunităţilor α1 ale receptorilor nicotinici musculari
(subunitatea nu exista în compoziţia altor tipuri de receptori nicotinici)
 caracterizată printr-o oboseală musculară patologică
 înlătură manifestările clinice ale miasteniei
 poate fi utilizata si ca test diagnostic
 pozitiv:
o tratamentul cu neostigmină este pe o durată lungă de timp
o asigură o activitate a musculaturii striate apropiată de normal
o NU influenţeaza însă evoluţia bolii
 uneori se asociază alte medicamente (influenteaza evoluţia bolii, nu simptomatologia) -
cortizoni sau medicamente imunosupresoare
- utilizarea ca decurarizant:
 in supradozarea curarizantelor antidepolarizante  blocarea R NM  administrarea de
neostigmina  creşterea disponibilului de acetilcolină  deplasarea prin competiţie a
moleculelor de curarizant de pe receptorii NM  inlatura efectele curarizantelor
- alte efecte:
 asupra tubului digestiv
 accelerarea tranzitului gastro-intestinal
Farmacologie curs

o determina cresterea secretiilor digestive (inclusiv HCl)  poate agrava ulcerul gastric
sau intestinal
 creşterea tranzitului intestinal  utilă terapeutic pentru tratamentul atoniilor intestinale şi
ileusului paralitic
o in ileusul mecanic, accelerarea tranzitului intestinal poate să evolueze cu ruptură
intestinală  contraindicata
o în tratamentul miasteniei gravis, diareea = reacţie adversă frecvent întâlnită
 asupra vezicii urinare
 favorizarea golirii vezicii urinare pot fi utile pentru tratamentul atoniilor vezicale (cele
întâlnite după unele intervenţii chirurgicale = atonii vezicale postoperatorii)
 asupra altor organe si aparate
 bronhospasm
 creşterea secreţiei bronşice
 bradicardie
 scăderea vitezei de conducere A-V
 scăderea forţei de contracţie a miocardului (ventriculii sunt puţin inervaţi vagal) – mai putin
 apar de obicei ca reactii adverse
- contraindicatii relative:
 astmul bronşic
 boli cardiace (BAV sau bradicardie)
- efectele asupra musculaturii striate sunt produse de Ach prin intermediul receptorilor nicotinici N M, pe
când celelalte efecte sunt produse prin intermediul receptorilor muscarinici (M)  blocarea R
muscarinici prin atropina antagonizeaza efectele neostigminei asupra tubului digestiv, ap. urinar,
bronhiilor si cordului
 atropina NU influenteaza efectele asupra mm. striati
 utilă asocierea neostigminei cu atropină în tratamentul miasteniei gravis sau ca decurarizant  creşte
semnificativ suportabilitatea neostigminei
- farmacocinetica:
 polaritate mare a moleculei  traverseaza cu dificultate membranele biologice
 absorbţie digestivă slabă
o doza de 1 mg administrată IV aproximativ echivalentă terapeutic dozei de 15 mg administrată
pe cale orală
 NU străbate practic bariera hematoencefalică  lipsită de efecte pe SNC.
 eliminare prin metabolizare sub acţiunea AchE şi a unor esteraze din sânge
- administrare:
 pentru diagnosticul funcţional al miasteniei gravis:
o administrare IV
o inlatura (spectaculos) oboseala musculară  se poate trece la tratamentul de fond al bolii
o În tratamentul de fond: se administrează pe cale orală pe o perioadă nedefinită de timp
 ca decurarizant se administrează pe cale intravenoasă
 pentru celelalte indicaţii – cale de administrare aleasă în funcţie de contextul clinic

Piridostigmina
- derivat al acidului carbamic cu structură cuaternară de amoniu, ca şi neostigmina.
- aceleaşi proprietăţi cu neostigmina.
- o alternativă a neostigminei

Edrofoniul
- aceleaşi efecte cu neostigmina
Farmacologie curs

- durată mult mai scurtă a efectului NU permite utilizarea ca tratament al miasteniei gravis
- pentru celelalte indicaţii ale neostigminei, edrofoniul este considerat neavantajos (din cauza duratei
scurte de acţiune)
- foarte util pentru diagnosticul funcţional al miasteniei gravis
 testul la edrofoniu pozitiv  tratamentul de fond cu neostigmină sau piridostigmină
 uneori preferat neostigminei ca test diagnostic datorită duratei scurte a efectului  mai suportabil
decât neostigmina în caz de test negativ
 utilizat uneori pentru tratamentul (oprirea crizei) TPSV
- administrare IV  creşterea disponibilului de Ach la nivelul cordului  modificări de aceeaşi natură cu
manevrele vagale (utile in oprirea unei TPSV)  efect mult mai intens decât efectul unei manevre
vagale

Ezerina
- liposolubilitate mare  mult mai toxică decât neostigmina sau edrofoniul  NU administrată sistemic
- utilizata in instilaţii conjunctivale pentru tratamentul glaucomului  efecte asemănătoare pilocarpinei
 uşor iritantă fata de pilocarpina  mai puţin preferată
- au existat încercări de utilizare pentru tratamentul bolii Alzheimer (străbate bariera hematoencefalică şi
are efecte pe SNC)
 upă apariţia tacrinei şi donepezilului, mai bine suportate  utilizare abandonata

Anticolinesterazicele cu durată lungă de acţiune = anticolinesterazice ireversibile

- structură organofosforică
- nu se pot utiliza ca medicamente.
- prezintă numai interes toxicologic
 parationul sau malationul = insecticide
 in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial – substante toxice de lupta
 somanul, sarinul, tabunul - studiate de germani
 diizopropil fluorofosfatul (DFP) - studiat de americani şi englezi
 numite uneori, impropriu, gaze toxice de luptă, toxice nervoase, sau gaze nervoase, deşi sunt lichide
volatile

Intoxicaţia acută

- posibilă accidental
 în cazul personalului care utilizează necorespunzător insecticide
 în caz de război (deşi interzise ca mijloace de luptă)
 în scop terorist
- liposolubilitatee mare  absorbtie foarte buna pe orice cale de administrare (inclusiv tegumente si
mucoase)
- pătrund foarte bine în creier
- persoana intoxicată prezintă fenomene colinergice generalizate de o mare gravitate  intoxicaţie
letală
- manifestari tipice:
 comă
 hipotensiune arterială cu bradicardie
 pupile miotice
 hipersecreţie abundentă a tuturor glandelor exocrine: hipersudoraţie, hiperlacrimaţie, sialoree,
rinoree, bronhoree, etc
Farmacologie curs

 tub digestiv + ap. urinar stimulate  diaree, uneori cu incontinenţă fecală şi urinară
 fasciculaţii musculare şi chiar convulsii  pot evolua către paralizia musculaturii striate
- tratament:
 masuri specifice
o administrare de atropina in doze f. mari
 injectii IV cu 1-2 mg repetate la 5-10 minute pana la aparitia fenomenelor de
atropinizare (de exemplu, midriaza)
 inlatura toate manifestarile muscarinice ale intoxicatiei
 importanta vitala ca tratament
o administrarea de reactivatori de colinesterază (oxime) - utili şi necesari, DAR importanţa
mai mică decât a atropinei
 rol în refacerea funcţiei sinapselor nicotinice musculare, unde NU acţionează atropina
 previn complicaţiile cerebrale tardive ale intoxicaţiei
 trebuie administrate precoce, înaintea instalării fenomenului de îmbătrânire a enzimei
 măsuri generale:
o înlăturarea toxicului prin mijloace adaptate căii de pătrundere a toxicului în organism
(tegumente + mucoase)  inlaturarea hainelor + spalarea tegumentelor (si a parului capului)
o spălături gastrice în funcţie de situaţie
o altele (in functie de necesitati): aspiratie traheo-bronsica / respiratie asistata, mentinerea TA
anticonvulsivanta
 intoxicatie letala (daca nu se trateaza), dar tratabila
- profilaxie:
 măsuri de protecţia muncii aplicate corespunzător
 măsuri care să prevină riscul de contaminare a mediului şi a populaţiei.
 În domeniul insecticidelor
o insecticide organofosforice care NU sunt toxice ca atare devin toxice prin metabolizare în
organismul insectelor prin sisteme metabolice care diferă de cele ale organismelor
vertebrate  toxicitate relativ selectiva pentru insecte
 În domeniul substanţelor toxice de luptă
o s-a încercat profilaxia contaminării militarilor pe câmpul de luptă prin administrarea de
piridostigmină asociată cu atropină
 piridostigmina impiedica fixarea toxicului organofosforic de colinesteraza + atropina
antagonizeaza efectele nedorite ale piridostigminei
 aplicata in 1990 in Primul Razboi al Golfului Persic
 nu se poate aprecia eficacitatea tratamentului – nu au fost utilizate substante toxice
de lupta in acel razboi
 RA au necesitat oprirea tratamentului (frecventa <0,1%)
 s-a incercat realizarea unei legaturi intre tratament si o patologica neurologica
(Sindromul Războiului Golfului Persic)  nu există date convingătoare pentru
cauzalitate