GĂURILE NEGRE

O gaură neagră este o regiune în spațiu-timp cu o forță gravitațională atât de mare încât nimic,
nici măcar particulele și radiația electromagnetică ca lumina, nu poate scăpa odată intrat în ea. Teoria
relativității generale prezice că o masă suficient de compactă poate deforma spațiul și timpul astfel încât
să formeze o gaură neagră. Temperatura este de ordinul miliardelor de grade Celsius în cazul găurilor
negre de masă stelară, făcându-le, esențial, imposibil de observat.

Deoarece o gaură neagră este într-adevăr „neagră”, lumina nu poate scăpa de atracţia ei
gravitaţională şi este imposibil pentru noi să detectăm o gaură neagră, în mod direct, prin intermediul
instrumentelor noastre de observaţie, indiferent de ce fel de radiații electromagnetice utilizăm în acest
scop (lumina, raze X). Soluţia este să observăm efectele produse de gaura neagră asupra mediului său
înconjurător, după cum ne indică NASA. De exemplu, să presupunem că o stea se apropie prea mult de o
gaură neagră. Aceasta va începe să tragă de stea și într-un final o va rupe în bucăți. În momentul în care
materia ce provine de la stea începe să se scurgă, în mod accelerat, spre gaura neagră, aceasta va deveni
tot mai fierbinte și va emite radiaţii X cu o energie foarte mare.

În mod firesc, următoarea întrebare ar fi: cât este de periculoasă o gaură neagră? Există un pericol
iminent ca Pământul să fie înghițit de o gaură neagră? Răspunsul este nu, afirmă astronomii, deși există,
probabil, o gaură neagră supermasivă care se află ascunsă în centrul galaxiei noastre. Din fericire, noi
suntem departe de acest monstru (N.t. Sistemul Solar se află la aproximativ 26.000 ani-lumină distanță de
Centrul Galactic), dar putem observa cu siguranță efectele produse de această gaură neagră de la distanţă.
De exemplu: Agenția Spațială Europeană afirmă că aceasta este de patru milioane de ori mai masivă decât
Soarele și că este înconjurată de un gaz fierbinte.

Dacă analizăm cazul unei stele care este de aproximativ 20 de ori mai masivă decât Soarele
nostru. Soarele îşi va încheia viața în liniște. Atunci când combustibilul său nuclear se va termina, el se va
transforma încet într-o stea pitică albă. Acest lucru nu se întâmplă în cazul celor mai multe stele masive.
Atunci când aceşti monştri stelari rămân fără combustibil nuclear, gravitaţia va învinge presiunea din
interiorul lor şi în acest fel forma stabilă a acestora nu mai poate fi menţinută. Când presiunea cauzată de
reacțiile nucleare se reduce brusc, steaua suferă un colaps gravitaţional violent și se prăbuşeşte în
interiorul său, în timp ce alte straturi ale sale sunt aruncate în spațiu. Miezul rămas se prăbușește într-o
singularitate, un loc de densitate infinită și aproape fără niciun volum. Acesta este un alt nume pentru o
gaură neagră.

În jurul găurilor negre se întâmplă lucruri ciudate cu timpul. Acest lucru este cel mai bine
evidenţiat dacă considerăm cazul unei persoane (să-i spunem Unlucky) care cade într-o gaură neagră, în
timp ce o altă persoană (să-i spunem Lucky) priveşte prăbuşirea acesteia. Din perspectiva lui Lucky,
ceasul lui Unlucky pare a ticăi din ce în ce mai lent. Acest lucru este în conformitate cu teoria relativității
generale a lui Einstein care afirmă că timpul se scurge diferit în funcţie de cât de repede ne deplasăm, mai
ales atunci când această deplasare are loc la viteze apropiate de cea a luminii. Gaura neagră deformează
timpul și spațiul atât de mult încât timpul lui Unlucky pare să se scurgă mai lent. Cu toate acestea, din
perspectiva lui Unlucky, ceasul său funcționează normal, dar ceasul lui Lucky ticăie mai rapid.
 Prima poza facuta unei gauri negre

Formarea unei gauri negre

Pozitia Centrului Galactic fata de Sistemul Solar

Comparatie intre marimea Sistemului Solar si a Centrului Galactic