Anexa 1 Toolkit PDF

Toolkit educaţional
7 module
Alege Școala! – în regiunile de dezvoltare Vest, Sud Vest Oltenia și Nord Vest
Proiect derulat de către Fundaţia World Vision România în parteneriat cu Patriarhia Română
Bucureşti
2014
TOOLKIT educaţional - introducere
Editori:
 Pr. Dr. Constantin Naclad – manager proiect

 Pr. Dr. Florin Marica – coordonator proiect
 Pr. Prof. Dr. Constantin Pătuleanu – formator coordonator
 Pr. Dr. Florin Stan – formator
 Pr. Drd. Sorin Lungoci - formator
Hristos împărtășit copiilor! - o perspectivă creștină în educație:

„Parteneriatul dintre Biserica Ortodoxă Română și Fundația World Vision România a reliefat
în programele adresate copiilor și tinerilor intenția de a oferi formatorilor (preoți duhovnici
și profesori) și prin ei părinților, cunoștințe și abilități de care au nevoie pentru a-i ajuta pe
elevi în vederea prevenirii și reducerii abandonului școlar, dar și să se pregătească pentru
un loc de muncă și pentru o viață împlinită. Întrucât educația este un drept fundamental
al fiecărei persoane, considerăm că este nevoie de o colaborare intensă și de o îndrumare
atentă din partea școlii, a părinților și a comunității pentru ca educația să fie prețuită ca
act ce definește sau formează personalitatea copilului și influențează în mod decisiv
evoluția lui viitoare ca persoană. Felicităm și binecuvântăm pe toți cei care, cu
responsabilitate și multă dăruire, au contribuit la buna desfășurare a acestor proiecte,
pentru o educație moral-spirituală rodnică a copiilor și a tinerilor”.
* Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, adresat participanților la al
VII-lea Congres Național „Hristos împărtășit copiilor”
2
Cuprins
INTRODUCERE.................................................................................................................................................. 6
PROIECTUL „ALEGE ŞCOALA ÎN REGIUNILE DE DEZVOLTARE VEST, SUD-VEST OLTENIA ŞI NORD-VEST!” ..................................... 6
EDUCAȚIA FORMALĂ & EDUCAȚIA NONFORMALĂ ................................................................................................. 12
MODUL I ........................................................................................................................................................ 15
SERVICII DE ORIENTARE ȘI CONSILIERE PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA EDUCAȚIEI ................................................. 15
SERVICII PSIHOLOGICE............................................................................................................................................. 15
Generalități .................................................................................................................................................. 15
Consilierea educațională .............................................................................................................................. 16
CARACTERISTICILE consilierii educaționale .................................................................................................. 17
OBIECTIVELE consilierii ................................................................................................................................. 17
PREGĂTIREA consilierului ............................................................................................................................. 18
ATITUDINILE consilierului ............................................................................................................................. 19
ABILITĂȚILE consilierului ............................................................................................................................... 21
Dificultăți în îndeplinirea responsabilităților școlare.................................................................................... 22
SPRIJINUL BISERICII ................................................................................................................................................ 24
Generalități .................................................................................................................................................. 24
Învățământul religios și cel teologic ............................................................................................................. 24
Activități educative bisericești...................................................................................................................... 24
Consilierea pastorală ................................................................................................................................... 28
Educația din perspectivă creștină ................................................................................................................ 28
Munca din perspectivă creștină ................................................................................................................... 29
ACTIVITĂȚI PRACTICE .............................................................................................................................................. 31
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................................................... 33
MODULUL AL II-LEA ....................................................................................................................................... 57
SERVICII DE ORIENTARE ȘI CONSILIERE PENTRU PĂRINȚI ............................................................................... 57
GENERALITĂȚI ....................................................................................................................................................... 57
Rolul părinților în educația copiilor .............................................................................................................. 57
1.4 PREGĂTIREA COPIILOR PENTRU EDUCAȚIE, LOC DE MUNCĂ ȘI CARIERĂ ...................................................... 59
1.5 CARACTERISTICILE FAMILIILOR CARE SPRIJINĂ EDUCAȚIA .......................................................................... 59
PROGRAME / CURSURI PENTRU PĂRINȚI............................................................................................................. 59
Sprijinul Bisericii ........................................................................................................................................... 63
Educația copiilor din perspectivă creștină .................................................................................................... 65
Consilierea în probleme de creștere a copiilor ............................................................................................. 67
ACTIVITĂȚI PRACTICE .............................................................................................................................................. 70
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................................................... 76
MODUL AL III-LEA .......................................................................................................................................... 97
CARTA PARTENERIAT ȘCOALĂ-COMUNITATE-PĂRINȚI..................................................................................... 97
MODULUL AL IV-LEA .................................................................................................................................... 125
EGALITATEA DE GEN, EGALITATEA DE ŞANSĂ, NEDISCRIMINAREA ŞI RESPECTUL DIVERSITĂŢII ..................... 125
CONSIDERAŢII REFERITOARE LA DETERMINANTELE DIFERENŢELOR DINTRE OAMENI ............................................................ 125
METODOLOGII, FORME DE ORGANIZARE ŞI ACTIVITĂŢI EDUCATIVE .................................................................................. 128
DISCRIMINAREA .................................................................................................................................................. 129
EGALITATEA DE GEN ............................................................................................................................................. 131
EGALITATEA DE ŞANSĂ .......................................................................................................................................... 132
BIBLIOGRAFIE: .................................................................................................................................................... 133
MODUL AL V-LEA ......................................................................................................................................... 134
3
DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN VEDEREA CREȘTERII CONȘTIENTIZĂRII ASUPRA PROBLEMELOR DE MEDIU ȘI DE
PREVENIRE A POLUĂRII ȘI MANAGEMENTUL SCHIMBĂRII ........................................................................... 147
ECOLOGIA ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ ...................................................................................................................... 147
DEZVOLTAREA DURABILĂ ....................................................................................................................................... 148
Definirea termenului .................................................................................................................................. 148
Dimensiunile dezvoltării durabile ............................................................................................................... 149
Câteva propuneri pentru o dezvoltare durabilă: ........................................................................................ 149
Durabilitatea ecologică și protecția mediului înconjurător. ....................................................................... 150
Câteva principii privind protecția mediului înconjurător. ........................................................................... 150
Obiectivele dezvoltării durabile și protecției mediului ............................................................................... 151
Principii de susținere a dezvoltării durabile și de acțiune pentru protecția mediului. ................................ 152
Elemente ale mediului înconjurător ........................................................................................................... 153
OBIECTIVE ALE EDUCAȚIEI ECOLOGICE ȘI LEGISLAȚIA PRIVITOARE LA PROTECȚIA MEDIULUI.................................................... 155
Reglementări europene privind protecția mediului ................................................................................... 156
Reglementări românești de protecția mediului.......................................................................................... 157
CONCLUZII ......................................................................................................................................................... 157
ACTIVITĂȚI PRACTICE ............................................................................................................................................ 159
BIBLIOGRAFIE: .................................................................................................................................................... 157
MODULUL AL VI-LEA .................................................................................................................................... 177
FORMAREA SPIRITULUI ANTREPRENORIAL .................................................................................................. 177
I. INTRODUCERE ÎN ANTREPRENORIAT ...................................................................................................................... 177
II. DEFINIȚIA ANTREPRENORULUI ............................................................................................................................ 178
III. OBIECTIVUL PRINCIPAL AL FORMĂRII SPIRITULUI ANTREPRENORIAL ............................................................................ 179
IV. EDUCAȚIA ANTREPRENORIALĂ............................................................................................................................ 179
V. COMPONENTE ALE SPIRITULUI ANTREPRENORIAL .................................................................................................... 180
VI. COMPORTAMENTUL ANTREPRENORIAL ................................................................................................................ 182
VII. INIȚIEREA UNEI AFACERI .................................................................................................................................. 185
VIII. LEGISLAȚIA DIN DOMENIUL ANTREPRENORIATULUI ............................................................................................... 190
IX. ORGANISME SPECIALIZATE ÎN PROMOVAREA ANTREPRENORIATULUI ........................................................................... 191
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................................... 208
MODULUL AL VII-LEA ................................................................................................................................... 227
EDUCAŢIA REMEDIALĂ ................................................................................................................................ 227
CUNOAȘTEREA PARTICULARITĂȚILOR EDUCABILULUI .................................................................................................... 227
ADAPTAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV LA PARTICULARITĂȚILE EDUCABILULUI ....................................................... 228
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................................... 234
ANEXA 1 (MODULUL AL IV-LEA) ................................................................................................................... 245
PROFILUL CONȘTIENTIZĂRII DIVERSITĂȚII..................................................................................................... 245
TEME DE REFLECŢIE...................................................................................................................................... 248
EGALITATEA DE ŞANSE ÎN EDUCAŢIE ......................................................................................................................... 248
FIȘE DE LUCRU ............................................................................................................................................. 250
DIFERENȚELE ASEMĂNĂTOARE................................................................................................................................ 250
CINE-I „EU”? ................................................................................................................................................... 252
LISTA SENTIMENTELOR ................................................................................................................................... 253
ANEXA 4 (MODUL AL VII-LEA) ...................................................................................................................... 255
TEMĂ DE REFLECŢIE ..................................................................................................................................... 255
ANEXA 5 (MODUL AL VII-LEA) ...................................................................................................................... 256
4
FIȘE DE LUCRU ............................................................................................................................................. 256
5
INTRODUCERE
Proiectul „Alege Şcoala în regiunile de dezvoltare
Vest, Sud-Vest Oltenia şi Nord-Vest!”
– scurtă prezentare –
Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

Patriarhia Română, prin Sectorul teologic-educaţional, în parteneriat cu Fundaţia World Vision
România, derulează, începând cu 8 aprilie 2014, Proiectul Alege școala în regiunile de
dezvoltare Vest, Sud-Vest Oltenia şi Nord-Vest!.
La 1 septembrie 2009, Patriarhia Română a început implementarea proiectului Alege
școala! în trei regiuni de dezvoltare (București-Ilfov, Nord-Est și Sud Muntenia) și a constatat
un real succes, acesta fiind primit cu entuziasm atât de către preoți, cât și de către copii. În urma
analizei necesității aplicării proiectului și în celelalte regiuni de dezvoltare a României, s-a
considerat oportună extinderea proiectului la nivelul întregii țări. Prin urmare, începând cu 1
august 2010, proiectul Alege școala! a devenit un proiect național.
Fiind un proiect național, acesta a fost prezentat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe
Române în ședințele de lucru din 18-19 iunie 2009 și 10-11 februarie 2010, care a aprobat
implementarea sa și activitățile propuse în cererea de finanțare. Finalizarea cu succes a
proiectului şi încurajările primite din partea unor instituţii importante ale statului, Patriarhia
Română a hotărât să continuie activităţile derulate în cadrul celor două faze menţionate. Astfel,
în luna aprilie 2014, AM POSDRU anunţa că Fundaţia World Vision România şi Patriarhia
Română au primit aprobare pentru aplicarea Proiectului Alege școala în regiunile de dezvoltare
Vest, Sud-Vest Oltenia şi Nord-Vest!.
Proiectul Alege școala în regiunile de dezvoltare Vest, Sud-Vest Oltenia şi Nord-Vest! este
încadrat în Axa Prioritară 2 - Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii,
Domeniul Major de Intervenţie 2.2, „Prevenirea şi corectarea părăsirii timpurii a şcolii”, care
face referire la menţinerea în educaţie şi la formarea elevilor cu risc de părăsire timpurie a
şcolii, cu accent pe copiii din mediul rural, populaţia rroma şi pe persoanele cu dizabilităţi.
Proiectul este finanțat de Uniunea Europeană prin Fondul Social European. La nivel național,
6
proiectele ce se încadrează în această linie de finanțare sunt gestionate de Autoritatea de
Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
(AMPOSDRU) prin Organismul Inermediar – Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului (OIPOSDRU - MECTS).
Proiectul se desfăşoară pe o perioadă de 18 luni (începând cu luna aprilie 2014), în
regiunile de dezvoltare Vest (Arad, Caraș-Severin, Hunedoara şi Timiș), Sud-Vest Oltenia
(Dolj, Gorj, Mehedinți, Olt și Vâlcea) şi Nord-Vest (Bihor, Bistrița-Năsăud şi Cluj), ce
corespund aproximativ teritoriilor canonice a trei mitropolii - Mitropolia Clujului,
Maramureşului şi Sălajului, Mitropolia Olteniei şi Mitropolia Banatului - în cadrul cărora
funcţionează zece eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române.
Beneficiarii direcţi ai proiectului sunt 106 preoţi şi profesori din cuprinsul celor trei
regiuni de dezvoltare menționate mai sus, 1325 persoane expuse riscului de abandon școlar şi
318 persoane care au abandonat şcoala.
Proiectul Alege Şcoala! este parte a programului de cateheză Hristos împărtăşit copiilor,
aplicat de Patriarhia Română. Acest program propune o metodă de catehizare și un curriculum
biblic adaptat vârstei și caracteristicilor specifice dezvoltării psihologice a copiilor.
Obiectivul general al proiectului:
Elaborarea şi implementarea unui plan de acţiune şi măsuri innovative, la nivel
multiregional, pentru prevenirea fenomenului de părăsire timpurie a şcolii şi menţinerea în
sistemul de educaţie a persoanelor expuse acestui risc, precum şi dezvoltarea unor acţiuni
remedial-corective, pentru persoane care au părăsit timpuriu şcoala, din regiunile Vest, Sud-
Vest Oltenia şi Nord-Vest.
Obiectivul general propune un sistem de operaţiuni integrate, remedial-corective şi socio-
educaţionale, prin care să se asigure acces la educaţia de bază, pentru toate categoriile de
persoane, care, din anumite motive (economic-financiare, culturale sau sociale) au abandonat
de timpuriu şcoala sau sunt la risc de părăsire timpurie a şcolii.
Iniţierea şi implementarea unor măsuri active pentru menţinerea în educaţie şi creşterea
motivaţiei pentru învăţare şi prevenire a abandonului şcolar pentru 2.385 de persoane (1325
elevi si prescolari si 1060 părinți, din regiunile Vest, Sud-Vest Oltenia şi Nord-Vest, din
mediul rural şi urban, de la nivelul învăţământului preuniversitar.
Obiectivele specifice:
 OS1. Înfiinţarea unui număr de 53 de Centre Educaționale Inovative “Alege
Şcoala!”, cu o abordare preventivă prin furnizarea serviciilor de consiliere şi asistenţă
7
educaţională, prin organizarea de programe de tip „Şcoală după şcoală”, ”Şcoală de duminică”,
şi una corectivă, prin furnizarea serviciilor de consiliere pentru părinţi, prin dezvoltarea
mecanismului de colaborare între actorii cheie, precum şi implementarea campaniilor de
conştientizare.
 OS2. Furnizarea serviciilor de consiliere şi asistenţă educaţională, pentru un numar
de 1.325 de elevi, provenind din regiunile specific, şi sprijinirea participării acestora în mod
regulat la activităţile educaţionale specifice vârstei lor, pentru achiziţia competenţelor cheie,
necesare menţinerii în educaţie, inclusiv consilierea părinţilor acestora. Se va realiza profilul
social şi cel psihologic al elevilor selectaţi şi se vor furniza servicii de consiliere şi asistenţă
educaţională. Consilierea părinţilor va fi realizată de către personalul centrelor înfiinţate prin
proiect, pentru a-i responsabiliza pe aceştia în legătură cu educaţia copiilor lor. Realizarea unui
“tool-kit”, în 7 module, pentru orientarea şi consilierea elevilor şi a factorilor implicaţi în
proiect.
 OS3. Dezvoltarea unui program cu caracter corectiv, pentru un numar de 318
persoane, care au părăsit timpuriu şcoala, de la nivelul ISCED 1-2, provenind din regiunile
specific, avandu-se în vedere servicii de orientare şi consiliere, educaţie remedială, sprijin
financiar şi campanii de conştientizare.
 OS4. Organizarea a 13 campanii de creştere a gradului de conştientizare în regiunea
specifică, în vederea informării, conştientizării, valorificării şi diseminării informaţiilor privind
proiectul şi rezultatele acestuia, adresate familiilor şi comunităţilor, în legatură cu riscurile pe
termen lung, pe care le reprezintă marginalizarea, neintegrarea şcolară şi social.
 OS5. Dezvoltarea unui mecanism de colaborare între factorii cheie implicaţi in
procesul educaţional, respectiv şcoli, instituţii locale, servicii publice sociale şi de sănătate,
ONG-uri şi antreprenori locali, prin înfiinţarea, dezvoltarea şi consolidarea unei reţele şi
parteneriat, pentru prevenirea abandonului şcolar, menţinerea în educaţie, inclusiv prin
schimbul de bune practici şi integrarea acestora, vizite de studiu, organizarea de seminarii,
conferinţe.
Activitățile din cadrul acestui proiect sunt reflectate în trei direcții principale: acțiuni
adresate formatorilor (sesiuni de formare), acțiuni adresate copiilor (prin activități tip
Școala de Duminică și Școala după Școală, tabere de creație și un concurs cu premii) şi acțiuni
adresate părinților (campanii de conștientizare).
Sesiunile de formare
Sesiunile de formare se adresează unui număr de 53 de preoți și 53 de cadre didactice şi
au la bază metode moderne de învățare, de abordare a modului de a face educație. Metodele de
8
lucru interactive pun accentul, în primul rând, pe prevenirea abandonului școlar, dar și pe
dezvoltarea durabilă a persoanelor vizate în grupul țintă și a factorilor implicați în proiect.
Sesiunile de formare au la bază un toolkit educațional structurat în 7 module.
Prin acțiunile care fac referire la dezvoltarea unor toolkit-uri educaționale inovative, cu
7 module „A doua șansă de educație” adaptate nevoilor elevilor, cadrelor didactice,
formatorilor și tutorilor/părinților, proiectul adresează nevoia de eficientizare a instrumentelor
educaționale și de adaptare a acestora la competențele solicitate pe piața muncii.
 Modulul 1 - „Servicii de orientare și consiliere pentru îmbunătățirea educației”
 Modulul 2 - „Servicii de consiliere pentru părinți, pentru a înțelege importanța educației
și a intervenției timpurii, precum și rolul lor în educația copiilor”
 Modulul 3 - „Parteneriatul școala - comunitate - părinți pentru prevenirea și corectarea
fenomenului de abandon școlar și creșterea șanselor de succes școlar în învățământul ISCED
1-2”
 Modulul 4 - „Egalitatea de gen, egalitatea de șansă, nediscriminarea și respectul
diversității”
 Modulul 5 - „Integrarea principiului dezvoltării durabile, în vederea creșterii
conștientizării asupra problemelor de mediu și de prevenire a poluării, managementul
schimbării”
 Modulul 6 - „Formarea spiritului antreprenorial”
 Modulul 7 - „Educație remedială”
Cele 7 module educaționale insistă pe formarea competențelor necesare obținerii unui
loc de muncă în concordanță cu cerințelor pieței muncii. Astfel, drumul firesc de la educație la
piața muncii trebuie facilitat prin oferirea unor informații adecvate dar și a competențelor
practice.
Activităţi adresate copiilor
Proiectul propune dezvoltarea unui program special pentru menținerea elevilor în
educație și prevenirea părăsirii timpurii a școlii și include:
 Înfiinţarea unui număr de 53 de centre inovative Alege Şcoala! cu o abordare
preventivă, dar și una corectivă.
 Aplicarea toolkit-ului educațional în 7 module pentru orientarea şi consilierea
elevilor şi a factorilor implicaţi în proiect.
 Organizarea de activităţi tip Şcoală de Duminică şi Şcoală după şcoală, pentru
aproximativ 1.643 copii şi tineri, din mediul rural şi urban şi 1.314 părinţi ai acestora;
9
 Organizarea a 12 sesiuni de tabere de creaţie şi a unui concurs cu premii pentru
cele 318 persoane care au părăsit timpuriu școala.Organizarea a 13 campanii de creştere a
gradului de conştientizare adresate familiilor și comunităților în regiunea specifică în vederea
informării, conştientizării, valorificării şi diseminării informaţiilor privind proiectul şi
rezultatele acestuia. Educația copilului înseamnă în fapt o responsabilitate comună față de
următoarele generații.
 Dezvoltarea unui program cu caracter corectiv pentru un număr de 318 de
persoane care au părăsit timpuriu școala.
 Dezvoltarea unei platforme virtuale pentru diseminarea informației și schimb
de experiență. Prin intermediul acesteia se doreşte dezvoltarea unui mecanism de colaborare
între factorii cheie implicați în procesul educațional pentru prevenirea abandonului școlar și
menținerea în educație.
Școala de Duminică
Desprinsă din programul catehetic „Hristos împărtășit copiilor”, activitatea „Școala de

Duminică” a pornit de la nevoia oamenilor de cunoaștere, de înțelegere a religiei creștine
necesare dezvoltării persoanelor din punct de vedere moral-civic. Educația religioasă este mai
mult decât o simplă transmitere a informației, ea având menirea de a forma și dezvolta latura
spiritual-morală a fiecărei persoane.
Implicarea copiilor în aceste activități va asigura o evoluție în formarea acestora ca

membri responsabili ai societății din care fac parte. Alături de informațiile empirice primite la
școală, în cadrul orelor de curs, temele de educație morală corelate cu realitatea în care trăim,
contribuie la conștientizarea rolului educației în viața copilului.
Concret, prin cele 1272 de acţiuni de tip „Școală după Școală” și „Școala de Duminică”
pentru cei 1325 de elevi cu risc de părăsire timpurie a școlii din grupul ţintă și de tip non-formal
și informal pentru cele 318 persoane care au părăsit timpuriu școala şi familiile acestora pe
baza curriculei inovative dezvoltate prin proiect, susținute de 106 specialiști în educație, ne
propunem să investim în educația copiilor, viitoarea forță motrice a societății. Împărțiți în grupe
de câte 25 de persoane, copiii cu vârste între 3 și 18 ani, vor desfășura activități în concordanță
cu cele 7 module ale toolkit-ului educațional.
10
Tabere
Obiectivul urmărit prin organizarea sesiunilor de tabere este ca tinerii să-și dezvolte
creativitatea, afectivitatea, sensibilitatea estetică și motivația de a continua școala. În cadrul
taberelor, copii prin intermediul a trei ateliere de lucru: creaţie - obiecte religioase; religios -
studiul Bibliei, orientare turistică şi lecţii demonstrative; pictură - pictură, desen şi grafică
beneficiază de o șansă concretă în evoluția laturii spiritual-creative a personalității lor.
Concursul pe teme religioase cu premii este adresat celor 318 tineri din cadrul
programului A doua șansă.
Rezultate aşteptate
 Specializarea participanţilor în elaborarea şi derularea de activităţi de informare,
sensibilizare, prevenire şi corectare;
 Îmbunătăţirea gradului de implicare voluntară şi a motivaţiei participanţilor:
preoţi, profesori, membri ai comunităţii, elevi şi părinţi;
 Scăderea nivelului de toleranţă faţă de abandonul şcolar în familie;
 Consolidarea relevanţei Bisericii Ortodoxe Române pentru echilibrul societăţii
româneşti.
Considerând că Biserica, alături de alte instituţii şi organizaţii, poate contribui la
ameliorarea situaţiei referitoare la abandonul şcolar, am creat acest toolkit, luând în
considerare specificul misiunii preoţilor şi a profesorilor, natura muncii lor în mijlocul
comunităţii prin şi adaptând informaţia ştiinţifică la nevoile şi înţelegerea viitorilor
participanţi.
11
TOOLKIT educaţional – educaţia formală & educaţia nonformală
Educația FORMALĂ & Educația NONFORMALĂ
Educația FORMALĂ este acel tip de educație care operează într-o instituție
reglementată de reguli și norme, adică sistemul educațional de tip ȘCOLAR, structurat ierarhic,
obiectivat în diferite tipuri de școli și cicluri de școlaritate.
Educația formală are așadar următoarele caracteristici:
 Formă de educație INSTITUȚIONALĂ
 Organizată IERARHIC
 Condusă de la CENTRU
 Se desfășoară având la bază anumite DOCUMENTE ȘCOLARE (curriculum
școlar, programe școlare, manuale), ORARE și EVALUĂRI
 Impune REGULI și NORME
 Organizată pe bază de CICLURI CRONOLOGICE (educația primară,
gimnazială, liceală etc.)
 Centrată pe CONȚINUTURILE și PERFORMANȚELE subliniate în
PROGRAME.
 Procesul învățării este orientat spre mai degrabă spre PROFESOR
 RELAȚIA profesor-elev este FORMALĂ
Cu toate avantajele care decurg dintr-un învățământ organizat și structurat, anumite
caracteristici ale acestuia impun dezvoltarea unor programe educaționale non-formale în care
să fie abordate cu preponderență aspecte concrete din viața unui tânăr, iar centrarea să fie pe
elev și pe competențele pe care acesta le-ar putea dobândi.
Acestea sunt motivele pentru care educația

NONFORMALĂ a devenit o preocupare tot mai
intensă nu doar în Europa Occidentală, ci și în țara
noastră. Europa se confruntă cu o serie de provocări
noi precum schimbarea conceptului economic,
schimbarea componenței societății care a devenit în
tot mai multe țări multietnică etc. Acestea, la rândul
lor, obligă la schimbarea conceptului de educație,
dintr-unul static (învățarea în prima parte a vieții)
într-unul dinamic („învățarea pe tot parcursul
vieții”- „lifelong process”).
Educația formală și cea nonformală nu sunt
forme alternative de educație, ci expresii
complementare ale educației. Ele coexistă astfel
încât elemente ale uneia se pot regăsi în ale
celeilalte. Educația nonformală nu înseamnă o
activitate din care lipsește aspectul formativ, ci se
referă la activitățile educative organizate în afara
unui cadru formal specific mediului școlar.
Educației nonformale îi sunt specifice câteva caracteristici astfel:
 DIMINUEAZĂ din CONSTRÂNGERILE specifice învățământului formal
 CENTRATĂ pe situații din VIAȚA REALĂ imediată și pe UTILITATEA
PRACTICĂ a cunoștințelor învățate
 CONTEXTELE DE ÎNVĂȚARE sunt dintre cele mai diverse
 Folosește CONȚINUTURI ușoare și accesibile participanților
12
 Regulile și normele sunt în mare măsură propuse de către participanți
 RELAȚIA dintre FORMATOR și PARTICIPANȚI este foarte PUȚIN
FORMALIZATĂ.
 STRUCTURA și PLANIFICAREA sunt flexibile
 EVALUAREA o face cel care organizează cursul
 Utilizează mult EXPERIENȚA PARTICIPANȚILOR
 Stimulează formarea unor RELAȚII INTERUMANE INFORMALE
Diferența între profesor și instructor din perspectiva educației nonformale

PROFESOR LUCRĂTOR DE
TINERET
PROCES Mai puțin important Foarte important
CONȚINUT Rol central Important
METODE EDUCAȚIONALE Preponderent frontale Metode diverse
STIL DE COMUNICARE Transmiterea conținutului Divers, interactiv
PUTERE Absolută Absolută-împărtășită
ORIENTAREA SPRE Puțin importantă Foarte importantă
PARTICIPANT
Pornind de la aceste caracteristici ale educației nonformale putem constata că aceasta

oferă o completare importantă educației formale, dar și o șansă în plus minorităților
dezavantajate și lipsite de posibilitatea de a urma școlarizarea formală. De aceea educația
nonoformală mai este considerată un fel de „a doua șansă în educație” (second chance school).
Educația nonformală modifică şi completează cunoştinţele care sunt dobândite în cadrul
sistemului de şcolarizare formală luând în considerare atât componenţa multiculturală a
societăţii, specificul ţărilor aflate în tranziţie, cerinţele pieţei, cât şi necesitatea de dobândire a
abilităţilor practice de viaţă pentru a face faţă provocărilor în contextul social mai amplu.
La nivel european se constată nu doar o tendință de dezvoltare a educației nonformale,
ci și una de obținere a unui anumit grad de formalizare și acreditare ca formă complementară
de dobândire a cunoștințelor. Aceasta se explică prin preocuparea de îmbunătățire a
cunoștințelor dobândite pe această cale și prin dorința de comparare a acestei forme de educație
în diferite țări sau domenii de aplicare. Grupul de lucru pentru Educația nonformală din cadrul
Comisiei Europei este preocupat în mod deosebit de formarea standardelor și a criteriilor de
calitate a educației nonformale (lista de cunoștințe, abilități și competențe ale formatorului,
respectiv criteriile de evaluare a calității procesului de educație efectiv).
DILEMĂ
„Cum poate fi armonizată necesitatea unui anumit grad de formalizare a cunoștințelor
oferite prin educația nonformală cu spontaneitatea specifică acesteia?”
Comitetul Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei a dat anumite

RECOMANDĂRI concrete țărilor membre în legătură cu promovarea și acreditarea educației
nonformale:
a. Dezvoltarea unor standarde eficiente de recunoaștere a educației nonformale
ca parte esențială a educației generale și a învățării pe tot parcursul vieții
(lifelong learning process)
b. Evidențierea exemplelor de bună practică (a metode, a realizărilor, a listei de
abilități, a experiențelor și cunoștințelor asimilate în urma procesului de învățare
etc.)
13
c. Crearea de condiții egale pentru educație pentru grupurile sociale
dezavantajate în vederea dezvoltării potențialului uman și a micșorării
diferențelor sociale și a discriminării sociale.
d. Încurajarea tinerilor să participe la promovarea valorilor europene: cetățenia
activă, drepturile omului, toleranța, dreptatea socială, dialogul între generații,
pacea și înțelegerea interculturală.
e. Încurajarea tinerilor să participe activ la viața socială.
f. Încurajarea dialogului dintre educația nonformală și educația formală
g. Asigurarea resurselor (umane și financiare) necesare dezvoltării educației
nonformale ca parte importantă a educației pentru tineret.
14
TOOLKIT educaţional – Modulul I – servicii de orientare şi consiliere pentru îmbunătăţirea educaţiei
MODUL I
Servicii de orientare și consiliere

pentru îmbunătățirea educației
OBIECTIVE:
 Acest modul este conceput pentru a-i ajuta pe formatori să-și

îmbunătățească performanțele în educarea copiilor și a tinerilor prin
utilizarea unor elemente de orientare și consiliere educațională.
 Evidențierea principalelor activități educative bisericești și a elementelor de

consiliere pastorală de susținere a educației
Servicii psihologice
Generalități
Percepută uneori de către beneficiari ca un sistem de constrângere, educația școlară este

un partener indispensabil în dezvoltarea personală și în cea socială în general. Conștientizarea
acestui fapt, precum și schimbările continue din viața umană, provoacă sistemele educative să
fie într-o continuă adaptare pentru a putea răspunde eficient nevoilor de dezvoltare și
perfecționare personală.
Fie că suntem copii, tineri sau persoane în vârstă, nu puține sunt situațiile în care avem
nevoie să fim sprijiniți de către alții în alegerea unui lucru sau a unei modalități de a acționa.
În mod special, categoriile vulnerabile cum ar fi copiii în abandon școlar sau în risc de abandon
școlar au nevoie de orientare, susținere și îndrumare pentru a reveni sau a rămâne în sistemul
educațional. În acest sens atât sistemul educativ însuși, cât și anumite organizații de profil oferă
servicii de orientare și consiliere pentru îmbunătățirea educației.
Prin „consiliere” înțelegem „o activitate prin care se urmăreşte sugerarea modului de
a proceda sau a modului de comportare ce trebuie adoptat de o persoană consiliată într-o
situaţie dată sau, în general, în viaţă şi activitatea sa cotidiană”1. Conceptul de „orientare”
este un termen care acoperă o gamă largă de activități, de la informare la evaluare, la consiliere
și educație, fiind un „concept umbrelă”2 pentru cel de educație și consiliere.
1 Lect. Univ. Dr. Simona GLĂVEANU, Consiliere și Orientare, suport de curs,

http://www.ueb.ro/dppd/Lector_univ.dr.Simona_Glaveanu_Consiliere_si_orientare_DFP.pdf , la 01.06.2014.
2 Gabriela LEMENI, Mircea MICLEA (coordonatori), „Educația pentru carieră. Conținut și metode”, în
Gabriela LEMENI, Mircea MICLEA, Consiliere și Orientare. Ghid de educație penru carieră, Editura ASCR,
Cluj-Napoca, 2010, p. 9.
15
În general educația reprezintă o intervenție al cărei scop este dezvoltarea deprinderilor

și abilităților necesare tinerilor pentru dezvoltarea personală, în mod particular, și a societății
umane, în general. Totuși acest proces nu este unul liniar pentru toți oamenii. Nu de puține ori
copiii și tinerii ajung într-un anumit impas atât în ceea ce privește raportarea la procesul
educativ, cât și în alegerea unui traseu educațional sau de carieră particular (insatisfacție
academică, indecizie, anxietate legată de carieră etc.).
În astfel de momente este necesară consilierea. Consilierea poate contribui cu o gamă
largă de activități la depășirea impasului
personal, de la oferirea unor informații
necesare și a suportului emoțional, apreciativ,
material, până la asistarea psihologică și
religioasă. De aceea „obiectivul orelor de
consiliere nu este cunoașterea elevului de
către profesor, ci acela de facilita
autocunoașterea”3.
Există mai multe tipuri de consiliere,
în funcție de anumite contexte și situații de
viață.
Acestea nu se exclud reciproc, dar nici nu se suprapun, fiind mai degrabă
complementare:
 Consilierea informațională (oferirea de informații pe domenii/teme specifice)
 Consilierea educațională (repere psihoeducaționale pentru sănătatea mentală,
emoțională, fizică, socială și spirituală a copiilor și a adolescenților)
 Consiliere de dezvoltare personală (sprijină formarea de abilități și aptitudini
care permit o funcționare personală și socială flexibilă și eficientă în vederea
atingerii stării de bine)
 Consiliere suportivă (oferă sprijin emoțional, apreciativ și material)
 Consiliere vocațională (dezvoltarea capacității de planificare a carierei)
 Consiliere de criză (oferă asistență psihologică persoanelor aflate în dificultate)
 Consiliere pastorală (este o formă de consiliere din perspectivă religioasă)
Trebuie precizat că nu oricine poate coordona activități de consiliere. Spre exemplu

profesorul de școală, pregătit pentru consilierea educațională, nu are competențe în consilierea
pastorală, aceasta fiind realizată de către un preot într-o comunitate religioasă. Consilierea de
criză reprezintă un domeniu de intervenție ce ține strict de competența psihologului,
presupunând cunoștințe, metode și tehnici de intervenție de specialitate. Fiecare tip de
consiliere utilizează anumite modele educaționale și de dezvoltare. Unele sunt centrate pe
prevenție, altele au un caracter curativ și clinic. De aceea este necesară o pregătire temeinică
sau, după caz, de specialitate pentru a putea susține anumite programe de consiliere.
Consilierea educațională
Creșterea numărului copiilor și a tinerilor care abandonează școala, respectiv a celor

care înregistrează comportamente delicvente, deviante sau de altă natură, cu consecințe
negative în desfășurarea firească a procesului educativ, a determinat Ministerul Educației și
Cercetării să propună în ultimii ani introducerea unei discipline opționale intitulate Consiliere
3 Adriana BĂBAN, „Consiliere psihologică și consiliere educațională”, în Adriana BĂBAN

(coordonator), Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Editura ASCR,
Cluj-Napoca, 2011, p. 20.
16
și Orientare, pentru toate nivelurile de studii preuniversitare. Disciplina „are la bază și

promovează, prin dezvolarea competențelor generale și specifice, următoarele valori și
atitudini:
 respectul de sine și promovarea propriei persoane;
 responsabilitate și relaționare pozitivă cu ceilalți;
 stare de bine fizică și mentală;
 managementul procesului de învățare și dezvoltare personală;
 implicare activă în planificarea vieții și a carierei”4.
Noua disciplină școlară oferă astfel o dezvoltare și o transformare modernă a orei de
dirigenție și a învățământului românesc în general. Ora de consiliere și orientare este o
încercare de depășire a unei centrări strict cognitive pe elev, așa cum se întâmpla în
învățământul tradițional. Elevul este mult mai mult decât un primitor de informații,
personalitatea umană având și alte dimensiuni esențiale cum ar fi: cea afectivă, motivațională,
socială, atitudinală etc.
CARACTERISTICILE consilierii educaționale
Consilierea educațională (la fel cu cea psihologică) integrează perspectiva umanistă

dezvoltată de Carl Rogers (1961)5. Parcursul vieții umane este văzut în termeni de tendință de
autorealizare, dezvoltare și împlinire personală. De aici derivă trei caracateristici majore ale
consilierii educaționale:
 Se adresează persoanelor normale (spre deosebire de terapie care se adresează
persoanelor cu deficite sau tulburări psihice);
 Valorizează potențialul existent;
 Abordarea este preventivă (nu clinică sau curativă, ca în cazul tulburărilor).
OBIECTIVELE consilierii
Scopul prim al consilierii este funcționarea psihosocială optimă a unei persoanei sau
a unui grup. Pentru a fi atins, acest scop presupune atingerea a trei obiective6:
 Promovarea sănătății și a stării de bine (din toate punctele de vedere:
somatic, psihic, spiritual, social etc.);
4 Adriana BĂBAN, Domnica PETROVAI, Gabriela LEMENI, „Model de programă pentru orele de
consiliere și orientare sau dirigenție”, în Adriana BĂBAN (coordonator), Consiliere educațională..., p. 245.
5 Carl Rogers (1902-1987), alături de Abraham Maslow (1908-1970), este unul dintre promotorii
curentului umanist în psihologie. Potrivit acestora problemele psihice nu trebuie tratate doar din perspectiva unor
tulburări sau deficiențe (așa cum făcea psihanaliza) întrucât esența naturii umane este una pozitivă. Viețuirea
umană implică mai degrabă o tendință de auto-realizare. Mai mult, fiecare om percepe lumea într-un mod unic.
Potrivit lui C. Rogers procesele de dezvoltare personală implică: 1. Autorealizarea („tendința organismului de
a evolua de la stadiul de entitate simplă către una complexă. El exprimă trecerea de la dependență la
independență, de la fixitate și rigiditate către un proces de schimbare și libertate de expresie”); 2. Consistența și
congruența sinelui („organismul funcționează în așa fel încât să-și păstreze unitatea – înțeleasă ca absență a
conflictului – între percepțiile de sine și între percepțiile și experiența cu mediul”); 3. Distorsiunea sensului
experienței („un fenomen ce se manifestă mai des și permite accesul în conștiință a experienței dar într-o formă
concordantă cu cu imaginea de sine”); 4. Negarea existenței experienței („asigură apărarea imaginii de sine
de experiențele amenințătoare prin inhibarea manifestării conștiente a acesteia”); 5. Nevoia de apreciere
pozitivă și de acceptare necondiționată. (Detalii despre perspectiva umanistă asupra personalității umane în
concepția lui Carl Rogers găsim la Adrian OPRE, Introducere în teoriile personalității, ediția a II-a, Editua ASCR,
Cluj-Napoca, 2006, pp. 110-136).
6 Adriana BĂBAN, „Consiliere psihologică și consiliere educațională”, p. 21.
17
 Dezvoltarea personală (în sensul cunoașterii de sine, a capacității de decizie, a

relaționării interumane aromonioase, a canalizării vocaționale realiste etc.)
 Prevenția (tuturor aspectelor negative și distructive care în viitor ar ar putea
afecta persoana).
Componentele STĂRII DE BINE
 ACCEPTAREA DE SINE: atitudine pozitivă față de propria persoană, acceptare a

calităților și a defectelor personale, percepția pozitivă a experiențelor trecute și a
viitorului.
 RELAȚII POZITIVE CU CEILALȚI: încredere în oameni, sociabilitate, nevoie de a
primi și de a da afectivitate, atitudine empatică, deschisă și caldă.
 AUTONOMIE: independent, hotărât, rezistent la presiunile de grup, se evaluaează pe
sine după standarde personale, nu este excesiv preocupat de expectanțele și evaluările
celorlalți.
 CONTROL: sentiment de competență și control personal asupra sarcinilor, își creează
oportunități pentru valorizarea nevoilor personale, face opțiuni conforme cu valorile
proprii.
 SENS ȘI SCOP ÎN VIAȚĂ: direcționat de scopuri de durată medie și lungă, experiența
pozitivă a trecutului, bucuria prezentului și relevanța viitorului, convingerea că merită
să te implici, curiozitate.
 DEZVOLTARE PERSONALĂ: deschidere spre experiențe noi, sentiment de vaorizare
a potenialului propriu, capacitate de autoreflecție, percepția schimbărilor de sine
pozitivă, eficiență, flexibilitate, creativitate, nevoia de provocări, respingerea rutinei.
(Adriana BĂBAN, „Consiliere psihologică și consiliere
educațională”, p. 22)
Așadar, consilierea este preocupată mai degrabă de starea de bine decât de cea de boală.
În acord cu alți autori, considerăm că pilonii cei mai importanți în crearea și menținerea stării
de bine sunt familia, Biserica și școala. Însă, aceste instituții nu funcționează magic, în sensul
că nu produc efectele dorite dacă persoanele sunt parte a acestora doar într-un mod superficial.
Pe de altă parte, aceste instituții pot stârni repulsie dacă se pun în serviciul persoanelor într-un
mod unilateral și fără să țină cont de toate valențele personalității umane. Spre exemplu, școala
nu mai poate fi doar un loc canalizat exclusiv pe latura intelectuală a elevilor, într-o ignorare
aproape totală a laturii emoționale și sociale a copiilor și a tinerilor, fiindcă îi face un deserviciu
viitorului adult pe care îl rupe de viața socială și profesională reală.
Consilierea educațională poate contribui la depășirea de facto a neajunsurilor sistemului
educațional românesc completând armonios paleta ariilor disciplinare, direcționând și întărind
sensul educației în general.
PREGĂTIREA consilierului
Consilierea nu este o activitate simplă care poate fi făcută doar intuitiv. Ea presupune
cunoștințe și metode din mai multe discipline. În primul rând este vorba despre discipline
psihologice: psihologia dezvoltării, psihologia personalității, psihologia socială, psihologia
sănătății, teorii și tehnici de consiliere etc. În plus, consilierea îl obligă pe cel care desfășoară
18
activitatea să își formeze anumite atitudini și abilități în acord cu principiile și obiectivele

consilierii.
ATITUDINILE consilierului
Atitudinile consilierului derivă din responsabilitatea majoră pentru fiecare persoană

consiliată. De aceea consilierea nu poate fi concepută în afara unui raport de încredere, respect
și confidențialitate între consilier și elev. În plus, consilierea se bazează pe asumarea de către
consilier „a unui sistem de valori și a unor coduri stabilite de asociațiile de specialitate.
Sistemul de valori al consilierului se fundamentează pe filozofia psihologiei umaniste și a
învățământului centrat pe elev” 7.
Filozofia relației CONSILIER-ELEV
 Toate persoanele sunt speciale și valoroase pentru că sunt unice

 Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile decizii
(Adriana BĂBAN, „Consiliere psihologică și consiliere educațională”, p. 26)
Procesul de consiliere își poate atinge scopul și obiectivele doar dacă consilierul a
deprins o serie de atitudini specifice acestei activități8:
 Acceptarea necondiționată
 Empatia
 Congruența
 Colaborarea
 Gândirea pozitivă
 Responsabilitatea
 Respectul

8 Conform tabelului 3.1 din Adriana BĂBAN, „Consiliere psihologică și consiliere educațională”, p. 26.
19
Acceptarea necondiționată se bazează pe faptul că ființa umană este valoroasă și

pozitivă prin esența sa, precum și pe faptul că are capacitatea de a face alegeri libere și
responsabile. Ea include recunoașterea demnității umane și a valorii personale a fiecărei
persoane în parte, în toate aspectele sale (cu punctele tari și slabe, cu calități și defecte, cu
atitudini pozitive și negative etc.). Acceptarea exclude condiționarea aprecierii de un anume
aspect: „Te voi aprecia dacă...”.
„Acceptarea necondiționată nu este echivalentă cu aprobarea oricărei
atitudini sau a oricărui comportament, cu neutralitate sau ignorare, cu simpatie
și toleranță. Acceptarea unei perosoane nu presupune nici aprobarea, nici
dezaprobarea a ceea ce spune sau simte persoana. Este acceptarea modului în
care persoana simte sau crede în mod diferit de ceilalți. Nu este indicată
utilizarea evaluărilor de genul : «nu ar trebui să simți așa», «băieții nu trebuie
să plângă», «fetele nu se poartă niciodată așa». Riscul aprobării sau
dezaprobării este că elevul își percepe valoarea numai prin interpretările și
evaluările pe care pe face profesorul în situația de aprobare sau dezaprobare a
comportamentelor sale”9.
Empatia10 este capacitatea de a te transpune în locul unei alte persoane. Emapatia nu
este nici identificare cu o persoană, nici milă sau compasiune și nici simpatie. Cel care a
introdus termenul de empatie în terapie este psihoterapeutul Carl Rogers (1902-1987), la rândul
lui preluându-l din estetică. Pentru Rogers, a fi empatic înseamnă „a percepe cadrul de
referință al altuia cu acuratețe, cu toate componentele sale emoționale și semnificațiile care-i
aparțin ca și cum ai fi cealaltă persoană, dar fără a pierde din vedere condiția de ca și cum”.

10 Psih. Lect. Dr. Beatrice Adriana BALGIU, „Empatie și psihoterapie”, în Revista Medicală Română, vol.
LIV, nr. 2, 2007, art. 8, pp. 90-92, online la Asociația Medicală Română,
http://www.medica.ro/reviste_med/download/rmr/2007.2/RMR_Nr-2_2007_Art-08.pdf , la 25 iunie 2014.
20
Congruența se referă la concordanța dintre comportamentul consilierului și

convingerile, emoțiile și valorile sale personale. Falsitatea și prefăcătoria va conduce inevitabil
la pierderea relației de încredere între consilier și elevi și la compromiterea activității.
Colaborarea este abilitatea consilierului de a implica persoana sau grupul d epersoane
în deciziile de dezvoltare personală. Relația este de respect și parteneriat, iar nu de transmitere
de informații de la „expert” la „novice”. Profesorul-consilier este un catalizator și un facilitator
al procesului de dezvoltare personală a copilului sau a adolescentului. De aceea profesorul nu
oferă răspunsuri, ci ajută tinerii să găsească soluții la propriile probleme.
Gândirea pozitivă reflectă viziunea generală a consilierului în valoarea omului, în
capacitatea sa de a se dezvolta, de a-și îmbunătăți dezvoltarea și performanțele.
Responsabilitatea „se traduce prin respectarea principiilor fundamentale ale
consilierii, prin prevenirea utilizării cunoștințelor și metodelor de consiliere, prin evitarea
oricărei acțiuni care interferează cu starea de bine a celor consiliați”11.
ABILITĂȚILE consilierului
În actul consilierii profesorul trebuie să dețină o serie de abilități 12 esențiale pentru a

permite derularea activității în condiții optime și a obține niște rezultate mulțumitoare. Cele
mai importante dintre sunt considerate a fi:
 Ascultarea activă
 Observarea
 Utilizarea constructivă a întrebărilor
 Oferirea de feedback eficient
 Furnizarea interactivă a informațiilor
 Parafrazarea
 Sumarizarea
 Reflectarea
Ascultarea activă este abilitatea esențială în consiliere. Ea stă la baza unei comunicări
bune între profesor și elevi, fiindcă încurajează elevii să vorbească deschis.
FACTORI care susțin procesul de ascultare activă
 Comunicarea non-verbală (tonul și intensitatea vocii, mimica, gestica) să fie adecvată

conținutului și stării afective a interlocutorului
 Contact vizual cu interlocutorul, fără însă a-l fixa cu privirea
 Asigurați-vă că ați înțeles corect ceea ce v-a comunicat interlocutorul, prin formule de
genul „ceea ce vrei tu să-mi spui este că...”
 Ascultați interlocutorul fără a fi preocupat de răspunsurile pe care doriți să le dați
 Puteți apela la afirmații de genul „hmm”, „da”, înțeleg”
 Nu vorbiți continuu, dați interlocutorului ocazia să vorbească și să pună întrebări
 Ascultarea să fie autentică – consilierul să fie sincer interesat de problema/subiectul
abordat
 Ascultarea să nu fie evaluativă - nu faceți judecăți de valoare în funcție de propriile
atitudini și convingeri în termeni de „bine” sau „rău”, „acceptabil” sau „neacceptabil”,
„potrivit” sau „nepotrivit”, „interesant” sau „neinteresant”

12 Gabriela LEMENI, Mircea MICLEA (coordonatori), „Educația pentru carieră. Conținut și metode”, pp.
22-24.
21
 Nu filtrați informațiile în funcție de interesele și convingerile dumneavoastră personale

 Nu utilizați etichete din dorința de a integra interlocutorul într-o categorie
 Ascultarea să nu se centreze numai pe mesajul verbal – cele mai multe informații le
obținem din mesajele non-verbale pe care le transmite persoana: reacții vegetative
paloarea sau roșeața feței), tonul vocii, gestica etc.
DEPRINDERI care trebuie evitate în procesul de ascultare activă
 A fi neatent,a nu urmări ceea ce spune elevul

 Ascultarea „de spuprafață”, superficială, când profesorul-consilier pare doar că
urmărește conversația, fără să fie însă atent la ceea ce se spune
 A asculta fără a înțelege mesajul și a nu cere precizări suplimentare
 A repeta în minte care va fi următoarea întrebare
 A întrerupe elevul în mijlocul frazei
 A asculta din conversație doar ceea ce așteaptă profesorul-consilier să audă
 A se simți amenințat, jignit pentru faptul că elevii au valori diferite de cele ale
profesorului
 A reacționa la subiectele care contravin opiniei proprii a profesorului
Observarea ajută consilierul să înțeleagă mai acurat starea și mesajul elevului, precum
și cele două componente ale comportamentului: verbal (conținutul mesajelor) și nonverbal
(mimică, gestică, voce, modificări vegetative). Coerența sau lipsa acesteia îl pot ajuta pe
consilier oferindu-i informații suplimentare și ajutându-l să înțeleagă cu adevărat un anumit
aspect.
Utilizarea constructivă a întrebărilor este o metodă eficientă, dar invazivă, pentru
colectarea de informații. De aceea este nevoie de multă abilitate și precauție din partea
consilierului atunci când formulează întrebări. Întrebările adresate de consilier îl pot ajuta să
înțeleagă anumite aspecte legate de elev. În același timp întrebările îl pot ajuta pe elev să-și
clarifice sentimentele, convingerile, atitudinile și valorile personale.
Dificultăți în îndeplinirea responsabilităților școlare
Nu de puține ori, elevii traversează perioade dificile în ceea ce privește realizarea

sarcinilor școlare. Acestea sunt determinate de către trecerea de la un nivel școlar la altul (spre
exemplu de la gimnaziu la liceu), de către problemele perosnale sau sociale ale copiilor sau de
către alți factori. Din fericire mulți dintre ei reușesc să depășească aceste momente cu ajutorul
minim al părinților sau al profesorilor. Există și situații în care este nevoie de intervenție
specială întrucât anumiți indicatori relevă eșecul școlar.
22
Indicatori ai eșecului școlar13
 Probleme atenționale (elevul are o istorie personală de probleme atenționale și

tulburări de comportament)
 Repetări multiple ale claselor (elevul a repetat de mai multe ori o clasă sau mai
multe)
 Note sau calificative mici (performanța elevului este sub nivelul mediu)
 Absenteismul (elevul lipsește cinci sau mai multe zile peste numărul maxim de
absențe care pot fi motivate)
 Probleme comportamentale (elevul poate manifesta o schimbare bruscă de
comportament, poate renunța la frecventarea orelor)
 Lipsa de încredere (unii elevi cred că succesul este legat exclusiv de inteligența
nativă și consideră că, oricât ar munci, nimic nu se poate schimba, că propriile
lor abilități sunt insuficiente)
 Scopuri limitate legate de viitor și carieră (acești elevi nu par a fi conștienți de
opțiunile de carieră pe care le au și nici de modul în care pot să atingă scopurile
legate de carieră)
Modalități prin care părinții și profesorii pot interveni în situații de eșec

școlar
 Își fac timp să-i asculte și să înțeleagă temerile și preocupările elevilor
 Stabilesc limite pentru comportamentul inadecvat al elevilor, limite pe care le
repetă și le respectă în mod constant
 Încurajează elevii să participe la activitățile școlare și l activitățile
extracurriculare
 Organizează întâlniri în echipă dinc are fac parte profesori, părinți, consilieri
școlari, și care au ca scop stasbilirea modalităților de sprijinire a elevilor și a
perspectivelor de viitor ale acestora
 Organizează grupuri de spuport pentru studiu, din care fac parte elevi din
aceeași școală sau comunitate
 Asigură un mediu familial și școlar care să valorizeze educația
 Sprijină elevii în alegerea unui profil sau a unei cariere, prin organizarea unor
vizite la facultăți sau la companii locale, obținerea unor informații despre
cursuri sau meserii și încurajarea unor joburi part-time
 Subliniază importanța achiziționării unor deprinderi de studiu și de muncă, atât
acasă, cât și la școală.
13 Gabriela LEMENI, Mircea MICLEA (coordonatori), „Educația pentru carieră. Conținut și metode”, pp.
232-233.
23
Sprijinul Bisericii
Generalități
Biserica a fost dintotdeauna o instituție în care educația a fost valorizată. Dovadă în

acest sens este atât învățătura creștină, cât și implicarea Bisericii în cei 2000 de ani de existență
în promovarea educației și în înființarea de școli. În prezent Biserica Ortodoxă Română se
implică în îmbunătățirea educației prin:
1. Învățământul religios și teologic (prin care se oferă atât cunoștințe și deprinderi
creștine, cât și un set de valori creștine)
2. Activități educative bisericești (tabere de vară, pelerinaje și „școala de duminică”
cuprinzând activități catehetice, meditații gratuite la diferite discipline pentru copiii
modești la învățătură sau cu posibilități materiale reduse, activități de socializare
etc.)
3. Consilierea pastorală (activitate de consiliere din perspectivă creștină)
Învățământul religios și cel teologic
Sf. Scriptură vorbește de cinstea deosebită de care „învățătorii” și „dascălii” trebuie să

aibă parte „Preoţii, care îşi ţin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales
cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura” (ITim. 5, 17).
Biserica Ortodoxă a sprijinit dintotdeauna educația, dovadă sunt școlile teologice și
laice pe care le-a înființat și susținut de-a lungul timpului. Avem mărturii istorice despre școlile
catehetice care funcționau în diferite Biserici locale (Alexandria, Antiohia, Ierusalim etc.) în
sec. II-IV, precum și despre școlile mănăstirești, parohiale și episcopale și chiar universități,
începând cu sec. al IV-lea. În Țările Române, statul a preluat o bună parte din rețeaua școlară
înființată și administrată de Biserica Ortodoxă în sec. XVIII – XIX. În prezent câteva zeci de
școli teologice sunt integrate în sistemul învățământului de stat, iar ora de religie se predă în
toate școlile de stat la nivel primar, gimnazial și liceal.
Prin sistemul de învățământ religios și teologic actual se oferă copiilor și tinerilor atât
cunoștințe și deprinderi creștine, cât și un set de valori creștine.
Activități educative bisericești
Pe lângă activitățile educative formale organizate, sprijinite sau în care este implicată
Biserica Ortodoxă (prin învățământul religios și teologic), există o suită de activități educative
bisericești cu rol important în sprijinirea și promovarea educației. Între acestea cele mai
importante sunt trei: „școala de duminică”, tabăra de vară și pelerinajul.
Caracterul principal al acestor activități este unul catehetic. Totuși aceste activități
educative bisericești pot fi socotite activități extrașcolare importante în sprijinirea îmbunătățirii
educației prin faptul că au deschideri multiple și complexe către o varietate de aspecte care
implică nu doar educația religioasă, ci și pe cea laică în general.
24
„Școala de duminică”
„Școala de duminică” este un termen umbrelă cu care sunt denumite o serie de activități
organizate de către Biserica Ortodoxă cu scop catehetic, dar și educativ în sensul larg al
educației: meditații gratuite la diferite discipline pentru copiii modești la învățătură sau cu
posibilități materiale reduse, activități de
socializare, ateliere de creație, activități
sportive, programe de ecologizare, campanii
filantropice și nu în ultimul rând activități de
orientare și consiliere educațională și
vocațională etc.
În cadrul „școlilor de duminică”
activează sau pot activa atât preoți cu pregătire
pedagogică și psihologică, cât și profesori de
diferite specialități. „Școala de duminică” este
un mediu potrivit pentru copiii și tinerii care
au diferite vulnerabilități socio-emoționale și
cognitive. Atmosfera și valorile creștine
promovate în acest mediu sprijină participanții
în recâștigarea încrederii în sine și în ceilalți,
în lărgirea și aprofundarea autocunoașterii, în
stabilirea unor contacte sociale corecte și
favorabile, în depășirea unor probleme emoționale de genul depresiei, anxietății etc.
Nu de puține ori „școala de duminică” oferă suportul material necesar copiilor și
tinerilor pentru a frecventa regulat școala: burse, haine, rechizite școlare etc.
Tabăra creștină
Tabăra creștină este una dintre activitățile care a cunoscut cea mai spectaculoasă
dezvoltare în Biserica Ortodoxă. De la an la an numărul parohiilor sau a centrelor eparhiale
care organizează tabere creștine este în creștere. În general taberele creștine sunt organizate cu
efortul financiar al Bisericii și al binefăcătorilor ei și uneori cu cel al participanților. În ultimii
ani s-a reușit organizarea în
cadrul Proiectului „Alege
Școala” a zeci de tabere
educative la care au participat
peste 10.000 de copii și tineri
cu vârsta între 6 și 18 ani.
Deși fructifică timpul
liber al copiilor, taberele
creștine nu sunt activități de
divertisment, ci unele
educative. Taberele creștine au
scop și obiective bine
precizate, program alcătuit cu
atenție și activități religioase,
educative și sportive. Întrucât
preoții și profesorii se oferă
voluntari se constată că au
25
anumite afinități și competențe necesare organizării taberelor creștine și derulării activităților

specifice. Cele mai frecvente tabere creștine sunt cele de creație și cele tematice.
Pelerinajul
Pelerinajul poate fi o activitate utilă pentru îmbunătățirea educației prin faptul că
include pe lângă obiectivele duhovnicești și obiective cultural-educative. În trecut multe vetre
monahale au servit ca spații educative. În unele dintre mănăstiri și biserici au funcționat primele
școli, respectiv primele tipografii, de pe teritoriul țării noastre. Nu puțini au fost cei care
susținuți de Biserică Ortodoxă au reușit să facă școală și chiar performanță în educație.
Organizarea unor pelerinaje la mănăstiri și biserici cu o puternică amprentă educativă
poate contribui nu numai la conștientizarea unor adevăruri istorice, ci și la amplificarea
motivațională a copiilor și tinerilor de a frecventa școala și chiar de a fructifica sprijinul pe care
Biserica îl poate oferi în acest sens.
26
Copiii și tinerii creștini sunt prezentul și viitorul Bisericii

† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
(Mesaj adresat participanților la cel de-al IV-lea Congres Național „Hristos împărtășit copiilor”, 2011)
Congresul Naţional „Hristos împărtăşit copiilor", organizat pentru a patra oară de

Patriarhia Română, arată preocuparea permanentă a Bisericii noastre pentru lucrarea
educativ-misionară în rândul noii generaţii, fiind convinsă că toţi copiii şi tinerii crescuţi
în credinţă sunt prezentul şi viitorul Bisericii. Prin programul misionar numit „Hristos
împărtăşit copiilor", Biserica Ortodoxă Română revigorează cateheza parohială pentru
creşterea spirituală a copiilor în iubirea lui Hristos, colaborând cu Organizaţia World
Vision România.
Biserica educă astfel pe copii şi tineri în spiritul valorilor creştine, chemând la o viaţă
trăită în lumina credinţei, a dragostei şi a speranţei mântuirii, ca unire a omului cu
Dumnezeu - Izvorul vieţii veşnice. Prin orele de cateheză parohială ea îi cheamă pe copii
să se apropie de Hristos şi să se împărtăşească din iubirea Sa jertfelnică, pentru a creşte
în iubire sfântă faţă de Dumnezeu, de Biserică, de familie şi de semeni.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca anul 2011 să fie declarat
Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română. în acest
context, alături de activităţile din ce în ce mai numeroase, organizate de parohiile din ţară
în cadrul Programului „Hristos împărtăşit copiilor" - concursuri, pelerinaje, tabere etc. -,
peste 100.000 de elevi din întreaga ţară au participat la Concursul Naţional de Creaţie
Creştină „Copilul în familie", cei mai talentaţi dintre elevi fiind premiaţi cu ocazia
hramului Catedralei Patriarhale. De asemenea, 4800 de elevi au participat anul acesta la
tabere de creaţie în cadrul Proiectului „Alege Şcoala!", desfăşurat în parteneriat cu
Organizaţia World Vision România.
Prin aceste proiecte Biserica noastră cultivă în viaţa copiilor şi tinerilor duhul
prieteniei şi al comuniunii, pentru a preveni abandonul şcolar, care se manifestă cu
precădere în familiile sărace şi în familiile părinţilor plecaţi la muncă în străinătate. Prin
activitatea Birourilor de cateheză parohială şi a taberelor de copii pe care le organizează
în timpul verii, Biserica doreşte să suplinească lipsa de afecţiune părintească, lipsa
atmosferei de familie, descoperă copii talentaţi şi-i încurajează să-şi cultive talantul în
folosul societăţii. Ea promovează cooperarea activă cu Şcoala şi cu ceilalţi factori
educaţionali familia, comunitatea locală, mass-media şi organizaţiile nonguvernamentale.
Felicităm pe toţi consilierii, inspectorii responsabili cu organizarea catehezei
parohiale, preoţii şi colaboratorii acestora, pentru responsabilitatea şi dăruirea pe care
au arătat-o în derularea proiectului. Mulţumim coordonatorului regional al programului,
directorului naţional al Organizaţiei World Vision România şi tuturor celor implicaţi în
această lucrare misionară. Ea are o valoare sporită acum în vreme de criză economică şi
sărăcie materială, deoarece reprezintă o îmbogăţire spirituală a copiilor şi a tinerilor
Bisericii noastre.
Ne rugăm Preasfintei Treimi să binecuvânteze pe toţi cei ce ostenesc în această nobilă
lucrare de catehizare şi de formare duhovnicească, astfel încât copiii şi tinerii să trăiască
bucuria liturgică exprimată de psalmist în îndemnul său: „Gustaţi şi vedeţi că bun este
Domnul!" (Psalmi 33, 8).
27
Consilierea pastorală
Consilierea pastorală în vederea îmbunătățirii educației vizează în mod deosebit

insuflarea valorilor creștine despre educație și muncă. Din punct de vedere creștin educația și
munca sunt intrinsec legate. Educația și munca se presupun reciproc. Educația trebuie făcută
în perspectiva muncii și a înnobilării umane, în timp ce munca este o formă aplicată a educației.
Educația din perspectivă creștină
Creștinismul a prețuit dintotdeauna educația. Însuși Iisus Hristos, modelul suprem

pentru orice creștin autentic, a fost supranumit „Învățătorul” de către contemporani, iar el și-
a însușit acest apelativ: „Voi Mă numiți pe Mine Învățătorul și Domnul și bine ziceți, căci sunt...
V-am dat vouă pildă ca precum v-am făcut Eu vouă să faceți și voi” (In. 13, 13-15). Una dintre
activitățile fundamentale ale Domnului Iisus Hristos în cei 3 ani și jumătate de activitate
publică a fost aceea de a învăța oamenii „tainele împărăției cerurilor” (Mt. 13, 11) atât prin
cuvânt, cât și prin exemplu. Iisus Hristos a oferit un model de educație, iar apoi i-a trimis pe
ucenici să-i învețe pe oameni, promițându-le că nu-i va părăsi chiar și atunci când nu va mai fi
în mod văzut printre ei: „Iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Mt.
28, 20)
Educația creștină oferă copiilor și tinerilor cunoștințe, valori și deprinderi creștine.
28
Cunoștințele biblice și cele teologice în general au capacitatea de a modela conștiințe

și mai ales comportamente întrucât „cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascuţit
decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre
încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii” (Evr. 4, 12).
Mântuitorul ne asigură că „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă
veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat de la moarte la viaţă” (In. 5, 24).
Din punct de vedere al axiologiei creștine, valorile creștine au rol integrator, de liant
între diferite elemente și structuri, cărora le imprimă pecetea eternității. Valorile creștine
propun înnobilarea omului prin depășirea sferei strict biologice. În procesul acestuia educația
joacă un rol fundamental. Valorile creștine și educația se potențează reciproc. Valori precum
„Dumnezeu”, „viața veșnică”, „mântuire” etc. joacă un rol motivațional extraordinar.
Pe fundamentul cunoștințelor și valorilor creștine copiii și tinerii își pot forma un buchet
de deprinderi sănătoase, atât creștine, cât și educative, sociale și comunitare. Funcționarea
omului în societate implică nu doar cunoștințe profesionale foarte elaborate, ci și deprinderi
socio-emoționale și comportamente corecte. Însușirea valorilor creștine poate fi o garanție
pentru integrarea corectă a fiecărei persoane în familie și societate.
Munca din perspectivă creștină
În Vechiul Testament, la evrei, munca era privită ca o activitate specifică firii omului
încă din momentul creației, ajutând la împlinirea și desăvârșirea sa: „Și a luat Domnul
Dumnezeu pe Adam și l-a pus în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. A dat apoi
Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: «Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, Iar din
pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei
muri negreşit!»” (Fac. 2, 15-17). Omul primește întâi porunca de a munci, iar apoi pe cea de
a gusta din fructele grădinii. După căderea în păcat pământul nu-și mai dă fructele sale omului
decât prin muncă.
Ca poruncă divină și ca lege fundamentală a vieții apare munca și în Decalog:
„Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi
fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului
Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici
fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice
dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine” (Ieș. 20, 8-10).
În Decalog Însuși Dumnezeu se dă pe Sine exemplu de muncă și de odihnă. Cine
muncește Îl imită pe Dumnezeu și dezvoltă chipul Lui în el, iar cine nu muncește alterează
acest chip și se îndepărtează de Dumnezeu. Munca trebuie alternată cu odihna fizică și cu
efortul spiritual de apropiere de Dumnezeu.
Unul dintre cele mai importante lucruri pentru om este munca „cea mai scumpă
comoară pentru om este munca” (Pilde 12, 27). Rodul muncii este atât o consecință a efortului
depus de fiecare în parte, cât și o binecuvântare de la Dumnezeu: „Lucraţi lucrul vostru mai
înainte de vreme, şi El va da plata voastră la timpul potrivit” (Sir. 51, 37).
Învățătura creștină despre muncă are origine în învățătura Vechiului Testament.
Creștinismul a adăugat doar câteva elemente specifice. Marele merit al creștinismului este
acela că a extins concepția Vechiului Testament despre muncă la toate popoarele care s-au
convertit la creștinism.
Fără să facă vreo apreciere specială pentru muncă, Domnul Iisus Hristos arată prețuire
față de muncă prin pildele pe care le-a spus, prin faptul că până la vârsta de 30 de ani a muncit
ca teslar și mai ales prin munca neobosită de propovăduire depusă un ultimii ani de viață
29
pământească: „Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine
noaptea, când nimeni nu poate să lucreze” (In. 9, 4).
În creștinism milostenia este o activitate esențială. De aceea munca nu este doar pentru
satisfacerea propriilor nevoi, ci și pentru a putea face milostenie, adică pentru a face concretă
iubirea aproapelui , și pentru a evita furtul „Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se
ostenească lucrând cu mâinile sale lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie”.
(Efes. 4, 28).
În fața unor provocări concrete venite din partea comunității de creștini din Corint, Sf.
Ap. Pavel răspunde prin două epistole. În cadrul acestora evidențiază clar concepția creștină
despre muncă și dă sentințe clare în acest sens:
„Să lucraţi cu mâinile voastre precum v-am dat poruncă”. (I Tes. 4, 11)
„Fraţilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă
feriţi de orice frate care umblă fără rânduială şi nu după predania pe care aţi
primit-o de la noi. Căci voi înşivă ştiţi cum trebuie să vă asemănaţi nouă, că
noi n-am umblat fără rânduială între voi, nici n-am mâncat de la cineva pâine
în dar, ci, cu muncă şi cu trudă, am lucrat noaptea şi ziua, ca să nu împovărăm
pe nimeni dintre voi. Nu doar că n-avem putere, ci ca să ne dăm pe noi înşine
pildă vouă, spre a ne urma. Căci şi când ne aflam la voi, v-am dat porunca
aceasta: dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce. Pentru că
auzim că unii de la voi umblă fără rânduială, nelucrând nimic, ci iscodind. Dar
unora ca aceştia le poruncim şi-i rugăm, în Domnul Iisus Hristos, ca să
muncească în linişte şi să-şi mănânce pâinea lor”. (II Tes. 3, 6-12)
Cei care nu doresc să muncească sunt „fără rânduială” și nu merită „să mănânce”.
Munca nu este o pentru un creștin, cum nu este nici măcar pentru un slujitor al lui Dumnezeu,
o opțiune, ci o obligație. În acest sens, Sf. Ap. Pavel se oferă model și evidențiază rolul
educativ al muncii.
Scopul muncii este așadar:
 asigurarea celor necesare traiului zilnic
 dezvoltarea și desăvârșirea potențialului uman
 imitarea lui Dumnezeu
 împlinirea unei porunci divine
 ajutorarea aproapelui
 evitarea furtului
 oferirea unui exemplu educativ
30
TOOLKIT educaţional – Modulul I – activităţi practice
Activități practice
De ce învăț?14
Obiectiv Conștientizarea factorilor care motivează studiul
Durata 30 minute
Materiale de lucru -
Desfășurarea 1. Identificaţi împreună cu elevii motive care îi determină să înveţe şi notaţi-le
activității pe tablă. Exemple:
 vreau să ştiu cât mai multe lucruri;
 îmi doresc să fiu cel mai bun din clasă;
 pentru a obţine numai note mari;
 pentru a-i face fericiţi pe părinţi;
 pentru a primi recompense (bani, dulciuri etc);
 pentru a-i fi pe plac profesorului.
2. Explicaţi că motivaţia pentru învăţare este determinată de mai mulţi factori,
nu doar de unul singur (vezi 4.5.1.1.), iar acţiunea lor este conjugată. Daţi
exemplu de factori: sociali, contextuali şi personali care determină motivaţia
şi rugaţi elevii să se gândească şi ei la astfel de exemple. Eventual, grupaţi
motivele listate pe tablă în funcţie de categoriile: social, contextual, personal.
3. Cereţi-le elevilor să evalueze importanţa pentru ei a motivelor notate pe tablă.
Sugeraţi elevilor să realizeze o ierarhie proprie a motivelor şi rugaţi-i să
discute această ierarhie cu colegul de bancă.
4. Analizaţi împreună cu elevii ierarhiile de motive. încurajaţi-i să împărtăşească
ideile
discutate în perechi colegilor.
Discuții  Care sunt cele mai importante motive pentru care învaţă elevii?
 De ce este importantă identificarea motivelor care determină elevii să înveţe?
 De ce diferă motivele de la un elev la altul?
De urmărit Elevii:
 să identifice motive care îi determină să înveţe;
 să înţeleagă că motivaţia pentru învăţare este determinată de mai mulţi factori.
Cum învăț?15
Obiectiv Identificarea metodelor de învăţare specifice pentru diferite tipuri de materii
Durata 45 min.
Materiale de lucru Fișa „Cum învăț?”
Desfășurarea 1. Cereţi elevilor să realizeze o listă cu tipuri de sarcini de învăţare pe care le au de
activității realizat la următoarele materii: limba română, matematică, geografie şi istorie,
încurajaţi elevii să specifice atât sarcinile comune acestor materii (exemplu:
învăţarea unor definiţii şi clasificări), cât şi sarcini specifice (exemplu: eseuri
argumentative la limba română, eseuri descriptive la istorie etc).
2. Confecţionaţi 4 bileţele pe care treceţi materiile mai sus menţionate.
3. împărţiţi clasa în 4 grupuri şi rugaţi reprezentanţii grupurilor să extragă câte un
bileţel. Daţi ca sarcină elevilor să găsească sarcini specifice şi strategii de învăţare
pentru materia menţionată pe bileţelul extras.
4. Cereţi elevilor să noteze aceste informaţii în fişa de lucru. Acordaţi 10-15 minute
pentru această etapă.
5. Copiaţi pe tablă tabelul din fişa de lucru. Discutaţi cu elevii răspunsurile date,
notând în tabel strategiile identificate de ei. Completaţi lista şi cu alte metode
sugerate de colegi (vezi 4.5.2.). Explicaţi elevilor metodele menţionate, în cazul în
14 Gabriela LEMENI, Anca AXENTE (coordonatori), Consiliere și Orientare. Ghid de educație penru
carieră. Activități pentru clasele IX-XII/SAM, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2011, p. 34.
31
care nu le sunt cunoscute şi analizaţi modul în care se realizează învăţarea la

diferite materii.
6. Daţi-le ca sarcină să aplice câteva dintre metodele identificate la una dintre materii
şi întrebaţi-i, în următoarea oră, în ce măsură a fost eficientă metoda aplicată.
Discuții  Care sunt asemănările şi deosebirile dintre metodele utilizate pentru diferite
materii? Cum îşi pot îmbunătăţi strategiile de învăţare?
 Care sunt avantajele utilizării unor astfel de strategii?
De urmărit Elevii:
 să analizeze diferenţa în învăţare la diferite materii;
 să înţeleagă importanţa utilizării unor strategii de învăţare;
 să aplice metode de învăţare noi pentru creşterea performanţei şcolare.
Înțeleg ce citesc?16
Obiectiv Deprinderea unui mod eficient de citire
Durata 50 minute
Materiale de lucru Fișa de lucru „Înțeleg ce citesc?”
Un text dintr-un manual
Desfășurarea 1. Cereţi elevilor să parcurgă rapid textul pe care l-aţi pregătit. Daţi următoarea
activității instrucţiune: „Timp de 5 minute, treceţi in revistă capitolul X, şi Încercaţi să
vă formaţi o imagine de ansamblu asupra lui (La ce se referă? Cum este
structurat? Care sunt părţile principale şi cum se relaţionează unele cu
altele?).
2. Cereţi elevilor să spună care sunt cunoştinţele pe care le au deja despre acest
subiect şi care sunt întrebările la care ar vrea să răspundă referitor la capitolul
pe care îl vor parcurge. Listaţi aceste întrebări pe tablă.
3. Sugeraţi elevilor să citească textul, având în minte lucrurile pe care deja le ştiu
şi întrebările formulate. Daţi următoarea instrucţiune: „Citiţi întregul capitol
cu atenţie. Vă rog să fiţi atenţi la următoarele 3 lucruri: Care este ideea
principală a capitolului? Care este ideea principală a fiecărui paragraf? Sunt
clare ideile prezentate?". Permiteţi elevilor să ia notiţe atunci când doresc şi
simt nevoia.
4. Cereţi elevilor clarificarea ideilor şi sumarizarea lor: „Revedeţi textul. Pentru
a-l putea înţelege şi reţine mai bine, încercaţi să răspundeţi la următoarele
întrebări:
* Care dintre idei sunt utile şi care sunt mai puţin utile?
* Argumentele aduse sunt suficiente? Dacă nu de ce nu şi care ar fi
alternativele?
* Mi-a răspuns capitolul la întrebările pe care le aveam?
* Care sunt asemănările şi care sunt deosebirile dintre aceste
argumente şi alte idei privitoare la subiectul textului?
* Care este implicaţia exemplelor date de autor?
* Pot găsi exemple concrete pentru ideile argumentate în text?
* Unde mai pot găsi informaţii privitoare la acest subiect?"
5. Discutaţi cu elevii despre experienţa de citire pe care au avut-o: în ce măsură
se deosebeşte de modul uzual de citire, dacă au reţinut mai multe informaţii,
dacă îl consideră mai eficient etc.
6. Reluaţi etapele şi rugaţi elevii să le descrie pe fişa de lucru pentru a putea face
apel la ele şi în alte ocazii.
7. încurajaţi elevii să folosească acest mod de lectură pentru a parcurge lecţiile
pe care le au de învăţat; se poate reveni asupra acestui subiect, discutându-se
despre dificultăţile pe care elevii le întâmpină în folosirea acestei modalităţi
de lectură. Activitatea poate fi repetată de mai multe ori.
32
Discuții  Comparaţi modul în care elevii au parcurs textul, urmând instrucţiunile

primite în clasă şi modul în care citesc de obicei. Avantajele şi dezavantajele
noului mod de a citi.
 Ce etapă consideră că este mai utilă?
De urmărit Elevii:
 să desprindă avantaje şi dezavantaje ale monitorizării învăţării;
 să parcurgă etapele monitorizării învăţării
Bibliografie
Psihologie:
Adrian OPRE, Introducere în teoriile personalității, ediția a II-a, Editua ASCR, Cluj-Napoca,
2006.
Adriana BĂBAN (coordonator), Consiliere educațională. Ghid metodologic pentru orele de
dirigenție și consiliere, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2011.
Beatrice Adriana BALGIU, „Empatie și psihoterapie”, în Revista Medicală Română, vol. LIV,
nr. 2, 2007, art. 8, pp. 90-92, online la Asociația Medicală Română,
http://www.medica.ro/reviste_med/download/rmr/2007.2/RMR_Nr-2_2007_Art-08.pdf , la 25 iunie
2014.
Daciana Angelica LUPU, Activitățile de consiliere. Reușita și stima de sine în viața
preadolescenților, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2013.
Dorin OPRIȘ, Dimensiuni creștine ale pedagogiei moderne, Editura Sf. Mina, Iași, 2010.
Dorin OPRIȘ, Ipostaze ale utilizării textului biblic în educația religioasă. Teorie, aplicații,
cercetare, Editura Sf. Mina, Iași, 2010.
Gabriela LEMENI, Anca AXENTE (coordonatori), Consiliere și Orientare. Ghid de educație
penru carieră. Activități pentru clasele IX-XII/SAM, Editura ASCR, Cluj-Napoca,
2011.
Gabriela LEMENI, Loredana MIHALCA, Codruța MIH (coordonatori), Consiliere și
Orientare. Ghid de educație penru carieră. Activități pentru clasele I-IV, Editura
ASCR, Cluj-Napoca, 2010.
Gabriela LEMENI, Mihaela PORUMB (coordonatori), Consiliere și Orientare. Ghid de
educație penru carieră. Activități pentru clasele V-VIII, Editura ASCR, Cluj-Napoca,
2011.
Gabriela LEMENI, Mircea MICLEA (coordonatori), Consiliere și Orientare. Ghid de educație
penru carieră, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2010.
Simona GLĂVEANU, Consiliere și Orientare, suport de curs,
http://www.ueb.ro/dppd/Lector_univ.dr.Simona_Glaveanu_Consiliere_si_orientare_DFP.pdf , la
01.06.2014.
Viorel MIH, Psihologie Educațională, vol I și II, Editura ASCR, 2010.
Teologie
† DANIEL, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Lumina Botezului și bucuria familiei.

Lucrarea Bisericii în societate în anul 2011, Editura Basilica, București, 2012.
† DANIEL, patriarhul României, „Cooperarea dintre Familie, Școală și Biserică în actul
educațional”, în Biserica Ortodoxă Română, http://patriarhia.ro/cooperarea-dintre-
familie-%C5%9Ecoala-si-biserica-in-actul-educational-5292.html , la 10 iulie 2014.
33
† NICOLAE, mitropolitul Banatului, Pr. Prof. Dr. Grigorie MARCU, „Sărăcia și lupta împotriva
ei în perspectiva Evangheliei”, în Mitropolia Ardealului, XI (1966), nr. 1-3, pp. 1-22.
Augustin PĂUNOIU, „Educația și credința creștină”, în Lumina de duminică, 09 octombrie
2011, http://ziarullumina.ro/interviu/educatia-si-credinta-crestina , la 09 iulie 2014.
Gheorghe VLĂDUȚESCU, „Cunoaște-te pe tine însuți. Sf. Vasile cel Mare”, în Emilian
POPESCU, Adrian MARINESCU (coord.), Sf. Vasile cel Mare. Închinare la 1630 de
ani, Editura Basilica, București, 2009, pp. 449-459.
Ierom. Prof. Nicolae MLADIN, „Problema muncii în creștinism”, în Studii Teologice, I, (1949),
nr. 1-2, pp. 35-54.
Mitropolia Chișinău și a întregii Moldove, Ministerul Educației al Republicii Moldova, Școala
și Biserica. Parteneriat pentru educație, Chișinău, 2013;
PATRIARHIA ROMÂNĂ, Apostolat educațional. Ora de religie – cunoaștere și devenire
spirituală, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București, 2010.
Pr. Dionisie STAMATOIU, „«Rugăciune și muncă» după Sf. Ap. Pavel”, în Mitropolia Olteniei,
XXXII (1981), nr. 4-6, pp. 237-244.
Pr. Dr. Ioan MIRCEA, Dicționar al Noului Testament, EIBMBOR, București, 1995.
Pr. Ioan G. COMAN, „Sf. Vasile cel Mare despre folosul culturii elene pentru educația creștină”,
în Emilian POPESCU, Adrian MARINESCU (coord.), Sf. Vasile cel Mare. Închinare la
1630 de ani, Editura Basilica, București, 2009, pp. 417-449.
Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, „Învățătura creștină despre muncă”, în Studii Teologice,
revista Institutelor Teologice din Patriarhia Română, seria a II-a, anul V, ianuarie-
februarie 1953, pp.24-38.
Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, „Munca și proprietatea în Testamentul Nou” în Revista
Teologică, XVI (1926), nr. 8-10, pp. 315-321.
Pr. Vasile DOGARU, Pr. Neculai DORNEANU, Concordanța biblică tematică, Editura
Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000.
Prof. Radu ILAȘ, „Școala și educația creștină”, în Rost, nr. 34, decembrie 2005.
34
TOOLKIT educaţional – Modulul I – proiecte de activitate
PROIECT DE ACTIVITATE 1
Modul nr. 1
I. Titlul activității
„Prietenia”
II. Scop
Formarea atitudinilor și a comportamentului responsabil într-o relație de prietenie.
III. Obiective
 Să înțeleagă sensul cuvântului „prietenie”
 Să analizeze calitățile unui prieten
 Să-și formuleze unele reprezentări despre prietenie
IV. Resurse alocate

1. Resurse umane: Grupul țintă, profesorul
2. Resurse materiale: hârtie colorată, foarfecă, carioca, hârtie A4, coș
V. Durata
50 minute x 2
VI. Activități
 Profesorul expune câteva idei despre prietenie, cât de importantă este;
 Li se cere copiilor să se caracterizeze cun un adjectiv care să înceapă cu inițiala numelului
lor
 Jocul „Ghici Prietenul” (Fiecare își conturează mâna pe o coală color, deget - calitate =
deget-defect) după ce se amestecă mânuțele într-un coș, se recunosc mânuțele ajutați de
posesorul mâinii.
VII. Rezultate așteptate

 Elevii să se implice în joc
 Să înțeleagă importanța prieteniei și a prietenilor
 Să identifice motive care îi determină să aibă prieteni
VIII. Probleme anticipate

 Neimplicarea tuturor în activități
35
Modul nr. 1
„Mini tabără la Mănăstire”
Organizarea unei minitabere de vară la Mănăstire cu un grup de 20 copii
II. Scop
În urma implementării activității, copiii vor conștientiza adevărurile creștine, întârindu-se și
îmbogățindu-se din punct de vedere spiritual. Vor lua contact cu viața și programul mănăstirii
și vor dezvolta abilități de a relaționa cu alți copii de vârsta lor.
III. Obiective
 Realizarea tuturor etapelor activității
 Crearea unui climat propice menit să atragă tinerii din parohie în desfășurarea diverselor
activități educativ-religioase.
 Conștientizarea tinerilor asupra faptului că viața creștină are la bază dobândirea unor
reguli ce le determină comportamentul creștin.
 Realizarea și formarea unor tinere caractere creștine autentice dornice de a înțelege
doctrina creștin-orodoxă și a formării spirituale.
IV. Resurse alocate

3. Resurse umane: Doi voluntari care să asigure supravegherea copiilor
4. Resurse materiale: Asigurare transport, asigurare cazare, masă; materiale educaționale
cu specific creștin: Biblia, icoane, metanoo, hârtie, creioane colorate etc.
V. Durata
3 zile
36
VI. Activități
 Pregătire logistică în vederea organizării minitaberei
 Vizite și pelerinaj
 Studiul biblic (Cateheză)
 Jocuri și activități sportive

 Creșterea numărului de copii care participă la activitățile Bisericii
 Transformarea moral-spirituală a copiilor participanți
 Depistarea unor copii dotați
 Participarea copiilor la concursuri și competiții legate de sărbătoare, tradițiile și
obiceiurile creștine
IX. Probleme anticipate

 Probleme de conduită și de comportament în cadrul grupului țintă
37
Modul nr. 1
Modele de viață, modele de carieră
II. Scop
Înțelegerea influenței modelelor în conturarea
valorilor legate de muncă
III. Obiective
Elevii vor fi capabili:
 Să identifice modele de viață și modele de carieră
 Să înțeleagă influența modelelor de carieră în conturarea valorilor personale
IV. Resurse alocate

1. Resurse umane: grupul țintă - elevii
2. Resurse materiale: fișa de lucru: „Modele de viață, carieră” care cuprind două coloane:
persoană/personaj model și motive pentru care le admir; videoproiector
V. Durata
50 minute
VI. Activități
 Se identifică împreună cu elevii câteva persoane/personahe care reprezintă modele
pentru generația lor
 Se discută care este influența modelelor asupra tinerilor care pot deveni modele de
carieră/viață pentru tineri
 Se distribuie fișele de lucru pentru a le completa
 După indentificarec elevii vor nora pe fișe motivele pentru care admiră persoanele
respective.
 Se vor elevii să prezinte în fața clasei modelele proprii și să precizeze motivele pentru care
le admiră.

 Să înțeleagă ce înseamnă model de carieră și cine poate fi acesta
 În ce măsură se modifică modelele de carieră odată cu înaintarea în vârstă

 Să nu facă distincția între persoană și personaj
 Să nu înțeleagă sintagma de „model de carieră” ținând cont că fac parte dintr-un grup
vulnerabil
38
Modul nr. 1
Internetul: avantaje și
dezavantaje
II. Scop
Analiza rolului tehnologiei
informative în susținerea
activităților educaționale.
III. Obiective
 Să enumere diferite funcții ale internetului;
 Să identifice câteva domenii în care internetul este necesar
 Să specifice avantajele/dezavantajele internetului
IV. Resurse alocate

1. Resurse umane: lucrătorul de tineret, copiii din grupul țintă
2. Resurse materiale: Computer, videoproiector, ecran de proiecție; Fișa de lucru:
„Internetul - avantaje și dezavantaje” pe trei coloane: Funcția Internet, avantaje, dezavantaje
V. Durata
60 minute
VI. Activități
 Se cere copiilor să dea exemple de utilizare a internetului, apoi se vor nota în fișe funcțiile
identificate.
 Se vor așeza copiii în grupe de lucru; se cere fiecărei grupe să identifice avantajele și
dezavantajele internetului pentru realizarea sarcinilor școlare;
 Se solicită reprezentanților fiecărei grupe să prezinte în fața copiilor avantajele și
dezavantajele identificate, iar ceilalți să le noteze în fișele lor.
 Se discută despre tipurile de activități școlare în care internetul este util și activități în care
nu este necesar internetul.

 Să înțeleagă în ce tipuri de activități este necesară utilizarea internetului
 Să descopere care sunt câteva dintre avantajele și dezavantajele folosirii internetului
 Să identifice câteva tipuri de activități în care să le fie lor necesară folosirea internetului

 Să nu identifice corect avantajele sau dezavantajele folosirii internetului
 Să nu știe să folosească internetul și computerul
39
Modul nr. 1
Pe cine să credem
II. Scop
Dezvoltarea abilităților de evaluare a
credibilității surselor informaționale
III. Obiective
 Să stabilească credibilitatea unei surse de
informare în funcție de tipul de informație
cerut
 Să analizeze relația dintre credibilitatea
sursei și modul de utilizare a informației
IV. Resurse alocate

3. Resurse umane: grupul țintă
4. Resurse materiale: Fișa de lucru: „Pe cine să credem?” care cuprinde 4 coloane: nr. Crt,
surse de informare, informații obținute, credibilitatea sursei; videoproiectorul.
V. Durata
60 minute din care: 15 min prima sesiune, 40 minute - sesiunea a doua.
VI. Activități
 Se identifică împreună cu elevii 3 teme de discuție (viața în junglă, întreceri sportive,
tradiții și obiceiuri de iarnă etc)
 Se împart elevii în trei grupe
 Vor enumera sursele de informare posibile: sarcina va fi să culeagă informații despre tema
aleasă; vor nota în fișă.
 Se va discuta în grup informațiile culese și se vor împărți Sursele în funcție de credibilitate.
Ulterior acestea vor fi notă de la 1 la 5 (1 scăzut, 5 sigur)
 Se vor dezbate rezultatele
 Se vor analiza motivele pentru care credibilitatea surselor este dependentă de tipul de
informație căutată

 În ce măsură credibilitatea sursei influențează comportamentul de căutare de informații
 O sursă nu este credibilă în toate situațiile

 Nu toți au acces la informații
 Lucrătorul de tineret proiectează materiale cu diferite surse de informații
40
PROIECT DE
ACTIVITATE 6
Modul nr. 1
Pelerinajul - exercițiu
spiritual educativ
II. Scop
Valorificarea
pelerinajului ca
exercițiu spiritual
pentru întreaga
comunitate ortodoxă
III. Obiective
 Să cunoască diferențele dintre o excursie și un pelerinaj, dintre un turist și un pelerin.
 Să cunoascăă diferențele dintre viața monahală și cea laică.
 Să deprindă atitudini religios-morale.
 Să participe alături de părinți la activități în afara spațiului familial.
IV. Resurse alocate

5. Resurse umane: preot, profesor, părinți
6. Resurse materiale: laptop, videoproiector, cameră foto, cameră video, autocar, CD,
carnețele, pixuri.
V. Durata
4h
VI. Activități
 Prezentarea obiectivelor.
 Conversație și chestionare referitoare la activitate.
 Vizitarea Mănăstirii Timișeni-Șag
 Participarea la slujbă în cadrul mănăstirii.

 Cunoașterea diferențelor dintre excursie și pelerinaj, exprimarea diferențelor dintre turist
și pelerin
 Manifestarea de atitudini religios-morale pe toată durata activităților
 Impact pozitiv asupra relației părinte-copil, datorită implicării părinților în activitate
 Participarea activă cu interes la activitate atât a copiilor cât și a părinților. Obținerea unui
feed-back eficient

 Posibilitatea defectării autocarului
 Neîncadrarea în timpul acordat activității
41
Modul nr. 1
Știu ce simți tu!
II. Scop
Dezvoltarea capacității de a înțelege perspectiva și sentimentele celorlalți (de a empatiza)
III. Obiective
 Să identifice stările emoționale ale personajelor dintr-o secvență de film vizionată.

 Să enumere cauzele care au dus la stările emoționale respective.
 Să definească ce reprezintă sentimentul de empatie.
 Să evidențieze importanța empatiei în cadrul relațiilor interumane.
 Să descrie cum s-au simțit în cadrul jocului de rol.
 Să redacteze un mesaj adresat personajelor din film.
 Să identifice câteva domenii în care internetul este necesar
 Să specifice avantajele/dezavantajele internetului
IV. Resurse alocate
Resurse umane: Elevii, profesorul, preotul

Resurse materiale: Calculator, videoproiector, coli de hârtie A4, flipchart, ecran de proiecție,
pixuri, carioci.
V. Durata
50 minute
VI. Activități
 Vizionarea de către elevi și profesor a unei secvențe de film care prezintă o stare
conflictuală între două personaje.
 Elevii descriu evenimentele surprinse în film în ordinea cronologică evidențiind stările
42
emoționale ale personajelor.

 Profesorul definește ce reprezintă empatia și cum ne poate ajuta în cadrul relațiilor
interumane.
 Joc de rol: știu ce simți tu! (elevii se împart în două tabere de lucru și identifică credințele,
gândurile care au provocat stările emoționale ale personajelor).
 La finalul jocului se prezintă concluziile celor două grupe.
 Se redactează o scrisoare de către fiecare elev pentru personajele din film în care descriu
cum s-au simțit în timpul jocului și identifică o situație similară din viața lor.
 Elevii vor înțelege ce înseamnă a empatiza șii cum ne poate ajuta în relațiile noastre cu
ceilalți.
 Elevii vor dobândi capaciattea de a înțelege perspectiva și sentimentele celor din jur, astfel
încât să-i poată ajuta pe cei cu dificultăți emoționale.
 Capacitatea unor elevi de a surprinde stările emoționale ale personajelor din filmul
vizionat.
 Capacitatea unor elevi de a-și depăși propriile limite emoționale și de a înțelege stările
emoționale ale celorlalți.
43
Modul nr. 1
„Cine sunt eu?”
II. Scop
Formarea și dezvoltarea capacității de autocunoaștere; conștientizarea asemănărilor și
deosebirilor care pot exista între persoane.
III. Obiective
 Să recunoască calitățile și defectele proprii prin completarea unei fișe de lcuru cu titlul
„Testul inimii”.
 Să-și recunoască colegii pe baza calităților și defectelor expuse în testul aplicat;
 Să-și caracterizeze colegii printr-o trăsătură dominantă (pozitivă/negativă);
 Să compare autoportretul cu portretul realizat de colegi;
 Să analizeze diferențele între propria imagine și domul în care e perceput de ceilalți.
IV. Resurse alocate

7. Resurse umane: copiii din grupul țintă, preotul din parohie, profesorul de religie,
consilierul școlar.
8. Resurse materiale: Computer, videoproiector, ecran de proiecție; Fișa de lucru:
„Internetul - avantaje și dezavantaje” pe trei coloane: Funcția Internet, avantaje, dezavantaje.
Fișa de lucru, coli A4, markere de diferite culori, CD cu film, calculator, ghiduri pentru
activitatea educativă.
V. Durata
60 minute
VI. Activități
 Se distribuie fișa de lucru „Testul inimii” și se cere fiecărui elev să scrie câte 3 calități,
defecte, lucruri remarcate de cei din jur.
 Copiii (elevii) din grupul țintă nu trebuie să-și semneze fișa cu numele reale, ci cu un
44
pseudonim.
 Se cere fiecărui copil să citească atent portretul și să încerce să-l identifice. Cine reușește
este declarat câștigător.
 Copiii se împart în două grupuri și se dispun în două cercuri concentrice fiecare având pe
spate o coală de hârtie împărțită în 2 jumătăți, în partea de sus se pune semnul + pentru
calități și semnul - pentru defecte.
 Cei din cercul exterior și apoi interior se vor perinda la fiecare coleg și-i va scrie pe foaie
câte un defect și o calitate apoi se trece la loc și fiecare va recupera testul după
pseudonim.

 Dezvoltarea capacității de autocunoaștere
 Relaționarea în cadrul grupului țintă
 Autocunoașterea în vederea cultivării calităților și atenuării defectelor.

 Dificultate în înțelegerea și completarea fișei de lucru de către copiii mai mici din grupul
țintă.
 Dificultatea în înțelegerea și completarea fișei de lucru de copii co o capacitate scăzută de
exprimare verbală și scrisă
45
Modul nr. 1
Stima de sine
II. Scop
Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de sine.
III. Obiective
 Conștientizarea unicității persoanei lor ca purtători ai chipului lui Dumnezeu.
 Să înțeleagă că stima de sine nu este un dat care nu suportă nicio dinamică și că poate fi
îmbunătățită.
 Să analizeze și să potențeze darurile cu care a fost înzestrat de Dumnezeu.
 Să identifice lucrurile care pot cauza o stimă de sine scăzută și care pot fi sau trebuie să
fie de la caz la caz ignorate sau îndreptate.
 Să-și construiască, prin congruență, o imagine de sine pozitivă.
IV. Resurse alocate
9. Resurse umane: Preotul, profesorul, 25 elevi.

10. Resurse materiale: Hârtie colorată, foafece, lipici, coli A4, creioane colorate,
calculator, videoproiector, post-it-uri, flipchart, Sf. Scriptură, xerox, cartonașe cu citate etc.
V. Durata
50 minute
VI. Activități
 Exercițiu de spargere a gheții: din fericire/din nefericire - formulează fiecare copil

propoziții alternativ.
 EUL Puzzle - construim grupuri de 5 persoane care vor primi câte un săculeț cu resurse
personale (abilități/defecte) din diferite hârtii colorate cu mărimi și forme variate precum
și o foarfecă pe fiecare grup. Fiecare membru va lipi pe un carton aceste forme astfel încât
EUL PUZZLE poate lua diferite forme în funcție de identitatea sa.
46
 Se dezvăluie scopul și se prezintă în grupul mare toate construcțiile.

 Discuții: cum vă influențează culorile în exprimarea eului. Sunteți mulțumiți de EUL
PUZZLE construit. Ce vreți să schimbați? Care sunt ultimele reușite? Conștientizați limitele
și calitățile. Texte biblice de încurajare dintr-un săculeț rostite cu voce tare.

 Conștientizarea unicității persoanei lor ca purtători ai chipului lui Dumnezeu
 Să înțeleagă că stima de sine nu ne este dată pentru totdeauna, ci poate fi îmbunătățită.
 Să analizeze și să potențeze darurile cu care a fost înzestrat de Dumnezeu
 Să-și construiască o imagine de sine pozitivă

 Implicarea efectivă în acest joc de autocunoaștere
 Sinceritatea, obiectivitatea celor implicați în această activitate
 Atitudinea celor din grup
47
Modul nr. 1
Învață cum să înveți
II. Scop
Însușirea regulilor pentru o învățare eficientă.
III. Obiective
 Să identifice momentele propice ale zilei pentru realizarea temelor.
 Să stabilească relația dintre mediul de învățare și calitatea învățării.
 Să desprindă regulile pentru o învățare eficientă.
 Să analizeze, pe baza unor situații, problema, factorii perturbatori ai învățării.
 Să identifice relațiile complexe cauză-efect în cazul unor situații problematice.
IV. Resurse alocate

11. Resurse umane:elevii, profesorul, preotul.
12. Resurse materiale: fișe de lucru pe grupe, texte suport sub fomă de proiecție,
videoproiector, ecusoane, postere, pixuri, calculator.
V. Durata
50 minute
VI. Activități
 Moment de dezgheț: prezentare de imagini cu elevi care „dorm” în timpul orelor.
 Prezentarea unui ppt interactiv și implicarea elevilor în stabilirea și explicarea regulilor de
studiu eficient (necesitatea pauzelor, stabilirea locului de învățare, nivelul optim de
zgomot, etc).
 Rezolvarea unei fișe de lucru: „Deprinderi de învățare: bune sau rele”.
 Formarea a cinci grupe în mod aleatoriu prin împărțirea cartonașelor și dezvoltarea unor
situații concrete (studiu de caz) - prezentarea lor.
 Exercițiu pentru creșterea interesului (motivației) de a învăța: extragerea unor bilețele
colorate cu citate din Sf. Scriptură și analiza lor.

 Să aplice cunoștințele acumulate
 Să-și formeze deprinderi eficiente de învățare
 Să fie motivați să învețe

 Dificultăți de comunicare în cadrul grupelor formate aleatoriu
48
PROIECT DE
ACTIVITATE 11
Modul nr. 1
Educația din perspectiva creștină
II. Scop
Cunoașterea de către elevi a importanței pe care Biserica o acordă educației.
III. Obiective
 Elevii să enumere medii în care se realizează educația (familia, școala, biserica).

 Să definească valori creștine care susțin educația („Dumnezeu”, „mântuire”, „viața
veșnică”).
 Să exemplifice deprinderi și comportamente sănătoase potențate de către educația
religioasă (altruismul, atitudinea pozitivă față de muncă).
IV. Resurse alocate
13. Resurse umane: elevi (18 băieți, 7 fete), preot, profesor de religie.
14. Resurse materiale: Sală de curs, aparatură (laptop, videoproiector), cărți, imagini,
planșe, fișe de lucru
V. Durata
50 minute
49
VI. Activități
 Frontale: Se definește conceptul de educație și se corelează cu cel de educație creștină.

 Studiu de caz: se lecturează texte biblice în care Mântuitorul Hristos ni se înfățișează ca
Învățător (Matei 5; 6).
 Discuții: se aduc exemplificări cu impact pozitiv și negativ în educație, elevii fiind provocați
să prezinte situații cunoscute de către ei în acest sens. Se analizează efectul educației
religioase, urmărindu-se aspectul integrator și catalizator al acesteia, precum și
perspectiva veșniciei pe care o oferă.
 Proiecții video: se vizualizează imagini sau filmulețe sugestive.
 Preocuparea din partea elevilor de a-și îmbogăți cunoștințele religioase în special

 Elevii să răspundă întrebărilor și să pună la rândul lor întrebări
 Să-și provoace colegii și profesorul la discuții pro și contra
 Să fie interesați și să se raporteze la modelele pozitive propuse
 Lipsa atenției și a preocupării pentru asimilarea informației și a aplicării în viață

 Absenteismul
 Nesusținerea integrală din partea mediului familial
50
PROIECT DE ACTIVITATE
12
Modul nr. 1
„Cum și de ce învățăm?”.
Domeniul: „Consiliere și
orientare școlară”
II. Scop
Eficientizarea procesului
de învățământ prin
controlul elementelor din
mediu și planificarea
timpului de studiu.
Identificarea surselor care generează blocaje în calea învățării eficiente.
III. Obiective
 Să definească conceptul de învățare.
 Să analizeze factorii favorizanți ai învățării eficiente.
 Să identifice momentele prielnice învățării.
 Să identifice relația dintre mediul de învățare și calitatea învățării.
 Să descrie importanța studiului individual/studiului colectiv.
 Să descrie funcțiile educației.
IV. Resurse alocate
Resurse umane: clasa de elevi (25-30 elevi)
Resurse materiale: fișe de lucru, chestionare-teste, flipchart, filme documentare, pixuri,
markere.
V. Durata
50-60 minute
VI. Activități
 Lucrul pe grupe
 Activități frontale
 Discuții
 Studii de caz
 Rezolvare chestionare/teste
 Conștientizarea rolului învățării
 Anticiparea rolului învățării
 Înțelegerea procesului învățării

 Cunoașterea importanței învățării
 Descrierea etapelor învățării
 Angrenarea elevilor în discuții, analize
51
13
Modul nr. 1
Eu și colegii mei
II. Scop
Promovarea toleranței
interconfesionale
III. Obiective
 Cunoașterea propriei învățături de credință și operarea cu termeni specifici.
 Promovarea respectului față de cei de altă confesiune sau etnie.
 Întărirea coeziunii de grup.
 Facilitarea dezvoltării relațiilor interpersonale și a interacțiunii între comunitățile locale.
 Aplicarea în situații concrete a învățăturii creștine.
IV. Resurse alocate

Resurse umane: elevii din grupul țintă, copiii preșcolari de la grădinița vizitată.
Resurse materiale: videoproiector; laptop; fișe de lucru; materiale video-audio.
V. Durata
2 ore
VI. Activități
 Vizionarea unui film documentar despre reconstrucția unui oraș distrus de cutremur.
 Completarea unor fișe de lucru.
 Vizita la o grădiniță cu copii proveniți din diferite medii culturale.
 Prezentarea activității unui medic dintr-un spital regional.

 Aprecierea aspectelor surprinse în materialele prezentate
 Consolidarea relațiilor din cadrul grupului și a celor cu grupurile congruente: clasă, elevi
din școală, colegi de alte etnii
 Sporirea interesului pentru alte grupuri și specificul lor

 Posibil receptivitate mai scăzută față de interesul de a cunoaște un anumit grup
 Mici rețineri legate de acceptarea specificuli altui grup, persoane etc
52
Modul nr. 1
Pelerinaj la Mănăstirea Govora
II. Scop
Conștientizarea faptului că pentru educație s-
a manifestat un real interes încă din cele mai
vechi timpuri cu efecte benefice atât asupra
persoanei umane în particular, cât și asupra
societății.
III. Obiective
 Dezvoltarea relațiilor interpersonale.
 Conștientizarea importanței învățământului.
 Sporirea interesului pentru învățare.
IV. Resurse alocate

Resurse umane: profesori supraveghetori, ghid, șofer microbuz
Resurse materiale: microbuz, aparat foto, cameră video, DVD-uri, CD-uri, fișe de lucru, pixuri
V. Durata
12 h
VI. Activități
 Vizitarea mănăstirii, a bisericii mănăstirii și a muzeului mănăstirii
 Se vor filma și se vor face poze în locurile permise.
 Toate vizitele vor fi însoțite de prezentările ghidului.
 Pe drum se vor pune CD-uri cu muzică aleasă.
 Pozele și filmările vor fi împărțite participanților pe DVD-uri.
 La final se va aplica fișa de lucru.

 Intensificarea procesului de socializare
 Cunoașterea principalelor evenimente din istoria mănăstirii
 Creșterea motivației și a interesului pentru învățare

 Condiții meteo nefavorabile
53
Modul nr. 1
Mărțișoare pentru inimioare
II. Scop
Responsabilizarea copiilor în
privința nevoilor celor mai puțin
favorizați dintre ei.
III. Obiective
 Confecționarea unui număr
de 100 de mărțișoare.
 Strângerea sumei de 200 lei.
 Achiziționarea produselor alimentare pentru 4 familii nevoiașe cu copii la școală.
IV. Resurse alocate

Resurse umane: 2 voluntari pricepuți în confecționarea mărțișoarelor, pentru a-i învăța pe
copii confecționarea lor.
Resurse materiale: hârtie - 1 top coli color; foarfeci model - 5 seturi; ață colorată, mărgele - 2
pungi, scoici, ghindă, lipici, ațe, mărțișor etc.
V. Durata
120 minute (pentru manufactura mărtișoarelor).
VI. Activități
 Achiziționarea materialelor necesare sau pregătirea materialelor necesare dacă acestea
există deja.
 Împărțirea copiilor în 5 grupe a 4 copii.
 Confecționarea mărțișoarelor.
 Vinderea mărțișoarelor (rude, prieteni). Achiziționarea și împărțirea produselor (pentru
aceste activități trebuie timpi diferiți).

 Creșterea responsabilității copiilor
 Lucrul în echip
 100 mărțișoare
 Dezvoltarea empatiei și responsabilității sociale

 Slabe rezultate în vinderea produselor poate duce la eșecul atingerii țintei propuse
54
Modul nr. 1
Pași siguri înspre succes
II. Scop
Conștientizarea importanței dezvoltării
personalității pentru asigurarea
succesului în viață.
III. Obiective
 Identificarea unor strategii de dezvoltare a eficacității în domenii specificate.
 Să-și perfecționeze abilitățile de autocunoașterea realistă a propriilor caracteristici.
 Să-și perfecționeze abilitățile de autoreglare emoțională și comportamentală în situații
diferite legat de viață.
 Să identifice caracteristici personale pozitive și negative.
 Să dea dovadă de obiectivitate și corectitudine în relațiile cu colegii.
IV. Resurse alocate

Resurse umane: elevi, profesori, preot, diriginți, părinți.
Resurse materiale: planșe, creioane, carioci, hârtie colorată, acuarele, pensule, teste
psihologice, laptop, video-proiector, aparat foto
V. Durata
Un an școlar
VI. Activități
 Activitate de autocunoaștere și descoperire a calităților proprii.
 Acțiuni de voluntariat care implică responsabilitatea elevilor și interacțiunea dintre ei.
 Tabăra de creație în aer liber în cadrul căreia elevii pun în practică abilitățile individuale
care le dețin.
 Activitate în parteneriat cu biserica pentru îndrumarea elevilor pentru reușita în viață.
 Concurs între elevi în realizarea unor obiecte simple care pot fi comercializate.
 Decoperirea deprinderilor și abilităților practice

 Îndrumarea elevilor către alegerea unei meserii potrivite
 Creșterea încrederii în forțele proprii
 Dezvoltarea spiritului antreprenorial

 Număr insuficient de elevi care să se implice
 Lipsa resurselor materiale
55
17
Modul nr. 1
O mai bună cunoaștere
de sine „Despre mine”
II. Scop
Dezvoltarea capacității de
autodescriere și de
comunicare a
informațiilor despre sine.
III. Obiective
 Elevii să identifice caracteristicile personale atât pozitive cât și negative.
 Să accepte că o persoană poate să aibă atât caracteristici pozitive cât și negative.
IV. Resurse alocate

Resurse umane: grupul țintă de copii și nu numai, preotul, profesorul de religie și psihologul
școlii (unde este cazul).
Resurse materiale: Centru, dotarea din centru; un filmuleț sau planșe cu pilda „Fiului
Risipitor”, Sf. Scriptură; fișe de lucru.
V. Durata
Două întâlniri
VI. Activități
 Vizionarea filmulețului; discuții colaterale, discuție colectivă - recunoașterea
calităților/defectelor și acceptarea lor.
 Diferențierea dintre caracteristicile pozitive și negative și raportul dintre ele.
 Activitatea desfășurată între perechi. După ce fiecare elev completează fișa pentru sine,
o completează și pentru perechea sa.
 Elevii să compare câte două liste rezultate din percepția de sine și percepția celuilalt.

 Acceptarea de sine
 Creșterea încrederii în sine

 Deformarea adevărului
 Lipsa sincerității
 Absența nejustificată a unor elevi
56
TOOLKIT educaţional – Modulul II – servicii de orientare şi consiliere pentru părinţi
MODULUL al II-lea
Servicii de orientare și consiliere

pentru părinți
OBIECTIVE:
 Evidențierea modalităților de a-i ajuta pe părinți să înțeleagă rolul

lor în educația propriilor copii și în identificarea oportunităților oferite de
educație.
 Perfecționarea formatorilor în munca de consiliere parentală
Generalități
Rolul părinților în educația copiilor
Fără îndoială, rolurile implicării familiei

și a comunității în educație s-au schimbat mult
în ultima vreme. Literatura de specialitate
insistă pe faptul că atât familia, cât și
comunitatea trebuie inclusă mult mai pregnant
în luarea deciziilor, în conducerea școlii și în
susținerea activităților de învățare de acasă. De
aceea trebuie căutat un răspuns mereu înnoit la
întrebarea „Ce facem la nivel școlar pentru a
crea un mediu potrivit încurajării implicării
familiei și comunității în actul educațional?”.
Modulul de față nu este altceva decât o încercare
de a oferi informații și resurse familiei și în
special părinților cu privire la modalitatea lor de
a se implica în educația copiilor lor.
În general familia poate îndeplini 4 ROLURI în sprijinirea copiilor din punct de vedere
educativ.
1. Familia SPRIJINĂ copiii în ceea ce privește nevoile de bază, hrană, îmbrăcăminte
și protecție, precum și în cele superioare, apreciere, iubire, prețuire etc. Suportul
include oferirea valorilor familiei despre educație împreună cu expectanțele de a fi
bun la învățătură.
57
2. Familia ÎNVAȚĂ cum să ajute copiii să învețe. Începutul școlii pentru un copil este
în egală măsură un început pentru familie. Membrii familiei și în special părinții se
interesează de ceea ce învață copiii la școală, încearcă să înțeleagă și se asigură că
sunt pe drumul cel bun cu fiecare unitate educativă parcursă. Părinții verifică
temele, sprijină întocmirea lor, stabilesc limite ale timpului de învățare și așteptări
privind performanțele academice.
3. Familia INSTRUIEȘTE. Familia este primul profesor al copiilor, încă din ziua în
care se nasc. Familia învață copilul să-și formeze deprinderile de bază: să mănânce,
să meargă în picioare, să se joace cu alți copii, să ajute familia în treburile casnice
etc. Este foarte important ca famillia, în special părinții, să păstreze un nivel ridicat
de interacțiune lingvistică cu copiii, mai ales în primii ani de viață, și să se se
asigure că aceștia sunt suficient de pregătiți pentru a merge la școală.
4. Familia ia DECIZII în numele copiilor și le susține. Ea știe mai bine decât oricine
altcineva ce este mai bine pentru copiii ei, proiectând o serie de speranțe și de vise
pentru aceștia.
Atât studiile de specialitate, cât și experiența celor ce sunt părinți arată că implicarea
familiei este mult mai pregnantă și vizibilă în școala primară. Perioada gimnaziului este o
perioadă mai critică întrucât elevii au nevoie de îndrumarea familiei pentru a lua decizii cu
privire la liceul pe care îl vor urma. Nu de puține ori familia sprijină copiii de gimnaziu să facă
proiecții cu privire la facultatea pe care ar putea-o urma în viitor și, implicit, cu privire la locul
de muncă, respectiv posibila carieră.
Casa – mediu al învățării

Una dintre cele mai eficiente metode prin care părinții pot sprijini activitatea de învățare
a unui copil este crearea acasă a unui mediu potrivit pentru învățare și exprimarea unor
expectanțe academice realiste și benefice. Un mediu bogat în elemente educative (resurse
educative de diferite feluri), aprecierea și promovarea tuturor aspectelor care valorizează
educația este o piatră de temelie a succesului academic.
Școala în sprijinul părinților

Școlile pot sprijini familia să creeze un mediu benefic educației printr-o varietate de
moduri:
 Oferind materiale educative prin tragere la sorți la diferite evenimente școlare.
 Găzduind activități de genul „Școala Părinților”, în cadrul cărora părinților să
li se expună modalitățile pe care școala le folosește pentru a-i învăța pe copii să
scrie și să citească, precum și metodele folosite în alfabetizarea matematică.
Părinții pot afla ce pot face pentru a-i sprijini pe copii și pe profesori în acest
proces educativ.
 Crearea unor biblioteci sau unități mobile care să ofere o varietate de cărți și
materiale de alfabetizare.
 Oferirea unor pachete educaționale pentru copii pe perioada vacanțelor.
 Promovând și susținând activitățile educative extrașcolare din cadrul Bisericii,
a bibliotecilor și a diferitelor centre și organizații pentru sprijinirea educației.
Aceste câteva sugestii pot fi mult îmbogățite și adaptate nevoilor locale prin consultarea
periodică sau punctuală cu părinții și cu profesorii.
58
1.4 Pregătirea copiilor pentru educație, loc de muncă

și carieră
Education Trust, o organizație națională de susținere a educației din Statele Unite ale
Americii, cu sediul în Washington D.C., promovează conceptul potrivit căruia pregătirea pentru
facultate începe de la grădiniță. Viteza extraordinară cu care lumea și tipurile de profesii se
schimbă de la o zi la alta ne obligă să pregătim copiii încă de la grădiniță pentru a putea accede
la profesii specifice secolului al XXI-lea. Într-o lume globalizată e foarte probabil ca micuții
elevi de astăzi să fie nevoiți să concureze în obținerea unui loc de muncă cu persoane provenind
din toate părțile globului, din țări cu educație diferită. De aceea părinții trebuie să aibă curajul
să facă proiecții pentru viitorul copiilor lor încercând să identifice cele mai bune oportunități
educaționale și profesionale.
1.5 Caracteristicile familiilor care sprijină educația

În SUA - și probabil și în Europa - adolescenții petrec în medie 2,9 ore pe zi în fața
calculatorului și aproape încă 2 ore în fața televizorului. Astfel aproape 5 ore pe zi tinerii sunt
cufundați în mediile virtuale oferite de mass-media17.
În fața unor astfel de provocări părinții trebuie să reacționeze ferm. Se dovedesc a fi în
sprijinul educației acei părinți care STABILESC LIMITE timpului petrecut în mediul virtual și
formulează diferite AȘTEPTĂRI pe care le comunică dinainte copiilor. În lipsa limitelor
formulate în mod clar și a consecvenței în aplicarea lor copii tind să aibă mult mai puțin succes
în viața academică, în cea socială și în cea emoțională. De aceea părinții trebuie să monitorizeze
modul în care copiii își petrec timpul după ce se întorc de la școală și să încerce să-i angazeze
în activități de învățare acasă, precum și în activități care presupun contact real (dialog,
colaborare, sprijin fizic etc) cu membrii familiei și cu alte persoane.
Servicii psihologice
Programe / cursuri pentru părinți

Prin serviciile de consiliere pot fi ajutați nu numai elevii să-și schimbe atitudinea față
de educație, ci și părinții. În vederea corectării comportamentelor dezadaptative ale elevilor pot
fi organizate atât programe de prevenție, cât și programe terapeutice în care să fie implicați și
părinții. Acestora le pot fi adresate o serie de cursuri / programe interactive. Cursurile /
programele pentru părinți pornesc de la premiza că schimbarea atitudinilor părinților se reflectă
automat în comportamentul elevilor. În cadrul unor cursuri / programe / întâlniri cu părinții pot
fi prezentate exemple concrete, studii de caz, anumite aspecte teoretice, precum și metode
concrete de intervenție în cazurile copiilor cu probleme educaționale.
17 Tinerii provenind dintre minoritățile de culoare din SUA petrec mult mai mult timp în fața
calculatorului și a televizorului, mai mult de jumătate din zi consumând conținut media, cu 4,5 ore pe zi mai mult
decât tinerii de culare albă.
59
VOCEA SPECIALISTULUI
„Cursuri de tipul «Arta de a comunica eficient cu copilul

meu», «Caracteristicile pubertăţii şi modalităţi educative adecvate», etc.
adresate părinţilor elevilor (din clasele a IV- a, a V -a şi a VI-a) conduc la
formarea unor abilităţi de prevenţie a apariţiei unor situaţii de criză părinţi-
copii, formarea şi antrenarea unor comportamente educative adecvate din
partea părinţilor, dezvoltarea capacităţii de a identifica debutul apariţiei unor
comportamente inadecvate ale copiilor, aptitudinea de a interveni în momentul
în care este afectată implicarea elevului în sarcinile educaţionale. Fără a
schimba atitudinile părinţilor raportate la elev şi la procesele de educaţie nu se
pot identifica rezultate evidente în comportamentele elevului. De exemplu,
valorile care trebuie reinterpretate de multe ori sunt: valoarea «autorităţii
părinteşti» («fără bătie nu poţi educa un copil»), valoarea «responsabilităţii»
(„copilul este responsabil de ceea ce face”), valoarea „autonomiei” (copilul
trebuie să înveţe singur”), etc.
Multe date de cercetare sunt colectate prin compunerile elevilor /discuţii
interactive colective sau individuale pe teme precum: «Familia mea»,
«Responsabilităţile mele în familie», «Timpul petrecut cu familia mea». În urma
analizei datelor se stabileşte o nouă planificare a cursurilor adresate părinţilor
în ordinea priorităţilor.
Consilierea părinţilor poate viza teme precum: «Arta de a comunica cu
copilul meu!»; «Promovarea eficientă a regulilor!»; «Metode de disciplinare
pozitivă - utilizarea eficientă a sancţiunilor şi recompenselor!»; Caracteristicile
psihosociale ale copiilor în etapa de pubertate!”18.
Parenting-ul
Parenting (sau „creșterea copilului”) este procesul de promovare și susținere a
dezvoltării fizice, intelectuale, emoționale și sociale a unui copil de la copilărie la maturitate.
Parenting se referă la aspectele legate de creșterea unui copil în afara legăturii biologice. De
cele mai multe ori creșterea copilului este asigurată de către părinții biologici, deși uneori
aceasta îi revine fratelui mai mare, bunicilor, tutorelui legal, unchilor, mătușilor etc. Un rol la
fel de mare îl au guvernele și statele în general. În multe cazuri copii orfani sau abandonați
primesc îngrijiri de la mame adoptive sau sunt crescuți în centre de plasament, în orfelinate.
Metodele de creștere a copilului sunt variate și variază de la cultură la cultură. Totuși
doar un părinte cu abilități parentale bune poate fi considerat un părinte bun.

http://www.ueb.ro/dppd/Lector_univ.dr.Simona_Glaveanu_Consiliere_si_orientare_DFP.pdf , pp. 43-44, la
01.06.2014.
60
Stiluri parentale
Stilul parental este cel care instituie climatul general emoțional dintr-o familie.
Psihologia dezvoltării a identificat patru stiluri parentale principale:
1. Autoritar; 2. Dictatorial 3. Permisiv; 4. Indiferent.
Aceste patru stiluri parentale sunt întâlnite în diferite combinații, de la acceptare și
receptivitate, pe de o parte, până la cerere și control, pe de altă parte.
Stilul dictatorial
Părinții autoritari sunt foarte
rigizi și stricți. Ei fac presiuni mari asupra
copilului, dar nu sunt receptivi la nevoile
sau cerințele copilului. Părinții cu stil
dictatorial au un set rigid de reguli și de
așteptări care necesită aplicare strictă și
ascultare rigidă din partea copilului. Cel
mai frecvent, nerespectarea regulilor atrage
după sine pedeapsa. Pedeapsa este folosită
și ca un mijloc de promovare a ascultării în
viitor. De regulă, pedepsele nu sunt însoțite
de explicații decât în situația în care copilul încalcă o regulă. Întrebarea copilului privind
justețea autorității primește cel mai adesea următorul răspuns: „pentru că așa am spus eu”.
Acest tip de autoritate se întâlnește mai des în familiile de muncitori decât în familiile din clasa
de mijloc. Studiile de specialitate arată că copiii crescuți într-un stil parental dictatorial sunt
mai puțin veseli, mai capricioși și mai vulnerabili la situații de stres. În multe cazuri aceștia
manifestă ostilitate pasivă.
Stilul autoritar
Stilul autoritar este considerat a

fi stilul „doar dreptul”, fiind o combinație a
unui nivel mediu de cerințe asupra copilului
cu un nivel mediu de receptivitate din partea
părinților. Părinții autoritari se bazează pe
întăriri pozitive și pe utilizarea frecventă a
pedepsei. Ei sunt mai conștienți de
sentimentele și capacitățile unui copil și
sprijină dezvoltarea autonomiei copilului în
limite rezonabile. În comunicarea părinte-
copil domină o atmosferă de schimb
reciproc, controlul și sprijinul părinților
fiind echilibrate. Cercetările au demonstrat
că acest stil parental este mult mai benefic
decât stilul dictatorial, care este prea sever,
sau ca stilul permisiv, care este prea moale.
61
Stilul permisiv
Stilul parental permisiv se întâlnește cel mai frecvent în rândul familiilor din clasa de
mijloc decât în cadrul familiilor de muncitori simpli. În familiile cu un astfel de stil parental
libertatea și autonomia copilului sunt foarte apreciate, iar părinții au tendința de a-și justifica
cerințele apelând la raționament și explicație. Părinții sunt mai puțin exigenți în cazul încălcării
unor reguli de către copii sau când aplică anumite pedepse. Ei consideră că copiii trebuie să fie
liberi de constrângeri externe și au tendința de a fi foarte receptivi la tot ceea ce copilul dorește.
Copiii care au părinți permisivi sunt în general fericiți, dar uneori au un autocontrol și încredere
în sine scăzute întrucât le lipsește modelul de acasă.
Stilul indiferent
Vorbim despre un stil parental indiferent (neimplicat, neglijent) atunci când părinții sunt
de multe ori absenți emoțional și uneori chiar fizic. Ei au puține așteptări față de proprii copii
și, de regulă, nu comunică decât foarte puțin sau deloc cu aceștia. Nu sunt receptivi la nevoile
copilului și nu au așteptări în ceea ce privește comportamentul lor. Dacă dovedesc o minimă
implicare aceasta include nevoile copilului pentru supraviețuire, fără nici un alt fel de
angajament. Nu de puține ori, părinții indiferenți și copiii acestora sunt foarte îndepărtați unii
de alții. Copiii care comunică puțin sau deloc cu părinții lor au tendința de a fi victimele unor
copii cu comportament deviat și chiar se implică în comportamente deviante. De asemenea, au
competențe sociale și performanțe academice deficitare, dezvoltarea psiho-socială și
comportamentul fiind afectate.
***
Deși psihologii vorbesc despre aceste patru stiluri parentale, în realitate ele nu sunt
întâlnite în stare pură. De la stilul dictatorial la cel indiferent există un continuum, iar părinții
se încadrează de obicei într-un interval mai mare sau mai mic între cele două limite. Strategiile
parentale, comportamentele și expectanțele părinților joacă un jol important în dezvoltarea
copilului dacă sunt comunicate verbal și/sau non-verbal.
Schimbarea comportamentului copilului
Comportamentul unui copil poate fi influențat și chiar schimbat printr-o varietate de

metode.
Prima, și poate cea mai importantă modalitate, derivă din stilul parental al fiecărui
părinte în parte. Stilul parental inspiră valori și oferă modele pentru copii. De aceea, adoptarea
unui stil parental potrivit este o necesitate pentru fiecare părinte în parte.
Comportamentul fiecărui om, implicit al fiecărui copil, presupune consecințe.
Consecințele, la rândul lor, produc un impact semnificativ asupra altor manifestări viitoare ale
comportamentului respectiv făcându-l mai probabil (=întărindu-l) sau mai puțin probabil
(=penalizându-l). În principiu există 3 modalități fundamentale de a modifica un comportament
pornind de la consecințele lui: prin întărire (pozitivă sau negativă), prin penalizare și prin
extincție. De altfel, viața socială este scena unor permanente interacțiuni neplanificate între
comportamente și consecințele lor, iar majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de acest lucru.
În actul educațional din familie sau de la școală, întăririle, penalizările și extincțiile pot fi
planificate cu grijă de către părinți sau profesori.
62
Sprijinul Bisericii
Consilierea parentală
Se întâmplă adeseori ca profesorul sau preotul să fie solicitat pentru a ajuta la depășirea
unor comportamente deviante sau chiar tulburări ale copiilor. Totuși multe dintre problemele
de acest gen aparțin părinților. De aceea este nevoie ca părinții să fie sprijiniți pentru a deprinde
un mod adecvat de îngrijire și de educare a copiiilor. Este binecunoscut faptul că părinții au /
pot avea o influență mult mai profundă asupra propriilor copii, decât un profesor, un consilier
sau chiar un preot.
În general, părinții se bazează mult pe modelele parentale de care au avut parte în
propria copilărie. Indiferent de modelul parental moștenit, tinerii părinți trebuie să se
perfecționeze, să ducă mai departe aspectele și valorile sănătoase ale educației din familie.
Pentru aceasta au nevoie de sprijin, de informații, de sfaturi, de clarificări, de prezentarea unor
modele alternative etc.
Consilierea parentală implică câteva teme majore precum: vocația de părinte, educația
copiilor din perspectivă creștină (atitudinea parentală creștină, percepția creștină a copiilor) și
consilierea în probleme de creștere a copilului (cauzele problemelor de creștere a copilului,
neglijarea sau abuzul spiritual, instabilitatea în cămin etc.).
Vocația de părinte
Din punct de vedere creștin am putea identifica 4 tipuri parentale: indiferent, egoist,
justițiar, jertfelnic.
Tipul indifferent
Părinții indiferenți sunt aceia care își abandonează definitiv sau temporar copiii sau cei
care sunt foarte puțin preocupați de soarta lor. Sunt părinții care nu îi sprijină pe copiii și nu le
asigură nici măcar strictul necesar (hrană, îmbrăcăminte, locuință, acces la educație etc.).
Părinții indiferenți nu oferă aproape nimic copiilor, dar nici nu pretind nimic de la aceștia. De
aceea relația părinților cu copiii este puternic viciată sau inexistentă. În astfel de situații copiii
sunt foarte vulnerabili și de multe ori cad în capcanele consumului de substanțe interzise, se
implică în activități ilegale, au o atitudine rebelă și non-conformistă și pot dezvolta anumite
tulburări psihice.
Tipul justițiar
63
Părinții justițiari sunt acei părinți care încearcă să trăiască după niște reguli sau principii
foarte clare. În general nu este permisă nici un fel de abatere de la aceste principii nici unui
membru al familiei, cu atât mai mult copiilor. Părinții justițiari manifestă răceală emoțională și
comunicare defectuoasă față de copii. Își formulează cerințele într-un mod imperativ fără a
oferi prea multe explicații sau argumente. Uneori copiii sunt pedepsiți pe nedrept doar din
dorința părinților de a fi consecvenți în respectare principiilor de viață. Părinții justițiari au
tendința de a-și sacrifica copiii de dragul principiilor, al regulilor, al altori persoane etc.
Dorința de exploarare și descoperire a copiilor este strict cenzurată, la fel grupul de
prieteni, respectiv toate situațiile din viața cotidiană.De aceea copiii se simt sau sunt răniți de
părinți și manifestă o dorință crescândă de a ieși de sub autoritatea părintească. Unii dintre ei
ajung în situația de a fugi de acasă. Eliberați de constrângerile părintești, prin plecarea într-o
altă localitate la școală sau la muncă, simt un puternic imbold de a experimenta situații sau
comportamente interzise în sânul familiei. Atât părinților justițiari, cât și copiilor provenind din
astfel de familii, le lipsește mult latura afectivă a relației.
Tipul egoist
Părinții egoiști sunt aceia care își înconjoară copiii cu o dragoste exclusivistă. Părintele
egoist răsfață copilul, se străduiește să-i ofere tot ceea ce el dorește, îl protejează exagerat de
mult și are tendința să îi sacrifice pe alții de dragul propriului copil. Din aceste motive el intră
în conflict cu părinții altor copiii și cu alți copiii pe motiv că propriul copil ar fi o victimă a
comportamentului neadecvat față de el. Părintele egoist are impresia - de cele mai multe ori
sau chiar întotdeauna – că odrasla lui este nedreptățită, este persecutată, este nevinovată, este
cea mai bună, este cea mai inteligentă etc. Aceeași atitudine și același comportament îl
manifestă și copilul. Copiii cu părinți egoiști ajunși la vârsta maturității se integrează greu la
locul de muncă sau în societate, fiind mereu nemulțumiți de alții și de viață în general.
Tipul jertfelnic
Părinții jertfelnici sunt aceia care îmbină în mod armonios iubirea cu dreptatea. Părinții
jertfelnici își iubesc copiii și își exprimă această dragoste printr-o afecțiune evidentă, dar
încearcă să insufle copiilor o suită de principii și norme de viață sănătoase. Principiile de viață
sunt mai degrabă propuse decât impuse. Autoritatea părintească este îmbinată armonios cu
permisivitatea. Părinții jertfelnici nu își răsfață copiii, dar nici nu îi sufocă cu reguli stricte.
Atunci când copilul greșește sau produce o pagubă, părintele jertfelnic semnalează
comportamentul rău și propune soluția potrivită pentru corectare, respectiv suportă paguba
propriului copil. El are tendința să se sacrifice de dragul copiilor, renunțând la bunuri materiale
sau de alt fel și oferindu-le copiilor.
COMPORTAMENT COMPORTAMENT TIPUL parental
PĂRINTE - - INDIFERENT
PĂRINTE - DREPT JUSTIȚIAR
PĂRINTE IUBITOR - EGOIST
PĂRINTE IUBITOR DREPT JERTFELNIC
64
Educația copiilor din perspectivă creștină
Din punct de vedere creștin, a fi părinte implică mult mai mult decât nașterea și
creșterea biologică a unui copil pentru că viața omului nu se limitează la nevoile biologice sau
cele sociale, ci le include și pe cele spirituale. A fi părinte înseamnă a da viață unui copil, dar
mai ales a-l ajuta să se împlinească din toate punctele de vedere. Fiecare om, bărbat și femeie
deopotrivă, are în sine abilitatea de a fi părinte, întrucât este creat după chipul lui Dumnezeu
(Fc. 1, 26). Dar o abilitate nu se transformă automat în
deprindere, nici în viața biologică, nici în cea spirituală. De
aceea este nevoie de educație. Un părinte bun este un
PĂRINTE EDUCAT, un părinte care și-a însușit MODELE
parentale și VALORI autentice.
Pentru creștini modelul parental suprem este modelul
divin al Tatălui ceresc. Domnul Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, ne-a pus pe noi oamenii într-o relație de filiație
duhovnicească față de Dumnezeu Care ne-a devenit Tată.
Dumnezeu-Tatăl îl iubește atât pe Fiul Său, cât și pe toți cei pe
care i-a înfiat prin Iisus Hristos. Iubirea lui Dumnezeu față de
lume este o iubire jertfelnică. El nu sacrifică lumea de dragul
Său, ci se jertfește pe Sine, prin Fiul Său, pentru lume.
Dumnezeu iubește lumea cu o iubire infinită, dar în același
timp este drept față de ea așteptând ca ea să Îi păzească
poruncile (In. 15, 9-10).
Ce spune Sf. Scriptură despre înfierea duhovnicească și modelul

parental divin
II Corinteni 6, 18 „Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”,
zice Domnul Atotţiitorul.
I Ioan 3,1 „Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl,
ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem”.
„Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a
Galateni 4, 4-7 trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub
Lege, Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să
dobândim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis
Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile noastre,
care strigă: Avva, Părinte! Astfel dar, nu mai eşti
rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti şi moştenitor al lui
Dumnezeu, prin Iisus Hristos”.
„Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu
sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-aţi primit
Romani 8, 14-17
iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit
Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte!
Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul
nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă
suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai
65
lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos,
dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să
ne şi preamărim”.
Ioan 5, 20
„Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte
face El”.
Ioan 8, 38
„Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu”.
„Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu
Îmi pun sufletul, ca iarăşi să-l iau. Nimeni nu-l ia
Ioan 10: 15, 17-18 de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere
am Eu ca să-l pun şi putere am iarăşi ca să-l iau.
Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu”.
„Precum M-a iubit pe Mine Tatăl, aşa v-am
Ioan 15, 9-10 iubit şi Eu pe voi; rămâneţi întru iubirea Mea. Dacă
păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea
Mea după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui
Meu şi rămân întru iubirea Lui”.
„Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei
ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi
Matei 5, 44-45
rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri”.
Mulți dintre părinții creștini din vechime pot fi considerați modele parentale întrucât,
inspirați de învățătura creștină și de modelul paternității cerești, au dovedit a avea o iubire
jertfelnică față de proprii copii și chiar față de alții. Sf. Scriptură, dar mai ales Viețile Sfinților
sunt o sursă bogată în acest sens.
Antusa, mama Sf. Ioan Gură de Aur, o mamă model

„Nu se mai îndura (Vasile) să mă lase singur nici o frântură de zi. Nu înceta rugându-mă să părăsim casa
părintească şi să trăim amândoi îndeobşte. Mă convisese. Şi lucrul era aproape să se împlinească. Dar jelaniile
necontenite ale mamei mele m-au împiedicat să fac prietenului acest har, dar, mai bine spus, să primesc eu de la el
acest dar. Când mama a simţit ce am de gând să fac, m-a luat de mână şi m-a dus în camera ei. S-a aşezat alăturea
de mine, pe patul în care m-a născut. A început să verse râuri de lacrimi şi să adauge cuvinte mai jalnice ca lacrimile.
Plângând, mi-a grăit aşa:
- Eu, copilul meu, n-am avut norocul să mă bucur multă vreme de frumoasele însuşiri ale tatălui tău. Aşa a vrut
Dumnezeu. Moartea lui a urmat naşterii tale şi te-a lăsat pe tine orfan, iar pe mine văduvă înainte de vreme. Numai cele
ce sufăr văduvia pot cunoaşte bine greutăţile văduviei. Graiul nu-i în stare să zugrăvească furtuna şi viforul suferit de o
fată tânără ca mine, abia ieşită din casa părintească, neiscusită în treburile gospodăriei şi aruncată dintr-o dată într-o durere
atât de mare şi silită să facă faţă unor griji mai presus de vârsta şi firea ei...Dar nici unul din aceste necazuri nu m-au făcut
să mă căsătoresc a doua oară şi să aduc un nou soţ în casa tatălui tău. Am rămas în mijlocul frământărilor şi al tulburărilor.
N-am căutat să scap de cuptorul de foc al văduviei... Nu poţi apoi să-mi spui şi să mă învinovăţeşti că da, am îndurat
văduvia cu curaj; dar silită de ea am împuţinat averea tatălui tău. Ştiu că mulţi copii au păţit aşa. Eu, însă, ţi-am păstrat
neştirbită întreaga ta avere. N-am cruţat, însă, nici o cheltuială, ca să pot să-ţi dau o creştere aleasă şi să-ţi fac un nume;
dar toate aceste cheltuieli le-am făcut din averea mea, din averea cu care am venit de la părinţii mei. Să nu socoteşti că-ţi
spun acestea, ca să-ţi reproşez ceva! Nu! Îţi cer, însă, un har pentru toate câte pentru tine am făcut. Nu mă lăsa
văduvă a doua oară, nici nu-mi aprinde în suflet stinsa mea durere. Aşteaptă sfârşitul meu. Poate peste puţin timp
voi pleca şi eu. Voi, tinerii, mai aveţi nădejde să ajungeţi la adânci bătrâneţe, dar noi, cei bătrâni, nu aşteptăm altceva
decât moartea. Când mă vei da pământului şi vei pune oasele mele alături de oasele tatălui tău, pleacă în călătorii cât de
îndepărtate, străbate orice mare vrei. Atunci nimeni nu-ţi va pune piedici. Dar atâta vreme cât mai am în mine suflare,
îngăduie să locuieşti alăturea de mine. Să nu superi pe Dumnezeu în zadar şi fără folos, aducând atât de mari necazuri
19
peste capul meu, care cu nimic nu ţi-am greşit” .
19 Sf. Ioan Gură de Aur, Despre preoţie, trad. Pr. Prof. D. Fecioru, Bucureşti, 1987, pp. 26-28.
66
Părinții au marea responsabilitate de a modela și maturiza în copii comportamentul

creștin, de a le arăta dragoste, a se îngriji de trebuințele lor, a-i învăța și disciplina în mod corect
insuflându-le VALORILE autentice ale educației din punct de vedere creștin.
Educația autentică are la bază câteva atitudini din partea părinților:
1) BUNĂTATEA. Un părinte are de împlinit în mod frecvent mai multe roluri și
sarcini. Aceasta nu trebuie să fie o justificare pentru a neglija educația propriilor
copii, pentru a o face superficial și mai ales imperativ.
2) NATURALEȚEA. Educația copiilor nu este doar o secvență din viața cotidiană
a lor sau a părinților. Educația nu trebuie să fie o lecție de moment sau o
cicăleală, ci o constantă a tuturor situațiilor de viață cotidiană: când muncim,
când ne odihnim, când călătorim, când copiii se joacă etc.
3) PERSONALIZAREA. Întrucât fiecare persoană este unică, nu există reguli
absolute și universal valabile pentru toți copiii. Pornind de la principiile
generale ale educației fiecare părinte își educă copilul cât mai bine posibil,
ținând cont de vârsta, temperamentul și calitățile acestuia.
4) EXEMPLUL PERSONAL. Vorbele în absența faptelor au puțină influență.
Probabilitatea ca un copil să își însușească anumite valori, atitudini,
comportamente benefice crește în raport cu gradul în care fiecare părinte
ascultă, împlinește, iubește, adică în raport cu exemplul personal oferit.
Un exemplu de abordare al educației din perspectivă creștină este oferit de Sf. AP.
Pavel: „Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi
certarea Domnului” (Efes. 6, 4). „Întărâtarea” provine de cele mai multe ori din abuz fizic,
psihologic, din umilință și lipsa respectului, din neglijență sau din incapacitatea de a-i înțelege
atunci când avem așteptări prea mari de la ei în raport cu vârsta, din penalizarea emoțională și
sentimentală atunci când nu ating performanțele pe care noi le cerem, din obligația de a-și
însuși ideile, scopurile și chiar valorile noastre etc. Pe copii putem să-i ajutăm fiind constructivi
în atitudinea față de ei, dând exemplu pozitiv în ceea ce așteptăm de la ei, oferindu-le sfaturi și
învățătură potrivite și încurajări în tot ceea ce fac bun.
Consilierea în probleme de creștere a copiilor
Cauzele problemelor de creștere a copilului sunt multiple: neglijarea sau abuzul

spiritual, instabilitatea în camin, abuzul psihologic, trebuințe neîmplinite, influențe biologice
și diferite experiențe traumatice.
Părinții sunt datori să ofere pe lângă educația de bază și instrucție spirituală copiilor,
învățându-i să-și pună încrederea în Dumnezeu pentru a nu deveni răzvrătiți, încăpățânați și
neascultători. Comparația copiilor cu educație spirituală în raport cu cei fără o astfel de educație
arată că educația religioasă are o influență benefică, iar absența ei este dăunătoare. Pe cât de
dăunătoare este neglijarea instrucției creștine, pe atât de nocivă este și îndoctrinarea și abuzul
spiritual față de copii.
În situații de instabilitate în cămin și mai ales de despărțire a părinților, copiii devin
anxioși, mânioși, se simt vinovați, abandonați, uitați, manipulați. Pentru a scăpa de presiunea
abandonului fizic sau psihologic uneori devin mânioși, iar alteori fug de acasa în căutarea
siguranței. Instabilitatea în familie conduce la tulburări de comportament ale copilului putându-
se ajunge la abandon școlar, la conflicte cu alți copii, la delicvență, manifestări piromane,
tulburări psihopatologice și de personalitate. Pe scurt, familiile instabile produc copii instabili.
67
„În educația copiilor, mai întâi de toate trebuie să ne educăm pe noi înșine. Evident,
căldura din familie educă mult mai bine decât orice cuvinte și, dimpotrivă, cuvintele anoste ale
părinților obțin exact efectul contrar”.
„Atunci când cunun, le spun soțului și soției: «Relațiile voastre conjugale – respectul,
dragostea, tandrețea și căldura sufletească – sunt 90% din educația copiilor. Restul trebuie doar
subliniat; nici nu trebuie să vorbiți mult»”.
Protoiereul Valerian Krecetov
Abuzul psihologic creează probleme copiilor. Vorbim de abuz psihologic în cazul când
copiii sunt respinși în mod subtil, criticați excesiv, pedepsiți în mod nerealist sau deloc sau
umiliți, atunci când disciplinarea este inconsecventă, iar manifestarea iubirii episodică sau
deloc. Supraprotecția, permisivitatea, strictețea și meticulozitatea excesivă a părinților tind să
crească anxietatea și nesiguranța în copii.
Deși nu întotodeauna se pun de acord cu ceea ce ar trebui inclus între trebuințele de
bază, psihologii consideră că nevoia de siguranță, de acceptare, de încurajare etc. ale copiilor
trebuie împlinite. Trebuințele neîmplinite – dintre care cea mai importantă este nevoia de
dragoste – blochează maturizarea și favorizează apariția problemelor de dezvoltare.
Influențele biologice asupra comportamentului copilului sunt semnificative. Bolile
cronice, suferințele îndelungate, spitalizarea, intervențiile chirurgicale etc. pot conduce la
anxietate, negativism, respingere, retragere, resentimente, teamă și alte reacții psihologice. La
toate acestea se adauga alte influențe cum ar fi: experințele traumatice timpurii, aaccidente,
respingerea anturajului de aceeași vârstă, incendii, boli somatice grave, moartea unor persoane
apropiate (părinți, frați, bunici etc.). Toate acestea pot conduce la dezvoltarea unor concepte de
sine nesănătoase, preocupări legate de pericol, teamă de eșec sau respingere, sentiment
continuu de nesiguranță, atitudine de amărăciune și răzvrătire.
De reținut în consilierea părinților!
 Apreciați poziția și efortul părinților
 Folosiți abordări variate
 Fiți sensibili față de trebuințele părinților

 Conștientizați dinamica familiei
 Modelați abilitățile de comunicare ale părinților
 Recunoașteți că rolul consilierului este temporar
***
Când apar probleme în creșterea copiilor, primele persoane de contact nu sunt copiii, ci
în primul rând părinții care se interesează și doresc rezolvarea problemelor. Este foarte
68
importantă întâlnirea cu părinții, întrucât aceștia pot deveni necooperanți sau fac greșeli care
pun în pericol procesul de consiliere. Uneori este bine să ne vedem cu întreaga familie, pentru
a înțelege dificultățile din perspectivă generală. Problemele copilului pot fi doar un aspect al
problemelor generale de familie.
Sf. Scriptură a Vechiului Testament subliniază rolul și importanța educației pe care
părinții trebuie să o ofere copiilor în toate contextele de viață.
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul
tău şi din toată puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai
în inima ta şi în sufletul tău, să le sădeşti în fiii tăi şi să vorbeşti de ele când şezi
în casa ta, când mergi pe cale, când te culci şi când te scoli. Să le legi ca semn
la mână şi să le ai ca pe o tăbliţă pe fruntea ta. Să le scrii pe uşorii casei tale şi
pe porţile tale”.
(Deuteronom 6, 5-9)
Părinții trebuiau să fie atât ascultători de Dumnezeu, cât și perseverenți în educarea
copiilor. Modul de a-ți educa copiii, valorile pe care le insufli sunt de inspirație divină.
Autoritatea părinților stă sub semnul autorității lui Dumnezeu. Întregul proces de învăţare şi
disciplinare trebuie să fie realizat pe baza a ceea ce Dumnezeu spune şi ne învaţă, astfel încât
autoritatea Sa să fie pusă în mod constant şi imediat în contact cu mintea, inima şi conştiinţa
copilului. Părintele nu trebuie niciodată să se prezinte pe sine ca fiind autoritatea supremă şi
ultima care stabileşte ceea ce este adevărat şi care sunt obligaţiile copiilor. Altfel, ar dezvolta
în copil aspectul uman al “eului”. Atingerea rezultatelor educaţiei poate fi realizată doar când
Îl facem pe Dumnezeu, Învăţătorul şi Administratorul familiei, a cărei autoritate trebuie crezută
în toate aspectele şi ascultată în toate lucrurile.
Sf. Scriptură a Noului Testament ne spune relativ puține lucruri despre viața de familie,
în comparație cu învățăturile despre Biserică. De cele mai multe ori bisericile locale funcționau
în case particulare ale unor familii creștine. Probabil din acest motiv familia în Noul
Testament este aproape sinonimă cu Biserica. Valorile pe care se fundamentează viața de
familie sunt aproape similare cu cele ale vieții Bisericii. O serie de aspecte precum misiunea,
educația creștină, valorile morale creștine, sensul vieții și al morții, trebuie insuflate de către
părinții creștini copiilor. Părinții care nu reușesc să facă față acestor exigențe pot solicita
sprijinul profesorului de religie sau a preotului duhovnic. Aceștia îi vor îndruma pe părinți să-
și dubleze efortul educativ omenesc cu ajutorul din partea lui Dumnezeu, prin rugăciune.
69
TOOLKIT educaţional – Modulul II – activităţi practice
Model de planificare a cursurilor adresate părinţilor pentru
nivelul de învăţământ gimnazial20.
Planificarea cursurilor/lectoratelor adresate părinţilor

Coordonator: Consilier- psiholog. .....
Ce sunt cursurile adresate părinţilor?
Teme abordate:
1. Arta de a comunica eficient cu copilul (31 oct.; 7 nov. 200... , ora 18.30-19.30)
 ce este comunicarea
 tipuri de comunicare
 care sunt principalele bariere în comunicare
 comunicarea asertivă
 comunicarea empatică
2. Metode de disciplinare pozitivă a copilului (21 nov; 28 nov. 200...,18.30-19.30)

 Tehnici de învăţare a unui nou comportament
 Tehnici de a consolida un comportament al copilului
 Tehnici pentru a stopa un comportament neadecvat al
 copilului
 Aplicarea corectă a sancţiunilor şi pedepselor
3. Caracteristicile pubertăţii şi atitudinile educative adecvate (12 dec; 19dec. 200...,

18.30-19.30)
 Copilul obraznic: - Cauze,
o Ce ar trebui să facă părinţii?
 Copilul unic:
o Cum ar trebui sa actioneze părinţii?
 Copilul nervos: - Cauze
 Copilul timid: - Cauze,
4. Importanţa parteneriatului ,,profesor- consilier-părinţi în orientarea şcolară şi

profesională (16 ian; 23ian 200..., orele 18.30-19.30).
5. Impactul Tv şi al internetului asupra personalităţii copilului (13; 20 feb. 200...,

orele 18-20).
6. Cum îmi susţin copilul pentru alegerea carierei- clasele a VIII –a ( 26 martie 200...,
orele 18-20).
7. Tehnici de învăţare eficientă (9 aprilie 200...8 ora 18-20).

08.08.2014.
70
8. Managementul timpului- Timpul liber alături de copilul meu (7 mai 200...orele 18-
20).
9. Familia şi şcoala în dezvoltarea personalităţii copilului (4 iunie 200...,.orele 18-
20).
10. Managementul stresului vieţii cotidiene şi relaţia cu copilul meu (12 iunie 200...,
orele 18-20).
Mostre din programul „Arta de a comunica eficient cu copilul”21

Comunicarea este un instrument prin care ne exprimăm emoţiile şi convingerile.
Prin procesul comunicării încercăm:
 să convingem,
 să explicăm,
 să influenţăm,
 să educăm,
 să informăm,
 să fim înţeleşi,
 să fim acceptaţi,
 să provocăm o reacţie,
 să îndeplinim orice alt obiectiv.
Stiluri de comunicare ineficiente:
- stilul agresiv,
- stilul submisiv (execisv de tolerant, pasiv)
Comunicarea eficientă: stilul asertiv.
I. Stilul agresiv
În relaţia cu copilul părintele:
- spune persuasiv ceea ce gândeşte, simte sau vrea, blocându-i exprimarea copilului,
- el are întotdeauna dreptate, nevoile lui sunt cele mai importante şi au
întâietate,
- a judeca, a critica, a culpabiliza sunt metode utilizare frecvent în
“educarea copilului”,
- utilizează dezaprobarea, manifestată sub forma cicălirii, severităţii
criticismului, descurajării, sancţiunii, blamării, rigidităţii,
- argumentele sale sebazează nu atât pe raţiune, cât pe emoţii,
- are dificultăţi de a-l înţelege conduita şi nevoile copilului,
- utilizează frecvent următoarele tipuri de afirmaţii:
a. acuzatoare: „eşti leneş, nu-ţi place munca!”,
b. exagerate: „tot timpul faci aşa, niciodată nu ....!”,
c. impulsive: “mă enervezi când ..., dacă tu nu ziceai ..., fă cum vrei
nu-mi pasă ...!”;
d. atribuirea de motive celuilalt (“de la început n-ai vrut ...!”).
e. ameninţătoare: “Dacă te mai prind ca te joci cu ..., ai încurcat-o!”
f. jignitoare: “Eşti la fel de insensibil şi dezordonat ca taică-tu!!

08.08.2014.
71
II. Stilul submisiv

În relaţia cu copilul părintele:
o se culpabilizează, este la dispoziţia copilului, îşi reţine gândurile,trăirile şi
nevoile, este de acord mai tot timpului cu faptele copilului,
o se lamentează, ascultă sau se conformează nevoilor/dorinţelor copilului fără să
comenteze prea mult,
o lasă de înţeles că îi este frică de evenimente grave, se aşteaptă să se întâmple o
catastrofă dacă îşi impune o judecată personală,
o mesajul pe care îl transmite este de tip: “Nevoile tale sunt mai importante. Sunt
de acord cu tine, voi face aşa cum vrei tu”,
o într-un conflict, devine tăcut, se închide în sine şi se retrage, raţionalizându-şi
uneori fuga sub măştile diplomaţiei,
o are sentimentul că nu e vrednic de respect şi apreciere, că are defecte şi
vulnerabilităţi numeroase,
o are o neîncredere puternică în forţele proprii şi mari dificultăţi în a delibera şi
decide,
o utilizează mesaje de tipul: “Tot ceea ce îţi doreşti tu este bine. Sunt aici doar ca
să-ţi fac pe plac, să te fac fericit”.
o nu reuşeşte luarea unei “poziţii tari”, clare şi sigure, în rezolvarea unei
probleme.
Exemplul 1:
Copilul primeşte încă o notă proastă la matematică.
Ce gîndeşte părintele: ,,Nici eu nu eram bun la matematica”(Se simte vinovat ca nu a învăţat
mai bine la matematică pentru a-şi putea ajuta copilul sau pentru că nu are bani să-l mediteze
etc.)
Soluţie: Să studieze din ce cauză copilul a luat note mici la matemetică, să discute cu copilul,
cu profesorul, să stabilească împreună cu copilul un plan şi modalităţi de a fi mai implicat, în
a
învăţa matematică şi de a fi mai implicat la ore.
Exemplul 2:
”Este a nu ştiu câta oară când îţi spun să mă laşi să fac ordine la tine în cameră! Mă îngrijorează
ce-o să faci cînd eu nu voi mai fi! Cine o să-ţi mai facă? (Părinte este îngrijorat nu de situaţia
copilului de a nu-şi asuma responsabilităţi conform vîrstei ci faptul că el nu va avea o viaţă
veşnică să-şi ajute copilul).
Soluţia: Părintele trebuie să-şi reţină tendinţa de a satisface toate capriciile copilului. El trebuie
să se orienteze a ajuta copilul, arătîndui cum să se descurce şi să se adapteze la viaţa cotidiană
asumîndu-şi responsabilităţi.
Bariere în comunicare
De cele mai multe ori avem tendinţa de a scoate în evidenţă ceea ce este negativ din
comportamentul celor din jur, din comportamentul copiilor. De exemplu, dacă un copil face un
lucru şi strică ceva din casă, în loc să fie apreciat pentru iniţiativă şi pentru efortul depus, este
certat pentru o greşeală sau i se spune să nu mai facă ... pentru că este prea mic, nu se pricepe.
Acestea reprezintă bariere în comunicare, ce afectează modul de a se comporta şi adapta în
viitor al copilului.
Principalele bariere în comunicare sunt:
72
Ameninţarea: "Dacă nu iei note mari, a-i încurcat-o!"
Ce gândeşte copilul: Părintele meu este periculos!"; "Cu el nu este de glumit!"
Consecinţe: principala preocupare a copilului va fi să nu greşească. Nu va avea curajul de a
face ceva pentru că trebuie să fie perfect. În comportamentul copilului apare frica, minciuna,
ascunderea problemelor, închidere în sine.
Soluţie: "Hai să vedem din ce motiv iei aceste note."Să vedem ce ar trebui făcut pentru a-ţi
îndrepta nota!"; "Baftă la şcoală!"
Minimalizarea problemei: “Nu se joacă nimeni cu mine football!”- spune băieţelul.
Răspunsul tatălui: “Nu fi supărat, nu te mai gîndi la asta!”.
Ce gândeşte copilul: "Crede că dacă îmi spune să nu mai fiu supărat, mă simt mai bine?"
Consecinţa : copilul va simţi că părintele său nu îl înţelege şi nu este capabil să-i asculte
problemele. Se naşte lipsa de încredere în competenţa părintelui.
Soluţie: “Iţi înţeleg supărarea, poţi să-mi povesteşti ce s-a întâmplat? Din ce motiv nu se mai
joacă cu tine”...
Critica: "Tu eşti de vină, pentru că te-ai accidentat nu ţi-am spus să nu mai stai în bancă cu ...?"
sau " De ce nu ai făcut asta?"
Ce gândeşte copilul: “ Iar îmi ţine morală. Mai aştept un pic şi se calmează!”
Consecinţă: scade receptivitatea copilului la părerile emise de părinte. Aşa se naşte indiferenţa.
Soluţie: "Când stai în bancă cu ... sunt îngrijorată pentru că face glume proaste şi ar putea să te
rănească şi mai rău decăt atât!”
Etichetarea: "Eşti exact ca toţi ceilalţi copii: obraznic şi nerecunoscător";"Eşti un bleg, te porţi
ca o fată!"
Ce gândeşte copilul: "Adulţii ştiu mai multe decât copiii. Aşa sunt eu"
Consecinţă: dacă aceste afirmaţii se repetă frecvent, atunci copiii vor fi urmăriţi de ideea că nu
sunt valoroşi, îşi vor forma o imagine de sine scăzută.
Soluţie: "Mă supăr atunci când văd că nu ţii cont de sfaturile mele şi asta îţi cauzează neplăceri".
Indiferenţa: “Tati! Tati! Iar am luat 10 la ...!
Răspuns: Mare scofală! Nu puteai să iei la matematică? Dă-te din faţa televizorului!
Ce gândeşte copilul: “Televizorul este mai important decât mine! Cum să fac să-i atrag
atenţia?"
Consecinţe: Copilul va încerca să atragă atenţia asupra sa cu orice preţ, chiar prin fapte
negative. În acest caz nu se stimulează resursele pozitive ale copilului, şi astfel nu-şi v-a aprecia
calităţile şi reuşitele pe care le va minimaliza fiind centrat asupra nereuşitelor, asupra ceea ce
nu poate să facă.
Soluţie: "- Bravo! Mă bucur că eşti atât de talentat la ...!" Continuă tot aşa, poate ajuni un
bun..... Erai bun la matematică în clasa a VI-a. Ce s-a întămplat pe parcurs? Poţi să acorzi mai
mult efort şi matematicii, eventual vin să lucrăm împreună.
Reproşul: “Dacă nu te aveam pe tine, puteam face atât de multe…” „Dacă nu eram eu erai de
mult pe drumuri!"
Ce gândeşte copilul: "Ce vrea de la mine?"
Consecinţă: apare sentimentul de vinovăţie.
Soluţie: este interzis să folosim aceste reproşuri, nu a cerut copilul să se nască! Nu ne descărcăm
tensiunile acumulate pe copil.
Ridicarea vocii şi umilirea: ”Eşti un nesimţit şi jumătate! Strig, s-audă toţi vecinii ce copil rău
am!”
Ce gîndeşte copilul: Părintele meu nu este un om de încredere, el nu trebuie să afle problemele
mele, deoarece te poate face de rîs cînd nu te aştepţi.
Consecinţă: Poate să apară dispreţul faţă de părinte, neîncrederea şi lipsa de comunicare.
73
Soluţie: se evită ridicarea tonului atunci cînd vrem să facem observaţie. Dacă avem o
nemulţumire în legătură cu comportamentul copilului îi spunem direct şi pe înţelesul lui fără
însă a-l cicăli.
III. Comunicarea eficientă (asertivă)

Comunicarea asertivă presupune capacitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără
a afecta şi ataca drepturile celuilalt.
Componentele comunicării asertive:
1. Să vorbesc despre sentimentele mele!

“Spune ce simţi!”
“Eu sunt foarte supărat/ă când tu....”
2. Este important să spui „de ce”!

E important să fii specific.
Trebuie să spui ce anume din comportamentul lui mă supară.
...când tu întârzii...................
3. Să spui ce doreşti!
“Ce doreşti foarte precis”;
“.... te rog să mă anunţi când pleci cu prietenii...”
“Argumentează-ţi părerea!”
“...pentru că altfel trebuie să sun la părinţii prietenilor tăi pentru a afla cu cine şi unde
eşti...”
4. Laudă sau critică comportamentul nu persoana

“Spune copilului ,,BRAVO ai obţinut premiul pentru ca ai perseverat în munca ta!”
Şi nu ,, Bravo, tu meritai premiul”.
“Sunt suparată că ai fost neatent şi ai spart vaza. Dacă se mai repetă stările de neatenţie
şi vei mai sparge ceva, vei fi pedepsit”.
Şi nu “Eşti un prost. Cum ai spart vaza!”
Exerciţiul 1:
Transformaţi următoarele mesaje agresive în mesaje asertive!
1. „Eşti un obraznic pentru că faci gălăgie în faţa blocului!”
2. “Eşti un leneş şi jumătate, nici la ora asta nu ţi-ai făcut temele!”
3. “Treci imediat în camera ta, nici nu vreau să te mai văd azi, vreau să mă uit la televizor!”
4. “Eşti o neîndemânatică, ai spart vaza, nu faci nimic bun în casa asta!”
5. “Eşti un nerecunoscător, toată ziua muncesc după tine!”
Exerciţiul 2:
Transformaţi următoarele mesaje în mesaje asertive!
“Este a treia oară cînd te rog să-ţi faci ordine la tine în cameră. Iar o să fac total singură.”
“Nici un ştiu de ce îţi spun să faci ceva, oricum nu faci niciodată ce-ţi spun.”
“Iar ai luat o notă mică. Nu ştiu ce vei face la sfîrşitul anului cu atîtea note proaste. Eu sunt
total bulversată. Chiar nu ştiu ce vei face. Treaba ta.”
“De cîte ori ştergi praful de pe mobilă strici cîte ceva. Să nu-l mai ştergi. O fac eu şi pe asta, ca
totul din casă.”
“Trebuia să-mi dau seama că nu poţi face nimic bun.”
“Nici un ştiu ce-a fost în capul meu.”
74
IV. Comunicarea empatică

Comunicarea empatică înseamnă abilitatea de a te transpune în locul altei persoane,
pentru a înţelege modul în care simte, gândeşte sau se comportă (Părinţii să se transpună în
locul copiilor sau invers).
Studiu de caz:
Radu, un elev în vârstă de 12 ani, merge la o petrecere la colegul lui de clasă George.
George i-a promis lui Radu că părinţii lui îl vor duce cu maşina acasă pe la ora 22.00, iar el va
spune că au învăţat, nu că au fost la petrecere. Părinţii lui George nu l-a mai dus pe Radu acasă,
argumentând că este bărbat şi poate să meargă 20 min. pe jos singur, că sunt alţi copii care
locuiesc mai departe. Pe drum Radu se întâlneşte cu trei colegi de clasă şi apare un conflict
aproape se ajunge la bătaie. Incidentul este întrerupt de un vecin de bloc care a trecut pe stradă
în acel moment şi astfel Radu ajunge teafăr acasă împreună cu vecinul care va anunţa părinţii
de tot ce s-a întâmplat.
Etapa I
Fiecare participant să noteze opiniile, individual pe fişa de lucru, timp de 5 minute!
Jucaţi rolul părinţilor lui Radu. CE FACEŢI?...
Jucaţi rolul lui Radu. CE FACEŢI?...
Jucaţi rolul părinţilor lui George. CE FACEŢI?...
Etapa II
Se prezintă oral cîteva idei ale mai multor părinţi.
Etapa III
Se analizează şi se dezbat modalităţi de acţiune eficiente ale părinţilor.
Fişa de evaluare a cursului:

1. Care consideraţi că sunt punctele forte ale cursului?
2. Care consideraţi că sunt punctele slabe ale cursului?
3. Ce îmbunătăţiri credeţi că ar fi necesare acestui curs?
4. Consideraţi că participarea la acest curs vă va ajuta la ameliorarea relaţiei cu copilul dvs.?
5. Intenţionaţi să mai participaţi şi la alte cursuri de acest gen? Motivaţi răspunsul. De ce da?
De ce nu?
75
Bibliografie
Psihologie
A. C FLETCHER; J. K. WALLS; E. C COOK; K. J. MADISON; T. H. BRIDGES,
(December 2008). „Parenting Style as a Moderator of Associations Between Maternal
Disciplinary Strategies and Child Well-Being". Journal of Family Issues 29, DECEMBER,
2008, (12): 1724–1744;
Ashish JOHRI, "6 Steps for Parents So Your Child is Successful",
www.humanenrich.com, Retrieved March 2, 2014.
D. BAUMRIND, „Child care practices anteceding three patterns of preschool behavior”.
Genetic Psychology Monographs,1967, 75, pp. 43-88;
D. BAUMRIND, „Current patterns of parental authority" Developmental Psychology,
1971, 4 (1, Pt. 2), pp. 1-103;
D. BAUMRIND, „Parental disciplinary patterns and social competence in children".
Youth and Society, 1978, 9, pp. 238–276;
D. FINKELHOR; R. ORMROD; H. TURNER; M. HOLT,„Pathways to Poly-
Victimization", Child Maltreatment, november, 2009, 14 (4): 316–329.
J.W. SANTROCK, „A topical approach to life-span development, third”, 2007 Ed. New
York: McGraw-Hill.
Lola BROWN; Shrinidhi IYENGAR, „Parenting Styles: The Impact on Student
Achievement". Marriage & Family Review 43, 2008, (1-2): 14–38;
M. MCKAY, „Parenting practices in emerging adulthood: Development of a new
measure”, 2006, Thesis, Brigham Young University. Retrieved 2009-06-14;
Martin DAVIES, The Blackwell encyclopedia of social work. Wiley-Blackwell.
Simona GLĂVEANU, Consiliere și Orientare, suport de curs,
http://www.ueb.ro/dppd/Lector_univ.dr.Simona_Glaveanu_Consiliere_si_orientare_DFP.pdf ,
la 01.06.2014.
Sorin SĂNDULACHE, Consiliere și psihoterapie pastorală, Editura cAsa Cărții,
Oradea, 2009.
TEXAS COMPREHENSIVE CENTER, „Parent and Comunity Involvement in a
College/Career-Ready Culture”, în www.txcc.sedl.org , la 24.08.2014.
Martin J. BLANCK, Reuben JACOBSON, Atelia MELAVILLE, Achieving Results
Through Community School Partnerships. How District and Community Leaders Are Building
Effective, Sustainable Relationships, Center for American Progress, January, 2012,
www.americanprogress.org , la 21.08.2014.
SPRINGFIELD PUBLIC SCHOOLS, Comprehensive School Counseling Program
Guide, august 2009.
Warlene D GARY, Robert WITHERSPOON, The Power of Family School Community

Partnerships, National Education Association, 2011.
Teologie
***, Cum să educăm ortodox copilul. 300 de sfaturi înțelepte pentru părinți de la sfinți
și mari duhovnici, Editura Sophia, Editura Cartea Românească, București, 2012.
***, Cum să întemeiem o familie ortodoxă. 250 de sfaturi înțelepte pentru soți și soție
de la sfinți și mari duhovnici, Editura Sophia, Editura Cartea Românească, București, 2011.
***, Viața de familie, Editura Sophia, Editura Cartea Românească, București, 2009.
76
Dmitry SEMENIK, Cum să îmbunătățim relațiile cu părinții, Editura Sophia, Editura
Cartea Românească, București, 2012.
SF. IOAN GURĂ DE AUR, Despre preoţie, trad. Pr. Prof. D. Fecioru, Bucureşti,
1987.
Tatiana L. ȘIȘOVA, Probleme și dificultăți în educarea copiilor. Îndrumar pentru
părinți, Editura Sophia, Editura Cartea Românească, București, 2012
77
TOOLKIT educaţional – Modulul II – proiect de activitate
PROIECT DE ACTIVITATE 1, Modulul II
Rolul educației în formarea

personalității elevului
TITLUL ACTIVITĂȚII: Rolul educației în

formarea personalității elevului
SCOP: conștientizarea faptului că prin intermediul
educației copilul asimilează informații și transformă
comportamente, modelele, normele, valorile, atitudinile și cunoștințele prezentate
OBIECTIVE:
 Să conștientizeze roul pe care modelul familial și social îl au în formarea
personalității copilului
 Să conștientizeze faptul că prin educație copilul are mai multe șanse să se integreze în
societate
 Să dezvolte comportamente onorabile în mediul familial
 Să conștientizeze rolul celorlalți factori, Biserica, ONG-uri, asociații culturale și
sportive în formarea personalității participanților
 Să dezvolte și să insufle copiilor capacitatea de a discerne între acțiunile pozitive și
cele prohibitive
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: preot coordonator; profesor, 25 de părinți
- RESURSE MATERIALE: laptop, videoproiector, flipchart, imprimantă, tablă
magnetică, foi A4, marker, hartie, pixuri cărți de consiliere și orientare
DURATA: 2 ore
ACTIVITĂȚI:
 Întâlnire în Centrul catehetic cu cei 25 de părinți
 Proiectarea unui material PowerPoint care prezintă valorile morale, culturale și
sociale ale tinerilor și prezentarea unor modele de succes
 Prezentarea factorilor de risc la care sunt supuși tinerii
 Inițierea unui dialog în care părinții sunt provocați să-și conștientizeze situația
emoțională a propriilor copii prezentându-li-se soluții remediale
 Completarea unor chestionare și centralizarea informațiilor
REZULTATE AȘTEPTATE:
 Creșterea responsabilității și implicarea activă a familiei în procesul educațional
 Cunoașterea unor modele de succes școlar
 Conștientizarea faptului că prin educație se formează valori morale, sociale și civice
 Părinții să folosească informația primită în formarea tinerilor
78
 Formarea în personalitatea tinerilor a unor valori culturale și sociale care se vădesc

prin atitudinea pozitivă față de procesul educativ
PROBLEME ANTICIPATE:
 Neprezentarea întregului grup de părinți
 Neimplicarea activă a tuturor părinților în educația remedială
 Greutăți în completarea chestionarelor

79
Dependența de calculator
TITLUL ACTIVITĂȚII: Dependența de calculator
SCOP: sensibilizarea părinților privind riscurile dependenței de calculator a copiilor
OBIECTIVE:
Să enumere regulile de siguranță ale lucrului la calculator

Să identifice măsuri simple, dar eficiente de profilaxie a dependenței de calculator
Să analizeze consecințele dependenței de calculator
Să stabilească categorii de activități și emisiuni educative ce pot fi accesate și dorite
de copii
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: copii, părinți,

profesorul, medicul, preotul
- RESURSE MATERIALE: calculator, CD,
videoproiector, fișe de lucru
80
DURATA: 1 oră
ACTIVITĂȚI:
Chestionarea părților privind numărul de ore petrecut de copii în fața calculatorului

Prezentarea unor secvențe din filmul „Agresiunea virtuală”
Dezbatere pe baza situațiilor din film
Completarea fișei de lucru „Măsuri de profilaxie”
Fiecare părinte primește un chestionar completat de proprii copii privind numărul de
ore petrecut în fața calculatorului; analizează dacă corespund rezultatelor
chestionarului
Dintr-un bol părinții extrag câte un bilețel cu date statistice referitoare la copiii care
nu sunt supravegheați în relația cu calculatorul
Brainstorming privind identificarea de site-uri constructiv-educative
Diminuarea numărului de ore petrecut de copii în fața calculatorului

Supravegherea mai atentă a copiilor privind selectarea site-urilor
Accesarea de către copii a unor site-uri educative pentru ei
Accesarea de către părinți a unor site-uri educative pentru copiii lor
Modalități plăcute de petrecere a timpului liber
Eficientizarea mesajului transmis de către părinți copiilor
Fragmentarea mesajului transmis de către părinți copiilor

Necunoașterea de către părinți a unor site-uri educativ-interactive pentru copii
Nerespectarea de către copii a timpului petrecut în fața calculatorului
81
Educația copiilor prin intermediul părinților din

perspectivă creștină
TITLUL ACTIVITĂȚII: Educația copiilor prin intermediul părinților din perspectivă
creștină
SCOP: crearea unui mediu sănătos în fmailiile copiilor din grupul țintă prin deprinderea unor
învățături moral-creștine și educaționale ale părinților lor
OBIECTIVE:
Conștientizarea de către părinți a importanței educației în viața omului
Conștientizarea de către părinți că Biserica îi susține și îi ajută moral și material
pentru o educație mai bună
Evidențierea la nivelul grupei de părinți a unor învățături morale și practice privitoare
la calitatea de educator a părintelui
Evidențierea la nivelul întregii comunități locale și parohiale a importanței educației
copiilor prin încurajarea și susținerea lor
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: grupul de părinți, preot
- RESURSE MATERIALE: pliante cu versete și pasaje din Sf. Scriptură și Sf.
tRadiție referitor la importanța părinților în educația copiilor; cărți de rugăciuni
pentru părinți care conțin ”Rugăciunea părinților pentru copii”
DURATA: 2 ore
ACTIVITĂȚI:
Părinții din grupul țintă vor fi provocați să povestească din copilărie ce părere aveau
părinții lor despre școală
Se vor împărți pliante cu versete și pasaje scripturistice și patristice referitoare la
importanța pe care o au părinții în creșterea și educația copiilor
Preotul le arată părinților rolul pe care îl are rugăciunea în educarea copiilor și chemarea
ajutorului divin
82
Proiectarea de rugăciuni care evidențiază rolul rugăciunii părinților pentru copii și li
se vor dărui părinților o carte de rugăciuni
Se va proiecta pasajul din Tratatul despre preoție a Sf. Ioan Gură de Aur care
evidențiază jertfa făcută de mama acestuia pentru educarea fiului ei
Discuții și concluzii
Conștientizarea de către părinți a rolului de părinte care educă pe copii
Creșterea numărului de părinți care conștientizează acest rol și în comunitate
Implicarea activă și deschiderea părinților spre promovarea educației în rândul
copiilor
Reticență din partea unor părinți
Lipsuri financiare a celor implicați
Lipsa transparenței în ceea ce privește împărtășirea problemelor sociale și familiale
Lipsa educației religioase a părinților
Lipsa de seriozitate a unor părinți
83
Semaforul conflictelor
TITLUL ACTIVITĂȚII: Semaforul conflictelor
SCOP: Să știe cum să reacționeze în cazul conflictelor care
pot apărea în famile, școală, biserică
OBIECTIVE:
 Să identifice situațiile conflictuale și strategiile utilizate pentru rezolvarea conflictelor
 Să cunoască modalitățile de rezolvare a conflictelor
 Să discute despre eficiența modalităților de rezolvare a conflictelor
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: elevii grupului țintă, profesor, consilier
- RESURSE MATERIALE: fișe de lucru, creioane, carioci, planșe
DURATA: 1 oră
ACTIVITĂȚI:
 Cereți elevilor să dea exemple de situații
conflictuale cu care s-au confruntat despre care știu
mai multe
 Analizați modul de manifestare și modalitatea de
rezolvare
 Solicitați elevilor să facă analogie între culorile
semaforului și rezolvarea unui conflict (la roșu te
oprești și nu reacționezi impulsiv; la galben
analizezi problema și încerci să găsești cea mai bună
soluție; la verde pui în aplicare cea mai bună soluție
găsită
 Crește motivarea pentru schimbare
 Îmbunătățește identificarea problemelor și a
soluțiilor
 Crește coeziunea grupului după soluționarea
conflictului
 Oferă posibilitatea dezvoltării unei noi deprinderi
 Tendința naturală de a explica mai întâi punctul
nostru de vedere
 Ineficiența ca ascultători
 Teama
 Prezumția că „voi pierde”
84
Program de consiliere a
părinților cu copii de vârstă
primară și gimnazială
TITLUL ACTIVITĂȚII: Program de consiliere a părinților cu copii de vârstă primară și

gimnazială
SCOP: dezvoltarea comportamentelor pozitive ale copiilor față de ceilalți semeni și creșterea
calității comunicării părinte-copil
OBIECTIVE:
o Identificarea problemelor cu care se confruntă părinții (tutorii) în relația cuu copiii și
stabilirea cauzelor care au dus la apariția lor și stabilirea cauzelor care au dus la
apariția lor
o Sensibilizarea părinților cu privire la dezvoltarea copiilor
o Optimizarea modalităților de lucru între Familie-Biserică-Școală
o Întărirea acestei relații între Familie-Biserică-Școală
o Evaluarea și elaborarea unor strategii de lucru pentru sprijinirea copiilor
o Oferirea informațiilor cu privire la schimbarea comportamentului copilului
o Facilitarea întăririi relației părinte-copil
o Sprijinirea părinților în scopul dobândirii unor experiențe de învățare în raport cu
copilul
o Dezvoltarea atitudinilor corespunzătoare în situațiile limită
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: consilier, părinți (tutori), copii, alte persoane de sprijin,
preot
- RESURSE MATERIALE: laptop, video, proiector, flipchart, coli de hartie A4,
carioci, pixuri
DURATA: 2 ore în 2 sesiuni

ACTIVITĂȚI:
o Intercunoașterea
o Crearea de povești – proiectarea
unui material video ce prezintă
modele de comportament
o Jocuri de rol părinte-copil
o Dezbateri
o Ateliere de creație
85
o Ridicarea gradului de încredere între părinte și copil
o Perfecționarea relației Casă-Școală-Biserică
o Dezvoltarea empatiei și capacității de înțelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor
altora
o Absenteismul părinților
o Neimplicarea tuturor părinților
86
Arta de a comunica eficient cu

copilul meu
I. Titlul activității: Arta de a comunica

eficient cu copilul meu
II. Scop:
 formarea unor abilități de prevenție a
apariției unor situații de criză părinți - copii
III. Obiective:
 Să formeze comportamente educative adecvate din partea părinților

 Să dezvolte capacitatea de a identifica debutul apariției unor comportamente inadecvate
ale copiilor
 Să dezvolte atitudini de a interveni în
momentul în care este afectată implicarea elevului
în sarcinile educaționale
 Să identifice modalități de comunicare
eficiente cu propriii copii
 Să cunoască modul armonios în care
iubirea poate fi îmbinată cu dreptatea
IV. Resurse alocate:

 Resurse umane: preot coordonator, profesor responsabil, 25 de părinți
 Resurse materiale: laptop, videoproiector, flipchart, imprimantă, tablă magnetică, foi A4,
marker, pixuri
V. Durata: 2 ore
VI. Activităţi:
 Întâlnire în Centrul catehetic cu cei 25 de părinți
 Proiectarea unui material PowerPoint care prezintă cele 4 modele parentale și stilurile de
comunicare eficientă
 Prezentarea tipurilor de comunicare verbală și non-verbală și a barierelor de comunicare
 Comunicarea empatică
 Completarea de chestionare – centralizarea informațiilor
VII.Rezultate așteptate:
 Părinții se identifică într-unul din cele 4 tipuri parentale
 Părinții își dezvoltă capacitatea de a gestiona starea conflictuală de la apariția ei
87
 Părinții empatizează cu posibile trăiri ale propriilor copii
 Părinții conștientizează unicitatea fiecărui copil și necesitatea educației individualizate
 Părinții dezvoltă abilități de comunicare asertivă
VIII. Probleme anticipate:

 Refuzul părinților în a-și recunoaște greșelile pe care le fac în relație cu proprii copii
 Absenţa unor părinți
 Refuzul acceptării unor sfaturi abilitate
 Necompletarea sinceră a chestionarelor
Exmatriculăm violența din școli

I. Titlul activității: Exmatriculăm violența din școli
II. Scop:
 obținerea unei colaborări eficiente între școală și
familie, în vederea realizării unui climat optim
pentru învățare
III. Obiective:
 Antrenarea părților în deciziile și acțiunile de
prevenire și combatere a violenței în rândurile
elevilor
 Identificarea problemelor și a situațiilor de conflict existente în școală
 Dobândirea de către părinți a unor abilități care să sprijine educarea elevilor spre un
comportament civilizat și adecvat mediului școlar
 Eficientizarea comunicării între profesori, elevi şi părinți

 Resurse umane: 25 părinți, un reprezentant al Poliției, profesorul, preotul din centru
 Resurse materiale: videoproiector, ecran proiecție, laptop, CD, chestionare, pixuri,
markere, flipchart, coli A4, aparat foto
V. Durata: 1 oră
VI. Activităţi:
 Vizionarea unor filmulețe în care apar situații conflictuale în care sunt implicați elevii,
părinții și profesorii
88
 Identificarea tipurilor de agresivitate manifestate
în filmulețe (și nu numai) prin completarea unei
fișe în care trebuie menționate modalități de
manifestare a comportamentului agresiv
nonverbal și verbal
 Brainstorming: „Cum explicăm manifestările
violente?”
 Prezentarea de către poliţist a legislației
referitoare la cazurile de violență
 Feedback – completarea unor fișe, concluzii
 O mai bună cunoaștere de către părinți a comportamentului copiilor
 Însușirea unor aspecte teoretice referitoare la managementul conflictelor
 Creșterea interesului părinților față de activitățile și grupurile de prieteni ale copiilor lor
 Îmbunătățirea relațiilor părinți – profesori - copii

 Unii părinți nu tratează cu interes problemele prezentate sau se manifestă într-un mod
neadecvat
Familia, o școală a dragostei
I. Titlul activității: Familia, o

școală a dragostei
II. Scop:
 conștientizarea de către părinți a
rolului important pe care îl are
familia în educarea copiilor
III. Obiective:
 Să cunoască rolul familiei în
educația copiilor din punct de vedere creștin-ortodox și social
 Dezvoltarea și cultivarea relațiilor familiale afectiv-pozitive în vederea eliminării
elementelor ce pot duce la erori în educația copiilor
 Să dezvolte relații de empatie față de proprii copii
89
 Să participe activ alături de copii la activități
 Să coopereze și să colaboreze cu propriul copil în obținerea reușitei unei activități
 Să dovedească interes față de activitățile realizate în parteneriat: Familie - Școală –
Biserică
 Resurse umane: preot, profesor, coordonator, psiholog școlar, părinții elevilor

 Resurse materiale: videoproiector, Biblia, laptop
V. Durata: 1 oră
VI. Activităţi:
 Prezentarea de către un preot a unor pasaje din Biblie (Vechiul Testament și Noul
Testament) elocvente pentru rolul familiei
 Discuții pe marginea materialului prezentat (imagini și pasaje – proiectate și citite) între
preot și părinți
 Evidențierea de către psihologul școlar a particularităților psihologice a elevilor potrivit
vârstei precum și a relațiilor ce e nevoie a fi cultivate între părinți-elevi în cadrul familiei
 Prezentarea de către elevi a scenetei „Nașterea Domnului Iisus Hristos”
 Susținerea unui program de colinde de către toți participanții la activitate: preot, psiholog,
părinți, elevi și profesor
 Participarea unui număr mare de părinți
 Realizarea obiectivelor propuse
 Participarea cu interes a părinților la activitate alături de elevi
 Implicarea activă și afectivă în susținerea programului de colinde alături de copii
 Obținerea unui feedback eficient
 Dorința de cunoaștere a copiilor
exprimată de părinți prin
continuarea activităților comune
Familia - Școală - Biserică

 Reținere în partea introductivă din
partea părinților de a participa la
activitate (de a se implica în
realizarea ei) depășirea timpului
acordat discuțiilor
 Prezența unui număr de părinți mai
mic decât cel prezent
90
Împreună pentru o educație eficientă (Școala părinților)
I. Titlul activității: Împreună pentru o educație

eficientă (Școala părinților)
II. Scop:
 modificarea opticii pe care părinții o au referitor
la întâlnirile cu părinții în vederea îmbunătățirii
relației părinte-copil, părinte-preot, părinte-cadru
didactic
III. Obiective:
 Expunerea modalităților de a-i ajuta pe părinți în vederea înțelegerii rolului propriu în
educarea copiilor
 Formarea abilităților de comunicare eficientă cu propriul copil și analiza
comportamentului acestuia
 Respectarea și promovarea cu întâietate a interesului superior al copilului

 Resurse umane: preot, consilier școlar, psiholog, părinți, cadre didactice, copii
 Resurse materiale: laptop, videoproiector, teste, pixuri, culori
V. Durata: 6 săptămâni
VI. Activități:
 Colaborarea Biserică - Școală – Părinți
 Așteptările părinților și cadrelor didactice - ascultare activă
 Să ne cunoaștem copilul - comunicare activă
 Regulile unei bune comunicări
 Invitați la dialog. Conflicte pozitive, disciplinare
 Tehnici de negociere. Climatul familial, violența asupra copiilor
 Luarea deciziilor. Recomandări pentru părinți
 Îmbunătățirea comunicării părinte – copii
 Diminuarea manifestărilor violente față de copil
 Implicarea copiilor în procesul de luare a deciziilor în familie
91
 Absența părinților de la activități
 Lipsa părinților din viața copiilor (plecați în străinătate) și slaba implicare a bunicilor
Servicii de orientare și consiliere pentru

părinți – Responsabiltăți în familie
I. Titlul activității: Servicii de orientare și consiliere

pentru părinți – Responsabiltăți în familie
II. Scop:
 responsabilitatea de a modela și maturiza în copii
comportamentul creștin de a le arăta dragoste, a-i
învăța și disciplina corect
III. Obiective:
 Identificarea sarcinilor și responsabilităților care pot fi distribuite într-o familie
 Folosirea abordărilor variate
 Să aprecieze poziția și efortul părinților

 Resurse umane: elevii din clasă, profesorul
 Resurse materiale: hârtie, creioane, laptop
V. Durata: 1 oră
VI. Activități:
 Solicitați elevilor ca pe o foaie de hârtie să realizeze o listă cu sarcini existente în familie
și care asigură bunul mers al acesteia (procurarea hranei, a banilor, curățenie, comunicarea
etc.)
 Alcătuiți pe tablă o listă cuprinzătoare a acestora, întrebând elevii cum pot fi distribuite
responsabilitățile cu familia pentru ca aceasta să funcționeze
 Să identifice responsabilitățile în cadrul familiei
 Să înțeleagă modul în care distribuie aceste
responsabilități în cadrul familiei

 Nu toți elevii respectă sarcinile primite
 Indiferența față de responsabilitățile avute
92
Școala părinților
I. Titlul activității: Școala părinților
II. Scop:
 asigurarea unui cadru organizat, formal
și nonformal, de derulare a activităților
și partenriatelor în consilierea
părinților
III. Obiective:
 Să investigheze nevoile de educație și
interesele parentale
 Să cunoască particularitățile individuale ale copilului
 Să-și îmbunătățească procesul de comunicare și de relaționare cu proprii copii
 Să cunoască tehnici și metode de identificare și monitorizare a atitudinilor și apritudinilor
copiilor să creeze noi legături de prientenie între părinți și copiii care au aceleași
preocupări.

 Resurse umane: preot, coorodnator; profesor responsabil, 25 de părinți
 Resurse materiale: laptop, videoproiector, flipchart, imprimantă, tablă magnetică, foi,
marker, hârtie, pixuri
V. Durata: 2 ore
VI. Activități:
 Sesiuni de informare în legăturile cu particularitățile individuale ale copilului
 Inițierea unor discuții având ca tema eficiența „profesiei” de părinte
 Prezentarea unor metode de cunoaștere a copilului (prezentarea particularităților
psihosomatice)
 Discuții individuale
 Chestionar și centralizarea rezultatelor
 Cunoașterea particularităților psihologice ale copilului
93
 Opțiunea de a deveni parteneri activi în procesul
educațional prin ameliorarea comunicării și a
cooperării între familie - școală – biserică
 Îmbunătățirea procesului de comunicare și relaționare
cu proprii copii
 Dezvoltarea unor abilități de comunicare asertivă

 Refuzul părinților în a-și recunoaște greșelile pe care
le fac în relație cu proprii copii
 Refuzul acceptării unor sfaturi abilitate și
necompletarea sinceră a chestionarului
Cum să-mi ajut copilul să învețe?
I. Titlul activității: Cum să-mi ajut copilul

să învețe?
II. Scop:
 sprijinirea părinților în descoperirea
metodelor care îi ajută pe copiii lor să
devină mai eficienți în procesul de învățare
III. Obiective:
 Identificarea resorturilor și a mecanismelor
învățării
 Stabilirea / îmbunătățirea comunicării dintre consilier-părinți, părinți-părinți

 Resurse umane: părinții elevilor din grupul țintă
 Resurse materiale: computer, videoproiector, flipchart, carioci, coli A4, chestionar / fișe
V. Durata: 2 ore
VI. Activități:
 Completarea unui catalog emoțional „Cum mă simt?”
 Moment de dezgheț: părinții sunt serviți, după preferință, cu ceai/cafea și rugați să prezinte
care au fost cele mai fericite trei momente din viața lor
94
 Părinții sunt împărțiți pe grupe având ca sarcină purtarea unor discuții despre rolul familiei
în viața copilului. Părinții interacționează apoi sunt colectate ideile în jurul a 4
componente: familia sprijină, ia decizii, învață, instruiește
 Părinții completează un chestionar privitor la cea din urmă componentă, instruirea, având
ca titlu: „Cum îmi ajut copilul să învețe?” apoi consilierul punctează câteva aspecte oferind
posibile soluții, exemplificând
 Consilieul propune vizionarea unui film „Ghifted hands” (Mâini înzestrate) – despre viața
medicului neurochirurg Ben Carson și evoluția lui din punct de vedere educativ-instructiv)
 Discuții pe marginea filmului
 Completarea unui catalog emoțional „Cum mă simt?”
 Îmbunătățirea comunicării dintre părinți și consilier
 Realizarea unui schimb de informații care să ducă la îmbunătățirea în mod real a
rezultatelor elevilor
 Implicarea părinților în mod corect în procesul instructiv-educativ

 Existența unor bariere în comunicarea dintre părinți-consilier, părinți-părinți, datorate unor
prejudecăți
 Mentalități greșite datorate stilului de viață și a lipsei de perspectivă
Rolul părinților în educația copiilor
I. Titlul activității: Rolul

părinților în educația
copiilor
II. Scop:
 îmbunătățirea relației
părinte-copil
III. Obiective:
 Să colaboreze armonios cu
copiii (părinții)
 Părinții și copiii să participe activ la discuții
 Să identifice cuvintele pe care le inspiră cuvântul familie
 Părinții să-și stimuleze copiii în realizarea împreună a catrenului cu titlul FAMILIA
95
 Resurse umane: părinți, copii, profesor, preot
 Resurse materiale: coli de hârtie, pixuri sau alte instrumente de scris, flipchart, marker,
cărți literare și religioase
V. Durata: 1 oră
VI. Activități:
 Seminar, discuții cu părinți, copii, preot și profesor
 Se cere părinților să extragă dintr-un bol câte un bilet care să continue citate literare sau
religioase despre familie, părinți, copii
 Discuții între fiecare părinte și copilul sau despre citat
 Se cere construirea pe flipchart a unei case din cărămizi-cuvinte care să simbolizeze
atributele familiei: fericire, armonie, înțelegere, iubire, iertare, jertfelnicie, încredere,
devotament, ajutor, răbdare etc.
 Ultima cărămidă (pe acoperiș) a casei FAMILIA o pune preotul: cărămida DUMNEZEU
 Discuții despre ce s-a construit
 Se cere copiilor și părinților să compună un catren cu tema FAMILIA
 Citirea catrenelor și discuții
 Îmbunătățirea relației părinte-copil
 Dezvoltarea capacității părinților de a comunica, de a-și asculta copiii
 Înlăturarea barierelor de comunicare
 Dezvoltarea spiritului de echipă
 Formarea și dezvoltarea respectului de sine și față de ceilalți
 Trezirea conștiinței părinților că în centrul familiei stă Dumnezeu și Dumnezeu înseamnă
Iubire și Dreptate deopotrivă
 Implicarea activă și deschiderea părinților în privința activităților

 Reticența din partea părinților
 Incapacitatea părinților de a comunica,
fapt ce se va răsfrânge asupra copiilor,
având în vedere faptul că sunt familii
tradiționale
 Incapacitatea părinților de a se mobiliza
pentru această activitate
 Lipsa educației religioase a părinților
 Lipsa seriozității părinților
96
TOOLKIT educaţional – Modulul III – Carta parteneriat Şcoală – Comunitate - Părinţi
MODUL al III-lea
Carta parteneriat Școală-

Comunitate-Părinți
OBIECTIV:
Prezentarea principiilor care stau la alcătuirea unei Carte-parteneriat Școală-
Comunitate-Părinți
Impactul școlii asupra elevilor/studenților și a comunității în general este unul major.

Școala se străduiește să valorizeze și să modeleze potențialul uman prin demersul educativ în
sine, dar și prin identificarea factorilor și actorilor relevanți pentru educație, prin stabilirea
rolurilor și responsabilităților acestora, prin susținerea parteneriatelor cu toți factorii sociali
interesați de îmbunătățirea educației și, nu în ultimul rând, prin promovarea unui sistem
axiologic care să stea la baza educației și chiar a societății.
Succesul în educație nu depinde numai de o suită de factori subiectivi, ci și de o paletă
de factori obiectivi. Contrar părerii potrivit căreia educația se face mai cu seamă în școli, studii
din domeniul educației, dar și experiența cotidiană, ne demonstrează că părinții, familia și
comunitatea (cu toate instituțiile sale, inclusiv Biserica) joacă un rol major în educație. În
această logică este important să îi facem pe toți actorii cu potențial în domeniul educației să
înțeleagă cât de mult contează pentru educație și cât de mare este / poate fi influența lor asupra
copiilor, mai ales când se implică activ în aspectele școlare.
Parteneriatele pentru educație pot fi încheiate atât bilateral (între școală și diferite
instituții sau organizații), cât și multilateral (școală-familie-Biserică-instituții guvernamentale
și neguvernamentale etc.). De aceea, direcția promovată de Proiectul „Alege Școala!” este
aceea a INCLUZIUNII mai multor instituții și persoane, în concordanță cu principiul:
EDUCAȚIA NE PRIVEȘTE PE TOȚI. Cele mai importante instituții cu potențial în
promovarea și susținerea educației sunt FAMILIA, ȘCOALA și COMUNITATEA.
Principiul INCLUZIUNII
EDUCAȚIA NE PRIVEȘTE PE TOȚI
Educația copiilor și a tinerilor este o responsabilitate comună importantă. Atunci când

factorii cu potențial educativ înțeleg acest fapt și se implică sunt obținute rezultate frumoase.
Climatul școlar pozitiv dintr-o școală este legat adesea și de un parteneriat solid între Școală-
Familie-Comunitate. Când partenerii își iau responsabilități pentru îmbunătățirea actului
educativ oferta educațională este îmbogățită.
97
Avantajele parteneriatelor Școală-Părinți-Comunitate

 Rezultatele elevilor tind să crească
 Elevii se simt mai susținuți
 Atitudinea elevilor se schimbă într-un mod pozitiv
 Implicarea părinților în procesul de luare a deciziilor crește probabilitatea ca

deciziile luate la nivelul școlii să fie sprijinite de părinți
 Părinții, familiile, comunitatea, Biserica etc. pot oferi perspective diferite

valoroase pentru educație care să îmbogățească, să ușureze sau să grăbească
procesul de luare a deciziei
Legea Educației Naționale în vigoare stipulează în art. 3 o serie de principii care stau la
baza învățământului românesc. Aceleași principii guvernează nu doar instituțiile de învățământ
în sine, ci și relația / parteneriatele acestora cu alte instituții. De aceea ele trebuie să se
regăsească explicit și implicit în orice parteneriat educativ.
Principiile care guvernează învățământul românesc22

a) principiul echității - în baza căruia accesul la învățare se realizează fără discriminare;
b) principiul calității - în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la

standarde de referință și la bune practici naționale și internaționale;
c) principiul relevanței - în baza căruia educația răspunde nevoilor de dezvoltare

personală și social-economice;
d) principiul eficienței - în baza căruia se urmărește obținerea de rezultate educaționale

maxime, prin gestionarea resurselor existente;
e) principiul descentralizării - în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii

implicați direct în proces;
f) principiul răspunderii publice - în baza căruia unitățile și instituțiile de învățământ

răspund public de performanțele lor;
g) principiul garantării identității culturale a tuturor cetățenilor români și dialogului

intercultural;
h) principiul asumării, promovării și păstrării identității naționale și a valorilor

culturale ale poporului român;
22 LEGEA EDUCAȚIEI NAȚIONALE, art. 3, în Monitorul Oficial al Românei, anul 179 (XXIII), nr. 18,
luni 10 ianuarie 2011, p. 2.
98
i) principiul recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor aparținând

minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea și la exprimarea
identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase;
j) principiul asigurării egalității de șanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertății academice;
m) principiul transparenței - concretizat în asigurarea vizibilității totale a deciziei și a

rezultatelor, prin comunicarea periodicã și adecvată a acestora;
n) principiul libertății de gândire și a independenței fațã de ideologii, dogme religioase

și doctrine politice;
o) principiul incluziunii sociale;
p) principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia;
q) principiul participării și responsabilității părinților;
r) principiul promovării educației pentru sănătate, inclusiv prin educația fizică și

prin practicarea activităților sportive;
s) principiul organizării învățământului confesional potrivit cerințelor specifice

fiecărui cult recunoscut;
t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare;
– principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca

beneficiar direct al sistemului de învățământ.
În pofida faptului că învățământul public este organizat unitar la nivelul țării, diferențele
legate de specificul familiei și al comunității din diferite zone ale țării ne obligă să gândim
particularizat parteneriatele școlare. De aceea o cartă care să cuprindă parteneriatul Școală-
Familie-Comunitate este un document cu un grad ridicat de generalitate care cuprinde mai
degrabă un set de principii și de reguli pe care se poate construi un parteneriat. Ea este un ghid
pentru părinți, școli și comunități și oferă sprijin pentru încurajarea unor relații pozitive cu
partenerii școlii.
Parteneriatele școlare
Activitățile abordate în cadrul unui parteneriat includ:
 Încurajarea părinților și a comunităților să fie parteneri în procesul de

învățare
 Creșterea și susținerea participării la un parteneriat cu școala
99
 Promovarea unei comunicări deschise în cadrul parteneriatelor

școlare
 Explorarea unei varietăți de roluri și responsabilități în parteneriatele

școlare
 Recunoașterea și rezolvarea unor potențiale conflicte

 Sublinierea procedurilor și liniilor directoare în cazul parteneriatelor
școlare formalizate
Parteneriatele formalizate implică nominalizări, alegeri, întâlniri periodice, roluri și

responsabilități specifice. Totuși, pentru ca parteneriatele să fie eficiente este nevoie ca să
dețină anumite caracteristici.
Caracteristicile parteneriatelor eficiente

 Să fie centrate pe elev
 Deciziile să fie luate împreună
 Obiectivele educaționale sunt prioritatea lor principală
 Valorizează respectul pentru școală, familie și sprijinul

comunitar
 Să dezvolte și să utilizeze strategii de rezolvare a conflixtelor
 Să dezvolte și să urmeze un cod de etică creat cu aportul tuturor

părților parteneriatului
100
TOOLKIT educaţional – Modulul III – Proiect de activitate
Sunt român și o spun cu drag
TITLUL ACTIVITĂȚII: Sunt român și o spun cu drag

SCOP:
 Familiarizarea copiilor cu obiceiurile și tradițiile poporului român
 Formarea unor trăsături pozitive de voință și caracter
OBIECTIVE:
 Dezvoltarea dragostei pentru frumusețea și armonia limbii române pentru bogăția folclorului
și pentru obiceiurile și tradițiile neamului românesc
 Cultivarea sentimentului de prețuire a tezaurului românesc; de apreciere a valorilor naționale;
de păstrare a obiceiurilor și tradițiilor populare în educarea estetică a copiilor
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: elevi, cadre didactice, preot, reprezentant al Ansamblului „Maria
Tănase”, reprezentant al Muzeului de Etnografie și Folclor
- RESURSE MATERIALE: costume populare, CD-uri cu muzică tematică, tempera, hârtie
etc.
DURATA: 7 zile
ACTIVITĂȚI:
 Realizare de obiecte specifice
 Expoziție la Muzeul de Etnografie și Folclor
 „Bucurie și încântare” – vizită la Ansamblul „Maria Tănase”
 „La noi la români” – spectacol artistic
REZULTATE AȘTEPTATE: dezvoltarea dragostei faţă de țară și faţă de poporul român

 Reticența părinților
 Absența nejustificată de la anumite activități
 Vreme nefavorabilă
101
Carta Parteneriat
ȘCOALĂ – COMUNITATE – PĂRINȚI
TITLUL ACTIVITĂȚII:
Carta Parteneriat ȘCOALĂ – COMUNITATE –

PĂRINȚI
SCOP: colaborarea permanentă între școală – părinți – comunitate locală privind procesul
educativ al elevului pentru o educație eficientă
OBIECTIVE:
 Să informeze părinții privitor la standardele de creștere și dezvoltare ale copiilor în

funcție de particularitățile de vârstă și individuale
 Să expună părinților scopul și conținutul programului educativ desfășurat în școală
 Să implice cât mai mult comunitatea locală în procesul de formare al copiilor
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: copii, cadre didactice, părinți, comunitatea locală

- RESURSE MATERIALE: spațiile de învățământ cu dotările școlilor, respectiv
albume, cărți, reviste, imagini, aparat foto, calculatoare, diapozitive, CD-uri, ecran
de proiecție; sponsorizări, contribuții personale (resurse financiare)
DURATA: anul școlar 2014 – 2015
ACTIVITĂȚI:
 Stabilirea unei ședințe de proiect de către cadrele didactice inițiatoare

 Aducerea la cunoștința părților comunității locale și copiilor despre parteneriat
 Avizarea protocolului
 Desfășurarea calendarului stabilit
 Diseminarea
102
 Prin derularea acestui program educațional se urmărește:

- Implicarea părinților în ațiunile copiilor lor în actul educațional și acordarea
sprijinului necesar
- Implicarea comunității locale și îmbunătățirea atitudinii acesteia față de școală
și față de procesul instructiv-educativ
- Realizarea unei legături mai strânse între cadrele didactice – părinți –
comunitatea locală
 Împotrivirea unor părinți pentru participarea copiilor la unele dintre activitățile

parteneriatului
 Nerespectarea termenelor impuse în proiect de către unele părți implicate în
parteneriat
103
SĂ NE PREȚUIM BĂTRÂNII!
TITLUL ACTIVITĂȚII: Să ne prețuim bătrânii!
SCOP: dezvoltarea sentimentelor de dragoste, prețuire și

respect pentru persoanele în vârstă
OBIECTIVE:
 Cultivarea respectului pentru persoanele în vârstă
 Formarea unui comportament civic onest față de oameni
 Dezvoltarea empatiei față de oamenii care trăiesc în centrele pentru persoane vârstnice
 Antrenarea în acțiunile artistice și practice în beneficiul comunității
 Însușirea regulilor de îngrijire și ocrotire a bătrânilor
RESURSE ALOCATE:
 RESURSE UMANE: copiii din grupul țintă; preotul-paroh; profesorul de religie; personalul și
bătrânii centrului pentru îngrijirea persoanelor vârstnice
 RESURSE MATERIALE: laptop; imprimantă; carton colorat, coli A4, foarfecă; trusă pentru
educație plastică
DURATA: 2 luni (februarie – martie 2015)
ACTIVITĂȚI:
 Confecționarea unor stegulețe reprezentând tricolorul țării noastre

 Prezentarea unui program artistic dedicat Zilei Naționale a României și oferirea stegulețelor
bătrânilor
 Confecționarea unor felicitări personalizate pentru sărbătoarea Nașterea Domnului
 Colecta realizată în școală de către elevii din grupul țintă pentru a pregăti cadouri bătrânilor
 Program artistic susținut de către elevii din grupul țintă la centrul pentru persoane vârstnice și
oferirea felicitărilor și a cadourilor cu ocazia sărbătorii Crăciunului
 Participarea conștientă la realizarea obiectivelor propuse a grupului țintă

 Creșterea gradului de conștientizare a grupului țintă cu privire la rolul activităților specifice
proiectului Alege Școala! în dezvoltarea armonioasă a personalității elevilor
 Însușirea unor comportamente sociale adecvate vârstei și mediului
 Antrenarea comunității locale și a altor factori educativi în derularea cu succes a proiectului
 Emotivitatea elevilor
 Resursa financiară limitată
104
Să cunoaștem mai bine calculatorul
TITLUL ACTIVITĂȚII: Să cunoaștem mai bine calculatorul
SCOP: inițierea unor activități extracurriculare de învățare asistată de calculator care să

reunească elevii din medii și vârste diferite folosind diverse prezentări video
OBIECTIVE:
Trezirea interesului pentru utilizarea calculatorului în instruire
Formarea deprinderilor de căutare, filtrare și utilizare creativă a informațiilor
Încurajarea colaborării și a muncii în echipă
Stimularea creativității
Crearea relațiilor de prietenie
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: elevi, cadre didactice,
părinți, preot, alții
- RESURSE MATERIALE: conexiune internet,
video-proiector, laptop, desktop, instrumente de
comunicație, creioane colorate, foi de hârtie,
flipchart, coli colarate, carioci
DURATA: 50 min.
ACTIVITĂȚI:
Biblioteca internet (crearea a patru grupe de câte 6 elevi care să caute informații
online pe o temă religioasă; să selecteze ceea ce este mai relevant și să alcătuiască
câte un material de prezentare a temei
Activitatea va armoniza relațiile în cadrul grupurilor de elevi; le va forma deprinderile

de a respecta regulile de conviețuire, de a fi cooperanți, toleranți, de a avea inițiative
și de a crea relații de prietenie
Creșterea numărului de participanți la activități
Elevii nu vor putea crea un program de prezentare pe calculator astfel în cât vor putea
folosi alte materiale pentru a-și atinge scopul
105
Parteneriat educațional Grădiniță – Biserică – Părinți

TITLUL ACTIVITĂȚII: Parteneriat educațional
Grădiniță – Biserică – Părinți
SCOP: activitățile moral-religioase satisfac

curiozitatea copilului ajutându-l să găsească
răspunsuri la întrebările pe care le pune și să își
formeze caracterul
OBIECTIVE:
 Formarea virtuților creștine și cultivarea unui comportament religios
 Cultivarea dorinței de a face fapte bune și de a fi cinstit
 Cultivarea sentimentului de respect față de părinți și bunici
 Înțelegerea mesajului creștin-ortodox „să fim buni și iubitori”
 Formarea sentimentului de dragoste față de Domnul Iisus Hristos
RESURSE ALOCATE:
RESURSE UMANE: preotul-paroh,
părinții copiilor, comunitatea locală,
educatoarele, profesorul de religie
RESURSE MATERIALE: iconițe,
cruciulițe, Biblia pentru copii, fișe de
lucru, planșe, reviste cu conținut religios,
CD-uri, povești
DURATA: anul școlar 2014 - 2015

ACTIVITĂȚI:
 Semnul Sf. Cruci (învățare, explicare semnificație)
 Învățătura despre îngerul păzitor
 Sf. Nicolae (părinții pregătesc daruri de Sf. Nicolae)
 Ce sunt icoanele (întâlnire cu preotul-paroh)
 Tatăl nostru (memorare)
 Suntem mici și ne rugăm (învățăm rugăciuni cu profesorul de religie)
 Învățăm să dăruim (vizită și activitate umanitară în comunitatea locală)
 Interesul copiilor de a învăța lucruri noi despre Dumnezeu
 Să cunoască semnul Sf. Cruci și să-l săvârșească
 Să participe efectiv la activitățile religioase și la slujbele bisericești
 Să manifeste un comportament religios-moral în familie, grădiniță, biserică.
 Lipsa de interes din partea unor părinți d ea participa
 Lipsa de interes a unor copii
 Lipsa unor fonduri materiale pentru activitățile propuse
106
Educația ne privește pe toți

TITLUL ACTIVITĂȚII: Educația ne privește pe toți
SCOP: implicarea celor trei factori școală, comunitate și familie
OBIECTIVE:
Rezultatele la învățătură ale elevilor tind să crească

Elevii se simt mai susținuți
Atitudinea elevilor se schimbă într-un mod pozitiv
Implicarea părinților în procesul de luare a deciziilor crește posibilitatea ca deciziile
luate la nivelul școlii să fie sprijinite de părinți
Părinții, familia, comunitatea, Biserica pot oferi perspective diferite, valoroase pentru
educație, care să ușureze sau să grăbească procesul de luare a deciziei
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: copii, părinți, preot, profesor, asistent social, Primărie,

Poliție, Inspectoratul pentru situații de urgență, medicul
- RESURSE MATERIALE: aparatura din dotare, pliante, afișe
DURATA: 2 ore
ACTIVITĂȚI:
Încurajarea părinților și comunității pentru a fi parteneri în procesul de învățare

Creșterea și susținerea participării la un parteneriat cu școala
Promovarea unei comunicări deschise în cadrul parteneriatelor școlare
Exploatarea unei varietăți de roluri și responsabilități în parteneriatele școlare
Să fie centrată pe elev

Deciziile să fie luate împreună de către partenerii din parteneriate
Să se regăsească valoarea, respectul pentru școală, familie, Biserică
Să dezvolte și să utilizeze strategii de rezolvare a unor potențiale conflicte
Să dezvolte și să urmeze un cod de etică creat cu aportul tuturor părților
parteneriatului
Recunoașterea și rezolvarea unor potențiale conflicte

Sublinierea procedurilor și liniilor directoare în cazul parteneriatelor școlare
107
Educația ne privește pe fiecare

TITLUL ACTIVITĂȚII: Educația ne privește pe fiecare
SCOP: implicarea celor trei instituții locale: școală, comunitate și familie, în educația elevilor
OBIECTIVE:
o Creșterea rezultatelor la învățătură
o Comportamentul copiilor se schimbă în mod pozitiv
o Implicarea părinților în Consiliile de administrație și ale elevilor în școli
o Biserica, familia, comunitatea și părinții pot oferi idei și perspective valoroase pentru
educație
o Susținerea elevilor va fi puternică
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: profesori,
părinți, copii, asistent social și alte
persoane din serviciul de asistență
socială a Primăriei
- RESURSE MATERIALE: pliante,
afișe, marker, calculator, videoproiector
DURATA: 1,5 ore

ACTIVITĂȚI:
o Stimularea comunității și a părinților pentru a fi parteneri în procesul educațional
o Implicarea familiei și a comunității în procesul educațional
o Expunerea unor valori în parteneriatele școlare
o Comunicarea se va face deschisă în cadrul parteneriatelor
o Să existe o continuitate a activităților
o Competențele educaționale sunt prioritare
o Evidențierea valorilor și a respectului pentru școală, familie și comunitate
o Luarea deciziilor se va face împreună cu toate părțile implicate
o Implicare mai slabă a unor părinți și a unor reprezentanți ai Primăriei
108
CARTEA NE ADUCE ÎMPREUNĂ
TITLUL ACTIVITĂȚII: Cartea ne aduce împreună

SCOP: cultivarea sentimentelor de prețuire și dragoste pentru carte, creații literare, lectură,
cât și pentru frumusețea și armonia limbii române
OBIECTIVE:
 Elevii participanți să colaboreze în activități de lectură și de realizare a unor lucrări
practice care au strânsă legătură cu lecturile citite
 Să dezvolte interesul și grija față de carte și să respecte normele de conduită într-o
bibliotecă
 Să dezvolte abilități de a lucra împreună
 Să atragă elevii în organizarea unor activități cu caracter extrașcolar, conducând la
creșterea calitativă a acestor activități
 Să realizeze un real și eficient schimb de experiență între cadrele didactice, elevi,
personalul de la bibliotecă, familie și comunitate
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: elevi, profesori, preot, părinți, personalul de la bibliotecă
- RESURSE MATERIALE: spațiul unității de învățământ, spațiul centrului catehetic,
spațiul bibliotecii (cu dotările specifice acestora), albume, cărți, reviste, aparat foto,
calculator, CD-uri, pliante
DURATA: un an şcolar
ACTIVITĂȚI:
 Stabilirea unei schițe de proiect de către cadrele didactice inițiatoare împreună cu
preotul centrului catehetic
 Aducerea la cunoștința părinților, copiilor, cadrelor didactice și a preoților despre
parteneriat
 Consultarea în vederea stabilirii calendarului de activități
 Avizarea protocolului de parteneriat
 Desfășurarea calendarului de activități stabilit pentru proiect.
109
 Memorarea unor poezii și învățarea unor cântece dedicate anumitor evenimente
 Identificarea unor autori de literatură pe baza unor date despre viața și opera lor
 Realizarea unor desene în care să fie redată lumea minunată a copilăriei
 Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de carte și cultură
 Îmbunătățirea aspectelor de comunicare, relaționare și comportament general
 Dezinteresul unor elevi față de lectură
 Dificultatea unor elevi în identificarea anumitor cărți în cataloagele bibliotecii
 Dotarea precară a bibliotecii
 Cărțile din bibliotecă să fie într-o stare accentuată de degradare
110
Violența – o lecție ce nu trebuie învățată
TITLUL ACTIVITĂȚII: Violența – o lecție ce nu trebuie învățată

SCOP: realizarea unui mediu favorabil dezvoltării unor comportamente
pașnice ale elevilor printr-un management eficient al conflictelor prin implicarea diriginților ,
a părinților și a poliției locale în crearea unor contexte de învățare adecvate comportamentului
civilizat al elevilor
OBIECTIVE:
 Identificarea fenomenelor de violență din școală și a
cauzelor care le generează
 Identificarea modalităților de prevenire și
combatere a situațiilor conflictuale ce pot genera
acte de violență
 Realizarea unui îndrumar cu modalități de
gestionare a conflictelor
 Cunoașterea legislației referitoare la conflicte și
acte de violență
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: 5 părinți; 5 cadre didactice; un reprezentant al Poliției locale
- RESURSE MATERIALE: laptop, videoproiector, CD-uri, fișe, chestionare,
flipchart, coli de hârtie, markere, culori, pixuri, aparat foto, ecran de proiecție
DURATA: 60 min.
ACTIVITĂȚI:
 Prezentarea unor filmulețe scurte în care apar diferite situații de manifestare a violenței
 Completarea unor chestionare cu întrebări legate de filmulețele vizionate
 Prezentarea unor situații conflictuale în care au fost implicați elevii din grupul țintă sau
copiii părinților prezenți
 Prezentarea de către reprezentanții Poliției a celor mai frecvente acte de violență în care
sunt implicați elevi
 Completarea unor fișe de evaluare (3 tipuri pentru părinți și elevi)
 Realizarea unui desen de către elevi (Chipul violenței)
 Găsirea unei căi de comunicare între părinți și elevi
 Obținerea unor modele de comportament civilizat
 Reducerea actelor de violență din perimetrul școlii
 Construirea unor relații elevi-părinți, elevi-profesori, profesori-părinți, bazate pe
încredere și atitudini civilizate
111
 E posibil ca unii elevi să refuze să colaboreze sau să nu recunoască implicarea lor în
acte de violență
112
Doar împreună răzbatem!
TITLUL ACTIVITĂȚII: Doar împreună răzbatem!

SCOP: sensibilizarea comunității în identificarea și soluționarea problemelor întâlnite la copiii
vulnerabili
OBIECTIVE:
 Implicarea părților interesate din comunitate în problemele lor
 Implicarea profesorilor în activitățile extrașcolare
 Prezența preoților în momentele principale din viața oamenilor și prelungirea activității
liturgice în activitățile cotidiene
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: preoții, profesorii de
religie, principalii actori ai comunității,
copiii
- RESURSE MATERIALE: Casa
Socială a parohiei, sala de conferințe a
acesteia; Casa de Cultură; sponsorizări
în urma activităților
DURATA: 12 luni
ACTIVITĂȚI:
 Întâlnire de lucru la care să participe și liderii comunității o dată pe lună, în care să
identifice principalele probleme care bunăstarea copiilor
 Evenimente organizate cu prilejul sărbătorilor și principalelor momente din cursul
anului bisericesc în care trebuie să fie implicați copii
 Workshopuri în care copiii să realizeze diferite obiecte ce pot fi valorificate
 Sensibilizarea liderilor comunității și creșterea implicării acestora în viața comunității
 Prelungirea vocației și activității profesorilor în viața copiilor
 Prezența Bisericii în viața cotidiană (extraliturgică)
 Reticență din partea liderilor
 Prelungirea programului de activitate a profesorilor și slăbirea calității prestației
 Monotonia activităților
113
Mărțișorul – prilej de bucurie pentru toate vârstele

TITLUL ACTIVITĂȚII: Mărțișorul – prilej de bucurie pentru toate vârstele
SCOP: organizarea unei activități social-caritabile pentru 10 bătrâni din comunitate prin
achiziționarea de alimente
OBIECTIVE:
Implicarea copiilor și a părinților în realizarea de mărțișoare și donații
Parteneriat: Comunitate - Școală – Biserică
Sensibilizarea comunității prin grija copiilor față de bătrânii selectați
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: preotul-paroh, profesorul sau educatorul, părinții, copiii și
adolescenții
- RESURSE MATERIALE: șnur mărțișor, hârtie (colorată, carton, glasată), culori,
carioci, tempera, lipici, capse și capsator, polistiren, perforator cu diferite modele,
sârmă, mărgeluțe, perle, foarfece, capsatoare etc.
DURATA: 8 ore
ACTIVITĂȚI:
Realizarea de felicitări și mărțișoare pentru 1 și 8 martie
Susținerea unei activități (serbare) în școală pentru mămici și venirea primăverii
Tombolă organizată după serbare
Distribuirea și achiziționarea de alimente pentru cei bătrâni
Fiecare copil va realiza cel puțin 2 mărțișoare
Participarea a cel puțin 20 de părinți la activități
Realizarea unei sume (500 lei) pentru achiziționarea de alimente (tombolă sau doanții)
Implicarea comunității – Bisericii - școlii
114
Implicarea scăzută a părinților
Realizarea unei sume mai mici de 500 de lei
Selecția celor 10 bătrâni
115
SĂNĂTATE ÎNAINTE DE TOATE!
TITLUL ACTIVITĂȚII: Sănătate înainte de toate!

SCOP: cunoașterea de către elevi a principalelor reguli de
igienă personală și colectivă
OBIECTIVE:
Să enunțe principalele reguli de igienă individuală și
colectivă
Să identifice câteva acțiuni de păstrare a igienei
personale
Să enumere câteva activități pe care le desfășoară zilnic pentru păstrarea sănătății
Să identifice comportamente sănătoase și nesănătoase
Să recunoască comportamentul de „a învăța” ca fiind unul dintre acele comportamente
care se încadrează într-un stil de viață sănătos
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: profesorul, medicul, preotul coordonator
- RESURSE MATERIALE: coli de hârtie, flipchart, videoproiector, calculator,
carioci
DURATA: 1 oră
ACTIVITĂȚI:
Discutarea cu elevii despre ce înseamnă sănătatea, cât este de importantă și cum se
poate păstra; trupul este „templu al Duhului Sfânt” (I Corinteni 6, 19)
Prezentarea unui filmuleț în care medicul să scoată în evidență comportamentele
sănătoase
Distribuirea către elevi a fișelor de lucru în care trebuie să stabilească comportamente
sănătoase și nesănătoase
Așezarea elevilor pe grupe în care să argumenteze cum se păstrează și cum se pierde
sănătatea
Sfatul medicului despre cum se poate păstra sănătatea
Participarea activă a elevilor la activități
Trezirea interesului elevilor pentru tema propusă
Realizarea unui feedback eficient
Buna colaborare a tuturor participanților în vederea realizării scopului propus
Dorința de a pune în practică regulile de igienă
116
Reținerea elevilor de a participa la activități în prezența persoanelor străine
Neîncadrarea în timpul propus
Prelungirea ca timp a unei activități față de alta
117
Dezvoltarea activităților de voluntariat în cadrul

comunității locale
TITLUL ACTIVITĂȚII: Dezvoltarea activităților de voluntariat în
cadrul comunității locale
SCOP: inițierea elevilor și implicarea acestora în acțiuni de voluntariat;
organizarea de evenimente și acțiuni menite să promoveze voluntariatul
la nivelul comunității locale
OBIECTIVE:
 Dezvoltarea abilităților de comunicare verbală
 Formarea abilităților de muncă în echipă
 Implicarea elevilor în acțiuni de voluntariat
 Dezvoltarea competențelor morale, sociale și civice
 Formarea elevilor prin metode de educație non-formală
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: copii din cadrul Casei de Copii, asistenți sociali, vârstnici de
la Centrul de Zi, asistente maternale, cadre medicale, cadru didactic coordonator
- RESURSE MATERIALE: carton, manuale, caiete, rechizite, materiale necesare
confecționării felicitărilor, cărți de povești etc.
DURATA: 2 ore
ACTIVITĂȚI:
 Susținerea unei scenete adresată elevilor de la Casa
de Copii
 Realizarea de felicitări împreună cu copiii de la Casa de
Copii în vederea oferirii persoanelor vârstnice din
centrul de zi din localitate
 Realizarea unei colecte de jucării, rechizite și dulciuri pentru copiii din Casa de Copii
 Derularea activităților de remediere școlară
 Recunoașterea valorii educative a parteneriatului prin identificarea nevoilor
comunității
 Deprinderea elevilor de a vizita copiii de la Casa de Copii și vârstnicii din Centrul de
Zi
 Dezvoltarea personală prin completarea educației formale cu educația nonformală
 Neîncadrarea în timpul alocat
 Neajunsuri provocate transportul și de deplasarea cu elevii la
Centrele din localitate
118
Porți deschise împreună

TITLUL ACTIVITĂȚII: Porți deschise împreună
SCOP: întărirea colaborării instituționale cu Biserica și evidențierea ei în comunitate
OBIECTIVE:
- Promovarea patrimoniului cultural-istoric și religios al bisericii din comunitate
- Programarea activităților catehetice și educative al Centrului social-catehetic din
comunitate
- Cultivarea sentimentelor și a atitudinilor religioase bazate pe valorile fundamentale
umane: înțelegere, toleranță, empatie.
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: preoți, cadre didactice,
reprezentanți ai autorităților locale, reprezentanți ai
insituțiilor locale
- RESURSE MATERIALE: bannere, hartie A4,
carioci, laptop, videoproiector, foarfeci, capsator,
imprimantă color etc.
DURATA: 2 săptămâni
ACTIVITĂȚI:
- vizită a reprezentanților instituțiilor locale la biserică
- program de rugăciune
- workshop: pictare de icoane, cruciulițe, expoziție
- cateheză: „Creștinul de ieri și de astăzi”
- masă rotundă: „Biserica satului/parohiei de-a lungul timpului”
- creșterea receptivității participanților față de valorile creștine
- promovarea bisericii și apropierea copiilor față de valorile religios-morale
- stimularea apropierii vizitatorilor față de cadrul liturgic
- slabă participare a comunității la activitățile propuse
- mediatizarea insuficientă a programului propus
119
VESTIM NAȘTEREA DOMNULUI

TITLUL ACTIVITĂȚII: Vestim Nașterea Domnului
SCOP: dezvoltarea colaborării între Biserică și Școală cu sprijinul autorităților locale pentru
creșterea interesului tinerilor pentru tradițiile locale și credință
OBIECTIVE:
 Învățarea de către elevi a colindelor și a
rolurilor din sceneta „Steaua”
 Convingerea părinților de a oferi sprijin pentru
confecționarea costumelor colindătorilor
 Obținerea din partea Consiliului Local a finanțării
pentru cadourile de Crăciun
 Implicarea în Festivalul de Colinde a mai multor
grupuri de colindători de la alte școli din județ și din
țară
 Promovarea interesului copiilor pentru activitatea de
voluntariat prin colindarea persoanelor vârstnice
bolnave și singure din localitate
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: 25 de elevi din grupul Alege Școala! și majoritatea elevilor
din școală; grupul de părinți din Proiectul Alege Școala!, profesori de religie3,
diriginții claselor a VIII-a
- RESURSE MATERIALE: costume populare și de „Stea” din partea părinților;
aproximativ 5000 lei pentru cadouri pentru copii din partea Consiliului Local;
hârtie, pixuri, imprimantă etc.
DURATA: 2 luni
ACTIVITĂȚI:
 Instruirea copiilor din grupul Alege Școala! pentru alcătuirea unei formații care să
prezinte sceneta „Steaua” și un cor de colindători
 Atragerea părinților din grup pentru colaborarea la însușirea programului și echiparea
elevilor cu ținuta necesară
 Întocmirea documentației și depunerea la Consiliul Local pentru finanțarea cadourilor
de Crăciun acordate elevilor școlii
 Organizarea festivalului de colinzi și obiceiuri de Crăciun „Vestim Nașterea Domnului”
la Biserica din localitate
 Colindarea bolnavilor din Spitalul din localitate și de la Centrul pentru îngrijirea
persoanelor vârstnice
 Cunoașterea și interpretarea artistică a 3-4 colinzi noiși a rolurilor din sceneta „Sceneta”
de către copiii din proiectul Alege Școala!
 Echiparea completă de către părinți a elevilor cu costume adecvate
 Obținerea finanțării din partea Consiliului Local pentru aproximativ 500 de copii
120
 Participarea celor 2 grupuri de colindători din proiect la Festival alături de
reprezentanții celorlalte școli
 Colindarea bolnavilor din spital și a minim 10 persoane singure din localitate
 Frecvența deficitară a elevilor din grup la repetiții și cooperarea cu părinții
 Imposibilitatea unor părinți de a asigura costumația necesară
 Refuzul Consiliului Local de a sprijini financiar activitatea
121
Școala părinților
TITLUL ACTIVITĂȚII: Școala părinților

SCOP: formarea unei rețele între specialiști pentru
facilitarea schimbului de experiență;
reducerea situațiilor de impas parental și a
dificultăților în cadrul relației părinte-copil
OBIECTIVE:
 Creșterea capacității de intervenție educativă eficientă a prăinților pentru copiii lor
 Crearea unei rețele de suport între părinți cu sprijinul specialiștilor în domeniu pentru
stimularea disponibilității de a fi un părinte bun
 Să se depisteze de către părinția elementelor ce pot duce la crearea unor erori în educația
copiilor
 Să ofere repere, sugestii și modalități eficiente de educare a copiilor în perspectiva
pedagogiei centrate pe nevoile reale ale copilului
 Să implice părinții în participarea activă la viața de elev a copilului, în vederea realizării
unei relații de încredere și cooperare părinte-copil
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: specialiștii DGASPC, profesori, preot, părinți, voluntari
- RESURSE MATERIALE: chestionare, teste psihologice, hârtie, pixuri, laptop,
copiator
DURATA: 3 sesiuni / 1 oră

ACTIVITĂȚI:
 Prezentarea invitaților
 Interviu susținut de părinți ce vizează calitatea relației părinte-copil precum și aspectele
problematice de comportament ale copilului și metodele aplicate de părinți până la
momentul prezent pentru depășirea situației
 Completarea unui chestionar de către părinți
 Aplicarea de teste psihologice acolo unde este nevoie
 Susținerea sesiunilor de formare
 Completarea de către fiecare părinte participant a unui chestionar de evalaure la finalul
fiecărei sesiuni
 Prezentarea la sfârșitul activității (după cele 3 sesiuni) de către părinți a informațiilor
ce i-au ajutat la îmbunătățirea relației cu propriul copil
 Scăderea incidenței situațiilor problemă în relația părinte-copil
 Dezvoltarea abilităților parentale ale participanților
 Conștientizarea nevoii implicării părinților în educația copiilor
 Crearea unei rețele suport
122
 Un feedback eficient
 Reticența părinților de a participa la activitate în prezența persoanelor străine
 Neîncadrarea în timpul alocat inițial
123
Nașterea Domnului
TITLUL ACTIVITĂȚII: Nașterea Domnului

SCOP: realizarea unui parteneriat între biserică și școală având
sprijinul autorităților locale pentru creșterea interesului tinerilor pentur tradiții
OBIECTIVE:
Însușirea de către elevi a colindelor în cadrul tradițiilor de iarnă
Convingerea părinților elevilor participanți cu proiect de a confecționa costume
specifice
Promovarea interesului elevilor de a participa la activități de voluntariat prin colindarea
persoanelor vârstnice sau a bolnavilor din spitale
RESURSE ALOCATE:
- RESURSE UMANE: preot; părinți; copii din proiectul „Alege Școala”, părinți,
profesori
- RESURSE MATERIALE: costume populare, fonduri pentru cadouri de Crăciun
din partea Consiliului Local; hârtie; toner; dosare pentru instruirea colindătorilor
DURATA: 2 luni
ACTIVITĂȚI:
Cunoașterea și interpretarea artistică a 7-8 colinde
Realizarea unei piese de teatru
Obținerea finanțării pentru 400 de pachete
Colindarea bolnavilor din spital și azilul de bătrâni
Participarea unui număr însemnat de persoane la spectacol de colinde
Trăirea spiritului sărbătorilor de iarnă
Bucuria dăruirii pentru cei sărmani
Frecvența redusă la repetițiile dinainte de acțiune
Incapacitatea unor părinți de a realiza și asigura costumația
Probabilitatea neasigurării finanțării adecvate acțiunii
124
TOOLKIT educaţional – Modulul IV – Egalitatea de gen, egalitatea de șansă, nediscrimintarea și
respectul diversitații
MODULUL al IV-lea
Egalitatea de gen, egalitatea de şansă,

nediscriminarea şi respectul
diversităţii
Consideraţii referitoare la determinantele
diferenţelor dintre oameni
Este binecunoscut şi confirmat de cercetările din domeniul psihologiei, biologiei,
pedagogiei, sociologiei faptul că există o strânsă interdependenţă între factorii ereditari, cei
de mediu şi educaţie, în formarea şi dezvoltarea fiinţei umane. O caracteristică
semnificativă şi foarte importantă a fiinţei umane este educabilitatea, înţeleasă ca
disponibilitatea specifică a omului de a progresa pe baza receptivităţii sale faţă de
influenţele educative (I. Maciuc, 2000, p. 5 ).
Diferenţele existente între oameni pot fi puse pe seama eredităţii sau a mediului.
Ereditatea este ”echipamentul genetic pe care-l moşteneşte urmaşul de la cei care i-au dat
viaţă” (I. Maciuc, 2000, p. 6 ). Fiecare copil vine pe lume cu o anumită zestre genetică
unică, ce determină caracterul unicităţii fiecărui ins. Sunt uşor de înţeles, astfel,
numeroasele diferenţe native existente între oameni, în privinţa posibilităţilor generale
mintale, a aptitudinilor speciale, a echilibrului emoţional, a disponibilităţilor motorii etc. O
zestre genetică favorabilă poate fi considerată un avantaj de demarare, dar acţiunea
eredităţii în contextul devenirii fiinţei umane este prelucrată şi, adeseori, corectată prin
intermediul variabilelor de mediu şi educaţie. Pe de altă parte însă, copiii cu grave carenţe
senzoriale, intelectuale ori motorii, se află sub influenţa eredităţii, în dezvoltarea lor, într-o
măsură mult mai mare decât alţi copii (I. Maciuc, 2000, p. 9 ).
Cu privire la moştenirea ereditară, potrivit învăţăturii ortodoxe, se precizează că
oamenii nu trebuie să se teamă de păcatul strămoşesc, şters prin Taina Sf. Botez, sau de alte
125
TOOLKIT educaţional – Modulul IV – Egalitatea de gen, egalitatea de șansă, nediscrimintarea și respectul
diversitații
consecinţe ale păcatelor bunicilor, părinţilor etc., eliminate, şi acestea, prin Spovedanie şi
Euharistie, dacă sunt integraţi în Biserica cea Una prin Sfintele Taine, menţionează pr. prof.
dr. Vasile Gordon (2004, p. 131-132). Iar Proorocul Iezechiel rosteşte: ”Fiul nu va purta
nedreptatea tatălui şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea
sa, iar celui rău, răutatea sa!” (18, 20) (Ibidem).
Mediul reprezintă totalitatea condiţiilor naturale, materiale, culturale, totalitatea
influenţelor care se exercită asupra insului şi care modelează, în timp, personalitatea.
Aceste influenţe sunt extrem de variate şi se răsfrâng asupra tuturor dimensiunilor fiinţei
umane. Ne reţin atenţia, în mod special, în contextul de faţă, componentele socio-culturale
ale mediului: modul de viaţă al unei colectivităţi, profesiile practicate, sistemul de valori
promovat, libertăţile şi interdicţiile, calitatea instituţiilor şi a oamenilor, elemente cu
importanţă majoră în structutarea personalităţii (Cf. Creţu, 2009, p. 23). Un mediu care îşi
exercită un rol formativ deosebit pentru întreaga viaţă este cel şcolar, cel bisericesc, urmat
de cel profesional, cel rezidenţial şi cel al comunităţii.
Subliniem importanţa mediului ca factor de socializare, acesta punând la dispoziţia
insului o gamă largă de modele de acţiune şi comunicare, participând la formarea acelor
capacităţi psihice care permit accesul la cultura materială şi spirituală a societăţii,
generând, totodată, valori şi criterii care contribuie la formarea dimensiunilor fundamentale
ale personalităţii.
Chiar dacă mediul este un factor fundamental al dezvoltării psihice, optima dezvoltare
psihică implică, cu necesitate, educaţia, care este factorul determinant, hotărâtor. Ea
desemnează un ansamblu de acţiuni conştiente şi fundamentate ştiinţific, prin care se
încearcă o exploatare raţională a resurselor eredităţii şi mediului. Totodată, educaţia
depistează predispoziţiile ereditare, grăbeşte evoluţia lor în sens pozitiv, conduce la
autodezvoltare, la autodepăşire, intervenind, de asemenea, şi în sensul suplimentării unor
predispoziţii ereditare slabe (a se vedea, în acest sens, modulul referitor la educaţia
remedială) (Cf. I. Maciuc, 2000, p. 15). Educaţia religioasă este o dimensiune specială a
educaţiei, cuprinzând totalitatea mijloacelor divino-umane utilizate în scopul formării
caracterului moral-creştin (Pr. prof. dr. D. Călugăr, 1995 apud V. Gordon, 2004, p. 133).
Într-un mediu favorabil, într-o ambianţă instituţional-pedagogică potrivită, cu un ajutor
adecvat nevoilor sale educaţionale, oricare dintre elevi poate reuşi, graţie unei pedagogii
adaptate diversităţii umane. Diferenţele dintre oameni sunt uşor observabile, la fel şi faptul
că fiecare ins are o manieră relativ previzibilă de a acţiona într-un anumit context, prin
prisma unor caracteristici relativ stabile, pe baza cărora poate fi recunoscut, identificat,
acceptat. Totodată, şi grupurile în general, mai mult sau mai puţin structurate, prezintă
însuşiri care le delimitează de altele, având un mod specific de a fi şi de a reacţiona la
solicitările din afară.
Educaţia din perspectiva diversităţii este una a relaţiilor interpersonale, care implică
educabili diferiţi, dar egali în educaţie, având ca scop sporirea gradului de deschidere, de
toleranţă, de acceptare a celuilalt, a alterităţii. Diferenţele în raport cu celălalt se întind pe
mai multe registre: limbă, religie, sex, practici sociale de comunicare, de relaţionare,
vestimentare, alimentare, tradiţii, norme, cutume etc. (Cf. T. Cozma, C. Cucoş, S. Butnaru,
2001, p. 2)
În context instructuv-educativ, dar nu numai, se recomandă valorizarea pozitivă a
diferenţelor, mai exact, e necesar să înţelegem şi să apreciem calităţile unice ale persoanelor
aparţinând diferitelor etnii, rase sau având alte caracteristici specifice. Doar în acest fel vom
reuşi să relaţionăm şi să comunicăm în mod corespunzător, în conformitate cu tendinţele şi
reglementările legislative în vigoare în epoca în care trăim.
126
diversitații
Se cuvine să menţionăm în acest context faptul că, în societatea contemporană, se pune
tot mai mult accentul pe educaţia pentru drepturile omului, care are printre obiectivele sale
următoarele:
- a valorifica demnitatea umană şi a dezvolta respectul pentru sine şi pentru ceilalţi;
- a dezvolta atitudini şi comportamente care poartă către respectul pentru drepturile
celorlalţi;
- a asigura egalitatea între bărbaţi şi femei şi oportunităţi egale în toate sferele de
activitate;
- a promova respectul, înţelegerea şi aprecierea diferenţelor, în special faţă de minorităţi
şi comunităţi naţionale, etnice, religioase şi lingvistice (***, COMPANION. Ghid
pentru utilizarea Manualului Consiliului Europei de educaţie pentru drepturile omului
cu copiii – ”Compasito”, 2009, p. 25).
Toleranţa, deschiderea, acceptarea nu sunt înnăscute, dar pot fi construite în personalităţile
individuale prin demersuri educaţionale în cadrul cărora este recomandat ca diferenţele să fie
prezentate, după cum precizam anterior, cu prioritate şi valorificate ca surse ale dezvoltării
personale şi comunitare, nu ca surse ale prejudecăţilor, discriminării, tensiunilor ş.a. Educaţia
religioasă, prin valorile morale pe care le promovează, ar putea contribui într-o foarte mare
măsură la conştientizarea diversităţii şi la acceptarea Alterităţii, la promovarea egalităţii între
semeni. Constantin Cucoş, subliniind rolul dimensiunii morale cultivate prin intermediul
educaţiei religioase, caracteriza sugestiv o persoană lipsită de această ipostază definitorie a
spiritualităţii drept una ”incompletă, cu minte, trup, dar difuză sau diformă în privinţa
conştiinţei”. (C. Cucoş, 2008, p. 135) Credinţa, afirma autorul, reprezintă inima conştiinţei,
coloana vertebrală a modului de a gândi sau de a face. Avem nevoie de linii valorice, de repere
autentice şi stabile, de ocazii pentru edificare şi iluminare. Umanitatea din noi, continua Cucoş,
îşi dovedeşte insuficienţa atunci când nu este racordată la chemările valorice superioare ale
transcendenţei. Fără credinţă suntem incompleţi, rătăciţi. Autonomia se dobândeşte prin
cunoaşterea şi aderarea liberă la valorile ce caracterizează comunitatea din care facem parte.
Autorul evidenţia, în contextul amintit, rolul religiei de integrator cultural şi de factor de
formare a conştiinţei şi a comportamentului persoanei. Prin intermediul educaţiei religioase,
educabilii au acces la semnificaţii şi valori, la răspunsuri privind viaţa şi sensul existenţial,
evitându-se astfel, formarea unor viziuni înguste, trunchiate, parcelate asupra existenţei, putând
fi eliminate construcţiile disociate ale personalităţii, prin centrări unidirecţionale sau
înrădăcinări în fundamente echivoce, distante, contradictorii şi antinomice. (C. Cucoş, 2008, p.
136) Astfel, este definitoriu rolul educaţiei religioase în cultivarea acceptării diversităţii şi în
conturarea unor valori care să ajute educabilii să se raporteze şi să acţioneze în mod adecvat în
situaţii care presupun conştientizarea faptului că suntem diferiţi. Prin educaţia religioasă se
întăreşte dorinţa cunoaşterii şi respectării alterităţii spirituale. În era mondializării, se cuvine să
formăm persoane care se cunosc pe sine (cu tot bagajul cultural), se valorizează pe măsură şi
se relaţionează cu înţelegere şi respect cu cei din jur. Conturarea profilului religios al insului,
afirma Constantin Cucoş, nu vine în contradicţie cu pluralismul şi diversitatea, ci le potenţează,
le dă substanţă şi consistenţă. Europa, continua autorul, are nevoie de oameni bine centraţi
spiritual şi religios. Prin delimitare şi comparare, ne prezentăm propria fiinţă, ne proiectăm
diferit într-o unitate de conştiinţă şi evoluţie. (C. Cucoş, 2008, p. 143)
Aşadar, educaţia religioasă este capabilă să modeleze societatea prin încrederea deplină în
posibila regenerare continuă a omului, sub existenţa harului divin. ”Să-L imităm pe Iisus
Hristos, El este modelul nostru: să urmăm exemplele de bunătate şi de răbdare pe care ni le-a
dat El. Datoriile ucenicilor săi sunt blândeţea şi răbdarea. Durerea pentru păcate întrece orice
durere. O inimă înfrântă nu se ocupă decât de durerea sa şi nu este bănuită de nicio patimă” ne
povăţuieşte Sfântul Ioan Gură de Aur (apud D. Opriş, 2010, p. 177).
127
diversitații
Educaţia interculturală este şi ea un mod eficient de a aborda fenomenul rasismului, al
discriminării şi intoleranţei, prin intermediul căreaia se pot organiza activităţi care să ajute la
descoperirea relaţiilor reciproce şi la depăşirea barierelor, punându-se accentul pe două direcţii:
- Dezvoltarea capacităţii tinerilor de a recunoaşte inegalităţile, nedreptatea, rasismul,
stereotipurile şi prejudecăţile;
- Dobândirea cunoştinţelor şi abilităţilor care să permită acţiunea oamenilor pentru
rezolvarea acestor probleme atunci când se confruntă cu ele în societate (***,
REPERE, Manual de ducaţie pentru drepturile omului cu tineri, 2004, p. 31).
Metodologii, forme de organizare şi activităţi

educative
Considerăm că orientarea formatorilor spre o reală şi manifestă deschidere faţă de
Celălalt s-ar cuveni să înceapă cu o chestionare / autochestionare a propriilor atitudini,
stereotipuri, prejudecăţi, iniţiative discriminatorii, cu scopul conştientizării şi evaluării
acestora. În acest sens, propunem aplicarea unui chestionar de conştientizare a diversităţii
(vezi anexa 1), conceput pentru a ajuta persoanele să devină conştiente de modalităţile prin
care îi discriminează, îi judecă şi îi izolează pe alţii. (C. Cucoş, 2000, p. 231-234 )
Unul din principiile vehiculate în literatura de specialitate cu privire la educaţie prin
conştientizarea diversităţii ne recomandă să lucrăm asupra sistemului de atitudini care ne
determină să tratăm diferenţa de manieră negativă. Iniţial, diferenţa ne perturbă universul
cognitiv şi afectiv, apărând tendinţa de ignorare sau de categorizare, ce duce la conturarea
unei imagini peiorative asupra celuilalt şi, implicit la respingerea psihologică a celui diferit.
(Cf. T. Cozma, C. Cucoş, S. Butnaru, 2001, p. 7)
Orice disciplină de învăţământ este o posibilă pistă pentru o abordare a educaţiei din
perspectiva diversităţii educabililor, cu respectarea următoarelor condiţii:
- Să se realizeze un echilibru, la nivel de conţinut, între local şi universal;
- Să se realizeze o unitate de viziune asupra conceperii conţinuturilor;
- Să se vizeze, prin conţinuturi, formarea unor atitudini conforme principiilor
promovate de educaţia pentru toţi;
- Să se valorizeze experienţele de viaţă şi achiziţiile extraşcolare ale educabililor;
- Să se prelungească experienţele educative în afara orelor de curs, în activităţi extra-
curriculare;
- Să se practice inter-învăţarea, învăţarea prin cooperare, în echipe de educabili
eterogene, caracterizate prin diversitate. (Cf. T. Cozma, C. Cucoş, S. Butnaru, 2001,
p. 33-34)
Formele educaţiei din perspectiva conştientizării diversităţii variază de la formal la
informal. Se recomandă ca metodologia didactică să privilegieze demersurile active, creative
ale elevilor, de învăţare prin cooperare prin intermediul unor activităţi ludice, de simulare (jocul
de roluri, povestiri, recitări care valorifică asociaţia liberă de idei, dramatizarea, teatrul de
păpuşi) deoarece aceste metode permit transpunerea educabilului în ipostaze diferite şi trăirea
unor stări de spirit variate, într-un mediu protejat.
O altă categorie de metode ar putea fi reprezentată de cele care valorifică textul scris
(elaborare de texte sau analiză de texte): jurnalele de clasă, analiza modului cum sunt reflectate
în articole de presă anumite teme, lecturi individuale sau lecturi de grup etc.
Studiul de caz, ancheta, interviul, dezbaterea, exerciţii de reflecţie critică, accesarea
unor surse de documentare electronice, audio-vizuale sunt alte sugestii de metode care, prin
contactul direct cu realitatea, pot avea o valoare formativă şi informativă deosebită. (Cf. T.
Cozma, C. Cucoş, S. Butnaru, 2001, p. 35-36)
128
diversitații
În activităţile pe care le propun cu scopul cultivării deschiderii şi toleranţei faţă de
Celălalt, cadrele didactice (formatorii) ar fi de preferat să implice educabilii în demersuri
acţionale orientate spre diminuarea discriminării, nuanţarea stereotipurilor, creşterea forţei
identităţii culturale individuale şi de grup, dezvoltarea capacităţii de adaptare a
comportamentelor etc. Aceste activităţi ar fi recomandat să permită educabililor lărgirea
propriilor percepţii şi perspective asupra lumii şi dezvoltarea capacităţilor de a aprecia şi de a
fi sensibili la existenţa asemănărilor şi deosebirilor dintre oameni.
Redăm, în continuare, câteva astfel de activităţi, grupate în jurul unor competenţe şi
abilităţi vizate de promovarea unei educaţii care promovează egalitatea în educaţie, extrase din
literatura de specialitate şi adaptate contextului de faţă (vezi anexa 3):
– nuanţarea stereotipurilor prin multiplicarea
interpretărilor şi perspectivelor;
titudinea – încrederea;
– cooperare, comunicare verbală şi nonverbală;
eficient;
50)
Înainte de iniţierea activităţilor propriu-zise, se recomandă evaluarea stadiului iniţial al
educabililor cu scopul diagnosticării achiziţiilor deja existente şi conturării profiului
competenţelor. Această evaluare se poate realiza prin metode specifice evaluării:
- teste docimologice, pentru evaluarea cunoştinţelor;
- scale de atitudini pentru evaluarea atitudinii educabilului faţă de ceilalţi;
- jocuri de rol, pentru evaluarea abilităţilor de a relaţiona;
- fişa observativă şi fişa auto-observativă pentru evaluarea şi euto-evaluarea adecvării
comportamentului (Cf. T. Cozma, C. Cucoş, S. Butnaru, 2001, p. 97-98).
Pentru a-i ajuta pe tineri să-şi formeze o imagine corectă, mai clară despre sine şi despre
societate, detaliem în cele ce urmează câteva sintagme şi cuvinte folosite de noi în paginile
precedente.
Discriminarea
Dicţionarele definesc noţiunea de
discriminare drept ”tratament incorect”,
concept aplicat mai ales în sociologie şi în
contextul teoriilor relaţiilor interetnice şi
interrasiale. Primii sociologi priveau
discriminarea ca pe o expresie a
etnocentrismului, un fenomen cultural de
dispreţuire a celui care este altfel (Cf. Oxford.
Dicţionar de sociologie, 2003, p. 179). Aşadar,
discriminarea desemnează acţiunea de a trata
pe cineva diferit, pe baza vârstei, religiei,
apartenenţei etnice, cetăţeniei, handicapului,
sexului, clasei sociale, rasei etc. Ea este
similară strategiei de găsire a ţapului ispăşitor,
când o persoană sau un grup sunt învinovăţite
pentru greşeli sau evenimente comise sau determinate de altcineva (Cf. D. Shapiro, 1995, p.
39).
129
diversitații
Considerăm important de precizat că Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi
Convenţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare recunosc
dreptul la egalitate în faţa legii şi protecţia împotriva discriminării ca fiind drepturi universale
(***, GHID pentru promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii, 2011, p. 9).
În mod general, discriminarea reprezintă capacitatea de a percepe deosebirile, mai exact
reprezintă un comportament negativ faţă de inşi aparţinând unor grupuri despre care avem
prejudecăţi. Fenomenul numit prejudecată implică respingerea celuilalt, considerat ca membru
al unui grup faţă de care se manifestă sentimente negative. Aşadar, prejudecata este o atitudine
negativă sau o predispoziţie de a adopta un comportament negativ faţă de un grup sau faţă de
membrii acestui grup, bazată pe o generalizare eronată şi rigidă. Este o atitudine problematică,
în măsura în care aceasta impune generalizări defavorabile asupra fiecăruia dintre indivizii unui
grup anume, indiferent de diferenţele individuale existente în interiorul grupului.
Prin urmare, discriminarea derivă din prejudecăţi, dar relaţia lor complexă nu este
automată. Comportamentul nostru depinde atât de convingerile noastre, cât şi de circumstanţe
exterioare, care ne pot influenţa în adoptarea unui comportament sau al altuia. (Cf. Bourhis,
R.Y., Leyens, J.-Ph., 1997, p. 125-126) În strânsă legătură cu fenomenul discriminării se află
şi stereotipul, credinţa că un grup de oameni posedă anumite trăsături comune, fără a accepta
diferenţele individuale (D. Shapiro, 1995, p. 39), care are drept consecinţă atribuirea anumitor
trăsături insilor, pe baza apartenenţei acestora la o minoritate naţională, etnică sau socială. Şi
stereotipul influenţează percepţia insului şi împiedică orice acceptanţă deschisă, tolerantă,
bazată pe comunicare (Cf. H. Shaub, K.G. Zenke, 2001, p. 255). În societatea contemporană
se pune tot mai mult accentul pe acceptarea firească a diversităţii, a diferenţelor existente înte
oameni, astfel încât a devenit o realitate dezirabilă, care, de îndată ce prinde contur, generează,
din nefericire, numeroase probleme, din cauză că, dintr-un instinct de securitate, tindem să
perpetuăm stereotipuri. (C. Cucoş, 2000, p. 181)
În context educativ sau social, discriminarea desemnează procesele de marginalizare,
stigmatizare, dezavantajare la care sunt expuşi educabilii, la originea cărora se află motive de
ordin ideologic, naţional, rasial etc. (Cf. H. Shaub, K.G. Zenke, 2001, p. 76).
Menţionăm că legislaţia în vigoare stipulează prevederi clare care vin în sprijinul
combaterii fenomenului discriminării. Astfel, conform Articolului 29 din Convenţia cu privire
la drepturile copilului, educaţia copilului trebuie să urmărească cultivarea respectului faţă de
drepturile omului şi libertăţile fundamentale, dezvoltarea plenară a personalităţii, a vocaţiilor
şi aptitudinilor mentale şi fizice ale copilului, pregătirea copilului în asumarea
responsabilităţilor într-o societate liberă, într-un spirit de înţelegere, de pace, de toleranţă, de
egalitate între sexe şi prietenie între toate popoarele, grupurile etnice, naţionale şi religioase.
(www.unicef.org)
În statele în care există minorităţi etnice, lingvistice sau religioase, copilul aparţinând
unor astfel de minorităţi nu va fi privat de dreptul la viaţa culturală proprie, de dreptul de a-şi
declara apartenenţa religioasă şi de a-şi practica propria religie. (Articolul 30 din Convenţia cu
privire la drepturile copilului, www.unicef.org)
O contribuţie semnificativă la combaterea discriminării o are educaţia religioasă, prin
caracterul deschis al acesteia, universal, dată fiind calitatea fiecărui om de fiu al lui Dumnezeu,
care doreşte ca toţi oamenii să aibă viaţă veşnică. Se exclude, aşadar, condiţionarea acesteia de
anumite repere naţionale, etnice, rasiale, de vârstă, gen sau statut social, cu nuanţe
discriminatorii, ”chemarea spre dobândirea împărăţiei cerurilor păstrându-şi în timp şi spaţiu
universalitatea” (D. Opriş, 2010, p. 95-96).
130
diversitații
Egalitatea de gen
În cadrul organizaţiei Consiliului Europei, egalitatea de gen reprezintă o parte
integrantă a drepturilor omului şi un criteriu pentru democraţie. Articolul 14 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit, încă din 1950, interzicerea discriminării
bazate pe sex. (sursa: Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, http://www.echr.coe.int)
Ulterior, cercetările din domeniile psihologiei şi sociologiei s-au orientat, în anii '70,
asupra demonstrării existenţei genului, adică a demonstrării faptului că diferenţele şi
diviziunile dintre bărbaţi şi femei nu pot fi atribuite diferenţelor biologice şi că ideile culturale
dominante despre masculinitate şi feminitate nu sunt decât stereotipuri care corespund realităţii
contemporane. La adresa conceptului de gen au existat o serie de critici, ilustrate în literatura
de specialitate. Una dintre acestea stipulează faptul că acest concept se bazează pe o falsă
dihotomie între biologic şi social, pornind de la o critică mai generală care atrăgea atenţia
asupra faptului că sociologia a avut tendinţa de a privi omul social ca fiind lipsit de suflet,
copilul ca pe o tabula rasa pe care socializarea poate scrie după dorinţă, pentru a produce
conştiinţa şi acţiunea socială. O a doua critică se referă la modul în care conceptul de gen se
concentrează asupra diferenţelor dintre bărbaţi şi femei, în privinţa puterii şi a dominării. Dacă
se recunoaşte faptul că există o nevoie de a trata diferenţele biologice şi structurile de punere
în relaţie cu construcţia socială elaborată a diferenţei, utilizarea conceptului de gen are marele
avantaj că încurajează studiul masculinităţii şi feminităţii, al relaţiilor dintre sexe şi al poziţiei
sociale a femeilor; el încurajează recunoaşterea diversităţii şi schimbării istorice şi culturale în
locul unei analize universalizante (Cf. Oxford. Dicţionar de sociologie, 2003, p. 254).
În ultimii ani, în studiul relaţiilor
dintre sexe, a fost aplicat conceptul de
discriminare, respectiv sintagma drepturile
femeii, ambele utilizate pentru a sublinia că
drepturile femeii sunt drepturi ale omului,
la care femeilor sunt îndreptăţite, doar
pentru că sunt oameni. Discriminarea
femeilor, potrivit Convenţiei privind
Eliminarea Tuturor Formelor de
Discriminare a Femeilor desemnează
”orice distincţie, excludere sau restricţie
din motive de sex, care are scopul sau
efectul de a afecta sau anula recunoaşterea,
beneficierea sau exercitarea de către femei a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
în domeniul politic, economic, social, cultural sau în orice alt domeniu” (***, REPERE, 2004,
p. 385).
Rolurile tradiţionale ale femeii în societate stau, într-adevăr, la baza unui conflict între
valorile profesionale şi de sex-rol – tradiţionale şi moderne – exprimat într-o ambivalenţă a
expectanţei sociale faţă de femei. Cu toate acestea, în societatea contemporană, se remarcă
orientarea profesională a fetelor către domenii şi poziţii tradiţional masculine, tendinţă
încurajată de concurenţa şi dinamica înregistrate pe piaţa locurilor de muncă, unde se
promovează competenţa şi performanţa pe de o parte, pe de altă parte însă subzistă estimările
social-tradiţionale legate de decalajul de potenţial intelectual, creativ, motivaţional, de efort
etc. dintre femei şi bărbaţi, în favoarea celor din urmă. (Cf. C. Creţu, 1997, p. 86) În acest
context, considerăm că o atitudine corespunzătoare din partea părinţilor şi a cadrelor didactice
faţă de problematica sex-rolului influenţează în măsură considerabilă alegerea şi evoluţia
profesională a fetelor.
131
diversitații
Pornindu-se de la premisa că fetele evită într-o mare măsură angajarea în domeniul
matematicii, în ultimii ani au fost cercetate diferenţele de abilităţi intelectuale dintre sexe,
îndeosebi în domeniul performanţei în studiul matematicii. Rezultatele cercetărilor întreprinse
au reliefat că diferenţele fete/băieţi în studiul matematicii, din punct de vedere al numărului de
candidaţi şi al notelor obţinute curent, s-au redus continuu în ultimele decenii, cu o singură, dar
importantă, excepţie: accesul proporţional egal al fetelor la segmentul de vârf la performanţei.
”Suveranitatea sexului masculin în competiţiile naţionale şi internaţionale organizate pentru
diferite nivele de vârstă este explicată prin invocarea, nu întotdeauna argumentată, a patru
categorii de factori diferenţiatori: biologici, abilităţi vizualizare spaţială, dimensiunile
cantitative şi calitative ale antrenamentului în studiul matematicii şi percepţia sau atitudinea
faţă de aptitudinile pentru matematică”. (C. Creţu, 1997, p. 86-87)
Egalitatea de şansă
Dreptul la egalitate de şanse este un drept fundamental. Un document de bază al UE în
care este stipulat dreptul la egalitate de şanse este Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii
Europene (2012) în care se prevede faptul că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi se
interzice orice formă de discriminare, în special discriminarea pe motive de sex, rasă, culoare,
origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri politice sau de
altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, un handicap, vârsta sau
orientarea sexuală (Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, 2012,
http://anp.gov.ro).
Egalitatea de şansă este o sintagmă cu implicaţii sociale complexe care, în contextul
învăţământului ar putea viza cel puţin două aspecte:
- egalizarea şanselor de acces la instruire (intrarea în sistemul de învăţământ în orice
treaptă);
- egalizarea şanselor de reuşită în activitatea de instruire (asigurarea condiţiilor
pedagogice necesare pentru optimizarea raportului dintre intrarea în sistem şi
ieşirea din sistem, valorificabil în termeni de evaluare formativă/continuă în orice
treaptă şcolară sau preşcolară) (Cf. Cristea, S., 2000, p. 126-127).
Un element esenţial pentru garantarea progresului în atingerea obiectivului egalităţii de
şanse îl constituie promovarea bunelor practici.
În context instructiv-educativ, egalitatea de şansă este identificabilă la nivelul practicii
instruirii diferenţiate. Aceasta presupune adaptarea procesului instruirii la particularităţile
psihofizice ale fiecărui elev, pentru a asigura o dezvoltare integrală optimă şi o orientare
eficientă a aptitudinilor proprii, cu scopul integrării optime în activitatea socială. Ea valorifică
fundamentele filozofice şi tehnologice ale strategiei speciale de proiectare curriculară a
activităţii didactice/educative, susţinând resursele de educabilitate maximă ale fiecărui elev,
realizabile în condiţii de egalizare a şanselor de reuşită şcolară. (Cf. Cristea, S., 2000, p. 99-
100)
Punctul de plecare al pedagogiei diferenţiate îl reprezintă analiza eterogenităţii
educabililor, sub următoarele aspecte:
- Eterogenitatea determinată socioeconomic (condiţii materiale ale
familiei/elevului, ale organizaţiei şcolare şi ale comunităţii locale respective);
- Eterogenitatea determinată sociocultural (evidentă la nivelul limbajului, al
valorilor dobândite de educabil în familie, în mediul comunităţii educative locale,
în grupurile nonformale şi informale frecventate etc.);
- Eterogenitatea determinată de calitatea psihopedagogică a familiei (poziţia
adoptată faţă de elev: activism, pasivitate, coerenţă sau incoerenţă);
132
diversitații
- Eterogenitatea determinată de calitatea organizaţiei şcolare (resurse materiale şi
umane);
- Eterogenitatea determinată de caracteristicile psihosociale ale elevului (motivaţie
şi afectivitate diferite angajate în învăţare, vârsta diferit a educabililor dintr-o clasă,
ritmuri de învăţare diferite, modalităţi diferite de organizare a timpului acordat
învăţării, stiluri cognitive diferite, strategii de învăţare diferite);
- Eterogenitatea determinată la nivelul modalităţilor de comunicare şi exprimare
ale elevului (diferite prin ponderea limbajului intern/extern, oral/scris,
situativ/contextual, cu reacţie rapidă/lentă, cu organizare structurată/spontană, cu
implicaţii individuale/colective);
- Eterogenitatea determinată la nivelul modalităţilor de dobândire a cunoştinţelor
(tip de memorie: primară/pe termen scurt, secundară/pe termen lung, tipul de
gândire etc.) (Cf. Cristea, S., 2000, p. 101-102).
Bibliografie:
Bourhis, Richard Y., Leyens, Jack-Philippe (coord.), Stereotipuri, discriminare şi relaţii

intergrupuri, Iaşi, Editura Polirom, 1997.
Cozma, T. (coord.), Educaţie interculturală. Ghid pentru formatori, Iaşi, Editura Erota,
2001.
Creţu, Carmen, Psihopedagogia succesului, Iaşi, Editura Polirom, 1997.
Cristea, Sorin, Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera, Chişinău-Bucureşti, 2000.
Cucoş, Constantin, Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Iaşi, Editura Polirom,
2000.
Cucoş, Constantin, Educaţia. Iubire, edificare, desăvârşire, Iaşi, Editura Polirom, 2008.
Pr. Prof. dr. Gordon, Vasile, Introducere în Catehetica Ortodoxă, Bucureşti, Editura
Sophia, 2004.
Maciuc, Irina, Elemente de psihopedagogie diferenţială. În sprijinul formării
formatorilor, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 2000.
Opriş, Dorin, Dimensiuni creştine ale pedagogiei moderne, Ediţia a II-a, Iaşi, Editura Sf.
Mina, 2010.
Shapiro, D., Un ghid prin labirintul artei de a face faţă conflictelor. Conflictele şi
comunicarea, Bucureşti, ARC, 1998.
Shaub, Horst, Zenke, Karl G., Dicţionar de pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 2001.
***, COMPANION. Ghid pentru utilizarea Manualului Consiliului Europei de educaţie
pentru drepturile omului cu copiii – ”Compasito”, Bucureşti, 2009.
***, GHID pentru promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii, B ucureşti,
2011.
***, Oxford. Dicţionar de sociologie, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2003.
***, REPERE, Manual de educaţie pentru drepturile omului cu tineri, Timişoara,
Institutul Intercultural, 2004.
Sitografie:
www.unicef.org
http://www.echr.coe.int
http://anp.gov.ro
133
TOOLKIT educaţional – Modulul IV – Proiect de activitate
Eu şi aproapele meu - NOI, cu şanse egale la educație
I. Titlul activității: Eu şi aproapele meu - NOI, cu

şanse egale la educație
Motto: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!
(Matei 22,39)
II. Scop
 Formarea unei atitudini de egalizare a șanselor
de reușită în educație
III. Obiective
 să conștientizeze elementele care caracterizează propria identitate și identitatea celorlalți
 să dezvolte abilități de autocunoaștere și intercunoaștere
 să identifice elemente comune și diferite la oameni (colegi, invitați)
 să realizeze existența șanselor egale pentru fiecare persoană, la educație
 să promoveze iubirea, respectul și solidaritatea între oameni

 Resurse umane: preotul, studenți (foști elevi ai școlii noastre), părinți
 Resurse materiale: hârtie, panou, tablă, laptop, videoproiector, fișe de lucru, fișe de
documentare, markere
V. Durata: 50 minute
VI. Activități:
 prezentarea persoanelor invitate: preot, părinți, studenți (axarea pe faptul că fiecare au
fost, la rândul lor, elevi);
 vizionarea unui film tematic;
 fiecare elev se va prezenta, în câteva minute, pe o foaie de hârtie;
 elevii lipesc prezentarea făcută pe un panou special amenajat;
 fiecare elev va lua o foaie la întâmplare și va încerca să identifice autorul (va face o scurtă
prezentare);
134
 se formează perechi și fiecare va găsi la interlocutor cel puțin un lucru în comun şi unul
diferit; în final se va observa punctul comun găsit la toți participanții - elev sau fost elev -
EDUCAȚIA.
VII. Rezultate așteptate:

 trezirea interesului elevilor pentru tema propusă;
 participarea activă și afectivă a elevilor la activitate;
 realizarea unui feed –back eficent;
 buna colaborare a tuturor participanților în vederea realizării scopului propus;
 consolidarea legăturilor interpersonale și a respectului de sine.
Rasismul strică jocul
I. Titlul activității: Rasismul strică jocul
II. Scop:
 Conștientizarea gravității manifestărilor
discriminatorii și violente
III. Obiective
 Asimilarea elevilor rromi în cadrul comunității claselor în care se desfășoară activitatea
 Obținerea succesului școlar și menirea identității etnice
 Implicarea în activități extrașcolare
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: preotul, părinți, cadre didactice, psiholog
 Resurse materiale: coli de hârtie, culori, carioca, tempera, hârtie creponată,material
textil,foarfecă, lipici, instrumente muzicale
VI. Activități
 Asemănări-deosebiri între copiii etniilor din comunitate
 Activitate practică: confecționare de obiecte tradiționale
 Confecționare/procurare de costume tradiționale și parada costumelor
 Carnavalul inter-cultural
135
 Diminuarea manifestărilor discriminatorii
 Buna relaționare a tuturor copiilor din colectivitate indiferent de mediul social,
economic și cultural
 Integrarea unui număr mai mare de elevi de etnie rromă în învățământul de masă
 Creșterea implicării copiilor în activități extrașcolare

 Reticenţa unora dintre copii de a desfăşura activităţi împreună cu copii de altă etnie
 Comportament discriminatoriu al unor copii
 Incapacitatea unor părinți de a accepta alte etnii în mediul propriilor copii
 Imposibilitatea de a procura toate costumele necesare pentru carnival
Eu şi ceilalţi
I. Titlul activității: Eu şi ceilalţi
II. Scop
 Conștientizarea valorii propriei persoane prin prisma
relațiilor inter-umane
III. Obiective
 să definească propria persoană în raport de diverse
repere fizice, psihice, morale, sociale
 să identifice grupurile de persoane cu care
relaționează
 să enumere tipurile de relații inter-umane existente
în societate
 să grupeze relațiile inter-umane în 3 categorii: pozitive, negative, neutre
 să identifice posibile relații conflictuale
 să propună măsuri de ameliorare a relațiilor tensionate dintre persoane
 să sintetizeze informațiile și experiența acumulată sub forma unui poster
136
IV. Resurse alocate
 Resurse umane: 25 elevi
 Resurse materiale: coli de hârtie colorată, pixuri, lipici, creioane, foarfecă, videoproiector,
laptop
V. Durata: 3 întâlniri x 50 minute
VI. Activități
 exerciții de identificare de tip: Adevărat sau Fals
 formulare de întrebări și răspunsuri la întrebări
 activități în grupe
 joc didactic
 activități de proiect, studiu de caz, expoziție
VII. Rezultate aşteptate

 realizarea unui colaj de imagine şi informatică
 realizarea unui studiu de caz şi prezentarea de slide-uri în format .PPT
 realizarea unei expoziții de postere

 Incapacitatea de a identifica tipurile de relații inter-umane existente în societate
 Inconsecvenţa unor copii în participarea la activităţi
Sănătoși, voioși, voinici!
I. Titlul activității: Sănătoși, voioși,

voinici!
II. Scop
 Oferirea unui sprijin competent
în vederea înlăturării inhibițiilor și
a reglării nivelului de
conștientizare a stimulilor interni
și externi
137
III. Obiective
 înlăturarea inhibițiilor și a complexelor prin educarea calităților motrice de bază
 educarea unor atitudini de cooperare în concursuri și jocuri de echipă
 remedierea unor tulburări de conduită prin comunicarea permanentă cu părinții în scopul
dobândirii unor abilități importante în socializarea copilului
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: preot, cadre didactice din școlile normale și scolile speciale,copii din școli
normale și școli speciale,profesori de educație fizică, psiholog școlar, cadre medicale
 Resurse materiale: mingi, echipament sportiv, băncuțe de gimnastică, oglinzi, tunel,
cercuri, laptop, videoproiector, medalii
VI. Activități
 Discuție „Diferiţi, dar totuși, egali” (copii, părinți, cadre didactice, psiholog)
 Vizită la școală (interacțiune cu copiii)
 Întrecere sportivă - organizare pe echipe mixte
 Crosul sănătății (în parc, împreună)

 Reducerea prejudecăților
 Diminuarea inhibițiilor copiilor dezavantajați
 Implicarea copiilor într-un numar mare

 Reținerea elevilor de a participa la activități în prezența persoanelor străine
 Neîncadrarea în timpul propus
 Prelungirea ca timp a unei activități față de alta
 Condiţii meteo nefavorabile desfăşurării activităţilor în aer liber
Autocunoaşterea - Eu în oglindă
I. Titlul activității: Autocunoaşterea - Eu în oglindă
II. Scop
 Reflecție asupra comportamentelor proprii și percepția propriei
persoane
138
III. Obiective
 Autocunoașterea reprezintă cunoașterea calităților și a defectelor proprii
 Calităţile trebuie just apreciate, iar defectele corectate
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: copii, preot, cadre didactice
 Resurse materiale: fișe de lucru, chestionare, coli albe de hârtie, markere colorate, pixuri,
creioane
V. Durata:
 70 minute
VI. Activități
 „Ce lipsește sau ce este prea îndrăzneț în acest afiș?” - copiilor li se va cere să deseneze
un afiș publicitar despre ei
 „Oglinda”- se formează grupe de 4 copii. Fiecare primește o coală pe care desenează
chenarul unei oglinzi în care vor scrie cuvinte și convingeri, felul în care se percepe pe
sine. În spațiul din jurul oglinzii, ceilalți vor face comentarii pentru fiecare dintre colegi
 Se vor observa diferențele dintre modul în care s-au evaluat și modul în care sunt
percepuți de ceilalți

 Copiii înțeleg că autocunoașterea
reprezintă cunoașterea calităților și a
defectelor proprii. Ea se realizează prin
comparație cu ceilalți și evidențiază
particularitățile individuale
 Copiii înţeleg să aprecieze calităţile
celorlalţi şi să-şi facă just autocritica

 Reținerea elevilor de a evidenţia
propriile slăbiciuni de caracter
 Reţinerea unora dintre copii de a evidenţia defectele colegilor
 Condiţii meteo nefavorabile desfăşurării activităţilor în aer liber
139
Șanse egale pentru toți

I. Titlul activității: Șanse egale pentru toți
II. Scop
 Determinarea elevilor de a înțelege că
toți oamenii sunt egali și că trebuie
eliminate discriminarea și prejudecățile
III. Obiective
 să enumere criteriile pe baza cărora își aleg prietenii apropiați
 să prezinte trăsăturile pozitive ale unui prieten
 să numească - din punctul lor de vedere - trăsăturile negative ale unei persoane
 să explice de ce nu îi acceptă pe toți
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: grupul țintă înscris în proiect, profesorul, preotul
 Resurse materiale: imagini, planșe, culori, foarfece, lipici
V. Durata: 4 şedinţe x 50 minute
VI. Activități
 Pe o masă, profesorul așează imagini cu
diferite tipuri de oameni
 Li se propune elevilor să-și imagineze că sunt
administratori de firmă și sunt puși să aleagă
câte 3 imagini, reprezentând viitorii angajați
 Fiecare elev își va justifica alegerea făcută
 Pe o planşă elevii vor lipi imaginile cu
persoanele alese, iar pe altă planșă vor lipi
imaginile cu cei respinşi
 Pe o coală vor nota aspectele negative pentru care nu au fost alese anumite tipare de
oameni
 Se vor purta discuții cu elevii pentru a înțelege faptul că cei „nealeși” nu sunt diferiți. Ei
sunt la fel ca noi
140
 conștientizarea faptului că toți suntem egali
 încercarea de acceptare a tuturor așa cum sunt
 includerea tuturor persoanelor în viața socială
 eliminarea prejudecăților

 Neînţelegerea cerinţelor de către toţi copiii
 Incapacitatea de a “intra” în rolul propus
„Doamne, ocrotește-i pe bătrâni!”
I. Titlul activității: „Doamne, ocrotește-i pe

bătrâni!”
II. Scop
 Implicarea printr-o varietate de activități, în
viața comunității și încurajarea bătrânilor
instituționalizați
III. Obiective
 stimularea și mobilizarea copiilor și a familiilor
în spiritul cooperării pentru scopuri nobile
 demonstrarea solidarității sociale față de bătrânii instituționalizați
 implicarea copiilor și părinților în activități diverse și valorificarea potențialului artistic în
scopuri nobile
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: preot, copii, părinți, cadre didactice, reprezentanți ai Azilului de Bătrâni,
bătrânii instituționalizați
 Resurse materiale: broșe, materiale din natură, hârtie glasată, hârtie cartonată colorată,
foarfece, carioci
141
V. Durata: 60 min X 2 şedinţe
VI. Activități:
 Educație pentru societate - „Să ne iubim
bunicii!” (discuție)
 Confecționare: ”Un mărțișor pentru bunica,
un dar pentru bunicul”(1 martie)
 Vizită la Azilul de Batrâni și program artistic:
„Dar pentru bunica mea” - oferirea de
mărțișoare și felicitări (8 martie)
VII. Rezultate așteptate:

 Implicarea copiilor și a părinților în activitățile de confecționare de daruri pentru bunici
 Impactul emoțional pozitiv - creșterea gradului de sensibilitate față de batrâni

 Participare slabă a copiilor
 Reticenţa/lipsa de îndemânare a unor copii la confecţionarea mărţişoarelor
 Reticenţa copiilor de a merge la azilul de bătrâni
Hai să dăm mână cu mână!
I. Titlul activității: Hai să dăm mână cu mână!
II. Scop
 Oferirea sprijinului în vederea evitării discriminării și
reglării nivelului de conștientizare a importanței
implicării în acțiunile caritabile
III. Obiective
 Solidaritate socială între copiii proveniți din școlile
normale și din cele speciale
 Stabilirea unei relații solide între copiii proveniți din cele
două tipuri de instituții de învățământ
142
IV. Resurse alocate
 Resurse umane: preot paroh, elevi din cele două instituții școlare (specială și gimnazială),
părinți, profesori
 Resurse materiale: materiale din natură, hârtie glace, hârtie colorată, hârtie creponată,
foarfecă, lipici, panouri de plută, pensulă, muzică
VI. Activități
 Vizita copiilor însoțiți de preot, cadre didactice și părinți la o școală specială - cunoaștere,
interacționare
 Discuții: asemănări - deosebiri - particularități - modalități de ajutorare
 Atelier de lucru comun - confecționare de obiecte din natură, în vederea comercializării
 Licitație caritabilă - (vânzarea produselor)
 Dotarea materială a școlii speciale

 Implicarea afectivă în toate activitățile proiectului
 Cunoașterea și acceptarea reciprocă
 Sprijin acordat copiilor din școala specială
 Dotarea materială a şcolii speciale

 Participare inconsecventă a copiilor la activităţi
 Reticenţa unor copii/părinţi de a vizita o şcoală specială şi de interacţiona cu elevii
acesteia
Tabără fără prejudecăţi!

I. Titlul activității: Tabără fără prejudecăţi!
II. Scop
 Reducerea prejudecăților și a stereotipurilor legate de
persoanele cu dizabilități
143
III. Obiective
 să cunoască mai multe tipuri de dizabilități
 să identifice nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilități
 să găsească soluții practice pentru integrarea persoanelor cu dizabilități în diferite
activități
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: preot, elevi, profesori
 Resurse materiale: fișa de lucru- „Tabără fără prejudecăți!”
V. Durata: 2 acţiuni X 1 oră
VI. Activităţi
 Discuţii cu elevii despre diferite tipuri de dizabilități și despre nevoile pe care le au
persoanele cu dizabilități
 Elevii sunt organizați în grupuri de 3-5 persoane, apoi li se cere să-și imagineze că sunt
organizatorii unei tabere de vară pentru copii
 Este vorba despre o tabără la care vor participa atât copii sănătoși, cât și cu diferite tipuri
de dizabilități
 Elevii sunt rugați să elaboreze un progam al taberei în care să descrie cât mai detaliat
fiecare activitate
 Discuţii cu toată clasa: propuneri de programe întocmite în grup, apoi li se cere elevilor să
evalueze în ce măsură au ținut cont de nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilități

 În urma acestor activități elevii vor acorda mai multă atenție persoanelor cu dizabilități
 Integrarea persoanelor cu dizabilități în activitățile desfășurate

 Dificultatea de a identifica nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilități
 Dificultatea de a propune soluții pentru integrarea persoanelor cu dizabilități
144
„Împreună pentru toleranţă”
I. Titlul activităţii:
„Împreună pentru
toleranţă”
II. Scop
 Dezvoltarea toleranței la
copii (elevi) în ceea ce
privește diferitele culturi
și tradiții, educarea
elevilor pentru un stil de
viaţă nonviolent
III. Obiective
 Îmbunătățirea relațiilor dintre copii și semenii lor
 Însușirea unor tehnici de rezolvare a problemelor
 Promovarea unor principii religios- morale în relațiile cu semenii
 Să delimiteze ce fapte pot fi tolerate și ce nu pot fi tolerate
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: grupul țintă: beneficiari direcți – copii, beneficiari indirecți - comunitatea
locală
 Resurse materiale: fișe de
lucru, chestionare, teste,
film, hârtie, markere, flip-
chart, videoproiector
V. Durata: 50 minute x 2
VI. Activități
 Chestionarul aplicat: se dă
copiilor un chestionar pentru
completat
 Cercul toleranței: copiii spun
rugăciunea Tatăl nostru, apoi
spun pe scurt o întâmplare
despre toleranţă
145
 Realizarea de materiale informative, afișe, ghid de bune practici, plecând de la versetul

biblic: „Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii” (Matei 10,16)
 Studiu de caz: Până unde mergem cu toleranța? - gândindu-ne la o persoană care se
droghează sau plecând de la vizionarea unui film

 Copiii au învățat să-și asume întreaga responsabilitate pentru faptele lor
 Să respecte drepturile și libertățile tuturor persoanelor, fără discriminare
 Să promoveze iubirea creștină, iertarea, precum și toleranța, solidaritatea, egalitatea de
șanse
 Să-și conducă acțiunile și atitudinile după principii/valori ca: adevăr, libertate, bine,
demnitate, toleranță, egalitate

 Dificultatea de a identifica principiile/valorile autentice ca fundamente ale toleranţei
 Interesul scăzut pentru temă
146
TOOLKIT educaţional – Modulul V – Dezvoltarea durabilă în vederea creșterii conștientizării asupra
problemelor de mediu și prevenire a poluării și managementului schimbării
MODUL al V-lea
Dezvoltarea durabilă în vederea

creșterii conștientizării asupra
problemelor de mediu și de prevenire
a poluării și managementul
schimbării
Ecologia și dezvoltarea durabilă
Dimensiunea ecologică privește armonizarea și compatibilizarea relației om-natură.
Principiul de bază al dezvoltării durabile este punerea semnului de egalitate între mediu și
societatea umană. Noțiunea de mediu (mediu înconjurător) este folosită des în ultima vreme cu
o diversitate impresionantă de definiții, ceea ce arată că noțiunea de mediu este văzută încă
diferit de oameni, funcție de specialitatea fiecăruia. Din perspectiva teologiei ortodoxe mediul
înconjurător, lumea în general și tot universul, este creația lui Dumnezeu. Omul este coroana
creației și a fost pus de Dumnezeu în grădina Edenului să aibă gijă de lucrarea mâinilor Sale
(Facere 2,15). În conformitate cu referatul creației omul a fost făcut de Dumnezeu după „chipul
Său” după ce totul fusese audus la existență. Sfântul Ioan Gură de Aur consideră că „pentru om
au fost făcute toate”. În general Sfinții Părinți afirmă că lucrurile lumii înconjurătoare sunt
destinate omului spre creșterea și desăvârșirea lui. Părintele Dumitru Stăniloae afirmă:
„Dumnezeu i-a dat omului lumea ca dar de o fertilitate continuă și ca o bogăție de alternative
posibile de actualizat de om prin libertate și muncă. Dumnezeu așteaptă ca noi să înțelegem tot
mai bine și tot mai deplin gândurile lui puse în lucruri și cuvintele ce ni le-a adresat prin ele”.
Deci Sfinții Părinți au avut dreptate când au afirmat că planeta noastră este un „laborator”
gândit de Dumnezeu pentru om. Acest dar imens al lumii fizice, materiale, pus nouă de
Dumnezeu la dispoziție în natură nu înseamnă numai șanse ci și responsabilități, uneori chiar
riscuri.
Științele chimiei și biochimiei au arătat că universul nostru este de o complexitate
excepțională. Oferind condiții de viață pentru milioane de specii prin intermediul unui sistem
de factori precum solul, atmosfera, mările și oceanele. În ultimii 50-60 de ani s-au constatat
numeroase semne care indicau faptul că acțiunile iresponsabile ale omului, industrializarea
excesivă și dezvoltarea economică haotică au intervenit profund în echilibrele naturii aducând
pagube serioase ecosistemului planetei. Datorită activităților umane din ultimii ani poluarea
mediului a atins cote alarmante. Omul modern pare să caute în permanență realizarea unui
confort existențial, care a devenit prin consumul excesiv, irațional și indecent, cel mai puternic
factor de poluare. Omul ar trebui să conștientizeze faptul că el nu a moștenit pământul de la
147
părinții săi, ci l-a împrumutat de la copiii săi, deci are obligația de a-l conserva nealterat și de
a-l preda mai departegerațiilor viitoare.
Omul lipist de o elementară cultură religios-morală și științifică pare a nu înțelege să
respecte mediul în care trăiește. Tocmai de aceea există voci care propun un dialog tripartit
între oamenii de știință, factorii politici și reprezentanții Bisericii cu privire la starea mediului
înconjurător și stoparea poluării de toate felurile. Armonia, echilibrul și fumusețea creației lui
Dumnezeu ar trebui să reprezinte o invitație, deodată, la contemplare și acțiune pentru salvarea
acesteia, ca un semn de recunoștință adusă lui Dumnezeu pentru toate darurile creației care fac
posibilă existența omului pe planeta pământ.23
Dezvoltarea durabilă
Definirea termenului
Situația alarmantă cu privire la viitorul omenirii a început să preocupe societățile

moderne din ce în ce mai mult. Dezvoltarea durabilă a devenit în ultima vreme o problemă
majoră a societății umane.Organizația Națiunilor Unite a publicat în anul 1987 așa numitul
raport „Bruntland„24 raport intitulat „Viitorul nostru comun” care a constituit primul semnal de
alarmă pentru statele lumii cu privire la starea planetei Pământ. În raport se precizează că avem
de ales între a merge mai departe ca și până acum, ceea ce ar presupune riscul unei sfârșit tragic
al omenirii, sau de a alege calea înțeleaptăde evitare a pericolului iminent printr-o organizare
conștientă și responsabilă a viitorului omenirii, prin schimbarea stilului de viață care presupune
stoparea agresiunii asupra mediului, încetarea poluării naturii, reducerea consumului inutil de
resurse, precum și găsirea unei modalități de coexistență conștientă și pașnică cu natura.
23 Interviu cu prof. univ. dr. Gelu Bourceanu, în ziarul lumina de Duminică, din 29 mai 2011, „A spune
adevărul despre creația lui Dumnezeu este o responsabilitate profundă”.
24 Stoica Preda Godeanu, Ecologie Aplicată, Editura Academiei Române, București, 2013, p. 649.
148
Dezvoltarea durabilă este acea dezvoltare care urmărește împlinirea nevoilor

prezentului fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și împlini propriile nevoi.
Conceptul dezvoltării durabile pune deci sub semnul egalității nevoile omului și echilibrele
naturii, ceea ce conduce la o nouă viziune cu privire la viața omului, a planetei și a economiei.
Strategia dezvoltării durabile necesită o corelare între sistemele economice, tehnologice și cele
de tip uman, pe de o parte, precum și cele de tip ambiental, pe de altă parte. (vezi fig. 13.2
laGodeanu, p. 651) Dezvoltarea economică actuală, care tinde tot mai mult spre globalizare,
provoacă numeroase fenomene aducătoare de crize, care se resimt în procurarea de materii
prime și resurse energetice, de resurse alimentare și de apă, dar și în plan demografic, social și
cultural. În definitiv, consumul excesiv de resurse naturale constituie cauza crizei mediului,
care afectează negativ dezvoltarea economică. Rezultă că starea ecomoniei (locală, regională
sau globală) nu poate fi izolată de de starea mediului ambiant. Dezvoltarea durabilă
(sustenabilă) devine deci singura alternativă la criza modelului tradițional de creștere
economică. Omul, mediul și economia formează un sistem unitar la echilibrul căruia trebuie să
vegheze întreaga societate umană.
Dimensiunile dezvoltării durabile
Dezvoltarea durabilă este, astfel, un proces care nu se desfășoară de la sine, ci prin

intervenție umană responsabilă și consecventă, implicând trei dimensiuni
distincte:dimensiunea ecologică, pentru armonizarea și compatibilizarea relației om-
natură;dimensiunea social-umană, privind prezentul și viitorul umanității pe
pământ;dimensiune
economică națională (locală),
regională și globală.
În economie, ca și în
ecologie, un rol important îl
are legea dependenței
echilibrate a ecosistemelor și a
sistemelor sociale de volumul
resurselor, care condiționează
dezvoltarea.
Câteva propuneri pentru o dezvoltare durabilă:
Gestionarea mediului se poate face doar respectând natura și legile ei; conservarea
resurselor biologice naturale pentru a asigura desfășurarea normală a proceselor naturale din
aer, apă și sol; prevenirea și combaterea tuturor formelor de poluarea a mediului;raționalitate
și responsabilitate în argicultură, acvacultură și zootehnie, funcție de capacitatea de suport a
planetei (fără forțarea acesteia); acțiuni concrete pentru refeacerea mediului; exploatarea
149
resurselor în mod responsabil;utilizarea științei și a noilor tehnologii pentru a ajuta natura să se

refacă; schimbarea stilului de viață și de raportare la mediu, printr-un parteneriat durabil și
responsabil cu natura; reducerea consumului la strictul necesar;educația ecologică adecvată
Durabilitatea ecologică și protecția mediului
înconjurător.
Cum definim mediul înconjurător?Mediul este ceea ce ne înconjoară; ansamblul de

elemente naturale ori artificiale care condiționează viața omului; natura înconjurătoare în care
se află lucrurile și ființele; ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa,
solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate
materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune,
cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv unele valori materiale și spirituale, calitatea
vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului.
Protecția mediului înconjurător este o prioritate a lumii contemporane. Educația
ecologică, sau educația relativă la mediu, răspunde acestei cerințe și presupune conștientizarea
și responsabilizarea tuturor oamenilor față de mediu și problemele sale. Aceasta înseamnă
asimilarea de cunoștințe, formarea de atitudini și comportamente dezirabile, clarificarea
valorilor și un demers practic eficient. Pământul (Terra) este a treia planetă după soare. Planeta
albastră susține viața de mai bine de patru miliarde de ani. Dumnezeu este deopotrivă creatorul
omului și al universului în care trăiește, a mediului care îi asigură existența fizică și îi oferă
condiții specifice pentru dezvoltarea sa spiritual-morală, intelectuală și socială. De-a lungul
evoluției sale datorită avansării științei și tehnicii moderne omul are puterea de transforma
mediul său în diverse feluri și de o manieră fără precedent.Factorii responsabili cu protecția
mediului trebuie să răspunde unor întrebări precum: Care sunt mecanismele prin care
organismele se adaptează la mediul aflat la rândul său în schimbare? Cum influențează factorii
de mediu biosfera? Care este rolul omului în păstrarea și protejarea mediului înconjurător? Care
sunt principalele probleme de mediu care amenință planeta?
Câteva principii privind protecția mediului înconjurător.
Extinderea capacității de suport a pământului, prin respectarea potențialului de refacere

al resurselor naturale;limitarea consumului de combustibili fosili și a resurselor epuizabile.
Acestea trebuie înlocuite cu alte resurse regenerabile;reducerea poluării și a volumului de
deșeruri;reciclarea resurselor mediului și a energiei;producerea de tehnologii nepoluante și
neenergofage; dezvoltare urbană, rurală și industrială să țină seama de exigențele mediului;
definirea normelor și a strategiilor pentru protecția mediului;
150
Obiectivele dezvoltării durabile și protecției mediului
Gestionarea mai bună a resurselor. Oamanii trebuie să treacă a un nou stil de viață, care
presupune a ști de ce dispunem, cât să
folosim și cum să ne administrăm
resursele (favorizarea regenerării
naturale a resurselor încât mediul să
rămână în permanent echilibru).
Utilizarea rațională a ceea ce
avem. Trebuie să înțelegem să luăm
din natură doar cât avem nevoie, să
înceteze exploatarea exagerată a
resurselor, să fie stopată risipa inutilă
de bunuri și energie. Reducerea
producerii și consumului inutil și
irațional, caracteristice societății
bazate pe consum. Evitarea aruncării
surplusului doar din motive
economice. Schimbarea mentalității,
anume să producem cât e nevoie, iar
ceea ce prisosește să fie dat celor ce nu au.
Abordarea realistă a unor probleme globale. La Rio de Janeiro s-a semnat convenția
privind schimbările climatice globale, consecință a primelor semnale că la nivel planetar au
apărut modificări de mediu care pot avea urmări negative asupra vieții de pe planeta noastră.
Dintre aceste schimbări enumerăm: încălzirea planetei, topirea ghețarilor, spargerea stratului
de ozon, criza apei potabile, intensificarea catastrofelor naturale (inundații, furtuni puternice,
cutremure devastatoare etc.
Regândirea tehnologiilor. Prin cercetare se pot realiza lucruri mai bune cu un consum
mic de energie, nepoluante și un consum mic de materiale. Scopul este economisirea resurselor;
dezvoltare și producerea unor resurse energetice neconvenționale, alternative; reducerea,
recuperarea și reciclarea subproduselor și a deșeurilor, reducerea la minimum a poluării
mediului; locuințe mai bune, transporturi eficiente.
Refacerea tuturor factorilor de mediu. Acest lucru presupune revenirea la normal a
calității tuturor factorilor de mediu: apă, aer, sol, sisteme ecologice naturale, conservarea
biodiversității. Prin activitățile umane
iraționale echilibrele naturale au fost
afectate. Prin urmare capacitatea
mediului de a se reface a scăzut
considerabil. De aceea e nevoie de
intervenția activă a omului pentru a
evita degajarea în aer a unor gaze
toxice care pot afecta dezvoltarea
vegetației și sănătatea oamenilor;
gaze de eșapament cu oxizi de plumb,
dioxid de carbon și metan care
provoacă efectul de seră. Trebuie
interzisă deversarea în apele de
suprafață și subterane a apelor
151
reziduale neepurate, a apelor toxice sau radioactive. Solurile sunt și ele afctate de om prin
aruncarea de deșeuri, prin administrarea de îngrășăminte și insecticide în exces. Se constată că
omul afectează toate sistemele ecologice naturale (păduri, pășuni, zone alpine, etc.) printr-o
exploarare nerațională. De aceea, protejarea și păstrarea biodiversității este un factor extrem de
important pentru refacerea tuturor factorilor de mediu.
Principii de susținere a dezvoltării durabile și de acțiune
pentru protecția mediului.
Schimbarea mentalității oamenilor cu privire la mediul înconjurător. Asfel, e nevoie de

pregătirea unor formatori de opinie în scopul educării maselor largi de oameni (de la copii la
persoane de vârsta a treia) în sensul respectării naturii, a schimbării stilului de viață. Natura
este partener al omului și nu obiect de exploatare irațională;
Cunoașterea și respectarea echilibrelor naturii. Cercetarea științifică trebuie
intensificată pentru a cunoaște mai bine potențialul productiv, la cunoașterea limitelor de
exploatare a resurselor naturale și la stabilirea biodiversității optime;
Conștientizarea importanței ecologiei pentru viitorul planetei. Acest lucru presupune
armonizarea și corelarea dezvoltării economice cu structurile ecologice dintr-o anumită zonă
geografică. Corelarea aceasta constituie strategia de bază în definirea conceptului de
ecodezvoltare. Acest concept se impune tot mai mult în ultima vreme în politicile de protecția
mediului înconjurător, precum și în configurația structurilor economice. Ecodezvoltarea,
definită ca dezvoltare economică în context ecologic, presupune o mai bună cunoaștere a
legilor naturii de care depind echilibrele naturale, dar și corelarea acestora cu structurile sociale
din fiecare zonă geografică.
Reducerea efectelor generate de poluare. Realitățile actuale, schimbările și catastrofele
naturale ne indică faptul că refacerea mediului a devenit o prioritate absolută. Reducerea
poluării trebuie să fie o preocupare permanentă atât la nivelul administrație locale și centrale,
cât și la nivelul strategiilor economice actuale. Reducerea fenomenelor de poluare va grăbi
procesele de refacere a echilibrelor naturale fără costuri suplimentare;
Refacerea și reconstrucția mediului. Plecând de la metoda prevenției conform
principiului că „e mai bine să previi decât să refaci”. Specialiștii în ecologie au arătat că există
o serie de metode pentru a ajutanatura să se refacă singură. Aceste sisteme de refacere a
echilibrelor naturale sunt definite ca restaurare sau refacere ecologică;
Protejarea și promovarea drepturilor fundamentale ale omului prin plasarea acestuia în
centrul politicii fiecărui stat, combaterea discriminărilor de orice fel, reducerea sărăciei,
eliminarea excluziunii sociale;
Solidaritate între generații;generațiile actuale nu trebuie să compromită capacitatea
generațiilor viitoare de a-și asigura nevoile de bază.
Implicarea cetățenilor în procesul decizional și de elaborare a actelor normative cu
privire la dezvoltarea durabilă și cu privire la mediu;
Coerența politicilor europene cu cele regionale cu privire la dezvoltarea durabilă și la
mediu;
152
Elemente ale mediului înconjurător
AERUL este dispus în jurul pământului formând un strat cu o grosime de aproximativ

50 km formând atmosfera. Atmosfera are aceeași formă cu pământul și se menține în jurul
pământului prin forța gravitațională. Aerul este format dintr-un amestec de gaze: Oxigen
20,93%; Azot aprox. 78%;Argon 0,93%; Dioxid de carbon între 0,03% și 0,07% (în zonele
idustrializate).
Oxigenul determină în bună parte însușirile fizice și chimice ale aerului, devenind astfel
un adevărat scut protector, la adăpostul căruia se desfășoară viața pe pământ. Oxigenul are o
deosebită importanță biologică, contribuind la procesele fundamentale care au loc la nivelul
regnului animal și vegetal.
Azotul este gazul cel mai răspândit în atmosferă și are un rol important pentru viața
plantelor și animalelor. El participă la constituirea tuturor celulor vii, proteinelor și acizilor
nucleici.
Argonul al treilea component al aerului fără un rol ecologic deosebit.
Dioxidul de carbon este principalul purtător al carbonului în natură, provenind din:
arderea combustibililor, putrezirea plantelor, animalelor șia bacteriilor moarte. Dioxidul de
corbon este un component important care contribuie la procesul de fotosinteză, proces prin care
plantele verzi convertesc energia solară în energie chimică, stocată ca materie organică.
Ozonul se găsește în straturile superioare și acționează ca un filtru, absorbind radiațiile
solare. Subțierea stratului de ozon reduce protecția naturală a pământului și constituie un
pericol pentru planeta noastră. Deprecierea stratului de ozon are consecințe dintre cele mai
grave: slăbirea sistemului imunitar; apariția cancerului de piele; apațiția cataractelor și chiar
orbirea; arsuri ale zonelor expuse la soare; modificări ale temperaturii atmosferice.
Aerul este incolor. Culoarea atmosferei este determinată de prezența vaporilor de apă,
a prafului și a microorganismelor. Aerul se află în continuă mișcare datorită diferențelor de
temperatură între diferite zone ale pământului. Aerul cald are tendința de a se ridica, iar aerul
rece îi ia locul. Fără atmosferă viața nu a fi posibilă pe pământ.
Poluarea aerului. În urma activităților zilnice desfășurate de oameni sunt eliberate
în atmosferă uriașe cantități de praf, gaze toxice, fum, gaze de eșapament, etc. Toate acestea
153
alături de vaporii de apă și dioxidul de corbon contribuie la crearea și accentuarea efectului de

seră. Datorită acestui efect temperatura este în prezent mai mare cu 3˚C. Unul dintre factorii
cei mai poluanți este monoxidul de carbon (CO). Acesta este un gaz incolor, inodor și insipid,
care arde cu flacără albastră, dar nu întreține arderea. El este cel mai frecvent poluant al aerului
și are un efect toxic asupra organismului uman. Aerul poluat are efecte nocive asupra sănătății
oamenilor. Un om inhalează zilnic 1,5 m cubi de aer, bea aprox. 2,5 l apă și consumă în jur de
1,5 kg alimente.Întrebarea este cum am putea contribui la combaterea poluării. Un posibil
răspuns ar fi ca tot mai multe țări să participe la acțiunea „European Car FreeDay”. Pentru
prima dată ziua fără transport local a avut loc în timpul săptămânii transportului verde în anul
1995. Cu timpul inițiativa a fost preluată și de alte orașe din toată Europa. Din inițiativa
Comisiei Europene începând cu anul 2002 a fost sărbătorită „Săptămâna Mobilității Europene”
cu scopul de a promova soluțiile de transport durabil în orașele europene și de a conștientiza
oamenii cu privire la beneficiile potențiale pentru mediu, sănătate și calitatea vieții. România
este și ea parte la aceste acțiuni. Zile importante pentru protejarea și conservarea atmosferei:
23 Martie Ziua Mondială a Meteorologiei; 15 Mai Ziua Internațională pentru Climă; 16
Septembrie Ziua Internațională a Stratului de Ozon;
SOLUL este „strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care
constituie mediul de viață al plantelor și animalelor, suprafața pământului, pământ,teren. Solul
este foarte divers și este alcătuit din: particule anorganice, provin din alterarea rocilor; particule
organice, provin din substanțe vegetale și animale descompuse (bacterii, viermi, insecte,
rădăcini). Toate acestea participă la formarea humusului, dând fertilitate solului; apă și gaze.
Omul folosește solul pentru a-l cultiva și a produce hrana necesară. Din cauza unor neglijențe
și a lăcomiei, manifestate prin despăduriri masive și pășunatul excesiv s-a ajuns la distrugerea
solului prin eroziune. Pe glob există zone întinse unde nu există condiții pentru formarea
solului: deșerturi și ținuturile înghețate. Un kg de sol conține în general 0,78 kgsustanțe
minerale; circa 0,015 kg aer și circa 0,15 kg apă. Solurile sunt și ele de mai multe feluri:
podsolurile, unde cresc pădurile de conifere și foioase; soluri de culoare brun-închisă sau
neagră (la câmpie); soluri brune-roșii (zonele mediteraneene); cernoziomurile –soluri foarte
fertile.
Poluarea solului. Din păcate poluarea nu se manifestă numai în zonele populate, ci s-
a extins și în alte zone până în Antartica. În zonele foarte dezvoltate aerul, apa și solul sunt
invadate de reziduri care depășesc puterea naturală de regenerare a acestor factori. Solul este
locul unde se adună poluanții: pulberile din aer, gazele toxice dizolvate în atmosferă și care se
întorc în pământ, apele de infiltrație care conțin poluanți, râurile poluate care infestează locurile
inundate sau irigate. O mulțime de reziduuri solide sunt aruncate sau depozitate la întâmplare
pe sol.
Poluarea cu pesticide. Pesticidele sunt subsatnțe chimice utilizate pentru combaterea
dăunătorilor în agricultură. Poluarea cu îngrășăminte. Din cauza desvoltării agriculturii
îngrășămintele se folosec uneori în exces, ceea ce conduce la poluare. Ploile acide conțin acizi
tari, derivați din substanțele care poluează atmosfera. Se poate afirma că solul este locul de
întâlnire al poluanților, de aceea educația în favoarea protecției mediului este necesară și
stringentă în vederea remedierii poluării.
Zile importante de acțiune pentru conservarea și protejarea solului:17 Aprilie Ziua
Mondială a Pământului; 17 Iunie Ziua Mondială pentru Combaterea Deșertificării; 18
Septembrie Ziua Mondială a Geologilor.
APA. Este elementul cel mai întâlnit pe Pământ. Privit din spațiu Pământul pare o
uriașă minge albastră, datorită cantității mari de apă care acoperă 71% din suprafața sa.
Totalitatea apelor de pe Pământ formează hidrosfera, care cuprinde concomitent atât stările de
agregare ale apei (vapori de apă, apă, gheață), cât și formele sub care se găsește (ghețari,
154
oceane, mări, râuri, fluvii, lacuri, ape subterane, apa din sol, apa din atmosferă). Apa se poate
găsi simultan în toate cele trei stări de agregare (lichid, solid, gazos). Această comportare se
datorează diferenței foarte mici dintre temperatura de fierbere (100 ˚C) și cea de îngheț (0˚C).
Trecerea de la ostare la alta a apei asigură circuitul apei în natură. Tot acest fenomen face să
apară: norii, ceața, ploaia, grindina, roua, bruma, zăpada, poleiul.
Apa este un element în absența căruia viața nu poate exista. Pe glob există cantități
mari de apă, însă numai un mic procent reprezintă apa dulce (potabilă). Mările și oceanele
conțin apă sărată. Apa dulce nu e distribuită în mod egal pe pământ, ceea ce face ca peste un
miliard de oameni să sufere din cauza
lipsei de apă.
Poluarea apei. Apa din natură
trebuie să fie curată, să nu conțină
substanțe toxice, dăunătoare vieții. Apa
din jurul orașelor mari, a fermelor de
animale și din jurul fabricilor este poluată.
În râurile poluate plantele dispar primele,
apoi animalele, peștii etc.Uneori în urma
unor accidente se deversează în ape mari
cantități de poluanți care provoacă
adevărate dezastre. Sursele de poluare pot
avea caracter permanent (canalizarea unei
localități); temporară (autovehicole, nave,
colonii provizorii); accidentale (avarii la
instalații sau rezervoare).
Măsuri de prevenire a poluării apelor:Interzicerea depozitării deșeurilor la
întâmplare; amenajarea corectă a istemelor de canalizare; construirea de stații de epurare a
apelor uzate; înzestrarea cu sisteme de reținere și colectare a substanțelor radioactive acolo
unde este cazul; controloul periodic al deșeurilor solide, astfel încât substanțele nocive să nu
se inflitreze în pânzafreatică.
Zile importante de acțiune pentru conservarea apei: 22 Martie Ziua Mondială a Apei; 8
Iunie Ziua Mondială a Oceanelor; 31 Octombrie Ziua Mondială a Mediului Marin.
Obiective ale educației ecologice și legislația

privitoare la protecția mediului
Înțelegerea și utilizarea elementelor referitoare la protecția mediului înconjurător.

Formarea și exersarea capacităților de explorare/investigare a mediului.
Deprinderea unor atitudini responsabile față de menținerea și îmbunătățirea calității
mediului înconjurător..
Educarea conștientă față de mediul înconjurător și cunoașterea concretă a locului pe
care îl ocupă omul în lumea vie;
Educarea copiilor în spiritul responsabilității față de natură și viață, pentru păstrarea
echilibrului natural;
Să știe că planeta pe care locuim este un sistem viu;
155
Să conștientize că o sursă importantă pentru viață o reprezintă apa,aerul și solul care

trebuie păstrate curate deci nepoluate;
Să cunoască faptul că deșeurile sunt nocive pentru viața oamenilor, plantelor
animalelor;
Reglementări europene privind protecția mediului
Politica de mediu a Uniunii Europene a început printr-un prim program pentru

perioada 1973-1977 care a fost extins și actualizat la intervale de cinci ani. Primele două
programe de acțiune au stabilit liste de acțiuni necesare pentru controlul unei game largi de
forme de poluare. Câteva din acestea sunt valabile și astăzi:
a. Prevenirea este mai bună decât remedierea;
b. Evaluarea impactului asupra mediului să fie efectuată într-un stadiu cât mai timpuriu;
c. Evitarea exploatării naturii, prin provocarea de distrugeri semnificative ale echilibrului
ecologic;
d. Îmbunătățirea cunoștințelor științifice pentru a se lua măsuri adecvate;
e. Principiul „poluatorul plătește” asigură refacerea pagubelor aduse mediului,
f. Protecția mediului este o responsabilitate a tuturor, pentru aceasta este necesară
educația;
g. Principiul subsidiarității presupune luarea de măsuri de protecție a mediului la nivelul
cel mai potrivit;
h. Coordonarea programelor naționale în domeniul mediului și armonizarea politicilor
naționale cu în cadrul Uniunii europene;
i. Regulamentul Parlamentului European și al consiliului nr. 761/2001/CE (19.03.2001)
privind participarea voluntară a organizațiilor la Schema comunitară de management
de mediu și audit (EMAS II); Regulamentul Consiliului și Parlamentului European nr.
196/2006/CE; Decizia Comisiei nr. 2001/681/CE; Recomandarea Comisiei nr.
2003/52/CE; Recomandarea Comisiei nr. 680/2001/CE
156
Reglementări românești de protecția mediului.
Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr. 50/14.01.2004

privind stabilirea procedurii de organizare și coordonare a schemelor de management de mediu
și audit (EMAS) în vederea participării voluntare a organizațiilor la aceste scheme. Modificat
și completat prin Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 444/08.05.2006,
modificat și completat prin Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor ne.
1313/04.12.2006, modificat prin Ordinul Ministrului Mediului și Dezvoltății durabile nr.
877/25.07.2008.25
Concluzii
Oricum am defini mediul înconjurător, el trebuie să rămână în permanență o preocupare
majoră a oamenilor, a comunităților, a statelor și a tuturor factorilor responsabili. Tratarea cu
superficialitate a acesteiprobleme poate conduce la rezultate dezastruoase pe plan local,
regional și global.Abordarea preventivă a problemelor de mediu, care urmărește eliminarea
cauzelor, implică o deosebită susținere, educațională, materială și financiară.În lucrarea de
protejarea a mediului trebuie însă implicat Dumnezeu ca stăpân al creației Sale. Numai așa se
va împlini cuvântul scripturii: ”Apoi am văzut un cer nou și pământ nou; pentru că cerul dintâi
și pământul dintâi pieriseră, și marea nu mai era. Și eu am văzut coborându-se din cer, de la
Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Iersusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
Și am auzit glas tare care ieșea din scaunul de domnie și zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu
oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul lui, și Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va fi
Dumnezeul lor. El va șterge orice lacrimă din ochiilor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi
nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21, 1-4).
Pentru a înțelege care este relația noastră corectă cu Dumnezeu și cu Universul oamenii trebuie
să citească și să cunoască Sfânta Scriptură.
Bibliografie:
1. Sfânta Scriptură.
2. Educație Ecologică și de protecție a mediului. Ghid practic pentru cadrele didactice
învățământ primar, coordonator Adelina Iacob, Ministerul Educației, Cercetării și
Tineretului (www.edu.ro/dawnloads/educație_ecologică-română/Ed_eco-
ghid_primar.pdf).
3. Gabriel Burlacu, Studii de Ecologie și de Protecția Mediului, Editura Paideia,
București, 2010.
4. Stoica Preda Godeanu, Ecologie Aplicată, Editura Academiei Române, București,
2013.
5. Ovidiu Țuțuianu, Evaluarea și raportarea performanței de mediu. Indicatori de mediu,
Editura Agir, București, 2011.
6. Florina Bran, Ildiko Ioan, Globalizarea și Mediul, editura Universitară, București, 2009.
7. Ionel Popa, Eugeniu Alexandru Stere, Imperative și evoluții ale dezvoltării durabile,
Editura Electra, București 2010.
25 Pentru legislația românească vezi și www.legeaz.net/legislatie-mediu-protectia-dediului/
157
8. Cătălin Gheorghe Bologa, Dezvoltarea rurală durabilă în românia, Editura

Prouniversitaria, București, 2013.
9. Dimensiunea Managerială a conservării naturii, Editura Universitaria, București, 2009.
10. Mihai E. Șerban, Bioeconomia. Noua unire cu natura, Editura Universitaria, București,
2013.
11. Aurora Mihail, Mic Atlas de ecologie, Editura All atlas Școlar, București, 2007/2008.
12. Alexandra Vidu, Lucia-Maria Predețeanu, Ecologie. Suport didactic clasele III-IV,
Editura Erc Press, București, 2004,†AnastasiosYannoulatos, Ortodoxia şi problemele
lumii contemporane traducere de drd. Gabriel Mândrilă, pr. prof. dr. Constantin Coman,
Editura Bizantină, Bucureşti, 2003, 247 p.
13. Gândirea socială a Bisericii. Fundamente – documente – analize – perspective, volum
realizat de Ioan I. Icăjr şi Germano Marani, Editura Deisis, Sibiu, 2002, 615 p.
14. Protopopiatul ortodox român Sighet, Lumea – dar divin şi responsabilitate umană,
Editura Episcopiei Ortodoxe Române, a Maramureşului şi Sătmarului, Sighetu
Marmaţiei, 2009, 240 p.
15. Rasmussen, Larry L., EarthCommunity, EarthEthics, WCC Publications, Geneva,
1996, 366 p.
16. Tanner, Klaus,DerlangeSchatten des Naturrechts. Eine fundamental –
etischeUntersuchung, Kohlhammer, 1993, 248 p.
17. Thunberg, Lars, Omul şi Cosmosul în viziunea Sfântului Maxim Mărturisitorul,
traducere de prof. dr. Remus Rus, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1999, 181 p.
18. Tratat de etică (ed. Peter Singer), traducere coordonată de prof. univ. dr. Vasile Boari
şi Raluca Mărincean, Editura Polirom, 2006, 605 p.
19. Zizioulas, Ioannis Creaţia ca Euharistie traducere de Caliopie Papacioc, Editura
Bizantină, Bucureşti, 1999, 92 p.
158
TOOLKIT educaţional – Modulul V – Activități practice
Activități practice în domeniul protecției mediului și de evitare a poluării naturii
1. Să cunoaștem natura înconjurătoare (50 de minute)
Strategie didactică. Metode: observarea, conversația
Forme de organizare: activitate frontală, pe echipe sau în perechi.
Recunoașterea unor elemete din natură. Numele meu este „Rază de soare” (Soarele).
De acum voi fi prietenul tău și doresc să te feresc de rău, drept pentru care am să te
învăț din ce se compune mediul care ne înconjoară și cum să ai grijă de el. Mediul
(natura) se compune din apă, aer, soare, sol, plante, animale, etc.
- desenează o câmpie cu plante, flori, fluturi, păsări și soarele zâmbind; o rază de soare cade pe
câmpie; într-un colț desenează chipul tău alături de „Rază de soare”.
- sortarea desenelor care se referă la acțiuni ecologice; discuții despre pericolul pe care îl
reprezintă anumite acțuni cu repercursiuni asupra sănătății și vieții oamenilor și animalelor.
- completarea unui tabel cu anotimpurile: se pot forma echipe/perechi care vor lucra pe
zile/săptămâni; se vor desena/confecționa elemente care corespund anotimpurile: activități
corespnzătoare anotimpurilor etc.
Resurse: Hârtie, acuarele, creioane colorate, foarfece, markere, planșe cu aspecte din natură,
etc.
Evaluare
Tabelul cu anotimpurile
1. Să ne plimbăm în parc (2 ore)

-Metode și procedee: observația, conversația, exercițiul
-Forme de organizare: pe grupe
Activități
-Plimbare în cel mai apropiat parc.
-discuții despre elementele întâlnite pe timpul plimbării; să se insiste asupra rolului
acestora în viața semenilor.
-realizarea desenului plimbare în parc.
-confecționarea unor obiecte/figurine din castane, ghinde, fructe, frunze (diferite
animale, ierbar, tablou cu flori etc.)
Resurse -ghinde, frunze, castane etc. se pot colecta în timpul plimbării.
Evaluare – desenele și obiectele realizate.
2. Apa (2 ore)
a) Strategia didactică
Metode și procedee: jocul, conversația, activitate în grup.
Forma de organizare: pe grupe, individuală, frontală
Activități: joc –„Cubul” realizat din șase postere:
-apa în natură;
-foloasele apei;
-surse de poluare a apelor;
-ce pot face eu?
-circuitul apei în natură.
159
Posterele se confecționează pe grupe.
-Discuții despre ploile acide; activitate în grup – portofoliu despre apă; album cu
imagini despre opera apelor în natură(peșteri, cascade, lacuri, râuri, etc.)
b) Resurse: cutie mare de carton; coli de hârtie; markere
c) Evaluare
Posterele care alcătuiesc cubul; evaluarea orală – discuțiile purtate; albumul
realizat.
3. Viețuitoarele și mediul lor de viață. Ce este ecologia? (50 min.)

Metoda: conversația, obervația, discuții libere.
Forme de organizare: pe grupe
Ecologia este știința care studiază relațiile dintre organismele vii, interrelațiile dintre
acestea și mediul lor de viață, precum și rolul omului în ansamblul naturii.
Mediul de viață însumează totalitatea factorilor externi care acționează și influențează
în mod nemijlocit viața unui organism. El este constituit din factori abiotici (lipsiți de
viață) și factori biotici (viețuitoare sau produșii acestora).
Viețuitoarele trăiesc în diferite medii de viață: terestru, acvatic, subteran și aerian.
Prezentarea unui album cu anumale păsări
Biotopul reprezintă factorii abiotici caracteristici unui anumit spațiu de viață, care
asigură existența unei comunități de viețuitoare cu care sunt în interacțiune. Ei
constituie structura biotopului.
Resurse: Album/atlas cu fauna și flora; film National Geografic.
Evaluare:arală - discuții asupra albumului, filmului.
4. Mediul înconjurător în continuă schimbare. Cum putem împiedica poluarea

mediului?
Metoda: prezentare, discuții, activitate în grup.
Forma de organizare: activitate în grup
Activități: Prezentarea situației actuale privind stadiul poluării mediului înconjurător
Pământul este planeta care oferă condiții prielnice de viață: apa, aerul, solul. Chiar dacă pe
planeta noastră sunt diferite tipuri de climă, se poate vorbi de un echilibru în natură, de existența
unor animale și plante adaptate la condițiile de mediu.
De-a lungul timpului omul s-a adaptat la condițiile oferite de mediul înconjurător. Constatând
că uneori condițiile din natură se schimbă, omul și-a construit adăposturi care îl apără de
capriciile vremii, de temperaturile scăzute, de ploile reci și torențiale sau de arșița soarelui.
Pentru a străbate distanțe mari a inventat mijloace de transport ingenioase pentru a se deplasa
rapid pe uscat, ape și prin aer.
Totodată omul și-a diversificat alimentația, și-a încălzit locuința, a decoperit medicamente
pentru tratarea bolilor.
Toate aceste activități pot avea și influențe negative asupra mediului. Deseori aflăm pe diferite
căi de influențele negative ale omului asupra mediului înconjurător: tăierea pădurilor, vânarea
animalelor sălbatice, eliberarea în atmosferă a gazelor toxice rezultate din activitățile
industriale, poluarea cu deșeuri menajere a apelor și pădurilor.
Pentru a evita pe viitor unele dezastre naturale prin distrugerea mediului înconjurător este
nevoie să cunoaștem și să respectăm regulile de protecție a mediului înconjurător, astfel încât
160
transformările care se petrec periodic să fie în folosul tuturor viețuitoarelor. Pentru aceasta
trebuie să alegem și să susținem totdeauna acțiunile pozitive și benefice mediului înconjurător
1. Cititi cu atenție textul de mai sus.
a) Precizați în scris modificările ce survin în urma poluării mediului; activitățile
omului pot modifica mediul înconjurător; în mediul înconjurător se petrec
modificări ale temperaturii aerului; prin poluare se pot modifica sau distruge
calitatea aerului și apei, fertilitatea solului, vegetația, viețuitoarele.
b) Enumerați patru acțiuni pozitive ale omului care pot modifica mediul înconjurător.
c) Enumerați patru acțiuni negative ale omului care pun în pericol mediul;
2. Activități pe echipă;
a) Prietenii naturii (ecologiștii); se poate face o drumeție într-o pădure/la un lac/râu
din apropiere. Observați și notați ceea ce se întâmplă în acel ecosistem.
Acționați prin strângerea obiectelor aruncate (stlicle goale, doze, materiale
plastice etc.) – ecologizare.
b) Plantați câțiva pomi pe margine unui râu/lac, etc.
Resurse: saci de plastic, mănuși unică folosință, hârleț, pomi, apă.
Evaluare: ecologizarea zonei; plantarea pomilor
161
TOOLKIT educaţional – Modulul V – Proiect de activitate
Cum să păstrăm apele curate

I. Titlul activității: Cum să păstrăm apele
curate
II. Scop
 Stimularea și mobilizarea copiilor și a
familiilor lor în spiritul cooperării pentru
păstrarea apelor curate și a naturii întregi
III. Obiective
 Menținerea apelor curate
 Aflarea modalităților prin care apele pot fi
reciclate
 Identificarea surselor de poluare a apelor, anume poluarea: permanentă - canalizarea unor
localități; temporară - autoveicule, pesticide
 Stabilirea unor relații solide între copii
 Implicarea în activitățile practice
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: copii, părinți, preot, cadre didactice
 Resurse materiale: hârtie, acuarele, creioane colorate, foarfece, lipici, markere, planșe cu
râurile țării, saci de gunoi, mănuși, greblă
V. Durata: 2 sesiuni X 50 minute
VI. Activități
 Edicație pentru societate: să păstrăm natura curată, în starea în care a fost creată de
Dumnezeu
 Atelier de lucru comun - desenarea unei planșe cu un râu şi fauna aferentă
 Vizită pe malul râului pentru ecologizare

 Prevenirea poluării apelor
 Evaluarea impactului poluării mediului care va deregla ecosistemul
 Responsabilizarea tuturor - copii şi părinţi - în protejarea apelor

 Vremea nefavorabilă care ar putea împiedica deplasarea pe malul râului
 Absența nejustificată a unor elevi
162
Omul și mediul înconjurător
I. Titlul activității: Omul și mediul

înconjurător
II. Scop
 Înțelegerea impactului activităților umane
asupra mediului înconjurător
III. Obiective
 Să identifice componentele naturale și pe
cele create de om care alcătuiesc mediul
înconjurător.
 Să denumească acțiuni care conduc la
poluare și consecințele acestora asupra mediului.
 Să conștientizeze necesitatea acțiunilor cu caracter ecologic.
 Să structureze informațiile în scheme logice.
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: elevi
 Resurse materiale: planșe, imagini decupate, carioci, elemente pentru decorare, plan de
prezentare
VI. Activități
 Elevii identifică pe planșe componentele mediului natural și pe cele ale mediului creat de
om.
 Urmărirea aflării ce se întâmplă cu tot ce rămâne în mediul înconjurător după ce omul
consumă sau folosește ceea ce are nevoie pentru a putea trăi.
 Găsirea unor termeni cheie: deșeuri, sortare, reciclare, poluare, ecologie.

 Cunoașterea deșeurilor care produc poluare
 Reducerea cantității de deșeuri
 Conștientizarea efectelor poluării asupra mediului înconjurător
 Reducerea poluării

 Necunoașterea efectului poluării asupra mediului înconjurător
 Necunoașterea termenului ecologie
163
Dl. Electron ne învață: surse ecologice de producere a energiei

electrice
I. Titlul activității: Dl. Electron ne
învață: surse ecologice de producere
a energiei electrice
II. Scop
 Respectul față de natură, creația lui
Dumnezeu, și protejarea ei prin
utilizarea echilibrată a resurselor
regenerabile și mai ales
neregenerabile de producere a energiei electrice
III. Obiective
 Cunoașterea metodelor de producere a energiei electrice în mod ecologic
 Identificarea resurselor folosite la producerea energiei electrice
 Cunoașterea diferențelor dintre metodele ecologice și cele poluante de producere a enegiei
electrice
 Combatarea comportamentului neecologic în utilizarea energiei
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: copiii din grupele de cateheză, preotul, profesorul de religie, lucrătorii din
uzine de producere a enegiei, părinții
 Resurse materiale: Computer, videoproiector, flipchart, instrumente de scris, autocar
VI. Activități
 În centru, pe grupe și în plen
 Prezentare power point a modurilor de producere a energiei electrice
 Lucrul pe echipe pentru identificarea punctelor tari și slabe ale acestor metode
 Vizitarea unei hidrocentrale
 Vizitarea unei ferme de centrale eoliene
 Vizitarea unei ferme de panouri solare
 Vizita la o termocentrală
VII. Rezultatele așteptate

 Implicarea copiilor și a părinților în activitățile proiectului
 Respectul față de natură și resursele ei

 Vremea nefavorabilă care ar putea împiedica deplasarea
 Absența de la activități
 Acordul părinților pentru copiii care merg în vizitele programate
164
Să am un colț de Eden în cămara mea
I. Titlul activității: Să am un colț de Eden în cămara mea
II. Scop
 Prețuirea și întreținerea parcului dendrologic
„Arboretum Silva” - Gurahonț
III. Obiective
 Însușirea noțiunilor de ecologie și protecția mediului prin
acțiuni concrete.
 Formarea de deprinderi gospodărești prin confecționarea
și refolosirea unor materiale.
 Dobândirea de competențe de comportament civic prin creșterea interesului față de
curățenia publică.
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: elevi; profesorul de biologie de la școală, directorul parcului dendrologic
 Resurse materiale: materiale didactice din laboratorul de biologie, atlase și albume
botanice, aparat de fotografiat; hârtie, creioane de colorat, acuarele, foarfece, planșe,
cartoane, lipici, saci menajeri
V. Durata: februarie - martie - 2015 (3 ședințe cu 2-1-2 ore)
VI. Activități
 Învățarea noțiunilor de ecologie și protecția mediului prin desen și pictură
 Confecționarea de coșuri de gunoi din cartoane și lădițe refolosite
 Cunoașterea și ecologizarea parcului dendrologic „Arboretum Silva” - Gurahonț

 Organizarea unei expoziții de desene/colaje din creațiile elevilor din grup
 Confecționarea unui clasament al lucrărilor și premierea celei mai estetice
 Vizitarea cel puțin de 2 ori a parcului

 Frecvența redusă a unor elevi din grup
 Dezinteres din partea părinților
 Timp nefavorabil
165
Domnul ne-a dat, noi am creat
I. Titlul activității: Domnul ne-a dat, noi am creat -

activitate de cunoaștere a naturii și de creație artistică
II. Scop
 Cunoașterea naturii înconjurătoare și identificarea
elementelor de floră specifice zonei pentru folosirea
lor în activități de creație artistică.
III. Obiective
 Însușirea elementelor (noțiunilor) teoretice de
cunoaștere a mediului înconjurător prin observarea lor directă.
 Identificarea în natură de material didactic pentru activitățile artistice.
 Conștientizarea importanței protejării mediului înconjurător prin înțelegerea rolului
fiecărei plante sau animal.
 Crearea unei lucrări comune din elemente adunate din natură, punând în valoare talentul
și imaginația copiilor.
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: 25 de copii, 4 voluntari (2 băieți și 2 fete), preotul și profesorul
 Resurse materiale: aparat foto, sticle cu apă - pentru plimbarea în natură; material didactic
adunat din natură - ghindă, mușchi, frunze, măceșe; creioane colorate, hârtie, carton, lipici,
forfecuțe.
V. Durata: 2 zile (4 ore în prima zi, 2 ore în cea de-a doua zi)
VI. Activități
 Plimbare în natură - pe dealurile și în pădurile din împrejurimile satului Moniom.
 Discuții interactive în natură pe baza observării directe; realizarea de poze.
 Colectarea (adunarea) de diferite elemente din natură: ghindă, măceșe, mușchi de copaci,
frunze, flori, rădăcini de plante.
 Work-shop - la sala de activitate a centrului: crearea unei lucrări comune din materialul
didactic strâns din natură.
 Proiectarea imaginilor surprinse în natură și discuții pe marginea lor.

 Vizitarea și cunoașterea dealurilor și pădurilor din împrejurimile satului
 Conștientizarea importanței naturii și a protejării fiecărui element al mediului înconjurător
 Punerea în valoare a imaginației și talentului copiilor în plan artistic
 Neîncadrarea în intervalul de timp alocat
166
Pentru mine - pentru tine - pentru noi

I. Titlul activității: Pentru mine - pentru tine - pentru
noi
II. Scop
 Identificarea unor tipuri de activități care să ducă la
dezvoltarea capacității de a practica și desfășura
activități extrașcolare pentru protejarea mediului
înconjurător
III. Obiective
 Să ajutăm tinerii să identifice și să analizeze
problemele de mediu din orizontul local și mecanismele de protejare ale acestuia
 Să înțeleagă cât de mare este impactul omului asupra mediului înconjurător
 Să experimenteze starea de a trăi într-un mediu curat prin comparație cu altele
 Să dezvolte capacități de organizare și spirit de echipă
 Să dezvolte deprinderi de lucru (ex: plantarea unor pomi)
 Aprecierea efectelor asupra omului a apelor și a spațiilor verzi
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: personal centru: coordonator, profesor, voluntari; tinerii înscriși în
proiectul „Alege Școala”
 Resurse materiale: mape tematice, ecran proiecții, videoproiector, computer, materiale
multimedia pentru videoproiecții; unelte grădinărit și ecologizare; mijloc transport în
comun pentru excursii
V. Durata: 5 sesiuni x 2h
VI. Activități
 Întâlnire de lucru și activități de documentare și informare
 Excursii, drumeții și ieșiri în natură
 Ecologizarea mediului
 Plantarea de copaci, amenajarea unor grădini
 Vizionarea unor materiale video cu teme specifice.
 Plimbare în natură - pe dealurile și în pădurile din împrejurimile satului Moniom.

 Tinerii să devină mai grijulii cu mediul, să prețuiască curățenia din localitatea lor
 Să cultive dragostea pentru mediu
 Amenajarea unor noi spații verzi cu ajutorul tinerilor de care să se bucure întreaga
comunitate

 Număr scăzut de participanți din pricina reticenței
 Condiții meteo nefavorabile organizării activităților de ecologizare
 Posibilitatea ca rezultatele acțiunilor de ecologizare să nu fie vizibile
167
Tinerii moștenitori
I. Titlul activității: Tinerii moștenitori

II. Scop
 Conștientizarea elevilor și a comunității locale
privind necesitatea implicării în protejarea
mediului în zonele cu valoare istorică, prin
activități de ecologizare și de informare a
turiștilor
III. Obiective
 Dezvoltarea deprinderilor elevilor de a păstra mediul curat
 Formarea și exersarea capacităților de explorare sau investigare a mediului
 Să cunoască faptul că deșeurile sunt dăunătoare atât pentru viața umană cât și pentru plante
şi animale
 Deprinderea unor atitudini responsabile față de mediul înconjurător, vestigiile istorice din
zonă
 Să-și formeze deprinderi de a cerceta natura în timpul liber, folosindu-se de mijloace de
transport fără factor dăunător mediului
 Să descrie caracteristici ale mediului natural și socio-cultural
IV. Resurse alocate
 Resurse umane: elevi, profesorul, preotul catehet, primarul
 Resurse materiale: saci menajeri, mănuși de unică folosință, tăblițe de atenționare, vopsea,
biciclete pentru transport, pensule; naproane, pistol de lipit cu silicon
V. Durata: 9 ore
VI. Activități
 Ecologizarea zonei de agrement de pe marginea râului sau din proximitatea unui
monument istoric vizitat de turişti
 Parcurgerea drumului cu bicicletele, pentru a încuraja elevii să descopere natura fără
mijloace de transport cu efect poluant
 Discuții în timpul ecologizării zonelor: despre mediu, protejarea mediului înconjurător,
istoria locului, despre vestigiile conservate în acea zonă și stilul de trai al strămoşilor
 Realizarea și amplasarea unor tăblițe de avertizare privind protejarea mediului și a zonelor
cu valoare istorică, prin mesaje sau citate
 Colectarea unor elemente din natură (ghindă, crenguțe, frunze, castane) pentru întocmirea
unui tablou reprezentativ al zonei de ecologizare pe o bucată de capron (suvenir pentru
acasă)
 Atitudine responsabilă față de mediul înconjurător şi faţă de vestigiile istorice
 Ocrotirea şi înfrumuseţarea zonelor verzi
 Ecologizarea râului / zonei de agrement
 Alcătuirea unor suveniruri cu elemente descoperite în natură
 Oboseala fizică a unor copii care nu sunt obișnuiți cu drumețiile montane
 Reticenţa unor părinţi
168
Grija pentru creație

I. Titlul activității: Grija pentru creație
II. Scop
 Reciclarea materialelor folosite în activităţile casnice și
responsabilizarea cu privire la efectul dezastruos pe care
îl poate avea asupra mediului lipsa inițiativelor de
ecologizare
III. Obiective
 Să înțeleagă valoarea ecologizării și reciclării pentru
viața actuală și viitorul omenirii
 Provocarea spiritului creator din materiale reciclabile
 Să recicleze hârtia
 Să recicleze materiale textile și din plastic
 Să efectueze acțiuni de curățire și întreținere a mediului
 Să confecționeze lucrări artistice folosind materiale reciclabile
IV. Resurse alocate
 Resurse umane: 30 copii, 4 profesori, 5 părinți, preot
 Resurse materiale: 15 saci, 40 perechi mănuși și 40 țepușe, 15 foarfeci, 10 cutii carioci,
culori tempera, vopsele, pensule, markere, lipici, hârtie decorativă, pânză.
V. Durata: 2 sesiuni X 3 ore
VI. Activități
 Identificarea spațiilor verzi din împrejurimi care urmează a fi ecologizate
 Copiii împreună cu părinţii şi profesorii vor colecta, diferențiat, materialele reciclabile care
vor fi folosite și deșeurile care vor fi transportate la centrul de colectare
 La alegere, copii vor fi îndrumați spre a realiza o lucrare - proiecte sub formă de colaj cu
hârtie și carton provenite din reciclare
 Lucrare 2 - „Darul fără preț” - decor și pictură pe sticlă/peturi și borcane
 Lucrare 3 - „Jucăria mea” - jucării din lemn, carton și plastic
 Expoziție-concurs cu lucrările copiilor
 Copiii vor cunoaște importanța reciclării și impactul acesteia asupra vieții
 Copiii vor realiza lucrări artistice din materiale reciclabile
 Vor fi conștientizați atât cei implicați cât și persoanele din jurul lor de necesitatea îngrijirii
creației
 Copiii îşi vor dezvolta imaginația și spiritul creator
 Lipsa răbdării și a perseverenței unora în realizarea lucrărilor, având în vedere materialele
folosite
 Lipsa de motivare a participanților
 Implicarea parțială a unor părinţi în colectarea materialelor reciclabile
 Vreme nefavorabilă
169
Un colț verde pentru copiii noștri!

I. Titlul activității: Un colț verde pentru copiii noștri!
II. Scop
 Dezvoltarea unor cooperări și colaborări între elevi-
părinți-comunitate, pentru ocrotirea mediului
înconjurător
III. Obiective
 Stimularea copilului de vârstă școlară, pentru
desfășurarea unor activități cu caracter ecologic
 Desfășurarea de activități cu caracter experimental,
demonstrativ și practic, care să contribuie la păstrarea
sănătății mediului în care trăim
 Sensibilizarea părinților și a altor factori din cadrul comunității pentru formarea în rândul
copiilor a unui comportament ecologic adecvat
 Implicarea părinților ca parteneri egali în actul educațional și a altor factori din comunitate
în efortul de creare a unui mediu ecologic
IV. Resurse alocate
 Resurse umane: elevi cu vârste cuprise între 6-14 ani; părinții copiilor; preot, profesori,
factori din cadrul comunității
 Resurse materiale: fișe de lucru, planșe cu aspect din natură, imagini, diverse materiale
reciclabile, pensule, aracet, CD-uri, hârtie, șnur
V. Durata: Octombrie 2014 - iunie 2015
VI. Activități
 „Natura în haine de toamnă” - activitate de observare a schimburilor din natură
(Noiembrie)
 „Să ajutăm păsărelele!” - confecționarea de căsuțe pentru păsărele (Decembrie)
 „Natura în anotimpul iarna” - expoziție cu lucrări realizate de copii din materiale
reciclabile - (Ianuarie)
 „Ecologiștii harnici” - colectarea de deșeuri și ducerea lor la centre special amenajate
(Februarie)
 „Pomișorul meu” - sădirea de copaci și îngrijirea lor (Martie)
 „22 aprilie - Ziua Pământului” - drumeție, picnic la iarbă verde, reguli de comportament
în natură (Aprilie)
 „O floare unui copil” - activitate de igienizare a spațiului verde; sădirea de plante (Mai)
 „Natura - prietena noastră” - concurs (Iunie)
 Atitudini pozitive ale copiilor, părinților şi ale factorilor din cadrul comunității, pentru
păstrarea unui mediu înconjurător curat, nepoluat
 Implicarea cât mai multor factori educativi în inițierea diferitelor acțiuni, în scopul păstrării
și protejării mediului înconjurător
 Însușirea unor termeni ecologici pentru exprimarea în situații de comunicare
VIII. Problema anticipate
 Dezacordul unor părinți pentru participarea copiilor la activitățile proiectului
 Scăderea interesului copiilor odată cu desfăşurarea activităţilor propuse
 Sprijin redus din partea factorilor de decizie la nivel local
170
Iubim natura - iubim viața!
I. Titlul activității: Iubim

natura - iubim viața!
II. Scop
 Creșterea responsabilității
față de ocrotirea mediului
prin educarea spiritului
eco-civic şi implicarea
activă a preoților, a elevilor
și a profesorilor, precum și
a întregii comunități
III. Obiective
 Dezvoltarea unei gândiri de a acționa unitar pentru a păstra sănătatea planetei și implicit
sănătatea noastră
 Copiii să manifeste curiozitate față de natură
 Să ocrotească, să protejeze și să respecte natura
 Să înțeleagă efectele unei acțiuni nefaste a omului asupra naturii (defrișarea pădurilor,
distrugerea vegetației, degradarea arborilor, dispariția unor specii de animale,
transformarea unor trasee turistice în imense gropi de gunoi)
 Să respecte reguli de comportament civic, cu valențe ecologice
IV. Resurse alocate
 Resurse umane: preșcolari, elevi, profesori, părinți, preoți.
 Resurse materiale: baza materială existentă: calculator, imprimantă, aparatură audio-video,
videoproiector; necesar de cheltuieli pentru materiale consumabile, publicitate, realizarea
diplomelor.
V. Durata: 2 întâlniri (4h)
VI. Activități
 Elaborarea și redactarea proiectului;
 Activități informative, obținerea aprobărilor necesare desfășurării concursului.
 Desfășurarea concursului
 Jurizarea și premierea participanților
 Dezbateri, masă rotundă
 Copiii să înțeleagă ce înseamnă să protejezi natura
 Schimbarea atitudinii copiilor și părinților față de mediul înconjurător
 Interesul elevilor pentru ocrotirea frumuseții naturii
 Cunoașterea necesității reciclării materialelor pentru un viitor mai sigur
 Nu toți copiii participă la proiect
 Condiții meteo nefavorabile
 Bază materială (resurse) insuficientă
 Dezinteres din partea autorităților locale
171
Reporteri pentru mediu
I. Titlul activității: Reporteri pentru mediu

II. Scop
 Să înțeleagă că păstrarea pădurilor,
parcurilor, spațiilor verzi, apelor curate,
înseamnă să respirăm un aer curat
III. Obiective
 Să-i ajutăm să identifice și să analizeze
problemele de mediu din orizontul local cât
și mecanisme de protejare a acestuia
 Să-și dezvolte deprinderi de lucru (folosirea
unor chestionare, plantarea unor copaci)
 Aprecierea efectelor asupra omului, a apelor
și a spațiilor verzi
IV. Resurse alocate
 Resurse umane: elevii, profesorul de biologie, invitat ONG ecologică, preotul și profesorul
centrului educațional
 Resurse materiale: afișe, saci menajeri, mănuși de unică folosință, calculator,
videoproiector, aparat foto
V. Durata: 2 ore
VI. Activități
 Vizionarea unui film documentar despre mediu, care să le capteze atenția
 Definirea cauzelor care stau la poluarea zonei natale
 Deplasarea într-o zonă poluată (malul unui râu)
 Colectarea deșeurilor
 Discuții și soluții pentru îmbunătățirea condițiilor de trai într-un mediu curat
 Implicarea copiilor în activitatea de ecologizare și promovare a unui mediu înconjurător
curat
 Aprecierea frumuseții și a armoniei întregii naturi
 Mediatizarea activității prin revista școlii și în reviste de specialitate, în parteneriat cu
ONG-uri
 Volum mare de deșeuri
 Mici rețineri la începutul activității de ecologizare
 Condiţii meteo nefavorabile
172
Resursele naturale sunt bucuriile noastre din fiecare zi
I. Titlul activității:
Resursele naturale
sunt bucuriile
noastre din fiecare
zi
II. Scop
 Valorificarea
resurselor mediului de către copii
III. Obiective
 Să asocieze corect resursele folosite în confecționarea anumitor materiale
 Să identifice riscurile exploatării necontrolate a resurselor naturale
IV. Resurse alocate
 Resurse umane: elevi cu vârste cuprise între 6-14 ani din grupul țintă
 Resurse materiale: hârtie, carioci, acuarele, pensule, creioane colorate, flipchart, coli de
hârtie pentru flipchart, diferite materiale reciclabile
V. Durata: 90 min.
VI. Activități
 Fiecare copil va desena cel mai prețios lucru, cu excepția plantelor şi a animalelor
 În perechi, copiii își vor adresa câte 10 întrebări referitoare la materialul din care este
confecționată jucăria, pentru a o identifica
 După identificarea jucăriei sau a obiectului preferat se va trece la corelarea dintre
materialele necesare pentru realizarea acelui obiect și a resurselor necesare din care sunt
produse
 În grupe de câte 5 copii (care au folosit aceleași materiale) vor realiza o jucărie din
materialele reciclabile disponibile
 Scrisoare de mulțumire adresată lui Dumnezeu pentru darurile naturii - realizată individual
 O mai bună cunoaștere a mediului și a resurselor sale
 O mai mare determinare pentru protecția naturii
 Preferințe în selectarea perechilor
 Necorelarea dintre materialele necesare în confecționarea diferilor obiecte și resursele
naturale din care sunt extrase
 Idei preconcepute privitoare la viața proprie, prin satisfacerea oricăror plăceri (totul mi se
cuvine!)
173
Un pom - o viaţă!
I. Titlul activității: Un pom - o viaţă!

II. Scop
 Angrenarea elevilor în acțiunea de
ecologizare a curţii/grădinii școlii şi a
localităţii/oraşului
III. Obiective
 Educarea copiilor în spiritul
responsabilității față de natură
 Deprinderea unor atitudini
responsabile față de îmbunătățirea
calității mediului înconjurător
 Să cunoască faptul că deșeurile sunt
nocive pentru viața oamenilor, a
plantelor şi a animalelor
IV. Resurse alocate
 Resurse umane: elevi de la clasele a V-a - VIII-a, profesori, preot, inginer silvicultură
 Resurse materiale: unelte pentru grădinărit, pomii ce urmează a fi plantați, plăcuțe cu
mesaje pozitive pentru întreținerea unui oraș curat
V. Durata: 2 zile
VI. Activități
 Săparea gropilor, plantarea pomilor, colectarea gunoaielor din oraș, întreținerea pomilor,
udarea acestora
 Confecţionarea şi afișarea de pliante/afişe referitoare la întreținerea unui mediu curat
 Formarea capacităților elevilor pentru a înțelege importanța unui mediu curat
 Elevii să se implice în activitățile de protejare a mediului
 Elevii nu-și manifestă interesul pentru aceste activități
 Comunitatea locală nu apreciază la justa valoare activităţile de ocrotire a mediului
174
Copiii, prietenii naturii
I. Titlul activității: Copiii,

prietenii naturii
II. Scop
 Dezvoltarea capacităților de
cunoaștere și protejare a
mediului natural înconjurător
III. Obiective
 Dezvoltarea capacităților de
observare, explorare și
înțelegere a realității din
mediul înconjurător
 Formarea unor atitudini
pozitive față de mediul înconjurător prin stimularea interesului față de păstrarea unui
mediu echilibrat și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a acestuia
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: elevi cu vârste cuprise între 6-14 ani, preot, profesor
 Resurse materiale: Calendarul naturii, planșe, postere, fișe de experiment, afișe, imagini și
materiale din natură
V. Durata: O lună (aprilie 2015)
VI. Activități
 Activitate informativă
 Activitate formativă - de observare a schimbărilor din natură

 Atitudini pozitive ale copiilor pentru păstrarea unui mediu înconjurător curat
 Capacități de observare, explorare și înțelegere a mediului înconjurător
 Conștientizarea transformării planetei de la starea perfectă în care ne-a dăruit-o Dumnezeu
și până în zilele noastre, când este poluată

 Neconștientizarea de către toți elevii a necesității protejării mediului înconjurător
175
Natura - darul lui Dumnezeu pentru noi
I. Titlul activității: Natura - darul

lui Dumnezeu pentru noi
II. Scop
 Formarea unor atitudini și
deprinderi corecte în raport cu
natura înconjurătoare
III. Obiective
 Să conștientizeze elevii
importanța unei atitudini corecte
în ceea ce privește relația cu natura
 Să-și formeze elevii deprinderi
sănătoase și responsabile în
protejarea și respectarea naturii
înconjurătoare
 Să înțeleagă elevii raportul din punct de vedere creativ, dintre om și natură.
 Să aibă cunoștințele necesare înțelegerii naturii, creație a lui Dumnezeu.
 Să-și dezvolte personalitatea și creativitatea prin socializare, relații de grup, în mijlocul
naturii.
IV. Resurse alocate
15. Resurse umane: elevii, profesorii, preotul din parohie, părinții.
16. Resurse materiale: planșe, culori, carioci, saci de gunoi pentru colectarea deșeurilor, puieți,
lopeți, materiale pentru grădinărit.
V. Durata: Un an școlar
VI. Activități
 Ieșire în aer liber, în parcul din localitate
 Activitate de voluntariat pentru curățenia din curtea școlii
 Tabără de creație și activități sportive
 Activitate de plantare de pomi din curtea școlii.
 Elevii se vor implica în acțiuni de voluntariat.
 Conștientizarea cât mai mare a faptului că depindem de natură.
 O atitudine corectă față de natură, creația lui Dumnezeu.
 Dezvoltarea creativității și responsabilității
 Număr insuficient de elevi implicați ca voluntari
 Stare precară a resurselor materiale sau lipsa acestora
176
TOOLKIT educaţional – Modulul VI – Formarea spiritului antreprenorial
MODULUL al VI-lea
Formarea spiritului antreprenorial
„Împărăția cerurilor este asemenea unui om care, plecând departe, și-a chemat slugile și
le-a încredințat avuția sa: unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după
puterea lui, și a plecat. Îndată plecând cel ce primise cinci talanți, a lucart cu ei și a câștigat
alți cinci talanți. De asemenea, și cel cu doi a câștigat încă doi. Iar cel care primise un talant
s-a dus, a săpat în pământ și a ascuns argintul stăpânului său. Și după multă vreme a venit
și stăpânul acelor slugi și s-a socotit cu ele. Și apropiindu-se cel care primise cinci talanți, a
adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci talanți mi-ai dat; iată alți cinci talanți am
câștigat cu ei. Zis-a stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost
credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi
și cel care primise doi talanți a zis: Doamne, doi talanți mi-ai dat; iată alți doi talanți am
câștigat cu ei. Zisu-i-a stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost
credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi
și cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n-
ai semănat și aduni de unde n-ai răspândit și, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul
tău în pământ; iată, ai ce este al tău. Și răspunzând stăpânul său a zis: Slugă vicleană și
leneșă, știai că secer unde n-am semănat și adun de unde n-am răspândit? Se cuvenea deci
să dai argintul meu la zarafi și eu, venind, aș fi luat ceea ce este al meu cu dobândă. Așadar,
luați de la el talantul și dati-l celui care are zece talanți. Că tot celui ce are i se va da și-i va
prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua și ceea ce i se pare că are” ( Matei 25, 14-29).
I. Introducere în antreprenoriat
În conformitate cu textul scripturistic fiecare persoană primește de la Dumnezeu unul
sau mai multe daruri. Esențial nu este mulțimea darurilor primite, ci ceea ce poți face cu
177
darul(talantul/talanții), îl reinvestești pentru a-l înmulți sau îl îngropi pur și simplu din
comoditate, din nepricepere sau din rea credință.
Un lucru este cert, anume că fiecare om este chemat să-și câștige existența prin muncă.
Încă din Vechiul Testament aflăm că omul a fost pus de Dumnezeu în grădina Edenului, pe care
trebuia s-o lucreze și s-o păzească (Fecere 2,15). Cu timpul, în istorie a apărut și diviziunea
muncii, încât unii oameni (puțini) sunt angajatori (antreprenori sau întreprinzători), iar alții (cei
mai mulți) angajați (muncitori). În lucrarea de față ne interesează în mod special noținea de
antrepenor pe care încercăm s-o deslușim.
Este clar că nu fiecare om este potrivit a fi anterprenor (întreprinzător). Un
întreprinzător trebuie să posede o serie de trăsături care pot fi perfecţionate prin educaţie de-a
lungul vieţi. Lipsa acestora poate fi compensată de cele mai multe ori uneori prin educaţie.
Întreprinzătorul este o persoană responsabilă și conștientă de darul primit de la creatorul
său, care plecând de la resursele existente (talent, muncă, resurse umane, resurse materiale și
resurse financiare) le redistribuie, le reorganizează astfel încât să le facă mai productive şi să
le dea o mai mare valoare.
O altă condiţie de bază pentru un întreprinzător este dobândirea cunoştinţelor
manageriale, deoarece un om de afaceri nu se poate baza numai pe instinct şi pe talent. Nu
există un portret robot al întreprinzătorului. Totuşi, o serie de trăsături, mai mult sau mai puţin
prezente, în funcţie de individ, se regăsesc la majoritatea întreprinzătorilor.
- Încredere, libertare de acțiune, perseverență, inițiativă
- Atitudine de lider, deschis la sugestii, sociabil, creativ-inovator, flexibil
- Nevoia de finalizare, orientare spre profit, muncitor, energic-tenace
- Asumarea riscului, dornic de competiție, capacitate de previziune
II. Definiția antreprenorului

Procesul antreprenorial înseamnă crearea de noi întreprinderi al căror fondator este
întreprinzătorul. Întreprinzătorul poate fi însă și o persoană fizică care preia o afacere,
asumându-şi uneori anumite riscuri pe care cei mai mulţi oameni obişnuiţi nu ar face-o; alteori
întreprinzătorul aplică cunoştinţe fundamentate într-un mod cu totul original pentru a-şi asigura
succesul afacerii.
178
III. Obiectivul principal al formării spiritului

antreprenorial
Stimularea interesului unui număr cât mai mare de persoane de faţă de domeniul
antreprenorial şi dezvoltarea/formarea unor competenţe de analiză şi valorificare a
oportunităţilor de afaceri. După schimbările produse în România de revoluția din decembrie
1989, una din priorități a fost orientarea ecomomiei către piață. În acest context se simte nevoia
de promovare a spiritului antreprenorial în România ca o componentă majoră în implementarea
ecomoniei de piață.
Acest lucru este certificat de faptul că în ţările cu o economie de piaţă funcţională:
1. Antreprenoriatul asigură crearea unui număr important de locuri de muncă, în condiţiile
în care sectorul de stat este tot mai restrâns;
2. Sistemele economice cu un număr mare de întreprinderi private pot gestiona mai bine
situaţiile de criză economică;
3. Spiritul antreprenorial se poate dobândi și forma prin dezvoltarea unor programe de
educaţie antreprenorială pentru tineri.
IV. Educația antreprenorială

Educația antreprenorială reprezintă procesul de formare a spitirului antreprenorial și de
conștientizare a tinerilor asupra unei posibile alternative de carieră şi de formare a
competenţelor necesare întemeierii şi dezvoltării afacerilor. Într-o economie de piaţă, bazată pe
concurenţă, deschiderea propriei afaceri poate fi motivată de dorinţa de a avea control asupra
propriei cariere, de deţinerea unor cunoştinţe sau abilităţi antreprenoriale, de dorinţa de
independenţă sau de punere în practică a propriei viziuni.
179
Iniţierea şi dezvoltarea unei afaceri presupune o muncă susţinută de informare,

organizare, planificare şi coordonare a unor activităţi complexe şi diverse. Desfăşurarea unei
activităţi independente sau iniţierea unei afaceri necesită, pe lângă motivaţie, şi o idee bună,
cunoştinţe legate de:
A) Comportamentul antreprenorial;
B) Înfiinţarea şi înregistrarea unei afaceri;
C) Formele juridice de organizare a afacerilor;
D) Elaborarea planurilor de afaceri; aspecte legislative care reglementează
domeniul antreprenorial.
V. Componente ale spiritului antreprenorial

a) Filosofia antreprenorială
Succesul în activitatea antreprenorială depinde de capacitatea investitorului de asumare
a tuturor responsabilităților și riscurilor pentru propriile acţiuni. Eşecul trebuie acceptat ca o
experienţă din care înveţi şi care te ajută să-ţi croiești acţiunile viitoare spre rezultate pozitive.
Antreprenoriatul presupune deci: a) recunoaşterea oportunităţilor de afaceri; b) gestionarea
resurselor; c) întemeierea afacerilor sau a întreprinderilor. Până de curând se considera că
antreprenorii posedă anumite calităţi înnăscute, care îi disting radical de restul populaţiei. În
ultima vreme, însă, cercetările în domeniu arată că elementele care explică opţiunea pentru o
carieră antreprenorială şi succesul antreprenorial pot fi dobândite prin învăţare şi sunt
dependente de particularităţile mediului socio-economic şi cultural.
b) Întreprinzătorul ca persoană
Fiecare persoană este unică.
Oamenii au experienţe diferite, trăiesc
situaţii de viaţă diferite, au angajamente
diferite, responsabilităţi şi ţeluri diferite.
Experienţele anterioare ale unui
întreprinzător sunt în general vaste şi
variate. Aceste experienţe determină
situaţia prezentă a acestuia.
Întreprinzătorul trebuie să înveţe din
180
experienţă şi să se adapteze schimbărilor, dar cheia principală a succesului acestuia este să

investească continuu în propria pregătire
c) Spiritul antreprenorial în carieră
Să fii întreprinzător este mai mult decât o slujbă sau o carieră; este un stil de viață.
Trebuie să fii flexibil şi să ai imaginaţie, să poţi întocmi un plan, să-ţi asumi riscurile, să iei
decizii şi să implementezi acţiuni pentru a-ţi atinge scopul. Un întreprinzător ar trebui să fie
pregătit să muncească în condiţii de conflict, schimbare şi ambiguitate. Obiectivele pe care le
are în cariera sa trebuie să-l provoace, să-l motiveze să înveţe şi să se ridice în această carieră.
De asemenea ar trebui să-şi privească calităţile personale într-o manieră realistă.
d) Luarea deciziei
Persoanele cu spirit antreprenorial trebuie să fie creative, mai ales când trebuie să ia o
decizie. Trebuie să creadă cu putere în ei şi în abilitatea lor de a lua decizii bune, pentru că
tocmai această abilitate face distincţie între întreprinzători.
e) Planificarea afacerii
Planificarea ajută la atingerea obiectivelor pe care le au companiile şi este foarte
importantă dacă e vorba de companii în creştere. În cele mai multe afaceri se regăsesc două
tipuri de activităţi de planificare: una se ocupă cu partea antreprenorială, care include sarcini
legate de contactele cu bancheri, contabili, avocaţi care ajută din punct de vedere legal şi
financiar afacerea, iar cealaltă se ocupă de aspecte de rutină (rapoarte financiare lunare,
monitorizarea bugetului).
f) antreprenorul
Întreprinzătorii de succes sunt conducători de succes, indiferent dacă coordonează un
număr mic de angajaţi sau câteva sute. Prin natura muncii lor întreprinzătorii sunt lideri,
deoarece ei trebuie să caute oportunităţile, să iniţieze proiecte, să adune resurse financiare şi
umane necesare implementării acestor proiecte. Un întreprinzător trebuie să fie conştient că
cea mai bună cale de a-şi realiza sarcinile este să fie un bun conducător. Modelul pentru o bună
conducere este: „tratează-i pe ceilalţi aşa cum îţi place să fii tu tratat“. Un întreprinzător
trebuie să încerce să vadă orice situaţie prin ochii celorlalţi şi asta îl va ajuta să-şi dezvolte
propria atitudine.
g) Utilizarea efectivă a timpului
Timpul nu-l poţi salva: se pierde pe zi ce trece. Toţi întreprinzătorii trebuie să-şi
folosească timpul în mod eficient şi acest lucru e posibil printr-un management îmbunătăţit.
181
Pentru o utilizare efectivă a timpului trebuie să-ţi stabilești termenele limită şi să aloci timp
pentru fiecare activitate importantă.
Întreprinzătorii care vor să-şi folosească timpul în cel mai bun mod ar trebui să ţină
seama de următoarele aspecte:
 Să identifice zilnic scopurile specifice;
 Să fie motivat;
 Să-şi stabilească termenele limită;
 Să folosească telefonul, e-mail-ul şi toate mijloacele IT&C disponibile;
 Să-şi ia notiţe;
 Să înveţe să spună „Nu“ activităţilor consumatoare de timp;
Să-şi pregătească la sfârşitul zilei un plan detaliat pentru a doua zi.
h) Asumarea riscului
Întreprinzătorii îşi calculează întotdeauna riscul. Le place provocarea dar nu se
aventurează. Întreprinzătorii evită situaţiile cu risc scăzut deoarece nu văd în ele o provocare
şi de asemenea evită situaţiile cu risc ridicat deoarece sunt persoane care vor să reuşească.
Altfel spus, le place riscul atunci când câştigă.
VI. Comportamentul antreprenorial

Comportamentul antreprenorial apare atunci când există intenţia antreprenorială şi un
eveniment sau o situaţie favorabilă pentru materializarea acesteia (de exemplu, oportunităţi de
finanţare pentru un anumit tip de faceri). Intenţia de a deschide o afacere se dezvoltă în general
la persoanele care manifestă o înclinaţie spre acţiune şi care percep ca posibilă (fezabilă) şi
atractivă (dezirabilă) ideea deschiderii unei afaceri. Pentru a percepe fezabil şi dezirabil un act
antreprenorial, elevii au nevoie de experienţe de afaceri şi modele de succes în domeniul
afacerilor. Astfel, scopul principal al educaţiei antreprenoriale este acela de a crea contextul
182
care să furnizeze acest gen de experienţe, pentru a dezvolta dezirabilitatea şi fezabilitatea

percepută a activităţilor antreprenoriale.
Fezabilitate
percepută a
antreprenoriatului
Intenţie Comportament
Experienţe antreprenorială antreprenorial
Dezirabilitate
percepută a
antreprenoriatului
Înclinaţia spre a Evenimentul
acţiona precipitator26
De exemplu, dacă un individ, pe baza experienţelor sale anterioare, consideră că merită

să-şi deschidă propria afacere (dezirabilitate percepută) şi consideră că este în stare s-o facă
(fezabilitate percepută), va lua decizia ca la un moment dat, în viitor, să-şi întemeieze propria
afacere (intuiţia antreprenorială). Dacă respectivul individ dispune la un moment dat de sma
de bani de care va avea nevoie pentru demararea afacerii (evenimentul precipitator) şi este
genul de individ care, atunci când ia o decizie, merge până la capăt (înclinaţia spre acţiune), el
îşi va deschide propria firmă (comportament antreprenorial).
26Modelul internaţional al comportamentului antreprenorial adaptat după Shapero şi Sokol, 1982, apud Gabriela
Lemeni, Mircea Miclea, Consilier și Orientare, Ghid de educație pentru carieră, Cluj-Napoca, 2010, p. 194.
183
În tabelul de mai jos sunt prezentate definiţiile conceptelor care compun modelul
internaţional al compotamentului antreprenorial.
Tabel: Definiţiile conceptelor modelului internaţional al comportamentului antreprenorial
Concept Definiţie
Fezabilitatea percepută a antreprenoriatului Măsura în care un individ se simte capabil să-şi
întemeieze o afacere
Atracţia personală a individului pentru întemeierea
Dezirabilitatea percepută a antreprenoriatului unei afaceri, incluzând atât impactul intrapersonal,
cât şi extrapersonal.
Înclinaţia spre acţiune O dispoziţie personală spre acţiune pe baza unei
decizii.
Stări mentale care orientează atenţia, experienţa şi
Intenţiile antreprenoriale acţiunea spre un concept de afaceri, stabilind forma
şi orientarea organizaţiilor în faza lor incipientă,
evoluţiile ulterioare ale organizaţiilor
(supravieţuire, dezvoltare, schimbare) întemeindu-
se pe intenţiile antreprenoriale.
Evenimentul precipitator Evenimentul care întrerupe inerţia
comportamentului individual şi declanşează sau
creează condiţia favorabilă pentru punerea în
practică a intenţiilor antreprenoriale. Acest
eveniment poate fi unul pozitiv (de exemplu, o
moştenire, un câştig neaşteptat, terminarea unui
ciclu educaţional) sau, dimpotrivă, negativ (de
exemplu, pierderea slujbei, divorţul).
Dezvoltarea dezirabilităţii şi a fezabilităţii percepute pentru activităţile antreprenoriale

Fezabilitatea şi dezirabilitatea percepută sunt două componente bazale ale manifestării
comportamentului antreprenorial, care pot să fie dezvoltate prin programele de educaţie
antreprenorială. Pentru dezvoltarea dezirabilităţii şi a fezabilităţii percepute a activităţilor
antreprenoriale, programele de educaţie antreprenorială pot furniza două tipuri de experienţe
de învăţare:
a) Experienţele antreprenoriale directe, adică proiectarea şi deschiderea unor afaceri
proprii. Reuşita în activităţi de tip antreprenorial dezvoltă competenţe antreprenoriale
propriu-zise şi întăresc convingerea persoanei că este capabilă de succes în domeniul
afacerilor. De asemenea, recompensele obţinute de elevi conferă un caracter dezirabil
activităţilor antreprenoriale. Experienţa directă facilitează, de asemenea, dobândirea
184
unor cunoştinţe mai curate despre normele de muncă, dinamica pieţei, a forţei de muncă
sau a relaţiilor cu furnizorii care sunt asociate cu dezvoltarea antreprenorială. Astfel,
experienţa directă în domeniul afacerilor dezvoltă competenţe şi un capital
informaţional care permit antreprenorului să sesizeze oportunităţile, să le aprecieze
potenţialul şi să-l exploateze în activităţi antreprenoriale.
b) Experienţele antreprenoriale indirecte se bazează pe observarea comportamentului
unui antreprenor (model). Elevul observă comportamentele antreprenoriale ale
modelului şi recompensele primite de model pentru aceste comportamente. Dacă elevul
valorizează aceste recompense, va avea tendinţa de a le imita pentru a obţine
recompense similare. Influenţa învăţării observaţionale asupra fezabilităţii şi a
dezirabilităţii percepute a actului antreprenorial a fost frecvent pusă în evidenţă de
cercetările în domeniu. Acestea au arătat că persoanele care au avut antreprenori în
familie posedă în mai mare măsură caracteristici psihologice de tip antreprenorial decât
cei ce nu au avut un asemenea model în familie. Învăţarea observaţională este unul
dintre factorii care explică atât comportamentul antreprenorial efectiv, cât şi intenţia
pentru o carieră antreprenorială. Asumarea unui comportament antreprenorial
presupune exercitarea unuia dintre rolurile pe care individul le poate îndeplini într-un
mediu concurenţial.
 Angajat propriu – în cazul persoanelor fizice autorizate sau a persoanelor
fizice care sunt membre ale unei asociaţii familiale.
 Angajator – persoană care poate, în condiţii legale, să angajeze forţă de
muncă.
Raporturile de muncă care decurg din aceste roluri sunt diferite. Informaţii privind
structurarea raporturilor de muncă sunt oferite în capitolul „Planificarea carierei –
Exploatarea traseelor educaţionale şi profesionale”. În funcţie de rolul asumat, va fi
identificată acea formă de afacere care corespunde cel mai bine interesului personal.
VII. Inițierea unei afaceri

1. Domeniile majore în care se poate începe o afacere.
Întreprinzătorul are de ales între următoarele domenii majore:
a) domeniul industrial (producţie de bunuri)
185
b) domeniul serviciilor
c) domeniul comerţului
Frecvent întreprinzătorul alege o combinaţie a acestora. Domeniul serviciilor este într-
o continuă creştere în România. Astfel, contribuţia serviciile la PIB a depăşit 50%, serviciile
devenind cel mai important sector al economiei.
2. Forma juridică de organizare a afacerilor
Exercitarea unei activităţi economice presupune, în primul rând, alegerea formei juridice de
organizare a acesteia. Un întreprinzător poate opta pentru una dintre următoarele formei
juridice de organizare a afacerii:
a) Persoană fizică autorizată (PFA), care poate să desfăşoare în mod independent
o activitate economică.
b) Asociaţia familială (AF) poate fi înfiinţată la iniţiativa unei persoane fizice şi
se constituie din membrii de familie a acesteia.
Persoanele fizice şi asociaţiile familiale pot fi autorizate să desfăşoare activităţi economice în
domeniile, meseriile şi ocupaţiile care nu fac obiectul unor reglementări speciale.
c) Societăţile comerciale pot fi constituite în următoarele forme:
 Societate cu răspundere limitată (SRL)
 Societate pe acţiuni (SA)
 Parteneriate:
- Societate în nume colectiv (SNC)
- Societate în comandită simplă (SCS)
- Societate în comandită pe acţiuni (SCA)
În tabelul de mai jos sunt prezentate caracteristicile diferitelor forme de organizare
a afacerilor.
Tabel: Caracteristicile diferitelor forme de organizare ale afacerilor
Criterii PF/AF SNC/SCS SA/SCA SRL
Nr. Asociaţi O persoană sau Minim 2 asociaţi Minim 5 1-50 asociaţi
membrii unei asociaţi
familii
Capital minim - - - -
Răspunderea Nelimitată Nelimitată şi solidară În funcţie de În funcţie de
asociaţilor capitalul capitalul subscris
subscris
186
Restricţii - O persoană poate - Asociatul unic poate

pentru asociaţi deveni asociat într-o deţine această
societate concurentă categorie numai
numai cu acordul într-o singură
celorlalţi asociaţi societate
Societăţile comerciale (întreprinderile) pot fi constituite de către persoane fizice şi

persoane juridice care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau
persoane juridice, au în vedere efectuarea de acte de comerţ.
În conformitate cu informaţiile prezentate mai sus, conceptele de întreprinzător şi
întreprindere pot fi definite astfel:
Întreprinzătorul este persoana fizică autorizată sau persoana juridică care, în mod
individual, sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau persoane juridice, organizează
o societate comercială (denumită întreprindere) în vederea desfăşurării de activităţi de comerţ.
Întreprinderea este o formă de organizare a unei activităţi economice, autorizată în
condiţiile legii să facă activităţi şi fapte de comerţ în scopul obţinerii de profit prin vânzarea de
bunuri materiale sau prestarea unor servicii, în condiţii de concurenţă. Societăţile comerciale
care îndeplinesc cumulativ trei condiţii legate de: numărul de salariaţi, parteneriate şi cifra de
afaceri anuală intră în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM)
.
3. Înfiinţarea şi înregistrarea unei afaceri27
Înfiinţarea şi întregistrarea unei afaceri presupune parcurgerea următorilor paşi:
a) Stabilirea obiectului de activitate al societăţii comerciale
27
Ibidem, p. 198 ș.u.
187
Activităţile din economie sunt reunite pe domenii de activitate şi sunt clasificate în

funcţie de ramura economică căreia îi sunt specifice. Obiectul de activitate al unei firme se
stabileşte în conformitate cu această clasificare – Clasificarea Activităţilor din Economia
Naţională (cod CAEN). Spre exemplificare, în Tabelul 6.3 sunt prezentate câteva dintre
activităţile specifice pentru două domenii şi codurile sub care acestea sunt reunite:
Tabel: Activităţi specifice pentru 2 domenii şi codurile sub care acestea sunt
reunite:
Cod Domeniu de activitate Activităţi specifice
A Agricultură, silvicultură  Cultivarea plantelor, a cerealelor şi a legumelor
 Creşterea animalelor
 Exploatare forestieră
F Construcţii  Lucrări de construcţii, restaurare şi reparaţii curente
 Lucrări de demolare
 Lucrări de instalaţii şi izolaţii
 Lucrări de finisare
b) Elaborarea actului constitutiv

Actul constitutiv este un document formal care cuprinde prevederi referitoare la:
 Părţile asociate;
 Identitatea firmei (denumire, formă juridică, sediu);
 Caracteristicile societăţii (obiect de activitate, capital social, durata societăţii);
 Conducerea, administrarea şi reprezentarea societăţii;
 Menţiuni referitoare la dizolvarea, lichidarea şi fuziunea societăţii;
 Drepturile şi obligaţiile asociaţilor.
Actul constitutiv include statutul şi contractul de societate (vezi modelele prezentate spre
exemplificare).
c) Înregistrarea societăţii comerciale
Înregistrarea unei firme presupune:
 Completarea unei cereri de înregistrare tip;
 Colectarea documentelor necesare înregistrării (act consultativ, dovada de sediu,
dovada de capital social etc.);
 Depunerea cererii şi a documentaţiei la Biroul Unic din cadrul Oficiului Registrului
Comerţului de pe lângă tribunale.
188
Eliberarea certificatului de înregistrare dă dreptul comerciantului să îşi înceapă activitatea.

Certificatul de înregistrare al societăţii comercial cuprinde:
 Codul unic de înregistrare;
 Anexa cu avizele, autorizaţiile şi/sau acordurile necesare pentru autorizarea
funcţionării societăţilor comerciale.
Dacă vrei să începi o afacere, parcuge următorii paşi:

1. Stabileşte domeniul de activitate în care vrei să lucrezi.
2. Elaborează statutul şi actul constitutiv al firmei.
3. Înregistrează firma.
4. Obţine avizele şi autorizaţiile de care ai nevoie
5. Cumpărarea unei afaceri. Franchising-ul

Franchising-ul (sau franciza) reprezintă o variantă situată între pornirea unei afaceri de
la zero şi cumpărarea unei afaceri. Acesta reprezintă o înţelegere între două părţi, conform
căreia una din părţi (francizat) dobândeşte, contra unei anumite sume de bani, dreptul de a
conduce o afacere ca proprietar, dar i se cere să acţioneze potrivit unor metode şi condiţii
impuse de cealaltă parte (francizor). Cu alte cuvinte, franchising-ul reprezintă posibilitatea de
„copiere” a unei afaceri de succes. Plata se face, de obicei, sub forma unei taxe iniţiale, urmată
de procente convenite din volumul vânzărilor sau din profit.
Avantajul esenţial al sistemului franchising este know-how-ul cu privire la afacere. La
baza înţelegerii stă contractul de franchising. Există mai multe forme de franchising:
1. Franchising-ul mărcii comercializate care oferă francizatului dreptul de a se identifica
cu marca sau serviciile firmei pentru a produce şi/sau vinde sub acest nume.
2. Franchising-ul complet al afacerii care oferă francizatului, pe lângă dreptul de a se
identifica cu marca sau numele firmei, şi întreg modul de derulare a afacerii: proceduri de
operare, clădiri, echipamente, strategii de desfăşurare a activităţii, plan de marketing,
standarde de control al produselor, instruire.
Este utilizat îndeosebi de restaurantele fast - food şi în industria hotelieră.
Iniţierea unei afaceri proprii, în urma unui contract de franciză, implică o analiză atentă
din partea francizatului, atât a avantajelor cât şi a dezavantajelor.
Avantaje pentru francizat:
- Dreptul de a folosi o marcă bine-cunoscută pe piaţă;
189
- Şanse de succes mai mari;

- Asistenţă tehnică şi managerială;
- Beneficiază de promovarea semnificativă făcută de francizor;
- Franchising-ul facilitează obţinerea capitalului, a resurselor financiare necesare pornirii
afacerii;
- Capital de lucru mai redus.
Dezavantaje:
- Costul ridicat al francizei;
- Pierderea controlului absolut de către francizat;
- Pot fi impuse restricţii privind extinderea şi dezvoltarea afacerii;
- Durata mare a contractului de franchising (de regulă, între 5 şi 20 de ani);
- Afacerea nu poată să fie vândută decât cu acordul francizorului.
VIII. Legislația din domeniul antreprenoriatului

a) Măsurile destinate dezvoltării mediului antreprenorial sunt reglementate legal după
cum urmrează:
- Constituirea, întregistrarea şi funcţionarea societăţilor comerciale (vezi Legea nr. 31/1990
republicată, privind societăţile comerciale);
- Stimularea înfiinţării şi a dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii (vezi Legea nr. 364/2004,
privind stimularea înfiinţării întreprinderilor mici şi mijlocii);
- Modalitatea de autorizare a persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale în vederea desfăşurării
unor activităţi economice (vezi Legea nr. 300/2004, privind autorizarea persoanelor fizice şi a
asociaţiilor familiale, care desfăşoară activităţi economice în mod independent)
- Simplificarea procedurilor de înregistrare şi de autorizare a firmelor (vezi O.U.G. nr. 76/2001,
privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea
comercianţilor);
- Acordarea unor facilităţi şi garanţii întreprinderilor mici şi mijlocii.
- Monitorul Oficial nr.1066/17 noiembrie 2004
- O.U.G.nr.52/30 aprilie 2008
b) Măsurile de stimulare a tinerilor, elevi şi studenţi, care doresc să îşi deschidă o
afacere vizează:
190
- Implicarea tinerilor, elevi şi studenţi, în programe de formare profesională desfăşurate în

unităţi şi instituţii de cercetare care au bază materială şi resurse umane specializate (vezi
Ordonanţa nr. 57/2002, privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică).
- Acordarea unor facilităţi pentru studenţii care doresc să îşi înfiinţeze afaceri (vezi H.G. nr.
166/2003, privind acordarea unor facilităţi fiscale studenţilor care doresc să înfiinţeze o afacere
proprie).
IX. Organisme specializate în promovarea

antreprenoriatului
Crearea unui mediu favorabil dezvoltării antreprenoriatului în ţara noastră este susţinută
de activitatea numeroaselor instituţii publice şi private, organizaţii neguvernamentale şi centre
de afaceri înfiinţate în acest scop. Dintre cele mai reprezentative amintim:
Ministerul Intreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri şi
Agenţia pentru Implementarea Proiectelor pentru Intreprinderi Mici şi Mijlocii sunt nişte
instituţii publice aflate în subordinea Guvernului, care are ca obiectiv fundamental elaborarea
şi implementarea programelor destinate dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii,
a celui cooperatist şi în domeniul comerţului interior.
Camera de comerţ şi Industrie, organizaţie neguvernamentabilă cu reprezentanţe în
toate judeţele ţării şi în municipiul Bucureşti, promovează comerţul şi industria românească pe
plan intern şi internaţional şi sprijină interesele comercianţilor români în raporturile cu
autorităţile din ţară şi cu organismele specializate din străinătate.
Centre de afaceri şi de consultanţă specializate în oferirea de consultanţă şi asistenţă
privind: constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale, facilităţile acordate
antreprenorilor, identificarea surselor de finanţare şi a oportunităţilor de afaceri etc.
191
Modalităţi de informare în domeniului antreprenorial:

1. Consultarea publicaţiilor şi a site-urilor de specialitate;
2. Participarea la evenimente organizate pe teme antreprenoriale (seminarii,
expoziţii, târguri);
3. Participarea la întâlnirile organizate cu oameni de afaceri.
Activități: Educaţia antreprenorială28
Activitatea 1.
Ce este antreprenoriatul şi de ce este important să învăţăm despre el?
Obiectiv Familiarizarea cu aspectele importante legate de antreprenoriat

Durata 40 minute
Materiale -
Desfăşurarea Sesiunea 1
activităţii 1. Prezentaţi elevilor conceptul de antreprenoriat, carieră antreprenorială,
diferenţa dintre statutul de anteprenor şi cel de angajat, avantajele faptului
de a fi propriul tău patron. Aveţi în vedere următoarele puncte în expunere:
 cuvântul „antreprenoriat” vine din limba franceză de la verbul
„entreprendre” şi înseamnă a manifesta iniţiativă, a întreprinde;
 antreprenorul este persoana care îşi întemeiază propria afacere
sau întreprindere (organizaţie)
 noua organizare întemeiată de antreprenor poate îmbrăca mai
multe forme:
În funcţie de orientare: (a) Firmă orientată spre profit (care produce /
comercializează produse / servicii în scopul obţinerii profitului); (b)
Organizaţie non-profit (care caută să îmbunătăţească viaţa semenilor, fără a
fi interesată de profit)
În funcţie de mărime: (a) Firme mici (ex. o afacere de familie); (b) Firme
mari (cu sute sau mii de angajaţi);
28
Activitățile privind antreprenoriatul au fost selectate de la Gabriela Lemeni și Anca Axente, Consiliere și
Orientare. Ghid de educație pentru carieră, Cluj-Napoca 2011, p. 58-66.
192
În funcţie de activitate: (a) Firme de produse, (b) Firme de servicii;

În funcţie de reprezentare: (a) Companie locală/naţională; (b) Companie
internaţională
 antreprenoriatul este important, deoarece contribuie la: crearea unor noi
locuri de muncă, găsirea de soluţii pentru rezolvarea unor probleme
sociale, adaptarea continuă la dinamica societăţii şi a economiei.
Antreprenoriatul asigură un program flexibil, autonomie financiară,
satisfacţia independenţei economice etc.
2. Solicitaţi elevilor să prezinte exemple de întreprinderi mici şi mijlocii,
dintre cele cunoscute (de către părinţi, prieteni, cunoştinţe etc.). Cereţi
elevilor să recunoască caracterul antreprenorial al acestora şi tipul în care
se încadrează, în funcţie de tipologia prezentată anterior. Identificaţi
împreună cu elevii impactul lor asupra comunităţii.
3. Daţi elevilor ca temă să aleagă o firmă din cele enumerate şi să o prezinte
celorlalţi. Sugeraţi elevilor să realizeze o schiţă a prezentării în scris.
Sesiunea 2
1. Cereţi elevilor să prezinte firma selectată. Identificaţi împreună cu elevii:
tipul firmei, importanţa acesteia, impactul asupra comunităţii; modalitatea
în care îşi face simţită prezenţa, tipul de reclamă pe care îl utilizează etc.
2. Concluzionaţi asupra importanţei antreprenoriatului pentru comunitate şi
pentru persoană.
Discuţii  De ce e necesar antreprenoriatul?
 Care sunt avantajele antreprenoriatului?
 În ce condiţii ar alege o carieră antreprenorială?
De urmărit Elevii:
 Să înţeleagă ce este antreprenoriatul;
 Să recunoască principalele avantaje ale antreprenoriatului
 Să identifice în vecinătate exemple de antreprenori
Activitatea 2. Am caracteristicile unui antreprenor?
Obiectiv Identificarea caracteristicilor unui antreprenor

Durata 30-40 minute
193
Materiale Fişa de lucru nr. 1: „Caracteristicile unui antreprenor”

Desfăşurarea 1. Comunicaţi elevilor că vor face un exerciţiu de identificare a
activităţii propriilor caracteristici antreprenoriale.
2. Cereţi elevilor să dea exemple de caracteristici ale persoanelor
cunoscute care au sau conduc afaceri. Identificaţi principalele
caracteristici ale acestora şi descrieţi caracteristicile prezentate în fişa
de lucru. Analizaţi aceste caracteristici şi explicaţi aspectele care pun
probleme de înţelegere.
3. Distribuiţi elevilor fişa de lucru şi cereţi-le elevilor să aprecieze în
procente, pe o scală de la 0 la 100, în ce măsură aceste abilităţi le sunt
caracteristice. Pe baza rezultatelor, sugeraţi elevilor să îşi contureze
profilul antreprenorial: să identifice caracteristicile prezente, să
ierarhizeze aceste caracteristici şi să identifice necesităţile de
dezvoltare.
4. Încurajaţi elevii să prezinte concluziile în faţa clasei. Cereţi-le să ofere
exemple de activităţi din viaţa lor, în care se manifestă caracteristicile
antreprenoriale identificate şi modalitatea de dezvoltare a abilităţilor
antreprenoriale.
5. Daţi ca temă elevilor realizarea unui plan de dezvoltare a uneia dintre
caracteristicile antreprenoriale identificate ca slab dezvoltate.
Discuţii  De ce este utilă identificarea caracteristicilor unui antreprenor?
 De este este de dorit să fie iniţiate afaceri care să pună în valoare
abilităţile dezvoltate?
De urmărit Elevii:
 Să-şi identifice caracteristicile antreprenoriale;
 Să elaboreze un plan de dezvoltare a unei abilităţi slab dezvoltate.
194
Fişa de lucru nr.1 : Caracteristicile unui antreprenor
Caracteristicile unui antreprenor Caracteristici personale
1. Antreprenorii consideră că ceea ce li se

întâmplă în viaţă depinde doar de ei înşişi
şi nu de noroc sau destin.
2. Antreprenorii îşi asumă riscuri (acceptă

activităţi în care nu există doar şansa
câştigului, ci şi a pierderii).
3. Antreprenorii tolerează situaţiile

caracterizate prin incertitudine (pot lua
decizii chiar şi în situaţiile în care nu
dispun de toate informaţiile necesare)
4. Antreprenorii sunt creativi (caută mereu

soluţii noi, originale, la problemele cu care
se confruntă).
195
5. Antreprenorii simt mereu nevoia să fie

autonomi (evită restricţiile impuse de
reguli, proceduri sau norme sociale).
6. Antreprenorii sunt proactivi (caută mereu

oportunităţi. Îşi propun un obiectiv şi nu se
lasă până nu reuşesc).
Activitatea 3. Vizita elevilor la o firmă privată
Obiectiv Familiarizarea cu mediul afacerilor, cu sarcinile şi activităţile

specifice unui antreprenor, cu natura relaţiilor de muncă într-o
companie privată
Durata Sesiunea 1: 15 minute Sesiunea 2: 50 minute
Materiale -
Desfăşurarea Sesiunea 1
activităţii 1. Selectaţi împreună cu elevii, dintr-o listă de firme ce ar putea fi
vizitate, pe aceea care ar putea prezenta interes pentru elevi (ex. o
firmă specializată în produse sportive, în jocuri video, muzică etc.).
Vizita poate fi precedată de o întâlnire a profesorului cu patronul sau
cu managerul firmei, pentru a asigura colaborarea angajaţilor ei.
2. Prezentaţi elevilor obiectivul vizitei (vezi obiectivul activităţii) şi
stabiliţi cu elevii câteva subiecte de discuţie cu patronul şi angajaţii
firmei:
 Principalele activităţi în cadrul firmei;
 Modul în care acestea se îmbină;
 Relaţiile dintre angajaţi, respectiv relaţiile patron-angajaţi;
 Relaţia firmei cu piaţa;
 Relaţia dintre schimbările din interiorul firmei şi dinamica cererii
pentru produsele sau serviciile oferite de firmă.
Sesiunea 2
196
1. Solicitaţi elevilor să împărtăşească impresiile generale în urma vizitei

realizate.
2. Împărţiţi clasa în două grupuri şi cereţi-le să se gândească la
argumente: Grupul 1: pentru antreprenoriat; Grupul 2: contra
antreprenoriat.
3. Organizaţi o dezbatere pe tema antreprenoriatului. Solicitaţi
reprezentanţilor grupurilor să prezinte argumentele.
Discuţii  În ce măsură diferă o firmă privată de una de stat?
 Ce fel de relaţie există între patroni şi angajaţi?
De urmărit Elevii:
 Să identifice aspecte caracteristice firmelor private;
 Să genereze argumente pro şi contra antreprenoriatului.
Activitatea 4. Să învăţăm din experienţa antreprenorilor
Obiectiv Conştientizarea factorilor care influenţează comportamentul

antreprenorial
Durata Sesiunea 1: 15 minute Sesiunea 2: 45 minute Sesiunea 3: 30 minute
Materiale Fişa de lucru nr. 2: „Să învăţăm din experienţa antreprenorilor”
Desfăşurarea Sesiunea 1:
activităţii 1. Comunicaţi elevilor că veţi invita un om de afaceri, pentru a le împărtăşi
din experienţa sa antreprenorială
2. Realizaţi împreună cu elevii o listă de întrebări care pot fi utilizate pentru
a afla cât mai multe lucruri despre experienţa antreprenorială. Puteţi da
exemple de întrebări din fişa de lucru. Completaţi fişa de lucru cu întrebări
propuse de elevi.
Sesiunea 2:
1. Prezentaţi elevilor persoana de afaceri. Poate să fie unul din părinţii
elevilor sau un om de afaceri din zonă. Pentru ca această activitate să-şi
atingă obiectivul, iată câteva aspecte la care ar trebui să vă gândiţi atunci
când selectaţi antreprenorul care urmează a fi invitat la clasă:
 Are acesta abilităţi de relaţionare interpersonală?
197
 Are acesta abilităţi de comunicare şi exprimare?

 Vor fi interesaţi elevii de tipul de afacere pe care antreprenorul o
conduce?
 Este legată în vreun fel afacerea antreprenorului selectat de
profesia pe care o învaţă elevii în această instituţie?
 Se vor putea identifica elevii cu antreprenorul?
 Este antreprenorul selectat unul de succes, recunoscut în domeniul
de activitate în care lucrează?
 Este antreprenorul interesat şi pregătit pentru a-şi împărtăşi
experienţa?
2. Rugaţi invitatul să îşi prezinte pe scurt afacerea şi modul în care a ajuns s-
o întemeieze. Încurajaţi elevii să adreseze întrebări antreprenorului pe
timpul expunerii sau după ce acesta îşi termină expunerea. Sugeraţi
elevilor să-şi noteze aspectele pe care le consideră importante pentru
experienţa antreprenorială.
Sesiunea 3:
1. Cereţi elevilor să prezinte impresii legate de întâlnirea cu persoana de
afaceri invitată.
2. Completaţi împreună cu elevii schema compotamentului antreprenorial
pentru cazul invitatului (vezi figura 6.1. – Modelul intenţional al
comportamentului antreprenorial). Identificaţi aspecte care pot fi
completate şi aspecte care nu pot fi completate în această schemă. Realizaţi
pe această bază o analiză a cazului antreprenorului invitat.
Discuţii  Care sunt factorii care au influenţat decizia antreprenorului de a-şi
întemeia propria afacere?
 Cum a evaluat antreprenorul oportunitatea afacerii?
 Ce satisfacţii şi ce probleme generează propria afacere?
De urmărit Elevii:
 Să descrie rolul experienţelor anterioare ale antreprenorului în cariera
antreprenorială;
 Să identifice modul în care antreprenorul a surprins oportunitatea afacerii
pe care o conduce;
198
 Să identifice principalele probleme întâlnite de antreprenor şi soluţiile

găsite pentru acestea;
 Să descrie principalele calităţi ale antreprenorului;
 Să identifice avantajele carierei antreprenoriale, comparativ cu cea de
angajat.
Fişa de lucru 2 .
Să învăţăm din experienţa antreprenorilor
 Spuneţi-ne câte ceva despre trecutul dvs. (familia din care proveniţi, şcoala pe care aţi
urmat-o, locul, contextul în care aţi copilărit, slujbele anterioare pe care le-aţi avut, ce
fel de prieteni, părinţi aţi avut). În ce măsură acest trecut v-a influenţat
favorabil/nefavorabil în cariera dvs. de antreprenor?
 Ce influenţă a avut şcoala asupra dvs. ca viitor antreprenor?
 Cine a avut cea mai mare influenţă asupra dvs. în acest sens?
 Care au fost principalii factori care v-au trezit interesul pentru antreprenoriat?
 Ce fel de activitate aţi desfăşurat înainte de a deveni antreprenor?
 Ce fel de afacere conduceţi, ce produse sau servicii oferiţi?
 Cum v-a venit ideea pentru această afacere şi cum v-aţi dat seama că este o idee bună?
 Care au fost principalele criterii după care v-aţi evaluat şansele de succes?
 Cât timp a trecut între momentul când v-a venit ideea de afacere şi momentul în care
aţi întemeiat efectiv afacerea?
 Care au fost principalii paşi pe care i-aţi parcurs în această perioadă, care au fost
obstacolele pe care le-aţi întâmpinat şi cum le-aţi depăşit?
 Care au fost principalele dvs. surse de ajutor, de sprijin în această perioadă?
 Care au fost principalele dvs. obiective atunci când aţi început afacerea?
 Vi se pare că aţi reuşit să le atingeţi?
 Cum credeţi că trebuie măsurat succesul în afaceri?
 Care sunt principalele dvs. surse de motivare?
 În ce măsură vă motivează banii, profitul financiar?
199
 Care sunt punctele dvs. slabe şi cele tari ca antreprenor?

 Sfatul dvs. de antreprenor v-a impus anumite sacrificii? Dacă da, care sunt acestea?
 Care este cea mai importantă realizare a dvs. ca antreprenor şi care a fost momentul cel
mai dificil până în prezent?
 Vă consideraţi un om foarte îndrăzneţ? Un om căruia îi place riscul?
 Ce vă dă dvs. cea mai mare satisfacţie ca antreprenor?
 Care ar fi cele mai importante sfaturi pe care le-aţi da cuiva care vrea să devină
antreprenor?
 Recomandaţi cariera antreprenorială (antreprenoriatul) ca un mod de viaţă?
 Este afacerea despre care ne-aţi vorbit astăzi prima dvs. experienţă ca antreprenor?
Dacă nu, cum evaluaţi experienţele anterioare ca antreprenor?
 Aţi eşuat vreodată într-o afacere? Dacă da, ce-aţi învăţat din respectiva experienţă?
Activitatea 5. Domenii de activitate economică
Obiectiv Realizarea disticţiei între domeniile de activitate economică

Durata 25-30 minute
Materiale Fişa de lucru nr. 3: „Activităţi din economia naţională”
Desfăşurarea 1. Prezentaţi elevilor situaţia activităţilor economice din ţara noastră:
activităţii gruparea, codurile, importanţa grupării etc. (vezi 6.2.2.).
2. Împărţiţi elevilor fişa de lucru şi analizaţi împreună cu ei domeniile de
activitate din economia naţională. Discutaţi activităţile specifice fiecărui
domeniu şi cereţi elevilor să exemplifice tipuri de produse sau servicii
dintre cele specificate la activităţi. Exemplu: fabricarea produselor din
piele (îmbrăcăminte, curele, pantofi etc.).
3. Împărţiţi elevii în grupuri de 2-3 persoane şi cereţi elevilor să aleagă un
domeniu de activitate şi să dea exemple de firme care desfăşoară
activităţi în acest domeniu.
4. Cereţi elevilor să prezinte câteva exemple în faţa clasei.
5. Daţi ca temă elevilor să completeze fişa de lucru, până la următoarea
întâlnire, cu exemple de firme care îşi desfăşoară activitatea în zonă.
200
Discuţii  De ce este utilă gruparea activităţilor pe domenii? (De exemplu, ca să ne

fie mai uşor să identificăm sarcinile şi condiţiile de lucru pentru o
ocupaţie.)
 Firmele date ca exemplu sunt de stat sau private?
De urmărit Elevii:
 Să dea exemple de produse sau servicii caracteristice unor domenii de
activitate;
 Să identifice firme care activează într-un anumit domeniu.
Fişa de lucru 3. Activităţi din economia naţională
Cod Domeniu de activitate Activităţi specifice Firme cu

activitate în
domeniu
A Agricultură, vânătoare,  Cultivarea plantelor, cerealelor şi
silvicultură legumelor
 Grădinărit
 Creşterea animalelor
 Exploatare forestieră
B Pescuitul şi piscicultura  Pescuit
 Creşterea peştilor
 Prelucrarea produselor din peşte
C Industria extractivă  Extracţia şi prepararea cărbunelui
 Extracţia petrolului şi gazelor
naturale
 Extracţia petrolului şi prepararea
minereurilor radioactive
D Produse ale industriei  Producţia de alimente şi băuturi
prelucrătoare  Fabricarea produselor textile
 Fabricarea produselor din piele
 Fabricarea hârtiei şi celulozei
201
 Fabricarea produselor din cauciuc

E Energie electrică şi termică,  Producţia, transportul şi distribuţia
gaze şi apă energiei electrice
 Producţia şi distribuţia gazelor
 Producţia şi distribuţia energiei
termice şi a apei calde
F Construcţii  Lucrări de construcţii, restaurare şi
reparaţii curente
 Lucrări de instalaţii şi izolaţii
 Lucrări de finisare
G Comerţul cu ridicata şi  Activităţi de comerţ cu ridicata şi
amănuntul; repararea amănuntul
autovehiculelor, a  Activităţi de reparare şi întreţinere
motocicletelor şi a bunurilor autovehicule, motociclete
personale şi de uz  Activităţi de reparare şi întreţinere
gospodăresc a bunurilor personale şi casnice
H Hoteluri şi restaurante  Activităţi de cazare hotelieră
 Activităţi de servire specifice
restaurantelor şi barurilor
 Activităţi specifice cantinelor
I Transport, depozitare şi  Transport de persoane şi mărfuri
comunicaţii  Activităţi ale agenţiilor de turism
 Activităţi de poştă şi
telecomunicaţii
J Intermedieri financiare  Activităţi de obţinere şi
redistribuire a fondurilor
 Activităţi de creditare
 Activităţi de asigurări
K Tranzacţii imobiliare,  Activităţi de tranzacţii imobiliare
închirieri şi activităţi de  Informatică şi activităţi conexe
servicii prestat în principal  Activităţi de cercetare – dezvoltare
întreprinderilor  Activităţi de arhitectură
 Activităţi de publicitate
202
 Activităţi de consultanţă pentru

afaceri
L Administraţie publică şi  Activităţi de administraţie generală
apărare; asigurări sociale (operaţiuni fiscale, administrarea
din sistemul public vămilor, administrarea serviciilor
oferite diferitelor instituţii etc.)
 Activităţi de afaceri externe,
apărare naţională, ordine publică,
justiţie etc.
M Învăţământ  Activităţi de învăţământ public şi
particular
 Activităţi ale şcolilor de şoferi
N Sănătate şi asistenţă socială  Activităţi de medicină umană
 Activităţi de medicină veterinară
 Activităţi de asistenţă socială
O Alte activităţi de servicii  Activităţi de radio şi televiziune
colective, sociale şi  Activităţi cinematografice şi video
personale  Activităţi de spectacole
 Activităţi ale bibliotecilor,
muzeelor etc
P Activităţi ale personalului  Activităţi ale personalului angajat
angajat în gospodării în gospodării particulare: bone,
particulare guvernante, şoferi, bucătari,
servitori, paznici etc.
Q Activităţi ale organizaţiilor  Activităţi ale organizaţiilor şi
şi ale organismelor organismelor internaţionale
extrateritoriale  Administrarea şi conducerea
misiunilor diplomatice
Activitatea 6. Idei şi oportunităţi de afaceri
Obiectiv Distincţia dintre oportunităţi şi idei de afaceri
203
Durata 30 minute
Materiale Fişa de lucru nr. 4: „Oportunităţi şi idei de afaceri”
Desfăşurarea 1. Prezentaţi elevilor conceptele de oportunitate, respectiv idee de afacere şi
activităţii distincţia dintre cele două.
 Oportunitatea poate fi definită ca reprezentând o situaţie, o stare
favorabilă, o ocazie pentru dezvoltare sau progres. Oportunitatea apare
acolo unde există o problemă de rezolvat, acolo unde există o nevoie
sau o trebuinţă neacoperită.
 Spre deosebire de oportunitate, ideea este un plan de acţiune. Pentru ca
o idee să aibă potenţial antreprenorial, aceasta trebuie să se întemeieze
pe o oportunitate sau o nevoie pe piaţă, dar, în acelaşi timp, să fie
simplă. Din acest punct de vedere, oportunitatea de afaceri poate fi
înţeleasă ca o problemă, iar ideea de afaceri, ca o soluţie la acea
problemă.
2. Identificaţi împreună cu elevii oportunităţi de afaceri în zonă şi selectaţi
una dintre acestea, pentru a propune idei de afaceri.
3. Împărţiţi clasa în grupuri de câte 3-5 elevi şi cereţi-le să se gândească la o
idee de afacere, pornind de la oportunitatea prezentată. Pentru a evalua
dacă ideea de afacere este legată de oportunitate, propuneţi-le să analizeze
relaţia dintre oportunitate şi ideea de afacere, pe baza întrebărilor din fişa
de lucru.
4. Încurajaţi fiecare grup de elevi să-şi prezinte ideea de afaceri şi să
argumenteze răspunsurile la întrebările din fişa de lucru. Ceilalţi elevi vor
putea interveni pentru a pune întrebări sau a oferi sugestii.
Discuţii  De ce unele idei de afacere nu sunt puse în practică?
 Ne putem gândi la mai multe idei de afaceri pornind de la o singură
oportunitate?
De urmărit Elevii:
 Să identifice diferenţa dintre oportunitate şi idee de afaceri;
 Să cunoască în ce constă analiza unei oportunităţi de afacere;
 Să cunoască în ce fel pot fi corelate oportunităţile cu ideea de afacere.
Fişa de lucru 4. Anexa: domenii de activitate din economia naţională
204
Cod Domeniu de activitate Activităţi specifice

A Agricultură, vânătoare, silvicultură  Cultivarea plantelor, cerealelor şi legumelor
 Grădinărit
 Creşterea animalelor
 Exploatare forestieră
B Pescuitul şi piscicultura  Pescuit
 Creşterea peştilor
 Prelucrarea produselor din peşte
C Industria extractivă  Extracţia şi prepararea cărbunelui
 Extracţia petrolului şi gazelor naturale
 Extracţia petrolului şi prepararea
minereurilor radioactive
D Produse ale industriei prelucrătoare  Producţia de alimente şi băuturi
 Fabricarea produselor textile
 Fabricarea produselor din piele
 Fabricarea hârtiei şi celulozei
 Fabricarea produselor din cauciuc
E Energie electrică şi termică, gaze şi apă  Producţia, transportul şi distribuţia energiei
electrice
 Producţia şi distribuţia gazelor
 Producţia şi distribuţia energiei termice şi a
apei calde
F Construcţii  Lucrări de construcţii, restaurare şi reparaţii
curente
 Lucrări de instalaţii şi izolaţii
 Lucrări de finisare
G Comerţul cu ridicata şi amănuntul;  Activităţi de comerţ cu ridicata şi amănuntul
repararea autovehiculelor, a  Activităţi de reparare şi întreţinere
motocicletelor şi a bunurilor personale şi autovehicule, motociclete
de uz gospodăresc  Activităţi de reparare şi întreţinere a
bunurilor personale şi casnice
H Hoteluri şi restaurante  Activităţi de cazare hotelieră
205
 Activităţi de servire specifice restaurantelor

şi barurilor
 Activităţi specifice cantinelor
I Transport, depozitare şi comunicaţii  Transport de persoane şi mărfuri
 Activităţi ale agenţiilor de turism
 Activităţi de poştă şi telecomunicaţii
J Intermedieri financiare  Activităţi de obţinere şi redistribuire a
fondurilor
 Activităţi de creditare
 Activităţi de asigurări
K Tranzacţii imobiliare, închirieri şi  Activităţi de tranzacţii imobiliare
activităţi de servicii prestat în principal  Informatică şi activităţi conexe
întreprinderilor  Activităţi de cercetare – dezvoltare
 Activităţi de arhitectură
 Activităţi de publicitate
 Activităţi de consultanţă pentru afaceri
L Administraţie publică şi apărare;  Activităţi de administraţie generală
asigurări sociale din sistemul public (operaţiuni fiscale, administrarea vămilor,
administrarea serviciilor oferite diferitelor
instituţii etc.)
 Activităţi de afaceri externe, apărare
naţională, ordine publică, justiţie etc.
M Învăţământ  Activităţi de învăţământ public şi particular
 Activităţi ale şcolilor de şoferi
N Sănătate şi asistenţă socială  Activităţi de medicină umană
 Activităţi de medicină veterinară
 Activităţi de asistenţă socială
O Alte activităţi de servicii colective,  Activităţi de radio şi televiziune
sociale şi personale  Activităţi cinematografice şi video
 Activităţi de spectacole
 Activităţi ale bibliotecilor, muzeelor etc
206
P Activităţi ale personalului angajat în  Activităţi ale personalului angajat în

gospodării particulare gospodării particulare: bone, guvernante,
şoferi, bucătari, servitori, paznici etc.
Q Activităţi ale organizaţiilor şi ale  Activităţi ale organizaţiilor şi organismelor
organismelor extrateritoriale internaţionale
 Administrarea şi conducerea misiunilor
diplomatice
Activitatea 7. Să găsim o idee de afacere

Obiectiv Generarea ideilor de afaceri prin utilizarea brainstorming-ului
Durata 45 minute
Materiale -
Desfăşurarea 1. Solicitaţi elevilor să se aşeze în cerc şi asiguraţi-vă că atmosfera este cât
activităţii mai informală, cât mai degajată.
2. Încurajaţi elevii să se exprime liber, fără cenzură, lăsându-şi imaginaţia
liberă. Coordonaţi brainstorming-ul secondat de un secretar ales dintre
elevi.
3. Solicitaţi elevului secund să scrie pe tablă cele trei principii după care se
va desfăşura activitatea:
 Nu judecaţi ideile celorlalţi;
 Eliberaţi-vă imaginaţia;
 Produceţi cât mai multe idei.
4. Explicaţi elevilor regulile brainstorming-ului:
 Elevii trebuie să ridice mâna atunci când vor să-şi exprime ideea,
fiecare participant având dreptul să exprime, la fiecare ridicare, doar o
idee.
 Elevii a căror idee se bazează pe o idee anterior exprimată au prioritate
şi vor arăta acest lucru pocnind din degetele mâinii ridicate.
 Atunci când sunt foarte multe mâini ridicate deodată, elevii îşi vor scrie
ideea pe o hârtie pentru a nu o uita.
207
 Secretarul va consemna în două-trei propoziţii fiecare idee şi o va

numerota.
5. Lăsaţi fiecare elev să-şi explice ideea şi invitaţi-i pe ceilalţi elevi să pună
întrebări, până ideea devine clară pentru toată lumea. Încurajaţi elevii,
amintindu-le la ce număr de idei s-a ajuns.
6. Solicitaţi elevilor să alcătuiască pe hârtie un top al celor mai interesante 5
idei care au rezultat din urma brainstorming-ului.
7. Daţi elevilor ca temă de casă sarcina de a alcătui o strategie de exploazare
a acestor idei sau a ideii aflate în topul preferinţelor lor.
Discuţii  Cum identificăm ideile de afaceri care merită să fie exploatate?
 Cum pot rezulta ideile de afaceri unele din altele?
 Cum ne poate brainstorming-ul ajuta să găsim idei de afaceri?
De urmărit Elevii:
 Să înţeleagă că o idee de afaceri poate genera o altă idee de afaceri;
 Să ierarhizeze ideile de afaceri după interesul pe care acestea îl prezintă.
Bibliografie
1. Fundația Corona și Centru de mediere și securitate comunitară, Competențe antreprenoriale,

suport de curs,București, 2011.
2. Steve Mariotti, Caroline Glackin, Antreprenoriat. Înființarea și administrarea unei
întreprinderi mici, traducere de Mircea Ștefancu, Bizzkit, București, 2012.
3. Barrow Colin, Barrow Paul, Ghidul întocmirii planului de afaceri, Editura Casa Cărți de Știință,
Cluj-Napoca, 2002.
4. Farrell Larry, Cum să devii antreprenor, editura Curtea Veche, 2008.
5. Scarlat Cezar, Antreprenoriat și managementul întreprinderilor mici și mijlocii, editura Pintech,
București 2003.
6. Sasu Constantin, Inițierea și dezvoltarea afacerilor, editura Polirom, Iași, 2003.
7. Pleter Octavian, Administrarea afacerilor, Cartea Universitară, București, 2005.
208
8. Prof. dr. Carmen Năstase, Antreprenoriat. Antreprenoriat și tehnici decizionale și afaceri

internaționale, Suceava, 2011-2012.
9. Wolter Romanus, Puneti-vă pe roate afacerea visată - Manualul reușitei în afaceri, Editura
Amaltea, 2007.
10. Gabriela Lemeni, Mircea Miclea (coord), Consiliere şi Orientare. Ghid de educaţie pentru
carieră, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2010, 258 p.
11. Gabriela Lemeni, Loredana Mihalca, Codruţa Mih (coord), Consiliere şi Orientare. Ghid de
educaţie pentru carieră. Activităţi pentru clasele I-IV, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2010, 119
p.
12. Gabriela Lemeni, Mihaela Porumb (coord), Consiliere şi Orientare. Ghid de educaţie pentru
carieră. Activităţi pentru clasele V-VIII, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2011, 119 p.
13. Gabriela Lemeni, Anca Axente (coord), Consiliere şi Orientare. Ghid de educaţie pentru
carieră. Activităţi pentru clasele IX-XII / SAM, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2011, 161 p..
209
TOOLKIT educaţional – Modulul VI – Proiect de activitate
Cum să începem o afacere?
I. Titlul activității: Cum să începem o

afacere?
II. Scop
 Familiarizarea copiilor cu
termenii și gândirea specifică
domeniului antreprenorial
III. Obiective
 Dobândirea de cunoștințe din domeniul antreprenorial
 Formarea și/sau dobândirea de aptitudini în domeniul antreprenorial
 Dezvoltarea capacităților manageriale și antreprenoriale
 Corelarea domeniului antreprenorial cu viața religioasă
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: preot/profesor de religie; elevi, părinți
 Resurse materiale: planșe, creioane, fișe de lucru, video-proiector
V. Durata: 2 ore
VI. Activități
 Împărțirea pe grupe de lucru
 Stabilirea tematicii pentru fiecare grupă în parte
 Dezbaterea pe tematicile propuse
 Rezolvarea sarcinilor
 Comparații de rezultate obținute
 Evidențierea punctelor bune/punctelor slabe la fiecare grupă
 Concluzii

 Cooperarea elevilor pe această temă
 Implicarea totală a elevilor
 Originalitate și inventivitate din partea elevilor
 Dezvoltarea simțului pragmatic, practic al elevilor
210
 Dezvoltarea spiritului critic al elevilor

 Greutatea asimilării de termeniitehnici, specifici domeniului antreprenorial
 Lipsa de cunoștințe referitoare la domeniul antreprenorial
 Subaprecierea importanței domeniului antreprenorial
Pot fi un bun comerciant?
I. Titlul activității: Pot fi un bun

comerciant?
II. Scop
 Stimularea tinerilor în vederea
dobândirii spiritului antreprenorial
prin activități practice
III. Obiective
 Să recunoască diferențele dintre un întreprinzător (om de afaceri) și un om angajat
 Să găsească soluții în a vinde și a obține un oarece profit din comerț
 Să se descurce în promovarea produselor și găsirea potențialilor clienți
 Să descopere, să socializeze și să închege strânse relații cu colegii de grupă
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: elevii din proiect; profesorul; preotul.
 Resurse materiale: flipchart, coli de hârtie, imprimantă, creioane colorate, apart foto
digital, calculator, PC.
V. Durata: 2 ore
VI. Activități
 Profesorul din banii personali investește într-o cutie cu bomboane de ciocolată
 Elevii vor trebui să scrie pe niște biletele citate din Sfinții Părinți, după ce anterior vor fi
citit și selectat din listele care le vor fi oferite de către profesor și preot.
211
 Se vor găsi modalităţi de prezentare a bomboanelor, care vor fi comercializate la bucată,

însoțite de către un citat ales de către elevi
 Se vor găsi, sub îndrumarea profesorului, expresiile cele mai eficiente în abordarea
clienților potențiali
 Se alege elevul cel mai potrivit, locația și perioada când se va desfășura activitatea
comercială

 Elevii vor avea o minimă experiență a implicării într-o activitate comercială reală
 Vor colabora în vederea atingerii unui obiectiv comun - succesul în afacere
 Vor învăța cum să gândească o strategie de afacere

 Neînțelegerea cerinţelor de către elevi
 Lipsa de inițiativă sau timiditatea de a se manifesta ca antreprenori
 Nereușită în vânzarea tuturor produselor
Pușculița cu idei
I. Titlul activității: Pușculița cu idei
II. Scop
 Dezvoltarea abilităților antreprenoriale
ale tinerilor, solicitând creativitatea,
inovația, încrederea
III. Obiective
 Dezvoltarea capacității de
autocunoaștere și a atitudinii noastre
față de sine
 Dezvoltarea abilităților de explorare și planificare de carieră
 Folosirea eficientă și responsabilă a resurselor financiare
 Prioritizarea nevoilor și a cheltuielilor
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: cadru didactic, consultant, voluntar din mediul de afaceri, antreprenor,
părinți
212
 Resurse materiale: videoproiector, imprimantă, consumabile, fișe de lucru
V. Durata: O lună
VI. Activități
 „Ghicește antreprenorul!” - definirea antreprenoriatului
 „Expoziție cu reclame” - dezvoltarea capacității de a vinde un produs
 „Am o idee!”

 Relaționarea cunoștințelor dobândite pe parcursul modulului antreprenorial cu realitatea
economică
 Dezvoltarea simțului practic

 Dezinteres din partea unor elevi
 Nerespectarea termenelor
Din suflet pentru suflet
I. Titlul activității: Din suflet pentru suflet
II. Scop:
 Valorificarea spirituală şi materială a
icoanei ortodoxe
III. Obiective
 Să cunoască și să dezvolte o atitudine
empatică faţă de grupurile și persoanele
vulnerabile
 Să dezvolte creativitatea elevilor și
abilităților practice în iconografie
 Să conștientizeze efectele apostolatului
social: a ști - a face
 Să relaționeze pozitiv și constructiv, în
spirit creștin, cadrele didactice, preoții, elevii, părinții și autoritățile
213
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: elevi, preoți, cadre didactice, părinți din grupul țintă.
 Resurse materiale: consumabile de birou, materiale audio-video, flipchart
V. Durata: 2 sesiuni x 2 ore
VI. Activități
 Prezentarea materialelor și a obiectivelor
 Atelier de lucru - pictura de icoane
 Concomitent: audiție muzicală pe teme religioase
 Licitație - colectare de fonduri
 Acțiunea „Suflet de copil în haine de bătrân” - donarea fondurilor unui așezământ de
bătrâni și/sau unui centru de copii

 Atingerea obiectivelor propuse
 Sensibilizarea copiilor față de tema propusă
 Implicarea activă în realizarea icoanelor
 Dezvoltarea spiritului antreprenorial al elevilor, corelat cu mila creştină

 Lipsa talentului artistic al unor elevi
 Lipsa experienței în colectare de fonduri
 Dezinteresul unor elevi față de activitatea caritabilă
Dăruind, învățăm să iubim!
I. Titlul activității: Dăruind, învățăm să iubim!
II. Scop
 Campanie de strângere de fonduri cu prilejul Nașterii
Domnului, pentru oferirea de cadouri copiilor din parohie
III. Obiective
 Să conștientizeze importanța sărbătorii Nașterii
Domnului
214
 Să dezvoltăm copiilor sentimentul iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele

 Promovarea tradițiilor și obiceiurilor sărbătorilor de iarnă în cadrul comunității
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: preotul, profesorul de religie, 25 elevi și 15 tineri
 Resurse materiale: consumabile de birou, hartie creponată, panglici, conuri de brad,
videoproiector
V. Durata: 20 zile
VI. Activități
 Concert de colinde și obiceiuri de iarnă în scop caritabil
 Confecționarea de obiecte tradiționale de Crăciun
 Colindul familiilor din comunitate

 Dezvoltarea iubirii față de Dumnezeu și aproapele.
 Motivarea elevilor pentru ajutorarea aproapelui.
 Îmbunătățirea relației dintre membrii comunității.

 Reticența părinților de a permite copiilor să participe la acest proiect
 Neimplicarea autorităților în implementarea acestui proiect
 Condițiile meteo neprielnice
O persoană de afaceri
I. Titlul activității: O persoană de afaceri
II. Scop
 Dezvoltarea competențelor antreprenoriale
prin exemplul concret al unei persoane cu
succes în domeniul afacerilor
III. Obiective
 Să se familiarizeze cu mediul afacerilor
215
 Să identifice principalele activități din cadrul firmei

 Să prezinte relațiile dintre angajați, relația patron-angajat
 Să descrie principalele calități ale antreprenorului
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: antreprenorul, educabilii, profesorul, angajații firmei
 Resurse materiale: salonul de înfrumusețare cu dotările specifice
VI. Activități
 Vizita la un salon de înfrumusețare
 Prezentarea salonului de către antreprenor
 Discuții cu angajații firmei
 Descrierea carierei antreprenoriale de către patron

 Atractivitate față de domeniul de activitate
 Interesul, curiozitatea educabililor pentru o afacere proprie
 Respect față de persoana de afaceri

 Neînțelegerea unor termeni specifici activității antreprenoriale
 Incapacitatea de exprimare, comunicare și relaționare a educabililor
 Neadaptarea la mediul de afaceri
Merele de aur
Titlul activității: Merele de aur
I. Scop: Cultivarea și îngrijirea unei livezi precum și

valorificarea fructelor
II. Obiective
 Copiii vor cunoaşte avantajele exploatării unei livezi
216
 Cunoaşterea modului de cultivare și îngrijire a pomilor fructiferi

 Își vor însuși modul de valorificare al produselor
III. Resurse alocate

 Resurse umane: preotul, copiii din centru, inginer agronom
 Resurse materiale: flipchart, videoproiector, laptop, consumabile, pomi fructiferi
IV. Durata: Două săptămâni
V. Activități
 La centru se va prezenta un ppt cu livezi de pomi fructiferi şi tipuri de pomi fructiferi
 Copiii vor fi împărțiți pe grupe, vor avea de scris, de prezentat întreținerea unei livezi cu
pomi fructiferi
 Vizită la o livadă unde vor participa activ la curățirea pomilor sau la culesul fructelor
VI. Rezultate așteptate

 Implicarea copiilor în activităţile de îngrijire şi exploatare a unei livezi
 Interesul crescut pentru
cultivarea și întreținerea
unei livezi
VII. Probleme anticipate

 Dificultăţi din cauza unor
părinți reticenţi
 Vremea nefavorabilă
pentru lucrul în livadă
 Obținerea cu dificultate a
materialelor necesare
Educarea spiritului antreprenorial

I. Titlul activității: Educarea spiritului antreprenorial (etica în afaceri)
II. Scop
 Dobândirea și păstrarea bunei reputații în activitatea antreprenorială
III. Obiective
 Să cunoască noțiunile și conceptele etice definitorii ale spiritului antreprenorial
217
 Să conștientizeze necesitatea respectării cerințelor etice, condiție esențială în

antreprenoriat
 Formarea capacităților morale necesare pentru a crea un grup coerent al angajaților
 Formarea deprinderilor necesare soluționării etice a situațiilor de criză și a conflictelor de
interese
 Înțelegerea construirii unui viitor în afaceri, bazat pe respectul valorilor umane
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: elevi din învățământul gimnazial și liceal
 Resurse materiale: laptop, videoproiector, ecran, coli A4, consumabile
V. Durata: 3 sesiuni X 1 oră
VI. Activități
 Secvența I - expunere, definiri conceptuale, prezentare, elemente de conținut
 Secvența II - sistematizarea și schematizarea temei
 Secvența III - studiu de caz - invitarea unui antreprenor (discuții)

 Participanții vor cunoaște și identifica elemente esențiale ale eticii antreprenoriale
 Vor conștientiza necesitatea dobândirii și păstrării bunei reputații

 Dificultăți în omogenizarea participanților
 Frecvență discontinuă
 Divergențe de opinii
Educarea spiritului antreprenorial
I. Titlul activității: Valorificarea cărții

religioase - Exerciții antreprenoriale
II. Scop
 Deprinderea abilităților antreprenoriale
în activitățile de valorificare a cărții
religioase la nivel comunitar
218
III. Obiective
 Să cunoască noțiunile elementele esențiale eticii antreprenoriale
 Să sesizeze oportunitățile cărților religioase ca instrument de educare și să le promoveze
 Să deprindă pașii de urmat în activitatea comercială: legislație, formulare, etc
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: copiii, părinții, profesorii, preoții, comunitatea, angajații tipografiei
 Resurse materiale: laptop, flipchart, videoproiector, consumabile de birou
V. Durata: 2 ore
VI. Activități
 Prezentarea aspectelor teoretice, definirilor conceptuale și noțiunilor cheie din Power
point
 Conversație și chestionare cu flipchart
 Vizitarea tipografiei arhidiecezare din Timișoara
 Discuții cu angajații pe diferite secții și luarea de notițe și fotografii, filmări pe toată durata
vizitei
 Implicarea activă în procesul de finisare a cărților de rugăciune

 Cunoașterea elementelor eticii antreprenoriale și sesizarea oportunităților cărții
religioase ca instrument de educare și chiar de câștig material
 Atingerea obiectivelor propuse
 Promovarea cărților religioase

 Înțelegerea diferențiată a informației transmise
 Dezinteresul unor copii și al unor persoane din comunitate față de cartea religioasă
Obținerea și promovarea produsului
I. Titlul activității: Obținerea și promovarea produsului
II. Scop
 Să dobândească deprinderile necesare promovării
produselor
219
III. Obiective
 Să definească produsul și activitatea de promovare
 Să recunoască componentele unui produs
 Să analizeze ciclul de viață al unui produs
 Să urmeze tehnicile de promovare a produselor.
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: elevii, cadru didactic, consultant voluntar din mediul de afaceri.
 Resurse materiale: laptop, flipchart, videoproiector, consumabile de birou
VI. Activități
 Definiția produsului
 Componentele produsului
 Ciclul de viață al produsului
 Promovarea produsului (reclame, publicitate, cadouri promoționale)

 Să definească un produs
 Să poată promova un produs
 Să dezvolte o gândire critică

 Elevii nu pot face diferența între un produs de calitate și unul mai puțin bun
 Elevii nu înțeleg mesajul de promovare al unui produs
Vizitarea unei firme specializate în crearea jocurilor video
I. Titlul activității: Vizitarea unei firme

specializate în crearea jocurilor video
II. Scop
 Dezvoltarea interesului pentru activitatea
creativă în industria jocurilor video
III. Obiective
220
 Să distingă între crearea propriu-zisă a unui joc și rularea jocului în sine

 Să observe efortul depus în conceperea unui joc video, de la concept până la programarea
în sine
 Să observe o activitate extrem de profitabilă în industia IT contemporană
 Să descrie o posibilă vocație și plăcere în domeniul software
 Să se familiarizeze cu un mediu socio-profesional alcătuit din tineri competenți și de
succes
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: elevii, profesorul/lucrătorul de tineret, colectivul de programatori și
testeri ai companiei alese
 Resurse materiale: aparat foto, consumabile, laptop
VI. Activități
 Întâlnirea cu elevii la ora stabilită și deplasarea la sediul firmei alese
 Cunoașterea echipei de programatori și testeri și familiarizarea cu activitățile lor -
programare, testare jocuri video
 Prezentarea de către directorul firmei alese a relației cu piața, cifra de afaceri și a
produselor finite
 Testarea de către elevi a jocurilor create de către firmă

 Vor înțelege diferența dintre joc (produsul finit) și procesul creator
 Vor aprecia efortul și munca din spatele interferenței atrăgătoare a jocului
 Vor descrie o activitate profitabilă care îmbină utilul cu plăcutul
 Vor întâlni modele de oameni tineri și de succes prin muncă și inteligență

 Riscul de a se confrunta cu o terminologie cu care nu sunt familiarizați
 Riscul de a se concentra doar asupra părții estice - produsul finit și pe pe partea de
elaborare, programare și tot ce ar presupune efort fizic și intelectual
 Riscul de a nu fi interesați de a lucra în viitor în domeniul IT - software.
221
Spune DA lecturii!
I. Titlul activității: Spune DA lecturii!
II. Scop
 Înființarea unei biblioteci autofinanțabile la
nivel de comunitate
III. Obiective
 Dezvoltarea simțului antreprenorial în rândul
tinerilor
 Accesul tinerilor la lectură diversificată
 Atragerea tinerilor spre studiu
 Direcționarea intereselor comunității spre evenimente culturale și educaționale
 Deschiderea unor orizonturi noi prin descrierea unei culturi și învățături noi sănătoase
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: preotul paroh, tinerii comunității, părinții tinerilor, membri ai
comunității, cu posibilități financiare de a sprijini achiziția de carte
 Resurse materiale: spațiul pus la dispoziție de parohie, donații de carte, venituri din
evenimente culturale organizate de cei implicați
V. Durata: 12 luni
VI. Activități
 Organizarea de cenacluri literare, concerte de cântări, cercuri literare pentru atragerea de
fonduri
 Organizarea unor tombole cu premii constând în cărți
 Organizarea de vizite cu tinerii implicați la diverse biblioteci

 Înființarea unei biblioteci care în timp să se autofinanțeze
 Educarea prin carte a tinerilor
 Dezvoltarea deprinderilor de studiu/lectură ca alternativă la petrecerea timpului liber
 Participarea la evenimente culturale a cât mai multor persoane
 Implicarea financiară a cât mai multor persoane
222

 Reticența și neîncrederea în ceea ce priveșe sustenabilitatea proiectului din partea
anumitor membri ai comunității
 Dificultăți în procurarea mijloacelor financiare
 Riscul de a nu putea aproviziona cu carte domenii vaste de studiu
După muncă, și răsplată!
I. Titlul activității: După muncă, și răsplată!
II. Scop
 Realizarea unor icoane pe sticlă care vor fi vândute, iar cu
banii obținuți se va amenaja un atelier de pictură pentru
păstrarea și continuarea tradițiilor iconografice românești
III. Obiective
 Să manifeste interes pentru realizarea unei icoane autentice
 Să păstreze și să valorifice tradiția iconografiei transilvănene
 Să stimuleze studiul tehnicii realizării icoanelor pe sticlă și să
cunoască semnificația culorilor în iconografie
 Să dezvolte spiritul de antreprenor și să-și valorifice munca
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: 25 elevi, 2 profesori și preotul
 Resurse materiale: sticlă, hârtie, albume de artă, desene, alcool sanitar/soluție de
geamuri, tempera, tuș negru, schlagmetal, pensule subțiri, lac transparent, diluant nitro
V. Durata: 8 sesiuni x 2 ore
VI. Activități
 Vizionarea unor lucrări, prezentarea materialelor și pregătirea sticlei
 Raclarea modelului pe sticlă, realizarea detaliilor, a desenelor interioare, a paletelor
cromatice mici, a suprafețelor mari și a fondului
 Promovarea on-line a icoanelor
 Deschiderea unei expoziții cu vânzare în ziua hramului bisericii, la marile sărbători,
participarea la diferite târguri meșteșugărești
 Amenajarea spațiului de lucru, motivarea elevilor pentru a participa la activitate
223

 Participarea la târguri și expoziții
 Amortizarea investiției și obținerea unui profit
 Creșterea cererii de icoane realizate de copii
 Realizarea unor icoane autentice

 Lipsa de răbdare a unor elevi
 Dificultăţi în deprinderea tehnicii de realizare a icoanelor pe sticlă
 Implicarea parțială a unor elevi în activitate
 Profit sub așteptări
Vizită la o firmă privată
I. Titlul activității: Vizită la o firmă privată
II. Scop
 Copiii să observe cum prin munca organizată și
cunoștințe se poate ajunge la o afacere de succes
III. Obiective
 Să se familiarizeze cu mediul afacerilor
 Să deprindă natura relațiilor de muncă într-o companie privată
 Să observe sarcinile și activitățile specifice unui antreprenor
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: copiii de la centrul educațional; profesorii supraveghetori; patronul și
angajații unei firme (preferabil de producție)
 Resurse materiale: consumabile, aparatul foto, camera video
V. Durata: Două ore
VI. Activități
 Pregătirea elevilor pentru vizita ce urmează
 Alegerea firmei corespunzătoare
 Vizitarea atelierelor
224
 Discuții cu patronul și angajații

 Consemnarea în scris a informațiilor

 Să se identifice aspecte caracteristice firmelor private
 Să genereze argumente pro și contra antreprenoriatului
 Să aprecieze o muncă cinstită și utilă
 Să-și creeze propriile planuri de afacere

 Lipsa de interes din partea unor copii
Am calitățile unui antreprenor?

I. Titlul activității: Am calitățile unui antreprenor?
II. Scop
 Identificarea caracteristicilor unui antreprenor
III. Obiective
 Să-și identifice caracteristicile antreprenoriale
 Să identifice activități în care se manifestă caracteristici
antreprenoriale
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: profesor, elevi, antreprenor, preot
 Resurse materiale: Fișă de lucru Am caracteristicile unui antreprenor?
V. Durata: 2 ședințe x 2 ore
VI. Activități
 Antreprenorul este invitat să prezinte elevilor propria istorie/poveste
 Se distribuie elevilor fișele de lucru
 Se cere elevilor să facă un exercițiu de identificare a propriilor caracteristici
antreprenoriale
 Elevii își prezintă profilul antreprenorial în fața grupului - exemple de activități/încercări
de acest gen din viața lor
225

 Elevii vor fi preocupați să-și dezvolte abilitățile antreprenoriale
 Elevii își vor organiza mai bine activitățile școlare și viața, în general

 Lipsa de încredere a unor elevi în capacitatea proprie de a proiecta un plan antreprenorial
 Supralicitarea capacităților proprii de a proiecta și dezvolta o afacere
226
TOOLKIT educaţional – Modulul VII – Proiecte activitate
MODULUL al VII-lea
Educaţia remedială
Cunoașterea particularităților educabilului
O condiţie esenţială, care asigură eficienţa procesului instructiv-educativ, o reprezintă

cunoaşterea particularităţilor educabililor: abilităţi, dotări aptitudinale, reuşite ori eşecuri
etc., avându-se în vedere următoarele repere:
- componenta bioenergetică a personalităţii (dezvoltare fizică, intensitatea trăirilor
şi a participării, capacitatea de a persista într-o acţiune,
introversiunea/extraversiunea ş.a.);
- latura de orientare a personalităţii (motivaţii, trebuinţe, interese, aspiraţii
personale);
- latura intelectual-cognitivă, procesarea informaţiei, monitorizarea ei
(caracteristici ale senzaţiilor, percepţiilor, reprezentărilor, ale limbajului, ale
memoriei, gândirea şi imaginaţia);
- trăirile şi procesele afective (emoţii, sentimente, convingeri etc.);
- componenta instrumental-stilistică a personalităţii (inteligenţă, potenţial creator,
aptitudini generale şi specifice, sistemul deprinderilor, stilul cognitiv, perceptiv
etc.);
- latura reglatorie (voinţa, atenţia);
- latura relaţional-valorică a personalităţii (imaginea de sine, conştiinţa de sine,
atitudini stabile, particularizatoare, roluri sociale, câmpul de relaţii etc.) (Cf. I.
Maciuc, 2000, p. 29).
În literatura de specialitate, diferenţele individuale constatate în mod constant la nivelul
însuşirii cunoştinţelor au fost atribuite intelectului sau aptitudinilor, reunite, conform unei
terminologii mai recente, sub titulatura diferenţe cognitive. Acestora li se adugă factorii
conativi, asociaţi şi ei cu rezultatele şcolare, generatori de diferenţe la nivelul atitudinilor,
227
TOOLKIT educaţional – Modulul VII – Educația remedială
motivaţiilor, respectiv interesului manifestat faţă de şcoală. Este vorba, aşadar, în cadrul acestor
factori, de o serie de trăsături de personalitate ale educabililor (anxietate, hiperactivitate de
exemplu), care par să joace un rol important în diferenţierile individuale întâlnite în şcoală. (Cf.
M. Reuchlin, 1991, p. 19, 75, 80)
Aceste particularităţi influenţează apariţia dificultăţilor de învăţare, manifestate mai
ales în domeniul randamentului şcolar. Cel mai adesea, dificultăţile de învăţare sunt legate de
insuccese repetate şi au influenţe nedorite în dezvoltarea personalităţii educabililor (lipsa de
încredere, pierderea motivaţiei pentru învăţare, teama de şcoală, agresivitatea, tăcerea, izolarea
etc.). Astfel de comportamente atrag după sine stigmatizarea de către colegi, profesori, părinţi
şi pot fi remediate prin terapii educaţionale şi comportamentale. Cercetările au relevat faptul
că dificultăţile de învăţare sunt cauzate şi de strategii de învăţare greşit formate sau dobândite,
de factori biologici, de procesele de predare, de condiţiile externe de socializare etc. (Cf. H.
Shaub, K.G. Zenke, 2001, p. 73).
În cunoaşterea educabilului este recomandat să ne raportăm la un subiect unic şi
concret. Sunt de evitat confuziile premature, fenomenul "etichetării", generalizările pripite în
omiterea unor opinii. Diagnosticul pedagogic stabileşte atât potenţialul valoros al dezvoltării
subiectului, cât şi structurile deficitare, iar printr-o investigaţie transversală globală, completată
de una longitudinală, putem stabili activităţile ce trebuie întreprinse, în funcţie de evoluţia
probabilă a subiectului, deci din perspectiva "zonei proxime" a dezvoltării (Vîgotski) (Cf. I.
Maciuc, 2000, p. 33).
Diferenţele individuale relativ stabile se manifestă şi în stilurile de învăţare: în toate
domeniile există mai multe strategii individuale de însuşire a cunoştinţelor. În consecinţă, o
singură metodă pedagogică nu poate fi eficientă pentru toţii educabilii, în aceeaşi măsură,
generând efecte diferite la copii care sunt diferiţi şi se manifestă ca atare. Aşadar, considerăm
că o atitudine pedagogică dezirabilă ar fi aceea care fixează obiective şi propune mai multe căi
de atingere a acestora. (Cf. M. Reuchlin, 1991, p. 11)
Se remarcă numeroase corelaţii, observate în mod regulat, între imaginea de sine şi
performanţele şcolare. Această imagine de sine, raportată la statutul de educabil, depinde, în
parte, de rezultatele şcolare obţinute, în general, de către copil şi care, se pare că influenţează
aşteptările sale ulterioare, potenţialele rezultate şi efortul la care elevul este dispus pentru a le
obţine.
Factorii genetici şi cei de mediu pot genera diferenţe individuale între educabili, cu
consecinţe asupra rezultatelor şcolare. Vorbim de o influenţă indirectă pe care aceşti factori o
pot avea asupra performanţelor şcolare ale educabililor, în urma acţiunii pe care o exercită
asupra caracteristicilor cognitive şi conative individuale ale acestora. Putem adăuga anumite
caracteristici culturale şi materiale ale căminului familial, caracteristici ale clasei sau şcolii
frecventate ş.a. (Cf. M. Reuchlin, 1991, p. 223-225).
Adaptarea procesului instructiv-educativ la

particularitățile educabilului
Ca oameni, cu toţii avem parte, în mod individual, de experienţe unice, percepem lumea
din puncte de vedere diferite. Unicitatea este una dintre cele mai importante calităţi ale omului:
nu există doi oameni care să fie exact la fel. Nu este mai puţin adevărat că această unicitate a
noastră poate reprezenta, de asemenea, o sursă de neînţelegeri şi conflicte. Întrucât nu
percepem lumea exact la fel, pot apărea viziuni eronate, neînţelegeri, diferenţieri în privinţa
valorilor şi nevoilor noastre. Aceste diferenţe stau la baza modului în care acţionăm,
relaţionăm, gândim, simţim şi în care reacţionăm. Într-o societate democratică, în care se
228
promovează dreptul de a fi tu însuţi, de a te exprima liber şi de a dispune de şanse egale de

succes educaţional, toţi copiii au dreptul la tratament diferenţiat şi la suport personalizat în
învăţare, cu atât mai mult cu cât pedagogiile moderne promovează învăţarea centrată pe elev,
pe activitatea, nevoile şi aspiraţiile acestuia.
Se recomandă, aşadar, valorizarea pozitivă a diferenţelor existente între oameni,
acceptarea necondiţionată a celuilalt, pornind de la premisa că fiinţa umană este valoroasă
şi pozitivă prin esenţa sa şi are capacitatea de a face alegeri libere şi responsabile. Aceasta
presupune recunoaşterea demnităţii umane şi a valorii personale a fiecărei persoane în parte, în
toate aspectele sale (cu punctele tari şi slabe, cu calităţi şi defecte, cu atitudini pozitive şi
negative etc.). Acceptarea exclude condiţionarea aprecierii de un anume aspect: „Te voi aprecia
dacă...”. „Acceptarea necondiţionată nu este echivalentă cu aprobarea oricărei atitudini sau
a oricărui comportament, cu neutralitate sau ignorare, cu simpatie şi toleranţă. Acceptarea
unei persoane nu presupune nici aprobarea, nici
dezaprobarea a ceea ce spune sau simte
persoana. Este acceptarea modului în care
persoana simte sau crede în mod diferit de
ceilalţi. Nu este indicată utilizarea evaluărilor
de genul: «nu ar trebui să simţi aşa», «băieţii nu
trebuie să plângă», «fetele nu se poartă
niciodată aşa». Riscul aprobării sau
dezaprobării este că elevul îşi percepe valoarea
numai prin interpretările şi evaluările pe care le
face profesorul în situaţia de aprobare sau
dezaprobare a comportamentelor sale” (A. Băban, 2001, p. 27).
Literatura de specialitate pune la dispoziţia ”actorilor educaţiei” o gamă destul de
variată de forme de diferenţiere a instuirii, avându-i în vedere pe cei cu dezvoltare intelectuală
lentă, cu dificultăţi de adaptare şcolară (inclusiv familială sau socială), precum şi pe cei care
prezintă incapacitate de a se integra sistemului de lucru şi, mai ales, ritmului de muncă al clasei.
În acest sens, a apărut, pintre altele, şi necesitatea unui curriculum diferenţiat, interpretat ca
modificare operată în programele şcolare obişnuite la nivelul:
- conţinuturilor educaţiei;
- proceselor didactice (metode de predare şi de evaluare);
- mediului psihologic şi fizic de învăţare;
- produselor aşteptate de la copii în urma parcurgerii programului instructiv-educativ
(C. Creţu, 1997, p. 105).
De asemenea, se recomandă elaborarea şi introducerea unui proiect de diferenţiere a
experienţelor de învăţare a elevilor, în acord cu particularităţile lor, care se realizează prin
parcurgerea următoarelor etape:
1. Viziunea, interpretată ca dorinţă de schimbare, optimizare, care se poate concretiza,
ca iniţiativă, într-o şcoală, într-un colectiv, în comunitate, nu neapărat la nivel
naţional.
2. Iniţializarea: viziunea se transformă în misiune realizabilă şi capătă o formă mai
concretă prin conturarea unui plan-cadru:
2.1.Conceptualizarea (se adoptă definiţiile de lucru pentru termenii-cheie ai
programului educaţional special, se abordează probleme precum: utilitatea
programului, maniera în care acesta va fi receptat de către comunitate,
justificarea progamului în termeni de politică educaţională. Orice obiecţie sau
recomandare din partea oricărui reprezentant al şcolii sau al comunităţii în care
se va implementa programul trebuie tratată cu toată atenţia, pe căi colaborative
şi transparente).
229
2.2.Crearea unei comisii de expertizare şi avizare a programului, formate din

persoane avizate, care vor analiza în detaliu condiţiile concrete ale instituţiei în
care se va aplica programul.
2.3.Climatizarea (climatul pozitiv sau receptiv, încrederea în utilitatea şi succesul
programului, prin comunicare autentică între parteneri, prin cooperare
profesională, analiza parametrilor de mediu fizic, în special resursele materiale,
analiza ambianţei psihologice – atitudini, motivaţii, angajarea afectivă a
actorilor programului - şi de context organizaţional).
3. Planificarea: evaluarea nevoilor programului (date despre nevoile elevilor,
profesorilor, părinţilor, comunităţilor implicate), formularea obiectivelor
programului şi proiectarea propriu-zisă a acestuia.
4. Implementarea programului: pregătirea implementării (identificarea elevilor care
necesită o instruire diferenţiată, selecţia şi training-ul cadrelor didactice,
popularizarea programului, informarea elevilor, părinţilor şi profesorilor asupra a
ceea ce li se oferă şi se aşteaptă concret de la ei), desfăşurarea efectivă a programului
zi de zi, observarea elevilor şi a profesorilor în scopul obţinerii feed-back-ului,
evaluarea programului.
5. Instituţionalizarea sau generalizarea programului (recunoaşterea şi încorporarea
acestuia într-o practică generalizată) (Cf. C. Creţu, 1997, p. 107-108).
Literatura de specialitate dezvoltă şi sintagma individualizare a instruirii, înţeleasă
drept acţiunea profesorului angajată în direcţia proiectării şi realizării activităţii
didactice/educative, în funcţie de particularităţile bio-psiho-socio-culturale ale fiecărui
educabil, în vederea dezvoltării şi integrării sale optime la diferite niveluri de cerinţe micro- şi
macrostructurale înregistrate în procesul devenirii personalităţii umane. Acţiunea de
individualizare a instruirii presupune adaptarea continuă a practicii de
predare/învăţare/evaluare la trăsăturile generale, particulare şi individuale ale personalităţii
elevului, cunoscute şi studiate în prealabil, prin:
- proiectarea fiecărei activităţi educative din perspectiva valorificării la maximum a
potenţialului activ al fiecărui educabil;
- orientarea formativă a activităţii de instruire în direcţia valorificării potenţialului
maxim, real şi virtual, al fiecărui educabil;
- stimularea dezvoltării complexe (intelectuale, morale, estetice etc.) a fiecărui
educabil în contextul tuturor formelor de instruire disponibile (formale, nonformale,
informale);
- angajarea tuturor resurselor interne ale educabilului la nivelul corelaţiei funcţional-
structurale dintre: informare-formare, formare-dezvoltare; instruire-educaţie,
participare deplină-(auto)instruire/(auto)educaţie;
- subordonarea tuturor resurselor pedagogice activităţii de (auto)formare-
(auto)dezvoltare permanentă a fiecărui educabil (S. Cristea, 2000, 180).
Se cuvine să invocăm în acest context, ca o formă de individualizare a instruirii, şi unul
dintre principiile fundamentale ale educaţiei, cel al accesibilităţii, văzut în literatura de
specialitate drept arta de a se adapta la capacitatea fiecăruia. Importanţa pentru educaţia
creştină a respectării acestui principiu a fost evidenţiată prin activitatea desfăşurată de
Mântuitorul Iisus Hristos, care a vorbit oamenilor astfel încât cuvintele Sale să poată fi înţelese
de către toţi cei care Îl ascultau: ”Mântuitorul le vorbeşte oamenilor în pilde, dar apostolilor le
vorbeşte pe faţă, ca unora care erau înaintaţi spiritual” (D. Opriş, 2010, p. 184, 94).
Unele dintre finalităţile instruirii diferenţiate, individualizate sunt asigurarea reuşitei
şcolare şi combaterea eşecului şcolar. Reuşita şcolară este ilustrată, pe de o parte, de obţinerea
unor calificative şi a unor performanţe superioare, pe de altă parte, prin reuşita în planul
integrării sociale, în cadrul grupului socio-educaţional, asimilarea unor valori şi modele de
230
comportament social ş.a. Dicţionarele de pedagogie definesc reuşita şcolară drept obţinerea
unui înalt randament în educaţie. Aceasta nu presupune doar obţinerea unor calificative
superioare la învăţătură, ci şi integrarea în grupul şcolar, asimilarea unor valori sociale
specifice vârstei (Dicţionar de pedagogie, 1979, p. 394).
Pentru promovarea succesului şcolar, din perspectiva educaţiei diferenţiate, sunt
ilustrate în literatura de specialite o serie de strategii care vizează:
- organizarea optimă a acivităţii în şcoală;
- elaborarea unor măsuri şi acţiuni operative pentru corectarea diverselor forme de
insucces şcolar;
- însuşirea de către elevi a unor norme şi tehnici de a învăţa cum să înveţe, dezvoltarea
simţului responsabilităţii şi a capacităţilor de organizare eficientă a studiului
individual (V.V. Popescu, 1991 apud I. Maciuc, 2000, p. 87).
Din perspectiva cadrului didactic, reuşita şcolară poate fi asigurată prin elaborarea şi
utilizarea unei metodologii diferenţiate, adaptate fiecărui educabil în parte, cu scopul egalizării,
pe cât posibil, a şanselor de succes în educaţie. Aceasta implică diverse componente psiho-
individuale, sociale, personale, interpersonale, cognitive, noncognitive etc. Aşadar, egalizarea
şanselor de reuşită şcolară presupune din partea cadrelor didactice o apreciere cât mai corectă
a nivelului de dezvoltare atins, până la un moment dat, de către fiecare educabil, a ritmului de
gândire şi acţiune, a capacităţii de învăţare, a ritmului de lucru, a motivaţiei, a caracteristicilor
temperamentale şi afective. Este necesar ca dascălul să cunoască şi să respecte individualitatea
educabililor, fapt subliniat şi de Sfântul Ioan Gură de Aur, care vede în această necesitate o
condiţie pentru obţinerea de rezultate în demersul educativ: ”Învăţătorul nu-i împovărează mai
întâi pe copii cu o mulţime de cunoştinţe pe care le dă pentru a-i ridica; nu le dă dintr-o dată
toate învăţăturile sale, ci puţin câte puţin: le repetă adesea aceleaşi lucruri pentru a le imprima
mai uşor în mintea lor: se păzeşte de a-i înfricoşa prin lecţiile prea lungi, pe care ei nu le-ar
putea reţine: ei se tem ca să nu ajungă să se descurajeze şi să adoarmă în prezenţa numărului şi
a greutăţii materiilor pe care trebuie să le asimileze” (apud D. Opriş, 2010, p. 186).
Insuccesul şcolar are la bază o serie de discordanţe între exigenţe-posibilităţi-realizări,
incluzând forme de inadaptare şcolară, fenomenul mediocrităţii, performanţe şcolare inferioare
posibilităţilor intelectuale, abandonul şcolar (Cf. I. Maciuc, 2000, p. 85). O consecinţă a
insuccesului şcolar este eşecul şcolar, definit de dicţionarele de pedagogie drept ”acele situaţii
didactice/educative care consemnează imposibilitatea momentană a elevului de realizare a
obiectivelor pedagogice propuse la diferite niveluri ale procesului de învăţământ” (S. Cristea,
2000, p. 127).
Încurajarea dreptului la diferenţă în învăţământ a determinat apariţia unor teorii centrate
pe ideea de educaţie pe măsură şi pe ideea de şanse de dezvoltare a întregului potenţial, teorii
dintre care amintim: pedagogia succesului (Cezar Bîrzea, 1982), pedagogia diferenţială,
pedagogia corectivă (Anne Bonboir), eficacitatea generală a instruirii, învăţarea eficientă în
clasă (I. Jinga, I. Negreţ. 1995, 1993), învăţarea deplină (V. Bunescu, 1995, I.T. Radu, 1978).
Din punct de vedere metodologic, strategia diferenţierii, ca strategie globală de
instruire, implică utilizarea unui ansamblu de metode aplicate complementar: conversaţia, în
special cea euristică, demonstraţia, exerciţiul, explicaţia, tehnica utilizării fişelor de muncă
independentă, utilizarea fişelor individuale de progres sau a diagramelor de progres, a fişelor
de evidenţă a greşelilor tipice la nivelul unei clase sau a unui grup de elevi etc. (I. Maciuc,
2000, p. 89).
Formele concrete de realizare a diferenţierii presupun:
- activităţi individuale sau individualizarea unor secvenţe de instruire;
- activităţi în grupuri mici, de 2-5 persoane, grupuri omogenizate, cu durată de lucru
variabilă, pentru a se evita astfel stigmatizarea unor elevi sau, dimpotrivă,
supraaprecierea altora;
231
- programe de formare şi exerciţiu cu un conţinut individualizat;

- învăţare autoritmată, traseu individual de formare în cadrul educaţiei la distanţă (I.
Maciuc, 2000, p. 89-90).
În contextul instruirii diferenţiate, apare sintagma educaţia remedială, care presupune
strategii şi politici coerente, elaborarea şi aplicarea unui curriculum diferenţiat şi personalizat,
parcursuri proprii de învăţare şi formare, implicând efortul conjugat al tuturor celor implicaţi
în activitatea cu educabilii. Aceasta implică, de asemenea, adaptarea acţiunii instructiv-
educative la particularităţile psihofizice ale fiecărui educabil în parte, pentru a asigura o
dezvoltare integrală şi armonioasă, valorizarea maximă a potenţialului individual, pentru o
integrare socio-profesională viitoare corespunzătoare (I. Maciuc, 2000, p. 154-155).
Necesitatea educaţiei remediale a apărut din cauze variate, care ţin de mai multe aspecte
ale vieţii sociale, specifice societăţii contemporane:
- nivel socio - economic scăzut;
- acces redus la surse de informare;
- lipsa de educaţie a părinţilor care nu sunt în măsură să-i ajute şi care manifestă
expectanţe scăzute faţă de reuşita copiilor;
- lipsa părinţilor, plecaţi în alte ţări, care-şi lasă copiii în grija unor bunici sau alte
persoane, care manifestă dezinteres pentru rezultate şi performanţe şcolare;
- risc mare de eşec şcolar etc.
Finalitatea activităţilor remediale este aceea de a încuraja finalizarea învăţământului
obligatoriu (prevenirea abandonului şcolar) şi de a îmbunătăţi rata succesului şcolar pentru
educabilii din grupurile dezavantajate. Organizarea programelor de remediere are un impact
semnificativ în viaţa instituţiei de învăţământ şi a comunităţii din care fac parte educabilii, prin
schimbarea atitudinii faţă de fiecare elev care poate avea la un moment dat dificultăţi de
învăţare.
În cadrul unei abordări estetice a educaţiei, Cezar Bîrzea evidenţia faptul că educaţia
are toate caracteristicile unei opere, ale unei creaţii spontane. Situaţiile educative, afirmă
autorul, sunt ele însele o creaţie perpetuă: ele nu se repetă niciodată identic şi se adaptează
mereu persoanelor participante (Cf. C. Bîrzea, 1995, p. 65).
Experienţa şcolară a relevat faptul că toţi copiii dezvoltaţi normal, care nu prezintă
afecţiuni cerebrale, pot îndeplini în mod satisfăcător cerinţele şcolare, cu condiţia organizării
corespunzătoare a procesului de învăţământ. În acest context, putem menţiona afirmaţia lui
Jérôme Bruner, potrivit căreia nu există vreun material de studiu pe care orice educabil,
indiferent de vârstă, să nu şi-l poată însuşi. Problema pedagogică nu constă în aceea că elevul
poate sau nu să înveţe un anumit material, ci cum şi în ce mod trebuie să se desfăşoare acest
proces. Prin urmare, rezultatele nesatisfăcătoare în activitatea şcolară a unor elevi indică
existenţa unor neajunsuri, a unor puncte critice în programul şcolar sau în comportamentul
elevilor, care se cer examinate, soluţionate (Cf. Ion T. Radu, 1978, p. 226). În acest sens,
educaţia remedială presupune activităţi didactice suplimentare, concretizate prin sarcini
suplimentare de învăţare pentru elevii din şcolile cu randament inegal sau din clasele cu
diferenţiere internă, sarcini care pot fi realizate pe baza unor cunoştinţe fundamentale
obligatorii (Cf. H. Shaub, K.G. Zenke, 2001, p. 10). Dintre acestea, putem menţiona,
organizarea unor activităţi facultative în completarea programului şcolar, care să se adreseze
tuturor elevilor, deşi îi vizează, cu precădere, pe cei rămaşi în urmă. De asemenea, pot fi
organizate şi activităţi suplimentare de sprijinire, de recuperare şcolară şi ameliorare a
dificultăţilor în învăţare, numai pentru unii elevi, la acele discipline la care rezultatele nu sunt
satisfăcătoare (menţionăm existenţa unui Ghid pentru educaţie remedială, editat în anul 2012,
în cadrul unui proiect POSDRU, care pune la dispoziţia cadrelor didactice o programă
riguroasă, la diverse discipline de învăţământ, în funcţie de dificultăţile de învăţare descoperite
la elevii din grupul ţintă al proiectului, ghid disponibil la adresa
232
http://invatamimpreuna.isj.edu.ro/docu/ghidedrem.pdf). O formă particulară de sprijinire a

elevilor care întâmpină dificultăţi o reprezintă întrajutorarea colegială (vezi anexa 2, activitatea
1).
În general, individualizarea instruirii se realizează prin implicarea activă a fiecărui
educabil în procesul instructiv-educativ, care se poate concretiza, printre altele, prin folosirea
metodelor interactive (se recomandă, de plildă, învăţarea centrată pe elev care favorizează
acceptarea dorinţelor şi propunerilor individuale, încurajarea iniţiativei personale, descoperirea
şi dezvoltarea unor aptitudini particulare, în funcţie de înclinaţiile şi necesităţile fiecărui
educabil), prin organizarea unor activităţi pe grupe (acestea prilejuiesc relaţionarea
colegială, sprijinind învăţarea suportivă şi evidenţiind rolul social al procesului de învăţare),
prin abordarea interdisciplinară a conţinuturilor învăţării (descoperirea unei maniere
originale de a aborda un subiect comun, prin crearea unor conexiuni între diferitele discipline
de studiu).
Menţionăm că, în ansamblul modalităţilor de instruire diferenţiată, prin adaptarea
conţinuturilor activităţilor la capacităţile şi aptitudinile elevilor, un loc important îl ocupă
activităţile extraşcolare. Acestea completează procesul didactic, educaţia fiind, de altfel, un
proces continuu, realizat prin metode şi surse de dobândire a cunoştinţelor foarte diverse.
Educaţia nu este un proces limitat în timp şi spaţiu, fapt evidenţiat de-a lungul timpului şi de
cercetările care au relevat faptul că, în cadrul volumului de informaţii pe care-l acumulează
omul, îndeosebi în perioada de şcolaritate, ponderea cunoştinţelor a căror sursă o constituie
activităţile extraşcolare a crescut considerabil. Se pare, potrivit literaturii de specialitate, că
activităţile extraşcolare reprezintă, în multe sisteme de învăţământ, un mijloc general folosit
pentru diferenţierea activităţii instructiv-educative. Rolul covârşitor al activităţilor extraşcolare
în direcţia diferenţierii instruirii se întemeiază pe câteva trăsături ale acestora, evidenţiate de
Ion T. Radu, în lucrarea Învăţământul diferenţiat:
- sunt folosite pe toate treptele de învăţământ;
- constituie un mijloc eficient de completare a acţiunii instructive pe care o realizează
şcoala;
- exercită o influenţă favorizantă asupra motivaţiilor şcolare;
- oferă posibilităţi de cultivare a aptitudinilor elevilor;
- constituie modele de activitate accesibile elevilor;
- prin caracterul lor pluridisciplinar trezesc interesul elevilor;
- acestea solicită elevilor folosirea cunoştinţelor acumulate în rezolvarea unor
probleme teoretice sau în desfăşurarea unor activităţi, ceea ce le conferă un caracter
practic-aplicativ (Cf. Ion T. Radu, 1978, p. 159-162).
Activităţile nonformale pot ocupa o gamă largă de subiecte şi diferite metodologii,
folosind abordări flexibile. Experţii în educaţie vorbesc tot mai des despre importanţa depăşirii
”graniţelor” dintre educaţia formală şi cea nonformală, promovarea comunicării şi cooperării
care vor ajuta la sincronizarea activităţilor educaţionale şi a mediilor de învăţare pentru a
asigura educabililor un set coerent de oportunităţi (***, REPERE, Manual de educaţie pentru
drepturile omului cu tineri, 2004, p. 409).
Considerăm important să subliniem, în încheierea parcursului nostru teoretic ce a vizat
problematica educaţiei diferenţiate cu scop remedial, faptul că organizarea acţiunii educative
nu este posibilă fără cunoaşterea temeinică a vieţii educabilului, a particularităţilor, a
originalităţii manifestărilor acestuia. Activitatea educativă implică, pe lângă aspectele
menţionate în paginile precendente, şi capacitatea empatică a cadrului didactic. Prin mijlocirea
empatiei există posibilitatea de a-l înţelege mai bine pe celălalt, de a-i intui gândurile şi trăirile
afective, de a-i anticipa comportamentul şi chiar de a acţiona în mod corespunzător asupra
acestuia. Empatia este o nevoie specific umană de intercunoaştere, bazată pe o experienţă
validată social, care permite apropieri sau respingeri, ca reflex al posibilei intrări în psihologia
233
celuilalt. Se menţionează în literatura de specialitate (Cf. M. Robu, 2008) că există un schimb

empatic între cel care vorbeşte şi cel care ascultă, esenţial şi important de valorificat în procesul
instructiv-educativ. Empatia presupune două scopuri:
- comunicarea în sine, o componentă emoţională;
- acomodarea la realitatea celuilalt (cel care ascultă), o componentă predictivă, ca o
garanţie a eficienţei în practica socială.
În educaţia şcolară empatia emoţională se referă la participarea profesorului la emoţiile
şi sentimentele elevilor, la trăirile lor, alături de ei. Empatia predictivă rezidă în capacitatea
profesorului de a se transpune în psihologia elevului, de a îndeplini rolul lui, şi de a-i prevedea,
în limitele unei erori admise, comportamentul ulterior. Acei profesori care sunt apreciaţi ca
fiind buni şi foarte buni au indici superiori de empatie predictivă. Aceasta facilitează găsirea
modalităţilor de a menţine concentrată atenţia elevilor la lecţie, de a se face acceptat de către
elevi, de a echilibra relaţiile cu ei, asigurând astfel condiţii favorabile pentru procesul de
predare-învăţare.
Întregul comportament uman presupune, de altfel, o conduită empatică, una dintre
trăsăturile stabile, constante, de bază, ale personalităţii. Fără dragoste, nu putem construi niciun
fel de relaţie, fără iubire de oameni, nu putem modela oameni.
Bibliografie
Băban, Adriana, Consiliere şi orientare. Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi
consiliere, Cluj-Napoca, Editura Psinet, 2001.
Bîrzea, Cezar, Arta şi ştiinţa educaţiei, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 1995.
Creţu, Carmen, Psihopedagogia succesului, Iaşi, Editura Polirom, 1997.
Cristea, Sorin, Dicţionar de pedagogie, Grupul Editorial Litera, Chişinău-Bucureşti, 2000.
Maciuc, Irina, Elemente de psihopedagogie diferenţială. În sprijinul formării formatorilor,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., 2000.
Opriş, Dorin, Dimensiuni creştine ale pedagogiei moderne, Ediţia a II-a, Iaşi, Editura Sf. Mina,
2010.
Radu, Ion T., Învăţământul diferenţiat. Concepţii şi strategii, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică, 1978.
Robu, Maria, Empatia în educaţie: necesităţi pedagogice moderne, Bucureşti, Didactica
Publishing House, 2008.
Reuchlin, Maurice, Les différences individuelles à l’école, Paris, PUF, 1991.
Shapiro, D., Un ghid prin labirintul artei de a face faţă conflictelor. Conflictele şi comunicarea,
Bucureşti, ARC, 1998.
Shaub, Horst, Zenke, Karl G., Dicţionar de pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 2001.
***, Dicţionar de pedagogie, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1979.
***, REPERE, Manual de educaţie pentru drepturile omului cu tineri, Timişoara, Institutul
Intercultural, 2004.
234
TOOLKIT educaţional – Modulul VII – Proiecte activitate
Să învăţăm inteligent!
I. Titlul activităţii: Să învăţăm inteligent!
II. Scop:
 Conştientizarea necesităţii însuşirii unui stil de
învăţare practic şi eficient
III. Obiective
 Identificarea metodelor de învăţare
 Identificarea şi elaborarea unei strategii de
învăţare
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: elevi, profesor
 Resurse materiale: coli, carioci, fleep-chart, video-proiector, tablă de scris
V. Durată: 50 minute
VI. Activităţi
 Elevii vor realiza o listă cu sarcini de învăţare pe care le au la următoarele materii: lb.
română, matematică, geografie şi istorie. În continuare vor fi încurajaţi să specifice atât
sarcini specifice (ex. eseuri argumentative, eseuri la istorie). Clasa se împarte în 4 grupe;
elevii vor primi sarcini specifice şi strategii de învăţare pentru materia menţionată
 Se vor de exemple de strategii de învăţare
 Se completează pe tablă tabelul din fişa de lucru
 Se analizează metodele utilizate de elevi şi se explică metodele descriptive

 Identificarea asemănărilor şi deosebirilor dintre metodele utilizate pentru diferite materii
 Conştientizarea necesităţii însuşirii unui stil de învăţare practic şi eficient
 Îmbunătăţirea strategiilor de învăţare

 Lipsa de interes faţă de şcoală şi de educaţie
 Absenţa unora dintre elevi
235
TOOLKIT educaţional – Modulul VII – Proiecte de activitate
Poveşti la gura sobei
I. Titlul activităţii: Poveşti la gura sobei – activitate dedicată copiilor cu dificultăți de citire
II. Scop
 Cultivarea dragostei pentru lectură
III. Obiective
 Să înveţe să citească corect şi cursiv
 Să înveţe să citească cu intonaţie
 Să descopere bucuria lecturii
 Să înveţe că există şi alte surse de informare, nu doar
internetul
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: profesorul de limba română, învăţătorul, actor, poet, prozator
 Resurse materiale: cărţi, reviste, ziare, CD-uri, planşe, internet
V. Durată: 25 sesiuni x 90 min.
VI. Activităţi
 Activități de însușire a alfabetului și îmbunătățirea citirii
 Audiţie+discuţii. Se invită actorul care va interpreta o poveste atractivă, într-un cadru
special amenajat
 Povestiri pe grupuri mici. Fiecare copil va pregăti săptămânal un text pe care-l va citi
(interpreta) în faţa celorlalţi. Acesta va fi ajutat/corectat, de profesorul coordonator
 Concursuri de recitare, interpretare, creaţie literară şi literar-artistică
 Spectacol literar artistic cu invitaţi speciali, în cadrul căruia se vor dona cărţi, ziare, reviste,
CD-uri şi se va realiza o mică bibliotecă

 Dezvoltarea limbajului
 Îmbogăţirea limbajului cu cuvinte şi expresii noi
 Dobândirea citirii cursive şi cu intonaţie

 Reticenţă la efort
 Depăşirea timpului alocat
 Retinceţe din cauza diferenţelor de vârstă
 Deprinderi diferite
236
Pentru ce învăţ?
I. Titlul activităţii: Pentru ce învăţ?
II. Scop
 Identificarea motivelor care îi determină pe copii să
înveţe şi cultivarea unei atitudini pozitive faţă de
învăţătură
III. Obiective
 Identificarea factorilor motivaţionali în procesul
învăţării
 Conştientizarea rolului învăţământului în viaţa fiecăruia
 Elaborarea unei strategii de implementare a programului de prevenire a fenomenului de
părăsire a şcolii
 Dezvoltarea unor competenţe sau deprinderi
IV. Resurse alocate
V. Durată: 50 minute
VI. Activităţi
 Se prezintă rolul şi importanţa învăţării
 Edificarea şi evidenţierea motivelor pentru care copiii învaţă folosindu-se exemple
(pentru a fi cel mai bun, pentru a-i face mândri pe părinţi)
 Rezolvarea unei fişe de lucru din care să se evidenţieze aspectele motivaţionale ale
fiecărui elev privind învăţarea
 Alcătuirea unui clasament al motivelor de către fiecare copil
 Organizare în grupe de câte 4 elevi pentru completarea clasamentelor
 Alcătuirea unui clasament comun
 Vizionarea unui filmuleţ motivaţional

 Înţelegerea rolului şi importanţa şcolii în dezvoltarea personală
 Descoperirea propriilor valori şi dezvoltarea unei imagini de viitor
 Realizarea unei legături între elevi pe baza motivelor în cadrul lucrului pe grupe
 Înţelegerea factorilor motivaţionali
 Realizarea unui feed-back pozitiv
237

 Identificarea deficienţelor fiecărui copil
 Depăşirea timpului propus
 Bariera factorilor emoţionali
Bătaia nu-i ruptă din Rai!
I. Titlul activităţii: Bătaia nu-i ruptă din Rai!
II. Scop
 Integrarea într-un grup a unui educabil cu probleme de
adaptare ce provin din sânul familiei (maltratare, pedepse
inutile, bătaie), manifestate mai apoi printre tinerii de vârsta
lui
III. Obiective
 Să înțeleagă că Dumnezeu l-a creat bun şi nu rău
 Să înţeleagă ce înseamnă iubirea faţă de aproapele (familie,
colegi, necunoscuți)
 Să conştientizeze că educabilii din grup sunt prieteni şi un
ajutor pentru el
 Să lucreze în echipă
 Să-şi dezvolte capacitatea de a-i asculta şi pe cei din jur
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: copiii, părinții, profesorul, centrul de tineret, voluntari, preotul
 Resurse materiale: cretă, tablă, video-proiector, planşă, fişă, pixuri
V. Durată 90 min
VI. Activităţi
 Proiectarea unui filmuleţ creştin din care să se observe că virtutea dragostei este cea care
trebuie să guverneze relațiile atât în cadrul familiei, cât şi în societate
 Citirea textului biblic din Epistola I către Corinteni, cap. 13, versetele 4-8
 Atât copiii cât și părinții vor notar în fișă modurile în care se manifestă virtutea dragostei
în viața de familie și în societate
238

 Să se poată deschide faţă de cei din jur
 Să corecteze un comportament violent
 Să definească ce este iubirea faţă de aproapele
 Să ofere un feed-back pozitiv

 Dezinteresul pentru activitate și respingerea faţă de grup
 Neîncadrarea în orarul propus
Valori creştine
I. Titlul activităţii: Valori creştine
II. Scop
 Activitatea are ca scop să-i facă pe
tinerii de liceu, să cunoască valorile
creştine, pentru a-şi putea forma
deprinderi şi comportamente moral-
religioase
III. Obiective
 Să identifice principalele virtuţi creştine.
 Să conştientizeze valorile creştine ce decurg din acestea.
 Să utilizeze un limbaj din sfera valorilor creştine
 Să-şi consolideze deprinderi adecvate de comportament religios.
 Să cunoască modul de comportare a Mântuitorului şi a Sfinţilor faţă de comportamentele
deviante.
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: psiholog, preot, profesor, poliţist
 Resurse materiale: flip chart, video-proiector, markere, fişe de lucru, teste psihologice
V. Durată: 50 min x 3 sesiuni
VI. Activităţi
 Discuţie între psiholog şi tineri
239
 Aplicare de teste psihologice

 Vizitarea unui centru de reeducare pentru minori
 Vizionare de filme în care tinerii pot observa consecințele comportamentelor deviante
(droguri, furt, violenţă)

 Tinerii să deprindă abilitatea de a intui
consecinţele faptelor lor
 Să se ferească de anturaje dubioase
 Să fie mai apropiaţi de Biserică şi de valorile
creștine universal valabile
 Să cunoască virtuţile creştine şi să le transpună în
viața proprie

 Neimplicarea tuturor tinerilor în activitate
 Lipsă de susținere din partea părinţilor
 Implicare slabă din partea autorităţilor locale
240
Valenţe educativ-spirituale ale Tainei Sfintei Spovedanii
Titlul activităţii: Valenţe educativ-spirituale ale

Tainei Sfintei Spovedanii
I. Scop:
 conştientizarea şi analizarea obiectivă a faptelor
personale, înţelegându-le consecinţele
II. Obiective
 Să identifice factorii implicaţi în Taina Spovedaniei
 Să înțeleagă rolul Tainei Sfintei Spovedanii în viaţa creştinului
 Formarea deprinderii de a participa la Taina Spovedaniei prin post, rugăciune, căinţă,
împăcarea cu semenii, împlinirea canonului
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: elevi, profesori, preot, părinţi, psiholog
 Resurse materiale: hârtie, creioane, Biblia, catehism, video-proiector, laptop
V. Durată: 1,30 min.
VI. Activităţi
 Lecturarea unor texte scripturistice specifice (Evanghelia după Matei, cap. 5 și 6)
 Vizionarea unui film de scurt metraj cu mesaj referitor la iertare și dragoste
 Realizarea unor desene
 Concurs biblic pe grupe
 Prezentarea unor aspecte practice

 Înţelegerea rolului şi importanţei Bisericii şi a şcolii în vederea formării unui caracter
sănătos
 Cunoaşterea motivelor pentru care ne spovedim
 Competenţa alegerii duhovnicului şi a Bisericii
 Dezvoltarea deprinderii de a spune adevărul şi de a fi responsabil pentru faptele proprii

 Depăşirea factorului emoţional
 Realizarea feed-back-ului în vederea valorificării rezultatelor
 Inhibarea elevilor în prezenţa unor persoane străine
241
De ce mergem la Biserică?
I. Titlul activităţii: De ce mergem la Biserică?
II. Scop
 înţelegerea rolului Bisericii în viața omului
III. Obiective
 Identificarea factorilor care îi apropie pe copii de
Biserică
 Latură reglatorie
 Latură relaţional-valorică
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: preotul, părinţii, Biserica - instituţie divino-umană
 Resurse materiale: hârtie, pixuri, tablă, creioane, icoane, fişe de lucru
V. Durată: 60 min.
VI. Activităţi
 Explicarea Bisericii ca instituţie divino-umană
 Prezentarea relației om-Biserică, din perspectiva creștin-ortodoxă
 Participarea la activități cultice
 Jocuri pentru cunoaşterea de sine şi a celui de lângă noi
 Răspunsuri şi întrebări

 Încredere în sine
 Cunoaşterea şi redarea motivelor pentru a ne spovedi
 Participarea la Biserică şi la Sfintele Slujbe

 Neparticiparea la slujbele Bisericii
 Întârzierea la Sfânta Liturghie
 Îndepărtarea şi neapropierea de Biserică
242
Este uşor să învăţăm!
I. Titlul activităţii: Este uşor să învăţăm!
II. Scop
 Sprijinirea elevilor cu dificultăţi de
învăţare în vederea însuşirii unei
educaţii complete
III. Obiective
 Realizarea unui standard de referinţă
pentru educaţie
 Realizarea unui instrument de lucru pentru evidenţierea dificultăţilor de învăţare
 Realizarea unei liste cu activităţile remediale
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: psiholog, pedagog, sociolog, elevi, preot
 Resurse materiale: coli de hârtie, instrumente de scris, cărţi de specialitate
V. Durată: 70 de zile a câte 8 ore
VI. Activităţi
 Studierea indicaţilor de referinţă în educaţie
 Realizarea graficului de indicaţii
 Stabilirea părţilor instrumentului
 Realizarea instrumentului
 Identificarea de activităţi remediale
 Realizarea listei de activităţi corespunzătoare fiecărei probleme

 Standardul de referinţă educaţional
 Instrumentul de evaluare al elevilor
 Lista activităţilor
243
Ce mi-ar plăcea să fac?
I. Titlul activităţii: Ce mi-ar plăcea să fac?
II. Scop
 Identificarea preferinţelor şi abilităţilor
elevilor
III. Obiective
 Să denumească activităţile preferate
 Să numească abilităţile care-i ajută în
realizarea activităţilor dorite
 Să identifice abilităţile pe care ar putea să le dezvolte, pentru a creşte performanţa în
activităţile lor
 Să exemplifice activităţi la care întâmpină greutăţi
 Să stabilească o bună colaborare cu colegul de bancă, asemănările şi deosebirile dintre
preferinţele lor
IV. Resurse alocate

 Resurse umane: preotul, profesorul, psihologul
 Resurse materiale: coli de hârtie, flipchart, marker, videoproiector, planşe, laptop, fişe de
lucru
V. Durată: 50 de min.
VI. Activităţi
 Prezentarea unui film cu activităţi din diverse domenii
 Discuţii referitoare la abilităţile necesare desfăşurării
activităţilor vizionate
 Precizarea activităţilor preferate pe flipchart
 Completarea casuţelor din fişa de lucru Ce mi-ar place
să fac?, cu activităţi preferate
 Confruntarea opţiunilor de fişă cu cele ale colegului şi stabilirea de asemănări şi deosebiri
 Prezentarea Pildei Talanţilor şi interpretarea ei (Evanghelia după Matei, cap. 25)

 Participarea activă şi afectivă a elevilor la activitate
 Trezirea interesului elevilor pentru tema propusă
 Realizarea unui feed – back eficient
 Îmbunătăţirea relaţiilor inter-colegiale şi a respectului de sine.

 Inhibarea elevilor de a participa activ la activitate în prezenţa unor persoane străine
 Neîncadrarea în timpul stabilit iniţial
 Prelungirea, ca timp, a unei activităţi faţă de alta
244
TOOLKIT educaţional – Anexe –
Anexa 1 (modulul al IV-lea)
Profilul conștientizării diversității

Atribuiţi întrebărilor următoare punctajele corespunzătoare, în funcţie de cât de des vi
se întâmplă să vă comportaţi în maniera descrisă:
1p: aproape niciodată
2p: rareori
3p: de obicei
4p: aproape întotdeauna
1. Atenţionez pe cei care fac comentarii peiorative, defavorabile din punct de vedere
rasial/etnic/religios?
2. Mă manifest deschis (vorbesc pe faţă) atunci când cineva umileşte o altă persoană sau
acţionează inadecvat?
3. Mă gândesc la impactul comentariilor sau acţiunilor mele înainte de a vorbi sau acţiona?
4. Refuz să particip la glume care sunt defavorabile oricărui grup, cultură sau sex?
5. Mă abţin să repet informaţii sau zvonuri care ar întări prejudiciul sau părtinirea?
6. Verific realitatea înainte de a prelua sau de a crede în presupoziţiile avansate de către cineva?
7. Conştientizez sau mă împotrivesc tendinţelor părtinitoare care-mi afectează gândirea?
8. Evit folosirea unui limbaj care să întărească stereotipurile negative?
9. Consider şi transmit mesajul după care membrii claselor protejate sunt la fel de îndemânatici
şi de competenţi precum ceilalţi?
10. Cunosc oameni din diferite culturi şi grupuri, ca indivizi?
11. Îmi dau seama că membrii altor culturi au nevoie de cunoaşterea între ei şi le favorizez
întâlnirile şi contactele corespunzătoare?
12. Accept şi susţin ideea conform căreia nu toţi trebuie să acţioneze astfel încât să pară a fi de
interes pentru organizaţia/grupul meu?
13. Îmi asum responsabilitatea de a-i ajuta pe cei nou veniţi în organizaţia mea, inclusiv pe
femei şi pe cei care aparţin altor culturi, vârste, niveluri culturale, pentru a se simţi primiţi şi
acceptaţi?
14. Includ membri ai claselor protejate, inclusiv femei, în reţelele informale şi/sau la
evenimentele sociale?
15. Caut să cunosc şi să apreciez bogăţia altor culturi şi respect sărbătorile şi evenimentele
acestora?
16. Cer şi planific evenimente socio-culturale la care oricine poate participa?
17. Încurajez membrii claselor protejate să vorbească despre problemele sau evenimentele lor
şi tratez aceste chestiuni ca valide?
18. Încurajez membrii claselor protejate, inclusiv femeile, să-şi asume riscuri?
19. Ascult ideile membrilor claselor protejate şi le acord credit, atât în întâlnirile individuale,
cât şi în cele de grup?
20. Includ membrii claselor protejate în procesele de luare a deciziilor care îi afectează direct?
21. Acord autoritate membrilor claselor protejate, oferindu-le responsabilităţi în aceeaşi măsură
în care le ofer şi altora?
245
22. Ofer un feedback direct şi la timp membrilor claselor protejate, inclusiv femeilor?
23. Împărtăşesc regulile scrise sau nescrise ale organizaţiei mele celor care fac parte din diferite
culturi?
24. Nu iau în considerare caracteristicile fizice atunci când interacţionez cu alţii sau atunci când
iau decizii privitor la competenţa sau abilitatea lor?
25. Îmi asum responsabilitatea de a ajuta organizaţia/grupul meu pentru a respecta/îndeplini
cerinţele legale?
26. Urmăresc şi sprijin politicile organizaţionale care privesc tratamentul egal, inclusiv
combătându-i pe aceia care le încalcă?
27. Îi iau în considerare pe membrilor claselor protejate, inclusiv femeile, pentru orice ocazie
sau funcţie în care eu am influenţă?
28. Îi ţin pe toţi, inclusiv pe cei care sunt membri ai claselor protejate, în contact cu toate
canalele de informare, atât formale, cât şi informale?
29. Ofer tuturor membrilor sau angajaţilor posibilităţi ample de pregătire, perfecţionare şi
educaţie pentru a fi de folos în meseriile lor şi pentru a le permite dezvoltarea?
30. Fac un efort suplimentar pentru a ajuta organizaţia/grupul meu să reţină angajaţi dintre
membrii claselor protejate?
31. Îi sprijin pe ceilalţi pentru a acţiona în direcţia manifestării diversităţii culturale?
32. Ofer îndrumare, atât formală, cât şi informală, inclusiv membrilor claselor protejate, pentru
a-i iniţia relaţional pe noii angajţi?
33. Mă opun politicilor şi procedurilor organizaţionale care duc la excluderea oricui?
34. Fac tot ce pot pentru a contribui la crearea unui mediu de muncă în care toţi angajaţii să fie
respectaţi şi valorizaţi?
35. Fac eforturi suplimentare pentru a mă educa în ceea ce priveşte celelalte culturi?
36. Telefonez, scriu sau, într-o manieră sau alta, protestez atunci când o carte, o revistă, un ziar,
o emisiune de televiziune sau o anume parte a mass-media perpetuează sau intensifică o
discriminare sau o prejudecată?
37. Refuz să mă alătur sau să mai rămân membrul unei asociaţii/grup care permite ori
promovează valori, practici care sunt rasiste, discriminatorii sau care prejudiciază?
38. Particip la acivităţile comunitare sau voluntare care se integrează eforturilor de schimbare?
39. Fac eforturi suplimentare pentru a ajunge să cunosc oameni de diferite origini şi culturi?
40. Spun ”cred că nu este potrivit sau indicat” când consider că ceva pare a fi un prejudiciu, o
discriminare?
Scorul
1. 0-40 Ofensator naiv. Scorul variază foarte mult, din cauză
că această populaţie nu este conştientă de
repercursiunile şi prejudiciile acestui impact.
2. 40-79 Continuator. Continuatorii sunt conştienţi de
părtiniri şi prejudicii, dar continuă comportamentele
neadecvate.
3. 80-119 Ocolitor. Ocolitorii (suporteri tăcuţi) sunt conştienţi
de părtiniri, dar tolerează comportamentele injuste.
4. 120-139 Agent al schimbării. Agentul schimbării ia act de cea
mai oportună cale de schimbare a stării de fapt.
5. 140-160 Combator. Luptătorii atacă prejudecăţile reale sau
imaginare. Ei sunt împotriva discriminării, plătind,
câteodată, pentru aceasta.
246
Interpretare
Următoarele explicaţii ale categoriilor menţionate vă vor ajuta să vă cunoaşteţi calibrul
prejudecăţilor şi să acţionaţi în cunoştinţă de cauză.
Ofensatorul naiv Oamenii din această categorie nu realizează amploarea
comportamentului lor negativ. Chiar atunci când aceştia îi ofensează pe
alţii, ei nu sunt conştienţi de conduita lor ofensativă. Acceptă afirmaţiile
stereotipice denigrative ca pe ceva foarte firesc. Nu sunt conştienţi când
comit fapte ilegale.
Continuatorul Cei din această categorie sunt conştienţi de prejudecăţile lor şi

realizează comportamentul lor ofensator faţă de alţii. Totuşi, ei continuă
vechi stereotipuri comportamentale, făcând glume sau fiind inerţi la
afirmaţii denigratoare faţă de minoritari. Acestora trebuie să le fie
amintite permanet comportamentele dezirabile faţă de alteritate.
Evitatorul Persoanele din această categorie conştientizează propriile prejudecăţi şi
pe ale altora. Ei luptă împotriva gândurilor proprii, dar nu adoptă cele
mai adecvate poziţii faţă de comportamentele celorlalţi. Ei încearcă să
nu afişeze o poziţie vizibilă şi, de aceea, comportamentele lor sunt
percepute ca fiind acceptate. Aceştia sunt un fel de suporteri tăcuţi.
Răspunsurile cotate cu 1 sau 2 vor trebui să le dea de gândit celor care
încearcă să schimbe atitudinile indivizilor incluşi în această categorie.
Agentul schimbării Persoanele din această categorie nu numai că sunt conştienţi de
propriile prejudecăţi, ci şi cele ale altora. Ei sunt doritori să schimbe
percepţiile actuale prin acţiuni corespunzătoare. Aceştia încearcă să
identifice discriminarea şi să lupte împotriva ei.
Combatantul Oamenii din această categorie sunt constant conştienţi de acel
comportament care pare clădit pe prejudecăţi şi se confruntă cu
purtătorii acestor conduite. Ei joacă un rol important în ajutorarea
minorităţilor pentru drepturile lor, plătind adesea pentru aceasta.
Persoanele din această categorie pot fi recrutaţi ca redutabili agenţi ai
schimbării.
(C. Cucoş, 2000, p. 232-234)
247
Teme de reflecţie
Egalitatea de şanse în educaţie
În literatura de specialitate, conţinutul sintagmei egalizarea şanselor defineşte, în plan
psihologic, ”posibilitatea de a obţine un destin în funcţie de talentul şi de vocaţia fiecărei
personalităţi”. În plan social însă, această situaţie, dependentă de certificatele şcolare,
dobândite pe diferite trepte ale sistemului de învăţământ, consemnează, de fapt, întărirea,
menţinerea sau doar uşoara ameliorare a inegalităţilor evaluabile la nivelul raportului
intrare/ieşire.
Înţelegerea sintagmei egalizarea şanselor implică şi o perspectivă de analiză proprie
sociologiei educaţiei, din perspectiva următoarelor patru situaţii:
1. şcoala reproduce inegalităţile sociale difuzând o cultură de clasă care modelează
conştiinţa profundă a indivizilor până la acceptarea şi chiar legitimarea stării de fapt
(vezi perioada anilor 1950-1960);
2. şcoala aplică la problemele sale specifice un model de analiză inspirat din economie,
care accentuează rentabilizarea investiţiilor şcolare, în raport cu deciziile
psihologice, individuale/individualizate, necesare într-un spaţiu pedagogic definit
social (vezi anii '70);
3. şcoala înregistrează o nouă evoluţie a învăţământului de masă adaptat/adaptabil la
rigorile noi ale mediului socioeconomic şi cultural, care solicită formarea de bază
şi continuă a cadrelor didactice, date fiind contextele tot mai diversificate în care
acţionează (vezi perioada anilor 1970);
4. şcoala multiplică eforturile evocate anterior, la nivelul unor programe curriculare
adaptabile la situaţii din ce în ce mai diversificate, atât prin modul lor de construcţie
pedagogică (prelungirea trunchiului comun, aplicarea educaţiei permanente pe
verticala şi pe orizontala sistemului), cât şi prin evaluarea managerială a efectelor
lor sociale (optimizarea continuă a proceselor de integrare şcolară şi socio-
profesională) – perioada anilor 1980-1990. (Cf. S. Cristea, 2000, p. 127)
Analizaţi textul de mai sus din perspectiva celor 4 situaţii descrise. Explicaţi în ce măsură
aceste situaţii reflectă conţinutul sintagmei egalizarea şanselor, respectiv în ce măsură
reflectă necesităţile şi specificul realităţilor socio-economice contemporane româneşti şi
internaţionale.
I. Provocările educaţiei
UNESCO a evidenţiat 4 piloni ai învăţării, în calitate de strategie care ar putea sprijini
confruntarea şi rezolvarea provocărilor menţionate în acest capitol:
1. A învăţa să trăieşti împreună cu alţii: educaţia ar trebui să consolideze deprinderile şi
abilităţile de care educabilii au nevoie pentru a accepta interdependenţa cu alţi oameni,
pentru a rezolva conflictele, pentru a lucra şi planifica împreună cu alţii obiective
comune şi un viitor comun, pentru a respecta pluralismul şi diversitatea (de exemplu,
248
în ceea ce priveşte sexul, originea etnică, religia, cultura), pentru a participa activ la
viaţa comunităţii.
2. A învăţa să cunoşti: educaţia ar trebui să îi ajute pe elevi să dobândească instrumente
ale cunoaşterii, esenţiale instrumente de învăţare a comunicării şi exprimării orale, a
citirii, numărării şi rezolvării problemelor, să dobândească cunoştinţe generale mai
extinse şi o cunoaştere în profunzime a câtorva domenii, să înţeleagă drepturile şi
responsabilităţile, să înveţe cum să înveţe.
3. A învăţa să faci: educaţia ar trebui să-i ajute pe educabili să dobândească deprinderi
profesionale şi competenţe sociale şi psihologice care să le dea posibilitatea să ia decizii
informate cu privire la diferite situaţii de viaţă, să funcţioneze în relaţii sociale şi de
muncă, să utilizeze instrumente tehnologice, să satisfacă cerinţe elementare şi să
contribuie la îmbunătăţirea calităţii propriei vieţi şi a vieţii celorlalţi;
4. A învăţa să fii: educaţia ar trebui să contribuie la dezvoltarea personalităţii şi să le dea
oamenilor posibilitatea de a acţiona cu o mai mare autonomie, judecată, gândire critică
şi reponsabilitate personală; obiectivul ar trebui să fie dezvoltarea tuturor aspetelor
legate de memoria, raţiunea, simţul estetic, valorile spirituale, capacităţile fizice şi
aptitudinile de comunicare potenţiale; un stil de viaţă sănătos şi beneficierea de sport şi
recreere; aprecierea propriei culturi; valorificarea unui cod etic şi moral corespunzător,
capacitatea de a vorbi şi de a se apăra, flexbilitate. (***, REPERE, Manual de ducaţie
pentru drepturile omului cu tineri, 2004, p. 408)
Pornind de la informaţiile oferite de textul de mai sus, încercaţi să identificaţi

provocările educaţionale din societatea contemporană, luând ca punct de reper
tensiunile cu care se confruntă lumea şi care afectează, în mod inevitabil, educaţia.
II. Fenomenul discriminării

Discriminarea persoanelor sau a grupurilor din motive de rasă, religie, sex, origine
etnică, descendenţă, naţionalitate sau orientare sexuală este interzisă de către multe
instrumente internaţionale de drepturi ale omului şi de majoritatea legislaţiilor naţionale.
Cu toate acestea, minorităţile sunt discriminate în mod tradiţional, indiferent dacă este
vorba despre minorităţi naţionale, religioase, culturale, etnice sau sociale (***, REPERE,
Manual de ducaţie pentru drepturile omului cu tineri, 2004, p. 286).
Pornind de la analiza referinţelor din textul de mai sus, răspundeţi la următoarele

întrebări:
V-aţi simţit vreodată discriminat?
Puteti da exemple de acţiuni discriminatorii cu care v-aţi întâlnit sau despre care aţi
auzit?
Ce soluţii de eradicare a discriminării în mediul instructiv-educativ aţi putea
propune?
249
Fișe de lucru
Diferențele asemănătoare
Obiectivul activităţii: identificarea asemănărilor şi diferenţelor dintre oameni.
Concepte-cheie: valorizarea pozitivă a diversităţii, discriminare, înţelegerea propriei
persoane.
Informaţii preliminare: Fiecare om are anumite asemănări şi anumite deosebiri faţă
de ceilalţi oameni. Un aspect extrem de important în crearea stereotipurilor şi
prejudecăţilor este că diferenţele sunt supraevaluate, în timp ce asemănările sunt
subevaluate. Această activitate le permite educabililor să înţeleagă cum se aseamănă şi
cum se deosebesc oamenii.
Materiale: fişă de lucru: ”Diferenţele asemănătoare” şi creioane.
Activitate:
1. Cereţi educabililor (elevilor) să completeze fişa de lucru.
2. Împărţiţi educabilii în perechi, la întâmplare, şi cereţi membrilor fiecărei perechi să-
şi compare răspunsurile. Îndrumaţi-i să observe asemănări şi deosebiri între ei.
3. Cereţi educabililor să-şi compare răspunsurile încă de trei ori, cu alţi trei cursanţi.
Întrebări pentru discuţii:
- La ce categorii aveţi aceleaşi răspunsuri ca şi ceilalţi?
- În ce fel sunteţi asemănători cu ceilalţi colegi cu care aţi vorbit?
- În ce fel sunteţi diferiţi de ceilalţi cu care v-aţi comparat asemănările şi deosebirile?
- Aţi fost vreodată trataţi necorespunzător din cauza diferenţelor dintre voi şi alţi
oameni? Puteţi să daţi ca exemplu adulţi care îi tratează pe copii negativ doar pentru
că sunt copii, nelăsându-i să ia parte la diferite activităţi?
Indicaţii pentru formatori:
S-ar putea ca educabilii să aibă nevoie de îndrumarea dvs. pentru a înţelege că
diferenţele dintre oameni nu definesc automat persoanele sau grupurile ca fiind mai
bune sau mai rele decât altele. Diferenţele se recomandă a fi percepute drept calităţi
care fac dintr-o persoană sau un grup ceva unic.
În cazul în care cursanţii au dificultăţi în completarea fişei de lucru, încurajaţi-i să fie
creativi!
250
FIŞA DE LUCRU A CURSANŢILOR
NUMELE:
PRENUMELE: Data:
Completaţi în coloanele următoare cel puţin trei asemănări şi trei deosebiri în

ceea ce vă priveşte, în raport cu categoriile respective.
Categoria Asemănări Deosebiri
Membru/membră al/a Trei asemănări între Trei deosebiri între mine
familiei mine şi membrii familiei şi membrii familiei mele
mele sunt: sunt:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Prieteni Trei asemănări între Trei deosebiri între mine
mine şi prietenii mei şi prietenii mei sunt:
sunt: 1.
1.
2.
2.
3.
3.
Animale Trei asemănări între Trei deosebiri între mine
mine şi animale sunt: şi animale sunt:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Oamenii care au altă Trei asemănări între Trei deosebiri între mine
religie mine şi oameni care au şi oameni care au altă
altă religie sunt: religie sunt:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
Oameni din alte ţări Trei asemănări între Trei deosebiri între mine
mine şi oameni din alte şi oameni din alte ţări
ţări sunt: sunt:
1. 1.
2. 2.
3. 3.
(Adaptare după D. Shapiro, 1998, p. 44-46)
251
CINE-I „EU”?
Motto: Eu sunt ceea ce sunt, tu eşti ceea ce eşti, ea este ceea ce este ... însă
împreună avem multe în comun.
Obiectivele activităţii:
- conştientizarea propriei identităţi şi a celorlalţi;
- identificarea elementelor pe care le avem în comun unii cu alţii;
- promovarea solidarităţii şi respectului.
Concepte-cheie: egalitatea sexelor, discriminare şi xenofobie, cetăţenie
Materiale: pixuri şi carioci colorate, culori diferite pentru fiecare participant, dacă este
posibil; câte o foaie pentru fiecare persoană.
Durată: 25min.
Activitate:
1. Pentru „încălzire”, participanţii sunt rugaţi să formeze perechi pentru organizarea unui
brainstorming. Trebuie să se prefacă că nu se cunosc şi să se prezinte unii altora.
2. Acum trebuie să se gândească la ceea ce este interesant şi important de ştiut despre o
persoană pe care o întâlneşti pentru prima oară. Se organizează un brainstorming
referitor la categoriile generale de informaţii. De exemplu, nume, vârstă, sex,
naţionalitate, rol în familie, religie, vârstă, gen, etnie, loc de muncă / unde studiază,
preferinţe muzicale, hobby-uri, sporturi, ce le place şi ce nu le place ş.a.
3. Explicaţi-le că acum vor afla cât de multe au în comun fiecare dintre ei cu ceilalţi din
grup. Distribuiţi-le hârtia şi pixurile şi explicaţi-le că primul lucru pe care trebuie să-l
facă este să deseneze o reprezentare a propriei identităţi. Trebuie să-şi imagineze că
sunt stele şi aspecte ale identităţii lor radiază în societate. Participanţii trebuie să aibă
în vedere 8-10 aspecte ale identităţii lor şi să deseneze steaua personală.
4. Spuneţi-le participanţilor să se plimbe prin sală şi să îşi compare stelele. Când găsesc
pe cineva cu care au în comun o rază de lumină, trebuie să scrie numele persoanei lângă
rază. (15 min)
5. Reuniţi întreg grupul şi rugaţi participanţii să vorbeacă despre cât de diferit este fiecare.
Le puteţi adresa următoarele întrebări:
- Ce aspecte ale identităţii au oamenii în comun şi care sunt unice?
- Cât de asemănători sau cât de diferiţi sunt oamenii din grupul vostru? Aveţi mai
multe aspecte în comun sau diferenţe?
6. În final se poate organiza un brainstorming despre aspecte ale identităţii pe care
participanţii le aleg şi despre cele cu care sunt născuţi. Le veţi scrie în două coloane, la
tablă.
Dezbatere şi evaluare
Se discută ce au descoperit participanţii despre ei înşişi şi despre ceilalţi.
- Ce au învăţat paticipanţii despre ei înşişi? Le-a fost greu să se hotărască care au fost
cele mai importante aspecte ale identităţii lor?
- Au fost surprinşi participanţii în urma comparaţiei cu stelele celorlalţi colegi? Au
avut mai multe sau mai puţine elemente în comun decât s-au aşteptat?
- Ce părere au avut participanţii despre diversitatea din grup? Au considerat că
diversitatea face grupul mai interesant sau a fost mai greu de lucrat împreună din
cauza diferenţelor?
- Cum se formează identitatea? Care dintre aspecte sunt construite de societate şi care
sunt înnăscute şi stabile?
252
- În special în privinţa problemelor legate de gen, care dintre aspecte sunt constuite
de societate şi care sunt înnăscute şi stabile? Participanţii au scris ”băiat” sau ”fată”?
Ce asociază oamenii cu aceste două cuvinte? Asociaţiile sunt aceleaşi pentru ambele
sexe şi pentru toate fetele şi toţi băieţii?
- Cât de mult sunt judecaţi oamenii în baza identităţii lor şi cât în funcţie de grupul
căruia îi aparţin?
Sfaturi pentru formator
Le puteţi oferi participanţilor un model de realizare a stelei personale. Vă puteţi
oferi ca exemplu sau puteţi oferi un exemplu imaginar: Olena, femeie, ucraineană,
mamă, soţie, formator, călătoare, îi place muzica.
Motivul pentru care fiecare participant primeşte o altă culoare este acela de a le
crea imaginea că fiecare este unic şi că grupul este format dintr-un curcubeu de
identităţi.
Unele dintre elementele de mai jos pot apărea pe parcursul brainstorming-ului
final (punctul 6):
- aspecte ale identităţii alese: nume, prieten, loc de muncă, membru într-un partid
politic, muzica preferată, stilul vestimentar, echipa de fotbal pe care o susţine etc.;
- aspecte ale identităţii cu care m-am născut: sex, vârstă, înălţime, culoarea ochilor
etc.;
- unele aspecte ale identităţii ar putea fi controversate, în special naţionalitatea, sexul,
religia, apartenenţa la o minoritate.
Discuţia despre modul în care se formează identitatea şi care aspecte ale identităţii sunt
create la nivel social şi care sunt înnăscute şi stabile va fi, de asemenea, controversată, în special
în privinţa genului şi a religiei. Este interesant să le cereţi paticipanţilor să se gândească la
propriul proces de maturizare şi cum anumite aspecte ale identităţii lor s-au schimbat de-a
lungul anilor, probabil chiar acele aspecte ale identităţii pe care le consideră fixe.
Se pot trage câteva concluzii din aceste discuţii, de exemplu că suntem cu toţii fiinţe
umane care au drepturi care nu pot fi acordate sau luate, indiferent de rasă, culoare, proprietate,
locul de naştere sau alt statut.
(Adaptare după ***, REPERE, Manual de educaţie pentru drepturile omului cu tineri,
Timişoara, Institutul Intercultural, 2004, p. 119-121)
LISTA SENTIMENTELOR
- Să alcătuiască liste de cuvinte care exprimă sentimente;
- Să descrie căi de exprimare a emoţiilor;
- Să recunoască faptul că există o varietate de feluri în care oameni diferiţi îşi exprimă
aceeaşi emoţie.
Concepte-cheie: valorizare pozitivă a diversităţii, sentimente, comunicare nonverbală,
respect de sine, comunicare verbală.
Informaţii preliminare: Oamenilor le vine uneori greu să-şi comunice emoţiile,
deoarece au dificultăţi în a găsi ”cuvântul potrivit” pentru a-şi descrie propriile trăiri. Educabilii
vor putea să exprime mai clar ceea ce simt şi să-i înţeleagă în mod adecvat pe cei din jur, dacă
vocabularul lor activ, privind cuvintele care exprimă, se va îmbogăţi. Acest tip de cunoaştere
este extrem de folositor când oamenii au nevoie să-şi exprime sentimentele cu claritate, fără
echivoc.
Materiale necesare: tablă şi cretă sau o coală mare de hârtie şi un marker.
Activitate:
253
1. Scrieţi în mijlocul tablei sau a colii de hârtie ”Cuvinte care exprimă sentimente”.
2. Cereţi cursanţilor să dea cât mai multe exemple de astfel de cuvinte. Spuneţi-le că ştiţi
că sunt capabili să dea mai mult de 25 de astfel de exemple.
3. După de aţi notat cuvintele, spuneţi-le că urmează să derulaţi un joc. Un voluntar vine
în faţa sălii, alege un cuvânt din listă (fără să aspună cuiva care este cuvântul ales) şi
interpretează sentimentul respectiv. Ceilalţi încearcă să ghicească cuvântul ales. Cel/cea
care ghiceşte are dreptul să vină în faţa sălii şi să continue interpretarea altui cuvânt pe
care colegii trebuie să-l ghicească.
4. După interpretarea mai multor cuvinte din listă, cereţi cursanţilor să stea în cerc. Cereţi
unui voluntar să rostească un cuvânt la alegere din lista elaborată iniţial. Toţi cursanţii
trebuie să interpreteze acel sentiment. Cereţi tuturor să observe expresiile celorlalţi.
Realizaţi de mai multe ori acest exerciţiu.
- A fost uşor sau greu să vă gândiţi la atâtea cuvinte care exprimă sentimente? De ce?
La care dintre cuvinte v-a fost cel mai greu să vă gândiţi? De ce?
- Care dintre sentimente a fost cel mai greu de interpretat? Aţi avut cu toţii aceeaşi
expresie în momentul interpretării unui anumit sentiment? (Nu.) De ce nu? (Pentru
că oamenii se exprimă pe ei foarte diferit).
- Se poate întâmpla ca doi oameni să aibă expresii complet diferite simţind totuşi
acelaşi lucru? Aţi putea da un exemplu pentru o astfel de situaţie?
- Dacă doi oameni se ceartă şi doar unul dintre ei pare furios, înseamnă că cealaltă
persoană nu este deloc furioasă?
- Cereţi unui voluntar să încercuiască toate cuvintele care se referă la sentimente
pozitive (de exemplu, fericit, răbdător ş.a.). Cursanţii oferă, de regulă, multe
exemple de cuvinte care se referă la sentimente negative. Dacă se întâmplă aşa şi în
cazul exerciţiului propus de dvs., întrebaţi educabilii: ”Din ce cauză credeţi că au
fost puse în listă mai multe cuvinte care exprimă sentimente negative?”. Care credeţi
că este importanţa cunoaşterii profunde atât a cuvintelor care exprimă stările noastre
mai puţin plăcute, cât şi a celor care exprimă stările în care ne simţim foarte bine?
Indicaţii pentru formatori
Dacă observaţi că le este greu cursanţilor să ofere exemplele cerute, oferiţi-le un scenariu. De
exemplu, aţi putea spune: ”Cum credeţi că se simte o persoană care are de luat o decizie foarte
grea?” (confuză, frustrată, tristă, furioasă etc.).
254
Anexa 4 (modul al VII-lea)
Temă de reflecţie
Educaţia remedială, ca modalitate de combatere a eşecului şcolar, presupune
cunoaşterea factorilor care determină apariţia şi întreţinerea acestui fenomen, factori care
reflectă necesitatea angajării şi asumării responsabilităţii tuturor ”actorilor educaţiei”. Este
vorba de două categorii de factori:
1. Factorii care exprimă imaturitatea şcolară a educabilului, acţionând ca factori
interni ce reflectă deficienţele apărute la nivelul unităţii bio-psiho-sociale a
personalităţii. Aceştia intervin în calitate de:
- factori biologici: incapacitate de rezistenţă fizică la efort, în condiţiile unei activităţi
sistematice, probleme de sănătate, defecte, deficienţe fizice, fiziologice etc., care
perturbă activitea de învăţare.
- Factori psihologici: incapacitate de înţelegere, analiză, sinteză a cunoştinţelor,
incapacitatea de planificare a activităţii de învăţare, incapacitate de declanşare,
întreţinere şi finalizare a efortului voluntar necesar pentru depăşirea obstacolelor
obiective şi subiective care apar în activitatea de învăţare, incapacitate de
concentrare în activitatea de învăţare, incapacitate de raportare corectă la propriile
posibilităţi de învăţare, tendinţă de supraestimare, subestimare etc .
- factori sociali: incapacitate de adaptare la colectiv, conduită inadecvată în clasă,
şcoală, familie, comunitate, incapacitate de integrare a informaţiilor şi sentimentelor
morale la nivel de convingere morală, incapacitate de integrare a obişnuinţelor
morale la nivel de atitudine morală, angajată deplin în structura personalităţii
umane.
2. Factorii care exprimă ineficienţa pedagogică a ”actorilor educaţiei”, în special a

cadrelor didactice şi a părinţilor, dar nu numai, acţionând ca factori externi care
reflectă, în diferite grade, deficienţele procesului de:
- depistare şi corectare a tulburărilor instrumentale de limbaj;
- asistenţă complexă (psihopedagogică, socială, medicală, logopedică etc.);
- recuperare a cunoştinţelor şi deprinderilor de bază, indispensabile pentru atingerea
obiectivelor specifice fiecărei trepte şi discipline de învăţământ (vezi specificul
educaţiei remediale);
- proiectare şi realizare adecvată a strategiilor de predare/învăţare/evaluare;
- individualizare efectivă a activităţilor educative. (S. Cristea, 2000, p. 128)
Discutaţi modul cum, diferitele combinaţii posibile apărute între unii dintre aceşti
factori, pot avea drept consecinţă tendinţa de generalizare a eşecului şcolar.
255
ANEXA 5 (modul al VII-lea)
Fișe de lucru
Maria spune
Această activitate este gândită pentru a arăta educabililor că există anumite riscuri
atunci când, vrând să ajutăm pe cineva, oferim sfaturi. Nu este niciodată nepotrivit să
cerem sau să dăm sfaturi. Puteţi cere cursanţilor să dea exemple de situaţii în care a
da sfaturi unui coleg care întâmpină dificultăţi de învăţare, reprezintă un lucru bun.
Într-o astfel de situaţie de la cine ar putea acesta cere sfaturi şi de ce?
- Să menţioneze riscurile care există atunci când dăm sfaturi;
- Să explice de ce este important să ia ei înşişi decizii;
- Să descrie acţiuni care indică diferite moduri de a ne comporta într-o situaţie de
discriminare;
- Să spună ce este puterea;
- Să precizeze în ce fel poate fi puterea limitată.
Concepte-cheie: a lua decizii, responsabilitate personală, putere/autoritate, forţa
proprie.
Informaţii preliminare:
Elevii cer adeseori sfatul cuiva când se află în situaţii dificile în mediul şcolar. Acest
exerciţiu este gândit să-i facă pe elevi să înţeleagă că au, de cele mai multe ori,
răspunsurile pentru situaţiile lor dificile. Ei au nevoie, mai curând, de o persoană care
să le asculte, cu răbdare, problemele.
Gândiţi-vă la situaţiile dificile cu care v-aţi confruntat în viaţă şi cărora a trebuit să
le faceţi faţă. Probabil că aţi cerut sfatul cuiva pentru a vă rezolva situaţia, dar, în final,
decizia v-a aparţinut. Învăţându-i pe cursanţi să evite să ofere întotdeauna sfaturi, îi
ajutăm să devină mai responsabili faţă de propriile decizii din viaţa lor.
Dar de ce să nu dăm sfaturi? Gândiţi-vă ce se poate întâmpla dacă dvs. sau un alt
elev daţi sfaturi celorlalţi copii din clasă. Dacă aceştia vă urmează sfatul, se pot întâmpla
două lucruri.
1. Dacă sfatul s-a dovedit a fi potrivit, elevii vor veni mereu la dvs. sau la colegul
lor când trebuie să ia o decizie. Ei devin astfel dependenţi de dvs. şi mai puţin
responsabili pentru propriile lor alegeri.
2. Dacă sfatul s-a dovedit a fi nepotrivit, elevii consideră că decizia nu este
responsabilitatea lor, deoarece altcineva i-a îndrumat. Elevii vă pot învinovăţi
pe dvs. sau pe colegul lor pentru problemele lor. În ambele situaţii puteţi să-i
ajutaţi pe elevi să devină mai responsabili faţă de propriul comportament dacă
le daţi prilejul să analizeze consecinţele pozitive şi negative ale propriilor
alegeri. Cunoaşterea de sine este importantă în acest context.
Materiale: fişa de lucru ”Muşchi”
Activităţi:
Activitatea 1:
256
1. Cereţi cursanţilor să se ofere, pe rând, voluntari, jucând rolul ”Maria”.

2. Maria stă în faţa clasei şi dă comenzi (de exemplu, ”Atingeţi-vă nasul”).
3. Aceste comenzi pot începe prin formula ”Maria spune” sau nu.
4. Dacă comanda nu începe cu ”Maria spune”, cursanţii nu trebuie să răspundă la
comandă. Astfel, dacă conducătorul de joc spune ”Maria spune să vă atingeţi
nasul”, cursanţii trebuie să facă acest lucru. Dar dacă aceasta spune ”Atingeţi-
vă nasul”, nimeni nu trebuie să răspundă la această comandă. Cineva care face
o greşeală are dreptul la o nouă încercare. Cu cât jocul este jucat mai repede, cu
atât va fi mai dificil.
5. După ce câţiva cursanţi au devenit Maria, interpretaţi dvs. rolul ei.
6. După ce le daţi elevilor câteva comenzi, arătaţi-le un scaun şi spuneţi-le
următoarele: ”Maria spune să mâncaţi scaunul acesta”. Desigur că nimeni nu va
încerca să mănânce scaunul.
7. Când cursanţii vor fi intrigaţi şi curioşi în legătură cu indicaţia dată de a mânca
scaunul, începeţi discuţia pe baza întrebărilor care urmează.
- De ce nu aţi mâncat scaunul?
- De ce aţi făcut ce v-a cerut Maria?
- De ce a trebuit să o ascultaţi pe Maria?
- Adulţii sau liderii au întotdeauna dreptate? S-ar putea întâmpla ca şi ei să dea uneori
sfaturi nepotrivite?
- De ce-i ascultăm pe părinţii noştri? Dar pe profesori, pe prieteni?
- Ce s-ar putea întâmpla dacă i-aţi da unei persoane sfaturi proaste, din cauză că nu
ştiţi ce este mai bine, potrivit pentru ea, în situaţia dată?
- De ce este important să luaţi decizii singuri?
- Ce s-ar întâmpla dacă Maria v-ar cere să vă purtaţi urât cu cineva? Aţi asculta-o?
Activitatea a 2-a:
Notă: Activitatea precedentă poate duce la o discuţie despre autoritate, putere.
1. Întrebaţi-i pe elevi de ce au ascultat-o pe Maria. Întrebaţi-i dacă ascultă
mereu ce le spun părinţii lor. Ce ar face dacă ar vrea să se joace cu prietenii
lor după ore, dar părinţii le-ar cere să stea acasă?
2. Discutaţi cu elevii despre cum ajung unii oameni să-şi manifeste autoritatea
în faţa celorlalţi, să inspire încredere, despre ce este puterea şi de ce ascultă
oamenii ordinele celor puternici. Puterea poate fi definită drept capacitatea
cuiva de a-i face pe ceilalţi să asculte şi să îndeplinească ceea ce li se cere.
3. Întrebaţi-i pe cursanţi ce fel de putere au părinţii, profesorii, prietenii, liderii
religioşi şi în ce măsură îndrumările acestora pot influenţa comportamentul
şi, eventual, rezultatele la învăţătură ale elevilor.
4. Distribuiţi elevilor fişa de lucru ”Muşchi” şi citiţi-o.
5. Împărţiţi elevii în perechi.
6. Daţi indicaţii fiecărei perechi pentru a crea un joc de roluri despre o situaţie
în care s-a manifestat influenţa unei persoane autoritare în corectarea
situaţiei şcolare a unui elev. Cereţi persoanei cu mai puţină putere să încerce
să limiteze puterea celei autoritare prin cel puţin una dintre metodele
descrise în fişa de lucru a elevilor (să echilibreze raportul de forţe).
7. Cereţi câtorva perechi să interpreteze jocurile de rol în faţa clasei.
257
FIŞA DE LUCRU A ELEVILOR
NUMELE: DATA:
Metode de echilibrare a raportului de forţe
Ce puteţi face când cineva se manifestă autoritar faţă de voi, fără să vă

asculte părerea şi fără să vă cunoască interesele. Aţi putea:
1. Să vorbiţi sincer despre gândurile şi sentimentele voastre. Faceţi acest
lucru, chiar dacă acel cineva este mult mai puternic decât voi. Nu permiteţi
ca puterea acelei persoane să vă reducă la tăcere. Totuşi, încercaţi să nu vă
pierdeţi firea.
2. Fiţi un bun ascultător. Ascultaţi ce are să vă spună persoana autoritară.
Folosiţi un limbaj pozitiv al corpului.
3. Cereţi! Cereţi! Cereţi! Dacă vreţi să obţineţi ceva de la o persoană cu mai
multă putere, cereţi continuu şi în mod politicos, până când cererea vă este
satisfăcută.
4. Obţineţi sprijinul unei persoane care dispune de multă putere şi
experienţă, în funcţie de situaţia cu care vă confruntaţi.
De ce am nevoie?
Obiectivele activităţii: identificarea priorităţilor în ceea ce priveşte nevoile şi

necesităţile.
Concepte-cheie: analiza conflictelor, nevoi/dorinţe, valori.
Informaţii preliminare: Avem cu toţii nevoi şi dorinţe. De exemplu, nu am
putea trăi fără aer, adăpost, hrană, apă sau îmbrăcăminte. Avem, de asemenea, nevoi de
ordin psihologic, ca nevoia de a fi în relaţii cu ceilalţi, de a fi iubiţi, de a ne relaxa etc.
Pe de altă parte, deşi se pare că dorinţele noastre sunt absolut necesare pentru a
supravieţui, ele au de-a face, de regulă, mai curând cu ceea ce se numeşte calitatea vieţii.
De exemplu, nu de puţine ori, se întâmplă să avem dorinţe care depăşesc nevoile
noastre.
Uneori, elevilor le este greu să distingă între nevoi şi dorinţe, motiv pentru care
pot apărea conflicte legate de valori, de moduri de acţiune sau de priorităţi. De exemplu,
un elev s-ar putea afla în situaţia de a nu şti ce să aleagă între a fura bani pentru a
cumpăra de mâncare şi a ţine seama de valorile morale religioase, care condamnă furtul
ca păcat. Această acivitate contribuie la clarificarea deosebirilor ce există între nevoi şi
dorinţe.
Materiale: hârtie, creioane, tablă şi cretă (sau coli mari de hârtie şi creioane).
Activitate:
1. Amintiţi-le elevilor că luăm zilnic decizii despre ce este important pentru noi. Unele dintre
aceste decizii sunt uşor de luat, ca, de exemplu, cum să ne îmbrăcăm când mergem la şcoală.
Alte decizii sunt mai serioase şi mai complexe, ca, de exemplu, cea de a nu frecventa
cursurile, fără a spune cuiva.
2. Cereţi cursanţilor să facă, pe foile lor de hârtie, o listă cu toate lucrurile importante pentru
ei. Spuneţi-le că urmează să menţioneze cel puţin zece astfel de lucruri. Pentru a lămuri
258
elevii, puteţi să le oferiţi un exemplu personal. Aţi putea să le spuneţi, de pildă, că pentru
dvs. familia este un lucru important în viaţă.
3. După ce elevii vor fi completat lista, cereţi-le să prezinte colegilor acele lucruri care sunt
importante pentru ei. Subliniaţi faptul că gândurile fiecăruia sunt importante şi valoroase.
Scrieţi pe tablă exemplele date de fiecare cursant.
4. Explicaţi cursanţilor deosebirea dintre nevoi şi dorinţe.
5. Spuneţi-le cursanţilor că veţi citi pe rând ideile scrise pe tablă. Pentru fiecare idee, aceştia
vor preciza dacă este o dorinţă sau o nevoie.
6. S-ar putea ca educabilii să aibă păreri diferite când decid că un anumit lucru important este
o dorinţă sau o nevoie.
- Ce deosebiri există între nevoi şi dorinţe?
- De ce este important să ţinem seama, în societate, de nevoile altor oameni?
- Cereţi educabililor să descrie conflicte legate de nevoi şi conflicte legate de dorinţe.
- Discutaţi cu educabilii despre bani. Sunt aceştia o nevoie sau o necesitate?
- Ce legătură există între dorinţe/nevoi şi violenţă?
- Cum influenţează dorinţele/nevoile reuşita şcolară?
Indicaţii pentru formatori: Pentru unii cursanţi, s-ar putea să fie greu să se
gândească la 10 lucruri importante. Încurajaţi-i să se gândească la toate aspectele vieţii
lor. Pentru a-i ajuta, puteţi să-i întrebaţi de ce au nevoie ca să trăiască, ca să fie fericiţi,
ca să înregistreze reuşite şcolare, să se simtă bine etc. Este posibil ca în timpul activităţii
să apară controverse. De exemplu, unii elevi ar putea să definească banii ca pe o dorinţă,
în timp ce alţii să-i caracterizeze ca pe o nevoie. Unii elevi ar putea chiar să definească
banii în ambele sensuri. Se cuvine să subliniaţi că deosebirile de păreri nu reprezintă
ceva rău, atâta vreme cât nu dispare respectul arătat tuturor părerilor.
Nava cosmică
- Să întocmească o listă de priorităţi în ceea ce priveşte nevoile;
- Să evalueze opţiunile lor;
- Să identifice cinci lucruri pe care le apreciază ca fiind cele mai importante în viaţa
lor.
Concepte-cheie: a lua decizii, nevoi/dorinţe, înţelegerea propriei persoane, valori.
Informaţii preliminare: În viaţa de zi cu zi, dar, mai ales, în situaţii problematice,
elevii sunt confruntaţi cu numeroase decizii. Ei trebuie să determine care sunt, de fapt,
nevoile lor şi ce doresc. Să presupunem că George locuieşte la 3 km de locul lui de
muncă. Ar trebui să fure o bicicletă pentru a merge în fiecare dimineaţă la lucru? Are el
nevoie de bicicletă, sau doar o vrea?
Educabilii pot fi ajutaţi să ia decizii corespunzătoare dacă învaţă cum să-şi
stabilească priorităţile în ceea ce priveşte nevoile şi dorinţele lor. Ei au mai multe şanse
de a face faţă cu bine unei situaţii dicificile dacă ştiu ce nevoi au şi ce-şi doresc.
Materiale: fişa de lucru ”Nava cosmică”.
Activitate:
1. Cereţi cursanţilor să completeze fişa de lucru ”Nava cosmică”. Spuneţi-le că,
după completarea fişei, să îndoaie foaia în două.
259
2. După ce fiecare cursant a completat fişa (şi după ce acestea au fost îndoite),
spuneţi-le următoarele:”Tatăl vostru intră din nou în cameră. El vă spune că nava
cosmică este mai mică decât a crezut. Nu puteţi lua cu voi decât unul dintre
lucrurile alese”.
3. Cereţi cursanţilor să se uite la lista celor cinci lucruri şi să decidă care este cel
mai important pentru ei. Acest lucru urmează să fie încercuit.
4. Cereţi fiecărui cursant să spună ce lucru a adus pe nava cosmică şi să
argumenteze alegerea făcută.

- Cum aţi ales cele cinci lucruri pe care să le luaţi cu voi?
- Ce aţi simţit când aţi auzit că nu puteţi lua decât unul dintre aceste lucruri?
- Cum aţi procedat ca să decideţi ce lucru să luaţi cu voi?
- În situaţii dificile, ne este greu, uneori, să luăm decizii. Cum putem decide ce este
cel mai important pentru noi. Oferiţi un exemplu din activitatea voastră şcolară!
FIŞA DE LUCRU A ELEVILOR
NUMELE: DATA:
Citiţi povestirea următoare şi răspundeţi apoi la întrebări.
Nava cosmică
Suntem în anul 2000. Astăzi ai terminat deja orele. Ai multe teme şi eşti obosit. Te duci
acasă, mergi în camera ta şi vrei să te odihneşti. Dai drumul radioului şi asculţi muzică. Sunetul
dulce al unei chitare şi ritmul lent te adorm. Eşti aproape adormit. Deodată, muzica se opreşte.
La radio, cineva strigă ceva. Te trezeşti şi asculţi.
Vocea de la radio spune: ”În cinci minute vom avea un uragan. Furtuna va fi atât de
puternică, încât va distruge totul în ţară. Toată lumea trebuie să-şi părăsească locuinţele şi să
se refugieze pe Lună. Repede!”
Tatăl tău vine în fugă în cameră. Este foarte nervos fiindcă vrea să te salveze pe tine şi
pe ceilalţi din familie. Îţi spune că familia voastră se va îmbarca pe o navă cosmică ce va pleca
pe Lună.
Tatăl tău îţi spune că poţi lua cu tine cinci lucruri (în afară de membrii familiei). Nu
contează cât de mici sau cât de mari vor fi aceste lucruri, dar trebuie să ţii seama de faptul că
orice altceva va fi distrus. Care sunt aceste cinci lucruri pe care ai vrea să le iei cu tine pe nava
cosmică?
1.
2.
3.
4.
5.
260
Când este vorba despre mine, despre câţi oameni este vorba,
de fapt?
- Să definească sintagma imagine de sine;
- Să pună în relaţie sintagma imagine de sine cu ei înşişi;
- Să descrie factorii complecşi care influenţează imaginea lor de sine.
Concepte-cheie: gândire analitică, atitudini, imagine de sine, respect de sine.
Informaţii preliminare: Imaginea de sine este modul în care fiecare dintre noi se vede
pe sine. Ea este formată din atitudinile, din percepţiile şi din ideile noastre despre noi înşine.
Fiecare dintre noi are o imagine de sine unică, de aceea fiecare este unic. Niciodată doi oameni
nu vor vedea lucrurile exact la fel. De exemplu, este posibil ca fiecare elev din clasă să fie în
stare să-l vadă pe profesor, dar fiecare dintr-o perspectivă diferită. S-ar putea ca băiatul care stă
în colţul clasei să vadă numai profilul drept al profesorului, în timp ce fata din primul rând să
poată vedea în întregime faţa profesorului. În acelaşi fel, fiecare elev are o imagine de sine
unică, bazată parţial pe experienţe pe care le-a împărtăşit cu ceilalţi. Putem să participăm cu
toţii la o activitate, dar nu vom avea cu toţii aceleaşi sentimente în timp ce acivitatea are loc.
De asemenea, imaginea de sine ajută fiecare persoană să-şi păstreze stabilitatea şi
consistenţa (respectiv caracterul necontradictoriu al relaţiei dintre felul de a fi şi acţiune). De
exemplu, dacă cred că sunt o persoană bună, multe din acţiunile mele vor purta această
amprentă pozitivă, deoarece voi avea o imagine pozitivă despre mine. Dimpotrivă, dacă
imaginea mea despre mine ar fi rea sau dacă m-aş considera inferior, reacţiile mele vor fi în
consecinţă, probabil, ostile şi insolente. De aceea, activitatea care urmează pune accentul pe
cum să înţelegem şi cum să potenţăm imaginea de sine pozitivă a cuiva.
Această activitate ne permite să analizăm critic modul în care ne vedem pe noi înşine.
Este prezentat un citat care ne ajută să înţelegem cât de variate pot fi felurile de a gândi despre
noi înşine.
Indicaţii pentru formatori: Această activitate s-ar putea să fie potrivită mai mult
pentru elevii mai maturi din punct de vedere intelectual. Accentul în această activitate cade pe
necesitatea de a-i face pe elevi să analizeze o anumită temă.
Materiale: tablă şi cretă.
Activitate:
1. Scrieţi pe tablă citatul următor, explicând cursanţilor că acesta aparţine unui
psiholog renumit, William James.
”Ori de câte ori se întâlnesc doi oameni, sunt prezenţi, de fapt, şase – e vorba de
fiecare bărbat (sau femeie) aşa cum se vede el/ea, aşa cum este văzut/văzută de ceilalţi
şi de cum este el/ea în realitate”.
2. Scrieţi pe tablă sintagma imagine de sine.
3. Discutaţi cu educabilii semnificaţia ei.
4. Împărţiţi educabilii în perechi.
5. Spuneţi-le că vor avea la dispoziţie aproximativ 10 min. pentru a se pune de acord
în privinţa a ceea ce avea să spună William James în acest citat şi asupra legăturii
dintre citat şi imaginea noastră despre noi.
6. Fiecare pereche explică pe scurt ce crede despre înţelesul citatului şi despre legătura
sa cu imaginea de sine.
7. Împărţiţi cursanţii în grupe de câte trei. Cereţi-le să discute:
- Ce înseamnă să fii o persoană fericită?
261
- Cum este influenţată imaginea de sine a fiecăruia de legăturile cu prietenii, cu

profesorii, cu rudele, cu părinţii?
- Care ar fi câteva căi diferite de acţiune pe care oamenii le-ar considera importante?
8. Adunaţi-i pe toţi cursanţii într-un cerc mare şi cereţi fiecărei grupe să-şi prezinte
răspunsurile la întrebări.
- Ce fel de lucruri vă influenţează imaginea despre voi? Explicaţi de ce.
- Ce legături există între imaginea despre sine şi conţinutul citatului?
- Credeţi că este pozitivă imaginea pe care o aveţi despre voi înşivă?
- În ce fel ar putea oamenii să încerce să-şi îmbunătăţească propria imagine de sine?
- Care sunt semnele care ne arată că cineva are o foarte bună imagine de sine?
262

Anexa 1 Toolkit PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anexa 1 Toolkit PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Toolkit educaţional

 Pr. Dr. Constantin Naclad – manager proiect

Hristos împărtășit copiilor! - o perspectivă creștină în educație:

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,

Desprinsă din programul catehetic „Hristos împărtășit copiilor”, activitatea „Școala de

Implicarea copiilor în aceste activități va asigura o evoluție în formarea acestora ca

Educația FORMALĂ & Educația NONFORMALĂ

Acestea sunt motivele pentru care educația

Diferența între profesor și instructor din perspectiva educației nonformale

Pornind de la aceste caracteristici ale educației nonformale putem constata că aceasta

Comitetul Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei a dat anumite

Servicii de orientare și consiliere

 Acest modul este conceput pentru a-i ajuta pe formatori să-și

 Evidențierea principalelor activități educative bisericești și a elementelor de

Percepută uneori de către beneficiari ca un sistem de constrângere, educația școlară este

1 Lect. Univ. Dr. Simona GLĂVEANU, Consiliere și Orientare, suport de curs,

În general educația reprezintă o intervenție al cărei scop este dezvoltarea deprinderilor

Trebuie precizat că nu oricine poate coordona activități de consiliere. Spre exemplu

Creșterea numărului copiilor și a tinerilor care abandonează școala, respectiv a celor

3 Adriana BĂBAN, „Consiliere psihologică și consiliere educațională”, în Adriana BĂBAN

și Orientare, pentru toate nivelurile de studii preuniversitare. Disciplina „are la bază și

CARACTERISTICILE consilierii educaționale

Consilierea educațională (la fel cu cea psihologică) integrează perspectiva umanistă

 Dezvoltarea personală (în sensul cunoașterii de sine, a capacității de decizie, a

Componentele STĂRII DE BINE

 ACCEPTAREA DE SINE: atitudine pozitivă față de propria persoană, acceptare a

activitatea să își formeze anumite atitudini și abilități în acord cu principiile și obiectivele

Atitudinile consilierului derivă din responsabilitatea majoră pentru fiecare persoană

Filozofia relației CONSILIER-ELEV

 Toate persoanele sunt speciale și valoroase pentru că sunt unice

7 Adriana BĂBAN, „Consiliere psihologică și consiliere educațională”, p. 25.

Acceptarea necondiționată se bazează pe faptul că ființa umană este valoroasă și

9 Adriana BĂBAN, „Consiliere psihologică și consiliere educațională”, p. 27.

Congruența se referă la concordanța dintre comportamentul consilierului și

În actul consilierii profesorul trebuie să dețină o serie de abilități 12 esențiale pentru a

FACTORI care susțin procesul de ascultare activă

 Comunicarea non-verbală (tonul și intensitatea vocii, mimica, gestica) să fie adecvată

11 Adriana BĂBAN, „Consiliere psihologică și consiliere educațională”, p. 30.

 Nu filtrați informațiile în funcție de interesele și convingerile dumneavoastră personale

(Adriana BĂBAN, „Consiliere psihologică și consiliere educațională”, p. 26)

DEPRINDERI care trebuie evitate în procesul de ascultare activă

 A fi neatent,a nu urmări ceea ce spune elevul

(Adriana BĂBAN, „Consiliere psihologică și consiliere educațională”, p. 26)

Dificultăți în îndeplinirea responsabilităților școlare

Nu de puține ori, elevii traversează perioade dificile în ceea ce privește realizarea

Indicatori ai eșecului școlar13

 Probleme atenționale (elevul are o istorie personală de probleme atenționale și

Modalități prin care părinții și profesorii pot interveni în situații de eșec

Biserica a fost dintotdeauna o instituție în care educația a fost valorizată. Dovadă în

Învățământul religios și cel teologic

Sf. Scriptură vorbește de cinstea deosebită de care „învățătorii” și „dascălii” trebuie să

Activități educative bisericești

anumite afinități și competențe necesare organizării taberelor creștine și derulării activităților

Copiii și tinerii creștini sunt prezentul și viitorul Bisericii

Congresul Naţional „Hristos împărtăşit copiilor", organizat pentru a patra oară de

Consilierea pastorală în vederea îmbunătățirii educației vizează în mod deosebit

Educația din perspectivă creștină

Creștinismul a prețuit dintotdeauna educația. Însuși Iisus Hristos, modelul suprem

Cunoștințele biblice și cele teologice în general au capacitatea de a modela conștiințe

Munca din perspectivă creștină

care nu le sunt cunoscute şi analizaţi modul în care se realizează învăţarea la

Discuții  Comparaţi modul în care elevii au parcurs textul, urmând instrucţiunile

† DANIEL, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Lumina Botezului și bucuria familiei.