ROMÂNIA

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

INSPECTORATUL GENERAL AL POLIŢIEI ROMÂNE

NR. 367735 din 12.12.2019

MANUALUL PRINCIPALELOR MĂSURI

POLIȚIENEȘTI

1
 Cuprins

Tema 1: Principii generale de acţiune................................................................................5

1. Drepturi şi obligaţii în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale poliţistului. .................5
2. Reguli generale de tactică poliţienească ce decurg din exercitarea atribuțiilor de
serviciu ale poliţistului. ...................................................................................................8
3. Generalități privind intervenţia poliţienească............................................................14
Tema 2: Abordarea persoanelor ........................................................................................17
1. Interceptarea persoanelor...........................................................................................17
1.1 Noţiunea şi scopul interceptării. Categorii de persoane ce pot fi interceptate. 17
1.2 Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia interceptării..............................18
2 . Somarea persoanelor ................................................................................................20
2.1 Noţiunea, scopul şi felurile somaţiilor folosite de către poliţişti .......................20
2.2 Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia somării persoanelor ..................20
3. Urmărirea şi prinderea persoanelor ...........................................................................21
3.1 Urmărirea pe jos ..................................................................................................22
3.2 Urmărirea cu autovehiculul ...............................................................................22
Tema 3: Legitimarea şi stabilirea identităţii unei persoane ..............................................25
1. Legitimarea persoanelor şi stabilirea identităţii unei persoane .................................25
2. Procedee de identificare folosite de poliţişti .............................................................26
3. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia legitimării şi stabilirea identităţii......27
Tema 4: Controlul persoanelor .........................................................................................31
1. Noţiunea, scopul şi categoriile de persoane cărora li se poate efectua controlul
corporal al persoanelor ..................................................................................................31
1.1 Controlul corporal al persoanei .........................................................................31
1.2. Scopul controlului corporal al persoanei ..........................................................32
1.3. Categorii de persoane asupra cărora se poate efectua controlul corporal ......32
2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului corporal al persoanelor 33
Tema 5: Controlul bagajelor .............................................................................................39
1. Noţiunea scopul şi categoriile de persoane cărora li se poate efectua controlul
bagajelor ........................................................................................................................39
2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului bagajelor.........................40
Tema 6: Conducerea persoanelor la sediul poliţiei...........................................................44

2
 1. Noţiunea, scopul şi categoriile de persoane ce fac obiectul conducerii la sediul
poliţiei ............................................................................................................................44
1.1 Noţiunea, scopul şi categoriile de persoane ce fac obiectul conducerii ...........44
1.2 Reguli tactice generale privind conducerea persoanelor la sediul poliției: .....46
2 Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia conducerii persoanelor pe jos, la sediul
poliţiei ............................................................................................................................48
3 Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia conducerii persoanelor cu mijloacele
auto, la sediul poliţiei.....................................................................................................48
Tema 7: Oprirea și controlul vehiculelor .......................................................................53
1. Oprirea vehiculelor ...................................................................................................53
1.1. Oprirea prin conformare la semnalul poliţistului rutier ..................................56
1.2. Oprirea forţată ....................................................................................................62
2. Efectuarea controlului unui vehicul .......................................................................71
Tema 8: Folosirea forței și mijloacelor din dotare............................................................76
1. Noţiuni generale privind imobilizarea persoanelor ...................................................76
2. Procedura legală ce trebuie respectată în cazul folosirii bastonului/ tonfei ..............78
3. Procedura legală ce trebuie respectată în cazul folosirii dispozitivului cu substanţe
iritant – lacrimogene și/ sau paralizante ........................................................................79
4. Procedura legală ce trebuie respectată în cazul folosirii cătuşelor ............................79
Tema 9: Încătușarea persoanelor ......................................................................................83
Tema 10: Utilizarea armamentului din dotarea polițiștilor.............................................116
1. Preluarea armamentului ...........................................................................................117
2. Alimentarea/încărcarea ............................................................................................117
3. Descărcarea armamentului ......................................................................................118
4. Predarea armamentului ............................................................................................118
Tema 11: Uzul de armă ...................................................................................................119
1. Procedura legală ce trebuie respectată în cazul folosirii armamentului din dotare .119
1.1 Reguli tactice privind folosirea armamentului în condiţii legale ...................119
1.2 Situaţiile când se evită şi se interzice uzul de armă .........................................120
1.3 Activităţile desfăşurate de poliţişti când s-a făcut uz de armă ........................121
1.4 Verificarea modului de executare a uzului de armă .......................................122
2. Situaţiile în care se poate face uz de armă în condiţii legale...................................123

3
Legea nr. 192/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul
ordinii și siguranței publice .............................................................................................128

4
 Tema 1: Principii generale de acţiune

Conţinut:
1. Drepturi şi obligaţii în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale
poliţistului.
2. Reguli generale de tactică poliţienească.
3. Generalități privind intervenţia poliţienească.

1. Drepturi şi obligaţii în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale poliţistului.

Poliţistul este funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă,
uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie
specializată a statului.
Poliţistul în exercitarea autorităţii publice cu care este investit, contribuie, prin
întreaga sa activitate, la apărarea democraţiei constituţionale, a ordinii şi securităţii
publice.
În realizarea sarcinilor ce îi revin, potrivit Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi
funcţionarea Poliţiei Române, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în
conformitate cu prevederile art. 31 alin. (1) poliţistul este investit cu exerciţiul autorităţii
publice şi are următoarele drepturi şi obligaţii principale:
a) să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor, în condiţiile legii;
b) să conducă persoane la sediul poliţiei, ca măsură administrativă, în condiţiile
legii;
c) să invite la sediul poliției, persoanele a căror prezenţă este necesară pentru
îndeplinirea atribuţiilor poliţiei, prin aducerea la cunoştinţă, în scris, a scopului şi a
motivului invitaţiei;
d) să pună în executare mandatele de aducere, de arestare şi pe cele de executare a
pedepselor, în condiţiile prevăzute de lege. Polițiștii au obligaţia să aducă de îndată la
cunoştinţa celui arestat, motivul arestării şi drepturile acestuia;
e) în cazul săvârşirii unei infracţiuni, al urmăririi unor infractori sau al unei acţiuni
teroriste, să intre în incinta locuinţelor, a unităţilor economice, a instituţiilor publice sau
particulare, a organizaţiilor social-politice, indiferent de deţinător sau proprietar, precum
şi la bordul oricăror mijloace de transport româneşti, cu respectarea dispoziţiilor legale;
f) să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate şi, după caz, al bagajelor
sau vehiculului utilizat de aceasta, în condiţiile legii;
g) să efectueze controale şi razii atunci când există indicii temeinice cu privire la
săvârşirea de infracţiuni ori ascunderea unor infractori, bunuri provenite din infracţiuni
sau posibile acţiuni teroriste;
h) să poarte asupra sa armamentul şi muniţia necesare, indiferent dacă este în
uniformă sau îmbrăcat civil, şi să folosească, pentru îndeplinirea misiunilor,
autovehicule din dotare, cu sau fără însemnele distinctive ale poliţiei;

5
 i) să folosească orice mijloace de transport şi comunicaţii, indiferent de proprietar sau
deţinător, persoană fizică ori persoană juridică, cu excepţia celor aparţinând corpului
diplomatic, pentru luarea unor măsuri legale ce nu suferă amânare şi nu pot fi aduse la
îndeplinire altfel; cheltuielile vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, şi vor fi
suportate din fondurile unităţilor de poliţie sau, după caz, de către persoanele care au
determinat intervenţia, nu mai târziu de 15 zile;
j) să folosească gratuit mijloacele de transport în comun în timpul serviciului pentru
executarea unor misiuni, iar personalul din poliţia pentru transporturi, pe cele feroviare
şi navale; folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimaţiei de serviciu;
k) să solicite, în condiţiile legii, sprijinul populaţiei pentru urmărirea, prinderea,
imobilizarea şi conducerea la sediul poliţiei a persoanelor ce fac obiectul acestor măsuri,
precum şi să solicite, în condiţiile legii, sprijinul populaţiei pentru asistarea la efectuarea
unor acte procedurale;
l) să procedeze, în condiţiile legii, la cererea persoanelor interesate sau în scopul
identificării criminalistice a persoanelor care au săvârşit infracţiuni ori sunt suspecte de
săvârşirea unor infracţiuni, la prelevarea sau, după caz, la procesarea de profile genetice,
amprente papilare, imagini faciale, semnalmente, semne particulare şi orice alte date
biometrice, stocate în baza de date criminalistice.
m) să interzică, temporar, accesul sau prezenţa oricărei persoane în perimetrul locului
săvârşirii unor infracţiuni sau contravenţii, dacă prin aceasta ar fi afectată desfăşurarea
normală a activităţii organelor abilitate, legată de probarea faptelor;
n) să interzică, temporar, pătrunderea într-un spaţiu delimitat, marcat sau pe care l-a
indicat, într-un imobil sau mijloc de transport, ori să dispună evacuarea temporară din
acestea a oricărei persoane, dacă există un pericol la adresa vieţii, sănătăţii sau
integrităţii corporale, a sa ori a altei persoane;
o) să avertizeze persoanele, prin orice mijloace de comunicare, să înceteze acţiunile
ilegale;
p) să oprească forţat şi să imobilizeze vehicule, inclusiv prin utilizarea mijloacelor
din dotare, în condiţiile legii;
q) să consulte specialişti ori experţi, să solicite şi, în condiţiile legii, să obţină obiecte,
înscrisuri sau relaţii oficiale de la autorităţi ori instituţii publice, precum şi să solicite
obiecte, înscrisuri sau relaţii de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane
fizice;
r) să exercite orice alte drepturi şi să îndeplinească orice alte îndatoriri prevăzute de
lege.
Unităţile de poliţie trebuie să asigure pregătirea profesională a poliţistului cu privire
la modul de acţiune în situaţia aplicării măsurilor poliţieneşti şi utilizarea mijloacelor de
constrângere. Poliţistul este obligat să participe la programele de pregătire profesionale
şi să menţină un nivel adecvat de pregătire fizică.
În cadrul pregătirii profesionale a poliţistului, va fi avută în vedere jurisprudenţa
instanţelor judecătoreşti şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, în special în ceea ce

6
priveşte dreptul la viaţă, interzicerea torturii, dreptul la libertate şi siguranţă, dreptul la
respectarea vieţii private şi de familie şi interzicerea discriminării.
În toate situaţiile în care ia cunoştinţă direct ori când este sesizat despre posibile
cazuri de abuz, neglijare, exploatare şi orice formă de violenţă asupra copilului, poliţistul
este obligat să sesizeze Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului,
pentru luarea măsurilor prevăzute de lege.
Poliţistul este îndreptăţit să solicite intervenţia autorităţilor competente sau să
sesizeze reprezentantul legal, atunci când, în exercitarea atribuţiilor de serviciu,
identifică persoane care, din cauza vârstei sau stării fizice ori psihice se află în dificultate
şi este necesară luarea unor măsuri de protecţie. Autorităţile competente sau
reprezentantul legal au/are obligaţia de a interveni de îndată.
În scopul realizării activităţilor de prevenire, depistare, investigare sau urmărire
penală a infracţiunilor sau executării pedepselor, prevenire şi combatere a altor fapte
ilegale, precum şi de menţinere a ordinii şi siguranţei publice:
a) acţiunile poliţistului în spaţii publice, precum şi intervenţia realizată în condiţiile
art. 38 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, ori pentru executarea unui mandat
pot fi înregistrate cu mijloacele foto-audio-video din dotare, fără consimţământul
persoanelor vizate;
b) Poliţia Română este autorizată să fixeze, ocazional, cu mijloace foto-audio-video
sau prin alte mijloace tehnice din dotare, momente operative cu privire la activităţi
publice desfăşurate în locuri publice, fără consimţământul persoanelor vizate, în cazul în
care există motive verosimile pentru a bănui că în aceste locuri publice ar putea fi
comise infracţiuni sau alte fapte ilegale ori tulburată ordinea şi siguranţa publică.

Poliţia Română este autorizată să acceseze, în mod direct şi gratuit, sistemele de

supraveghere a spaţiilor publice ce sunt instalate în scopul prevenirii criminalităţii, pazei
bunurilor şi protecţiei persoanelor sau supravegherii traficului rutier şi care aparţin
organelor administraţiei publice centrale sau locale, cu excepţia celor cu atribuţii în
domeniul apărării şi securităţii naţionale, atunci când:
a) există motive verosimile pentru a bănui că imaginile fotografice ori înregistrările
audio şi/sau video prelucrate prin aceste sisteme pot servi la identificarea:
1. persoanelor care pregătesc, săvârşesc sau au săvârşit o infracţiune;
2. persoanelor care au fost prezente la locul săvârşirii unei infracţiuni ori au
cunoştinţă despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta;
3.persoanelor date în urmărire sau căutate potrivit legii;
4. bunurilor supuse confiscării, interzise la deţinere, căutate potrivit legii sau care
pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară;
b) imaginile fotografice ori înregistrările audio şi/ sau video prelucrate prin aceste
sisteme sunt necesare pentru:
1. constituirea şi adaptarea dispozitivelor de menţinere a ordinii publice, cu ocazia
adunărilor publice sau a evenimentelor ce implică prezenţa unui public numeros, precum

7
şi pentru realizarea intervenţiei în cazul în care adunările publice îşi pierd caracterul
paşnic şi civilizat;
2. îndrumarea, supravegherea şi controlul respectării normelor de circulaţie rutieră.
Se interzice prelucrarea datelor cu caracter personal conţinute de imaginile
fotografice ori înregistrările audio şi/ sau video în alte scopuri decât cele în care au fost
colectate, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de lege şi numai dacă sunt asigurate
garanţiile necesare pentru protejarea drepturilor persoanelor vizate.
Poliţia Română poate păstra imaginile fotografice ori înregistrările audio şi/sau
video obţinute în condițiile anterior menționate pe o perioadă de 6 luni de la data
obţinerii acestora, cu excepţia situaţiilor în care sunt utilizate în cadrul unei proceduri
judiciare, caz în care acestea urmează regimul probelor. La împlinirea acestui termen
imaginile şi/sau înregistrările se distrug, prin proceduri ireversibile.

2. Reguli generale de tactică poliţienească ce decurg din exercitarea

atribuțiilor de serviciu ale poliţistului.

Pe durata intervenției se vor respecta următoarele reguli:

a) respectarea drepturilor constituţionale ale persoanelor;
Poliţistul este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului,
Constituţia şi legile ţării, jurământul de credinţă faţă de România, prevederile
dispoziţiilor interne. El trebuie să fie perceput de către membrii comunităţii ca un factor
de echilibru, o persoană de încredere, gata oricând să acorde sprijin atunci când este
solicitată. Toate acţiunile sale vor fi făcute în strictă concordanţă cu drepturile şi
obligaţiile ce îi sunt acordate prin lege, dar şi cu respectarea drepturilor şi a intereselor
legitime ale membrilor comunităţii.
b) respectarea principiului imparţialităţii şi al nediscriminării;
Conform art. 16 alin. (1) și (2) din Constituţia României, republicată: „Cetăţenii
sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni
nu este mai presus de lege”.
Discriminarea reprezintă un comportament de excludere sau de reducere a
accesului unor indivizi la anumite resurse.
Legislaţia în vigoare1 defineşte discriminarea ca fiind: „orice deosebire, excludere,
restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie
socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică
necontagioasă, infectare H.I.V., apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice
alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei
sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural
sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

1
Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu modificările și
completările ulterioare

8
 Grupurile supuse cel mai adesea discriminării sunt minorităţile etnice, rasiale,
religioase şi grupurile de imigranţi.
Poliţistul nu trebuie să se lase influenţat de niciun partid, grupare politică,
sindicală sau de altă natură, de apartenenţa persoanelor la o anumită religie ori grupare
etnică, el slujind în exclusivitate cetăţeanul, libertatea şi democraţia;
Făcând parte dintr-o instituţie depolitizată, poliţistul trebuie să cunoască faptul că
el nu are alt judecător decât legea şi propria lui conştiinţă. În intervenţiile sale este exclusă
discriminarea persoanelor pe bază de rasă, cetăţenie, sex, religie, apartenenţă politică ori
statut social etc., singurul criteriu de diferenţiere a intensităţii măsurilor luate este gradul
de implicare, vinovăţia fiecăruia la comiterea faptei ilicite, precum şi gradul de ripostă a
persoanei.
c) justificarea legală a tuturor acţiunilor;
Această regulă presupune ca activităţile desfăşurate să fie exercitate numai în
scopul îndeplinirii sarcinilor de serviciu şi nu dintr-o altă motivaţie (şicanare, răzbunare
etc.).
d) respectarea în intervenţie a principiilor proporţionalităţii şi al gradualităţii;
Proporţionalitatea presupune folosirea mijloacelor de intervenție în concordanță
cu gradul de împotrivire al persoanei.
Gradualitatea presupune folosirea progresivă, de către poliţist a formelor,
procedeelor şi mijloacelor de acţiune, de la cele mai simple până la cele care presupun
exercitarea unui nivel ridicat de violenţă.
e) stabilirea modului de acţiune şi evaluarea necesarului de forţe înainte de
intervenţie;
Înainte de a lua o decizie sau a continua o acţiune se vor evalua toate riscurile pe
care aceasta le presupune comparativ cu ceea ce se poate realiza în final. În acest sens
este necesar ca poliţistul să perceapă, evalueze şi să riposteze prompt la orice semn de
ameninţare. De asemenea, este necesară obţinerea unor informaţii substanţiale din
mediile cu potenţial criminogen ridicat şi concepţia acţiunii pe baza unui plan bine
gândit.
Instinctul, intuiţia şi nu în ultimul rând experienţa îşi pot spune cuvântul în
acţiunea ce urmează a fi întreprinsă.
Trebuie stabilit modul de acţiune şi evaluarea necesarului de forţe înainte de
intervenţie, în funcţie de condiţiile şi împrejurările existente şi solicitarea de ajutor, în
caz de nevoie.
Atunci când cere ajutorul unei persoane, poliţistul trebuie să fie foarte explicit şi
să se convingă de faptul că cel în cauză a înţeles clar ceea ce are de făcut.
f) pregătirea şi asigurarea din timp a armamentului şi a celorlalte mijloace din
dotare, în scopul evitării dezarmării sau a deposedării şi în vederea folosirii la nevoie a
acestora cu maximă eficienţă;
Fiecare poliţist trebuie să cunoască şi să respecte regulile privind portul armamen-
tului şi al celorlalte mijloace din dotare. Formarea deprinderilor corecte în acest sens îi
dă încredere şi siguranţă în acţiunile sale, fiind în permanenţă pregătit pentru intervenţie.

9
 Pistolul, muniţia şi celelalte mijloace din dotare vor fi verificate cu ocazia intrării
în serviciu, precum şi după fiecare utilizare.
g) cercetarea din timp a împrejurimilor locului în care se acţionează;
Poliţistul va avea mereu percepţia clară a străzii sau a locului în care se află, în aşa
fel încât, dacă se află într-o eventuală intervenţie să beneficieze de avantajul terenului. În
acest sens trebuie să cunoască: topografia străzilor, căile de acces pe rute mai scurte,
căile de acces în imobile, punctele de acces ale obiectivelor din zonă, posturile şi
patrulele poliţiştilor locali, locuri de parcare auto păzite şi nepăzite, locurile şi mediile
favorabile comiterii de infracţiuni, precum şi cele în care se constată încălcări frecvente
ale ordinii publice, etc.
h) evaluarea gradului de periculozitate a persoanelor faţă de care urmează a se
lua măsuri;
Poliţistul nu trebuie să uite că un adversar, chiar dacă nu este înarmat, poate
riposta cu orice obiect pe care îl are la îndemână. În timp ce poartă o conversaţie cu o
persoană, el trebuie să se aşeze în aşa fel încât să poată observa tot ce se întâmplă, astfel
încât să fie în măsură să acţioneze în cazul în care este atacat sau dacă persoana încearcă
să fugă.
i) supravegherea permanentă a adversarului şi a persoanelor din jur;
Indiferent de măsura poliţienească ce urmează a fi aplicată sau de modul de
intervenţie a poliţistului, adversarul şi persoanele din jur trebuie să fie supravegheate cu
atenţie. În timpul discuţiilor se va concentra asupra interlocutorului, urmărindu-i
reacţiile, care îi pot oferi multiple indicii (de exemplu, un om nevinovat nu are motive să
fie neliniştit, să intre în panică, pe când un infractor, un urmărit are destule motive, ceea
ce se va putea observa din mimica, gestica sa, felul de a vorbi).
Când se intervine într-un mediu ostil nu va neglija posibilitatea unui atac prin
surprindere din partea altor persoane care nu se află în câmpul său vizual..
Nu vor fi neglijate obiectele aparent inofensive: cărţi de credit, pieptene (care pot
fi ascuţite) telefoane mobile (unele pot ascunde o armă de foc) etc.
În anumite situaţii, orice obiect aflat la îndemâna persoanei poate deveni o armă
periculoasă ce va fi folosită împotriva poliţistului.
Trebuie eliminate imaginile stereotipe că numai anumite persoane pot fi agresive.
Orice individ într-o anume împrejurare se poate manifesta violent. De aceea
poliţistul va fi atent la acţiunile tuturor persoanelor care în momentul intervenţiei se
află la locul respectiv.
j) declinarea calității şi prezentarea legitimaţiei de serviciu;
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin potrivit legii, poliţistul este obligat să își facă,
în prealabil, cunoscută calitatea, astfel:
- dacă este în uniformă, prin prezentarea verbală a numelui şi prenumelui, precum
şi a unităţii de poliţie din care face parte;
- dacă este în ţinută civilă, prin prezentarea verbală a numelui şi prenumelui,
precum şi a unităţii de poliţie din care face parte, precum şi a legitimaţiei de serviciu sau
a insignei.

10
 Prin excepție, atunci când siguranța poliţistului sau rezultatul intervenţiei ar putea
fi periclitate, poliţistul îşi face cunoscută calitatea imediat ce acest lucru este posibil. În
acest caz, intervenția polițistului se face prin anunțare: «Poliția!»."

Respectarea acestei proceduri constituie, pe de o parte, o manifestare de respect

pentru oamenii cu care poliţistul vine în contact, iar pe de altă parte, o modalitate de elimi-
nare a incertitudinilor legate de faptul că persoanele în cauză s-ar afla în faţa unui
impostor.
k) stabilirea sarcinilor atunci când acţionează în echipă;
- şeful patrulei ia măsura propriu-zisă;
- partenerul asigură protecţia.
Partenerul va supraveghea permanent persoana asupra căreia se ia măsura, fiind
gata să intervină pentru a împiedica fuga sau eventualele acte de agresiune din partea
acesteia sau a altor persoane.
Şeful patrulei va executa măsurile poliţieneşti, fără a exclude supravegherea
suspectului şi a publicului, fiind pregătit să intervină împreună cu partenerul său.
Va hotărî împreună cu partenerul modul de intervenţie într-o situaţie concretă şi
va face mereu apel la planurile prestabilite pentru acţiune într-o situaţie sau alta.
În nicio situaţie poliţistul care ia măsurile nu trebuie să se interpună între
partener şi persoana asupra căreia se acţionează.
Se va respecta întotdeauna regula: un poliţist acoperă, iar celălalt se mişcă şi preia
iniţiativa.
l) atragerea atenţiei persoanelor care se manifestă violent sau dau dovadă de
nervozitate să se supună măsurilor ce vor fi luate şi prezentarea consecinţelor la care
se expun în caz de opoziţie;
În cazul unor acţiuni agresive îndreptate împotriva lor sau a altor persoane, poliţiştii
trebuie să manifeste fermitate şi hotărâre. Vor proceda la somarea persoanelor în vederea
încetării acţiunilor, iar în caz de nesupunere vor lua măsurile care se impun.
Există şi situaţii când cetăţenii manifestă tendinţa de a-şi face singuri dreptate, chiar
şi în prezenţa poliţiştilor, mai ales când persoana suspectă le-a lezat flagrant interesele. În
asemenea cazuri, poliţistul trebuie să rămână calm şi să acţioneze în mod imparţial,
obiectiv, împiedicând dezlănţuirea furiei publicului, care ar putea duce la tulburări ale
ordinii sau la rănirea unor persoane nevinovate. Astfel de situaţii pot fi prevenite prin
izolarea rapidă şi îndepărtarea de la faţa locului a persoanei suspecte.
m) ocrotirea vieţii, a sănătăţii şi a integrităţii corporale a persoanelor a căror
pază o asigură;
În activitatea zilnică a poliţistului se pot ivi situaţii în care viaţa, integritatea corporală
sau sănătatea persoanelor aflate sub pază sunt periclitate, situaţie în care acesta este obligat
să ia imediat măsuri de acordare a îngrijirilor medicale. El nu trebuie să scape din vedere
faptul că începând din momentul intervenţiei sale, persoana în cauză se află în grija sa,
având obligaţia să o protejeze împotriva unor eventuale atacuri, un motiv în plus, aşadar,
să fie atent la reacţiile celor din jur.

11
 n) respectarea regulilor de politeţe, păstrarea unei ţinute corespunzătoare,
autocontrolul gesturilor şi al mimicii, al felului de a discuta, precum şi ignorarea
intenţionată a unor observaţii ironice, atât timp cât acestea nu afectează ordinea
publică;
În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este obligat să aibă un
comportament civilizat, să dea dovadă de amabilitate şi solicitudine, respectiv să adopte
o atitudine politicoasă şi fermă. Poliţistul trebuie să dovedească stăpânire de sine,
capacitate de comunicare şi abilităţi de gestionare a situaţiilor conflictuale.
o) ascultarea cu atenţie, răbdare şi calm a persoanelor cu care interacționează
polițistul;
Indiferent de natura şi motivul intervenţiei, a măsurii ce urmează a fi luată, este
necesar ca poliţistul să aibă un comportament caracterizat prin tact, politeţe, să asculte
cu atenţie şi mult calm mărturiile celor implicaţi în situaţia respectivă, pentru clarificarea
justă a acesteia. Lucrând cu oamenii, poliţistul trebuie să depună eforturi pentru a-i
înţelege, plecând de la cunoaşterea propriei personalităţi şi de la o percepţie corectă a
rolului şi statutului său în cadrul comunităţii.
Într-un fel va fi tratată o persoană violentă ori recalcitrantă, agresivă, aflată în
stare de ebrietate sau sub influenţa băuturilor alcoolice, şi în alt fel copiii, tinerii,
femeile, victimele unor infracţiuni; într-un anumit mod o persoană izolată, faţă de una
aflată în grup, în cercul de prieteni, în anturajul colegilor sau al şefilor, al subordonaţilor,
o persoană normală faţă de o persoană cu afecțiuni psihice etc.
p) folosirea mijloacelor de constrângere se va face numai în condiţiile legii şi
dacă situaţia o impune;
Poliţistul de ordine publică execută serviciul doar în uniformă, având asupra sa
dotarea corespunzătoare, pe care o poartă, în permanenţă, pe centura aplicată peste
îmbrăcăminte, cu accesoriile fixate în tocurile şi dispozitivele special destinate, dispuse
după cum urmează:
- dreapta lateral: baston de autoapărare/ tomfa, pistol;
- la spate: cătuşe, port carnet;
- lateral stânga: spray iritant lacrimogen;
- stânga faţă: staţie emisie recepţie;
Un bun poliţist trebuie să se menţină într-o condiţie fizică optimă, lipsa acesteia
putându-l pune uneori în dificultate. Cu o gândire rapidă şi cu o rezistenţă fizică
corespunzătoare, poliţistul va fi capabil să aleagă şi să aplice forţa potrivită la momentul
potrivit. În primul rând, el trebuie să observe adversarul, ce obiecte are asupra sa, pentru
a-l domina şi dezarma – dacă este cazul. Dacă există obiecte pe care oponentul le poate
folosi ca armă, trebuie să se plaseze între acestea şi eventualul atacator, pentru a-l
împiedica să ajungă la ele.
În asemenea situaţii, poliţistul va face apel la forţă, respectând principiile folosirii
acesteia, acţionând până la înfrângerea rezistenţei persoanei agresive, nu mai mult.
q) declinarea competenţei în cazul unor conflicte de interese.

12
 După luarea primelor măsuri ce nu suferă amânare, poliţistul va raporta verbal,
șefului ierarhic sau personalului de serviciu orice situaţie în care trebuie să intervină
împotriva unor persoane din cercul de prieteni, rude apropiate, persoane care locuiesc în
imediata vecinătate sau faţă de care are obligaţii morale sau materiale. Ulterior polițistul
va întocmi și un raport scris.
Munca de poliţie solicită personalităţi puternice care să inspire respect şi
încredere publicului. Prezenţa poliţistului în cadrul comunităţii implică din partea
acestuia o comportare corectă şi demnă.
Regulile generale de tactică poliţienească trebuie respectate şi aplicate în funcţie
de o multitudine de factori, cum sunt: situaţia concretă care impune intervenţia, acţiunea
şi conduita persoanei faţă de care se intervine, împrejurările de timp şi loc în care
urmează să se acţioneze, scopul urmărit prin intervenţie, forţele aflate la dispoziţie,
pregătirea şi experienţa poliţistului etc.
Însuşirea şi respectarea cu stricteţe a regulilor generale de tactică poliţienească
garantează reuşita intervenţiei şi îndeplinirea corespunzătoare a atribuţiilor de serviciu.
Din păcate în activitatea practică se întâmplă frecvent ca nerespectarea regulilor
de tactică polițienească, sau neatenţia în executarea intervenţiei în anumite situaţii să
aibă consecințe negative asupra polițiștilor, motiv pentru care apreciem oportună
prezentarea unor greşeli pentru care „oameni ai legii” au plătit cu viaţa:
1. Atitudinea. Dacă polițistul nu se concentrează asupra muncii cânt timp este în
misiune sau continuă să se gândească la problemele personale e de aşteptat să comită
greşeli care ar putea să îl coste scump.
2. Sindromul Superman. Nimeni nu se îndoieşte că polițistul este puternic și bine
pregătit, dar în situaţii delicate şi, atunci când timpul îi permite, este înţelept să aştepte
ajutor. Polițistul nu trebuie să uite că sunt puţine împrejurările în care poate acţiona
singur.
3. Odihnă insuficientă. Pentru a-și face ireproşabil datoria trebuie să fie mereu în
alertă. Dacă polițistul este absent cu privire la ceea ce se întâmplă în jurul său, este
posibil să ajungă la discreţia infractorilor, care au şansa să îl ia prin surprindere şi să îl
facă să greşească.
4. Să aibă o poziţie dezavantajoasă. Polițistul nu trebuie să permită niciodată celui
pe care vrea să-l someze să ocupe o poziţie mai bună ca a sa sau a maşinii sale.
5. Să nu observe semnele de pericol. Polițistul trebuie să aibă un fler special, să
sesizeze anumite semne de pericol, mişcări perfide, ocupanţi suspecţi ai unei maşini,
„umflături” ale hainelor. Toate acestea trebuie să îl pună în gardă. Apropierile de
persoane trebuie realizate cu multă prudenţă.
6. Să nu își fixeze privirea asupra mâinilor suspectului. Suspectul ascunde o armă? E
pregătit să lovească? De unde poate veni o ameninţare directă şi mortală dacă nu de la
mâinile infractorului?
7. Să se relaxeze prematur. Falsele alarme pot face ca polițistul să coboare garda.
Atenţie, însă! Totul trebuie tratat cu maxămă atenție, întrucât, de multe ori este în joc

13
însăși viața polițiștilor. Intervenţia s-a terminat doar atunci când suspectul încătuşat
preventiv, se află după gratii.
8. Să încătuşeze incorect sau să nu încătuşeze deloc. Când polițistul imobilizează pe
cineva, trebuie să-l încătuşeze corect (cu mâinile la spate). Să se asigure că mâinile care
l-ar putea răni sunt bine imobilizate.
9. Să facă un control corporal superficial. Sunt multe locuri unde se pot ascunde
arme şi dacă nu le descoperă riscă enorm, atât polițistul cât și partenerul său de misiune.
10. Să aibă arme murdare sau inoperante. Armamentul trebuie să funcționeze și să
fie curățat foarte bine.

3. Generalități privind intervenţia poliţienească

În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţistul este îndreptăţit să utilizeze

mijloace de constrângere, constând în: forţa fizică, inclusiv aplicarea unor procedee de
autoapărare sau imobilizare; cătuşe sau alte mijloace care permit imobilizarea
membrelor superioare şi/ sau inferioare, denumite în continuare mijloace de imobilizare;
mijloace neletale; arme albe şi de foc; mijloace adecvate sau, după caz, vehicule, pentru
oprirea forţată, blocarea sau deschiderea unor vehicule ori spaţii închise în care se găsesc
persoane şi bunuri ori pentru înlăturarea unor obstacole.
Folosirea mijloacelor de constrângere nu trebuie să depăşească, prin intensitate şi
durată, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenţiei.
Folosirea mijloacelor de constrângere încetează de îndată ce scopul intervenţiei a
fost realizat.
Folosirea mijloacelor de constrângere se face în mod gradual, după avertizarea
verbală prealabilă asupra utilizării acestora şi după acordarea timpului necesar persoanei
pentru a se conforma solicitărilor legale ale poliţistului. În situaţia unei acţiuni violente
iminente îndreptate împotriva poliţistului sau a altei persoane, mijloacele de
constrângere pot fi folosite fără avertizarea verbală prealabilă.
Folosirea mijloacelor de constrângere în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de lege
înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea civilă a poliţistului pentru pagubele
produse.
Pentru pagubele produse prin faptele poliţistului se angajează răspunderea statului, în
condiţiile legii.
Poliţistul este îndreptăţit să folosească forţa fizică în scopul înfrângerii rezistenţei
fizice a persoanei care, fără a folosi violenţa, se opune ori nu se supune solicitărilor
legale ale poliţistului, potrivit art. 31 alin. (1) lit. m) - o) din Legea nr. 218/2002 privind
organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, referitoare la:
a) conducerea la sediul poliţiei sau la al altor organe judiciare;
b) efectuarea percheziţiei potrivit normelor de procedură penală, a controlului corporal
şi al bagajelor persoanei legitimate, precum şi a vehiculului utilizat de aceasta;
c) aplicarea cătuşelor sau a altor mijloace de imobilizare.

14
 Folosirea forţei fizice nu trebuie să aibă ca scop provocarea unor suferinţe fizice,
altele decât cele inerente înfrângerii rezistenţei fizice a persoanei.
Poliţistul este îndreptăţit să utilizeze mijloace adecvate pentru a opri şi a pătrunde în
vehicule sau pentru a pătrunde în orice spaţii închise în care se află persoana care se
regăseşte în situaţiile prevăzute la art. 31 alin. (1) lit. m)-o) din Legea. nr. 218/2002,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, în scopul extragerii acesteia.
Poliţistul este îndreptăţit să utilizeze cătuşe sau alte mijloace de imobilizare în scopul
împiedicării sau neutralizării acţiunilor violente ale oricărei persoane.
În scopul prevenirii autovătămării persoanei ori apariţiei unei stări de pericol la adresa
vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a poliţistului sau a altei persoane, poliţistul este
îndreptăţit să utilizeze cătușe sau alte mijloace de imobilizare, dacă:
a) persoana condusă la sediul poliţiei este cunoscută cu un comportament violent la
adresa sa, a persoanelor sau a bunurilor;
b) persoana condusă la sediul poliţiei a comis sau este suspectă de săvârşirea unei
infracţiuni ori a unor acte de terorism;
c) persoana a evadat din starea legală de reţinere sau deţinere ori s-a sustras de la
executarea unei măsuri preventive sau a unei pedepse privative de libertate;
d) dotările mijlocului de transport utilizat sau itinerarul de deplasare nu permit
adoptarea altor măsuri care să prevină săvârşirea unor acţiuni violente sau fuga;
e) persoana face obiectul unei măsuri privative de libertate dispuse în vederea
înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Dispoziţiile legale referitoare la utilizarea cătuşelor sau a altor mijloace de
imobilizare, prevăzute de reglementările privind executarea pedepselor şi a măsurilor
privative de libertate, se aplică în mod corespunzător.
Poliţistul este îndreptăţit să utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substanţe
iritant-lacrimogene şi/sau paralizante, câini de serviciu, scuturi de protecţie, căşti cu
vizor, dispozitive cu electroşocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme
neletale, precum şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu
produc o vătămare corporală gravă, în scopul împiedicării sau neutralizării acţiunilor
violente ale persoanei, atunci când:
a) utilizarea forţei fizice nu a fost sau nu este aptă să producă acest rezultat; sau
b) aceasta intenţionează să săvârşească sau săvârşeşte acţiuni violente cu obiecte,
dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea
corporală a persoanelor.
Poliţistul este obligat ca, în cel mai scurt timp, să solicite serviciilor specializate
acordarea asistenţei medicale de urgenţă persoanelor împotriva cărora au fost utilizate
dispozitive cu electroşocuri, persoanelor afectate de utilizarea substanţelor iritant-
lacrimogene, precum şi persoanelor rănite prin utilizarea mijloacelor de constrângere. De
îndată ce va fi posibil, situaţia se raportează verbal şi, ulterior, se întocmeşte un proces-
verbal.

15
 Bibliografie
- Constituţia României;
- Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
republicată, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările
ulterioare;
- Hotărârea Guvernului nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de etică și
deontologie al polițistului;
- Ghidul de aplicare a Codului de etică şi deontologie al poliţistului.

16
 Tema 2: Abordarea persoanelor

Conţinut:
1. Interceptarea persoanelor
2. Somarea persoanelor
3. Urmărirea şi prinderea persoanelor

În exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul este obligat să îşi facă, în

prealabil, cunoscută calitatea, astfel:
a) dacă este în uniformă, prin prezentarea verbală a numelui şi prenumelui,
precum şi a unităţii de poliţie din care face parte;
b) dacă este în ţinută civilă, prin prezentarea datelor prevăzute la lit. a), precum
şi a legitimaţiei de serviciu sau a insignei. Prin excepţie, atunci când siguranţa
poliţistului sau rezultatul intervenţiei ar putea fi periclitate, poliţistul îşi face cunoscută
calitatea imediat ce acest lucru este posibil. În acest caz, intervenţia poliţistului se face
prin anunţare: „Poliţia!”.

1. Interceptarea persoanelor
1.1 Noţiunea şi scopul interceptării. Categorii de persoane ce pot fi interceptate.

Interceptarea este o măsură poliţienească ce presupune solicitarea adresată unei

persoane de a înceta o activitate în curs de desfăşurare, în scopul clarificării unei situaţii
ivite.
Categoriile de persoane ce pot fi interceptate:
a) care încalcă dispoziţiile legale, ori există motive verosimile pentru a bănui că
pregăteşte sau a comis o faptă ilegală;
Indiciile după care poliţistul apreciază că o persoană pregăteşte sau a comis o
faptă ilegală sunt cele referitoare la modul de comportare, împrejurările şi condiţiile în
care aceasta este găsită.
De regulă, astfel de persoane sunt considerate de către poliţişti ca fiind suspecte,
urmând ca prin stabilirea identităţii şi prin verificare să le fie clarificată situaţia.
Din categoria persoanelor cu comportament suspect pot face parte:
- persoanele care încearcă să evite întâlnirea cu poliţistul;
- persoanele care încearcă să ascundă diferite obiecte;
- persoanele care încearcă să fugă ori să abandoneze bagajele pe care le
transportă;
- persoanele care nu își justifică prezența la un anumit interval orar sau în
anumite locuri;
- persoanele care dau răspunsuri inexacte la întrebările puse de poliţist;
- persoanele care ies din clădiri cu multă precauţie, în special pe scara de serviciu
sau pe ieşirile laterale;

17
 - persoanele care au o înfăţişare dubioasă sau un mers anormal, nenatural,
indicând faptul că transportă lucruri ascunse sub îmbrăcăminte;
- persoanele precar sau sumar îmbrăcate dar care duc bagaje luxoase şi/sau
grele;
- persoanele care au o înfăţişare neobişnuită: sunt roşii la faţă, transpirate, au
priviri nervoase, comportament neliniştit, poartă haine nepotrivite pentru anotimpul
respectiv;
- persoanele care au un comportament nefiresc: privesc des înapoi pentru a vedea
dacă sunt urmărite, staționează sau se deplasează în mod repetat prin faţa unei clădiri,
etc..
- persoanele despre care există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost
prezentă la locul săvârşirii unei fapte ilegale ori are cunoştinţă despre faptă, autor sau
despre bunurile având legătură cu fapta;
- persoana a cărei descriere corespunde unei persoane căutate potrivit legii,
deţine asupra sa bunuri sau se deplasează cu un vehicul, ambarcaţiune ori aeronavă care
corespunde descrierii unor bunuri sau mijloace de transport căutate potrivit legii;
- persoanele depistate cu ocazia unor controale sau razii, efectuate în condiţiile
art. 31 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei
Române, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
- persoane care dețin bagaje/colete/obiecte suspecte (obiecte care nu ar trebui să
se afle în respectiva zonă sau forma acestora oferă indicii despre ascunderea unor
materiale explozive/periculoase, arme, mărfuri de contrabandă etc.).

1.2 Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia interceptării

Pe timpul interceptării persoanelor, se vor respecta următoarele reguli tactice:
a) Se solicită persoanei în cauză, de la o distanţă convenabilă, pe un ton ferm,
convingător, să se oprească (înceteze) folosind formula „Bună ziua, sunt (gradul, numele
şi prenumele) de la (unitatea de poliţie) – „Vă rog să vă opriţi (să încetaţi)!”.
Poliţistul este obligat să îşi facă, în prealabil, cunoscută calitatea, astfel:
- dacă este în uniformă, prin prezentarea verbală a numelui şi prenumelui, precum
şi a unităţii de poliţie din care face parte;
- dacă este în ţinută civilă, prin prezentarea datelor prevăzute mai sus, precum şi a
legitimaţiei de serviciu sau a insignei.
b) Explică persoanei motivul opririi, indicând în continuare activitatea care
urmează a se desfăşura (prezentarea actului de identitate, a bagajelor pentru control,
etc.).
c) Pe timpul discuţiilor, persoana este supravegheată cu atenţie, poliţistul fiind
pregătit să acţioneze pentru autoapărare sau pentru prinderea acesteia.
d) Dacă activitatea este desfăşurată în echipă, partenerul se postează în poziţie
laterală, puţin în spatele persoanei interceptate (poziţia acestuia va fi condiţionată şi de
existenţa sau inexistenţa unor obstacole naturale aflate în imediata propiere a persoanei

18
oprite: clădiri, ziduri sau garduri înalte, etc., situaţie în care acesta va sta în partea opusă
unor astfel de obstacole);
Partenerul intervine cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se
manifestă violent sau încearcă să fugă. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona
adiacentă pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere.
e) Se evită, pe cât posibil, interceptarea persoanei pe partea carosabilă a arterelor
rutiere (dacă aceasta nu poate fi evitată, se scoate persoana imediat în afara acesteia), în
locuri întunecoase sau accidentate, în zonele cu trafic intens de persoane sau în mijlocul
grupurilor (mulţimii), iar în caz de absolută necesitate persoana este condusă imediat
într-un loc mai sigur, propice pentru desfăşurarea activităţilor următoare.
f) Persoana oprită este atent supravegheată, păstrându-se tot timpul distanţa de
siguranţă (2-3 paşi), iar poliţistul având mijloacele din dotare pregătite pentru a fi
folosite, dacă situaţia o impune.

Poziţionarea poliţiştilor în raport cu o persoană suspectă în cazul interceptării de

către 2 poliţişti

Poliţist
1

Persoana
suspectă
Polițist
2

19
 Poziţionarea poliţiştilor în raport cu o persoană suspectă în cazul interceptării de
către 3 poliţişti.

Poliţist
1

Poliţist Persoana
3 suspectă
Poliţist
2

2 . Somarea persoanelor
2.1 Noţiunea, scopul şi felurile somaţiilor folosite de către poliţişti
Somaţia este o măsură poliţienească ce precede intervenţia imediată a poliţistului,
prin folosirea mijloacelor individuale din dotare, efectuată în scopul:
a) prevenirii comiterii unor fapte ilicite;
b) întreruperii unor fapte antisociale în curs de desfăşurare;
c) reţinerii unor persoane suspecte;
d) eliminării manifestărilor de rezistenţă ale persoanelor agresive şi turbulente
îndreptate împotriva poliţiştilor aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
e) împiedicării evadării, a pătrunderii sau a ieşirii fără drept a unor persoane,
în sau din anumite obiective, perimetre delimitate vizibil.

2.2 Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia somării persoanelor

Pe timpul somației persoanelor, polițiștii trebuie să respecte următoarele reguli
tactice:
a) somaţia se execută cu voce tare, prin cuvinte scurte, pronunţate energic, pe un ton
autoritar, de la o distanţă corespunzătoare faţă de cel somat, care să garanteze securitatea
poliţistului.
b) se respectă cele două faze ale somaţiei:
 Prima fază are caracter preventiv, prin care se solicită persoanei în cauză să
execute o anumită acţiune, prezentându-se şi autoritatea în numele căreia se face somaţia
„POLIŢIA! STAI!”; „POLIŢIA, ÎNCETAŢI!”.

20
  A doua fază va repeta solicitarea faţă de persoana somată de a executa o anumită
acţiune, prezentând şi acţiunea poliţistului în cazul nesupunerii acesteia („STAI CĂ
TRAG!” sau „ÎMPRĂŞTIAŢI-VĂ! VOM FOLOSI ………………….!”).
c) se păstrează un interval scurt de timp între fazele somaţiei, pentru a putea observa
reacţia celui somat şi pentru a-i lăsa timpul necesar să execute indicaţiile poliţistului;
trecerea la faza următoare şi intervenţia propriu-zisă a poliţistului se realizează numai în
caz de nesupunere.
d) se supraveghează şi se observă permanent persoana somată, pentru a putea
anticipa mişcările acesteia şi pentru a interveni în caz de nevoie.
e) când se acţionează pe timp de noapte şi este necesară iluminarea persoanei
suspecte sau a împrejurimilor, în scopul asigurării securităţii, sursa de lumină este ţinută
depărtată de corp, astfel încât aceasta să nu constituie un indiciu al poziţiei poliţistului.
f) dacă persoana somată a încetat acţiunea, poliţistul se apropie cu precauţie de
aceasta şi trece, după caz, la imobilizarea ei sau la executarea altor măsuri poliţieneşti.
g) dacă la acţiunea executată pe timpul nopţii participă doi sau mai mulţi poliţişti, se
acţionează din direcţii diferite: cel însărcinat cu protecţia asigură iluminarea dintr-un loc
acoperit, care să-i asigure protecţia, iar celălalt/ceilalţi intervine/intervin în vederea
imobilizării suspectului.
h) în cazul în care poliţistul presupune că persoana somată are asupra sa arme, o
somează dintr-un loc care să îi asigure acestuia protecţia;
i) în funcţie de folosirea diferitelor mijloace din dotare, se folosesc somaţii specifice
astfel:
- la folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene:
„ÎNCETAŢI! VOM (VOI) FOLOSI SUBSTANŢE LACRIMOGENE!”;
- la folosirea bastonului de autoapărare (tomfei): „ÎNCETAŢI, VOM (VOI)
FOLOSI FORŢA!”;
- în cazul folosirii armamentului somaţia se face prin cuvintele: „STAI, STAI
CĂ TRAG!”. În caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului de armă în plan
vertical sau într-o altă direcţie presupus sigură care să nu pericliteze viaţa, integritatea
corporală sau bunurile oricărei persoane. În cazul în care, după executarea somaţiei
legale, persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia.
Mijloacele individuale din dotarea poliţiştilor pot fi folosite şi fără somaţie, în
situaţia în care este pusă în pericol iminent viaţa poliţistului sau a altor persoane şi
lipseşte timpul necesar pentru efectuarea acesteia.

3. Urmărirea şi prinderea persoanelor

Urmărirea este o măsură poliţienească ce se realizează în scopul prinderii

persoanelor suspecte sau a celor care, în urma săvârşirii unei fapte ilicite, încearcă să
fugă şi nu se supun somaţiei poliţistului de a se opri.
În funcţie de condiţiile concrete din teren, precum şi de mijlocul de deplasare al
persoanei suspecte, urmărirea se poate realiza pe jos sau cu autovehiculul.

21
 3.1 Urmărirea pe jos
Poliţistul se deplasează de regulă în fugă, somând persoana suspectă cu formula
„POLIŢIA! STAI!”, somaţie ce poate fi repetată în timpul urmăririi.
Somaţia are şi scopul avertizării eventualelor persoane din zona de acţiune în
scopul creării spaţiului necesar pentru deplasare.
Pe timpul urmării pe jos, trebuie respectate următoarele reguli tactice:
a) se informează ofiţerul de serviciu (dispeceratul) pentru anunţarea celorlalte
patrule din teren şi suplimentarea cu alte forţe în vederea prinderii şi identificării
persoanei în timp util;
b) acţiunea se execută, de regulă, de către doi poliţişti care vor evita să se
disperseze (în cazul în care sunt mai mulţi suspecţi se va păstra un raport de forţe
favorabil);
c) poliţiştii sunt atenţi la configuraţia şi detaliile terenului, elemente ce pot influenţa
acţiunea de urmărire, în sensul că aceasta poate fi favorizată sau îngreunată;
d) faţă de persoana urmărită se păstrează o anumită distanţă, pentru a observa
eventualele obstacole ce pot exista în teren și pentru a fi folosite în favoarea polițistului
dat fiind faptul că acestea ar putea încetini persoana urmarită;
e) poliţiştii escaladează obstacolele, de regulă, prin aceleaşi puncte folosite de
suspect, cu precauţie, pentru a preveni un eventual atac din partea acestuia;
f) colţurile clădirilor se ocolesc la o distanţă de cel puţin 1 metru;
g) se evită urmărirea persoanelor mergând pe lângă ziduri prevăzute cu intrânduri
sau pe partea carosabilă a străzii;
h) dacă persoana intră într-o zonă întunecată (alee îngustă, culoar, pod, pivniţă)
poliţiştii se opresc pentru câteva momente ascultând cu atenţie eventualele zgomote şi
apoi reiau urmărirea, cu respectarea regulilor de securitate personală;
i) dacă la urmărirea persoanelor participă mai mulţi poliţişti, pot fi folosite trasee
diferite de deplasare, iar, dacă itinerarul este cunoscut, partenerul poate folosi o
scurtătură pentru a ajunge în faţa suspectului;
j) nu se foloseşte armamentul din dotare împotriva persoanei care fuge, cu excepţia
cazului în care aceasta a comis o infracţiune gravă şi a fost surprinsă în flagrant.

3.2 Urmărirea cu autovehiculul

Atunci când persoana se află într-un vehicul şi se impune urmărirea acesteia,
poliţiştii se pot folosi atât de autovehiculele din dotarea poliţiei, cât şi de cele aparţinând
persoanelor fizice sau juridice, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Pe timpul urmării cu autovehiculul, trebuie respectate următoarele reguli tactice:
a) urmărirea unui vehicul ce nu a oprit la semnalul efectuat regulamentar se
efectueaza cu anunţarea imediată a dispeceratului unității, comunicând date referitoare la
semnalmentele maşinii urmărite, ale ocupanţilor acesteia, direcția de deplasare precum şi
cu privire la orice alt eveniment sau date de interes;

22
 b) deplasarea în vederea prinderii suspectului se efectuează cât mai aproape de axul
drumului, folosind mijloacele de avertizare sonoră şi luminoasă și folosind un stil de
conducere adaptat condițiilor de trafic;
c) să solicite sprijin pentru constituirea unui blocaj în trafic într-un punct obligatoriu
de trecere;
d) se păstrează o distanţă de siguranţă în spatele vehiculului urmărit, pentru ca
poliţiştii să nu fie surprinşi de o manevră neaşteptată şi se folosesc în continuare
semnalele acustice şi luminoase;
e) se va folosi, pe cât posibil, un număr adecvat de polițiști pentru a păstra
superioritatea numerică față de ocupanții autovehiculului urmărit;
f) după caz, vehiculul urmărit se opreşte prin depăşirea acestuia şi blocarea
transversală a drumului, manevră care nu se realizează imediat după depăşire, ci la o
scurtă distanţă asigurându-se că există timp suficient ca polițiștii să părăsească
autospecial;
g) dacă se ia hotărârea opririi autovehiculului prin constituirea unui blocaj cu
autospecialele poliției, poliţiştii părăsesc rapid vehiculul şi se deplasează pe marginea
carosabilului, pregătiţi să acţioneze pentru oprirea şi imobilizarea suspectului, luând
măsuri de protecţie personală;
h) după caz, se execută blocarea autovehicului urmărit în zone congestionate ale
traficului rutier;
i) dacă blocarea vehiculului s-a realizat în trafic congestionat și dacă numărul
polițiștilor permite, se recomandă conducătorilor autospecialelor de poliție să rămână la
volan pentru a preîntâmpina o eventuală forțare a ieșirii din blocaj a autovehiculului
vizat;
j) în situația în care este necesară prezența conducătorului autospecialei pentru a
acorda sprijin, acesta va opri motorul, va acționa frâna de mână și va introduce maneta
schimbătorului de viteze într-o treaptă inferioară;
k) se va acționa cu prioritate asupra conducătorului autovehiculului pentru a evita
reluarea fazei dinamice a urmăririi;
l) după prinderea persoanei, se procedează la imobilizare şi încătuşare, se efectuează
controlul persoanei, al bagajelor şi al vehiculului şi apoi se conduce la sediul poliţiei;
m) nu se foloseşte armamentul din dotare asupra vehiculului urmărit pe străzile
localităţilor, în zonele aglomerate ori pe drumuri cu trafic intens, cu excepţia cazului în
care există indicii temeinice că persoana urmărită a săvârşit o infracţiun ori este iminentă
săvârșirea unei infracțiuni.

Bibliografie:
- Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
republicată, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 61/ 1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de
convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;

23
 - Dispoziţia I.G.P.R. nr. 643/2005 privind Manualul de bune practici de intervenţie
pentru poliţistul de ordine publică;
- Procedura PRO – PS/ POP 03 privind interceptarea persoanelor;
- PRO-PS/ POP 10 privind urmărirea şi prinderea persoanelor;
- PRO-PS-01-I.G.P.R/ DOP/2013 privind utilizarea mijloacelor individuale de
intervenţie din dotarea poliţiştilor.

24
 Tema 3: Legitimarea şi stabilirea identităţii unei persoane

Conţinut:
1. Legitimarea persoanelor şi stabilirea identităţii unei persoane
2. Procedee de identificare folosite de poliţişti
3. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia legitimării

1. Legitimarea persoanelor şi stabilirea identităţii unei persoane

Legitimarea unei persoane reprezintă o măsură poliţienească cu caracter

preventiv ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate sau altor documente
de legitimare, pentru a i se cunoaşte datele de stare civilă, cetăţenia, domiciliul ori
reşedinţa.
Poliţistul este îndreptăţit să solicite persoanei care face obiectul legitimării să ţină
mâinile la vedere şi, după caz, să renunţe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru
un atac armat.
Categoriile de persoane ce pot fi legitimate:
a) care încalcă dispoziţiile legale, ori există motive verosimile pentru a bănui că
pregăteşte sau a comis o faptă ilegală;
b) despre care există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă
la locul săvârşirii unei fapte ilegale ori are cunoştinţă despre faptă, autor sau despre
bunurile având legătură cu fapta;
c) care solicită sprijinul sau intervenţia organelor de poliţie ori când din cauza
vârstei, stării de sănătate, dizabilităţii, consumului de alcool sau altor substanţe
psihoactive ori a altor asemenea circumstanţe necesită sprijinul organelor abilitate;
d) a cărei descriere corespunde unei persoane căutate potrivit legii, deţine asupra
sa bunuri sau se deplasează cu un vehicul, ambarcaţiune ori aeronavă care corespunde
descrierii unor bunuri sau mijloace de transport căutate potrivit legii;
e) care desfăşoară o activitate supusă, potrivit legii, unor autorizări, avize sau
înregistrări ori este implicată într-o procedură legală în faţa unei autorităţi sau instituţii
publice;
f) care încearcă să pătrundă sau se află într-un spaţiu în care accesul este
controlat;
g) depistate cu ocazia unor controale sau razii, efectuate în condiţiile art. 31 alin.
(1) lit. g) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
republicată, cu modificările și completările ulterioare;
h) asupra cărora există obligaţia legală de a se stabili identitatea acesteia.
Din categoria persoanelor a căror identitate este necesară poliţiştilor pentru
rezolvarea unor atribuţii de serviciu, exemplificăm:
- persoanele ascultate ca reclamanţi, martori, suspecți, inculpaţi;

25
 - persoanele găsite la faţa locului cu ocazia: efectuării de percheziţii domiciliare,
cercetării la faţa locului, executării mandatelor de aducere, de executare a pedepsei,
ocupanții vehiculelor oprite pentru control etc.
Poliţistul este obligat să aducă la cunoştinţă persoanei, verbal, motivul
legitimării.

2. Procedee de identificare folosite de poliţişti

În vederea legitimării şi stabilirii identităţii persoanelor, se foloseşte unul din

următoarele procedee:
a) verificarea actelor de identitate ale persoanelor;
b) verificarea altui document emis de instituţii sau autorităţi publice (paşaport,
permis de conducere, legitimaţie de serviciu), cu fotografie de dată recentă;
c) stabilirea identităţii unei persoane cu ajutorul altor cetăţeni care pot furniza
informaţii despre identitatea acesteia;
În acest scop vor fi purtate discuţii cu cei care însoţesc persoana (persoane
legitimate anterior) care urmează să fie identificată, cu alţi cetăţeni care o cunosc
(vecini, colegi de muncă etc.), după ce, în prealabil, cetăţeanul respectiv a fost chestionat
asupra datelor de identitate, pentru a le putea compara cu datele obţinute în urma
discuţiei cu ceilalţi.
d) să facă publică, prin orice mijloace, o fotografie, înregistrare, schiţă sau
descriere a persoanei, dacă există o convingere rezonabilă că această măsură va ajuta la
stabilirea identităţii persoanei;
e) efectuarea verificărilor în evidenţele/bazele de date ce pot fi accesate de către
Poliţia Română (fotografierea, luarea şi procesarea amprentelor, semnalmentelor şi
semnelor particulare ale persoanei);
Verificarea se va face prin intermediul mijloacelor de comunicare (staţia radio),
dacă persoana furnizează polițistului datele de identitate (NBIS, AFIS, PRINTRAK BIS)
iar în caz contrar, aceasta este condusă la sediul poliţiei, unde pe baza datelor declarate
de aceasta (dacă este cazul), în scris, vor fi efectuate verificări în aplicațiile și bazele de
date la care Poliția Română are acces.
Măsurile prevăzute la literele c), d) și e) se realizează chiar şi în lipsa
consimţământului persoanei. Publicitatea se realizează exclusiv în scopul identificării
persoanei, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie.
În cazul în care există suspiciuni cu privire la autenticitatea actului prezentat, vor
fi efectuate verificări în teren, precum şi la serviciul public comunitar de evidenţă a
persoanelor, folosindu-se toate mijloacele, inclusiv elementele portretului vorbit
(compararea fotografiei din actul prezentat cu cea existentă în evidenţa serviciului public
comunitar de evidenţă a persoanelor, pe baza descrierii fizionomiei celui în cauză). Dacă
e nevoie, i se va cere persoanei să-şi realizeze semnătura, pentru a o confrunta cu cea din
actul de identitate prezentat.

26
 Atunci când, în urma verificărilor efectuate, s-au stabilit datele de identitate ale
persoanei în cauză, poliţistul va întocmi un proces-verbal de identificare.
Datele cu caracter personal preluate se şterg din bazele de date ale poliţiei
imediat după identificarea persoanei, prin proceduri ireversibile, cu excepţia situaţiei în
care sunt utilizate în cadrul unei proceduri judiciare în curs, caz în care acestea urmează
regimul probelor aplicabil procedurii judiciare.

3. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia legitimării şi stabilirea

identităţii

Pe timpul legitimării şi stabilirea identităţii unei persoane se vor respecta

următoarele reguli tactice:
a) interceptează persoana (respectând regulile stabilite pentru această măsură);
b) solicită actul de identitate, folosind formula: „BUNĂ ZIUA (SEARA)! SUNT
(gradul, numele) DE LA (unitatea de poliţie), VĂ ROG SĂ-MI ÎNMÂNAŢI/
PREZENTAŢI ACTUL DE IDENTITATE”, aduce la cunoştinţă persoanei, verbal,
motivul legitimării;
c) dacă persoana legitimată prezintă simptome vizibile care relevă necesitatea
acordării asistenţei medicale de urgenţă, în cel mai scurt timp, poliţistul solicită
serviciilor specializate acordarea acestei asistenţe.
d) când legitimarea se efectuează de către doi poliţişti, unul dintre aceştia verifică
actul de identitate, iar celălalt supraveghează
comportamentul persoanei legitimate,
poziţionându-se la 2-3 paşi de aceasta, către
înapoi şi lateral. După caz, poliţistul care
supraveghează persoana legitimată va avea
pregătite mijloacele din dotare pentru
intervenţie;
e) actul de identitate se ţine la o
înălţime corespunzătoare, care să permită atât
supravegherea permanentă şi atentă a
comportării persoanei, cât şi verificarea şi
citirea conţinutului acestuia;
f) întrebările cu privire la datele de identitate ale persoanei se adresează într-o altă
ordine decât cea în care sunt trecute în act;
g) poliţistul verifică dacă actul prezentat:
- este emis de autoritatea competentă;
- corespunde ca formă şi conţinut;
- aparţine sau nu persoanei, în sensul că fotografia din act corespunde cu
fizionomia posesorului şi dacă datele de stare civilă corespund cu cele declarate de
persoana în cauză;
- are expirat termenul de valabilitate pentru care a fost eliberat;

27
 - prezintă urme de falsificare, are ştersături, modificări, corecturi, adăugiri ori
conţine menţiuni nepermise, scrise ori ştampilate sau este deteriorat;
h) în cazul legitimării unui grup de persoane, acestea sunt aşezate în linie, se
strâng actele de la fiecare, iar în situaţia în care activitatea se efectuează de către doi
poliţişti, unul dintre aceştia supraveghează comportamentul celor legitimaţi;
i) în situaţia în care actul de identitate verificat este în regulă şi faţă de persoana
legitimată nu se impune luarea unei măsuri legale, polițistul este obligat să verifice
persoana în bazale de date la care are acces Poliția Română și ulterior îi restituie actul de
identitate şi îşi continuă serviciul;
j) atunci când persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea identităţii
se realizează pe baza unui act prevăzut cu fotografie sau a declaraţiilor acesteia, precum
şi a verificărilor poliţistului, realizate pe loc, în bazele electronice de date la care are
acces potrivit legii.
k) dacă persoana legitimată nu are asupra sa documente de identitate dar
furnizează datele personale, poliţistul le verifică în bazele de date şi după caz, ia
măsurile legale;
l) poliţistul evită, pe cât posibil, legitimarea în locuri aglomerate, unde această
măsură nu poate fi efectuată în bune condiţii din cauza curiozităţii persoanelor din jur ori
a intervenţiei nedorite a unora dintre acestea, sau în locuri întunecoase;
m) în cazul în care persoana refuză să furnizeze date pentru stabilirea identității
sale, poliţistul îi atrage atenţia că fapta sa constituie contravenţie şi se sancţionează
conform legii;
n) dacă persoana refuză în continuare să furnizeze date pentru stabilirea identității
sale, poliţistul efectuează controlul corporal, cu respectarea prevederilor legale în
vigoare, iar în situaţia în care poliţistul găseşte actul, după stabilirea identităţii îi aplică
sancţiunea contravenţională;
o) în cazul în care în urma efectuării controlului corporal, nu se găsesc asupra
acesteia documente din care să rezulte identitatea persoanei şi nu se poate stabili în nici
un fel identitatea acesteia, poliţistul va proceda la conducerea persoanei la sediul poliţiei.
Verificarea situaţiei persoanei şi luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel
mult 24 de ore, ca măsură administrativă, poliţistul încercând să stabilească identitatea
prin celelalte procedee de identificare (NBIS, AFIS, PRINTRAK BIS);
p) în cazul conducerii persoanei la sediul poliţiei, pentru stabilirea identităţii
acesteia, poliţistul întocmeşte un proces-verbal de identificare (Anexa nr. 1);
q) legitimarea se execută numai în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, iar
datele cu caracter personal obţinute sunt prelucrate numai cu respectarea prevederilor
legii privind protecţia datelor cu caracter personal;
r) dacă măsura legitimării se execută asupra unui cetăţean străin, faţă de care
există suspiciuni cu privire la legalitatea intrării şi şederii pe teritoriul României,
poliţistul solicită sprijinul structurilor Inspectoratului General pentru Imigrării;
s) poliţistul trebuie să fie în măsură ca la ieşirea din serviciu să menţioneze în
raport datele de identitate ale persoanelor legitimate şi măsurile dispuse.

28
 Măsurile poliţieneşti au caracter administrativ şi se execută cu respectarea
prevederilor legale, în baza unor reguli tactice derivate din activitatea forţelor de ordine
şi siguranţă publică.

Bibliografie:
- Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
republicată, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr. 61/ 1991, pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de
convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare;
- Dispoziţia I.G.P.R. nr. 643/2005 privind Manualul de bune practici de intervenţie
pentru poliţistul de ordine publică;
- Procedura PS-04-IGPR/DOP privind legitimarea şi stabilirea identităţii
persoanelor.

29
 Anexa nr. 1

PROCES-VERBAL
de identificare

Anul____luna______ziua _____ora____ în ___________judeţul___________

________________________din cadrul _____________ judeţul ____________
(gradul, numele şi prenumele)
Având în vedere depistarea unei persoane fără acte de identitate asupra sa şi care
pretinde că se numeşte:____________________________________________,
fiul (fiica) lui _______________ şi al (a)_____________născut (ă) la data
de______________, în ________________, jud/sector________________, cu
domiciliul în______________________, jud/sector________________ str.
_________________________________, nr. _____ am procedat la verificarea în
baza de date, rezultând faptul că datele de stare civilă declarate corespund/nu
corespund cu cele înscrise în evidenţe, astfel persoana se
numește________________________________________________, domiciliază
în_____________________________, jud/sector__________________________,
str. _____________________________________________, nr. _____, posedă
actul de identitate ____seria ______ nr. _________________, eliberat de
_________________ la data de___________, C.N.P_______________________.
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal.

POLIŢIST
__________________

30
 Tema 4: Controlul persoanelor

Conținut
1. Noţiunea, scopul şi categoriile de persoane cărora li se poate efectua
controlul corporal al persoanelor
2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului corporal al
persoanei

1. Noţiunea, scopul şi categoriile de persoane cărora li se poate efectua

controlul corporal al persoanelor

În scopul aplicării prevederilor legale, apărării drepturilor şi libertăţilor

fundamentale ale omului, avutului public şi privat, pentru impunerea respectării ordinii
publice, prevenirea şi sancţionarea acţiunilor ilicite ale unor persoane, poliţiştii pot lua,
în condiţiile legii, măsuri poliţieneşti cu scop preventiv, precum, controlul corporal al
persoanei legitimate şi, după caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat.
Aceste controale au caracter administrativ şi se execută cu respectarea
prevederilor legale, pe baza unor reguli tactice izvorâte din experienţa muncii de poliţie.
Atât controlul corporal, cât şi controlul bagajelor şi al vehiculelor nu prezintă
elementele caracteristice unei percheziţii în sensul prevederilor Legii nr. 135/2010
privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, ci este o
activitate poliţienească desfăşurată în momentul în care există indicii temeinice cu
privire la săvârşirea unor infracţiuni, fapte de natură contravenţională, existenţa unor
bunuri interzise la deţinere sau provenite din infracţiuni.

1.1 Controlul corporal al persoanei

Controlul corporal al persoanei este o măsură poliţienească având caracter
preventiv care presupune examinarea externă a corpului şi îmbrăcămintei unei persoane,
vizual, precum şi prin palpare şi apăsare, îmbrăcămintea groasă putând fi examinată
separat. Atunci când prin examinare sunt identificate obiecte, la solicitarea poliţistului,
persoana este obligată să le prezinte.
Controlul persoanei nu impune necesitatea autorizării magistratului, poliţistul, în
executarea atribuţiilor de serviciu, putând recurge la această măsură doar în cauzele şi în
situaţiile strict prevăzute de lege şi de dispoziţiile interne, cu respectarea legalităţii, a
drepturilor persoanelor.
Practic, poliţistul, pe baza unor reguli tactice specifice, ce vor fi prezentate
ulterior, verifică ţinuta vestimentară a celui în cauză pipăind, evident şi corpul persoanei.
Aşa cum s-a precizat, dacă se impune, în raport de datele şi informaţiile deţinute
sau de comportamentul nefiresc al persoanei, se poate controla şi încălţămintea.

31
 Acest control este sumar, rezumându-se la nişte simple atingeri şi scotociri prin
buzunare sau prin anumite spaţii vestimentare, urmărindu-se descoperirea şi reţinerea
obiectelor ce prezintă interes poliţienesc.
1.2. Scopul controlului corporal al persoanei
Poliţistul este îndreptăţit să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate
numai în scopul:
a) ridicării bunurilor supuse confiscării, interzise la deţinere, căutate potrivit legii
sau care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară, atunci când există motive
verosimile pentru a bănui că persoana are asupra sa ori sub controlul său astfel de
bunuri;
b) identificării şi ridicării unor arme, obiecte sau substanţe, ce pot fi folosite
împotriva poliţistului, a altor persoane sau pentru autovătămare, atunci când persoana
face obiectul măsurii conducerii la sediul poliţiei ori al unui mandat de aducere,
ordonanţe de reţinere, mandat de arestare sau de executare a pedepselor;
c) identificării unor documente sau înscrisuri care pot servi la stabilirea identităţii
unei persoane aflate în stare de inconştienţă;
d) identificării şi ridicării unor arme, obiecte sau substanţe periculoase, atunci
când persoana încearcă să pătrundă sau se află în locuri în care este interzis accesul cu
acestea.

1.3. Categorii de persoane asupra cărora se poate efectua controlul corporal

Poliţiştii au dreptul să efectueze controlul corporal al persoanei pentru

exercitarea atribuţiilor, asupra următoarelor categorii de persoane:
- cele cu privire la care există motive verosimile că au săvârşit fapte ilegale
(ex:comportamentul acesteia, locul în care se află, momentul – se găsește la locul sau în
apropierea locului unei infracțiuni la scurt timp de la săvărșirea acesteia, bunurile pe care
le are asupra sa), că pregătesc săvârşirea unor astfel de fapte sau că ar pregăti posibile
acţiuni teroriste;
- cele care au încălcat dispoziţiile legale, se manifestă agresiv, urmează să fie
conduse la sediul poliţiei sau fac obiectul unui mandat de aducere, ordonanța de reținere,
mandat de arestare sau de executarea a pedepselor;
- asupra acelora care încalcă ordinea publică şi sunt cunoscute cu un
comportament violent sau cu antecedente penale pentru fapte grave;
- asupra acelora care au săvârşit contravenţii, atunci când, potrivit legii, se impune
ridicarea bunurilor supuse confiscării;
- asupra celor care refuză să prezinte pentru control actele de identitate, în vederea
identificării lor;
- asupra celor care se află în stare de inconştienţă şi este necesară identificarea
acesteia;

32
 - asupra persoanelor care transportă bunuri a căror deţinere şi circulaţie sunt
interzise de lege sau supuse autorizării, precum și a celor ce pot fi folosite împotriva
polițistului, a altor persoane sau pentru autovătămare;
- când persoana încearcă să pătrundă sau se află în locuri în care este interzis
accesul cu arme, produse ori obiecte periculoase.

2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului corporal al

persoanelor

Regulile tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului corporal sunt

următoarele:
- interceptaţi şi legitimaţi persoana sau persoanele, după regulile specifice acestor
măsuri poliţieneşti;
- comunicaţi persoanei respective motivul luării acestei măsuri, atenţionând-o
asupra obligaţiei de a se supune;
- controlul corporal se efectuează, cu respectarea demnităţii umane, de către o
persoană de acelaşi sex cu persoana controlată şi presupune examinarea externă a
corpului şi îmbrăcămintei unei persoane, vizual, precum şi prin palpare şi apăsare,
îmbrăcămintea groasă putând fi examinată separat. Atunci când prin examinare sunt
identificate obiecte, la solicitarea poliţistului, persoana este obligată să le prezinte;
- persoanele de sex feminin pot fi controlate de către poliţişti-bărbaţi, cerându-le
să prezinte conţinutul poşetei (genţii), să se descheie la sacou, pardesiu, palton etc., să
scoată din buzunare obiectele pe care le deţin asupra lor, fără să pună mâna pe persoana
în cauză. Dacă este necesară palparea îmbrăcămintei şi a corpului persoanei, apelaţi la
sprijinul unei femei, pe care o instruiţi în mod corespunzător;
- realizaţi controlul, de regulă, în locul în care persoana a fost depistată. Dacă
este necesar, conduceţi persoana într-un loc ferit de accesul publicului (într-un spaţiu
închis – ziua sau într-un loc bine iluminat – noaptea). Când nu efectuaţi controlul la
locul depistării persoanei, pe timpul conducerii la locul efectuării activităţii,
supravegheaţi persoana cu multă atenţie, pentru a
nu avea posibilitatea să atace, să fugă sau să aban-
doneze diferite obiecte;
- evitaţi, pe cât posibil, efectuarea
controlului în locuri publice, aglomerate, în mij-
loace de transport în comun, în încăperi în care are
acces publicul, unde atitudinea cetăţenilor faţă de
măsura luată, în cele mai multe cazuri, nu este
favorabilă, ba uneori chiar ostilă sau în alte spaţii
improprii unde posibilitatea de ripostă şi
autoapărare a poliţistului, faţă de o eventuală
agresiune din partea persoanei controlate, este
redusă;

33
 - supravegheaţi persoana în permanenţă, chiar dacă în aparenţă este calmă şi
supusă;
- când controlul se efectuează de către doi poliţişti, şeful echipei efectuează
controlul propriu-zis, iar partenerul asigură protecţia primului, prin supravegherea
persoanei şi a împrejurimilor. Poliţistul care execută supravegherea persoanei şi a
împrejurimilor nu se va interpune între persoana controlată şi poliţistul care ia măsura;
- poliţistul este îndreptăţit să solicite persoanei care face obiectul controlului
corporal să adopte o poziţie inofensivă, ce permite realizarea efectivă şi în siguranţă a
acestui control. Prin poziţie inofensivă se înţelege:
a) ţinerea mâinilor deasupra capului sau paralel cu solul;
b) depărtarea picioarelor;
c) adoptarea poziţiei şezut;
d) adoptarea poziţiei culcat;
e) altă poziţie a corpului, care previne săvârşirea unei acţiuni violente
îndreptate împotriva poliţistului şi respectă demnitatea umană.
- solicitarea de a adopta o poziţie inofensivă trebuie să fie adecvată pericolului pe
care îl poate reprezenta persoana şi să nu depăşească nevoile reale pentru atingerea
scopului intervenţiei. Se interzice solicitarea adoptării poziţiei şezut sau culcat în cazul
femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilităţi
şi copiilor.
- alegeţi-vă o poziţie care să vă permită o cât mai bună observare, stabilitate şi
mobilitate în folosirea mijloacelor din dotare, dacă este cazul;
- efectuaţi controlul, de regulă, din spatele persoanei, cu mâna corespondentă
părţii controlate, iar cu cealaltă mână ţineţi persoana din spate, de gulerul cămăşii sau de
cureaua de la pantaloni. În situaţia executării unor măsuri de ordine, în cazul unor adu-
nări publice sau manifestaţii sportive, controlul se poate realiza, prin vizualizare şi even-
tual palpare, şi din faţa persoanei;
- controlaţi, pe rând:
o capul (se scoate pălăria, căciula, şapca etc.), se caută în păr (dacă este cazul);
o braţul drept, de la umăr la încheietura mâinii;
o partea de la gât până la mijloc (faţă şi spate);
o partea dreaptă a corpului de la subţioară în jos;
o zona bazinului (faţă, spate);
o piciorul drept, de la şold la călcâi;
o manşeta şi încălţămintea (dacă este cazul). Apoi se palpează, în aceeaşi ordine,
partea stângă a corpului şi a îmbrăcămintei. Dacă este cazul, pentru a se uşura
activitatea de control se cere persoanei să dezbrace paltonul, haina sau să se
descalţe.
- când controlaţi partea inferioară a corpului persoanei, aveţi grijă să nu vă
aplecaţi mult în faţă, pentru a nu fi lovit cu genunchiul de cel controlat;
- arătaţi partenerului, martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate),
obiectele găsite asupra persoanei;

34
 - în cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal, încătuşaţi imediat persoana,
verificaţi dacă arma descoperită are muniţie în încărcător, este încărcată sau este armată,
o asiguraţi şi o predaţi partenerului, pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină,
şi continuaţi controlul, în scopul descoperirii altor eventuale obiecte;
- în cazul controlului unui grup de persoane, aşezaţi-le în linie, într-o poziţie cât
mai incomodă, cu distanţa de circa 2-3 paşi una faţă de cealaltă. Partenerul va
supraveghea una dintre extremităţile grupului. Începeţi controlul din cealaltă parte. Pe
măsură ce controlaţi o persoană din grup, aceasta este trimisă în cealaltă extremitate,
procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii;
- obiectele descoperite asupra persoanei controlate, care ar putea fi folosite pentru
atac le reţineţi, iar posesorul va fi chestionat asupra lor;
- obiectele se examinează la exterior fără a fi desfăcute sau demontate.
Corespondenţa nu se deschide sau citeşte şi nu se accesează telefonul, un sistem
informatic ori alt mijloc de comunicare sau de stocare a datelor;
- la efectuarea controlului pot fi folosite animale de serviciu şi/sau mijloace
adecvate pentru detectarea obiectelor sau substanţelor;
- rezultatul controlului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează
de poliţist şi de persoana în cauză sau de reprezentantul legal. O copie a procesului-
verbal se predă persoanei în cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau
primirii consemnându-se în cuprinsul documentului (Anexa nr. 2).
Nu constituie control corporal acţiunea poliţistului de a deposeda persoana de o
armă de foc sau armă albă a cărei deţinere este vizibilă sau cunoscută.
Pentru efectuarea controlului corporal nu este necesară autorizarea magistratului,
poliţistul, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, putând recurge la această măsură doar în
cazurile şi în situaţiile strict prevăzute de lege, cu respectarea legalităţii și a drepturilor
persoanelor.
* Este recomandat, pe cât posibil, ca la aplicarea acestei măsuri poliţieneşti să
se folosească mănuşi chirurgicale, în vederea:
a) protecției împotriva oricărei boli sau contaminări prin atingere directă a
pielii, a unor răni etc;
b) necontaminării papilare sau genetice a armelor sau a altor obiecte interzise
la deținere și care se găsesc asupra persoanei controlate corporal.

Bibliografie:
- Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
republicată, cu modificările și completările ulterioare;
- Hotărârea Guvernului nr. 196/2005 privind Strategia Ministerului Administraţiei
şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei
cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale;

35
 - Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 60/2010 privind organizarea şi
executarea activităţilor de menţinere a ordinii şi liniştii publice, cu modificările și
completările ulterioare
- Dispoziţia I.G.P.R. nr. 123/15.11.2012 privind stabilirea Concepţiei unitare de
organizare, funcţionare şi acţiune a structurilor de ordine publică ale Poliţiei Române;
- Dispoziţia I.G.P.R. nr. 643/05.12.2005 privind Manualul de bune practici pentru
intervenţia agentului de ordine publică;
- PRO – PS/POP 06 - Procedura privind controlul corporal al persoanei;

36
 Anexa nr. 2
PROCES-VERBAL
de control corporal

Anul ____, luna ___, ziua ___, ora ___, loc. ____________judeţul ____,
_______________________________ din cadrul________________________.
(gradul, numele şi prenumele poliţistului)
Azi data de mai sus în zona ________________________________________
am identificat pe numitul(a)________________________, fiul(fiica) lui________ şi
al(a)_________, născut(ă) la data de________________, în_________________,
judeţul ___________, cu domiciliul în ________________________,
str_____________, nr. _____, bl. _____, sc. ____, et. ____, ap. _____,
judeţul_____________, posesor(oare) al C.I. seria _____ nr. ____________, eliberată la
data de_______________ de
către_____________________,care__________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
______________________________________________________________________.
Controlul s-a efectuat în prezența _________________________________,
C.N.P __________________________.
Cu ocazia controlului efectuat asupra______________________________ s-au
găsit următoarele:________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
(se scriu bunurile în amănunt şi unde s-au găsit)

Poliţist Martor Persoana controlată

………………………. ………………………… .....................................

37
 Numitul(a)_________________________________________ întrebat(ă) de
proveniența bunurilor găsite asupra sa, a declarat verbal
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________

Bunurile găsite cu ocazia controlului s-au ridicat pentru

_________________________şi s-au predat la ____________________________ pe
bază de___________________________________.
Persoana controlată are/nu are de făcut obiecțiuni la modul cum s-a efectuat
controlul corporal cât şi cu privire la cele consemnate în prezentul proces-verbal,
constând
în_____________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal în două exemplare din care unul
s-a înmânat numitului __________________________ .

Poliţist Martor Persoana controlată

………………………. ………………………… .....................................

38
 Tema 5: Controlul bagajelor

Conținut
1. Noţiunea, scopul şi categoriile de persoane cărora li se poate efectua
controlul bagajelor
2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului bagajelor

1. Noţiunea scopul şi categoriile de persoane cărora li se poate efectua

controlul bagajelor

Controlul bagajelor este o măsură poliţienească având caracter preventiv ce

constă în verificarea amănunţită a interiorului şi a conţinutului bagajelor unei persoane.
Prin bagaj, în sens poliţienesc, se înţelege orice obiect în care o persoană deţine
şi transportă bunuri cum ar fi: geamantan, valiză, geantă, servietă, sacoşă, pachet, poşetă,
borsetă etc.
Poliţistul este îndreptăţit să efectueze controlul bagajelor numai în scopul:
a) ridicării bunurilor supuse confiscării, interzise la deţinere, căutate potrivit legii
sau care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară, atunci când există motive
verosimile pentru a bănui că persoana are asupra sa ori sub controlul său astfel de
bunuri;
b) identificării şi ridicării unor arme, obiecte sau substanţe, ce pot fi folosite
împotriva poliţistului, a altor persoane sau pentru autovătămare, atunci când persoana
face obiectul măsurii conducerii la sediul poliţiei ori al unui mandat de aducere,
ordonanţe de reţinere, mandat de arestare sau de executare a pedepselor;
c) identificării unor documente sau înscrisuri care pot servi la stabilirea identităţii
unei persoane aflate în stare de inconştienţă;
d) identificării şi ridicării unor arme, obiecte sau substanţe periculoase, atunci
când persoana încearcă să pătrundă sau se află în locuri în care este interzis accesul cu
acestea.
Poliţiştii au dreptul să efectueze controlul bagajului, asupra următoarelor
categorii de persoane:
- cele cu privire la care există motive verosimile că au săvârşit fapte ilegale (ex:
comportamentul acesteia, locul în care se află, momentul – se găsește la locul sau în
apropierea locului unei infracțiuni la scurt timp de la săvărșirea acesteia, bunurile pe care
le are asupra sa), că pregătesc săvârşirea unor astfel de fapte sau că ar pregăti posibile
acţiuni teroriste;
- cele care au încălcat dispoziţiile legale, se manifestă agresiv, urmează să fie
conduse la sediul poliţiei sau fac obiectul unui mandat de aducere, ordonanță de reținere,
mandat de arestare ori de executarea a pedepselor;
- asupra acelora care încalcă ordinea publică şi sunt cunoscute cu un
comportament violent sau cu antecedente penale pentru fapte grave;

39
 - asupra acelora care au săvârşit contravenţii, atunci când, potrivit legii, se impune
ridicarea bunurilor supuse confiscării;
- asupra celor care refuză să prezinte pentru control actele de identitate, în vederea
identificării lor;
- asupra celor care se află în stare de inconştienţă şi este necesară identificarea
acestora;
- când persoana încearcă să pătrundă sau se află în locuri în care este interzis
accesul cu arme, produse ori obiecte periculoase.
- asupra persoanelor care transportă bunuri a căror deţinere şi circulaţie sunt
interzise de lege sau supuse autorizării, precum și a celor ce pot fi folosite împotriva
polițistului, a altor persoane sau pentru autovătămare;
- care în momentul depistării sunt confuze privind explicaţiile date despre
conţinutul bagajelor.

2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului bagajelor

Regulile tactice ce trebuie respectate cu ocazia controlului bagajelor:

- interceptaţi, legitimaţi şi comunicaţi
persoanei măsura ce urmează a fi luată, efectuați
controlul corporal și controlul bagajelor în
condiții de siguranță;
- executaţi controlul bagajelor, de
regulă, în încăperi, spaţii ferite de imixtiunea
altor persoane sau la sediu în situația conducerii
persoanei, caz în care, pe timpul deplasării,
supravegheaţi persoana respectivă cu multă
atenţie, pentru a nu arunca obiectele sau
bunurile ce fac obiectul controlului;
- partenerul are sarcina de a asigura
protecţia, fiind poziţionat în apropierea persoanei controlate, astfel încât să blocheze
ieşirea din încăpere, iar persoana în cauză să fie ţinută departe de obiectele cu care ar
putea ataca, precum şi de geamurile ce ar putea fi escaladate;
- supravegheaţi atent persoana în timp ce aceasta îşi deschide bagajul și prezintă
conținutul acestuia (polițistul scoate obiectele, iar persoana prezintă explicații cu privire
la acestea). În situaţia în care persoana nu dă curs solicitărilor de a deschide și/ sau
prezenta conținutul bagajului, poliţistul poate proceda personal la efectuarea activităţilor
solicitate, inclusiv prin folosirea forţei;
- după examinarea obiectelor studiaţi ambalajul, pentru a vă convinge că nu
conţine şi alte obiecte şi pentru a descoperi eventualele ascunzători;
- obiectele descoperite asupra persoanei controlate, care ar putea fi folosite pentru
atac le reţineţi, iar posesorul va fi chestionat asupra lor;

40
 - obiectele se examinează la exterior fără a fi desfăcute sau demontate.
Corespondenţa nu se deschide sau citeşte şi nu se accesează telefonul, un sistem
informatic ori alt mijloc de comunicare sau de stocare a datelor;
- la efectuarea controlului pot fi folosite animale de serviciu şi/ sau mijloace
adecvate pentru detectarea obiectelor sau substanţelor;
- rezultatul controlului se consemnează într-un proces-verbal, care se semnează
de poliţist şi de persoana în cauză sau de reprezentantul legal. O copie a procesului-
verbal se predă persoanei în cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau
primirii consemnându-se în cuprinsul documentului (Anexa nr. 3).
- dacă asupra persoanei controlate se găsesc bunuri care provin din săvârşirea
unor infracţiuni sau a unor contravenţii ori a căror deţinere este interzisă, se va face
menţiune în procesul-verbal despre ridicarea acestor obiecte în vederea cercetării sau a
confiscării, precum şi cu privire la locul de păstrare, în caz contrar se va menţiona că
toate obiectele au fost restituite deţinătorului.
Pentru efectuarea controlului bagajelor nu este necesară autorizarea
magistratului, poliţistul, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, putând recurge la această
măsură doar în cazurile şi în situaţiile strict prevăzute de lege, cu respectarea legalităţii și
a drepturilor persoanelor.

* Este recomandat, pe cât posibil, ca la aplicarea acestei măsuri poliţieneşti să

se folosească mănuşi chirurgicale, în vederea:
a) protecției împotriva oricărei boli sau contaminării prin atingere directă a
pielii, a unor răni etc;
b) necontaminării papilare sau genetice a armelor sau a altor obiecte interzise
la deținere și care se găsesc în bagajele persoanei controlate.

Bibliografie:
- Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
republicată, cu modificările și completările ulterioare;
- Hotărârea Guvernului nr. 196/2005 privind Strategia Ministerului Administraţiei
şi Internelor de realizare a ordinii şi siguranţei publice, pentru creşterea siguranţei
cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale;
- Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 60/ 2010 privind organizarea şi
executarea activităţilor de menţinere a ordinii şi liniştii publice, cu modificările și
completările ulterioare;
- Dispoziţia I.G.P.R. nr. 123/2012 privind stabilirea Concepţiei unitare de
organizare, funcţionare şi acţiune a structurilor de ordine publică ale Poliţiei Române;
- Dispoziţia I.G.P.R. nr. 643/2005 privind Manualul de bune practici pentru
intervenţia agentului de ordine publică;
- PRO – PS/ POP 07 - Procedura privind controlul bagajelor persoanelor.

41
 Anexa nr. 3
PROCES-VERBAL
de control al bagajelor

Anul …..… luna …… ziua …… ora ……. în ……....................

judeţul........................................,

.........….………………………..din cadrul …………….…………………………

(gradul, numele şi prenumele poliţistului)

Azi, data de mai sus, am identificat pe numitul(a)………………………..

………………… fiul(fiica) lui……………. şi al(a) …………….. născut la data
de……………………în localitatea …………………… jud……………cu domiciliul
în…………………. ........str. ………………………. …nr. …. bl. …… sc. … et. ……
ap. … jud. ………………posesor al C.I. seria ……. nr. ……………………………….
eliberat de …………………………… la data de ……………..… C.N.P.
……………………….. care ...................................................................………………
………………………………………………………………..............................................
.....…………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………..
(descrierea pe scurt a situaţiei)

Numitul (a)………………………….......... întrebat (ă) fiind dacă în bagaje

deţine bunuri contrar legii, ace(a)sta declară
verbal.....................................................................................................................
…………………………………………………………………….………….....................
..............................................................................................................................................
Controlul bagajului s-a efectuat în prezenţa:……….........................................
........................................, C.N.P.…………………………………………….

Cu ocazia controlului bagajelor s-au găsit următoarele bunuri:

……………….….............................................................................................................
……………………………………………..…………..………………………………......
..............................................................................................................................................
....……………………………………………..………………………………….…...........
(bunurile se descriu cât mai amănunţit)

Poliţist Martor Persoana controlată

………………………. ………………………… .....................................

42
 Numitul (a) ………………………………………………….. întrebat (ă) despre
provenienţa bunurilor şi dacă le justifică a declarat că
………………………………….............................................

Bunurile menţionate mai sus s-au ridicat pentru continuarea cercetărilor

..…………………………………………………………………..…………………..........
……………………………………………..........................................................................
..............................................................................................................................................
(unde s-au predat şi pe ce bază)
Numitul(a) ………………………................. are/ nu are de făcut obiecţiuni cu
privire la modul în care s-a efectuat controlul bagajelor cât şi cu privire la cele
consemnate în prezentul proces verbal, constând în
..............................................................................................................................................
..............................................................................................................................................
(se trec atât obiecţiunile cât şi motivele invocate)

Pentru care am întocmit prezentul proces-verbal în două exemplare din care unul
s-a înmânat numitului ....................................…………………………………………….
…………………..………………………….

Poliţist Martor Persoana controlată

………………………. ………………………… .....................................

43
 Tema 6: Conducerea persoanelor la sediul poliţiei

Conţinut:
1. Noțiunea, scopul și categoriile de persoane ce fac obiectul conducerii la
sediul poliției
2. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia conducerii persoanelor pe jos,
la sediul poliției
3. Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia conducerii persoanelor cu
mijloacele auto, la sediul poliției

*
* *

În conformitate cu prevederile art. 31 alin 1 lit. b și d din Legea nr. 218/2002

privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, poliţiştii au dreptul să conducă persoane la sediul poliţiei, ca
măsură administrativă, în condiţiile prezentei legi, să pună în executare mandatele de
aducere, mandatele de arestare şi pe cele de executare a pedepselor, în condiţiile
prevăzute de lege.
*
* *

1. Noţiunea, scopul şi categoriile de persoane ce fac obiectul conducerii la

sediul poliţiei

1.1 Noţiunea, scopul şi categoriile de persoane ce fac obiectul conducerii

Conducerea este o măsură poliţienească cu caracter coercitiv, ce constă în
însoţirea persoanelor de la locul interceptării până la sediul poliţiei, în vederea luării
măsurilor legale.
Poliţistul este îndreptăţit să conducă o persoană la sediul poliţiei, atunci când:
a) nu s-a putut stabili identitatea acesteia ori există motive verosimile pentru a
bănui că identitatea declarată nu este reală sau documentele prezentate nu sunt veridice;
b) din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanţelor ori a
bunurilor aflate asupra sa, creează motive verosimile pentru a bănui că pregăteşte sau a
comis o faptă ilegală;
c) prin acţiunile sale periclitează viaţa, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori
a altei persoane, sau ordinea publică;
d) luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau
pentru ordinea publică.
Verificarea situaţiei de fapt şi, după caz, luarea măsurilor legale faţă de persoana
condusă la sediul poliţiei se realizează de îndată. Poliţistul are obligaţia de a permite

44
persoanei să părăsească, de îndată, sediul poliţiei după finalizarea activităţilor sau a
luării măsurile legale care se impun.
Persoana condusă la sediul poliţiei are următoarele drepturi:
- de a fi informată cu privire la motivele conducerii la sediul poliţiei;
- de a fi informată cu privire la drepturile ce îi revin;
- de a formula contestaţie împotriva dispunerii măsurii conducerii, înainte de
încetarea acesteia, la șeful ierarhic al polițistului;
- de a fi asistată de un avocat, potrivit legii, de a comunica direct cu acesta, în
condiţii care să asigure confidenţialitatea, precum şi de a nu da nicio declaraţie fără
prezenţa acestuia, cu excepţia comunicării datelor de identificare ori a unor informaţii
necesare înlăturării unei stări de pericol iminent la adresa vieţii, sănătăţii sau integrităţii
corporale a sa ori a altei persoane;
- de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane desemnate
de aceasta cu privire la măsura luată;
- de a solicita informarea reprezentanţilor diplomatici ai statului de provenienţă, în
cazul cetăţenilor străini;
- de a fi consultată de un medic sau, pe propria cheltuială, de medicul indicat de
aceasta;
- de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de
comunicare, în situaţia în care nu vorbeşte, nu înţelege limba română, nu se poate
exprima sau prezintă handicap auditiv ori surdocecitate.
Persoana condusă la sediul poliţiei, poate contesta măsura dispusă de poliţist,
înainte de încetarea acesteia, la şeful ierarhic al poliţistului. Contestaţia, conform
dreptului meționat anterior se depune, în scris, la poliţist sau la şeful ierarhic al acestuia.
Poliţistul care primeşte contestaţia este obligat să o transmită de îndată şefului său
ierarhic. La depunerea contestaţiei, persoana condusă la sediul poliţiei primeşte o dovadă
de primire.
Șeful ierarhic al poliţistului se pronunţă cu celeritate, în scris. Înscrisul se
înregistrează în evidenţele unităţii de poliţie, iar o copie a acestuia se predă persoanei în
cauză sau reprezentantului legal. Refuzul primirii copiei se consemnează pe înscris.
În cazul în care constată că nu este necesară menţinerea măsurii, şeful ierarhic al
poliţistului are obligaţia de a permite persoanei să părăsească sediul poliţiei;
În cazul minorului sau al persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu, poliţistul are
obligaţia:
a) de a informa cu privire la măsura luată părinţii, tutorele ori alt reprezentant
legal sau, dacă niciunul dintre aceştia nu poate fi contactat sau nu se prezintă, autoritatea
competentă potrivit legii;
b) de a nu lua declaraţii de la aceasta sau de a nu îi solicita semnarea unor
înscrisuri, în lipsa unui reprezentant legal sau a celui al autorităţii competente, cu
excepţia comunicării datelor de identificare.
Persoana este condusă la cea mai apropiată unitate de poliţie la care se poate
realiza identificarea sa, verificarea situaţiei de fapt şi, după caz, luarea măsurilor legale.

45
Poliţistul are obligaţia de a raporta şefului său ierarhic despre conducerea persoanei la
sediul poliţiei, în cel mai scurt timp posibil de la momentul sosirii la sediu.
Dacă în cadrul verificărilor se constată existenţa unor indicii cu privire la
săvârşirea unei infracţiuni, se procedează conform normelor de procedură penală.
Dacă persoana legitimată sau condusă la sediul poliţiei sau al altor instituţii
prezintă simptome vizibile care relevă necesitatea acordării asistenţei medicale de
urgenţă, în cel mai scurt timp, poliţistul solicită serviciilor specializate acordarea acestei
asistenţe.
Persoanele conduse vor fi înregistrate într-un registru special constituit (Anexa
nr. 5) la nivelul ofiţerului principal de serviciu/punctului de control acces, sau, după caz,
la posturile de poliţie, car va cuprinde:
- număr curent;
- data şi ora intrării/ ieşirii din sediul unităţii de poliţie;
- gradul şi numele poliţistului care a efectuat conducerea;
- numele, prenumele şi datele de identificare ale persoanei conduse;
- motivul conducerii;
- măsura luată;
- documente întocmite cu această ocazie (număr de înregistrare şi locul unde se
află materialul);
- observaţii cu privire la eventualele manifestări sau leziuni fizice vizibile ale
persoanei conduse, la intrarea/ ieşirea din sediul unităţii de poliţie.
Registrul va fi înregistrat la secretariatul unităţii/ subunităţii şi va fi completat de
către ofiţerul principal de serviciu sau, în lipsa acestuia, de către poliţistul care a condus
persoana.
Poliţistul care a luat măsura conducerii persoanelor la sediul unităţii de poliţie
are obligaţia de a comunica ofiţerului de serviciu datele necesare completării rubricilor
prevăzute în acesta.
Cu ocazia conducerii persoanei la sediul poliției, poliţistul este îndreptăţit să
folosească forţa fizică în scopul înfrângerii rezistenţei fizice a persoanei care, fără a
folosi violenţa, se opune ori nu se supune solicitărilor legale ale poliţistului.
În funcţie de împrejurări, condiţii şi dotare, conducerea persoanelor la sediul
poliţiei se poate efectua:
- pe jos, când distanţa până la sediul poliţiei este mică, nu poate fi făcută cu
mijloacele auto, iar traseul de deplasare nu implică riscul producerii unor evenimente
negative;
- cu mijloace de transport auto, în toate situaţiile când distanţa până la sediul
poliţiei este mare, urmează a fi conduse mai multe persoane ori acestea sunt agresive sau
periculoase.
1.2 Reguli tactice generale privind conducerea persoanelor la sediul poliției:
În cazul conducerii persoanelor la sediul poliţiei, se impune respectarea
următoarelor reguli tactice

46
 - polițistul interceptează persoana care urmează să fie condusă la sediul poliției,
procedează la legitimarea acesteia și după evaluarea situației la fața locului, dacă se
impune, solicită intervenția unor forțe suplimentare;
- în situaţia în care persoana condusă este conducător auto, măsura poliţienească
se va realiza fie pe jos, fie cu autovehiculul poliţiei;
- înaintea începerii deplasării spre sediul poliţiei, polițistul efectuează obliga-
toriu controlul asupra persoanei care urmează să fie condusă şi, după caz, controlul
bagajelor, respectând procedurile în vigoare;
- polițistul atrage atenţia persoanei asupra modului de comportare pe timpul
deplasării, punându-i în vedere că, în cazul unei atitudini recalcitrante, va folosi
împotriva sa forţa şi va fi încătuşată;
- persoana este condusă la cea mai apropiată unitate de poliţie la care se poate
realiza identificarea sa, verificarea situaţiei de fapt şi, după caz, luarea măsurilor legale;
- dacă polițistul acţionează singur, solicită sprijinul cetăţenilor, pe care îi
informează despre ceea ce au de făcut;
- poliţistul are obligaţia de a raporta şefului său ierarhic despre conducerea
persoanei la sediul poliţiei, în cel mai scurt timp posibil de la momentul sosirii la sediu;
- verificarea situaţiei de fapt şi, după caz, luarea măsurilor legale faţă de
persoana condusă la sediul poliţiei se realizează de îndată;
- poliţistul are obligaţia de a permite persoanei să părăsească, de îndată, sediul
poliţiei după finalizarea verificării situaţiei de fapt. După caz, măsurile legale se vor lua
de îndată față de persoana condusă la sediu;
- se interzice introducerea persoanei aflate în sediul poliţiei într-un centru de
reţinere şi arestare preventivă;
- dacă în cadrul verificărilor se constată existenţa unor indicii cu privire la
săvârşirea unei infracţiuni, se procedează conform normelor de procedură penală;
- dacă s-a dispus reținerea sau arestarea preventivă poliţistul are obligaţia de a
nu permite persoanei să părăsească sediul poliţiei și introduce persoana într-un centru de
reţinere sau arestare preventivă;
- dacă persoana legitimată sau condusă la sediul poliţiei sau al altor instituţii
prezintă simptome vizibile care relevă necesitatea acordării asistenţei medicale de
urgenţă, în cel mai scurt timp, poliţistul solicită serviciilor specializate acordarea acestei
asistenţe;
- poliţistul întocmeşte un proces-verbal (Anexa nr. 4) în care consemnează:
o motivele conducerii persoanei la sediul poliţiei;
o măsurile realizate cu această ocazie;
o modalitatea de exercitare a drepturilor, ca urmare a aducerii la cunoştinţă a
drepturilor persoanelor conduse la sediul poliției;
o rezultatul controlului corporal, al bagajelor şi al vehiculului;
o dacă a utilizat mijloace de constrângere;
o prezenţa unor urme vizibile de violenţă la momentul legitimării şi al
finalizării verificărilor;

47
 o ora iniţierii deplasării la sediul poliţiei şi finalizării verificării situaţiei
persoanei şi luării măsurilor legale;
- procesul-verbal se înregistrează în evidenţele unităţii de poliţie şi se semnează
de poliţist şi de persoana în cauză sau de reprezentatul legal. O copie a procesului-verbal
se predă persoanei în cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau primirii
consemnându-se în cuprinsul documentului.

2 Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia conducerii persoanelor pe jos,

la sediul poliţiei

În cazul conducerii persoanelor pe jos, la sediul poliţiei, se impune respectarea

următoarelor reguli tactice:
- când poliţistul acţionează singur, conducerea se face cu maximum de
prudenţă, deplasându-se puţin în spatele persoanei, stânga sau dreapta (în raport şi de
existenţa, pe traseu, a unor obstacole naturale), putând ţine chiar persoana de mâneca
hainei sau de curea;
- când se acționează în echipă, persoana condusă este întotdeauna încadrată,
pentru a putea preveni un eventual atac sau fuga acesteia;
- în situația conducerii mai multor persoane, acestea vor fi grupate în raport de
numărul, înălţimea şi gradul lor de periculozitate (cei mai înalţi în faţă, cei mai
periculoşi în mijloc), punându-li-se în vedere să nu vorbească pe timpul deplasării;
- persoana este supravegheată permanent şi cu atenţie, atât pe timpul deplasării,
cât şi pe timpul opririlor, pentru a observa atitudinea şi comportamentul acesteia. De
asemenea, vor fi supravegheazte și împrejurimile, chiar dacă totul pare normal;
- în cazul în care echipa de polițiști este dotată cu câine de serviciu, acesta va
merge întotdeauna cu conductorul său, în urma persoanei conduse;
- pe timpul conducerii polițistul evită pe cât posibil, locurile întunecoase,
aglomerate, cu vegetaţie înaltă sau cele unde persoana este cunoscută;
- polițistul respectă regulile de circulaţie pentru pietoni, deplasarea făcându-se
pe trotuar sau pe partea stângă a drumurilor fără trotuare.

3 Reguli tactice ce trebuie respectate cu ocazia conducerii persoanelor cu

mijloacele auto, la sediul poliţiei

În cazul conducerii persoanelor cu mijloacele auto, la sediul poliţiei, se impune

respectarea următoarelor reguli tactice:
- pentru conducere pot fi folosite mijloace auto din dotarea poliţiei, precum şi
cele ale unor persoane fizice sau juridice, cu excepția celor aparținând corpului
diplomatic, în condițiile legii;
- este interzisă conducerea la sediul poliţiei folosind motoscutere sau
motociclete, precum şi autovehiculul proprietatea persoanei ce urmează a fi condusă. În

48
situaţia în care persoana condusă este conducător auto, măsura poliţienească se va realiza
fie pe jos, fie cu autovehiculul poliţiei;
- înainte de urcare în autovehicul, verifică interiorul acestuia, pentru a nu exista
bunuri, obiecte sau substanţe ce ar putea fi folosite de către persoanele conduse pentru
atac sau pentru autoagresiune;
- la introducerea în autovehicul polițistul ia măsuri de protejare a persoanei
pentru a nu se lovi în mod intenţionat de părţile componente ale acestuia;
- pe timpul deplasării polițistul menţine legătura radio cu sediul poliţiei;
- cu autoturismul se conduc una sau cel mult două persoane, caz în care
aceasta/acestea va/ vor fi ținută/ținute numai pe bancheta din spate, iar unul din membrii
patrulei se va aşeza tot pe această banchetă, în spatele conducătorului auto, pentru a
supraveghea permanent persoanele conduse;
- conducerea a mai mult de două persoane la sediul poliţiei se face, de regulă, cu
autospecialele din dotarea poliţiei, acestea fiind îmbarcate în compartimentul destinat
acestui scop, sau cu mai multe autoturisme (în ambele situații fără a depăşi numărul de
locuri prevăzute);
- în toate cazurile, portierele din spate ale autovehiculelor vor fi blocate tot
timpul;
- la sediul poliţiei, după debarcarea persoanei (persoanelor) din autovehicul se
verifică interiorul acestuia, pentru a nu rămâne lucruri abandonate de cel condus şi care
pot constitui mijloace de probă;
- se va evita folosirea mijloacelor de transport în comun ori a celor în care se
găsesc bunuri materiale ce pot fi folosite pentru atac asupra poliţistului, pentru fugă sau
sinucidere, cu excepţia situaţiei în care fapta a fost săvârşită în mijlocul de transport în
comun, iar poliţistul, după informarea călătorilor, deviază autovehiculul de la traseu;
- conducerea persoanelor recalcitrante sau violente la sediul poliţiei, se face
numai după încătuşarea acestora.
-
Bibliografie:
- Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
republicată, cu modificările și completările ulterioare;
- Dispoziţia I.G.P.R. nr. 123 din 15.11.2012 privind stabilirea Concepţiei unitare de
organizare, funcţionare şi acţiune a structurilor de ordine publică ale Poliţiei Române;
- Dispoziţia I.G.P.R. nr. 643/2005 – Manualul de bune practici de intervenţie pentru
poliţistul de ordine publică.

49
 Anexa nr. 4
PROCES-VERBAL
de conducere la sediul poliției

Anul ____, luna_______, ziua ____, în loc. _________, județul______________

Politist ______________________, din cadrul___________________________
Azi, data de mai sus, ora______, am inițiat conducerea la sediul poliției ____
_____________ ________________________ a numitului ____________________
CNP_____________________________, domiciliat în__________________________
_______________________________________, întrucât (motivele conducerii)
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
Numitului _______________ i s-au adus la cunoștință drepturile ce-i revin.

PERSOANA CONDUSĂ
________________________

Modalitatea de exercitare a drepturilor persoanei conduse la sediul poliției:2

_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
Cu ocazia conducerii la sediul poliției, față de sus-numitul au fost luate următoarele
măsuri:
s-a efectuat control corporal în urma căruia au/nu au fost găsite următoarele obiecte și
înscrisuri:
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
s-a realizat controlul bagajului în urma căruia au/nu au fost găsite următoarele obiecte
și înscrisuri:
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
s-a efectuat controlul vehiculului în urma căruia au/ nu au fost găsite următoarele obiecte
și înscrisuri:
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________

2
Conform drepturilor prevăzute de Legii 218/2002, republicată, cu modificările şi completările unlterioare, art. 326 alin 1

50
au fost/ nu au fost utilizate mijloace de constrângere care au/ nu au provocat leziuni
constând în :
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
În momentul legitimării numitul _________________prezenta/ nu prezenta urme
vizibile de violență, constând în:
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
Alte măsuri:
_______________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
__________________________________________________________________

Numitul _________________________ a stat la sediul poliției până la ora_____.

Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal, în două exemplare, unul fiind

înmânat persoanei în cauză/nu a fost înmânat persoanei în cauză aceasta refuzând.

POLIȚIST PERSOANA CONDUSĂ

____________________ ________________________

51
 Anexa nr. 5

Model
registru cu evidența persoanelor conduse la sediul unităților de poliție

Gradul,
Data și ora Manifestări Nr. de
numele și
Nume, prenume/ intrării/ sau leziuni inregistrare/locul
Nr. prenumele Motivul Măsura
date de identificare ieșirii din fizice vizibile unde se află
crt polițistului conducerii luată
persoană condusă sediul la documentul
care a efectuat
poliției sosire/plecare întocmit
conducerea

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

52
 Tema 7: Oprirea și controlul vehiculelor

Conținut
1. Oprirea vehiculelor;
2. Efectuarea controlului unui vehicul.

1. Oprirea vehiculelor
Oprirea şi controlul vehiculelor sunt activităţile care au drept scop
verificarea atentă a acestora (inclusiv a portbagajului), a documentelor
conducătorului de vehicul şi, după caz, a pasagerilor, a bagajelor ori a legalităţii
transporturilor de bunuri sau persoane.
Poliţiştii rutieri pot să efectueze oprirea şi controlul asupra oricărui vehicul
aflat în zona de competenţă, precum şi pe timpul îndeplinirii misiunilor sp ecifice.

Oprirea vehiculelor în trafic se realizează prin executarea semnalelor

regulamentare, prevăzute de lege, de către poliţistul rutier .

Oprirea şi controlul unui vehicul se

execută de către poliţistul rutier în
următoarele cazuri:
a) când se constată încălcări ale
normelor rutiere;
b) în situaţia în care există motive
verosimile pentru a bănui că pregăteşte sau a
comis o faptă ilegală, că persoana a fost
prezentă la locul săvârşirii unei fapte ilegale

53
ori are cunoştinţă despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta;
c) când descrierea corespunde unei persoane căutate potrivit legii;
d)când deţine asupra sa bunuri sau se deplasează cu un vehicul care corespunde
descrierii unor bunuri sau mijloace de transport căutate potrivit legii;
e) pentru verificarea deţinerii de către conducătorii vehiculelor a
documentelor prevăzute de lege;
f) în condiţiile producerii unor calamităţi naturale, dezastre sau a altor
situaţii care pun în pericol siguranţa circulaţiei.
Efectuarea opririi unui vehicul poate prezenta, pentru poliţistul rutier care o
realizează, un grad ridicat de risc (atac din partea ocupanţilor, reţinerea unor
infractori periculoşi, oprirea unor vehicule ai căror ocupanţi pot fi înarmaţi,
urmăririle în trafic etc.) sau un grad scăzut de risc (încălcări ale normelor rutiere
de natură contravenţională).
Evaluarea corectă a gradului de risc permite poliţistului rutier să aleagă
modalitatea de acţiune cea mai potrivită. Riscul unei opriri poate fi generat atât
de posibilitatea unui atac asupra poliţistului rutier, cât şi de posibilitatea
implicării într-un accident rutier a acestuia sau a participanţilor la trafic.
Evaluarea gradului de risc în contextul opririi unui vehicul se realizează de
către poliţist având în vedere următorii factori, fără ca enumerarea să fie
limitativă:
a) datele şi informaţiile deţinute referitoare la darea în urmărire a
vehiculului, a conducătorului sau a pasagerilor, comportament, deţinerea de
armament etc;
b) gradul de vizibilitate din zona opririi;
c) tipul şi marca vehiculului care face obiectul opririi;
d) numărul pasagerilor din vehicul;
e) condiţiile meteo;
f) intensitatea traficului rutier;
g) locul;
h) motivul opririi;
i) posibilitatea de a solicita întăriri;
j) componenţa şi dotarea echipajului de poliţie rutieră.

Moduri de oprire:
În funcţie de comportamentul şi reacţia conducătorului vehiculului faţă de
semnalul de oprire al poliţistului rutier:
a) oprirea prin conformare la semnalul poliţistului rutier, când conducătorul
vehiculului opreşte la semnalul acestuia;
b) oprire forţată, când:
b.l. conducătorul vehiculului aflat în mers, căruia i-a fost efectuat semnalul
de oprire, refuză să oprească şi îşi continuă deplasarea determinând urmărirea sa de către
echipajul poliţiei;

54
 b.2. vehiculul este oprit, iar conducătorul, care nu se află în interiorul
acestuia, revine cu intenţia de a-1 pune în mişcare, ignorând dispoziţiile poliţistului;
b.3. poliţiştii sunt informaţi, prin diferite mijloace de comunicare, despre un
conducător de vehicul, suspect în trafic, pretabil a nu se supune controlului;
b.4. conducătorul vehiculului opreşte iniţial la semnalul poliţistului rutier, iar
în timpul controlului pleacă, nerespectând indicaţiile şi dispoziţiile acestuia.
În funcţie de poziţia de efectuare a semnalului de oprire:
a) din mers: când autospeciala sau motocicleta poliţiei se află în mişcare, iar
semnalul de oprire se efectuează de către poliţistul rutier cu ajutorul bastonului.
b) din staţionare: când autospeciala sau motocicleta poliţiei se află în staţionare,
iar semnalul de oprire se efectuează de către poliţistul rutier aflat pe partea carosabilă.

55
 În funcţie de direcţia de deplasare a vehiculului ce urmează a fi oprit:

a) din sensul opus celui pe care se află

oprită autospeciala sau motocicleta poliţiei:
când autovehiculul ce urmează a fi oprit se
deplasează pe sensul opus celui pe care
autospeciala sau motocicleta poliţiei este
oprită, iar semnalul de oprire se efectuează
de către poliţistul rutier aflat pe partea
carosabilă.

b) din acelaşi sens pe care se află oprită

autospeciala sau motocicleta poliţiei: când
autovehiculul ce urmează a fi oprit se află în
deplasare pe acelaşi sens pe care se află
staţionată autospeciala poliţiei sau
motocicleta.

1.1. Oprirea prin conformare la semnalul poliţistului rutier

Oprirea vehiculelor pentru control
se face, de regulă, în afara părţii
carosabile, iar acolo unde nu există
asemenea condiţii, cât mai aproape de
marginea din dreapta drumului, pe
acostament sau lângă bordură, ori în
spaţiile de parcare.
Dacă drumul este intens circulat,
pentru a nu stânjeni circulaţia celorlalte
vehicule, oprirea se face pe cât posibil pe o arteră laterală.
Pe timpul nopţii, oprirea vehiculelor se face, cu precădere, în locurile
iluminate.
Nu se permite oprirea vehiculelor în locurile unde s-ar împiedica
desfăşurarea normală a traficului.
Poliţistul rutier aflat pe partea carosabilă execută semnalul de oprire, pe
timp de zi, cu braţul. Pe timp de noapte, semnalul de oprire se execută cu
bastonul fluorescent-reflectorizant, iar în lipsa acestuia, prin balansarea în plan
vertical a unui dispozitiv cu lumină de culoare roşie.

56
 Poliţistul care dirijează circulaţia poate efectua semnal cu braţul ca
vehiculul să avanseze, să depăşească, să treacă prin faţa ori prin spatele său, să îl
ocolească prin partea sa stângă sau dreaptă, iar pietonii să traverseze drumul ori
să se oprească. Poliţistul rutier poate folosi şi fluierul din dotare.
În momentul executării semnalului de oprire poliţistul rutier trebuie să se
poziţioneze pe banda de circulaţie pe care se deplasează vehiculul ce urmează a fi
oprit, fără a depăși axul longitudinal al
drumului, iar noaptea cât mai aproape de
acostamentul acestuia, astfel încât să fie în
siguranţă și conducătorul de vehicul să
observe din timp semnalul acestuia pentru
a putea opri în condiţii de siguranţă.
Poliţistul rutier care dirijează
circulaţia trebuie să fie echipat şi plasat
astfel încât să poată fi observat şi
recunoscut cu uşurinţă de către
participanţii la trafic.
ATENȚIE!
Conducătorul vehiculului oprit la semnalul regulamentar al polițistului este
obligat să rămână în vehicul, cu mâinile pe volan, iar ceilalți pasageri să nu deschidă
portierele, respectând indicațiile acestuia.

Oprirea unui vehicul de către poliţistul rutier situat într-o autospecială sau
pe motocicletă, aflată în mers, se va efectua astfel:
a) în situaţia în care vehiculul ce urmează a fi oprit circulă în aceeaşi
direcţie, conducătorul acestuia va fi atenţionat cu ajutorul semnalelor speciale de
avertizare luminoase şi sonore, până când se va conforma semnalului de oprire. În
această situaţie, autospeciala se opreşte în spatele vehiculului oprit. În cazul în
care conducătorul vehiculului nu procedează astfel (nu se conformează), poliţistul
va proceda la începerea urmăririi acestuia, concomitent cu anunţarea
dispeceratului despre situaţia creată, transmiterea datelor de identificare ale
vehiculului şi a motivelor care au determinat luarea măsurii, solicitând ajutorul
efectivelor aflate în zonă pentru soluţionarea situaţiei create;
b) în cazul în care vehiculul ce urmează a fi oprit circulă din sens opus,
semnalul de oprire se va executa cu bastonul reflectorizant sau cu braţul, din
autospecială, respectiv numai cu braţul de pe motocicletă.

ATENȚIE!
În niciun caz nu este permisă oprirea vehiculelor prin bararea
drumului cu autospeciala sau motocicleta poliţiei.

57
 Poliţistul rutier aflat într-un autovehicul al poliţiei poate utiliza şi
dispozitive luminoase cu mesaje variabile pentru a transmite o dispoziţie sau o
indicaţie participanţilor la trafic.
Pentru oprirea unui vehicul, poliţiştii rutieri aflaţi într-o autospecială sau
motocicletă a poliţiei pot folosi şi dispozitivul cu mesajul variabil "Stop, Poliţia".
MESAJELE AFISATE:
1. STOP POLITIA
2. ATENTIE PERICOL
3. CONCURS SPORTIV
4. MENTINETI ORDINEA
5. ELIBERATI ZONA
6. ELIBERATI BANDA
7. URMATI POLITIA
8. GABARIT DEPASIT
9. COLOANA OFICIALA
10. CONTROL POLITIE
11. REDUCETI VITEZA
12. ATENTIE BLOCAJ
13. ATENTIE ACCIDENT
14. CIRCULATI

În situaţia în care conducătorul vehiculului nu se conformează semnalelor

sau mesajelor poliţistului, acesta va conduce autospeciala sau motocicleta în
paralel cu autovehiculul vizat şi va efectua semnalul de oprire cu braţul, bastonul
fluorescent-reflectorizant sau cu ajutorul staţiei de amplificare voce (montată pe
autospeciala sau motocicleta poliţiei).

Oprirea din deplasare a unui vehicul:

Poliţistul pasager al autospecialei aflată în mişcare are următoarele
îndatoriri:
a) să comunice dispeceratului datele de interes operativ şi să procedeze la
oprirea vehiculului în cauză;
b) să pună în funcţiune sistemele speciale de avertizare luminoase şi, la
nevoie, să folosească amplificatorul de voce, procedând la oprire ţinând cont de
locul adecvat pentru efectuarea controlului;
c) în cazul unor controale mixte executate împreună cu reprezentanţi ai altor
instituţii, vehiculele care urmează a fi controlate vor fi oprite la marginea
drumului, pe cât posibil în afara părţii carosabile.
Poliţistul conducător al autospecialei aflată în mişcare, are următoarele
îndatoriri:
a) să adopte un comportament rutier care să asigure condiţii optime de
deplasare în siguranţă a vehiculului;
b) să poziţioneze autospeciala în spatele vehiculului oprit;
c) pe timpul întocmirii documentelor de către poliţistul pasager, să
supravegheze traficul din zona şi eventualele reacţii ale conducătorului

58
vehiculului oprit şi ale ocupanţilor acestuia, intervenind operativ în funcţie de
situaţie.

ATENȚIE!
În cazul autostrăzilor, se vor folosi spaţiile pentru servicii sau parcările
special amenajate.

Oprirea vehiculului în cazul în care autospeciala este staţionată:

Poliţistul pasager al autospecialei staţionată, are următoarele îndatoriri:
a) să coboare din autospecială pentru efectuarea semnalului de oprire;
b) în afara localităţilor, semnalul de oprire se va efectua de la o distanţă
optimă care să permită oprirea vehiculului în siguranţă pentru el şi pentru ceilalţi
participanţi la trafic, precum şi pentru evitarea accidentării p oliţistului;
c) să solicite documentele conducătorului vehiculului oprit şi să se deplaseze
către autospecială;

d) în cazul săvârşirii unor fapte de natură contravenţională sau penală să

întocmească documentele prevăzute de lege.
Poliţistul conducător al autospecialei staţionată are următoarele îndatoriri:
a) să poziţioneze autospeciala cât mai aproape de marginea drumului, iar
acolo unde este posibil, în afara părţii carosabile, astfel încât aceasta să fie pusă
în mişcare cu operativitate în caz de necesitate;
b) să coboare şi să rămână lângă autospecială pentru a fi în măsură să
pornească în urmărirea vehiculului al cărui conducător, după oprire, intenţionează
să-1 pună în mişcare şi să plece;
c) pe timpul întocmirii documentelor de către poliţistul pasag er, să
supravegheze traficul din zona şi eventualele reacţii ale conducătorului
vehiculului oprit şi ale ocupanţilor acestuia, intervenind operativ în funcţie de
situaţie.

59
 Oprirea vehiculului care circulă pe sensul opus celui pe care se află staţionată
autospeciala:
Poliţistul pasager al autospecialei are următoarele îndatoriri:
a) să coboare din autospecială, să se deplaseze pe partea carosabilă şi să
efectueze semnalul de oprire, poziţionându-se în aşa fel încât să fie vizibil şi în
măsură să se retragă în cazul unui pericol;
b) să solicite conducătorului vehiculului oprirea acestuia în afara părţii
carosabile, iar atunci când nu este posibil, cât mai aproape de marginea drumului;
c) să se poziţioneze în dreptul roţii stânga faţă a vehiculului oprit pentru a
putea supraveghea în continuare traficul, precum şi conducătorul vehiculului sa u
ocupanţii acestuia;
d) să solicite şi să preia
documentele conducătorului
vehiculului, să traverseze drumul
public către autospecială, luând-şi
măsuri de siguranţă, nu înainte de a-i
comunica conducătorului în cauză
faptul ca are obligaţia să rămână în
autovehicul şi să nu traverseze drumul;
e) după verificarea documentelor
şi eventuala aplicare a măsurilor legale, să se deplaseze la autovehiculul oprit şi
să înmâneze documentele conducătorului acestuia şi actele de constatare potrivit
legii;

60
 f) în cazul în care conducătorul vehiculului opreşte într-un loc nepermis,
poliţistul rutier solicită şi asigură deplasarea acestuia într -o zonă de siguranţă;

Poliţistul conducător al autospecialei are următoarele îndatoriri:

a) să rămână lângă autospecială, să supravegheze traficul din zonă şi
reacţiile conducătorului vehiculului oprit şi ale ocupanţilor acestuia, intervenind
operativ în funcţie de situaţie;
b) să se deplaseze cu autospeciala pentru oprirea autovehiculului în cauză ,
în condiţiile în care conducătorul acestuia nu s-a conformat semnalul efectuat de
poliţistul pasager.

ATENȚIE!
Pe timpul nopţii, se recomandă evitarea3 opririi vehiculelor care circulă pe
sensul opus prin utilizarea semnalelor speciale de avertizare. In acest caz se
procedează la întoarcerea autospecialei pe sensul de circulaţie al vehiculul vizat şi
la oprirea acestuia.

Oprirea vehiculului care circulă în acelaşi sens cu cel pe care se află

staţionată autospeciala:

Poliţistul pasager al autospecialei are următoarele îndatoriri:

a) să coboare din autospecială, să se deplaseze pe partea carosabilă şi să
efectueze semnalul de oprire, poziţionându-se în aşa fel încât să fie vizibil şi în
măsură să se retragă în cazul unui pericol;
b) să solicite şi să preia documentele conducătorului de vehicul, nu înainte
de a-i comunica acestuia faptul că are obligaţia să rămână în autovehicul;
3
Semnalul adresat dintr-un echipaj de poliţie ce se deplasează pe sensul opus celui vizat este dificil de observat şi oferă posibilitatea
conducătorului în cauză să argumenteze faptul că nu a observat;

61
 c) după verificarea documentelor şi eventuala aplicare a măsurilor legale, să
se deplaseze în siguranţă la autovehiculul oprit şi să restituie documentele
titularului potrivit legii.

Poliţistul conducător al autospecialei are următoarele îndatoriri:

a) să oprească autospeciala cât mai aproape de marginea drumului, iar acolo
unde este posibil în afara părţii carosabile, astfel încât aceasta să poată fi pusă în
mişcare cu operativitate în caz de necesitate;
b) să rămână în autospecială fiind pregătit să coboare şi să intervină în cazul
în care poliţistul pasager solicită sprijin sau este supus unei agresiuni, precum şi
în cazul în care conducătorul sau ocupanţii vehiculului oprit, nu respectă
indicaţiile poliţistului.

1.2. Oprirea forţată

Oprirea forţată se execută în cazurile în care conducătorul unui vehicul,

aflat în mers, nu opreşte la semnalul regulamentar al poliţistului rutier ori atunci
când conducătorul unui vehicul staţionat intenţionează să-l pună în mişcare fără
acordul prealabil al poliţistului rutier.
În realizarea atribuțiilor care îi revin, polițistul are dreptul să oprească
forțat și să imobilizeze vehicule, inclusiv prin utilizarea mijloacelor din dot are, în
condițiile legii. Astfel, poliţistul rutier este îndreptăţit să utilizeze mijloace adecvate
sau, după caz, vehicule, pentru oprirea forţată, blocarea sau deschiderea unor vehicule în
care se găsesc persoane şi bunuri ori pentru înlăturarea unor obstacole.
Folosirea armamentului din dotare se va face numai în cazurile şi cu
respectarea prevederilor legale în vigoare.
Folosirea mijloacelor de constrângere nu trebuie să depășească, prin
intensitate și durată, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției. De
asemenea, folosirea acestora încetează de îndată ce scopul intervenției a fost
realizat.
În condiţiile în care performanţele vehiculului urmărit sunt superioare
autospecialei, se va solicita echipajelor ori posturilor de control situate pe direcţia
probabilă de deplasare a celui urmărit, să ia măsuri pentru oprirea acestuia.
Echipajul care a solicitat sprijin se va deplasa la locul unde s -a reuşit oprirea
vehiculului dat în urmărire, pentru clarificarea situaţiei şi încheierea actelor
procedurale.
În cazul în care semnalul de oprire a fost executat din autospeciala sau
motocicleta poliţiei, aceasta urmează a fi oprită în spatele vehiculului urmărit, la
o distanţă convenabilă. Apropierea poliţistului rutier, în acest caz, trebuie să se
facă încet, de-a lungul părţii din stânga a vehiculului oprit, numai dacă traficul
sau alte circumstanţe nu dictează altfel. Atenţia poliţistului va fi îndreptată, în
principal, asupra mişcării celor din vehicul. Poliţistul se va opri înaintea portierei

62
din dreptul conducătorului determinându-l astfel pe acesta, să se întoarcă atunci
când i se adresează, pentru a evita lovirea sa intenţionată prin deschiderea bruscă
a portierei. Celălalt poliţist va coborî din autospeciala poliţiei şi se va poziţiona
astfel încât să fie în măsură să supravegheze traficul rutier şi vehiculul oprit şi să
intervină operativ în funcţie de situaţie.
În situaţia în care se deţin informaţii că unii dintre ocupanţii vehiculului
sunt periculoşi sau dacă există suspiciuni în acest sens, poliţistul nu se va apropia
complet de vehicul, timp în care, prin radio, va transmite dispeceratului datele de
identificare ale vehiculului, solicitând, dacă apreciază necesar, sprijin.
Atunci când observă persoane care încalcă dispoziţiile legale ori sunt
suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită
în condiţiile legii, poliţistul are dreptul şi obligaţia să legitimeze şi să stabilească
identitatea acestor persoane. Dacă identitatea persoanelor nu a putut fi stabilită ,
precum şi dacă aceste persoane sau altele, prin acţiunile lor, periclitează viaţa
altor persoane, ordinea publică sau alte valori sociale, poliţistul are dreptul să
conducă aceste persoane la sediul poliţiei. În cazurile în care aceștia nu respectă
dispoziţiile date de poliţist, acesta este îndreptăţit să folosească forţa.
În exercitarea atribuţiilor care îi revin şi atunci când există motive
verosimile cu privire la săvârşirea unor infracţiuni sau posibile acţiuni teroriste
poliţistul are dreptul să efectueze, cu respectarea dispoziţiilor legale, controale
ale persoanelor şi bagajelor, precum şi ale vehiculelor aflate în circulaţie.
Pentru oprirea forţată, poliţia rutieră poate utiliza dispozitive speciale.

Situaţii ce pot fi întâlnite:

A. Când conducătorul vehiculului aflat în mers, refuză să oprească la
semnalul regulamentar al poliţistului, autospeciala poliţiei având în funcţiune
semnalele speciale de avertizare luminoase şi sonore, va pleca în urmărirea vehiculului.
În această situaţie, poliţistul/poliţiştii vor efectua următoarele activităţi:
Poliţistul rutier - pasager al autospecialei care pleacă în urmărire, are
următoarele îndatoriri:
- să transmită dispeceratului date despre incident;
- să solicite dispeceratului sprijinul pentru constituirea unui blocaj în trafic;
- să folosească armamentul în condiţiile legii4, astfel:
 somează, prin sistemul de avertizare sonoră al autospecialei, după caz, prin
cuvintele „STAI!”. În caz de nesupunere, se repetă somația prin cuvintele „STAI CĂ
TRAG!”;
 în caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului de armă în plan
vertical sau într-o altă direcţie presupus sigură care să nu pericliteze viaţa,
integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane;

4
Atunci când există motive verosimile că a săvârșit o infracțiune ori că este eminentă săvârșirea unei infracțiuni;.

63
  în cazul în care, după executarea somaţiei legale, persoana în cauză nu
se supune, se poate face uz de armă asupra pneurilor sau componentelor ce
asigură deplasarea, în scopul imobilizării acestora.
Poliţistul rutier – conducător al autospecialei care pleacă în urmărire are
următoarele îndatoriri:
- să adopte un comportament rutier menit să asigure îndeplinirea, în condiţii de
siguranţă a misiunii, pentru prevenirea implicării într-un accident a echipajului de poliţie;
- să conducă autospeciala poliţiei, astfel încât poliţistul pasager să poată folosi
armamentul, în condiţii de siguranţă;
- să mărească distanţa faţă de vehiculul urmărit când ajunge în apropierea
punctului de oprire forţată, pentru a permite retragerea dispozitivelor speciale din zona,
în vederea unei eventuale continuări a urmăririi;
- să ia în considerare posibilitatea de efectuare a unor manevre riscante sau de
frânare intempestivă a vehiculului urmărit.
Poliţistul rutier pasager, coborât din autospecială în locul de oprire forţată, are
următoarele îndatoriri:
- să efectueze semnal de oprire vehiculelor ce vin din sens opus;
- să comunice5 conducătorului autospecialei de la punctul de oprire forţată,
momentul oportun pentru utilizarea dispozitivelor speciale de oprire;
- să decongestioneze traficul rutier ce se desfăşoară în faţa autospecialei aflată în
urmărire şi să prevină pătrunderea altor vehicule în zona de conflict6.
Poliţistul conducător al autospecialei aflate în locul de oprire forţată, are
următoarele îndatoriri:
- să oprească autospeciala în raport de categoria drumului, astfel:
 în afara părţii carosabile, pe un drum cu o bandă de circulaţie pe sens;
 pe prima bandă de circulaţie, paralel cu axa drumului, pe arterele cu două
sau mai multe benzi pe sens;
 pe banda de urgenţă în cazul autostrăzilor şi drumurilor expres.

- să instaleze dispozitivele speciale de oprire, paralel cu axa drumului pentru a

permite scurgerea fluxului de vehicule care rulează înaintea autovehiculului urmărit;
- să aştepte confirmarea pasagerului autospecialei din punctul de oprire forţată şi
să efectueze următoarele operaţiuni:
 să instaleze dispozitivul special de oprire;
 să dezafecteze dispozitivul după utilizare pentru a permite trecerea
autospecialei aflată în urmărire;
 să urmărească cu autospeciala vehiculul vizat după trecerea acestuia.

5
Confirmarea este necesară pe timp de noapte când nu se poate identifica cu uşurinţa autovehiculul în cauză.
6
Zona de conflict se constituie din acea arie în care conducătorul autovehiculului oprit forţat îi sunt aplicate măsurile
poliţieneşti de imobilizare.

64
 B. Când vehiculul este staţionat, iar conducătorul urmează să revină la acesta
cu intenţia de a se pune în mişcare, nerespectând semnalele poliţistului.
Poliţistul pasager al autospecialei, are următoarele îndatoriri:
- să coboare din autospecială şi să se poziţioneze în afara zonei de deschidere a
portierei stânga faţă a autovehiculului oprit;
- să pună în vedere conducătorului vehiculului oprit că are obligaţia să respecte
indicaţiile sale. Acestea trebuie să fie ferme, scurte şi concise;
- să procedeze gradual pentru a-l determina pe conducătorul vehiculului oprit să
nu-l pună în mişcare, iar atunci când situaţia o impune, să folosească armamentul,
astfel;
 somează, prin sistemul de avertizare sonoră al autospecialei, după caz, prin
cuvintele „STAI!”. În caz de nesupunere, se repetă somația prin cuvintele „STAI CĂ
TRAG!”;
 în caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului de armă în plan
vertical sau într-o altă direcţie presupus sigură care să nu pericliteze viaţa,
integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane;
 în cazul în care, după executarea somaţiei legale, persoana în cauză nu se
supune, se poate face uz de armă asupra pneurilor sau componentelor ce asigură
deplasarea, în scopul imobilizării acestora.
- în raport de comportamentul persoanei(lor) vizate, se vor aplica procedurile de
folosire a forţei, în condiţiile legii.
Poliţistul conducător al autospecialei are următoarele îndatoriri:
- poziţionează autospeciala;
- supraveghează permanent aria conflictuală, asigură protecţia şi intervine, la
nevoie în sprijinul poliţistului care interacţionează cu persoana/le vizata/e;
- comunică dispeceratului datele de interes operativ;
- urmăreşte suspectul dacă acesta reuşeşte să scape.

ATENȚIE!
Se interzice cu desăvârşire poziţionarea poliţiştilor pe direcţia de deplasare
faţă/spate a vehiculului, în dreptul portierelor, precum şi urcarea pe capotă sau
prinderea cu braţele de portiera sau de volanul acestuia.

C. Când poliţiştii deţin date despre un conducător de vehicul că este posibil a

nu se conforma semnalului de oprire sustrăgându-se controlului:
ATENȚIE!
Manevra se aplică în interiorul localităţilor unde vitezele de deplasare sunt
scăzute şi nu se pune în pericol viaţa celorlalţi participanţi la trafic.

C.1. Prin reducerea vitezei de deplasare şi oprirea fluxului de autovehicule,

pe ambele sensuri de circulaţie.

65
 Poliţistul pasager al autospecialei are următoarele îndatoriri:
- să comunice dispeceratului măsurile pe care intenţionează să le efectueze;
- să coboare din autospecială şi să se poziţioneze astfel încât să poată acţiona,
gradual, pentru încetinirea şi oprirea celorlalte vehicule care circulă în faţa vehiculului
urmărit, în scopul împiedicării conducătorului acestuia de a efectua manevra de depăşire
sau întoarcere;
- să comunice conducătorului autospecialei momentul trecerii vehiculului urmărit
şi momentul opririi traficului cu cel puţin 2-3 autovehicule înainte.

Poliţistul conducător al autospecialei are următoarele îndatoriri:

- să aleagă, pentru oprirea vehiculului, un loc unde, de preferat, drumul public are
cel puţin două benzi de circulaţie pe sens şi să se poziţioneze astfel încât, din punct de
vedere tactic, să nu permită conducătorului vehiculului să efectueze manevra de ocolire
sau de depăşire a coloanei de vehicule oprite ori de întoarcere.
- să coboare din autospecială fără a pune în funcţiune semnalele speciale de
avertizare luminoase şi să se poziţioneze astfel încât să poată acţiona, gradual, pentru
încetinirea şi oprirea celorlalte vehicule care circulă în faţa vehiculului urmărit în scopul
împiedicării conducătorului acestuia de a se sustrage controlului;
- să comunice cu poliţistul pasager al autospecialei pentru alegerea momentului
oportun opririi;
- să oprească celelalte vehicule după confirmarea poliţistului pasager al
autospecialei;
- să se deplaseze la vehiculul oprit luând toate măsurile de autoprotecţie în
eventualitatea unor manevre de lovire şi/sau împingere a celorlalte vehicule oprite; - în
raport de comportamentul persoanei vizate se vor aplica procedurile de folosire a forţei
în condiţiile legii.
- să procedeze gradual pentru determinarea conducătorului de a nu pune în
mişcare vehiculul, putând folosi în acest sens inclusiv armamentul din dotare, în
condiţiile legii.

66
67
 C.2. Prin menţinerea coloanei de autovehicule la semafor, chiar şi la apariţia
culorii verzi a semaforului.

Poliţistul pasager al autospecialei are următoarele îndatoriri:

- să comunice dispeceratului măsurile pe care intenţionează să le efectueze;
- să coboare din autospecială şi să se deplaseze de urgenţă în intersecţie, în partea
din faţă a coloanei de autovehicule, unde efectuează semnalul de oprire tuturor
vehiculelor, chiar şi la apariţia culorii verzi a semaforului, pentru a determina blocarea
vehiculului urmărit.

68
 ATENȚIE!
Poliţistul pasager al autospecialei va putea fi înlocuit pentru efectuarea
semnalului de oprire de către un alt poliţist rutier care desfăşoară activităţi curente
de fluidizare a traficului în intersecţie.

Poliţistul conducător al autospecialei, are următoarele îndatoriri:

- să aleagă, pentru oprirea vehiculului, un spaţiu din apropierea intersecţiei
semaforizate care, din punct de vedere tactic şi al poziţionării, să nu permită manevra de
ocolire, întoarcere sau depăşire a celorlalte autovehicule oprite în coloană;
- să se deplaseze la vehiculul oprit luând toate măsurile de autoprotecţie în
eventualitatea unor manevre de lovire şi/sau împingere a celorlalte vehicule oprite;
- în raport de comportamentul persoanei vizate să aplice procedurile de folosire a
forţei, în condiţiile legii.
- să procedeze gradual pentru determinarea conducătorului de a nu pune în mişcare
vehiculul, inclusiv prin folosirea armamentului în condiţiile legii.

C. Când conducătorul vehiculului opreşte iniţial la semnalul poliţistului, iar în

timpul controlului pleacă / intenționează să plece, nerespectând indicaţiile acestuia.
În cazul în care poliţistul deţine date şi informaţii temeinice că respectivul
conducător a săvârşit o infracţiune sau vehiculul a fost declarat furat, oprirea vehiculului
se consideră că are un grad ridicat de risc şi se va acţiona astfel:
Poliţistul conducător al autospecialei :
- preia pasagerul autospecialei;
- porneşte în urmărirea autovehiculului având în vedere procedura de oprire
forţată;
Poliţistul pasager al autospecialei:
- se îndepărtează de vehicul oprit atunci când conducătorul acestuia intenţionează
să îl pună în mişcare, ignorând indicaţiile poliţistului;
- se urcă în autospeciala poliţiei care porneşte în urmărirea vehiculului în cauză;
- în raport de situaţia creată, alertează prin dispecerat forţele speciale de
intervenţie;
- pe timpul urmăririi vehiculului poate folosi armamentul din dotare în condiţiile
legii.
În situaţia în care poliţistul nu deţine date şi informaţii temeinice cu privire la
săvârşirea unei infracţiuni, va acţiona astfel:
 pleacă în urmărirea vehiculului fără folosirea armamentului;
 aplică măsurile de oprire prin instituirea procedurii de oprire forţată.

E. Modul de acţiune când conducătorul de vehicul, deşi oprit, refuză să se

conformeze dispoziţiilor poliţistului rutier şi se izolează în interiorul vehiculului.

69
 E.1. În cazul în care conducătorul vehiculului nu îşi declină identitatea,
existând motive verosimile de săvârşire a unei infracţiuni, poliţistul rutier
desfăşoară următoarele activităţi:
a) solicită celui vizat să se supună controlului şi să coboare din vehicul;
b) izolează locul conform procedurii privind cercetarea de la faţa locului
producerii unui accident de circulaţie, îndepărtând persoanele curioase;
c) solicită sprijinul celui mai apropiat echipaj de poliţie pentru efectuarea
blocării vehiculului, prin poziţionarea autospecialelor în faţa şi în spatele
acestuia;
d) utilizează, cu avertizarea prealabilă, substanţe iritant-lacrimogene prin
pulverizarea acestora în dispozitivul de aerisire al vehiculului în cauză sau alte
puncte prin care amestecul poate ajunge în habitaclu, în scopul determinării
conducătorului de a coborî din acesta. La utilizarea substanţelor iritant-
lacrimogene se vor respecta instrucţiunile de folosire a acestora;
e) după ieşirea conducătorului şi/sau pasagerilor din vehicul, poliţistul rutier
procedează la identificarea acestora, efectuiază controlul corporal al persoanelor
şi controlul vehiculului şi procedează la conducerea acestora la cea mai apropiată
unitate de poliţie.

E.2. Modul de acţiune în cazul în care se reuşeşte oprirea vehiculului, iar în

acesta sunt persoane înarmate sau sechestrate:
a) în situaţia în care se observă că în vehicul se află persoane înarmate sau
sechestrate, izolează zona, îndepărtează persoanele curioase, solicită prin
dispecerat atât sprijinul celui mai apropiat echipaj de poliţie pentru efectuarea
blocării vehiculului, prin poziţionarea autospecialei şi în spatele acestuia, cât şi
intervenţia structurilor specializate şi prezenţa unui negociator, comunicându -se
datele de interes operativ preliminare;
b) până la sosirea echipei de intervenţie se încearcă purtarea unui dialog cu
persoanele respective în scopul determinării acestora de a renunţa la activitatea
infracţională;
c) dacă situaţia o impune se va folosi armamentul din dotare în condiţiile
legii.
În cazurile care impun folosirea forţei, poliţistul aflat la faţa locului va
informa, de îndată, prin dispecerat, conducerea unităţii/subunităţii, în vederea
dimensionării corespunzătoare a dispozitivului şi stabilirii comenzii unice a
acţiunii de intervenţie.

E.3. În situaţia în care, iniţial, nu există indicii de săvârşire a unei

infracţiuni, în funcţie de modalitatea în care conducătorul vehiculului îşi
declină identitatea, se va proceda astfel:
Când conducătorul, aflat în vehicul, afişează documentele solicitate de poliţist
pe geamul autovehiculului:

70
 a) poliţistul verifică în evidenţe toate datele de interes operativ în vederea
stabilirii situaţiei juridice a vehiculului şi a conducătorului acestuia;
b) solicită celui vizat să se supună controlului şi să coboare din vehicul;
c) izolează locul conform procedurii privind cercetarea de la faţ a locului
producerii unui accident de circulaţie, îndepărtând persoanele curioase;
d) solicită sprijinul celui mai apropiat echipaj de poliţie pentru efectuarea
blocării vehiculului, prin poziţionarea autospecialelor în faţa şi în spatele
acestuia;
e) după ieşirea conducătorului şi/sau pasagerilor din vehicul, poliţistul rutier
procedează la identificarea acestora și efectuează controlul corporal al
persoanelor şi controlul vehiculului;
e) dacă în urma verificărilor rezultă săvârşirea unor fapte de natură
contravenţională, poliţistul rutier va întocmi procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, inclusiv pentru refuzul înmânării documentelor;
Când conducătorul vehiculului îşi declină identitatea verbal şi nu prezintă
niciun document de identitate:
a) poliţistul verifică amănunţit în evidenţe toate datele comunicate, inclusiv
ale vehiculului, în vederea stabilirii situaţiei juridice a vehiculului şi a
conducătorului acestuia;
b) solicită celui vizat să se supună controlului şi să coboare din vehicul;
c) izolează locul conform procedurii privind cercetarea de la faţa locului
producerii unui accident de circulaţie, îndepărtând persoanele curioase;
d) solicită sprijinul celui mai apropiat echipaj de poliţie pentru efectuarea
blocării vehiculului, prin poziţionarea autospecialelor în faţa şi în spatele
acestuia;
e) după ieşirea conducătorului şi/sau pasagerilor din vehicul, poliţistul rutier
procedează la identificarea acestora și efectuiaza control corporal asupra
persoanelor şi controlul vehiculului;
f) dacă în urma verificărilor rezultă săvârşirea unor fapte de natură
contravenţională, poliţistul rutier va întocmi procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, inclusiv pentru refuzul înmânării documentelor;
g) în situaţia în care datele nu corespund sau există suspiciuni cu privire la
veridicitatea acestora, conducătorul vehiculului va fi condus la cea mai apropiată
unitate de poliţie în vederea stabilirii identităţii acestuia.

2. Efectuarea controlului unui vehicul

Controlul vehiculelor este activitatea care are drept scop verificarea minuţioasă a
acestora (inclusiv a portbagajului), a documentelor conducătorului auto şi, după caz, a
călătorilor şi pasagerilor, a bagajelor pe care le au asupra lor, precum şi a legalităţii
transporturilor de bunuri sau persoane.

71
 Poliţistul este îndreptăţit să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate şi,
după caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat de aceasta, numai în scopul:
a) ridicării bunurilor supuse confiscării, interzise la deţinere, căutate potrivit legii
sau care pot fi utilizate ca probe într-o procedură judiciară, atunci când există motive
verosimile pentru a bănui că persoana are asupra sa ori sub controlul său astfel de bunuri;
b) identificării şi ridicării unor arme, obiecte sau substanţe, ce pot fi folosite
împotriva poliţistului, a altor persoane sau pentru autovătămare, atunci când persoana
face obiectul măsurii conducerii la sediul poliţiei ori al unui mandat de aducere,
ordonanţe de reţinere, mandat de arestare sau de executare a pedepselor;
c) identificării unor documente sau înscrisuri care pot servi la stabilirea identităţii
unei persoane aflate în stare de inconştienţă;
d) identificării şi ridicării unor arme, obiecte sau substanţe periculoase, atunci când
persoana încearcă să pătrundă sau se află în locuri în care este interzis accesul cu acestea.
Controlul vehiculului se poate efectua şi în scopul identificării unei persoane date
în urmărire sau căutată potrivit legii, atunci când există motive verosimile pentru a bănui
că aceasta este prezentă în vehicul.
Vehiculul se examinează prin vizualizarea compartimentelor care, prin
construcţie, sunt destinate transportului pasagerilor şi mărfurilor. La solicitarea
poliţistului, persoana are obligaţia de a deschide şi prezenta conţinutul compartimentelor.
Poliţistul este îndreptăţit să folosească forţa fizică în scopul înfrângerii rezistenţei
fizice a persoanei care, fără a folosi violenţa, se opune ori nu se supune solicitărilor
legale ale poliţistului, la efectuarea percheziţiei potrivit normelor de procedură penală, a
controlului corporal şi al bagajelor persoanei legitimate, precum şi a vehiculului utilizat
de aceasta.

72
 În situaţia în care persoana nu dă curs solicitărilor, poliţistul poate proceda
personal la efectuarea activităţilor solicitate, inclusiv prin folosirea forţei.
Obiectele se examinează la exterior fără a fi desfăcute sau demontate.
Corespondenţa nu se deschide sau citeşte şi nu se accesează telefonul, un sistem
informatic ori alt mijloc de comunicare sau de stocare a datelor.

Nu constituie control corporal acţiunea poliţistului de a deposeda persoana de

o armă de foc sau armă albă a cărei deţinere este vizibilă sau cunoscută.
La efectuarea controlului pot fi folosite animale de serviciu şi/sau mijloace
adecvate pentru detectarea obiectelor sau substanţelor.
În situaţia în care există date şi informaţii că s-au comis infracţiuni, iar vehiculele
vizate transportă bunuri, valori provenite din săvârşirea unor astfel de fapte ori persoane
urmărite, la controlul vehiculului trebuie respectate următoarele reguli:
a) după verificarea documentelor, se solicită conducătorului auto şi pasagerilor să
iasă din vehicul, pe rând şi se supraveghează cu atenţie;

73
 b)se controlează interiorul vehiculului şi, după aceea, al portbagajului;

c) în situaţia în care se găsesc bunuri, valori provenite din săvârşirea unor fapte
ilicite, se procedează la inventarierea şi ridicarea acestora în vederea cercetărilor, în
conformitate cu prevederile legale; această activitate se poate realiza la faţa locului sau la
sediul poliţiei;
d) în cazul în care este depistată o persoană urmărită, aceasta va fi condusă la
sediul poliţiei;
e) dacă persoana refuză controlul în portbagaj şi habitaclu, se solicită întăriri,
dacă este cazul şi se procedează la efectuarea controlului fără acordul acesteia; dacă se
opune, se iau măsuri de imobilizare;
f) în situaţia în care conducătorul vehiculului trebuie condus la sediul poliţiei,
vehiculul acestuia va rămâne staţionat în locul depistării, sistemele de închidere fiind
asigurate; dacă este posibil, vehiculul va rămâne în custodia unei persoane, consemnând
datele de identificare ale acesteia; în cazul în care se impune aducerea vehiculului la
sediul poliţiei, acesta nu va fi condus de către conducătorul în cauză.
Controlul se execută, de regulă, de minimum doi poliţişti, dintre care cel puţin
unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea
atât partenerul său, cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat.

74
 După controlul vehiculului (cu excepţia cazurilor în care autovehiculele sunt
controlate ca urmare a unor acţiuni sau filtre) se va întocmi un proces-verbal în care se
va descrie activitatea desfăşurată, obiecţiile participanţilor precum şi eventualele
declaraţii ale deţinătorului. În cazul în care se vor găsi în vehicul bunuri interzise la
deţinere se va menţiona despre acest lucru în procesul verbal, cu descrierea amănunţită a
bunurilor. Procesul verbal se semnează de poliţist şi de persoana în cauză sau de
reprezentantul legal. O copie a procesului-verbal se predă persoanei în cauză sau
reprezentantului legal, refuzul semnării sau primirii consemnându-se în cuprinsul
documentului.

Bibliografie:

1. Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,

republicată, cu modificările și completările ulterioare;
2. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe
drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
3. Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentul de
aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația
pe drumurile publice;
4. Procedura de sistem privind oprirea vehiculelor și modul de acțiune în cazul
neconformării conducătorilor acestora dispozițiilor polițistului rutier (PS-
IGPR-DR-06);
5. Procedura privind controlul vehiculelor (PRO – PS/POP 08).

75
 Tema 8: Folosirea forței și mijloacelor din dotare

Conţinut:
1. Noţiuni generale privind imobilizarea persoanelor
2. Procedura legală ce trebuie respectată în cazul folosirii bastonului de
autoapărare(tonfei)
3. Procedura legală ce trebuie respectată în cazul folosirii pulverizatorului
de mână cu substanţe iritant - lacrimogene
4. Procedura legală ce trebuie respectată în cazul folosirii cătuşelor

1. Noţiuni generale privind imobilizarea persoanelor

În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, poliţistul este îndreptăţit să utilizeze
mijloace de constrângere, constând în: forţa fizică, inclusiv aplicarea unor procedee de
autoapărare sau imobilizare; cătuşe sau alte mijloace care permit imobilizarea
membrelor superioare şi/ sau inferioare, denumite în continuare mijloace de imobilizare;
mijloace neletale; arme albe şi de foc; mijloace adecvate sau, după caz, vehicule, pentru
oprirea forţată, blocarea sau deschiderea unor vehicule ori spaţii închise în care se găsesc
persoane şi bunuri ori pentru înlăturarea unor obstacole .
Imobilizarea este o măsură poliţienească întreprinsă în scopul împiedicării sau
neutralizării acţiunilor violente ale oricărei persoane precum și în scopul prevenirii
autovătămării persoanei ori apariţiei unei stări de pericol la adresa vieţii, sănătăţii sau
integrităţii corporale a poliţistului sau a altei persoane.
Mijloacele individuale de intervenţie din dotarea unităţilor Poliţiei Române,
utilizate pentru îndeplinirea activităţilor poliţieneşti, sunt: cătuşe, bastoane de
autoapărare (tonfe), bastoane cu energie electrostatică, arme de foc sau cu glonţ din
cauciuc, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene, alte mijloace de imobilizare care
nu pun în pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală gravă.
Poliţistul este îndreptăţit să folosească forţa fizică în scopul înfrângerii rezistenţei
fizice a persoanei care, fără a folosi violenţa, se opune ori nu se supune solicitărilor
legale ale poliţistului, potrivit art. 31 alin. (1) lit. m)-o) din Legea nr. 218/2002 privind
organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată, cu modificările și completările
ulterioare sau referitoare la:
a) conducerea la sediul poliţiei sau al altor organe judiciare;
b) efectuarea percheziţiei potrivit normelor de procedură penală, a controlului
corporal şi al bagajelor persoanei legitimate, precum şi a vehiculului utilizat de aceasta;
c) aplicarea cătuşelor sau a altor mijloace de imobilizare.

Poliţistul este îndreptăţit să utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substanţe

iritant-lacrimogene şi/ sau paralizante, câini de serviciu, scuturi de protecţie, căşti cu
vizor, dispozitive cu electroşocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme
neletale, precum şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu

76
produc o vătămare corporală gravă, în scopul împiedicării sau neutralizării acţiunilor
violente ale persoanei, atunci când:
a) utilizarea forţei fizice nu a fost sau nu este aptă să producă acest rezultat;
b) aceasta intenţionează să săvârşească sau săvârşeşte acţiuni violente cu obiecte,
dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune în pericol viaţa, sănătatea ori integritatea
corporală a persoanelor.
Poliţistul este îndreptăţit să utilizeze mijloace adecvate pentru a opri şi a
pătrunde în vehicule sau pentru a pătrunde în orice spaţii închise în care se află persoana
care se regăseşte în situaţiile prevăzute la aliniatul anterior în scopul extragerii acesteia.
Folosirea forţei fizice nu trebuie să aibă ca scop provocarea unor suferinţe fizice,
altele decât cele inerente înfrângerii rezistenţei fizice a persoanei.
Folosirea mijloacelor de constrângere se face în mod gradual, după avertizarea
verbală prealabilă asupra utilizării acestora şi după acordarea timpului necesar persoanei
pentru a se conforma solicitărilor legale ale poliţistului. În situaţia unei acţiuni violente
iminente îndreptate împotriva poliţistului sau a altei persoane, mijloacele de
constrângere pot fi folosite fără avertizarea verbală prealabilă. Aceasta nu trebuie să
depăşească, prin intensitate şi durată, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenţiei
și încetează de îndată ce scopul intervenţiei a fost realizat.
Folosirea mijloacelor de constrângere în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de
lege înlătură caracterul penal al faptei şi răspunderea civilă a poliţistului pentru pagubele
produse. Pentru pagubele produse prin faptele poliţistului se angajează răspunderea
statului, în condiţiile legii.
Poliţistul este obligat ca, în cel mai scurt timp, să solicite serviciilor specializate
acordarea asistenţei medicale de urgenţă persoanelor împotriva cărora au fost utilizate
dispozitive cu electroşocuri, persoanelor afectate de utilizarea substanţelor iritant-
lacrimogene, precum şi persoanelor rănite prin utilizarea mijloacelor de constrângere.
De îndată ce va fi posibil, situaţia se raportează verbal şi, ulterior, se întocmeşte un
proces-verbal (Anexa nr. 6).
Se interzice folosirea cătuşelor sau a altor mijloace de imobilizare, a armelor albe
sau a armelor de foc, precum şi a mijloacelor individuale de intervenţie din dotarea
unităţilor Poliţiei Române împotriva femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor
cu semne vizibile ale unei dizabilităţi şi copiilor, cu excepţia cazurilor în care aceştia
înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea
corporală a uneia ori mai multor persoane.
După imobilizare, poliţistul efectuează, obligatoriu, controlul persoanei şi al
bagajelor.
Poliţistul este obligat să permită persoanei aflate în spaţiul public, împotriva
căreia sunt folosite cătuşe sau alte mijloace de imobilizare, să adopte măsuri adecvate
pentru acoperirea feţei şi a mijloacelor de imobilizare.
În înţelesul legii, prin atac armat se înţelege atacul săvârşit de o persoană cu o
armă de foc sau cu obiecte, dispozitive, substanţe sau animale ce pot pune în pericol
viaţa, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor.

77
 Se prezumă intenţia săvârşirii unei acţiuni violente îndreptate împotriva
poliţistului fapta persoanei de a se apropia de acesta după ce, în prealabil, a fost
avertizată prin cuvintele: „Poliţia, stai! Nu te apropia!” ori de a nu se conforma
solicitărilor referitoare la renunţarea temporară la mijloacele ce pot fi folosite pentru un
atac armat.
În exercitarea atribuţiilor de serviciu, poliţistul are obligaţia să poarte asupra
sa insigna de poliţist sau legitimaţia de serviciu şi mijloacele de constrângere şi de
protecţie din dotare, precum şi să utilizeze mijloacele din dotare necesare îndeplinirii
atribuţiilor prevăzute de lege.

2. Procedura legală ce trebuie respectată în cazul folosirii bastonului/ tonfei

Bastonul/ tonfa poate fi folosit:

 ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului prin prindere de
ambele extremităţi cu ambele mâini (ori de mâner, în cazul bastonului/ tonfei şi ţinerea
în direcţia din care vin loviturile;
 ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante, aplicând
primele lovituri persoanelor mai violente, urmărind determinarea încetării acţiunii şi
descurajarea celorlalte elemente agresive, retragerea şi împrăştierea lor;
 ca mijloc de atac, prin aplicarea de lovituri agresorului în scopul de a-l obliga
să elibereze victima, să lase din mână obiectul folosit la atac ori să înceteze acţiunea. În
cazul mai multor agresori, primele lovituri se vor aplica celui mai periculos.
Cu ocazia folosirii bastonului/ tonfei, respectaţi următoarele reguli tactice:
- somaţi persoana să înceteze acţiunea violentă şi să se supună măsurilor
ordonate, folosind formula „ÎNCETAŢI, VOM (VOI) FOLOSI FORŢA”, loviturile fiind
aplicate numai dacă persoana nu s-a conformat şi continuă acţiunea violentă;
- aplicaţi rapid loviturile, urmate de retragerea imediată;
- forţa loviturilor aplicate trebuie să fie în concordanţă cu gradul de împotrivire
a persoanei;
- folosiţi bastonul/ tonfa în limita necesităţii, iar aplicarea loviturilor încetează
imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea violentă şi s-a conformat dispoziţiilor;
- evitaţi aplicarea loviturilor cu bastonul/ tonfa în zona capului şi a feţei, asupra
altor părţi vitale ori sensibile ale corpului, deoarece i s-ar putea provoca persoanei
vătămări corporale sau chiar moartea;
În situaţia în care persoana este cu spatele, aplicaţi loviturile peste omoplaţi,
antebraţe, posterior, iar în celelalte situaţii vizaţi membrele inferioare sau superioare,
pentru a para loviturile sau pentru a determina persoana să dea drumul unor obiecte
folosite pentru atac;
- este interzisă folosirea în sediul poliţiei, cu excepţia cazului când au loc acţiuni
violente sau în grup, care pun în pericol viaţa poliţiştilor sau a altor persoane ori există
pericolul distrugerii de bunuri aparţinând instituţiei;

78
 - în situaţia în care, în urma loviturilor aplicate cu bastonul/ tonfa s-a produs
vătămarea corporală a persoanei, solicitaţi intervenţia personalului medical specializat,
sau, după caz, o transportaţi la o unitate medicală, pentru acordarea de îngrijiri şi
informaţi ierarhic, de urgenţă, despre eveniment.

3. Procedura legală ce trebuie respectată în cazul folosirii dispozitivului cu

substanţe iritant – lacrimogene și/ sau paralizante

Dispozitivul este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante, dispersării

unor grupului de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători, fără a le
produce vătămări corporale .
Cu ocazia folosirii dispozitivului, respectaţi următoarele:
a) folosiţi acest mijloc de imobilizare numai după ce executaţi somaţia
„ÎNCETAŢI! VOM (VOI) FOLOSI GAZE LACRIMOGENE!”. Nu este necesară
somaţia dacă nu aveţi timpul material necesar;
b) poziţia poliţistului este defensivă şi dă posibilitatea persoanei să coopereze;
c) dacă aceasta nu
cooperează, pulverizaţi în
rafale scurte spre faţa
persoanei, mutându-vă
poziţia după fiecare
pulverizare;
d) folosiţi
dispozitivului cu substanţe
iritant-lacrimogene de la o
distanţă de minim 1,5 metri şi
maxim 3 metri;
e) dacă persoana
cooperează, opriţi pulverizarea şi treceţi rapid la imobilizarea subiectului;
f) folosiţi dispozitivul în spaţii aglomerate, mijloace de transport în comun etc,
numai dacă utilizarea altor mijloace de individuale de intervenţie nu este posibilă.
g) este interzis să folosiţi dispozitivul în direcţia flăcărilor sau a obiectelor incan-
descente.

4. Procedura legală ce trebuie respectată în cazul folosirii cătuşelor

Încătuşarea este o măsură poliţienească de prevedere şi siguranţă care constă în

aplicarea cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane, în scopul limitării mobilităţii
fizice a acesteia.
Poliţistul este îndreptăţit să utilizeze cătuşe sau alte mijloace de imobilizare în
scopul împiedicării sau neutralizării acţiunilor violente ale oricărei persoane.

79
 În scopul prevenirii autovătămării persoanei ori apariţiei unei stări de pericol la
adresa vieţii, sănătăţii sau integrităţii corporale a poliţistului sau a altei persoane,
poliţistul este îndreptăţit să utilizeze cătușele, dacă:
a) persoana condusă la sediul poliţiei este cunoscută cu un comportament violent la
adresa sa, a persoanelor sau a bunurilor;
b) persoana condusă la sediul poliţiei a comis sau este suspectă de săvârşirea unei
infracţiuni cu violenţă ori a unor acte de terorism;
c) persoana a evadat din starea legală de reţinere sau deţinere ori s-a sustras de la
executarea unei măsuri preventive sau a unei pedepse privative de libertate;
d) dotările mijlocului de transport utilizat sau itinerarul de deplasare nu permit
adoptarea altor măsuri care să prevină săvârşirea unor acţiuni violente sau fuga;
e) persoana face obiectul unei măsuri privative de libertate dispuse în vederea
înlăturării unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Dispoziţiile legale referitoare la utilizarea cătuşelor sau a altor mijloace de
imobilizare, prevăzute de reglementările privind executarea pedepselor şi a măsurilor
privative de libertate, se aplică în mod corespunzător.
Cu ocazia folosirii cătuşelor, respectaţi următoarele reguli tactice:
- executaţi încătuşarea rapid şi energic;
- aplicaţi cătuşele pe mâinile poziţionate la spate, pe cât posibil, cu sistemul de
închidere orientat în sus;
- efectuaţi încătuşarea, de regulă, din poziţia în picioare, persoana fiind aşezată în
aşa fel încât să nu vă poată ataca. În cazul în care trebuie să imobilizaţi mai multe
persoane, sau când acestea au un comportament violent, aşezaţi-le în genunchi sau
culcate pe burtă, cu mâinile pe ceafă;
- în cazul în care persoana opune rezistenţă, o încătuşaţi forţat;
- după încătuşare, efectuaţi în mod obligatoriu controlul persoanei;
- dacă persoana încătuşată continuă să se manifeste violent, îi puteţi imobiliza şi
picioarele;
- scoateţi cătuşele numai dacă starea de sănătate a persoanei este alterată în mod
vizibil, pentru ca aceasta să-şi satisfacă unele necesităţi personale, precum şi la
depunerea acesteia în locurile de deţinere, sub supravegherea permanentă a poliţistului/
poliţiştilor;
- în situaţia în care persoana imobilizată prin încătuşare urmează a fi transportată
cu un autovehicul şi va fi aşezată pe bancheta din spate a autoturismului, pe locul din
dreapta sau în compartimentele special destinate. Deplasarea se va face numai în
prezenţa unui al doilea poliţist, care se va aşeza în vehicul lângă persoana încătuşată,
supraveghind comportamentul acesteia, pentru prevenirea eventualelor manifestări
agresive;
- în situaţia în care este necesar să încătuşaţi două persoane prin folosirea unei
singure perechi de cătuşe, poziţionaţi-le în linie, una lângă cealaltă, cătuşele fiindu-le
aplicate pe mâna dreaptă a uneia, respectiv mâna stângă a celeilalte;

80
 Bibliografie:
1) Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
republicată, cu modificările și completările ulterioare;
2) Hotărârea Guvernului nr. 991/25.08.2005 pentru aprobarea Codului de Etică şi
Deontologie al Poliţistului;
3) Ghidul de aplicare a Codului de Etică şi Deontologie al Poliţistului;
4) Dispoziţia I.G.P.R. nr. 643/05.12.2005 privind Manualul de bune practici de
intervenţie pentru poliţistul de ordine publica art. 33-38;
5) Dispoziţia I.G.P.R. nr. 57258/30.05.2005 privind modul de purtare a mijloacelor
din dotarea poliţiştilor;
6) PRO – PS – 01 - I.G.P.R/DOP/2013 privind utilizarea mijloacelor individuale de
intervenţie din dotarea poliţiştilor;
7) Instrucţiunile ministrului administrației și internelor nr. 636/2005 privind
producerea şi folosirea animalelor de serviciu în structurile M.A.I.

81
 Anexa nr. 6

Proces-verbal
privind folosirea mijloacelor din dotare
Anul ________, luna ________, ziua _____, ora _____, loc. ____________judeţul ____________________,
_________________________________ _______________din cadrul _____________________________________.
(gradul, numele şi prenumele poliţistului)

Împrejurările folosirii: autoapărare , protejarea unor persoane sau bunuri __, reţinere __, legitimare __, controlul
bagajelor __, controlul vehiculelor __, aplicare sancţiuni contravenţionale __, executare silită __, măsuri de ordine
__, intervenţie la scandaluri __, alte situaţii __.
Împrejurările folosirii:______________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________________________.

Numărul şi numele poliţiştilor care au participat la intervenţie

__________________________________________________________________________________________________
___________________________ .
__________________________________________________________________________________________________

Tipul forţei utilizate: forță fizică __ , baston (tonfă) __, spray iritant - lacrimogen ___, cătuşe __, armament ___,
alte ___.

Datele de stare civilă ale persoanei asupra căreia s-au folosit mijloacele din dotare_____________________________
___________________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________

Starea persoanei: sub influenţa alcoolului __, în stare de ebrietate evidentă ___, violent __, agitat ___, cu leziuni
vizibile___, alte situaţii___, descrierea pe scurt _________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________

Nivelul de opoziţie al persoanei: opoziţie verbală __, pasiv fizic ___, activ fizic __, agresivitate sporită __, altele __.

Mijloace folosite de agresor _______________________ urmări produse asupra poliţiştilor sau altor persoane: leziuni __,
dacă a fost necesar tratament medical __ , degradare uniformă altele __.

Leziuni produse prin intervenţia asupra persoanei _______________________________________________________

___________________________________________________ certificat de _____________________________________
___________________________________________________________________________________________________

Alte măsuri luate de poliţist

___________________________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________________________ ____

Pentru care am încheiat prezentul proces-verbal.

Semnătura poliţistului _____________________ Data______________

82
 Tema 9: Încătușarea persoanelor

SCOPUL TEMEI:
 poliţistul învaţă elementele operaționale fundamentale ale încătușării.
COMPETENŢE:
 poliţistul dobândește deprinderile necesare încătușării persoanelor în mod
adaptat unor circumstanțe operaționale.

Capitolul I - REGLEMENTĂRI LEGALE APLICABILE

În conformitate cu prevederile Legii. nr. 218/2002 privind organizarea şi

funcţionarea Poliţiei Române, republicată, cu modificările și completările ulterioare:
- „În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, polițistul este îndreptățit să utilizeze
mijloace de constrângere, constând în: forța fizică, inclusiv aplicarea unor procedee
de autoapărare sau imobilizare; cătușe sau alte mijloace care permit imobilizarea
membrelor superioare și/sau inferioare, denumite în continuare mijloace de
imobilizare (…)”;
- ” Folosirea mijloacelor de constrângere nu trebuie să depășească, prin
intensitate și durată, nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției.”,
- „Folosirea mijloacelor de constrângere în condițiile și în situațiile prevăzute de
lege înlătură caracterul penal al faptei și răspunderea civilă a polițistului pentru
pagubele produse.”;
- ”Polițistul este îndreptățit să utilizeze cătușe sau alte mijloace de imobilizare în
scopul împiedicării sau neutralizării acțiunilor violente ale oricărei persoane.”

Capitolul II – CONSIDERAȚII GENERALE

Aplicarea cătușelor este una dintre cele mai reprezentative acțiuni polițienești și
este o măsură legală prin care se asigură protecția polițiștilor, a publicului și a persoanei
încătușate, minimizând posibilitățile de escaladare a circumstanțelor până la un punct în
care ar fi necesară utilizarea unui alt nivel de forță.

Capitolul III – CĂTUȘELE. STRUCTURA și PORTUL ACESTORA7

SCOPUL CAPITOLULUI:

7
Cezar Cristea, Sistem Tactic Operativ de Protecție, Serviciul pentru Intervenții și Acțiuni Speciale, Editura Ministerului
Afacerilor Interne, 2014

83
 cunoaşterea cătușelor ca mijloc de imobilizare temporar și de control forţat.
COMPETENŢE:
 poliţistul cunoaşte structura și funcţiile elementelor cătușelor și portul la ţinută

84
 TIPURI DE CĂTUȘE

1. CĂTUȘE CU LANȚ
2. CĂTUȘE CU BALAMA
3. CĂTUȘE CU CORP RIGID COMUN
4. CĂTUȘE DIN POLIESTERI (UNICĂ FOLOSINȚĂ)

1 - STRUCTURA CĂTUȘELOR CU LANȚ

5
2

7 6
3

4
8
1 9

85
86
 2 - PORTUL CORECT AL CĂTUȘELOR

Cătușele se poartă în toc special destinat, poziţionat pe ţinuta poliţistului astfel

încât să asigure accesul direct şi facil al ambelor mâini atunci când este necesar,
angajând rapid o priză oportună, în funcţie de circumstanţe.

 În toc, la centură, pe şoldul piciorului mâinii reactive (piciorul înaintat).

 În toc, la centură, pe şoldul piciorului dominant (piciorul din spate, corespondent
mâinii efectoare).
 În toc la centură, la spate.
 În lăcaş special ataşat pe vesta multifuncţională/protecţie balistică.

Atenție la portul cătușelor în zona dorsală! În cazul unei căderi pe spate a

polițistului există pericolul unor traume ale coloanei la nivel lombar!

Tocul trebuie să fie corect asigurat astfel încât să se evite pierderea sau sustragerea
cătușelor în timpul acțiunilor tactice și poziționat astfel încât să nu ducă la rănirea polițistului în
cazul unei căderi.

Capitolul IV – TEHNICA ÎNCĂTUȘĂRII8

1 – POZIȚIONAREA TACTICĂ A SUSPECTULUI

Există multe forme de a poziționa tactic suspectul în vederea încătușării, toate

subordonate consemnului de siguranță. Postura cea mai uzitată este cu brațele întinse
spre înapoi, mâinile lipite spate în spate, cu policele în sus.
Nu efectuați încătușarea până nu sunteți pregătit pentru acest lucru, tehnic
(verificarea funcționării cătușelor, poziționarea optimă și formarea prizei corecte), tactic
(asigurare din partea membrilor echipei tactice, poziționarea optimă a suspectului) și
mental (decizia de a acționa și determinarea de a înfrânge o eventuală opoziție fizică)!
Este recomandat să aplicați cătușele dintr-o postură de forță, cu ascendent de
înălțime: suspectul trebuie să fie dirijat într-o poziție mai joasă decât cea din care
acționați pentru încătușare!

8
Cezar Cristea, Sistem Tactic Operativ de Protecție, Serviciul pentru Intervenții și Acțiuni Speciale, Editura Ministerului
Afacerilor Interne, 2014

87
Arc convențional
de luptă!

P
P

88
 Suspectul este abordat din afara arcului convențional de luptă!
2 - APLICAREA CĂTUȘELOR

Extragerea din toc, angajarea prizei şi aplicarea cătușelor se face cu mâna

efectoare (în general, mâna dreaptă), corespunzătoare piciorului dominant (piciorul din
spate), fără a lua privirea de la suspect. Polițistul se asigură mai întâi că nu este activ
mecanismul de blocare a cătușelor. Prinde ferm butucul uneia dintre ele în priză
normală, cu elementul mobil poziționat spre înainte și orificiul pentru eliberare la
vedere, lăsând perechea sa să cadă liber pe verticală. Pune elementul mobil în contact cu
zona de deasupra încheieturii mâinii (de regulă, între osul ulna și osul pisiform) și aplică

89
un impuls de acţionare scurt și precis direcționat spre segmentul anatomic. Mâna
reactivă a polițistului întărește impulsul inițial printr-o ușoară tracțiune a brațului
suspectului spre cătușă (cuplu de forțe contrare). Dubla presiune rezultată imprimă
elementului mobil un traseu circular complet şi rapid, prin interiorul elementului dublu,
în jurul mâinii, până ce capătul de prindere activează dispozitivul de blocare din corpul
principal (butuc), realizând încătușarea. Se efectuează blocarea de siguranță.

90
 2

Asigurați-vă că elementul mobil nu intersectează elemente de vestimentație,

obiecte sau peretele, împiedicând închiderea rapidă a cătușelor!

PRIZA FUNDAMENTALĂ
Prinderea corectă se face cu cătușa orientată cu piesa mobilă spre înainte și
orificiul pentru deschidere / blocare la vedere. Falangele primelor patru degete (mic,
inelar, medius, indice) sunt rulate în jurul butucului cătușei. Policele finalizează şi
blochează prinderea prin presiune fermă în sens invers iar degetul mic, orientat spre sol,
o întărește. Priza trebuie adaptată acţiunii directe asupra suspectului, în funcţie de
intenţia tactică impusă de circumstanţe: aplicarea cătușei, acțiuni de control mecanic prin
presiuni, răsuciri, tracțiuni etc.

91
92
 PRIZĂ NORMALĂ

PRIZĂ INVERSĂ

ÎNCĂTUȘAREA PRIORITARĂ A MÂINII PUTERNICE

1 2
93
1 2
După realizarea încătușării, se efectuează blocarea de siguranță prin
utilizarea vârfului special al cheiței aferente, pentru a preveni strângerea accidentală a
cătușelor în timpul manevrării / transportului suspectului.
Verificarea blocării de siguranță se face prin apăsarea brațului rotativ al
fiecărei cătușe!

94
 REPOZIȚIONAREA CORECTĂ A CELEI DE-A DOUA CĂTUȘE PENTRU
APLICARE

2
1
Pentru facilitarea eliberării cătușelor și pentru a nu provoca un disconfort inutil
suspectului,
înainte de aplicarea cătușelor, polițistul se asigură că orificiul dispozitivului de închidere
/ deschidere rămâne spre exterior. Se poate lua în calcul, mai cu seamă în cazul unei
deplasări de mai lungă durată, aplicarea cătușelor cu orificiul pentru deschidere în
interior (spre corpul suspectului) pentru a face imposibil accesul cu eventuale
obiecte nedepistate la controlul corporal (chei-duplicat etc.)!

VERIFICAREA ÎNCĂTUȘĂRII CORECTE

ÎNCĂTUȘARE DEFECTUOASĂ ÎNCĂTUȘARE CORECTĂ

95
 STRÂNGERE EXCESIVĂ A CĂTUȘEI

Polițistul verifică, pentru siguranță, închiderea corectă și gradul de strângere a

cătușelor, încercând să introducă vârful degetului arătător (falanga distală a indexului)
între inelul interior al cătușei și brațul suspectului. Totodată, polițistul verifică starea
încheieturilor mâinilor și se asigură de faptul că mijloacele de siguranţă nu se vor strânge
accidental pe timpul conducerii/transportului suspectului (blocare de siguranță).
Ajustarea, mutarea sau scoterea cătușelor sunt momente tactice periculoase, în
care polițistul este vulnerabil, suspectul putând încerca acțiuni de nesupunere, de
agresiune sau de fugă din custodie. Dacă nu s-a efecutat blocarea de siguranță, unii
suspecți pot strânge premeditat cătușele pentru a cere reajustarea lor, premeditând o
tentativă de evadare. Se recomandă ca eliberarea cătușelor să se facă respectând aceleași
principii tactice ca la aplicare, păstrând o vigilență crescută, numai din spate (în afara
arcului convențional de luptă), cu suspectul poziționat în posturi de dezechilibru,
păstrând, până în momentul eliberării, o pârghie articulară de control.
Eliberarea cătușelor se face prin deblocarea sistemului de închidere cu ajutorul
cheiței aferente. Se introduce cheița în orificiul special destinat și se răsucește spre
dreapta/exterior. Pârghia interioară retrage pintenii de blocare, dinții de fixare cedează,
elemeCntul mobil culisează și eliberează, fără a răni, încheietura mâinii.

ELIBERAREA CĂTUȘELOR APLICATE ÎN FAȚĂ

96
 2
ELIBERAREA CĂTUȘELOR APLICATE LA SPATE

1 2

D
Mâna puternică este eliberată ultima!
Este recomandat ca la fiecare mutare a cătușelor, să se efectueze un nou control corporal
sumar!

97
 TIPURI DE ÎNCĂTUȘARE
ÎNCĂTUȘAREA TACTICĂ

Acțiune tactică de reținere a unui suspect cooperant prin aplicarea mijloacelor de

siguranță: subiectul răspunde pozitiv, cooperează și se conformează somațiilor și
comenzilor subsecvente ale polițiștilor.

Încătușarea tactică se realizează pe baza consemnului de siguranță, doar sub

acoperire directă cu linie de tragere din partea perechii tactice, respectând toate etapele
operaționale: apropiere, comunicare tactică, contact/precontrol, stabilizare, imobilizare,
aplicarea cătușelor.

ÎNCĂTUȘAREA FORȚATĂ
Acțiune de imobilizare a unui suspect necooperant sau agresiv prin aplicarea
mijloacelor de siguranță: subiectul opune rezistență pasivă sau activă (violență verbală,
forță fizică cu mâinile goale sau cu obiecte contondente).
Încătușarea forțată reprezintă părăsirea zonei de siguranță și intrarea voluntară în
contact direct cu suspectul pentru înfrângerea opoziției și obținerea controlului prin luptă
corp la corp, urmată de aplicarea cătușelor. Încătușarea se realizează strict pe baza
consemnului de siguranță care impune păstrarea raportului de minim doi polițiști la un
suspect. Se respectă toate etapele operaționale: comunicare, apropiere,
contact/precontrol, stabilizare, imobilizare, aplicarea cătușelor.

98
99
 Încătușarea forțată reprezintă părăsirea zonei de siguranță și intrarea
voluntară în contact direct cu suspectul pentru înfrângerea opoziției și obținerea
controlului prin luptă corp la corp, urmată de aplicarea cătușelor. Încătușarea se
realizează strict pe baza consemnului de siguranță care impune păstrarea raportului de
minim doi polițiști la un suspect. Se respectă toate etapele operaționale: comunicare
tactică, apropiere, contact/precontrol, stabilizare, imobilizare, aplicarea cătușelor.

IMPLICAŢII MEDICALE
Scopul capitolului:
 poliţistul conştientizează necesitatea aplicării cătuşelor într-un mod protectiv
pentru suspect şi pentru propria sănătate.
Competenţe:
 poliţistul aplică cătușele în siguranţă din punct de vedere medical.
Aplicarea cătușelor se face printr-o manevrare sigură dar protectivă, care să nu
provoace traume fizice și să câștige încrederea și cooperarea suspectului. Dacă suspectul
acuză o strângere defectuoasă sau prea intensă a cătușelor, polițistul verifică condiția
încătușării și dacă este cazul, cu prudență, reajustează poziția și gradul de strângere.
Suspectul trebuie transportat în condiții care să nu afecteze starea încătușării și să nu
cauzeze leziuni tisulare la nivelul încheieturilor.
Controlați presiunea de acționare a cătușei pentru a proteja și pentru a nu produce
leziuni ale țesuturilor moi! Nu tracționați exagerat cătușele, dacă nu este necesar!
Nu aplicați cătușa prin lovirea oaselor mâinii!
Atenție la poziționarea corectă a mâinilor încătușate!
ATENȚIE! Acțiunile de încătușare forțată, strângerea exagerată sau menținerea
îndelungată a cătușelor pot afecta nervul ulnar, median sau radial al mâinii, provocând
neuropatii compresive periferice, precum sindromul de tunel carpian (neuropatie radială
sau „neuropatia cătușei”)!

IMPORTANT! Dacă în timpul utilizării, în cadrul antrenamentelor ori a

misiunilor, cătușele intră în contact cu sânge, vomă, secreţii, umori, scurgeri din plăgile
cauzate sau alte substanțe, acestea trebuie curăţate cu dezinfectanți sanitari pentru a
preveni infectarea poliţistului sau a suspecţilor! Se pot transmite în acest mod: herpesul,
gripa, hepatita, tuberculoza, HIV-1, alte boli!

100
 Protejați permanent capul suspectului în timpul manevrării!

ELEMENTELE OPERAȚIONALE ALE ÎNCĂTUȘĂRII

Scopul capitolului:
 poliţistul învaţă elementele operaţionale fundamentale ale încătuşării.
Competenţe:
 poliţistul aplică cătușele în mod adaptat diferitelor circumstanţe operaţionale.
Acțiunea de încătușare trebuie să fie rapidă, fluidă, sigură. Suspectul nu trebuie să
aibă timp să decidă o acțiune contrară cerințelor polițistului: nesupunere, tentativă de
fugă, rezistență activă, atac direct. Cu cât acțiunea de încătușare durează mai mult, cu
atât cresc șansele ca aceasta să se transforme într-o confruntare corp la corp. După
realizarea încătușării, controlul suspectului se realizează prin forțarea mecanică a
încheieturilor mâinilor (stimularea nervilor ulnar, radial și medial cu ajutorul cătușei),
torsionarea articulară a umărului (centura humero-scapulare) și ruperea centrului de
greutate
(menținerea suspectului în poziții de dezechilibru).

1. COMUNICAREA/DIRIJAREA
Din zona de siguranță, suspectul este dominat, controlat verbal și condus prin
comenzi subsecvente, într-o poziție avantajoasă pentru executarea cât mai în siguranță a
încătușării.

101
 2. ANGAJAREA CĂTUȘELOR
Odată ce suspectul este condus în postura optimă dorită și are ambele mâini la
vedere şi cu palmele deschise, polițistul introduce arma în toc, extrage cătușele din port,
verifică rapid starea de funcționare și angajează una dintre prizele specifice pe butucul
uneia dintre ele.

3. APROPIEREA ȘI PRECONTROLUL
Polițistul părăsește zona de observare, se apropie de suspect în afara arcului
convențional de luptă (din spate, într-un unghi de siguranță de 45º) și intră cu atenție
sporită în contact şi precontrol, pregătit pentru a întâmpina rezistență.

4. IDENTIFICAREA REACȚIEI SUSPECTULUI

Polițistul recepționează și recunoaște indicatorii de pericol, faza incipientă a unor
mișcări neașteptate și atitudinea suspectului (supunere, acceptare, cooperare, tentativă de
fugă, nesupunere pasivă, reacție agresivă) și decide reacția tactică adecvată: separare
tactică, retragere în zona de siguranță, luptă corp la corp pentru înfrângerea opoziției,
constrângerea supunerii prin continuarea acțiunii de încătușare.
5. STABILIZAREA SUSPECTULUI
Polițistul stabilizează tactic suspectul prin presiune fermă asupra spatelui,
umerilor și a șoldurilor contra unui plan dur (perete, mobilier, sol), realizând fixarea
capului, pieptului și a bazinului
(centri motori și de forță ai corpului); menține comunicarea cu acesta, cerând imperativ
supunerea și cooperarea pentru rezolvarea situației fără escaladarea utilizării forței.

6. IMOBILIZAREA SUSPECTULUI
Polițistul întărește și fixează controlul asupra suspectului prin blocarea, extensia
sau torsionarea articulaţiilor brațelor sau picioarelor, cauzând gradual dureri intense care
impun supunerea totală.

7. APLICAREA PRIMEI CĂTUȘE

Aplicarea cătușelor se face doar după ce suspectul cedează rezistența și se află sub
control. Polițistul prepară prin dezgolire încheietura mâinii dominante (este atent la
manșete, bijuterii etc. care ar putea împiedica o încătușare rapidă), aplică cătușa conform
tehnicii de încătușare (mâna reactivă ghidează cătușa) și se poziționează astfel încât să
fie ferit de eventualele mișcări ale celeilalte mâini și să aibă acces pentru a opera
încătușarea ei.

102
 8. CONDUCEREA ÎN POZIȚIE DORSALĂ A BRAȚULUI ÎNCĂTUȘAT
Polițistul utilizează presiuni, răsuciri și tracțiuni ale cătușei aplicate (control
mecanic) pentru a duce brațul suspectului la spate; schimbă și adaptează propria poziție
pentru a avea acces facil și sigur la cealaltă mână a suspectului.

9. CONDUCEREA ÎN POZIȚIE DORSALĂ A BRAȚULUI LIBER

Polițistul cere sau aduce forțat mâna liberă a suspectului la spate și o prepară
pentru încătușare prin dezgolirea încheieturii; poziționează corect a doua cătușă, prin
răsucire, astfel încât elementul mobil să fie orientat spre înainte.

10. APLICAREA CELEI DE-A DOUA CĂTUȘE

Polițistul aplică cătușa conform tehnicii de încătușare.

11. ACȚIUNI POST-ÎNCĂTUȘARE

Se efectuează obligatoriu celelalte elemente operaționale, utilizând controlul
mecanic şi acţiuni de constrângere dureroasă (dacă este cazul): CONTROL CORPORAL
SUMAR, ELEVAȚIE FORȚATĂ, CONDUCERE FORȚATĂ, BLOCAREA DE
SIGURANȚĂ.
Precontrolul, stabilizarea și imobilizarea tactică se întrepătrund, se completează și
interacționează principial și tehnic.

PRECONTROLUL TACTIC
Tehnicile de precontrol asigură polițistul împotriva eventualelor mișcări agresive
ale suspectului în momentul contactului fizic direct. Acesta se bazează pe viteza
reacțiilor condiționate prin antrenament profesional și pe acoperirea cu linie de foc a
partenerului tactic. Ținând cont de procentul superior al indivizilor dreptaci, pentru a
putea accede la un control rapid și eficace asupra suspectului, se alege ca referință ruta
de apropiere din spate (în afara arcului convențional de luptă), pe partea dreaptă
(corespunzător mâinii puternice), unde, de regulă, sunt purtate arme, obiecte sau
instrumente.

103
104
 STABILIZAREA TACTICĂ
Pentru a maximiza controlul asupra suspectului, în funcție de poziția de abordare a
acestuia și de cerințele mișcărilor tactice, se efectuează presiune de fixare asupra
capului, umerilor, mâinilor sau picioarelor contra unui plan dur (perete, mobilier,
autoturism, sol etc.). Se evită presiunile asupra coloanei vertebrale!

105
 IMOBILIZAREA
Polițistul întărește și fixează controlul asupra suspectului prin blocrea în extensie,
flexie ori torsiune forţată a articulaţiilor brațelor sau picioarelor, cauzând dureri intense
care impun supunerea imediată și totală.

106
107
 ÎNCĂTUȘAREA TACTICĂ
ÎN PICIOARE NEREZEMAT:
 MÂINILE PREZENTATE ÎN FAȚĂ

 MÂINILE PREZENTATE LA SPATE

1 2

2
1
 MÂINILE PREZENTATE LATERAL

108
1 2

MÂINILE PREZENTATE SUS

109
 ÎN PICIOARE REZEMAT:
 MÂINILE PREZENTATE LA CEAFĂ

2.1
 MÂINILE PREZENTATE LATERAL

2
1
110

1
 ÎN PICIOARE NEREZEMAT MÂINILE PREZENTATE LATERAL SPRE
SPATE

1 2

STÂND ÎN GENUNCHI:
 MÂINILE PREZENTATE LA CEAFĂ

111
 OPȚIUNI

3.1

3.2

112
 CULCAT FACIAL:
 MÂINILE PREZENTATE LATERAL

113
 REGULI ALE UNEI ÎNCĂTUȘĂRI ÎN SIGURANȚĂ
Încătușarea se execută doar după ce suspectul cedează rezistența, se supune și se
află sub controlul polițistului.
În cazul ambelor tipuri de încătușare, prioritară este încătușarea mâinii puternice a
suspectului.
Polițistul se plasează în poziții avantajoase tactic, astfel încât să aibă la vedere
ambele mâini ale suspectului, prezentate cu palmele deschise.
Suspectului i se cere să mențină privirea în jos, în partea opusă celei din care se
acționează pentru încătușare ori asupra partenerului tactic (tehnici de dispersare psihică).
Decizia de a acționa a polițistului trebuie însoțită de determinare, tempo alert și
precizie în executarea elementelor tehnice ale încătușării. Polițistul trebuie să obțină, să
întărească și să fixeze cât mai rapid controlul asupra suspectului.
Apropierea de suspect se face rapid și prudent, pe cât posibil din spate, pe partea
dreaptă a suspectului, într-un unghi de 45º (ora 9 a zonei inactive a arcului convențional
de luptă).
Contactul direct se face într-o postură semiprofil, cu mâna reactivă la nivelul
capului, mâna piciorului dominant și șoldul purtător în spate, pregătit pentru a întâmpina
rezistență.
Se aplică presiuni ferme pe anumiți centri motori sau se angajează priză pe mâna
puternică (ori pe ambele, dacă este posibil): pentru partea superioară a corpului mâna
stângă apasă umărul, antebrațul sau cotul drept; pentru partea inferioară, piciorul înaintat
presează coapsa, gamba sau laba piciorului drept al suspectului.
În cazul unei mișcări neașteptate până la obținerea controlului, polițistul trebuie să
fie capabil să poată dezangaja contactul, retrăgându-se în zona de siguranță sau să
forțeze angajamentul fizic pentru a constrânge supunerea suspectului.
Imobilizarea se realizează prin blocarea, ducerea în hiperextensie, superflexie sau
torsionarea articulațiilor mâinilor ori picioarelor, cauzând dureri intense care impun
supunerea imediată și totală.
Dacă este cazul, se prepară prin dezgolire încheietura mâinii și se aplică cătușa
conform tehnicii de încătușare, polițistul poziționându-se astfel încât să fie ferit de
eventuale mișcări ale celeilalte mâini și să o poată încătușa cu rapiditate.
Trebuie asigurată o angajare facilă a prizelor pe butuc sau lanț. Polițistul schimbă
și adaptează poziția corpului și prinderea cătușelor pentru a avea acces direct și sigur la
orice parte a corpului suspectului.
Polițistul păstrează permanent contactul verbal cu suspectul (comunicare tactică),
controlul pozitiv asupra armamentului și asupra mediului înconjurător (asigurare 360º).
După aplicarea cătușelor, se menține controlul prin manevrarea acestora (se
induce durere de constrângere, dacă este cazul), se execută celelalte elemente tactice ale
reținerii (control preventiv, blocare de siguranță, ridicare și conducere forțată) și se
tratează în continuare suspectul ca potențial periculos!

114
 RESTRICȚII MEDICALE/DISPOZIȚII PROCEDURALE
 Femei însărcinate, suspecți juvenili, disfuncții motorii, afecțiuni cardiace etc.,
dispoziții ale instanței, magistrați, judecători, procurori sau ofițeri de caz,
prezentarea în fața instanței de judecată, transferul deținuților, extrădări
internaționale: încătușarea se face cu mâinile în față!
ÎNCĂTUȘARE ÎN CAZUL UNEI MORFOLOGII ASTENICE
 Mobilitate mare a centurii scapulo-humerale și a încheieturilor mâinilor,
circumferința excesiv de mică a încheieturilor mâinilor:
încătușarea se poate face în mod adaptat situației, astfel încât polițistul să aibă siguranța
imobilizării temporare, fără a pricinui suspectului suferințe sau leziuni!

ÎNCĂTUȘARE ÎN CAZUL UNEI MORFOLOGII MASIVE SAU AL

NECOOPERĂRII DUPĂ APLICAREA MIJLOACELOR DE SIGURANȚĂ
 Obezitate, hipertrofie musculară, mobilitate scăzută a centurii scapulo-humerale,
segmente scurte ale membrelor superioare, circumferință mare a oaselor mâinii,
continuarea opoziției fizice: încătușare multiplă prin utilizarea a două perechi de
cătușe sau încătușarea suplimentară a suspectului care nu încetează rezistența, prin
aplicarea cătușelor pentru picioare!
Atunci când este necesară încătușarea suspectului cu mâinile în față, polițistul
trebuie să manifeste atenție sporită!
Nu tracționați suspectul de cătușe fără a asigura un control eficient printr-o
torsiune tehnică. Sunteți astfel vulnerabili în fața unei acțiuni de prindere a brațului cu
angajament pe cătușe!
În cazul unui suspect care nu se supune după aplicarea cătușelor la mâini, se poate
executa încătușarea picioarelor. Celelalte elemente operaționale se efectuează doar după
ce rezistența suspectului a încetat.

115
 Tema 10: Utilizarea armamentului din dotarea polițiștilor

REGLEMENTĂRI LEGALE:
- Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
republicată, cu modificările și completările ulterioare;
- Legea nr.17/1996 privind regimul armelor de foc și al munițiilor, cu
modificările și completările ulterioare;
- Ordinul ministrului internelor și reformei administrative nr. M.A.I.
485/2008 privind aprobarea Regulamentului general pentru trageri al
Ministerului Internelor și Reformei Administrative
- Dispoziția I.G.P.R. nr. 10/2009, cu modificările și completările ulterioare.

Polițiștii pot deține, purta și folosi armamentul și munițiile cu care au fost dotați
de către unitățile din care fac parte, în condițiile legii.
Pe timpul executării misiunilor, polițiștii care poartă uniformă, în mod
obligatoriu, trebuie să aibă centură pe care vor fixa tocul cu pistolul din dotare, pe
partea mâinii îndemânatice/efectoare a polițistului, port-încărcătorul și cele două
încărcătoare.
În situațiile în care se acționează în ținută civilă, pistolul și încărcătoarele se vor
purta de regulă în toc, pe cureaua/centura de la pantaloni sau în borsete/efecte special
confecționate și omologate, asigurându-se mascarea acestora.
Pentru asigurarea deplină a securității armamentului din dotare și muniției
aferente precum și un acces facil în caz de necesitate, acesta nu se va purta în buzunare,
mape, serviete sau în alte locuri neadecvate
În cazul în care polițiștii se află în timpul liber și au dreptul de a purta
armamentul de serviciu, la domiciliu, sunt obligați să înlăture orice posibilitate de
pierdere sau folosire a armamentului de către membrii familiei sau de către alte
persoane, acestea păstrându-se în casete metalice prevăzute cu sisteme de închidere,
muniția fiind separată de pistol.
În context şi în acord cu demersul actual aflat în desfăşurare, de modificare a
Instrucţiunilor de tragere ale Politiei Române nr. 10/2009 cu modificările şi
completările ulterioare, pe durata efectuării tuturor operaţiunilor privind predarea-
primirea armamentului, alimentarea/încărcarea şi descărcarea armamentului, poliţistul
nu va introduce degetul în garda trăgaciului şi nu va acţiona trăgaciul.
Se interzice cu desăvârșire mânuirea și folosirea armamentului în orice context,
cu excepția cazurilor în care polițistul este îndreptățit legal și este instruit în acest scop
sau în cadrul ședințelor de pregătire desfășurate într-un cadru organizat (lucru la rece),
astfel impunându-se respectarea unui set de reguli privind manevrarea în siguranță a
armamentului, atât în timpul ședințelor de antrenament la rece, la intrarea/ieșirea în/din
serviciu sau pe timpul executării misiunilor, astfel:

116
 a) toate armele vor fi tratate tot timpul ca și cum ar fi încărcate, regulă denumită
în continuare DISCIPLINA ARMEI;
b) Armele vor fi îndreptate întotdeauna într-o direcție sigură, regulă denumită în
continuare DISCIPLINA ȚEVII;
c) Degetul nu va fi introdus în garda trăgaciului sau pe tragăci cu excepția
cazurilor în care polițistul este îndreptățit legal și este instruit în acest scop, în
cadrul ședințelor de pregătire, regulă denumită în continuare DISCIPLINA
TRĂGACIULUI;
d) Identificarea clară, pozitivă a țintei și a ceea ce se află în spatele acesteia,
regulă denumită în continuare DISCIPLINA ȚINTEI.

SCOPUL TEMEI:
 Polițistul învață elementele operaționale privind manipularea
armamentului, muniției și a celorlalte materiale de resort în vederea
creșterii eficienței și a gradului de siguranță.

COMPETENȚE DOBÂNDITE:
 poliţistul dobândește deprinderile necesare în folosirea armamentului din
dotare, pe timpul ședințelor de antrenament, la intrarea/ieșirea în/din
serviciu precum și în timpul misiunilor.

1. Preluarea armamentului
Poliţistul va executa operaţiuni de verificare a armamentului la preluarea acestuia
pentru a se asigura că nu există cartuş în camera cartuşului, astfel:
- cu mâna efectoare (mâna puternică), va forma priza asupra mânerului pistolului;
- va scoate încărcătorul din armă (după caz);
- va dezasigura pistolul (după caz) şi va culisa manşonul înspre înapoi, astfel încât
să poată inspecta camera cartuşului.

2. Alimentarea/încărcarea
- se va alimenta încărcătorul cu numărul de cartuşe maxim prevăzut;
- se va scoate pistolul din toc, cu ţeava îndreptată într-o direcţie sigură în raport de
configuraţia locului unde se execută operațiunile;
- se introduce încărcătorul în pistol, operaţiune după care pistolul este considerat
alimentat;
- pentru încărcarea propriu-zisă, cu ţeava îndreptată în aceeaşi direcţie sigură,
poliţistul va dezasigura pistolul şi va culisa energic manşonul spre înapoi, fiind
astfel introdus cartuş în camera cartuşului;
- pistolul va fi apoi asigurat şi introdus în toc, iar tocul va fi asigurat.

117
 3. Descărcarea armamentului
- în locul presupus sigur/special amenajat, poliţistul va dezasigura tocul pistolului
(în funcție de particularitățile armei), va scoate pistolul din toc păstrând ţeava
îndrepată într-o direcţie sigură, va acţiona pârghia de eliberare a încărcătorului şi
va scoate încărcătorul din armă;
- păstrând mâna efectoare (mâna puternică) pe mânerul armei, va dezasigura
pistolul (după caz), va culisa energic manşonul spre înapoi, operaţiune ce va
extrage cartuşul din camera cartuşului (dacă a fost încărcat) şi va inspecta vizual
camera cartuşului pentru a se asigura că a fost extras cartuşul din camera
cartuşului;
- va fi eliberat manşonul şi pistolul va fi asigurat.

4. Predarea armamentului
- după efectuarea operaţiunilor de descărcare, cartuşele vor fi scoase din încărcător;
- pistolul, încărcătoarele şi muniţia vor fi predate separat primitorului;

Toate operaţiunile de manipulare a armamentului vor fi efectuate cu ţeava

îndreptată întotdeauna într-o direcţie sigură.
În contextul şi în acord cu demersul actual aflat în desfăşurare de modificare a
Instrucţiunilor de tragere ale Politiei Române nr. 10/2009 cu modificările şi completările
ulterioare, pe durata efectuării tuturor operaţiunilor privind predarea-primirea
armamentului, alimentarea/încărcarea şi descărcarea armamentului, poliţistul nu va
introduce degetul în garda trăgaciului şi nu va acţiona trăgaciul.
Pe durata activităţilor de instruire/pregătire cu armamentul din dotare sau pe
durata şedinţelor de tragere, poliţiştii vor respecta regulile şi măsurile de siguranţă în
poligon, precum şi instrucţiunile conducătorului tragerii.

118
 Tema 11: Uzul de armă
Conținut
1. Procedura legală ce trebuie respectată în cazul folosirii armamentului
din dotare
2. Situaţiile în care se poate face uz de armă în condiţii legale

1. Procedura legală ce trebuie respectată în cazul folosirii armamentului din

dotare

1.1 Reguli tactice privind folosirea armamentului în condiţii legale

Prin uz de armă, se înţelege executarea tragerii cu arma de foc asupra
persoanelor, animalelor sau bunurilor de către personalul instituţiilor cu atribuţii în
domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale.
Personalul instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi
securităţii naţionale autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme de foc din dotare
poate face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii.
Uzul de armă executat în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de Legea nr.17/1996,
cu modificările și completările ulterioare, înlătură caracterul penal al faptei şi
răspunderea materială a personalului instituţiilor cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii
publice şi securităţii naţionale.
Instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale
au obligaţia de a pregăti personalul autorizat să deţină, să poarte şi să folosească arme de
foc cu privire la condiţiile utilizării acestora şi de a institui testări teoretice şi practice
periodice ale acestui personal.
Prevederile legii se aplică inclusiv instituţiilor care au încadrate persoane care
ocupă funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice, înarmate cu arme de foc, în
situaţiile în care uzul de armă nu este reglementat prin lege specială.
Poliţiştii pot deţine, purta şi folosi armele şi muniţiile cu care au fost dotaţi de
către unităţile din care fac parte.
Pe timpul executării misiunilor, poliţiştii care poartă uniformă, în mod
obligatoriu, trebuie să aibă centura pe care vor fixa tocul cu pistolul din dotare şi cele
două încărcătoare.
În situaţiile în care se acţionează în ţinută civilă, pistolul se poartă în toc pe
cureaua de la pantaloni sau în hamul special confecţionat, asigurându-se mascarea
acestuia.
Se interzice portul armamentului şi muniţiei aferente, în buzunare, mape,
serviete, sau în alte locuri care nu-i asigură deplina securitate şi poate favoriza
pierderea ori sustragerea lor.
Poliţiştii care poartă armamentul şi muniţia permanent asupra lor, pe timpul cât
se află la domiciliu sunt obligaţi să le asigure astfel încât să înlăture orice posibilitate de
pierdere sau de folosire a acestora de către membrii familiei sau de către alte persoane,

119
păstrându-le în casete metalice (muniţia separat de pistol) prevăzute cu sisteme sigure de
închidere.
Sunt interzise cu desăvârşire scoaterea pistolul din toc şi mânuirea acestuia în
prezenţa altor persoane, cu excepţia cazurilor de folosire legală, precum şi înmânarea
acestora persoanelor neautorizate.
Se poate face uz de armă atunci când se îndeplinesc în mod cumulativ
următoarele condiţii:
a) dacă este absolut necesar;
b) dacă folosirea altor mijloace de împiedicare sau constrângere nu este posibilă
ori nu a dat rezultate;
Înainte de a trece la acţiune, se realizează o analiză rapidă a situaţiei existente la
faţa locului pentru a se stabili date concrete privind faptele săvârşite, eventualii martori,
autorii faptelor, dacă sunt sau nu înarmaţi, gradul de agresivitate, precum şi
comportamentul pe care îl au în momentul surprinderii.
Uzul de armă se face numai după somaţia legală. Somaţia se face prin cuvintele:
„STAI, STAI CĂ TRAG!”. În caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului de
armă în plan vertical sau într-o altă direcţie presupus sigură care să nu pericliteze viaţa,
integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane.
În cazul în care, după executarea somaţiei legale, persoana în cauză nu se
supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia.
Ca excepţie, se poate face uz de armă şi fără somaţie, în cazul atacului exercitat
prin surprindere asupra poliţistului sau asupra altor persoane, precum şi pentru reţinerea
infractorilor care ripostează cu arme albe sau de foc, dacă lipseşte timpul necesar pentru
somaţie.
Împotriva persoanelor care ripostează cu arme, se face uz de armă din poziţia
adăpostit, poliţistul aplicând orice altă măsură pentru a se proteja.
Uzul de armă, în condiţiile şi situaţiile prevăzute, se face în aşa fel încât să ducă
la imobilizarea celor împotriva cărora se execută uzul de armă, încetarea atacului sau a
stării de pericol, imposibilitatea acestora de a mai acţiona sau neutralizarea acţiunilor
ilegale, trăgându-se astfel încât să se evite, pe cât posibil, cauzarea morţii acestora.
Dacă uzul de armă şi-a atins scopul, se încetează recurgerea la un asemenea
mijloc. Cel care a făcut uz de armă este obligat să acţioneze în cel mai scurt timp posibil,
pentru a se acorda primul ajutor şi asistenţă medicală persoanelor rănite.
1.2 Situaţiile când se evită şi se interzice uzul de armă
Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, dacă vârsta acestora
este evidentă sau cunoscută, femeilor, bătrânilor şi persoanelor cu handicap vizibil,
precum şi în situaţia în care s-ar primejdui viaţa altor persoane, cu excepţia:
a) cazurilor în care se înfăptuieşte un atac armat izolat sau în grup împotriva
persoanelor care atacă militarii aflaţi în serviciul de gardă, pază, escortă, protecţie,
menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi împotriva celor care, prin actul
săvârşit, prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit și împotriva acelora care atacă

120
persoanele investite cu exerciţiul autorităţii publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură
protecţie;
b) intervenţiei antiteroriste sau intervenţiei contrateroriste asupra obiectivelor
atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora, eliberării
ostaticilor sau altor persoane şi restabilirii ordinii publice și intervenţiei în scopul
eliberării persoanelor lipsite de libertate în mod ilegal de către persoane înarmate.

Se interzice uzul de armă:

a) în situaţia în care s-ar viola, în mod intenţionat, teritoriul, spaţiul aerian sau
apele naţionale ale unui stat vecin;
b) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepţia cazurilor în care
înfăptuiesc un atac armat izolat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea
corporală a unei persoane.
Se evită, pe cât posibil, folosirea armelor de foc în zonele aglomerate unde pot fi
periclitate viaţa sau integritatea corporală a altor persoane, exceptându-se focul de
avertisment în plan vertical.
În momentul imobilizării unei persoane şi al aplicării cătuşelor, armamentul se
introduce în toc sau în hamul de susţinere, după caz.
Armamentul împotriva vehiculelor se foloseşte numai dacă există certitudinea că
ocupanţii acestora săvârşesc sau au săvârşit o infracţiune, transportă bunuri dobândite în
urma comiterii unor fapte ilicite şi nu opresc la semnalul regulamentar al poliţistului în
uniformă. Împotriva vehiculelor care nu opresc la semnalul regulamentar al polițistului
îmbrăcat în uniformă se poate folosi armamentul și atunci când, prin modul de
conducere, se pune în pericol în mod evident, viața sau integritatea corporală a
polițistului sau a altei/ altor persoane. În cazul folosirii armelor împotriva mijloacelor de
transport, focul se execută asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în
scopul imobilizării acestora.
1.3 Activităţile desfăşurate de poliţişti când s-a făcut uz de armă
Fiecare situaţie în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgenţă, în mod
ierarhic. De îndată ce va fi posibil, raportul se întocmeşte în scris. Dacă în urma uzului
de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică, de îndată,
procurorului competent, potrivit legii, de către instituţia din care face parte persoana care
a executat uzul de armă.
Dacă în urma uzului de armă au rezultat victime sau prejudicii materiale se iau
următoarele măsuri:
a) se solicită intervenţia personalului specializat, sau, după caz, se transportă
persoana la o instituţie medicală;
b) se informează imediat, prin orice mijloc, despre caz şi urmările acestuia;
c) se asigură locul faptei, marcarea şi conservarea urmelor; pazei locului
faptei, marcarea şi conservarea urmelor;
d) se raportează ierarhic evenimentul şi se informarea parchetului competent
teritorial, pentru efectuarea cercetării la faţa locului.

121
 În situaţii speciale, de pericol iminent pentru viaţa şi integritatea sa ori a altor
persoane, sau care afectează siguranţa naţională, ca urmare a acţiunilor violente ale unor
persoane ce folosesc sau intenţionează în mod vădit să folosească arme albe sau de foc,
poliţistul poate face uz de armă folosind orice altă armă care nu îi aparţine, dar se află în
acel moment la îndemână, în aceleaşi condiţii în care face uz de arma de serviciu.
În toate cazurile de folosire a armamentului, focul se va executa în scopul
imobilizării, evitându-se lovirea zonelor vitale.
Comandanţii sau şefii militari pot face uz de armă împotriva subordonaţilor,
pentru a restabili ordinea, dacă alte măsuri de împiedicare sau de constrângere nu sunt
posibile, atunci când acţiunile acestora sunt îndreptate în mod vădit spre trădarea patriei
sau zădărnicirea îndeplinirii unei misiuni de luptă ori când periclitează în mod grav
capacitatea de luptă a unităţii. În aceste cazuri, se face uz de armă, respectându-se
prevederile referitoare la somaţia legală.
Executarea focului letal intenţionat asupra unei persoane nu poate fi făcută decât
în situaţiile limitative prevăzute de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
libertăţilor fundamentale.
Focul letal intenţionat nu poate fi folosit decât în cazurile enumerate la art. 8
alin. (1) lit. a), b), g) şi j) din procedura PRO-PS/POP 13, coroborate cu art. 2 lit. a) şi b)
din Convenţie, precum şi în cazul prevăzute la lit. h) din procedura PRO-PS/POP 13,
coroborat cu art. 2 lit. c din Convenţie.
Art. 2 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale care se referă la dreptul la viaţă, prevede că:
„1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu
poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale
pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu această
pedeapsă prin lege.
2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în
cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă :
a. pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale ;
b. pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei
persoane legal deţinute ;
c. pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie”.

1.4 Verificarea modului de executare a uzului de armă

Polițiștii cu drept de verificare a modului de respectare a normelor juridice,
referitoare la folosirea armamentului din dotare de către personalul din subordinea
Poliției Române, în cazul uzului de armă, desfășoară următoarele activități:
1. Verifică consecințele uzului de armă și competența. În cazul decesului sau
vătămării unei persoane, ca urmare a uzului de armă, va fi anunțat de îndată, procurorul
competent, potrivit legii.
2. Identifică persoana/ persoanele care au folosit armamentul din dotare.

122
 3. Verifică îndeplinirea condițiilor și stabilesc împrejurările concrete în care s-a
făcut uz de armă, precum și activitățile desfășurate pentru descurajarea, împiedicarea și
neutralizarea acțiunilor agresive ale persoanelor (folosirea forței și a mijloacelor din
dotatre în mod gradual).
4. Stabilesc modul de executare a somației.
5. Stabilesc modul de raportare a evenimentului.
6.Verifică modul de acțiune post eveniment (acordarea primului ajutor, a
transportului, asigurarea locului faptei, identificarea martorilor, etc.).
7.Verifică respectarea prevederilor normative și dispoziționale specifice, referitoare
la folosirea mijloacelor de intervenție și a uzului de armă.
8. Verifică modul în care s-a luat decizia de efectuare a uzului de armă (unde este
necesar procesul de decizie).
9. Identifică existența unor indicii privind managementul defectuos, ca și cauză
favorizatoare a uzului de armă.

2. Situaţiile în care se poate face uz de armă în condiţii legale

Persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru
îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a misiunilor militare, în următoarele situaţii:
a) împotriva acelora care atacă militarii aflaţi în serviciul de gardă, pază,
escortă, protecţie, menţinerea şi restabilirea ordinii de drept, precum şi împotriva celor
care, prin actul săvârşit, prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
a1) există un atac material, direct, imediat şi injust, săvârşit prin surprindere
împotriva categoriilor de persoane menţionate;
a2) prin actul săvârşit prin surprindere să fie pusă în pericol viaţa, integritatea
corporală sau sănătatea celor care execută serviciul de gardă, pază, escortă, protecţie,
menţinere şi restabilire a ordinii de drept;
a3) dacă atacul este îndreptat asupra unui obiectiv păzit, prin acţiunea săvârşită
prin surprindere să fie pusă în pericol securitatea acestuia;
a4) dacă datorită împrejurărilor concrete ale săvârşirii faptei, opunerea sau
acţiunea ilicită a persoanei nu poate fi înlăturată prin alte mijloace;
a5) să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
b) împotriva acelora care atacă persoanele investite cu exerciţiul autorităţii
publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecţie;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
b1) persoana împotriva căreia se exercită atacul, să facă parte din categoria
persoanelor învestite cu exerciţiul autorităţii publice sau să i se asigure protecţie de către
poliţie;
b2) există un atac material, direct, imediat şi injust, prin care este pusă în pericol
viaţa sau integritatea corporală a celor care fac parte din categoria persoanelor învestite

123
cu exerciţiul autorităţii publice sau din categoria celor cărora li se asigură protecţie de
către poliţie;
b3) dacă datorită împrejurărilor concrete ale săvârşirii faptei, atacul persoanei nu
poate fi înlăturat prin alte mijloace;
b4) să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
c) împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în
sau din unităţile, subunităţile militare ori din perimetrele sau zonele păzite - vizibil
delimitate - stabilite prin consemn;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
c1) există un perimetru strict şi vizibil delimitat, stabilit prin consemn;
c2) să existe o încercare de pătrundere sau de ieşire ilegală în sau din sediul
poliţiei, perimetru ori zonă păzită;
c3) prin consemn scris s-a dat în răspundere paza unităţii, subunităţii,
perimetrului sau zonei;
c4) să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane;
c^1) împotriva animalelor care pun în pericol viaţa sau integritatea corporală
proprie sau a altor persoane;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
c^1)1 animalele să pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor;
c^1)2 să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane;
d) pentru imobilizarea unei persoane care ameninţă cu comiterea cu violenţă a
unei fapte prevăzute de legea penală sau care, după comiterea acesteia, nu se supune
imobilizării, somaţiilor sau încearcă să fugă, iar rămânerea acesteia în stare de
libertate poate pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a persoanelor;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
d1) persoana să amenințe cu comiterea cu violenţă a unei fapte prevăzute de legea
penală sau care, după comiterea acesteia, nu se supune imobilizării, somaţiilor sau
încearcă să fugă;
d2) rămânerea agresorului în stare de libertate să pună în pericol viaţa sau
integritatea corporală a persoanelor;
d3) amenințarea sau nesupunerea persoanei la solicitările polițiștilor să nu poată
fi înfrântă în alt mod;
d4) să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane;
e) împotriva oricărui mijloc de transport folosit de persoanele prevăzute la lit.
b) şi c), precum şi împotriva conducătorilor acestora care refuză să oprească la
semnalele regulamentare ale organelor abilitate, existând indicii temeinice că au
săvârşit o infracţiune ori că este iminentă săvârşirea unei infracţiuni;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:

124
 e1) există certitudinea că ocupanţii acestor mijloace de transport săvârşesc sau
au săvârşit o infracţiune, transportă bunuri dobândite în urma comiterii unor infracţiuni
şi nu se opresc la semnalul regulamentar al poliţistului;
e2) poliţistul să fie obligatoriu îmbrăcat în uniformă sau să fie
identificat/identificabil ca poliţist;
e3) datorită împrejurărilor comiterii faptei nu poate fi folosit în mod eficient un
alt mijloc pentru imobilizarea mijlocului de transport;
e4) să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
f) pentru imobilizarea sau reţinerea persoanelor cu privire la care sunt probe
ori indicii temeinice că au săvârşit o infracţiune şi care ripostează ori încearcă să
riposteze cu armă ori cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa ori integritatea
corporală a persoanei;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
f1) să se fi săvârşit o infracţiune iar persoana în cauză să opună rezistenţă sau să
riposteze cu arma sau cu alte obiecte care pot pune în pericol viaţa sau integritatea
corporală a poliţistului sau a altor persoane;
f2) să existe un atac material, direct şi imediat asupra poliţistului aflat în
exercitarea măsurilor legale sau împotriva altor persoane;
f3) rezistenţa sau riposta persoanei în cauză să nu poată fi înfrântă în alt mod;
f4) să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
g) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea persoanelor care,
potrivit legii, au fost private de libertate cu scopul înlăturării unei stări de pericol
pentru ordinea publică;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
g1) să existe o fuga de sub escortă sau evadare a persoanelor care, potrivit legii,
au fost private de libertate;
g2) fuga de sub escortă sau evadarea persoanelor să nu poată fi înfrântă în alt
mod;
g3) să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane;
g^1) pentru imobilizarea unei persoane care se sustrage de la executarea unei
măsuri privative de libertate, dacă nu se supune imobilizării, somaţiilor sau încearcă să
fugă şi nu poate fi oprită prin alte mijloace;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
g^1)1 să existe o încercare de sustragere a unei persoane de la executarea unei
măsuri privative de libertate;
g^1)2 persoana să nu se supună somaţiilor sau încearcă să fugă;
g^1)3 sustragerea unei persoane de la executarea măsurilor privative sau
nesupunerea persoanelor la solicitările polițiștilor să nu poată fi înfrântă în alt mod;
g^1)4 să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane;

125
 h) împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să
pătrundă fără drept în sediile sau în perimetrele autorităţilor şi instituţiilor publice;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
h1) să existe o încercare de pătrundere fără drept în sediile sau în perimetrele
autorităţilor sau ale instituţiilor publice;
h2) atacul sau pătrunderea, după modul în care a fost concepută şi se execută să
nu poată fi înlăturată prin alte mijloace sau metode;
h3) să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
i) împotriva celor care atacă sau împiedică poliţiştii să execute misiuni de
luptă;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii:
i1) există un atac material, direct, imediat şi injust, săvârşit împotriva poliţiştilor
care să-i împiedice pe aceştia să-şi execute misiunile specifice;
i2) atacul să nu poată fi înlăturat prin alte mijloace sau metode;
i3) să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
j) în executarea intervenţiei antiteroriste sau intervenţiei contrateroriste asupra
obiectivelor atacate sau capturate de terorişti, în scopul reţinerii sau anihilării acestora,
eliberării ostaticilor sau altor persoane şi restabilirii ordinii publice;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
j1) să existe un atac terorist asupra unui obiectiv, acesta să fie capturat sau sunt
luaţi ostatici;
j2) atacul sau deţinerea ostaticilor, datorită modului în care a fost conceput şi
executat, să nu poată fi înfrânt prin alte mijloace;
j3) să nu fie pusă în pericol viaţa sau sănătatea ostaticilor sau a altor persoane;
k) în executarea intervenţiei în scopul eliberării persoanelor lipsite de libertate
în mod ilegal de către persoane înarmate.
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
k1) persoana/ persoanele să fie lipsită/ lipsite de libertate în mod ilegal de către
persoane înarmate;
k2) eliberarea persoanei să nu poată fi realizată prin alte mijloace;
k3) să nu fie pusă în pericol viaţa altor persoane.
În cazul în care, după executarea somaţiei legale, persoana în cauză nu se
supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia.
Prin excepţie de la prevederile anterioare, în situaţiile prevăzute la lit. a), b), f), j)
şi k), precum şi în legitimă apărare și stare de necesitate, se poate face uz de armă fără
somaţie, dacă lipseşte timpul necesar pentru aceasta.

126
 În situațiile prevăzute la lit. h) şi i), se face uz de armă numai după ce s-a repetat
de 3 ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanţilor, somaţia:
«Părăsiţi ....., vom folosi arme de foc!».

Bibliografie:
- Legea nr.17/1996 privind regimul armelor şi muniţiilor cu modsificările și
completările ulterioare;
- Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
republicată, cu modificările și completările ulterioare;
- Hotărârea Guvernului nr. 991/2005 pentru aprobarea Codului de Etică şi
Deontologie al Poliţistului;
- Ghidul de aplicare a Codului de Etică şi Deontologie al Poliţistului;
- Dispoziţia I.G.P.R. nr. 643/05.12.2005 privind Manualul de bune practici pentru
intervenţia agentului de ordine publică;
- Dispoziţia I.G.P.R. nr. 57258/30.05.2005 privind modul de purtare a mijloacelor
din dotarea poliţiştilor;
- PRO-PS-01-I.G.P.R/DOP/2013 privind utilizarea mijloacelor individuale de
intervenţie din dotarea poliţiştilor;
- Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

127
 Anexa nr. 7

Legea nr. 192/2019 pentru modificarea și completarea unor acte normative din
domeniul ordinii și siguranței publice

Art. I. - Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de
conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 96 din 7 februarie 2014, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 2, punctele 1) și 31) se modifică și vor avea următorul cuprins:
1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii
jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de
natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze
demnitatea și onoarea acestora;
..........
31) refuzul unei persoane de a furniza date pentru stabilirea identității sale sau de a se prezenta
la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau a organelor de
ordine publică, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu;".
2. La articolul 3 alineatul (1), literele a), c) și d) se modifică și vor avea următorul cuprins:
"
a) cu amendă de la 100 lei la 500 lei, cele prevăzute la pct. 3), 4), 11), 14), 17), 18), 22), 33) și
34);
..........
c) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, cele prevăzute la pct. 2), 5)-10), 13), 15), 19), 20), 26),
29), 31) și 32);
d) cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei, fapta prevăzută la pct. 27) și 30);".
3. După articolul 4 se introduce un nou articol, articolul 41, cu următorul cuprins:
"
Art. 41. - Repetarea contravențiilor prevăzute la art. 2 pct. 1), 25)-27), într-un interval de 24 de
ore de la constatarea primei fapte, se sancționează după cum urmează:
a) cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei sau prestarea a 50-100 de ore de activități în folosul
comunității, faptele prevăzute la pct. 1) și 25);
b) cu amendă de la 2.000 lei la 3.000 lei sau prestarea a 70-120 de ore de activități în folosul
comunității, faptele prevăzute la pct. 26);
c) cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei sau prestarea a 100-150 de ore de activități în folosul
comunității, faptele prevăzute la pct. 27)."
4. Articolul 9 se modifică și va avea următorul cuprins:
"
Art. 9. - Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările și completările ulterioare."

Art. II. - Lg. nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române cu modificarile
și completarile ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 26 alineatul (1), punctele 2 și 4 se modifică și vor avea următorul cuprins:
"
2. aplică măsuri pentru menținerea ordinii și siguranței publice, aplică măsuri, potrivit
competențelor stabilite prin lege, pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional și
terorismului, de identificare și contracarare a acțiunilor elementelor care atentează la viața, libertatea,

128
sănătatea și integritatea persoanelor, a proprietății private și publice, precum și a altor interese legitime
ale comunității;
..........
4. asigură, direct sau în cooperare cu alte instituții abilitate potrivit legii, executarea controalelor
tehnice și intervențiilor pirotehnice pentru prevenirea, descoperirea și neutralizarea dispozitivelor
explozive, radioactive, nucleare, chimice sau biologice amplasate în scopul tulburării ordinii publice,
vătămării integrității corporale, sănătății persoanelor sau provocării de daune proprietății publice ori
private;".
2. La articolul 26 alineatul (1), după punctul 4 se introduc două noi puncte, punctele 41 și 42, cu
următorul cuprins:
"
41. desfășoară activități de negociere și asigură intervenția, pentru eliberarea persoanelor lipsite
de libertate în mod ilegal, imobilizarea sau neutralizarea persoanelor care folosesc arme de foc ori alte
mijloace care pot pune în pericol viața, sănătatea sau integritatea corporală a persoanei;
42. desfășoară activități specifice, potrivit competențelor stabilite prin lege, ca reacție la acte de
terorism iminente sau în desfășurare în scopul împiedicării ori limitării efectelor acestuia, neutralizării
acțiunilor agresive și/sau a mijloacelor și dispozitivelor utilizate de teroriști;".
3. La articolul 26 alineatul (1), punctele 11, 12 și 15 se modifică și vor avea următorul cuprins:
"
11. asigură protecția martorului, colaboratorului, informatorului și a victimei, în condițiile legii;
12. asigură protecția polițiștilor, magistraților și a familiilor acestora, în cazurile în care viața,
integritatea corporală sau avutul acestora sunt supuse unor amenințări, precum și a conducătorilor
autorităților străine, cu atribuții în domeniul afacerilor interne sau justiției, aflați în România în vizite
oficiale sau în misiune;
..........
15. folosește metode și mijloace tehnico-științifice în cercetarea locului faptei și la examinarea
probelor și a mijloacelor materiale de probă, efectuând constatări și expertize criminalistice, prin
specialiști și/sau experți proprii acreditați, precum și rapoarte criminalistice de constatare, rapoarte de
constatare tehnico-științifice, rapoarte de interpretare a urmelor sau de evaluare a comportamentului
infracțional ori a personalității criminale;".
4. La articolul 26 alineatul (1), punctele 16 și 28 se modifică și vor avea următorul cuprins:
"
16. efectuează, independent sau în cooperare, evaluări, studii și cercetări științifice pentru
îmbunătățirea metodelor și mijloacelor folosite în activitatea de poliție, în special a celor tehnico-
științifice criminalistice, de analiză a informațiilor, de prevenire și combatere a infracțiunilor sau a altor
fapte ilegale, precum și pentru identificarea unor noi metode și mijloace;
..........
28. desfășoară, potrivit legii, activități specifice de cooperare și asistență polițienească
internațională, precum și de cooperare judiciară internațională în materie penală, conlucrează cu
structuri de profil din alte state și de la nivelul unor instituții internaționale pentru prevenirea și
combaterea criminalității transfrontaliere ori pentru schimb sau transfer de experiență și bune practici;".
5. La articolul 31 alineatul (1), literele a), b), f) și k) se modifică și vor avea următorul cuprins:
"
a) să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor, în condițiile prezentei legi;
b) să conducă persoane la sediul poliției, ca măsură administrativă, în condițiile prezentei legi;
..........
f) să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate și, după caz, al bagajelor sau
vehiculului utilizat de aceasta, în condițiile prezentei legi;
..........

129
 k) să solicite, în condițiile legii, sprijinul populației pentru urmărirea, prinderea, imobilizarea și
conducerea la sediul poliției a persoanelor ce fac obiectul acestei măsuri, precum și să solicite, în
condițiile legii, sprijinul populației pentru asistarea la efectuarea unor acte procedurale;".
6. La articolul 31 alineatul (1), după litera l) se introduc șase noi litere, literele m)-r), cu
următorul cuprins:
"
m) să interzică, temporar, accesul sau prezența oricărei persoane în perimetrul locului săvârșirii
unor infracțiuni sau contravenții, dacă prin aceasta ar fi afectată desfășurarea normală a activității
organelor abilitate, legată de probarea faptelor;
n) să interzică, temporar, pătrunderea într-un spațiu delimitat, marcat sau pe care l-a indicat,
într-un imobil sau mijloc de transport, ori să dispună evacuarea temporară din acestea a oricărei
persoane, dacă există un pericol la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale, a sa ori a altei
persoane;
o) să avertizeze persoanele, prin orice mijloace de comunicare, să înceteze acțiunile ilegale;
p) să oprească forțat și să imobilizeze vehicule, inclusiv prin utilizarea mijloacelor din dotare, în
condițiile legii;
q) să consulte specialiști ori experți, să solicite și, în condițiile legii, să obțină obiecte, înscrisuri
sau relații oficiale de la autorități ori instituții publice, precum și să solicite obiecte, înscrisuri sau relații
de la persoane juridice de drept privat ori de la persoane fizice;
r) să exercite orice alte drepturi și să îndeplinească orice alte îndatoriri prevăzute de lege."
7. La articolul 31, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul
cuprins:
"
(3) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul este obligat să aibă un
comportament civilizat, să dea dovadă de amabilitate și solicitudine, respectiv să adopte o atitudine
politicoasă și fermă. Polițistul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare și
abilități de gestionare a situațiilor conflictuale."
8. După articolul 32 se introduc treisprezece noi articole, articolele 321-3213, cu următorul
cuprins:
"
Art. 321. - (1) Polițistul este îndreptățit să solicite persoanei care face obiectul legitimării să țină
mâinile la vedere și, după caz, să renunțe temporar la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat.
(2) Polițistul este îndreptățit să solicite persoanei care face obiectul controlului corporal să
adopte o poziție inofensivă, ce permite realizarea efectivă și în siguranță a acestui control. Prin poziție
inofensivă se înțelege:
a) ținerea mâinilor deasupra capului sau paralel cu solul;
b) depărtarea picioarelor;
c) adoptarea poziției șezut;
d) adoptarea poziției culcat;
e) altă poziție a corpului, care previne săvârșirea unei acțiuni violente îndreptate împotriva
polițistului și respectă demnitatea umană.
(3) Solicitarea de a adopta o poziție inofensivă trebuie să fie adecvată pericolului pe care îl
poate reprezenta persoana și să nu depășească nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției. Se
interzice solicitarea adoptării poziției șezut sau culcat în cazul femeilor cu semne vizibile de sarcină,
persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilități și copiilor.
(4) În înțelesul prezentei legi, prin atac armat se înțelege atacul săvârșit de o persoană cu o armă
de foc sau cu obiecte, dispozitive, substanțe sau animale ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori
integritatea corporală a persoanelor.

130
 (5) Se prezumă intenția săvârșirii unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului fapta
persoanei de a se apropia de acesta după ce, în prealabil, a fost avertizată prin cuvintele: Poliția, stai! -
Nu te apropia! ori de a nu se conforma solicitărilor prevăzute la alin. (1), referitoare la renunțarea
temporară la mijloacele ce pot fi folosite pentru un atac armat, sau alin. (2).
Art. 322. - (1) Polițistul este îndreptățit să legitimeze și să stabilească identitatea persoanei
numai în situația în care:
a) aceasta încalcă dispozițiile legale, ori există motive verosimile pentru a bănui că pregătește
sau a comis o faptă ilegală;
b) există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă la locul săvârșirii unei fapte
ilegale ori are cunoștință despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta;
c) aceasta solicită sprijinul sau intervenția organelor de poliție ori când din cauza vârstei, stării
de sănătate, dizabilității, consumului de alcool sau altor substanțe psihoactive ori a altor asemenea
circumstanțe necesită sprijinul organelor abilitate;
d) descrierea acesteia corespunde unei persoane căutate potrivit legii, deține asupra sa bunuri
sau se deplasează cu un vehicul, ambarcațiune ori aeronavă care corespunde descrierii unor bunuri sau
mijloace de transport căutate potrivit legii;
e) aceasta desfășoară o activitate supusă, potrivit legii, unor autorizări, avize sau înregistrări ori
este implicată într-o procedură legală în fața unei autorități sau instituții publice;
f) aceasta încearcă să pătrundă sau se află într-un spațiu în care accesul este controlat;
g) cu ocazia unor controale sau razii, efectuate în condițiile art. 31 alin. (1) lit. g);
h) există obligația legală de a se stabili identitatea acesteia.
(2) Polițistul este obligat să aducă la cunoștință persoanei, verbal, motivul legitimării.
(3) Stabilirea identității unei persoane se face pe baza actelor de identitate. Atunci când
persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea identității se realizează pe baza unui act
prevăzut cu fotografie sau a declarațiilor acesteia, precum și a verificărilor polițistului, realizate pe loc,
în bazele electronice de date la care are acces potrivit legii.
(4) La solicitarea polițistului, persoana are obligația de a înmâna acestuia actele prevăzute la
alin. (3) și de a comunica informațiile necesare stabilirii sau, după caz, verificării identității sale.
(5) Atunci când măsurile prevăzute la alin. (3) nu au permis stabilirea identității, pentru
realizarea acestui scop, polițistul este îndreptățit să procedeze la:
a) identificarea unei alte persoane care poate oferi informații cu privire la identitate, dacă este
posibil;
b) fotografierea, luarea și procesarea amprentelor, semnalmentelor și semnelor particulare ale
persoanei;
c) să facă publică, prin orice mijloace, o fotografie, înregistrare, schiță sau descriere a persoanei,
dacă există o convingere rezonabilă că această măsură va ajuta la stabilirea identității persoanei.
(6) Măsurile prevăzute la alin. (5) se realizează chiar și în lipsa consimțământului persoanei.
Publicitatea se realizează exclusiv în scopul identificării persoanei, cu respectarea prezumției de
nevinovăție.
(7) Datele cu caracter personal preluate potrivit alin. (5) se șterg din bazele de date ale poliției
imediat după identificarea persoanei, prin proceduri ireversibile, cu excepția situației în care sunt
utilizate în cadrul unei proceduri judiciare în curs, caz în care acestea urmează regimul probelor
aplicabil procedurii judiciare.
Art. 323. - (1) Polițistul este îndreptățit să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate
și, după caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat de aceasta, numai în scopul:
a) ridicării bunurilor supuse confiscării, interzise la deținere, căutate potrivit legii sau care pot fi
utilizate ca probe într-o procedură judiciară, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că
persoana are asupra sa ori sub controlul său astfel de bunuri;

131
 b) identificării și ridicării unor arme, obiecte sau substanțe, ce pot fi folosite împotriva
polițistului, a altor persoane sau pentru autovătămare, atunci când persoana face obiectul măsurii
conducerii la sediul poliției ori al unui mandat de aducere, ordonanțe de reținere, mandat de arestare sau
de executare a pedepselor;
c) identificării unor documente sau înscrisuri care pot servi la stabilirea identității unei persoane
aflate în stare de inconștiență;
d) identificării și ridicării unor arme, obiecte sau substanțe periculoase, atunci când persoana
încearcă să pătrundă sau se află în locuri în care este interzis accesul cu acestea.
(2) Controlul vehiculului se poate efectua și în scopul identificării unei persoane date în
urmărire sau căutată potrivit legii, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că aceasta este
prezentă în vehicul. În înțelesul prezentei legi, prin controlul vehiculului se înțelege controlul oricărui
mijloc de transport pe cale rutieră, feroviară, aeriană sau pe apă.
(3) Controlul corporal se efectuează, cu respectarea demnității umane, de către o persoană de
același sex cu persoana controlată și presupune examinarea externă a corpului și îmbrăcămintei unei
persoane, vizual, precum și prin palpare și apăsare, îmbrăcămintea groasă putând fi examinată separat.
Atunci când prin examinare sunt identificate obiecte, la solicitarea polițistului, persoana este obligată să
le prezinte.
(4) Controlul bagajului presupune examinarea externă a acestuia, vizual, precum și prin palpare
și apăsare. La solicitarea polițistului, persoana are obligația de a le deschide și de a prezenta conținutul
bagajului.
(5) Vehiculul se examinează prin vizualizarea compartimentelor care, prin construcție, sunt
destinate transportului pasagerilor și mărfurilor. La solicitarea polițistului, persoana are obligația de a
deschide și prezenta conținutul compartimentelor.
(6) În situația în care persoana nu dă curs solicitărilor prevăzute la alin. (3)-(5), polițistul poate
proceda personal la efectuarea activităților solicitate, inclusiv prin folosirea forței.
(7) Obiectele se examinează la exterior fără a fi desfăcute sau demontate. Corespondența nu se
deschide sau citește și nu se accesează telefonul, un sistem informatic ori alt mijloc de comunicare sau
de stocare a datelor.
(8) Nu constituie control corporal acțiunea polițistului de a deposeda persoana de o armă de foc
sau armă albă a cărei deținere este vizibilă sau cunoscută.
(9) La efectuarea controlului pot fi folosite animale de serviciu și/sau mijloace adecvate pentru
detectarea obiectelor sau substanțelor.
(10) Rezultatul controlului se consemnează într-un proces- verbal, care se semnează de polițist
și de persoana în cauză sau de reprezentantul legal. O copie a procesului-verbal se predă persoanei în
cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau primirii consemnându-se în cuprinsul
documentului.
(11) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dreptului polițistului de a efectua, după caz,
percheziția corporală sau percheziția vehiculului, în cazurile și condițiile prevăzute de normele de
procedură penală sau de cele privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate.
Art. 324. - (1) Polițistul este îndreptățit să conducă o persoană la sediul poliției, atunci când:
a) în condițiile art. 322 alin. (3), nu s-a putut stabili identitatea acesteia ori există motive
verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau documentele prezentate nu sunt
veridice;
b) din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanțelor ori a bunurilor aflate
asupra sa, creează motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală;
c) prin acțiunile sale periclitează viața, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei
persoane, sau ordinea publică;
d) luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru ordinea
publică.

132
 (2) Polițistul are obligația de a raporta șefului său ierarhic despre conducerea persoanei la sediul
poliției, în cel mai scurt timp posibil de la momentul sosirii la sediu.
(3) Persoana este condusă la cea mai apropiată unitate de poliție la care se poate realiza
identificarea sa, verificarea situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor legale.
(4) Verificarea situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor legale față de persoana condusă la
sediul poliției se realizează de îndată.
(5) Polițistul are obligația de a permite persoanei să părăsească, de îndată, sediul poliției după
finalizarea activităților conform alin. (4) sau a măsurile legale care se impun.
(6) Se interzice introducerea persoanei aflate în sediul poliției într-un centru de reținere și
arestare preventivă.
(7) Dacă în cadrul verificărilor se constată existența unor indicii cu privire la săvârșirea unei
infracțiuni, se procedează conform normelor de procedură penală. Dispozițiile alin. (5) și
(6) nu se aplică în cazul în care s-a dispus reținerea ori arestarea preventivă.
Art. 325. - Dacă persoana legitimată sau condusă la sediul poliției sau al altor instituții prezintă
simptome vizibile care relevă necesitatea acordării asistenței medicale de urgență, în cel mai scurt timp,
polițistul solicită serviciilor specializate acordarea acestei asistențe.
Art. 326. - (1) Persoana condusă la sediul poliției are următoarele drepturi:
a) de a fi informată cu privire la motivele conducerii la sediul poliției;
b) de a fi informată cu privire la drepturile ce îi revin;
c) de a formula contestație împotriva dispunerii măsurii, potrivit art. 327;
d) de a fi asistată de un avocat, potrivit legii, de a comunica direct cu acesta, în condiții care să
asigure confidențialitatea, precum și de a nu da nicio declarație fără prezența acestuia, cu excepția
comunicării datelor de identificare ori a unor informații necesare înlăturării unei stări de pericol iminent
la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale a sa ori a altei persoane;
e) de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane desemnate de aceasta cu
privire la măsura luată;
f) de a solicita informarea reprezentanților diplomatici ai statului de proveniență, în cazul
cetățenilor străini;
g) de a fi consultată de un medic sau, pe propria cheltuială, de medicul indicat de aceasta;
h) de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare,
în situația în care nu vorbește, nu înțelege limba română, nu se poate exprima sau prezintă handicap
auditiv ori surdocecitate.
(2) Polițistul este obligat să informeze persoana, potrivit alin. (1) lit. a), înainte de a lua măsura
conducerii la sediul poliției, iar potrivit alin. (1) lit. b), în cel mai scurt timp posibil de la momentul
sosirii la sediu. La solicitare, polițistul are obligația de a contacta persoanele prevăzute la alin. (1) lit.
d)-g). Dreptul prevăzut la alin. (1) lit. h) se asigură la cerere sau din oficiu.
(3) În cazul minorului sau al persoanei lipsite de capacitate de exercițiu, polițistul are obligația:
a) de a informa cu privire la măsura luată părinții, tutorele ori alt reprezentant legal sau, dacă
niciunul dintre aceștia nu poate fi contactat sau nu se prezintă, autoritatea competentă potrivit legii;
b) de a nu lua declarații de la aceasta sau de a nu îi solicita semnarea unor înscrisuri, în lipsa
unui reprezentant legal sau a celui al autorității competente, cu excepția comunicării datelor de
identificare.
(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere normelor de procedură penală sau celor privind
executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, care se aplică în mod corespunzător.
Art. 327. - (1) Persoana condusă la sediul poliției, în situațiile prevăzute la art. 324 alin. (1),
poate contesta măsura dispusă de polițist, înainte de încetarea acesteia, la șeful ierarhic al polițistului.
(2) Contestația se depune, în scris, la polițist sau la șeful ierarhic al acestuia. Polițistul care
primește contestația este obligat să o transmită de îndată șefului său ierarhic. La depunerea contestației,
persoana condusă la sediul poliției primește o dovadă de primire.

133
 (3) Șeful ierarhic al polițistului se pronunță cu celeritate, în scris. Înscrisul se înregistrează în
evidențele unității de poliție, iar o copie a acestuia se predă persoanei în cauză sau reprezentantului
legal. Refuzul primirii copiei se consemnează pe înscris.
(4) În cazul în care constată că nu este necesară menținerea măsurii, șeful ierarhic al polițistului
are obligația de a permite persoanei să părăsească sediul poliției.
Art. 328. - (1) Polițistul întocmește un proces-verbal în care consemnează motivele conducerii
persoanei la sediul poliției, măsurile realizate cu această ocazie, modalitatea de exercitare a drepturilor
prevăzute la art. 326, ca urmare a aducerii la cunoștință, rezultatul controlului corporal, al bagajelor și al
vehiculului, dacă a utilizat mijloace de constrângere, prezența unor urme vizibile de violență la
momentul legitimării și al finalizării verificărilor, ora inițierii deplasării la sediul poliției și finalizării
verificării situației persoanei și luării măsurilor legale.
(2) Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se înregistrează în evidențele unității de poliție și se
semnează de polițist și de persoana în cauză sau de reprezentatul legal. O copie a procesului-verbal se
predă persoanei în cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau primirii consemnându-se în
cuprinsul documentului.
Art. 329. - (1) În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, polițistul este îndreptățit să utilizeze
mijloace de constrângere, constând în: forța fizică, inclusiv aplicarea unor procedee de autoapărare sau
imobilizare; cătușe sau alte mijloace care permit imobilizarea membrelor superioare și/sau inferioare,
denumite în continuare mijloace de imobilizare; mijloace neletale; arme albe și de foc; mijloace
adecvate sau, după caz, vehicule, pentru oprirea forțată, blocarea sau deschiderea unor vehicule ori
spații închise în care se găsesc persoane și bunuri ori pentru înlăturarea unor obstacole.
(2) Folosirea mijloacelor de constrângere nu trebuie să depășească, prin intensitate și durată,
nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției.
(3) Folosirea mijloacelor de constrângere încetează de îndată ce scopul intervenției a fost
realizat.
(4) Folosirea mijloacelor de constrângere se face în mod gradual, după avertizarea verbală
prealabilă asupra utilizării acestora și după acordarea timpului necesar persoanei pentru a se conforma
solicitărilor legale ale polițistului. În situația unei acțiuni violente iminente îndreptate împotriva
polițistului sau a altei persoane, mijloacele de constrângere pot fi folosite fără avertizarea verbală
prealabilă.
(5) Folosirea mijloacelor de constrângere în condițiile și în situațiile prevăzute de lege înlătură
caracterul penal al faptei și răspunderea civilă a polițistului pentru pagubele produse.
(6) Pentru pagubele produse prin faptele polițistului prevăzute la alin. (5) se angajează
răspunderea statului, în condițiile legii.
Art. 3210. - (1) Polițistul este îndreptățit să folosească forța fizică în scopul înfrângerii
rezistenței fizice a persoanei care, fără a folosi violența, se opune ori nu se supune solicitărilor legale
ale polițistului, potrivit art. 31 alin. (1) lit. m)-o) sau referitoare la:
a) conducerea la sediul poliției sau al altor organe judiciare;
b) efectuarea percheziției potrivit normelor de procedură penală, a controlului corporal și al
bagajelor persoanei legitimate, precum și a vehiculului utilizat de aceasta;
c) aplicarea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare.
(2) Folosirea forței fizice nu trebuie să aibă ca scop provocarea unor suferințe fizice, altele decât
cele inerente înfrângerii rezistenței fizice a persoanei.
(3) Polițistul este îndreptățit să utilizeze mijloace adecvate pentru a opri și a pătrunde în
vehicule sau pentru a pătrunde în orice spații închise în care se află persoana care se regăsește în
situațiile prevăzute la alin. (1), în scopul extragerii acesteia.
Art. 3211. - (1) Polițistul este îndreptățit să utilizeze cătușe sau alte mijloace de imobilizare în
scopul împiedicării sau neutralizării acțiunilor violente ale oricărei persoane.

134
 (2) În scopul prevenirii autovătămării persoanei ori apariției unei stări de pericol la adresa vieții,
sănătății sau integrității corporale a polițistului sau a altei persoane, polițistul este îndreptățit să
utilizeze mijloacele prevăzute la alin. (1), dacă:
a) persoana condusă la sediul poliției este cunoscută cu un comportament violent la adresa sa, a
persoanelor sau a bunurilor;
b) persoana condusă la sediul poliției a comis sau este suspectă de săvârșirea unei infracțiuni cu
violență ori a unor acte de terorism;
c) persoana a evadat din starea legală de reținere sau deținere ori s-a sustras de la executarea
unei măsuri preventive sau a unei pedepse privative de libertate;
d) dotările mijlocului de transport utilizat sau itinerarul de deplasare nu permit adoptarea altor
măsuri care să prevină săvârșirea unor acțiuni violente sau fuga;
e) persoana face obiectul unei măsuri privative de libertate dispuse în vederea înlăturării unei
stări de pericol pentru ordinea publică.
(3) Dispozițiile legale referitoare la utilizarea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare,
prevăzute de reglementările privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, se aplică
în mod corespunzător.
Art. 3212. - Polițistul este îndreptățit să utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu substanțe iritant-
lacrimogene și/sau paralizante, câini de serviciu, scuturi de protecție, căști cu vizor, dispozitive cu
electroșocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum și alte mijloace de
imobilizare care nu pun în pericol viața sau nu produc o vătămare corporală gravă, în scopul
împiedicării sau neutralizării acțiunilor violente ale persoanei, atunci când:
a) utilizarea forței fizice nu a fost sau nu este aptă să producă acest rezultat; sau
b) aceasta intenționează să săvârșească sau săvârșește acțiuni violente cu obiecte, dispozitive,
substanțe sau animale ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor.
Art. 3213. - Polițistul este obligat ca, în cel mai scurt timp, să solicite serviciilor specializate
acordarea asistenței medicale de urgență persoanelor împotriva cărora au fost utilizate dispozitive cu
electroșocuri, persoanelor afectate de utilizarea substanțelor iritant-lacrimogene, precum și persoanelor
rănite prin utilizarea mijloacelor de constrângere. De îndată ce va fi posibil, situația se raportează verbal
și, ulterior, se întocmește un proces- verbal."
9. Articolul 33 se abrogă.
10. La articolul 34, alineatul (3) se abrogă.
11. Articolul 35 se modifică și va avea următorul cuprins:
"
Art. 35. - (1) Se interzice folosirea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare, a armelor albe
sau a armelor de foc, precum și a mijloacelor prevăzute la art. 3212 împotriva femeilor cu semne vizibile
de sarcină, persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilități și copiilor, cu excepția cazurilor în care
aceștia înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viața sau integritatea corporală a
uneia ori mai multor persoane.
(2) Polițistul este obligat să permită persoanei aflate în spațiul public, împotriva căreia sunt
folosite cătușe sau alte mijloace de imobilizare, să adopte măsuri adecvate pentru acoperirea feței și a
mijloacelor de imobilizare."
12. După articolul 35 se introduc două noi articole, articolele 351 și 352, cu următorul cuprins:
"
Art. 351. - În exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițistul are obligația să poarte asupra sa
insigna de polițist sau legitimația de serviciu și mijloacele de constrângere și de protecție din dotare,
precum și să utilizeze mijloacele din dotare necesare îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege.
Art. 352. - (1) Unitățile de poliție trebuie să asigure pregătirea profesională a polițistului cu
privire la modul de acțiune în situația aplicării măsurilor polițienești și utilizarea mijloacelor de

135
constrângere. Polițistul este obligat să participe la programele de pregătire profesionale și să mențină un
nivel adecvat de pregătire fizică.
(2) În cadrul pregătirii profesionale a polițistului, potrivit alin. (1), va fi avută în vedere
jurisprudența instanțelor judecătorești și a Curții Europene a Drepturilor Omului, în special în ceea ce
privește dreptul la viață, interzicerea torturii, dreptul la libertate și siguranță, dreptul la respectarea vieții
private și de familie și interzicerea discriminării."
13. La articolul 38 se introduc șase noi alineate, alineatele (2)-(7), cu următorul cuprins:
"
(2) Polițistul este îndreptățit să pătrundă, în orice mod, într-o locuință sau într-un spațiu
delimitat ce aparține ori este folosit de o persoană fizică sau juridică, fără consimțământul acesteia sau
al reprezentatului legal, pentru:
a) a salva viața sau integritatea corporală a unei persoane, dacă există indicii că în acel spațiu
este o persoană aflată în pericol;
b) a preveni răspândirea unei epidemii, dacă există indicii că în acel spațiu este o persoană
decedată;
c) a prinde autorul unei infracțiuni flagrante, comisă prin folosirea unei arme ori substanțe
explozive, narcotice sau paralizante, prin violență, ori de către o persoană mascată, deghizată sau
travestită, dacă există indicii că acesta se află în acel spațiu;
d) a prinde autorul unor acte de terorism, dacă există indicii că acesta se află în acel spațiu.
(3) Dreptul prevăzut la alin. (2) se exercită inclusiv prin folosirea forței:
a) dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistență armată sau alte tipuri de violență ori
există un pericol cu privire la distrugerea probelor;
b) în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările polițistului de a
pătrunde în acel spațiu.
(4) Înainte de a pătrunde în spațiul privat, polițistul are obligația de a raporta verbal despre
aceasta, ierarhic, cu excepția situației în care nu este posibil. În acest caz, raportarea se face în cel mai
scurt timp posibil.
(5) După înlăturarea pericolului ori prinderea autorului infracțiunii sau actelor de terorism,
polițistul are obligația de a părăsi spațiul respectiv, cu excepția situației în care obține consimțământul
de a rămâne din partea persoanei îndreptățite. Cu această ocazie nu se efectuează acte specifice
percheziției domiciliare.
(6) În situația în care este necesară luarea unor măsuri de conservare a locului săvârșirii
infracțiunii și de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă, polițistul este îndreptățit să
îndepărteze temporar persoanele din spațiul respectiv sau să solicite acestora să rămână pe loc până la
identificarea lor.
(7) Cu privire la pătrunderea în spațiul privat și măsurile adoptate, polițistul întocmește un
proces-verbal. O copie a procesului-verbal se predă persoanelor cărora le aparține sau care folosesc
spațiul în care a pătruns polițistul."
14. După articolul 38 se introduce un nou articol, articolul 381, cu următorul cuprins:
"
Art. 381. - În toate situațiile în care ia cunoștință direct ori când este sesizat despre posibile
cazuri de abuz, neglijare, exploatare și orice formă de violență asupra copilului, polițistul este obligat să
sesizeze direcția generală de asistență socială și protecția copilului, pentru luarea măsurilor prevăzute
de lege."
15. La articolul 39 se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
"
(2) Polițistul este îndreptățit să solicite intervenția autorităților competente sau să sesizeze
reprezentantul legal, atunci când, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, identifică persoane care, din

136
cauza vârstei sau stării fizice ori psihice se află în dificultate și este necesară luarea unor măsuri de
protecție. Autoritățile competente sau reprezentantul legal au/are obligația de a interveni de îndată."
16. După articolul 39 se introduc două noi articole, articolele 391 și 392, cu următorul cuprins:
"
Art. 391. - (1) În vederea asigurării protecției persoanelor prevăzute la art. 26 alin. (1) pct. 11 și
12, unitatea de poliție competentă elaborează un plan de protecție care va cuprinde cel puțin
următoarele: date privind persoana a cărei protecție se acordă, temeiul legal al protecției, măsurile de
protecție instituite, resursele logistice, umane sau de altă natură alocate, perioada în care se acordă
protecția, situațiile în care protecția încetează.
(2) Protecția se acordă dacă persoana care face obiectul măsurilor de protecție sau, după caz,
reprezentantul acesteia:
a) își exprimă acordul cu privire la măsurile de protecție;
b) oferă informațiile necesare implementării măsurilor de protecție;
c) se conformează măsurilor de protecție stabilite;
d) se abține de la orice activitate care pune în pericol viața, sănătatea sau integritatea corporală,
a sa, a polițiștilor care asigură protecția ori a altei persoane, sau ordinea publică.
(3) Protecția încetează în cazul în care una dintre condițiile prevăzute la alin. (2) nu mai este
îndeplinită. În cazul în care măsura de protecție a fost instituită în baza normelor de procedură penală,
pentru încetarea acesteia unitatea de poliție sesizează organul judiciar care a dispus-o.
Art. 392. - (1) În scopul realizării activităților de prevenire, depistare, investigare sau urmărire
penală a infracțiunilor sau executării pedepselor, prevenire și combatere a altor fapte ilegale, precum și
de menținere a ordinii și siguranței publice:
a) acțiunile polițistului în spații publice, precum și intervenția realizată în condițiile art. 38 ori
pentru executarea unui mandat pot fi înregistrate cu mijloacele foto-audio-video din dotare, fără
consimțământul persoanelor vizate;
b) Poliția Română este autorizată să fixeze, ocazional, cu mijloace foto-audio-video sau prin alte
mijloace tehnice din dotare, momente operative cu privire la activități publice desfășurate în locuri
publice, fără consimțământul persoanelor vizate, în cazul în care există motive verosimile pentru a
bănui că în aceste locuri publice ar putea fi comise infracțiuni sau alte fapte ilegale ori tulburată ordinea
și siguranța publică.
(2) Poliția Română este autorizată să acceseze, în mod direct și gratuit, sistemele de
supraveghere a spațiilor publice ce sunt instalate în scopul prevenirii criminalității, pazei bunurilor și
protecției persoanelor sau supravegherii traficului rutier și care aparțin organelor administrației publice
centrale sau locale, cu excepția celor cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale, atunci
când:
a) există motive verosimile pentru a bănui că imaginile fotografice ori înregistrările audio și/sau
video prelucrate prin aceste sisteme pot servi la identificarea:
1. persoanelor care pregătesc, săvârșesc sau au săvârșit o infracțiune;
2. persoanelor care au fost prezente la locul săvârșirii unei infracțiuni ori au cunoștință despre
faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta;
3. persoanelor date în urmărire sau căutate potrivit legii;
4. bunurilor supuse confiscării, interzise la deținere, căutate potrivit legii sau care pot fi utilizate
ca probe într-o procedură judiciară;
b) imaginile fotografice ori înregistrările audio și/sau video prelucrate prin aceste sisteme sunt
necesare pentru:
1. constituirea și adaptarea dispozitivelor de menținere a ordinii publice, cu ocazia adunărilor
publice sau a evenimentelor ce implică prezența unui public numeros, precum și pentru realizarea
intervenției în cazul în care adunările publice își pierd caracterul pașnic și civilizat;
2. îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație rutieră.

137
 (3) Se interzice prelucrarea datelor cu caracter personal conținute de imaginile fotografice ori
înregistrările audio și/sau video în alte scopuri decât cele în care au fost colectate, cu excepția situațiilor
prevăzute expres de lege și numai dacă sunt asigurate garanțiile necesare pentru protejarea drepturilor
persoanelor vizate.
(4) Poliția Română poate păstra imaginile fotografice ori înregistrările audio și/sau video
obținute potrivit alin. (1) sau (2) pe o perioadă de 6 luni de la data obținerii acestora, cu excepția
situațiilor în care sunt utilizate în cadrul unei proceduri judiciare, caz în care acestea urmează regimul
probelor. La împlinirea acestui termen imaginile și/sau înregistrările se distrug, prin proceduri
ireversibile."
17. Articolul 40 se modifică și va avea următorul cuprins:
"
Art. 40. - (1) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițistul este obligat să își facă, în prealabil,
cunoscută calitatea, astfel:
a) dacă este în uniformă, prin prezentarea verbală a numelui și prenumelui, precum și a unității
de poliție din care face parte;
b) dacă este în ținută civilă, prin prezentarea datelor prevăzute la lit. a), precum și a legitimației
de serviciu sau a insignei.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), atunci când siguranța polițistului sau rezultatul
intervenției ar putea fi periclitate, polițistul își face cunoscută calitatea imediat ce acest lucru este
posibil. În acest caz, intervenția polițistului se face prin anunțare: «Poliția!»."
Art. III. - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și funcționarea
Poliției de Frontieră Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 29 iunie
2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 81/2002, cu modificările și completările ulterioare, se
modifică și se completează după cum urmează:
1. La articolul 27, literele a), b), e), i) și n) se modifică și vor avea următorul cuprins:
"
a) să legitimeze, să stabilească identitatea persoanelor și să ia măsurile legale ce se impun, în
condițiile prezentei ordonanțe de urgență;
b) să conducă persoane la sediul poliției de frontieră, ca măsură administrativă, în condițiile
prezentei ordonanțe de urgență;
..........
e) să efectueze controlul persoanelor și al bagajelor, precum și al vehiculului, în condițiile
prezentei ordonanțe de urgență;
..........
i) să utilizeze mijloace de constrângere, cu respectarea strictă a legii;
..........
n) să solicite, în condițiile legii, sprijinul populației pentru urmărirea, prinderea, imobilizarea și
conducerea persoanelor la sediul poliției de frontieră, precum și pentru asistarea la efectuarea unor acte
procedurale;"
2. La articolul 27, după litera n) se introduc trei noi litere, literele n1)-n3), cu următorul cuprins:
"
n1) să interzică, temporar, pătrunderea într-un spațiu delimitat, marcat sau pe care l-a indicat,
într-un imobil sau mijloc de transport, ori să dispună evacuarea temporară din acestea a oricărei
persoane, dacă există un pericol la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale, a sa ori a altei
persoane, sau ar putea fi afectată desfășurarea normală a activității organelor abilitate;
n2) să oprească forțat și să imobilizeze vehicule, inclusiv prin utilizarea mijloacelor din dotare,
în condițiile legii;
n3) să avertizeze persoanele, prin orice mijloace de comunicare, să înceteze acțiunile ilegale;".

138
 3. La articolul 27, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul
cuprins:
"
(2) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, polițistul de frontieră este obligat să aibă
un comportament civilizat, să dea dovadă de amabilitate și solicitudine, respectiv să adopte o atitudine
politicoasă și fermă. Polițistul de frontieră trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de
comunicare și abilități de gestionare a situațiilor conflictuale."
4. După articolul 27 se introduc opt noi articole, articolele 271-278, cu următorul cuprins:
"
Art. 271. - (1) Polițistul de frontieră este îndreptățit să solicite persoanei care face obiectul
legitimării să țină mâinile la vedere și, după caz, să renunțe temporar la mijloacele ce pot fi folosite
pentru un atac armat.
(2) Polițistul de frontieră este îndreptățit să solicite persoanei care face obiectul controlului
corporal să adopte o poziție inofensivă, ce permite realizarea efectivă și în siguranță a acestui control.
Prin poziție inofensivă se înțelege:
a) ținerea mâinilor deasupra capului sau paralel cu solul;
b) depărtarea picioarelor;
c) adoptarea poziției șezut;
d) adoptarea poziției culcat;
e) altă poziție a corpului, care previne săvârșirea unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului
de frontieră și respectă demnitatea umană.
(3) Solicitarea de a adopta o poziție inofensivă trebuie să fie adecvată pericolului pe care îl
poate reprezenta persoana și să nu depășească nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției. Se
interzice solicitarea adoptării poziției șezut sau culcat în cazul femeilor cu semne vizibile de sarcină,
persoanelor cu semne vizibile ale unei dizabilități și copiilor.
(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin atac armat se înțelege atacul săvârșit de o
persoană cu o armă de foc sau cu obiecte, dispozitive, substanțe sau animale ce pot pune în pericol
viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor.
(5) Se prezumă intenția săvârșirii unei acțiuni violente îndreptate împotriva polițistului de
frontieră fapta persoanei de a se apropia de acesta după ce, în prealabil, a fost avertizată prin cuvintele:
Poliția de frontieră, stai! - Nu te apropia! ori de a nu se conforma solicitărilor prevăzute la alin. (1) sau
(2).
Art. 272. - (1) Polițistul de frontieră este îndreptățit să legitimeze și să stabilească identitatea
persoanei numai în situația în care:
a) aceasta încalcă dispozițiile legale ori există motive verosimile pentru a bănui că pregătește
sau a comis o faptă ilegală la regimul frontierei de stat;
b) prezența acesteia în zona de frontieră este suspectă sau nu poate fi justificată;
c) există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă la locul săvârșirii unei fapte
ilegale ori are cunoștință despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu fapta;
d) aceasta solicită sprijinul sau intervenția organelor poliției de frontieră ori când din cauza
vârstei, stării de sănătate, dizabilității, consumului de alcool sau altor substanțe psihoactive ori a altor
asemenea circumstanțe necesită sprijinul organelor abilitate;
e) descrierea acesteia corespunde unei persoane căutate potrivit legii, deține asupra sa bunuri
sau se deplasează cu un vehicul, ambarcațiune ori aeronavă care corespunde descrierii unor bunuri sau
mijloace de transport căutate potrivit legii;
f) aceasta desfășoară o activitate supusă, potrivit legii, unor autorizări, avize sau înregistrări ori
este implicată într-o procedură legală în fața unei autorități sau instituții publice;
g) aceasta încearcă să pătrundă sau se află într-un spațiu în care accesul este controlat;
h) cu ocazia unor controale sau razii, efectuate în condițiile art. 27 alin. (1) lit. l);

139
 i) există obligația legală de a se stabili identitatea acesteia.
(2) Polițistul de frontieră este obligat să aducă la cunoștință persoanei, verbal, motivul
legitimării.
(3) Stabilirea identității unei persoane se face pe baza actelor de identitate. Atunci când
persoana nu poate prezenta un act de identitate, stabilirea identității se realizează pe baza unui act
prevăzut cu fotografie sau a declarațiilor acesteia, precum și a verificărilor polițistului de frontieră,
realizate pe loc, în bazele electronice de date la care are acces potrivit legii.
(4) La solicitarea polițistului de frontieră, persoana are obligația de a înmâna acestuia actele
prevăzute la alin. (3) și de a comunica informațiile necesare stabilirii sau, după caz, verificării identității
sale.
(5) Atunci când măsurile prevăzute la alin. (3) nu au permis stabilirea identității, pentru
realizarea acestui scop polițistul de frontieră este îndreptățit să procedeze la:
a) identificarea unei alte persoane care poate oferi informații cu privire la identitate, dacă este
posibil;
b) fotografierea, luarea și procesarea amprentelor, semnalmentelor și semnelor particulare ale
persoanei;
c) să facă publică, prin orice mijloace, o fotografie, înregistrare, schiță sau descriere a persoanei,
dacă există o convingere rezonabilă că această măsură va ajuta la stabilirea identității persoanei.
(6) Măsurile prevăzute la alin. (5) se realizează chiar și în lipsa consimțământului persoanei.
Publicitatea se realizează exclusiv în scopul identificării persoanei, cu respectarea prezumției de
nevinovăție.
(7) Datele cu caracter personal preluate potrivit alin. (5) se șterg din bazele de date ale poliției
de frontieră imediat după identificarea persoanei, prin proceduri ireversibile, cu excepția situației în
care sunt utilizate în cadrul unei proceduri judiciare în curs, caz în care acestea urmează regimul
probelor aplicabil procedurii judiciare.
Art. 273. - (1) Polițistul de frontieră este îndreptățit să efectueze controlul corporal al persoanei
legitimate și, după caz, al bagajelor sau vehiculului utilizat de aceasta numai în scopul:
a) ridicării bunurilor supuse confiscării, interzise la deținere, căutate potrivit legii sau care pot fi
utilizate ca probe într-o procedură judiciară, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că
persoana are asupra sa ori sub controlul său astfel de bunuri;
b) identificării și ridicării unor arme, obiecte sau substanțe ce pot fi folosite împotriva
polițistului de frontieră, a altor persoane sau pentru autovătămare, atunci când persoana face obiectul
măsurii conducerii la sediul poliției de frontieră ori al unui mandat de aducere, ordonanțe de reținere,
mandat de arestare sau de executare a pedepselor;
c) identificării unor documente sau înscrisuri care pot servi la stabilirea identității unei persoane
aflate în stare de inconștiență;
d) identificării și ridicării unor arme, obiecte sau substanțe periculoase, atunci când persoana
încearcă să pătrundă sau se află în locuri în care este interzis accesul cu acestea.
(2) Controlul vehiculului se poate efectua și în scopul identificării unei persoane date în
urmărire sau căutate potrivit legii, atunci când există motive verosimile pentru a bănui că aceasta este
prezentă în vehicul. În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin controlul vehiculului se înțelege
controlul oricărui mijloc de transport pe cale rutieră, feroviară, aeriană sau pe apă.
(3) Controlul corporal se efectuează, cu respectarea demnității umane, de către o persoană de
același sex cu persoana controlată și presupune examinarea externă a corpului și îmbrăcămintei unei
persoane, vizual, precum și prin palpare și apăsare, îmbrăcămintea groasă putând fi examinată separat.
Atunci când prin examinare sunt identificate obiecte, la solicitarea polițistului de frontieră, persoana
este obligată să le prezinte.

140
 (4) Controlul bagajului presupune examinarea externă a acestuia, vizual, precum și prin palpare
și apăsare. La solicitarea polițistului de frontieră, persoana are obligația de a le deschide și de a prezenta
conținutul bagajului.
(5) Vehiculul se examinează prin vizualizarea compartimentelor care, prin construcție, sunt
destinate transportului pasagerilor și mărfurilor. La solicitarea polițistului de frontieră, persoana are
obligația de a deschide și prezenta conținutul compartimentelor.
(6) Atunci când persoana nu dă curs solicitărilor prevăzute la alin. (3)-(5), polițistul de frontieră
poate proceda personal la efectuarea activităților solicitate, inclusiv prin folosirea forței.
(7) Obiectele se examinează la exterior fără a fi desfăcute sau demontate. Corespondența nu se
deschide sau citește și nu se accesează telefonul, un sistem informatic ori alt mijloc de comunicare sau
de stocare a datelor.
(8) Nu constituie control corporal acțiunea polițistului de frontieră de a deposeda persoana de o
armă de foc sau armă albă a cărei deținere este vizibilă sau cunoscută.
(9) La efectuarea controlului pot fi folosite animale de serviciu și/sau mijloace adecvate pentru
detectarea obiectelor sau substanțelor.
(10) Rezultatul controlului se consemnează într-un proces- verbal, care se semnează de polițistul
de frontieră și de persoana în cauză sau de reprezentantul legal. O copie a procesului-verbal se predă
persoanei în cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau primirii consemnându-se în
cuprinsul documentului.
(11) Prevederile prezentului articol nu aduc atingere dreptului polițistului de frontieră de a
efectua, după caz, percheziția corporală sau percheziția vehiculului, în cazurile și condițiile prevăzute
de normele de procedură penală sau de cele privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de
libertate.
Art. 274. - (1) Polițistul de frontieră este îndreptățit să conducă o persoană la sediul poliției de
frontieră atunci când:
a) în condițiile art. 272 alin. (3), nu s-a putut stabili identitatea acesteia ori există motive
verosimile pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau că documentele prezentate nu sunt
veridice;
b) din cauza comportamentului, locului, momentului, circumstanțelor ori a bunurilor aflate
asupra sa, există motive verosimile pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală;
c) prin acțiunile sale periclitează viața, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei
persoane, sau ordinea publică;
d) luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un pericol pentru aceasta sau pentru ordinea
publică.
(2) Polițistul de frontieră are obligația de a raporta șefului său ierarhic despre conducerea
persoanei la sediul poliției de frontieră, în cel mai scurt timp posibil de la momentul sosirii la sediu.
(3) Persoana este condusă la cea mai apropiată unitate de poliție de frontieră la care se poate
realiza identificarea sa, verificarea situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor legale.
(4) Verificarea situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor legale față de persoana condusă la
sediul poliției de frontieră se realizează de îndată.
(5) Polițistul de frontieră are obligația de a permite persoanei să părăsească, de îndată, sediul
poliției de frontieră după finalizarea activităților, conform alin. (4), sau ia măsurile legale care se
impun.
(6) Dacă în cadrul verificărilor se constată existența unor indicii cu privire la săvârșirea unei
infracțiuni, se procedează conform normelor de procedură penală. Dispozițiile alin. (5) nu se aplică în
cazul în care s-a dispus reținerea ori arestarea preventivă.
Art. 275. - Dacă persoana legitimată sau condusă la sediul poliției de frontieră sau al altor
instituții prezintă simptome vizibile care relevă necesitatea acordării asistenței medicale de urgență, în
cel mai scurt timp, polițistul de frontieră solicită serviciilor specializate acordarea acestei asistențe.

141
 Art. 276. - (1) Persoana condusă la sediul poliției de frontieră are următoarele drepturi:
a) de a fi informată cu privire la motivele conducerii la sediul poliției de frontieră;
b) de a fi informată cu privire la drepturile ce îi revin;
c) de a formula contestație împotriva dispunerii măsurii, potrivit art. 277;
d) de a fi asistată de un avocat, potrivit legii, de a comunica direct cu acesta, în condiții care să
asigure confidențialitatea, precum și de a nu da nicio declarație fără prezența acestuia, cu excepția
comunicării datelor de identificare ori a unor informații necesare înlăturării unei stări de pericol iminent
la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale a sa ori a altei persoane;
e) de a solicita informarea unui membru de familie sau a altei persoane desemnate de aceasta cu
privire la măsura luată;
f) de a solicita informarea reprezentanților diplomatici ai statului de proveniență, în cazul
cetățenilor străini;
g) de a fi consultată de un medic sau, pe propria cheltuială, de medicul indicat de aceasta;
h) de a comunica prin interpret sau prin intermediul unei persoane cu aptitudini de comunicare,
în situația în care nu vorbește, nu înțelege limba română, nu se poate exprima sau prezintă handicap
auditiv ori surdocecitate.
(2) Polițistul de frontieră este obligat să informeze persoana, potrivit alin. (1) lit. a), înainte de a
lua măsura conducerii la sediul poliției de frontieră, iar potrivit alin. (1) lit. b), în cel mai scurt timp
posibil de la momentul sosirii la sediu. La solicitare, polițistul de frontieră are obligația de a contacta
persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d)-g). Dreptul prevăzut la alin. (1) lit. h) se asigură la cerere sau din
oficiu.
(3) În cazul minorului sau al persoanei lipsite de capacitate de exercițiu, polițistul de frontieră
are obligația:
a) de a informa cu privire la măsura luată părinții, tutorele ori alt reprezentant legal sau, dacă
niciunul dintre aceștia nu poate fi contactat sau nu se prezintă, autoritatea competentă potrivit legii;
b) de a nu lua declarații de la aceasta sau de a nu îi solicita semnarea unor înscrisuri, în lipsa
unui reprezentant legal sau a celui al autorității competente, cu excepția comunicării datelor de
identificare.
(4) Dispozițiile alin. (1)-(3) nu aduc atingere normelor de procedură penală sau celor privind
executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, care se aplică în mod corespunzător.
Art. 277. - (1) Persoana condusă la sediul poliției de frontieră, în situațiile prevăzute la art. 274
alin. (1), poate contesta măsura dispusă de polițistul de frontieră, înainte de încetarea acesteia, la șeful
ierarhic al polițistului de frontieră.
(2) Contestația se depune, în scris, la polițistul de frontieră sau la șeful ierarhic al acestuia.
Polițistul de frontieră care primește contestația este obligat să o transmită, de îndată, șefului său
ierarhic. La depunerea contestației, persoana condusă la sediul poliției primește o dovadă de primire.
(3) Șeful ierarhic al polițistului de frontieră se pronunță cu celeritate, în scris. Înscrisul se
înregistrează în evidențele unității de poliție de frontieră, iar o copie a acestuia se predă persoanei în
cauză sau reprezentantului legal. Refuzul primirii copiei se consemnează pe înscris.
(4) În cazul în care constată că nu este necesară menținerea măsurii, șeful ierarhic al polițistului
de frontieră are obligația de a permite persoanei să părăsească sediul poliției de frontieră.
Art. 278. - (1) Polițistul de frontieră întocmește un proces- verbal în care consemnează motivele
conducerii persoanei la sediul poliției de frontieră, măsurile realizate cu această ocazie, modalitatea de
exercitare a drepturilor prevăzute la art. 274, ca urmare a aducerii la cunoștință, rezultatul controlului
corporal, al bagajelor și al vehiculului, dacă a utilizat mijloace de constrângere, prezența unor urme
vizibile de violență la momentul legitimării și al finalizării verificărilor, ora inițierii deplasării la sediul
poliției de frontieră și finalizării verificării situației persoanei și luării măsurilor legale.
(2) Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se înregistrează în evidențele unității de poliție de
frontieră și se semnează de polițistul de frontieră și de persoana în cauză sau de reprezentatul legal. O

142
copie a procesului-verbal se predă persoanei în cauză sau reprezentantului legal, refuzul semnării sau
primirii consemnându-se în cuprinsul documentului."
5. Articolul 29 se modifică și va avea următorul cuprins:
"
Art. 29. - Activitățile prevăzute la art. 27 alin. (1) lit. c), e), l), o) și p) nu au caracterul unei
percheziții prevăzute în Codul de procedură penală."
6. După articolul 30 se introduce un nou articol, articolul 301, cu următorul cuprins:
"
Art. 301. - (1) Unitățile poliției de frontieră trebuie să asigure pregătirea profesională a
polițistului de frontieră cu privire la modul de acțiune în situația aplicării măsurilor polițienești și
utilizarea mijloacelor de constrângere. Polițistul de frontieră este obligat să participe la programele de
pregătire profesionale și să mențină un nivel adecvat de pregătire fizică.
(2) În cadrul pregătirii profesionale a polițistului de frontieră, potrivit alin. (1), va fi avută în
vedere jurisprudența instanțelor judecătorești și a Curții Europene a Drepturilor Omului, în special în
ceea ce privește dreptul la viață, interzicerea torturii, dreptul la libertate și siguranță, dreptul la
respectarea vieții private și de familie și interzicerea discriminării."
7. Articolul 31 se abrogă.
8. La capitolul V, titlul secțiunii a 3-a se modifică și va avea următorul cuprins:
"

SECȚIUNEA a 3-a
Folosirea mijloacelor de constrângere"
9. La capitolul V secțiunea a 3-a, după articolul 31 se introduc șase noi articole, articolele 311-
316, cu următorul cuprins:
"
Art. 311. - (1) În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, polițistul de frontieră este îndreptățit să
utilizeze mijloace de constrângere, constând în: forța fizică, inclusiv aplicarea unor procedee de
autoapărare sau imobilizare; cătușe sau alte mijloace care permit imobilizarea membrelor superioare
și/sau inferioare, denumite în continuare mijloace de imobilizare; mijloace neletale; arme albe și de foc;
mijloace adecvate sau, după caz, vehicule, pentru oprirea forțată, blocarea sau deschiderea unor
vehicule ori spații închise în care se găsesc persoane și bunuri ori pentru înlăturarea unor obstacole.
(2) Folosirea mijloacelor de constrângere nu trebuie să depășească, prin intensitate și durată,
nevoile reale pentru atingerea scopului intervenției.
(3) Folosirea mijloacelor de constrângere încetează de îndată ce scopul intervenției a fost
realizat.
(4) Folosirea mijloacelor de constrângere se face în mod gradual, după avertizarea verbală
prealabilă asupra utilizării acestora și după acordarea timpului necesar persoanei pentru a se conforma
solicitărilor legale ale polițistului de frontieră; în situația unei acțiuni violente iminente îndreptate
împotriva polițistului de frontieră sau a altei persoane, mijloacele de constrângere pot fi folosite fără
avertizarea verbală prealabilă.
(5) Folosirea mijloacelor de constrângere în condițiile și în situațiile prevăzute de lege înlătură
caracterul penal al faptei și răspunderea civilă a polițistului de frontieră pentru pagubele produse.
(6) Pentru pagubele produse prin faptele polițistului de frontieră prevăzute la alin. (5) se
angajează răspunderea statului în condițiile legii.
Art. 312. - (1) Polițistul de frontieră este îndreptățit să folosească forța fizică în scopul
înfrângerii rezistenței fizice a persoanei care, fără a folosi violența, se opune ori nu se supune
solicitărilor legale ale polițistului de frontieră, potrivit art. 27 alin. (1) lit. n1)-n3) sau referitoare la:
a) conducerea la sediul poliției de frontieră sau al altor organe judiciare;

143
 b) efectuarea percheziției potrivit normelor de procedură penală, a controlului corporal și al
bagajelor persoanei legitimate, precum și al vehiculului utilizat de aceasta;
c) aplicarea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare.
(2) Folosirea forței fizice nu trebuie să aibă ca scop provocarea unor suferințe fizice, altele decât
cele inerente înfrângerii rezistenței fizice a persoanei.
(3) Polițistul de frontieră este îndreptățit să utilizeze mijloace adecvate pentru a opri și pătrunde
în vehicule sau pentru a pătrunde în orice spații închise în care se află persoana aflată în situațiile
prevăzute la alin. (1), în scopul extragerii acesteia.
Art. 313. - (1) Polițistul de frontieră are dreptul de a utiliza cătușe sau alte mijloace de
imobilizare în scopul împiedicării sau neutralizării acțiunilor violente ale oricărei persoane.
(2) În scopul prevenirii autovătămării persoanei ori apariției unei stări de pericol la adresa vieții,
sănătății sau integrității corporale a polițistului de frontieră sau a altei persoane, polițistul de frontieră
este îndreptățit să utilizeze mijloacele prevăzute la alin. (1) dacă:
a) persoana condusă la sediul poliției de frontieră este cunoscută cu un comportament violent la
adresa sa, a persoanelor sau a bunurilor;
b) persoana condusă la sediul poliției de frontieră a comis sau este suspectă de săvârșirea unei
infracțiuni cu violență ori a unor acte de terorism;
c) persoana a evadat din starea legală de reținere sau deținere ori s-a sustras de la executarea
unei măsuri preventive sau a unei pedepse privative de libertate;
d) dotările mijlocului de transport utilizat sau itinerarul de deplasare nu permit adoptarea altor
măsuri care să prevină săvârșirea unor acțiuni violente sau fuga;
e) persoana face obiectul unei măsuri privative de libertate dispuse în vederea înlăturării unei
stări de pericol pentru ordinea publică.
(3) Dispozițiile legale referitoare la utilizarea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare,
prevăzute de reglementările privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, se aplică
în mod corespunzător.
Art. 314. - Polițistul de frontieră este îndreptățit să utilizeze bastoane, tonfe, dispozitive cu
substanțe iritant-lacrimogene și/sau paralizante, câini de serviciu, scuturi de protecție, căști cu vizor,
dispozitive cu electroșocuri, arme neletale cu bile de cauciuc sau alte arme neletale, precum și alte
mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viața sau nu produc o vătămare corporală gravă, în
scopul împiedicării sau neutralizării acțiunilor violente ale persoanei, atunci când:
a) utilizarea forței fizice nu a fost sau nu este aptă să producă acest rezultat;
b) aceasta intenționează să săvârșească sau săvârșește acțiuni violente cu obiecte, dispozitive,
substanțe sau animale ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor.
Art. 315. - Polițistul de frontieră este obligat ca, în cel mai scurt timp, să solicite serviciilor
specializate acordarea asistenței medicale de urgență persoanelor împotriva cărora au fost utilizate
dispozitive cu electroșocuri, persoanelor afectate de utilizarea substanțelor iritant-lacrimogene, precum
și persoanelor rănite prin utilizarea mijloacelor de constrângere. De îndată ce va fi posibil, situația se
raportează verbal și, ulterior, se întocmește un proces-verbal.
Art. 316. - (1) Se interzice folosirea cătușelor sau a altor mijloace de imobilizare, precum și a
mijloacelor prevăzute la art. 314 împotriva femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne
vizibile ale unei dizabilități și copiilor, cu excepția cazurilor în care aceștia înfăptuiesc un atac armat
sau în grup, care pune în pericol viața sau integritatea corporală a uneia ori mai multor persoane.
(2) Polițistul de frontieră este obligat să permită persoanei aflate în spațiul public, împotriva
căreia sunt folosite cătușe sau alte mijloace de imobilizare, să adopte măsuri adecvate pentru acoperirea
feței și a mijloacelor de imobilizare prevăzute de lege."
10. Articolul 32 se abrogă.
11. La articolul 322 alineatul (1), partea introductivă se modifică și va avea următorul cuprins:

144
 Art. 322. - (1) Atunci când folosirea altor mijloace de constrângere nu a dat rezultate, în caz de
absolută necesitate, polițistul de frontieră poate face uz de armă în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu,
în următoarele situații:".
12. La articolul 322 alineatul (2), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:
"
a) împotriva femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vizibile ale unei
dizabilități și copiilor, cu excepția cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în
pericol viața ori integritatea corporală a unei persoane;".
Art. IV. - (1) Pentru o perioadă de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului articol,
Ministerul Afacerilor Interne, Poliția Română și Poliția de Frontieră Română desfășoară activități de
informare a populației cu privire la drepturile și obligațiile persoanelor, drepturile și obligațiile
organelor de aplicare a legii, astfel cum rezultă din aplicarea prezentei legi.
(2) Informarea prevăzută la alin. (1) se realizează prin intermediul mai multor instrumente și/sau
acțiuni specifice, cum ar fi, fără a se limita la acestea, comunicate de presă și informare prin mass-
media, postarea informațiilor pe pagina de internet a instituției, organizarea unor acțiuni specifice în
trafic, ori cu ocazia executării unor misiuni de ordine publică.
Art. V. - Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014, cu modificările și completările
ulterioare, și Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire
socială, a ordinii și liniștii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 7
februarie 2014, ambele cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, se vor republica în
Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
Art. VI. - Cu excepția art. IV, prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării în
Monitorul Oficial al României, Partea I.

145