Balta-Alba

De Vasile Alecsandri

Un tanar pictor francez incepe sa le istoriseasca unor prieteni voiajul sau spre
Orient care ia o alta intorsatura decat ar fi crezut.El pleaca de la Paris la Viena si de
acolo cu vaporul sprea Marea Neagra,unde descopera o noua regiune pe malul stang
al Dunarii intre granita neamteasca si Marea Neagra.Capitanul vaporului ii descrie
tanarului acest loc necunoscut numit Valahia care il fascineaza pe pictor si il
determina sa coboare in Braila in interes de cercetare.Acolo se intalneste cu un
consul francez care impreuna cu alti straini vorbeau de o balta cu puteri
tamaduitoare.Auzind acestea tanarului i se deschide pofta de cunoastere si
curiozitate si indemnat de consul pleaca cu caruta(singurul mijloc de transport)catre
satul Balta Alba pentru a se convinge de spusele oamenilor si pentru a analiza
traditiile si obiceiurile acestui popor strain lui. Pierdut in pustiu aude o trasura si
dupa multe rugaminti este gazduit de birjar intr-o incapere cu un singur pat de
scanduri ceea ce ii incomodeaza somnul.A doua zi dimineata se trezeste intr-un
zgomot de trasuri si o atmosfera de carnaval,si uimit de ce vedea in comparatie cu
pustiul de seara trecuta porneste curios spre locul in care se indrepta toata lumea,la
Balta Alba,unde descopera ca lumea se ungea cu namol crezand ca ii va vindeca de
toate bolile.Acolo se intalneste cu birjarul care l-a gazduit o noapte si inca alti trei
tineri si incep sa discute tot soiul de lucruri,iau masa impreuna,merg la un bal si se
plimba cu ,,vaporul” care era doar o pluta care il amuza pe calator.

Impresionat de schimbarea radicala a civilizatiei din satul Balta Alba el se

intoarce in Paris cu o impresie buna dar si una mai putin buna despre Valahia si
locuitorii ei.