Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Basarabia in Perioada Interbelica PDF
Basarabia in Perioada Interbelica PDF
si limite”
***Istorie***
“Basarabia în perioada interbelică: pregrese i limite.”
Cele mai multe dispute in istoria actuală a Basarabiei apar din perioada interbelică. În
conditiile în care in Imperiul Rus a avut loc revolutia socială, se infiintează statul
Republica Democratică Moldovenească si la 24 ianuarie 1918 îsi proclamă independenta,
iar în 27 martie 1918 prin decizia majoritară a Sfatului Tării, se uneste cu România. Astfel,
după 106 ani, de dominatie rusă, teritoriul numit de rusi Basarabia, revine acasă.
Pentru prima dată în istoria acestui ţinut, forţele spiritualităţii româneşti, vastele acumulări
culturale, naţionale, umane şi sociale s-au materializat într-un salt calitativ care s-a produs
în perioada interbelică.
După 1918 s-au produs schimbări colosale în sistemul învăţămîntului public din Basarabia,
a fost lichidat caracterul lui colonial rusesc. În afară de şcolile ruseşti, evreieşti, nemţeşti,
au fost deschise şcoli naţionale româneşti. Fiecărui elev i s-a oferit posibilitatea de a studia
în limba sa maternă. Guvernul României a înţeles de la bun început necesitatea răspîndirii
ştiinţei de carte în mediul basarabenilor drept condiţie indiscutabilă a progresului general al
statului românesc. Nu întîmplător deja în Constituţia României din 1923 a fost introdus
dreptul la învăţătură. Partidul Naţional Moldovenesc încă din martie 1917 a înaintat cerinţa
cu privire la naţionalizarea şcolilor, precum şi la crearea şcolilor primare şi medii
româneşti, introducerea limbii române ca limbă oficială în administraţia Basarabiei. În
iunie – iulie 1917 au fost organizate de către P. Gore, V. Stroescu primele cursuri pentru
învăţătorii de limba română din Basarabia.
După Unirea din 1918, ideea şcolii naţionale a fost realizată fără nici un obstacol din partea
autorităţilor statului. Deja către anul 1920 în Basarabia începe un mare proces de
construcţie a localurilor pentru şcolile săteşti. Aproape în fiecare sat s-a ridicat cîte o
clădire pentru şcoala primară, care la început avea trei-patru săli de clasă, o cancelarie
pentru profesori, un cabinet pentru directorul şcolii, mai apoi ridicîndu-se şi pentru şcolile
secundare, licee, gimnazii, şcolile normale clădiri mari, frumoase, luminoase.
Un anumit rol în pregătirea cadrelor de muncitori l-au jucat şcolile de meserii din Bălţi,
Floreşti, Soroca, Orhei, Cetatea Albă, Ismail.
În Basarabia s-a dezvoltat şi învăţămîntul particular. Aceste şcoli au fost deschise în fond
de reprezentanţii populaţiei ruseşti, evreieşti şi germane.
România a creat o bază materială bună pentru şcolile Basarabiei. Sistemul de învăţămînt
românesc era prielnic naţionalităţilor conlocuitoare. Şcolile primare, secundare, gimnaziile,
liceele au fost asigurate cu cadre bine pregătite. Fiecare liceu, gimnaziu desfăşura o vastă
activitate de educaţie şi culturalizare
S-a schimbat complet conţinutul teoretic şi ideologic al învăţămîntului. Dacă pînă în 1918,
în şcolile din Basarabia, se propaga ideologia colonială rusă (misiunea de “eliberare” a
Rusiei ţariste în Balcani, unitatea imperiului rus, unitatea duhovnicească, existenţa unui
singur popor etc.), acum la baza conţinutului sistemului de învăţămînt au fost puse ideile
patriotice ale neamului românesc, ideile luptei pentru independenţă, eroismul în lupta de
veacuri pentru supravieţuire. Programele unice româneşti au contribuit la încadrarea reuşită
a învăţămîntului din Basarabia în sistemul de învăţămînt românesc, care-şi cucerise un
mare prestigiu în Europa.
Au existat şi greutăţi prin care a trecut învăţămîntul public din Basarabia. Nu fiecare ţăran
basarabean avea posibilitatea de a-şi da copiii la şcoală. Era lipsă de îmbrăcăminte şi
încălţăminte pentru elevi. Era insuficient numărul de şcoli şi de învăţători.
Basarabia anilor 1918-1940 nu mai era aceea din 1917. Sute de mii de copii au absolvit
şcoala românească, încadrîndu-se pregnant în viaţa spirituala a României reîntregite.