MARI FILOSOFI ȘI ÎNȚELEPȚI AI GRECIEI ANTICE

Tudorache-Ionescu Alexa-Ioana

Cls. A V-a C,

Scoala Gimnaziala ,, Constantin Savoiu”

PLATON

Filozof grec, născut la Atena într-o familie aristocratică, Platon (c. 427–347 î.e.n.) a avut parte
de o educaţie aleasă, aşa cum i se cuvenea oricărui tânăr grec înstărit. A fost profund influenţat
de ilustrul filozof Socrate şi de discipolii gânditorului şi matematicianului Pitagora.

Dupa ce a călătorit în bazinul mediteranean şi s-a implicat în viaţa politică a Siracuzei, un oraş
grec din Sicilia, Platon s-a întors în Atena, unde a întemeiat Academia. Considerată de mulţi
prima universitate din Europa, Academia a devenit nucleul cercetărilor matematice şi filozofice
ale vremii. Pe parcursul celor nouă veacuri de existenţă, mai exact din anul 387 î.e.n. până în
anul 529 e.n., Academia lui Platon şi-a pus amprenta asupra multor minţi

Învăţăturile lui Platon au influenţat profund convingerile religioase a milioane de oameni,

inclusiv ale celor ce se consideră creştini — dintre care mulţi cred în mod eronat că aceste
convingeri se bazează pe Biblie. Între cele mai semnificative învăţături ale lui Platon este cea
potrivit căreia oamenii au un suflet nemuritor, care supravieţuieşte morţii corpului fizic.

1
 MARI FILOSOFI ȘI ÎNȚELEPȚI AI GRECIEI ANTICE

ARISTOTEL

Aristotel s-a născut in 384 î.Hr în oraşul Stagira din Macedonia. Tatăl lui a fost un renumit
medic. A fost unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, clasic al filozofiei
universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice. Deși bazele filozofiei au fost puse
de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o,
putandu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine
stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica,
Etica.

La şaptesprezece ani, Aristotel a plecat la Atena pentru a studia la Academia lui Platon. A rămas
acolo vreme de douăzeci de ani, până la moartea lui Platon. S-ar putea ca Aristotel să fi moştenit
de la tatăl său interesul pentru biologie şi „ştiinţele practice"; sub influenţa lui Platon, el şi-a
cultivat înclinaţia spre speculaţia filozofică.

 După moartea lui Platon, a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. De

fapt este începutul unei serii de călătorii pentru cunoașterea și studiul formelor de stat și de
conducere existente la acea perioadă. 

 Aristotel a revenit în Macedonia pentru a deveni tutorele particular al fiului regelui, un

adolescent de treisprezece ani care avea să fie cunoscut în istorie sub numele de Alexandru
Macedon (356-323 î.Hr.) sau Alexandru cel Mare. Aristotel i-a fost dascăl lui Alexandru timp de
3 ani.

S-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăților grecești i-
a dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală – Liceul Lykeion (școala
peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani
și își va continua neobosit cercetările.

2
 MARI FILOSOFI ȘI ÎNȚELEPȚI AI GRECIEI ANTICE

In 322 î.Hr Aristotel moare in Chalkis, capitala insulei Euboea din Grecia, la varsta de 62 de
ani. La conducerea școlii îi succede Theofrast, cel mai important discipol al său.

Latura cantitativă a contribuţiei lui Aristotel este impresionantă. Patruzeci şi şapte din operele lui
au supravieţuit, iar izvoarele antice îi atribuie nu mai puţin de o sută şaptezeci de cărţi. Uluitor
este însă nu atât numărul cărţilor, cât paleta extrem de largă a erudiţiei sale. Lucrările lui
ştiinţifice constituie practic o enciclopedie a cunoştinţelor ştiinţifice din vremea sa. 

PITAGORA

580 î.Hr pare sa fie, cu aproximatie, anul in care s-a nascut Pitagora. A fost un matematician si
filozof grec, originar din insula Samos. S-a nascut aici, dar la maturitate a calatorit mult si apoi a
trait in Italia (colonia greceasca Crotona), unde conducea partidul aristrocratic. Scrierile sale nu
s-au pastrat. Tradiția ii atribuie descoperirea teoremei geometrice si a tablei inmultirii, care ii
poartă numele. Ideile si descoperirile lui nu pot fi deosebite cu certitudine de cele ale discipolilor
apropiati.
 A fost fondatorul unei  comunitati religioase din sudul Italiei, iar despre viata sa se mai stie ca
era fiul unui negustor. 
Intre anii 495-500 î.Hr, se pare ca Pitagora s-ar fi stins din viata, la Metaponto, Italia, insa
invatatura sa a supravetuit dupa disparitia sa, pana in zilele noastre. El acorda o importanta
divina numerelor si disciplinelor legate de aceastea: geometria, aritmetica si muzica.
Matematicienii din scoala pitagoreica, intemeiata in coloniile din sudul Italiei, dupa moartea sa,
au facut descoperiri importante in geometrie, matematica, astronomie.
"Teorema lui Pitagora", stiuta de micii matematicieni de pretutindeni, spune ca intr-un triunghi
dreptunghic, patratul ipotenuzei este egal cu suma patratelor catetelor (a2 = b2+c2).

3
 MARI FILOSOFI ȘI ÎNȚELEPȚI AI GRECIEI ANTICE

SOCRATE

Socrate este unul dintre cei mai importanți și cunoscuți filosofi ai lumii, deși acesta nu a lăsat
moștenire nici măcar o lucrare scrisă. Născut în 469 înaintea erei noastre, în Atena, Socrate avea
să devină unul dintre personajele controversate din oraș, atitudinea lui stârnind controverse și
aducându-i, în final, sfârșitul, la vârsta de 70 de ani. Socrate a fost condamnat la moarte pentru
mai multe motiveprintre care se numara si necredință în zeii atenieni.

Cunoscut pentru ”metoda socratică”, aceea ce promovează descoperirea unor noi orizonturi

printr-un proces continuu de întrebări și pentru faptul că apreciază viața lipsită de întrebări ca
fiind fără scop, Socrate avea să își atragă multiple antipatii întrucât se considera a fi mai înțelept
decât ceilalți. Conform spuselor unui oracol, Socrate era cel mai înțelept om al orașului.
Neîncrezător în profeția oracolului și conștient de faptul că nu cunoaște nimic (conform spuselor
sale), Socrate se conversează cu cei mai de vază oameni ai orașului și constată că aceștia se
proclamă experți, deși, în realitate, au carențe considerabile. Astfel, Socrate constată că ignoranța
sa de gradul întâi îl plasează deasupra celor cu o ignoranță de gradul doi, auto-proclamați
cunoscători.

Socrate a rămas în istorie ca unul dintre marii înțelepți, în ciuda faptului că se considera pe sine
ca fiind ignorant. În plus, urmând firul cronologic, Socrate a avut un rol crucial în dezvoltarea
lui Platon, care la rândul său a fost profesorul lui Aristotel, cei trei fiind considerate parintii
filosofiei clasice, cu o contribuție majoră în dezvoltarea ulterioară a celorlalți mari filosofi.

4
 MARI FILOSOFI ȘI ÎNȚELEPȚI AI GRECIEI ANTICE

ARHIMEDE

Arhimede este un mare savant grec, principalele lui interese fiind matematica, fizica, astronomia
şi ingineria. Fiu al astronomului Fidas, el s-a născut în Siracuza, Sicilia, în anul 287 î. Hr. Totuşi,
data naşterii este aproximativă, find bazată pe raţionamentul unui savant bizantin, John Tzetzes.
A existat şi o biografie a lui Arhimede scrisă de un prieten de-al său, însă aceasta s-a pierdut,
astfel neştiindu-se unele lucruri despre el, cum ar fi dacă a fost vreodată căsătorit sau dacă a avut
copii. Arhimede a studiat în Alexandria, Egipt, unde i-a cunoscut pe marii matematicieni Conon
din Samos, Dositheos din Pelusion şi Eratostene. A murit în anul 212 î.Hr, în timpul celui de-al
Doilea Război Punic, când oraşul Siracuza a fost capturat de romanii conduşi de Generalul
Marcus Claudius Marcellus. Se spune că Arhimede studia o diagramă matematică atunci când un
soldat a venit la el să îl ducă în faţa Generalului, însă acesta a refuzat, spunând că trebuie mai
întâi să îşi termine treaba. Soldatul s-a înfuriat şi l-a ucis pe Arhimede, ale cărui ultime cuvinte ar
fi fost: “Nu-mi deranja cercurile", făcând referire la diagrama sa. onform dorinţei sale,
mormântul îi este împodobit cu o pictură ce reprezintă un cilindru circumscris unei sfere. Acest
mormânt a fost descoperit de Cicero, chestor roman, în anul 76 î.Hr.

Arhimede a avut contribiutii notabile în domeniul matematicii, fizicii, tehnologiei:

Cea mai cunoscută lucrare a sa este „Măsurarea cercului” , ea conţinând trei teoreme, fiind însă
doar începutul unei munci lungi şi anevoioase.

Un alt tratat important este “Cuadratura parabolei” , scris de Arhimede în secolul III î.Hr.  sub
forma unei scrisori adresate prietenului său, Dositheus, cuprinzând douăzeci şi patru de teoreme
despre parabole.

O altă carte interesantă şi chiar îndrăzneaţă este “Calculul firelor de nisip” . Arhimede doreşte să
calculeze câte fire de nisip încap în Universul cunoscut până atunci. Pentru a face asta, Arhimede

5
 MARI FILOSOFI ȘI ÎNȚELEPȚI AI GRECIEI ANTICE

a fost nevoit să estimeze dimensiunea Universului, bazându-se pe modelele existente în acea

perioadă, aceasta nefiind însă singura problemă. El trebuia de asemenea să găsească o metodă de
a lucra cu numere extrem de mari. Reuşeşte în cele din urmă să enunţe un număr egal cu 1 urmat
de 800 de milioane de zerouri, un număr mult mai mare decât firele de nisip ce ar încăpea în
univers, pe care le-a estimat  la 1051.

O altă lucrare de care Arhimede era foarte mândru este „Despre sferă şi cilindru”, motiv pentru
care a cerut ca în mormântul lui să fie desenate cele două figuri geometrice. Arhimede
demonstrează că raportul dintre aria unei sfere şi cea a cilindrului circumscris este egală cu
raportul dintre volumele celor două corpuri (şi anume exact 2/3).

 Arhimede a scris lucrări importante şi în domeniul fizicii, cum ar fi „Despre echilibrul

planelor”, o lucrare compusă din două părţi în care se explică legile pârghiei, care nu erau
formulate concret până atunci. De asemenea, este calculat şi centrul de greutate al unor figuri
geometrice precum paralelogramul, triunghiul sau pârghia.

În prefaţa cărţii „Despre spirale”, Arhimede spune că „s-au scurs mulţi ani de la moartea lui
Conon”. Conon din Samos, un astronom grec, a murit în anul 220 î.Hr., ceea ce sugerează că
unele lucrări au fost scrise când Arhimede avea o vârstă înaintată.

Cea mai importantă lucrare este totuşi „Despre corpurile plutitoare”, formată din două volume.
Aici este formulat Principiul Hidrostaticii care spune că un corp scufundat într-un fluid este
împins de către fluid, de jos în sus, cu o forţă egală cu greutatea volumului de fluid dezlocuit de
către corp.

Conform lui Vitruvius, un scriitor roman, povestea spune că regelui Hieron II din Siracuza i s-a
făcut o nouă coroană, iar acesta vroia să ştie dacă este făcută din aur pur sau dacă era amestecată
cu argint. Unicul mod de a măsura densitatea coroanei, pe atunci, era topirea şi modelarea sa
într-un  obiect cu formă regulată, însă regele nu era de acord cu distrugerea ei. Măcinat de
această dilemă, Arhimede găseşte o soluţie atunci când vrea să facă o baie, iar o parte din apa se
varsă din cadă atunci când se scufundă în ea. Fericit că are un răspuns, Arhimede iese dezbrăcat
pe străzile Siracuzei strigând „Evrika!”, ceea ce înseamnă „Am găsit!”. Reuşind să calculeze
densitatea coroanei, el îşi dă seama că aceasta nu este făcută din aur pur, iar hoţul primeşte o
pedeapsă pe măsură.

6
 MARI FILOSOFI ȘI ÎNȚELEPȚI AI GRECIEI ANTICE

Nu numai că Arhimede a fost un foarte bun fizician şi matematician, dar a fost şi un mare
inventator. Multe dispozitive au fost inventate de el în scopul apărării oraşului Siracuza, cum ar
fi catapultele care puteau fi ajustate în aşa fel încât proiectilele erau aruncate la o distanţă
variabilă.

Gheara lui Arhimede este o altă armă folosită împotriva navelor romane, în timpul asediului
Siracuzei (214-212 î.Hr). Aceasta era formată dintr-un braţ asemănător cu cel al macaralei, de
care erau suspendate cârlige cu care puteau fi înşfăcate vasele din apropiere şi zdruncinate
puternic sau chiar scufundate.

Şurubul lui Arhimede este un mecanism spiralat al cărui scop este transferarea apei la un nivel
mai înalt. Un scriitor grec ne spune că Arhimede a inventat acest dispozitiv când regele care
domnea atunci, Hieron II, i-a cerut să construiască o navă uriaşă. Este vorba despre cea mai mare
navă construită până atunci, Siracuzia. Această navă era capabilă să transporte 600 de oameni,
plus un templu dedicat zeiţei Afrodita. Unele scrieri sugerează că această invenţie nu era tocmai
originală, un mecanism asemănător folosindu-se cu 300 de ani înaintea lui Arhimede pentru
irigarea Grădinilor Suspendate din Babilon.