Curs LaTeX PDF

Cuprins
1 Structura unui document. Preambulul . . . . . . . . . . . . . . . 1
2 Sintaxa LATEX . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.1 Comenzi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.2 Medii de lucru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
2.3 Pachete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
3 Formatarea textului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
3.1 Caractere speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
3.2 Spaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
3.3 Fonturi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
3.3.1 Fonturi colorate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
3.4 Alinierea şi formatarea paragrafelor . . . . . . . . . . . . . . 23
4 Pagina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
4.1 Aspectul paginii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
4.2 Antetul şi subsolul paginii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
4.2.1 Note de subsol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
5 Structura unui document . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

5.1 Pagina de titlu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
5.1.1 Inserarea de imagini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
5.1.2 Mini-pagini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49
5.2 Secţiuni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
5.3 Cuprinsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
5.4 Bibliografia. Indexul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
6 Expresii matematice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
6.1 Modul matematic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
6.2 Operaţii, relaţii, funcţii, simboluri . . . . . . . . . . . . . . . . 70
6.3 Matrice. Mediile matrix şi array . . . . . . . . . . . . . . . 85
6.4 Mediul de lucru de tip teoremă . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
7 Tabele. Mediul tabular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
8 Liste . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
9 Clasa beamer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
Indice de nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
Bibliografie selectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Capitolul 1
Structura unui document.

Preambulul
Structura unui fis, ier LATEX este, în linii mari, următoarea


\documentclass[...]{...} 
.. Preambul
. 

\begin{document} 


..

. Corp


\end{document}


Preambulul este prima parte a fis, ierului care cont, ine parametrii globali de
procesare pentru întregul document, precum tipul sau clasa documentu-
lui formatarea paginii, setări pentru antet s, i subsol, eventual poate cont, ine
pachete LATEX pentru instruct, iuni suplimentare precum s, i noi instruct, iuni.
Orice fis, ier LATEX trebuie să înceapă cu această comandă:
\documentclass[optiune1,optiune2]{clasa}
Ment, ionăm că a scrie o comandă în Preambul înseamnă a o scrie după

\documentclass s, i înainte de \begin{document}.
Clasa (sau stilul sau tipul) unui document LATEX este un argument obli-
gatoriu în comanda de mai sus s, i defines, te câteva formatări de bază ale
întregului document. Clasa poate fi:
• article: pentru crearea de articole s, tiint, ifice, rapoarte etc.
1
2 1. Structura unui document. Preambulul
• book: pentru crearea de cărt, i
• report: pentru crearea de: rapoarte mai mari (ce cont, in, eventual,
mai multe capitole); cărt, i de dimensiuni mai mici; teze etc.
• beamer: pentru crearea de slide-uri
• slides: pentru crearea de slide-uri.
Opt, iunile standard ale comenzii \documentclass sunt următoarele

(putem avea mai multe opt, iuni, separate prin virgulă):
Formatarea Opt, iuni

Dimensiunea fontului1 10pt (implicit), 11pt, 12pt
letterpaper (implicit), a4paper,
Dimensiunea paginii a5paper, b5paper,
legalpaper, executivepaper
Orientarea paginii portrait (implicit), landscape
Coloane de text onecolumn (implicit), twocolumn
oneside
Tipul de afis, are (implicit pentru article s, i report),
twoside (implicit pentru book)

Numerotarea ecuat, iilor leqno
se va face în partea stângă (implicit este numerotarea la dreapta)
Alinierea formulelor fleq
se face în partea stângă (implicit este alinierea centrată)
notitlepage (implicit),
Afis, area titlului titlepage

(se creează o pagină de titlu separată,
incluzând abstractul)
1
LATEX acceptă următoarele unităt, i de măsură: mm (milimetri), cm (centimetri), in (inch),
pt (point), em (lăt, imea literei M, conform fontului folosit) s, i ex (înălt, imea literei x, conform
fontului folosit) (vezi s, i Nota 38). Avem următoarea legătură între unităt, ile de măsură: 1
point ≈ 0.3515 mm ≈ 0.0138 inch.
3
Exemplul 1.1
\documentclass[12pt,twoside,a4paper]{article}

Tot în Preambul pot fi introduse s, i comenzi (sau definit, ii) care să influen-
t, eze stilul (sau respectiv să fie funct, ionale) întregului document.
Tot în Preambul se poate stabili s, i dimensiunea paginii afis, ate a docu-
mentului (vezi Sect, iunea 4.1).
Corpul (body) sau textul efectiv al oricărui document LATEX este cuprins
între următoarele două comenzi:
\begin{document} ... \end{document}
Orice urmează după \end{document} este ignorat la compilare.

Ment, ionăm s, i semnul % care desemnează începutul unui comentariu.
Când LATEX întâlnes, te semnul % într-un fis, ier ignoră, la compilare, restul
liniei curente.
Comentariile nu vor face parte din versiunea tipărită a documentului
creat.
Un fis, ier LATEX va avea extensia .tex. Acesta poate fi redactat în orice
sistem de operare utilizând orice editor de texte. Există câteva editoare de
texte specializate pe pregătirea s, i compilarea fis, ierelor LATEX:
• pentru Windows, Linux s, i macOS: TEXMAKER, TEXstudio, TEXworks,

TEXmacs etc.;
• doar pentru Windows: WinEdt, WinShell etc.
De exemplu, în WinEdt compilarea se face astfel:
• fie folosind butonul PDFTeXify (o singură compilare + deschiderea

PDF-ului obt, inut cu PDF Viewer-ul asociat în WinEdt, cum ar fi sau
SumatraPDF2 sau Adobe Reader),
• fie tastând F9 (compilare de trei ori + deschiderea PDF-ului),
• fie folosind shortcut-ul Shift + Ctrl + P (compilare de trei ori +

deschiderea PDF-ului),
2
SumatraPDF are avantajul că atunci când se face dublu click, în PDF, pe o expresie, se
deschide, folosind WinEdt-ul, fis, ierul .tex în locul indicat în PDF.
4 1. Structura unui document. Preambulul
• fie folosind butonul PDFLaTeX (o singură compilare); dacă se tastează

F8 se va deschide s, i PDF-ul.
Exemplul 1.2
% Fisierul acesta este salvat cu numele
%„Primul_fisier_LaTeX.tex”
% Textul de mai sus este un comentariu
\documentclass[12pt]{article}
\begin{document}
Primul r\^{a}nd \^{i}n \LaTeX{}.\\
Al doilea r\^{a}nd \^{i}n \LaTeX{}.
Al treilea r\^{a}nd \^{i}n \LaTeX{}.\newline
Al patrulea r\^{a}nd \^{i}n \LaTeX{}.
\end{document}
Exemplul 1.3 În cazul în care o anumită expresie matematică se repetă este

preferabil să o putem defini ca o singură comandă s, i astfel să o apelăm mai
us, or. Acest lucru se poate face folosind comanda3 \newcommand ce trebuie
scrisă în Preambul.
Astfel dacă scriem, de exemplu, comenzile4
\newcommand{\R}{\mathbb{R}}
\newcommand{\fct}{f:\R^{m}\rightarrow \R^{n}}
\newcommand{\derpart}[2]{\frac{\partial#1}{\partial#2}}
\newcommand{\vect}[1]{(x_1,x_2,\ldots,x_{#1})}
\newcommand{\vectgen}[2]{(#1_1,#1_2,\ldots,#1_{#2})}
atunci obt, inem comenzile scurte, pe care le putem folosi în cadrul Corpului
3
Trebuie să facem distinct, ia între comenzile \newcommand s, i \renewcommand.Astfel,
\newcommand defines, te o nouă comandă (trebuie ca aceasta să nu fie deja definită) cu
ajutorul altor comenzi deja definite; este o definit, ie complet nouă (s, i nu poate suprascrie o
comandă deja existentă) iar
\renewcommand redefines, te o comandă deja definită; este o redefinit, ie (s, i suprascrie o

comandă deja existentă).
4
Deoarece apar diverse simboluri matematice, trebuie să apelăm în Preambul pachetul
amssymb, i.e. să scriem comanda \usepackage{amssymb}
5
fis, ierului,
Input (Comanda) Output (Rezultatul)

$\R$ R
$\fct$ f : Rm → Rn
∂F
$\derpart{F}{x}$ ∂x
$\mathbf{y}=\vect{5}$ y = (x1 , x2 , . . . , x5 )
$\mathbf{v}=\vectgen{u}{7}$ v = (u1 , u2 , . . . , u7 )

Capitolul 2
Sintaxa LATEX
2.1 Comenzi
Sintaxa LATEX constă în comenzi s, i medii (environments) care sunt un fel
de instruct, iuni, ce apar intercalate cu textul propriu-zis al documentului,
create pentru a efectua diverse sarcini. Asemenea instruct, iuni sunt defi-
nite în diferite pachete (packages). În continuare, în prezentul text, toate
comenzile, mediile s, i pachetele LATEX sunt scrise cu fontul Teletypefont (sau
Typewriter) (vezi tabelul de la pagina 19).
O comandă LATEXeste o instruct, iune independentă utilizată ori pentru a
produce ceva nou (de exemplu, scrierea simbolului α), ori pentru a schimba
o formă deja existentă (de exemplu, producerea cuvântului italic).
Comenzile LATEX sunt case sensitive s, i au următoarea sintaxă:
\numecmd[optiune1,optiune2]{argument1}{argument2}
unde:
• \ (backslash) este semnul cu care încep, de obicei, comenzile, urmat

apoi de caractere, fără spat, ii între ele; de exemplu,

\LaTeX LATEX
\copyright
c
• numecmd este numele comenzii s, i este alcătuit:
7
8 2. Sintaxa LATEX
– de obicei, numai din litere (instruct, iuni cuvânt)

– uneori dintr-un caracter ce nu este literă (instruct, iuni simbol);
• multe comenzi cer nis, te argumente obligatorii (argument1, argu-

ment2 etc.) ce trebuie scrise între două acolade, după numele comen-
zii; de exemplu,
Input (Comanda5 ) Output (Rezultatul)

\textcolor{blue}{text colorat} text colorat
• multe comenzi au posibilitatea de a accepta nis, te instruct, iuni opt, io-

nale (optiune1,optiune2 etc.) ce trebuie scrise între paranteze pă-
trate, s, i separate între ele prin virgulă; de exemplu,
\documentclass[a4paper,11pt]{article}
• o comandă fără argumente va ignora spat, iile goale de după ultima

literă din numele comenzii; de exemplu,
Input (Comanda6 ) Output (Rezultatul)

\copyright 2018 2018
c
\copyright\ 2018
c 2018
\copyright{} 2018
c 2018
2.2 Medii de lucru

Un mediu de lucru (environment) LATEXeste o structură compusă din
două comenzi complementare s, i în cadrul căreia poate fi realizată o anu-
mită sarcină, de exemplu, scrierea unei ecuat, ii sau inserarea unei imagini.
Sintaxa generală a unui mediu este dată perechea de comenzi comple-
mentare:
\begin{numemediu} ... \end{numemediu}
unde:
5
Deoarece apare comanda\textcolor, trebuie să apelăm în Preambul pachetul color,
i.e. să scriem comanda \usepackage{color}
6
Simbolul este utilizat pentru a indica prezent, a unui spat, iu gol.
2.3. Pachete 9
• numemediu este numele mediului; de exemplu,
\begin{document} ... \end{document}
este mediul care creează Corpul fis, ierului LATEX;
• între \begin s, i \end se pot plasa orice alte comenzi sau alte medii;
• multe medii cer nis, te argumente obligatorii ce sunt plasate după \be-
gin{numemediu} s, i trebuie scrise între două acolade, de exemplu,
\begin{spacing}{1.3}
pentru a creea un spat, iu dintre linii de 1.3 pt.
• multe medii au posibilitatea de a accepta nis, te instruct, iuni opt, ionale

ce trebuie scrise între paranteze pătrate; de exemplu,
\begin{table}[t]
pentru a creea un tabel ce va fi pozit, ionat la începutul paginii datorită

opt, iunii t (top).
Alte exemple de medii de lucru: equation, align, enumerate, cen-

ter
2.3 Pachete
După prima comandă, care precizează tipul documentului, se pot in-
clude s, i alte comenzi s, i medii ce furnizează stiluri s, i pachete cu opt, iuni
ce nu sunt incluse în clasa standard a documentului. Acestea sunt cunos-
cute sub numele de pachete (packages) iar ele sunt, de asemenea, aplicabile
întregului document. Pentru a încărca un pachet următoarea comandă tre-
buie scrisă în Preambul:
\usepackage[optiune]{pachet}
unde pachet este numele pachetului, iar (ca s, i în cazul comenzilor s, i medi-
ilor) optiune este o listă de cuvinte cheie ce activează facilităt, i speciale ale
pachetului. Unele pachete fac parte din distribut, ia de bază a LATEX–ului,
altele sunt oferite separat.
Exemple de pachete:
10 2. Sintaxa LATEX
• amsmath (oferă posibilitatea de a produce expresii matematice de tip

AMS)
• amssymb (oferă posibilitatea de a produce simboluri matematice de

tip AMS)
• color (oferă posibilitatea de a produce texte colorate)
• fancyhdr (oferă posibilitatea de a modifica antetul s, i subsolul)
• graphicx (oferă posibilitatea de a insera imagini) etc.

Capitolul 3
Formatarea textului
3.1 Caractere speciale
Pentru a genera semne care nu sunt pe tastatură se folosesc comenzi

speciale. Pentru LATEX:
• aproape toate semnele de pe tastatură pot fi produse direct, deci sunt

caractere obis, nuite, care apar ca atare în rezultatul final. Acestea sunt:
– toate literele scrise cu sau fără majusculă, precum s, i toate cifrele
– parantezele ( ) [ ]
– semnele de citare7 ‘ ’
– semnele de punctuat, ie , ; : ! . ?
– operatorii matematici + - * / =
• celelalte treisprezece caractere de pe tastatură care nu sunt enume-

rate mai sus sunt utilizate în cadrul comenzilor LATEX (sunt caractere
speciale) s, i pot fi produse doar prin intermediul anumitor comenzi
(cu except, ia semnelor | " s, i @ ):
7
Semnul ‘ este cel care apare, în general, pe aceeas, i tastă cu simbolul ~
Semnul ’ este cel care apare, în general, pe aceeas, i tastă cu simbolul de citare "
11
12 3. Formatarea textului
Input Output Semnificat, ia în LATEX

(Comanda) (Rezultatul)
o pereche de $ creează
\$ $ modul matematic în
de tip inline
\% % marchează începutul
unui comentariu
argumentele obligatorii
\{ { ale unei comenzi sunt
scrise în cadrul { }
argumentele obligatorii
\} } ale unei comenzi sunt
scrise în cadrul { }
folosit pentru a scrie
\_ _ indici în modul
matematic
folosit pentru a scrie
\^{ } ^ exponent, i în
modul matematic
\& & separă coloanele

într-un tabel
$\backslash$ cele mai multe
\
\textbackslash comenzi LATEX încep cu \
folosit pentru a adauga
\~{ } ˜ tilda unei litere,
în modul text
\# #
| $|$ | generează o linie verticală

într-un tabel
@ @
" "
Pentru a adăuga un accent unei litere, trebuie scrisă comanda specifică

corespunzătoare accentului dorit, urmat apoi de litera căreia dorim să îi
punem acel accent. Să ment, ionăm că litera trabuie pusă între acolade.
Dar putem să nu izolăm litera prin acolade dar atunci: pentru accentele
obt, inute prin folosirea unei litere după \ trebuie să separăm litera printr-
3.1. Caractere speciale 13
un spat, iu; pentru accentele care nu sunt obt, inute prin folosirea unei litere
după \ nu este necesar să separăm litera printr-un spat, iu:
Nume Input Input Output

(Comanda) (variantă Comandă) (Rezultatul)
circumflex \^{a} \â â
breve \u{a} \u a ă
cedilla \c{a} \c a a̧
acute \‘{a} \‘a á
grave \’{a} \’a à
umlaut (trema) \"{a} \"a ä
tilde \~{a} \~a ã
macron \={a} \=a ā
overdot \.{a} \.a ȧ
caron \v{a} \v a ǎ
underdot \d{a} \d a a.
underbar \b{a} \b a a
¯
Ment, ionăm următoarea situat, ie: pentru a putea adăuga un semn diacritic,
în partea de sus, literelor i s, i j, trebuie să renunt, ăm mai întâi la punctul
de deasupra fiecărei litere. Versiunea fără punct a literelor i s, i j se obt, ine
folosind comenzile \i s, i respectiv \j
Prin urmare:

\^{\i} î
\”{\i} ï
\.{\i} i
\‘{\i} ì
\’{\i} í
(s, i similar pentru j cu observat, ia că nu toate fonturile suportă afis, area
literei j fără punct).
Pentru o listă completă de simboluri produse de LATEX vezi [5, Tabelul

7.33] sau https://www.math.uaic.ro/~maticiuc/didactic/LATEX_Symbols8 .
3.2 Spaţii
LATEXare propriile reguli în ceea ce prives, te spat, ierea. Spat, iile goale
(white spaces) consecutive, date, de exemplu, de tasta Space sau Tab:
• dacă sunt introduse în modul text, atunci sunt tratate ca un singur

spat, iu. Spat, iul la începutul unei linii este în general ignorat. O linie
goală între două linii de text defines, te doar sfârs, itul unui paragraf.
Mai multe linii goale sunt tratate ca una singură.
• dacă sunt introduse în modul matematic, atunci ele sunt complet ig-
norate, cu două except, ii:
– spat, iile care terminăPo comandă, de exemplu $\sum a_{n}$

care va produce pe an (comanda $\sum a_{n}$ va produce
o eroare);
– spat, iile din argumentul comenzii \text (cea care transformă
textul matematic într-un text normal); astfel dacă scriem $a,b
\text{ care sunt}$ vom obt, ine „a, b care sunt”.
• dacă numele unei comenzi este format din litere, atunci trebuie să
adaugi un spat, iu la sfârs, itul comenzii pentru a nu obt, ine o eroare; pe
de altă parte, când se va afis, a pagina, observăm că LATEX va neglija
acest spat, iu. Astfel, în caz că dorim un spat, iu după acest tip de co-
mandă, avem posibilitatea de a adăuga la final comenzile \ sau {}.
De exemplu, în loc de \LaTeX este recomandat să scriem9
\LaTeX{} sau \LaTeX\
Acum spaţiul de după aceasta comanda va fi luat în considerare.

Aceeas, i recomandare este s, i în cazul comenzii \textbackslash
8
În acest document sunt indicate atât comenzile cât s, i pachetele necesare obt, inerii sim-
bolurilor.
9
Dacă scriem \LaTeX reprezint\u{a} vom obt, ine „LATEXreprezintă” iar dacă scriem
\LaTeX{} reprezint\u{a} vom obt, ine „LATEX reprezintă”.
3.2. Spaţii 15
Exemplul 3.1 Scriind
O linie rupt\u{a} sau spa\c{t}iile

consecutive sunt tratate ca un singur spa\c{t}iu.
vom obt, ine

O linie ruptă sau spat, iile consecutive sunt tratate ca un singur spat, iu.
Exemplul 3.2 Scriind

O linie ce nu con\c{t}ine nimic (doar spa\c{t}ii goale
\^{i}ntre dou\u{a} linii de text) indic\u{a} \^{i}ncepu-

tul unui nou paragraf. Iar mai multe linii goale
sunt tratate la fel ca una singur\u{a}.

obt, inem
O linie ce nu cont, ine nimic (doar spat, ii goale
între două linii de text) indică începutul unui nou paragraf. Iar mai
multe linii goale
sunt tratate la fel ca una singură.
În tabelul următor enumerăm trei tipuri de liniut, e utile în cadrul mo-

dului text:
M - M M-M
M -- M M–M
M --- M M—M
LATEX desparte automat textul în linii de aceeas, i lungime precum s, i un

cuvânt de la sfârs, itul unei linii în silabe. Pot exista s, i situat, ii în care se
dores, te intervenirea manuală în formatare (la finalul unei linii, paragraf
sau pagini).
În acest sens avem comenzile:
\\ % întrerupe linia curentă

% s
, i trece la următoarea
\newline % întrerupe linia curentă

% s
\par % întrerupe paragraful curent

% s
, i trece la următorul
% inserarea unei linii goale

linie % între două linii de text
% va produce întreruperea
linie % paragrafului curent
% s
, i trecerea la următorul
\newpage % întrerupe pagina curentă

% s
\pagebreak % întrerupe pagina curentă

% s
\clearpage % întrerupe pagina curentă

% s
% întrerupe pagina curentă

\cleardoublepage % s
, i trece la următoarea pagină
% (impara, dacă e clasa book)
% indică punctul preferat unde
\- % LATEX poate face despărt
, irea
% în silabe
Dacă se dores, te adăugarea unui spat, iu vertical mai mare (fără a se in-
sera linii noi goale), atunci se introduce un spat, iu vertical de o dimensiune
specificată. Astfel avem următoarele variante de spat, ii verticale între două
linii ce pot fi folosite atât în modul text cât s, i în modul matematic:
\\[2cm] % va plasa10 un spat

, iu vertical
% de 2 cm
$\vspace{10pt}$ % va plasa un spat

, iu vertical
% de 10pt
$\vspace{-5pt}$ % va plasa un spat

, iu vertical
% negativ, de -5pt
$\smallskip$ % va plasa un spat

, iu vertical
% predefinit
10
Nu trebuie lăsat spat, iu după comanda \\ Astfel, comanda \\ [2cm] va genera o eroare.
3.2. Spaţii 17
$\medskip$ % va plasa un spat

, iu vertical
% predefinit
$\bigskip$ % va plasa un spat

, iu vertical
% predefinit
În LATEX mai există s, i următoarele variante de spat, iere orizontală s, i ver-

ticală:
\hspace{2.5cm} % va plasa un spat

, iu orizontal
% de 2.5 cm.
\hspace{-2.5cm} % va plasa un spat

, iu orizontal
% negativ, de -2.5 cm.
% va plasa un spat , iu orizontal
% până la capătul liniei
\hfill11 % (tot textul ce urmează după
% această comandă va fi scris
% la sfârs, itul liniei curente)
% va plasa un spat , iu vertical

% până la capătul de jos
\vfill % al paginii
% (tot textul ce urmează după
% la sfârs, itul paginii curent)
11
Dacă sunt două sau mai multe comenzi \hfill pe aceas, i linie, atunci spat, iul orizontal
este împărt, it în părţi egale (în funcţie de câte ori apare comanda). Acelaşi lucru este valabil
şi pentru comanda \vfill (în ceea ce priveşte spaţierea verticală în cadrul unei pagini)
precum şi pentru comanda \dotfill
Astfel, dacă scriem ABC \hfill \c{s}i \hfill DEF
vom obt, ine
ABC şi DEF
Iar dacă scriem \hfill ABC \hfill

vom obt, ine
ABC
% va plasa o linie punctată

\dotfill12 % (tot textul ce urmează după
% va plasa o linie continuă

\hrulefill % (tot textul ce urmează după
În tabelul următor enumerăm diverse tipuri de spat, ii orizontale ce pot fi

folosite atât în modul text cât s, i în modul matematic (cu except, ia comenzii
\mspace ):
Input Output Observat, ii

(Comandă) (Rezultatul)
se pot specifica oricâte unităt, i
M$\mspace{1mu}$M MM mu (= 1/18 em) dorite
(pentru em vezi Nota 38)
M\,M sau MM 3/18 dintr-un quad
M\thinspace M
M\:M sau MM 4/18 dintr-un quad
M\medspace M
M\;M sau MM 5/18 dintr-un quad
M\thickspace M
M~M MM
M\ M MM
mărimea spat, iului \quad
M\quad M M M este egală cu mărimea fontului
declarată în Preambul,
adică 10pt, 11pt sau 12pt.
M\qquad M M M dublul unui quad
M\hspace{9pt}M M M
12
Comanda \dotfill este utilă, de exemplu, atunci când se doreşte realizarea manuală a
unui Cuprins, a unei liste sau a unui barem de corectare.
3.3. Fonturi 19
M$\mspace{-1mu}$M MM
M\!M MM -3/18 dintr-un quad
M\!\!M MM
M\!\!\!M MM
M\hspace{-9pt}M M
M un spat, iu negativ util pentru a
crea noi simboluri matematice
3.3 Fonturi
În LATEXexistă trei moduri de a procesa texte: modul paragraf, modul
LR s, i modul matematic. Modul paragraf este pentru a produce texte nor-
male, cu ruperea automată a cuvintelor (la sfârs, itul unei linii, dacă este
cazul), a liniilor s, i a paginilor în scopul potriviri textului în cadrul dimensi-
unilor paginii. În contrast, modul LR produce texte de la stânga la dreapta
dar fără aranjarea automată făcută de modul paragraf. Pe de altă parte,
modul matematic este folosit pentru a scrie expresii matematice. Modul
paragraf s, i cel LR vor fi denumite generic modul text.
Tipurile de fonturi utilizate de LATEX pentru modul text sunt clasificate
în patru categorii: familia, seria, forma s, i mărimea:
Tipul Variantele Input Output

Serif (implicit) \textrm{Text} Text
Familia Sans serif \textsf{Text} Text
Typewritter \texttt{Text} Text
Medium (implicit) \textmd{Text} Text
Seria
Boldface \textbf{Text} Text
Upright (implicit) \textup{Text} Text
Italic \textit{Text} Text
Forma Slanted \textsl{Text} Text
S MALL C APS \textsc{Text} T EXT
Emphasized \emph{Text} Text
tiny \tiny{Text} Text
script \scriptsize{Text} Text
foot note \footnotesize{Text} Text

small \small{Text} Text
normal (implicit) \normalsize{Text} Text
Mărimea large \large{Text} Text
Large \Large{Text} Text
LARGE \LARGE{Text} Text
huge \huge{Text} Text
Huge \Huge{Text} Text
Ment, ionăm că sunt posibile s, i diferite combinat, ii (coerente) de familii,
serii, forme s, i mărimi. De exemplu, putem scrie
\textit{\textbf{proba}} proba
De asemenea, dacă se dores, te schimbarea fontului pentru un parte mai

mare de text, atunci există posibilitatea să scriem la începutul port, iunii
vizate, de exemplu \bfseries. Tot textul ce urmează va fi scris bold. Pen-
tru a reveni la fontul init, ial, cel predefinit al documentului, se utilizează
comanda \normalfont.
Câteva tipuri de fonturi utile pentru modul matematic, în cadrul LATEX,
sunt următoarele (pentru diversele spat, ii din modul matematic vezi tabelul
de la pagina 18):
Denumirea Input Output

Roman $\mathrm{A\,B\,C}$ ABC
Caligraphic $\mathcal{A\ B\ C}$ ABC
Blackboard Bold13 $\mathbb{A~B~C}$ ABC
13
Deoarece apare simbolul matematic de tipul A, trebuie să apelăm în Preambul pachetele
amssymb s, i amsfonts
3.3. Fonturi 21
Mathematical \boldmath{$A\;B\;C\;abc$} A B C abc

boldface14
Boldface $\mathbf{ABC\;abc}$ ABC abc
Fraktur15 $\mathfrak{ABC\;abc}$ ABC abc
3.3.1 Fonturi colorate

LATEX are posibilitatea de a colora fonturi. Pentru aceasta trebuie apelat
pachetul color
Sunt trei tipuri de combinat, ii de culori: gray (negru s, i alb), rgb (ad-
ditive primaries: combinat, ie de ros, u, verde s, i albastru) s, i cmyk (subtractive
primaries: combinat, ie de turcoaz, purpuriu, galben s, i negru).
Utilizând comanda \definecolor pot fi produse diverse alte culori,
dând valori parametrilor16 :
\definecolor{numeculoare}{gray}{g}
unde g ∈ [0,1]
\definecolor{numeculoare}{rgb}{r,g,b}
unde r,g,b ∈ [0,1]
\definecolor{numeculoare}{cmyk}{c,m,y,k}
unde c,m,y,k ∈ [0,1]
unde numeculoare este numele noii culori definite de noi.

Culorile
black, white, red, green, blue, cyan, magenta, yellow

14
Deoarece apare fontul matematic de tipul A, trebuie să apelăm în Preambul pachetul
amssymb
15
Deoarece apare fontul matematic de tipul A, trebuie să apelăm în Preambul pachetele
amssymb s, i amsfonts
16
Parametrii reprezintă cantitatea de:
g: gri (gray) r: ros, u (red) c: turcoaz (cyan)
g: verde (green) m: purpuriu (magenta)
b: albastru (blue) y: galben (yellow)
k: negru (black)
sunt culori predefinite17 (deci nu mai trebuie să fie definite în prealabil).
O dată ce culorile sunt definite (în caz că este necesar), se pot obt, ine
texte colorate folosind comanda
\textcolor{culoare}{text}
unde culoare este culoare în care se dores, te colorarea textului iar text
este textul ce se dores, te a fi colorat.
Exemplul 3.3 Comanda

\textcolor{magenta}{„Text colorat”}
va produce
„Text colorat”
Exemplul 3.4 Tot în cadrul pachetului color avem s, i comenzile

\colorbox{culoare fundal}{text}
\fcolorbox{culoare margine}{culoare fundal}{text}
\pagecolor{culoare}
De exemplu,
\colorbox{magenta}{\textcolor{black}
{Text negru \^{i}ntr-un cadru purpuriu}}
va produce
Text negru într-un cadru purpuriu
\fcolorbox{blue}{magenta}{\textcolor{black}
{Text negru \^{i}ntr-un cadru purpuriu cu
margine albastr\u{a}}}
va produce
17
De exemplu,
black este dat de \definecolor{black}{gray}{0}
white este dat de \definecolor{white}{gray}{1}
red este dat de \definecolor{red}{rgb}{1,0,0}
cyan este dat de \definecolor{cyan}{rgb}{0,1,1}
magenta este dat de \definecolor{magenta}{rgb}{1,0,1}
yellow este dat de \definecolor{yellow}{rgb}{1,1,0}
3.4. Alinierea şi formatarea paragrafelor 23
Text negru într-un cadru purpuriu cu margine albastră
\pagecolor{green} va colora în verde toate paginile începând cu

locul unde este scrisă această comandă.
Exemplul 3.5 Atât textul obis, nuit cât s, i textul de tip matematic pot fi colo-
rate cu comanda \color
Astfel, dacă scriem
\color{cyan} , ,Text colorat’ ’ \color{black}
obt, inem
„Text colorat”
(am adăugat, la sfârs, it, comanda \color{black} pentru a stopa efec-
tul comenzii \color{cyan})
iar dacă scriem

\color{cyan} $ x^2 + y^2 & = r^2 $ \color{black}
obt, inem
x2 + y 2 = r 2
Ment, ionăm că \color se poate aplica în cazul oricărui text de tip ma-
tematic, de exemplu s, i în cazul textului matematic introdus prin mediul
equation sau prin mediul align (vezi Sect, iunea 6.1)
3.4 Alinierea şi formatarea paragrafelor

Paragrafele sunt, în mod implicit, aliniate s, i la stânga s, i la dreapta (jus-
tified). Dacă se dores, te centrarea unui text se foloses, te mediul
\begin{center} ... \end{center}

Acest mediu permite folosirea în cadrul lui a comenzii \\
Acelas, i efect se poate obt, ine s, i dacă se foloses, te, în cadrul unui mediu
oarecare, comanda
\centering
Efectul comenzii dispare după ce mediul se termină.
O singură linie se poate centra dacă se foloses, te comanda
\centerline{...}
Dacă se intent, ionează alinierea la stânga se va folosi mediul
\begin{flushleft} ... \end{flushleft}
Acelas, i efect se poate obt, ine s, i dacă se foloses, te, în cadrul unui mediu oare-
care, comanda
\raggedright
Pentru aliniere la dreapta se va folosi mediul
\begin{flushright} ... \end{flushright}
Acelas, i efect se poate obt, ine s, i dacă se foloses, te, în cadrul unui mediu oare-
care, comanda
\raggedleft
Exemplul 3.6
\begin{flushleft}
Acest text este\\ aliniat la st\^{a}nga.
\LaTeX{} nu va \^{i}ncerca s\u{a} fac\u{a}
toate liniile de aceea\c{s}i lungime.

\end{flushleft}
Exemplul 3.7
\begin{flushright}
Acest text este\\ aliniat la dreapta.
\LaTeX{} nu va \^{i}ncerca s\u{a} fac\u{a}
toate liniile de aceea\c{s}i lungime.

\end{flushright}
În LATEX sunt doi parametri care influent, ează aspectul unui paragraf.
Unul este legat de indentarea paragrafelor (care este specifică clasei docu-
mentului) s, i este dat de \parindent Lungimea implicită a indentării poate
fi modificat cu ajutorul comenzii \setlength
De exemplu, (sunt două variante de scriere)
\setlength{\parindent}{1cm} \parindent = 1cm
Dacă se dores, te începerea paragrafului fără indent (spat, iu orizontal au-

tomat din fat, a unui paragraf nou) (sunt situat, ii când acesta apare în mod
implicit), se va adăuga, la începutul paragrafului, comanda \noindent
Dacă, dimpotrivă, se dores, te începerea paragrafului cu indent (sunt

situat, ii când acesta nu apare în mod implicit), se va adăuga, la începutul
paragrafului, comanda \indent sau comanda \hspace{\parindent}
Celălalt parametru este spat, ierea verticală dintre paragrafe s, i este con-
trolat de \parskip, care poate fi s, i el modificat folosind tot comanda \set-
length.
De exemplu (sunt două variante de scriere),
\setlength{\parskip}{1cm} \parskip = 1cm
Ment, ionăm că efectele comenzilor \parindent s, i \parskip sunt glo-

bale, o dată scrise ele act, ionează asupra tuturor paragrafelor ce urmează.
De aceea este bine să le scriem chiar în Preambulul documentului.
Exemplul 3.8
Acesta este primul paragraf. \par Acesta este al
doilea paragraf.
\par \parindent = 2cm Acesta este al treilea
paragraf, cu un indent de 2 cm
\par \noindent \parskip = 1mm Acesta este al patrulea
paragraf, \c{s}i este f\u{a}r\u{a} indent.
\^{I}ncep\^{a}nd de acum, toate paragrafele vor avea
spa\c{t}ierea vertical\u{a} dat\u{a} de \parskip=4mm
\par Acesta este ultimul paragraf.
Dacă se dores, te schimbarea spat, iului dintre liniile întregului document

(deci trebuie pusă în Preambul) se poate utiliza comanda \linespread
De exemplu18 ,
% spat
, ierea liniilor este setată
\linespread{1.3} % la un factor de 1.5 fat , ă de
% spat
, ierea normală normală
% spat
, ierea liniilor este setată
\linespread{1.6} % la un factor de 2 fat, ă de
% spat
, ierea normală
Se pot folosi, de asemenea, s, i următoarele comenzi (trebuie apelat pachetul

setspace )
\singlespacing % spat
, ierea normală
% a liniilor
\doublespacing % spat
, ierea dublă
% a liniilor
\onehalfspace % spat
, ierea la 1.5 fat
, ă de
% spat
, ierea normală
\setstretch{factor} % setează spat

, iul
% dintre linii
Comenzile precedente pot fi folosite în Preambul, pentru întreg docu-

mentul, sau în Corpul documentului (au efect începând cu locul de unde
sunt scrise) sau în cadrul unui mediu oarecare.
Acelas, i efect se poate obt, ine s, i dacă se folosesc mediile
\begin{singlespace} ... \end{singlespace}

\begin{doublespace} ... \end{doublespace}
\begin{onehalfspace} ... \end{onehalfspace}
\begin{spacing}{factor} ... \end{spacing}{factor}
Exemplul 3.9
18
În cadrul unei clase standard, fără nici o opt, iune adăugată, cu un font de 10pt, distant, a
dintre două linii succesive este de 12pt. Deci raportul dintre mă rimea fontului s, i distant, a
standard dintre două linii este de 1.2. Prin urmare, setarea unui factor de 1.3 (în raport
cu factorul 1.2, adică 1.3 x 1.2) va duce la un facor de distant, are de aproximativ 1.5
(s, i respectiv aproximativ 2 în cazul setării factorului 1.6 ).
% trebuie pachetul \usepackage{setspace}

\begin{singlespace}
Acest paragraf \\ are o spa\c{t}iere \\ normal\u{a}
\^{i}ntre linii. \\
\end{singlespace}
\begin{doublespace}
Acest paragraf \\ are o spa\c{t}iere \\ dubl\u{a}
\^{i}ntre linii. \\
\end{doublespace}
\begin{spacing}{2.5}
Acest paragraf \\ are o spa\c{t}iere \\ \c{s}i mai
mare \^{i}ntre linii.
\end{spacing}
Capitolul 4
Pagina
4.1 Aspectul paginii

Dimensiunile paginilor unui document se stabilesc în Preambulul do-
cumentului LATEX. Astfel, dacă în loc să utilizăm dimensiunile implicite (ale
paginii utilizate de noi, conform comenzii \documentclass), dorim să
ne creăm propriile noastre dimensiuni, atunci trebuie să precizăm anumite
valori în cadrul unor comenzi specifice. O asemenea comanda este
\setlength{numecmd}{valoare}
unde numecmd este numele comenzii iar valoare este noua valoarea atri-
buită. De exemplu, putem lua o dimensiune particulară a paginilor afis, ate
ale unui document astfel (sunt două variante de scriere):
\setlength{\textwidth}{150mm} \textwidth=150mm
\setlength{\textheight}{210mm} \textheight=210mm
\setlength{\evensidemargin}{0mm} \evensidemargin=0mm
\setlength{\oddsidemargin}{15mm} \oddsidemargin=15mm
\setlength{\topmargin}{0mm} \topmargin=0mm
\setlength{\headheight}{0mm} \headheight=0mm
\setlength{\headsep}{10mm} \headsep=10mm
unde comenzile folosite sunt cele care controlează parametri important, i ce

t, in de aranjarea în pagină (sau aspectul paginii, page layout) iar ele sunt
29
30 4. Pagina
precizate s, i au semnificat, ia dată în Imaginea 4.1 (care se referă la o pagină

A4 deoarece \paperheight este de 845 pt iar \paperwidth este de 597
pt, unde 1 point ≈ 0.3515 mm.)
Imaginea 4.1: Aranjarea în pagină

\paperwidth
One inch + \voffset
\topmargin
Header \headheight
\headsep
This is main text of the document This is main text of the document
\columnsep
This is main text of the document
/ This is main text of the document
\oddsidemargin
\evensidemargin
This is main text of the document \columnseprule
This is main text of the document
\paperheight
\columnwidth
This is main text of the document This is main text of the document Right
\textheight
This is main text of the document This is main text of the document margin
Margin This is main text of the document \linewidth
This is main text of the document note
Note 1 This is main text of the document This is main text of the document
\marginparpush
\marginparsep
Margin This is main text of the document This is main text of the document
Note 2 This is main text of the document This is main text of the document
This is main text of the document This is main\marginparwidth
text of the document
This is main\textwidth
text of the document This is main text of the document
\footskip Footer
One inch + \hoffset
\voffset = 0pt \topmargin = 20pt \oddsidemargin = 31pt \textheight = 592pt

\hoffset = 0pt \headheight = 12pt \marginparpush = 7pt \textwidth = 390pt
\headsep = 25pt \marginparsep = 10pt \paperheight = 845pt
\footskip = 30pt \marginparwidth = 35pt \paperwidth = 597pt
Dimensiunea implicită a paginii pentru toate clasele standard de docu-

mente este letter (deci diferită fat, ă de o pagină A4 ).
Tipurile standard de pagini s, i dimensiunile lor sunt:

4.1. Aspectul paginii 31
Tipul de pagină Dimensiuni

a4paper 210 mm x 297 mm
a5paper 148 mm x 210 mm
b5paper 176 mm x 250 mm
letterpaper (implicit) 216 mm x 279 mm
De asemenea, pot fi utilizate s, i pachetele:
• fullpage (documentul are dimensiunea implicită a paginii dată de

tipul de pagină declarat în document, dar marginile între care se în-
cadrează textul sunt toate de 1 inch),
• a4wide (document A4 cu marginile laterale (stânga s, i dreapta) mai

mici),
• geometry.
Exemplul 4.1 Dacă se dores, te obt, inerea unei pagini A4 cu \textheight

de 25 cm s, i \textwidth de 15 cm, vom lua:
\usepackage{geometry}
\geometry{a4paper,textheight=25cm,textwidth=15cm}
Exemplul 4.2 Se poate s, i fără utilizarea comenzii \geometry, deoarece

putem să plasăm tot, i parametri ca opt, iuni în cadrul pachetului; de exem-
plu, putem scrie
\usepackage[a4paper,left=3cm,right=2cm]{geometry}
sau
\usepackage[margin=1in,paperwidth=5.5in,
paperheight=8.5in]{geometry}
(în general, tot, i parametri care contribuie la aspectul unei pagini pot fi
setat, i în cadrul pachetului geometry, dar fără utilizarea caracterului \ ).
Atunci când se dores, te schimbarea orientării paginii trebuie să se treacă
de la modul portrait (care e cel implicit) la modul landscape se poate
proceda astfel:
• pentru situat, iile în care se dores, te ca documentul întreg să fie land-
scape se utilizează
\usepackage[landscape]{geometry}
32 4. Pagina
• pentru situat, iile în care se dores, te ca doar o anumită parte a docu-

mentului să fie afis, ată landscape se utilizează pachetul \usepackage
{lscape} (sau pachetul \usepackage{pdflscape} ) s, i apoi se lu-
crează în mediul:
\begin{landscape}
...
\end{landscape}
Antetul s, i subsolul vor apărea la fel ca pe celelalte pagini (care sunt
portrait).
4.2 Antetul şi subsolul paginii

O pagină afis, ată are trei părt, i: antetul, corpul paginii s, i subsolul. Ale-
gerea tipului de clasă a documentului se ocupă de formatarea tuturor celor
trei părt, i. Totus, i, pentru antet s, i subsol mai există s, i posibilitatea setării
prin intermediul comenzii
\pagestyle{stil}
care aplică stil-ul specificat între acolade la pagina curentă s, i cele ce îi

urmează.
Comanda
\thispagestyle{stil}
aplică stilul specificat între acolade doar la pagina curentă.
Stilul unei pagini se referă exclusiv la antetul s, i subsolul unui docu-
ment. Acestea cont, in, de obicei, informat, ii de tipul: titlul documentului,
numele autorului, numele capitolului, numele sect, iunii, numărul capitolu-
lui, numărul sect, iunii sau numărul paginii curente.
Stilurile standard posibile sunt:
• empty: antetul s, i subsolul sunt goale (s, i nu apare numărul paginii,

dar pagina e numerotată)
• plain: antetul e gol iar subsolul cont, ine doar numărul paginii scris
centrat (este stilul implicit pentru clasele article s, i report)
• headings: subsolul e gol iar antetul cont, ine numărul paginii precum
s, i alte informat, ii cum ar fi numele capitolului sau al sect, iunii (nu se
aplică primei pagini a unui capitol)
4.2. Antetul şi subsolul paginii 33
• myheadings: similar cu headings, doar că numele din antet nu

mai sunt automate ci trebuie furnizate prin comenzile \markright
s, i \markboth. Comanda \markright{numeantet}, unde nume-
antet este cont, inutul antetului pentru toate paginile, este potrivită
când se foloses, te opt, iunea oneside; comanda \markboth{nume-
antetpar}{numeantetimpar}, unde numeantetpar este cont, i-
nutul antetului pentru paginile pare iar numeantetimpar este con-
t, inutul antetului pentru paginile impare, este activă doar când se
foloses, te opt, iunea twoside
• fancy: antetul s, i subsolul sunt controlate în totalitate
Exemplul 4.3 Următoarele comenzi, plasate în Preambul, vor genera un

antet pentru toate paginile ce va cont, ine Autor în partea stângă, Titlu în
centru s, i numărul paginii în dreapta:
\pagestyle{myheadings}
\markright{Autor\hfill Titlu\hfil}
Exemplul 4.4 Comanda
\thispagestyle{empty}
plasată pe o anumită pagină va face să nu mai apară antetul s, i subsolul

acelei pagini.
Această comandă este utilă, de exemplu, pentru a nu afis, a numărul
paginii pe pagina care cont, ine cuprinsul documentului sau pentru a nu
avea antet s, i subsol (deci nici numărul paginii) la pagina pară, fără cont, inut,
pusă automat la documentele din clasa book
Dar uneori, des, i numărul unei pagini nu apare, totus, i următoarele pa-
gini sunt numerotate începând cu 2; dacă se dores, te ca numerotarea unei
pagini să înceapă cu 1, avem la dispozit, ie două variante.
Prima variantă este să scriem, pe pagina care se dores, te să înceapă cu 1,
comanda
\setcounter{page}{1}
A doua variantă este să scriem, pe pagina care se dores, te să înceapă cu 1,
comanda
\pagenumbering{arabic}
În ambele variante apar cifre care se repetă în cadrul PDF-ului generat
(apare, de exemplu, pagina 1, apoi 2, apoi se începe din nou numerotarea
34 4. Pagina
de la 1). Pentru a evita acest lucru avem posibilitatea să îmbunătăt, im vari-
anta a doua, de mai sus, scriind încă de la început comanda
\pagenumbering{roman}
(astfel în PDF vor apare la început paginile i, ii s, i apoi 1, 2 etc.).
Pentru un control foarte bun al antetului s, i subsolului există s, i pachetul

fancyhdr. Astfel, următoarele linii se adaugă în Preambul:
\usepackage{fancyhdr}
\pagestyle{fancy}
Antetul s, i subsolul cuprind trei elemente: partea din stânga, partea centrală
s, i partea din dreapta. Pentru a seta aceste valori, se pot folosi următoarele
comenzi:
\lhead[even]{odd}
\lfoot[even]{odd}
\chead[even]{odd}
\cfoot[even]{odd}
\rhead[even]{odd}
\rfoot[even]{odd}
unde, ca s, i argumente, folosim comenzile speciale:
\thepage % numarul paginii curente

\leftmark % numele capitolului curent
\rightmark % numele sectiunii curente
\thesection % numarul sectiunii curente
Pentru a se reiniţializa toate valorile implicite sau o definit, ie de stil ante-

rioară se foloses, te comanda \fancyhf{}.
Exemplul 4.5
\documentclass{book}
\usepackage{fancyhdr}
\pagestyle{fancy}
\lhead{ST\^{A}NGA} \chead{CENTRU} \rhead{DREAPTA}

\lfoot{st\^{a}nga} \cfoot{centru} \rfoot{dreapta}
...
\begin{document}
...
\fancyhf{}
\rhead{\thepage}
\lhead{\leftmark}
...
\end{document}
Exemplul 4.6 Se pot introduce formatări pentru textele ce apar în antet sau
subsol, de exemplu
\lhead{\nouppercase{\leftmark}}
unde comanda \nouppercase este utilizată pentru a forta scrierea cu litere

mici a numelui capitolului (implicit este scrierea completă cu majuscule).
4.2.1 Note de subsol

LATEX furnizează comanda
\footnote{textul notei de subsol}
pentru a putea scrie note de subsol. Acestea se pot scrie imediat (de obicei
fără nici un spat, iu) după cuvântul căruia vrem să îi atas, ăm o notă de subsol.
Notele de subsol vor fi indicate prin anumite semne (cifre arabe (modul
implicit), cifre romane, litere etc.), în ordine crescătoare (sau predefinită de
LATEX) s, i vor fi separate de restul paginii de o linie orizontală.
La toate notele de subsol ne putem referi ulterior utilizând comenzile
indicate la pagina 83.
Dacă dorim ca numerotarea notelor de subsol sa fie cu cifre arabe tre-
buie să scriem comanda
\renewcommand{\thefootnote}{\arabic{footnote}}
(acesta este modul implicit de scriere a notelor de subsol dar se poate folosi
atunci când se dores, te schimbarea modului de indicare a notelor de subsol).
36 4. Pagina
Dacă dorim ca numerotarea notelor de subsol sa fie cu litere trebuie să

scriem comanda
\renewcommand{\thefootnote}{\alph{footnote}}
Dacă dorim ca numerotarea notelor de subsol sa fie cu cifre romane

trebuie să scriem comanda
\renewcommand{\thefootnote}{\roman{footnote}}
Dacă se scrie comanda
\renewcommand{\thefootnote}{\fnsymbol{footnote}}
atunci desemnarea notelor de subsol va fi cu nouă simboluri predefinite de

LATEX; acestea sunt: * † ‡ § ¶ k ** †† ‡‡
La toate notele de subsol există s, i opt, iunea să indicăm exact ce sim-
bol să apară: dacă, de exemplu, alegem ca notele să fie indicate prin sim-
boluri s, i apoi scriem \footnote[1]{Nota de subsol}, atunci va apare
simbolul corespunzator cifrei 1 (din lista de simboluri) în dreptul notei de
subsol (adică * ); dacă, de exemplu, alegem ca notele să fie indicate prin
cifre romane s, i apoi scriem \footnote[3]{Nota de subsol}, atunci
va apare cifra corespunzatoare cifrei 3 (din lista de cifre romane) în dreptul
notei de subsol (adică iii ).
În ceea ce prives, te numerotarea notelor de subsol în cadrul întregului
document, în clasa book sau report, aceasta reîncepe la fiecare capitol în
parte. Dacă se dores, te ca notele de subsol să fie numeroate continuu de la
primul capitol s, i până la ultimul, atunci trebuie folosită comanda19
\counterwithout{footnote}{chapter}
Există situat, ii în care nota de subsol nu se poate introduce (de exem-

plu, în cadrul unui tabel sau al unui text scris în modul matematic de tip
display20 ). În această situat, ie inserăm, mai întâi, comanda
\footnotemark[semnul]
19
Trebuie să apelăm în Preambul pachetul chngcntr
20
Totus, i există o except, ie: mediul equation permite inserarea de note de subsol folosind
direct comanda \footnote
în textul matematic sau în celula din tabel unde vrem să apară nota de sub-
sol. Argumentul semnul este opt, ional s, i reprezintă semnul care se dores, te
să apară; dacă nu se scrie, va apare implicit următorul semn dedicat notelor
de subsol (as, a cum a fost, eventual, definit în cadrul documentului).
Nota de subsol nu este încă generată. În acest sens, în afara mediu-
lui care produce textul matematic sau tabelul, imediat după, trebuie scrisă
comanda
\footnotetext[semnul]{textul notei de subsol}
unde semnul este acelas, i cu cel utilizat în cadrul comenzii \footnotemark
Există situat, ii în care se dores, te ca numerotarea notelor de subsol să se

reinit, ializeze (la un moment dat, în cadrul unui document). În acest caz
avem la dispozit, ie comanda
\setcounter{footnote}{0}
Astfel, începând cu această comandă, contorul notele de subsol se va rei-

nit, ializa s, i va începe cu primul semn, conform setării indicate de noi prin
comanda \renewcommand{\thefootnote}
Capitolul 5
Structura unui document
5.1 Pagina de titlu

Pentru a introduce informat, ii despre documentul ce urmează a fi reali-
zat, cum ar titlul documentului, o listă de autori s, i respectiv data, se folo-
sesc comenzile
\title{ }, \author{ }, \date{ }
Aceste comenzi pot fi puse s, i în Preambul dar s, i în Corpul articolului.
În primele două comenzi se poate folosi s, i comanda \\ de rupere a
liniei (dacă, de exemplu, avem o listă de autori, sau dacă se dores, te specifi-
carea mai multor informat, ii despre autor).
Dacă se omite comanda \date, atunci se folostes, te implicit data curentă.
Acelas, i rezultat se obt, ine folosind s, i comanda \date{\today}. Dar se
poate specifica orice dată se dores, te, în orice format. Dacă nu se specifică
nici o dată între acolade, atunci data va omisă s, i nu va mai fi scrisă deloc.
Pentru ca să fie activate comenzile \title, \author trebuie scrisă co-
manda
\maketitle
în corpul articolului, dar înainte de a începe cont, inutul efectiv al articolu-
lui s, i neapărat după comenzile \title, \author. Dacă se omite această
comandă, nu va fi afis, at nici un titlu.
În plus fat, ă de datele de mai sus, la începutul unei lucrări s, tiint, ifice, se
mai scrie s, i un rezumat (sau abstract) al lucrării.
Acesta trebuie să apară după titlu, autori, dată, însă înainte de arti-
colul propriu-zis. Pentru a crea un abstract se va folosi mediul abstract
39
40 5. Structura unui document
(disponibil pentru clasele de documente article, report s, i amsart,

însă nu s, i pentru book); acest mediu trebuie inserat după comanda \make-
title
Cuvântul implicit al LATEX pentru abstract este „Abstract”. Dacă se do-
res, te schimbarea lui în „Rezumat”, atunci trebuie adăugat în Preambul pa-
chetul babel cu opt, iunea romanian, i.e.
\usepackage[romanian]{babel}
sau, dacă se dores, te schimbarea lui în orice alt titlu, de exemplu „Rezu-
matul lucrării”, atunci trebuie adăugat în Preambul linia
\renewcommand{\abstractname}{Rezumatul lucrării}
Exemplul 5.1
\documentclass{article}
\renewcommand{\abstractname}{Rezumatul lucrării}
\title{Titlu} % Titlul documentului
\author
{
Autor 1\\
Affiliation 1\\
Address 1\\
\texttt{e-mail: autor1@domain.com}
\and Autor 2\\
Affiliation 2\\
Address 2\\
\texttt{e-mail: autor2@domain.com}
}
% Lista cu autorii si afilierile lor
\date{} % Data nu se afi\c{s}eaz\u{a}
% sau specific explicit data: \date{01.09.2018}
\begin{document}
\maketitle % Comanda de activare
\begin{abstract}
% Acest mediu trebuie introdus dupa \maketitle
Acesta este rezumatul articolului
\end{abstract}
Acum \^{i}ncepe con\c{t}inutul efectiv al articolului
\end{document}
5.1. Pagina de titlu 41
Exemplul 5.2 Se poate folosi s, i varianta:

\author
{
Autor 1\\
Affiliation 1\\[5mm]
Autor 2\\
Affiliation 2\\
}
În cazul claselor book sau report comanda \maketitle va forma
o pagină separată de titlu, iar în cazul clasei article comanda \make-
title va plasa titlul la începutul primei pagini.
Comenzile ce pot folosite pentru generarea paginei de titlu depind de
clasa de documente. De exemplu, clasa amsart foloses, te, în plus, în pagina
de titlu s, i comanda \address.
De asemenea, se poate folosi mediul
\begin{titlepage} ... \end{titlepage}
Acesta produce o pagină separată, nenumerotată s, i fără antet în care se pot

trece informat, iile despre document.
Exemplul 5.3
% acesta este fisierul principal
% in care vom include “pagina de titlu”
\documentclass[11pt,a4paper]{report}
\usepackage{amsfonts,amsmath,amssymb}
\usepackage{setspace} %pachet pentru spatieri
\usepackage{fancyhdr} %pachet pentru antet si subsol
\usepackage{graphicx} %pachetul pentru imagini
\usepackage{epstopdf}
% epstopdf converteste un fisier EPS intr-unul PDE.
% Rezultatul este un fisier potrivit pentru a inclus
% in documentul nostru, ca imagine
\textheight=23.7cm \textwidth=14.0cm \topmargin= 0cm
\oddsidemargin=1.5cm \evensidemargin=0cm
\setstretch{1.3}
\begin{document}
\include{Pagina_de_titlu}
% prin aceasta comanda se include un fisier separat,

% cu numele „Pagina_de_titlu.tex”
\pagestyle{fancy}
\fancyhf{}
\lhead{\nouppercase{\leftmark}}
% \nouppercase este utilizat pentru a forta
% scrierea cu litere mici
\rhead{\thepage}
Textul propriu-zis
\end{document}
Exemplul 5.4 Am inclus în documentul de mai sus un alt document prin

comanda \include{Pagina_de_titlu}; prin urmare trebuie creat un
fis, ier nou cu numele „Pagina_de_titlu.tex”. Acesta nu se poate compila.
\begin{titlepage}
\begin{center}
% Partea superioara a paginii
\large
\textsc{Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza’’21 ,
Ia\c{s}i}\\
\textsc{Facultatea de Matematic\u{a}}\\[0.3cm]
\includegraphics[scale=.4]{stema.eps}22
\vfill
% Titlul
\Huge
21
Ghilimelele sunt date de următoarele comenzi (comanda \quotedblbase necesită pa-
chetul \usepackage[T1]{fontenc}):
,,proba’’ ,,proba”
,\hspace{-0.02cm},proba’’ „proba”
\quotedblbase{}proba’’ „proba”
,,proba\textquotedblright ,,proba”
,,proba" ,,proba”
‘‘proba’’ “proba”
\textquotedblleft{}proba’’ “proba”
22
Vezi Secţiunea 5.1.1
\textsc{Titlul lucr\u{a}rii de licen\c{t}\u{a}}

\\[0.8cm]
\large
\textbf{Lucrare de licen\c{t}\u{a}}
\vfill
% Coordonatorul si autorul
\begin{minipage}[t]{6.25cm}
\begin{flushleft}
\large
\textbf{Conduc\u{a}tor \c{s}tiin\c{t}ific:}\\
Lect. univ. dr. Prenume \textsc{Nume}
\end{flushleft}
\end{minipage}
\hfill
\begin{minipage}[t]{6.25cm}23
\begin{flushright}
\large
\textbf{Student:} \\
Prenume \textsc{Nume}
\end{flushright}
\end{minipage}
\vfill
% Partea de jos a paginii

\large
Iulie, 2020\\
Ia\c{s}i
\end{center}
\end{titlepage}
Există, evident, s, i posibilitatea ca documentul de mai sus să fie scris di-
rect în documentul dat de Exemplul 5.3, în locul comenzii \include{Pa-
gina_de_titlu}. Astfel nu vom mai avea două documente separate.
22
Am ales să punem două minipagini una lângă alta, prin urmare trebuie ca suma lăt, imilor
celor două minipagini să fie mai mică decât lungimea unei linii curente. De exemplu, în
cazul nostru, suma 12.5 cm. nu depăs, es, te lungimea liniei curente.
5.1.1 Inserarea de imagini

Pentru a insera o imagine dintr-un fis, ier extern adăugăm, mai întâi, pa-
chetul graphicx s, i apoi putem folosi comanda
\includegraphics[optiune1,optiune2]{nume imagine}
unde:
• optiune1 este argumentul opt, ional care poate seta redimensionarea

(sau scalarea) după o lăt, ime sau înălt, ime dată s, i/sau rotirea imagi-
nii; variantele sunt: width= (precizarea unei lăt, imi), height= (pre-
cizarea unei înălt, imi), scale= (precizarea unui procent în raport cu
dimensiunea imaginii originale), angle= (precizarea unui unghi de
rotat, ie în sens direct trigonometric);
• nume imagine este un argument obligatoriu în care se scrie numele

imaginii (cu sau fără extensie24 ).
În cazul nostru, am scris
\includegraphics[scale=.4]{stema.eps}
pentru a insera imaginea stema.eps cu 40% din dimensiunea ei originală.

Formatul EPS nu este permis dacă vom compila cu PDFLaTeX, dar tocmai
de aceea o convertim în format PDF folosind pachetul epstopdf
Exemplul 5.5 Dacă adăugăm în Preambul pachetele graphicx s, i epsto-

pdf, s, i dacă scriem
\includegraphics[scale = 0.5,angle = 45]{stema.eps}
vom obt, ine:

24
Formatele de imagini depind de compilatorul folosit. Dacă se compilează cu comanda
LaTeX, atunci imaginea trebuie să aibă extensia EPS (Encapsulated PostScript) sau PS
(PostScript); dacă se compilează cu comanda PDFLaTeX, atunci imaginea trebuie să aibă
extensia PDF (Portable Document Format), JPEG (Joint Photographic Expert Group), TIFF
(Tag Index File Format) sau PNG (Portable Network Graphic).
Ment, ionăm că imaginii inserate cu \includegraphics nu i se poate

adăuga o etichetă s, i nici nu i se poate atas, a un nume/titlu. Pentru a putea
face asta folosim comanda precedentă în cadrul altui mediu, precum fi-
gure în cadrul căruia putem scrie comenzile (vezi s, i mediul table de la
pagina 103):
\begin{figure}[pozitia]
\includegraphics[optiune1,optiune2]{nume imagine}
\caption[nume scurt]{nume imagine} \label{eticheta}
\end{figure}
unde:
• pozitia este un argument opt, ional care poate seta alinierea (pe ver-
ticală) a imaginii în cadrul paginii; variantele sunt: t (top), h (here), b
(bottom). Dacă dorim amplasarea într-o anumită pozit, ie, chiar dacă
nu este suficient spat, iu, atunci se folosesc cele trei variante de mai sus
(sau chiar combinat, ii) precedate de semnul !
De exemplu, !hbt înseamnă că orice alte restrict, ii sunt ignorate s, i
se va fort, a pozit, ionarea imaginii în pozit, ia specificată h; dacă nu se
poate, atunci se va fort, a pozit, ionarea în pozit, ia b; apoi în pozit, ia t
• nume scurt este numele care va apare în lista de figuri afis, ată cu
ajutorul comenzii \listoffigures
• nume imagine este numele dat imaginii (acest nume poate apărea
deasupra imaginii sau la sub imagine);
• eticheta este numele declarat (al etichetei) pe care îl vom putea

apela ulterior dacă dorim să ne referim la imagine.
Cuvântul implicit al LATEX(care apare în PDF) pentru imagine este „Fig-

ure”. Dacă este adăugat în Preambul pachetul babel cu opt, iunea roma-
nian, i.e.
atunci se obt, ine schimbarea cuvântului „Figure” în „Figura”.
Dacă se dores, te schimbarea lui în orice alt titlu, de exemplu „Imaginea”,
atunci trebuie adăugat în Preambul linia
\renewcommand{\figurename}{Imaginea}
Exemplul 5.6 Dacă scriem

\begin{figure}[!hbt]
\centering
\includegraphics[width = 6cm]{Escher_Relativity.jpg}
\caption[M.C. Escher, Relativitate]
{\textit{Relativitate} de M.C. Escher (1953)}
\label{Escher1}
\end{figure}
Imaginea \ref{Escher1} este o litografie

a artistului grafic olandez M. C. Escher
(17 Junie 1898 - - 27 Martie 1972),
tip\u{a}rit\u{a} prima dată \^{i}n Decembrie 1953.
vom obt, ine
Imaginea 5.1: Relativitate de M.C. Escher (1953)
Imaginea 5.1 este o litografie a artistului grafic olandez M. C. Escher (17

Iunie 1898 – 27 Martie 1972), tipărită prima dată în Decembrie 1953.
LATEX permite s, i inserarea de imagini una lângă alta. O modalitate de a

face asta este incluzând imaginile una câte una prin comanda \include-
graphics în mediul figure

\centering
\includegraphics[height = 3cm]{stema.eps}
\hspace{3cm}
\includegraphics[width = 3cm]{Escher_Relativity.jpg}
\caption[Imagini \^{i}n linie]
{Stema Facult\u{a}\c{t}ii de Matematic\u{a} \c{s}i
\textit{Relativitate} de M.C. Escher (1953)}
\label{Stema_Escher2}
\end{figure}
vom obt, ine
Imaginea 5.2: Stema Facultăţii de Matematică şi Relativitate de M.C. Escher

(1953)
As, a cum se poate vedea, numerotarea obt, inută este pentru ambele fi-
guri simultan. Dacă dorim să poată fi numerotate individual, putem folosi
mediul minipage (as, a cum se s, tie, în fiecare mini-pagină creată cu acest
mediu putem insera texte, tabele, imagini)

\begin{minipage}[c]{0.4\linewidth}
\centering
\includegraphics[height=3cm]{stema.eps}
\caption{Stema Facult\u{a}\c{t}ii de Matematic\u{a}}
\label{Stema3}
\end{minipage}\hfill
%
\begin{minipage}[c]{0.4\linewidth}
\centering
\includegraphics[width=3cm]{Escher_Relativity.jpg}
\caption{\textit{Relativitate} de M.C. Escher (1953)}
\label{Escher3}
\end{minipage}
\end{figure}
vom obt, ine Imaginea 5.3 s, i Imaginea 5.4.
Imaginea 5.3: Stema Facultăţii Imaginea 5.4: Relativitate de

de Matematică M.C. Escher (1953)
În anumite cazuri imaginile inserate au legătură între ele se poate dori

ca numerotarea lor să fie diferită dar în cadrul unui alt număr principal. În
acest caz putem folosi comanda25 \subfigure
Exemplul 5.9
\begin{figure}[!htb]
\centering
\subfigure[Stema Facult\u{a}\c{t}ii de Matematic\u{a}]
{ \includegraphics[height=3cm]{stema.eps}
\label{Stema4}
}\hspace{3cm}
\subfigure[\textit{Relativitate} de M.C. Escher (1953)]
{ \includegraphics[width=3cm]{Escher_Relativity.jpg}
\label{Escher4}
}\\
\caption{Stema Facult\u{a}\c{t}ii de Matematic\u{a}
\c{s}i \textit{Relativitate} de M.C. Escher (1953)}
\label{Stema_Escher4}
25
Trebuie să apelăm în Preambul pachetul subfigure
\end{figure}

5.1.2 Mini-pagini
Pentru a scrie cele două câmpuri (Conducătorul s, i Studentul) am creat
două mini-pagini folosind mediul minipage:
\begin{minipage}[alinierev]{latime} ... \end{minipage}
unde:
• alinierev este un argument opt, ional care poate seta alinierea (pe
verticală) a mini-paginii în raport cu linia de text în cadrul căreia care
este inserată mini-pagina; variantele sunt: t (top), c (centre), b (bot-
tom);
• latime setează lăt, imea mini-paginii.
În cazul a două mini-pagini as, ezate una lângă alta (as, a cum este cazul
prezentat mai sus, în Exemplul 5.4) suma lăt, imilor celor două mini-pagini
nu trebuie să depăs, ească lungimea unei linii (iar lungimea liniei curente
este dată de setarea26 tipului de pagină din Preambul, sau, eventual, chiar
de comanda \textwidth ); în cazul în care suma depăs, es, te lungimea lin-
iei curente, cea de a doua mini-pagina va fi plasată automat pe linia urmă-
toare.
O altă posibilitate ar fi, în loc să precizăm o valoare anume, să precizăm
un procent din lungimea posibilă a unei linii (care este setată de comanda
\linewidth ); de exemplu putem scrie {minipage}[t]{0.4\linewi-
dth} pentru a crea o mini-pagină cu lăt, imea egală cu 40% din lăt, imea posi-
bilă a unei linii din pagina documentului nostru.
Exemplul 5.10 Deci, dacă dorim ca cele două câmpuri (Conducătorul s, i

Studentul) să apară una sub alta, putem lua două mini-pagini late cât în-
treaga linie a paginii, adică putem scrie varianta:
\begin{minipage}{1.0\textwidth}
\begin{flushleft}
\large
26
Dacă se dores, te aflarea lăt, imii liniei corespunzătoare tipului de document în care ne
aflăm, atunci se poate folosi comanda \printlength\textwidth în cadrul pachetului
printlen
\textbf{Conduc\u{a}tor \c{s}tiin\c{t}ific:}\\
Lect. univ. dr. Prenume \textsc{Nume}
\end{flushleft}
\end{minipage}
\begin{minipage}{1.0\textwidth}
\begin{flushright}
\large
\textbf{Student:} \\
Prenume \textsc{Nume}
\end{flushright}
\end{minipage}
Deci instruct, iunea \hfill nu a mai fost necesară (de asemenea, cen-
trarea celor două mini-pagini nu mai este necesară, ele ocupând oricum
linia întreagă).
Ment, ionăm că dacă vom lua 0.5\textwidth, atunci cele două mini-
pagini vor apărea iarăs, i una lângă alta.
Precizăm că în cadrul mediului minipage putem utiliza aproape orice
comandă s, i orice alt mediu.
Acest lucru nu mai este valabil în cadrul comenzii \parbox care are s, i
ea rolul de a insera un text într-o căsut, ă. Comanda este:
\parbox[alinierev]{latime}{text}
unde:
• alinierev este un argument opt, ional care poate seta alinierea (pe
verticală) a căsut, ei în raport cu linia de text în cadrul căreia care este
inserată căsut, a; variantele sunt: t (top), c (centre), b (bottom);
• latime setează lăt, imea căsut, ei;
• text este textul ce se dores, te scris într-o căsut, ă.
Alte comenzi pentru a creea căsut, e sunt
\makebox sau \framebox sau \dashbox
5.2 Secţiuni
LATEX oferă următoarele nivele de ierarhizare pentru structurarea unui
document:
5.2. Secţiuni 51
Nivelul
Input (Comanda) Nivelul
(clasele book
(clasa article)
s, i report)
\part{Nume} -1 0
\chapter{Nume} 0 -
\section{Nume} 1 1
\subsection{Nume} 2 2
\subsubsection{Nume} 3 3
\paragraph{Nume} 4 4
\subparagraph{Nume} 5 5
În clasele book s, i report este recunoscută comanda \chapter dar

în clasa article nu. Comanda \part este recunoscută în toate cele trei
clase ment, ionate anterior.
În cazul clasei book s, i report este posibilă doar numerotarea capi-
tolelor, sect, iunilor s, i subsect, iunilor iar în cazul clasei article este posibilă
doar numerotarea sect, iunilor, subsect, iunilor s, i subsubsect, iunilor.
Numerotarea capitolelor s, i sect, iunilor este automată. Dar dacă se do-
res, te omiterea numerotării, atunci se adaugă * după comandă, de exemplu,
se scrie \chapter*{Nume} sau \section*{Nume} sau \subsection*
{Nume}.
Acest lucru este necesar, de regulă, într-o carte, unde sect, iunile Intro-
ducerea sau Prefat, a nu se numerotează (acestea sunt scrise în cadrul comen-
zii \chapter).
Titlul oricărei sect, iuni este adăugat automat în Cuprinsul documentului
(dacă se cere crearea unui Cuprins). O sect, iune nenumerotată nu mai intră
în Cuprins.
Dacă se dores, te ca titlul sect, iunii care apare în Cuprins sau în Antet
să fie us, or modificat (de obicei o variantă mai scurtă), atunci se scrie s, i
varianta scurtă dorită a titlului între paranteze pătrate. De exemplu,
\section[Num. Sec\c{t}.]{Numele Primei Sec\c{t}iuni}
Nivelul de ierarhizare până la care merge numerotarea sect, iunilor poate

fi schimbat. Astfel, dacă se dores, te ca doar capitolele s, i sect, iunile să fie
numerotate, deci numerotarea să meargă doar până la nivelul 1, se foloses, te

comanda \setcounter{secnumdepth}{1}.
Exemplul 5.11
\chapter*{Introducere}
% Introducerea nu va fi numerotata
Aceasta este Introducerea
\chapter{Numele primului Capitol}
Acesta este primul capitol
\section{Numele primei Sec\c{t}iuni}
Aceasta este prima sec\c{t}iune
\subsection{Numele primei SubSec\c{t}iuni}
Aceasta este prima subsec\c{t}iune
\subsubsection{Numele Primei SubSubSec\c{t}iuni}
Aceasta este prima subsubsec\c{t}iune
\section{Numele celei de-a doua Sec\c{t}iune}
Aceasta este a doua sec\c{t}iune
\chapter{Numele celui de-al doilea Capitol}
Acesta este al doilea capitol
LATEX suportă numerotarea separată a anexelor. Pentru a indica fap-

tul că sect, iunile următoare vor numerotate ca anexe se foloses, te comanda
\appendix.
În clasele report sau book acest lucru se realizează astfel:
\appendix
\chapter{Prima Anex\u{a}}
Aceasta este prima anex\u{a}
\chapter{A doua Anex\u{a}}
Aceasta este a doua anex\u{a}
În clasa article acest lucru se realizează astfel:

\appendix
\section{Prima Anex\u{a}}
Aceasta este prima anex\u{a}
\section{A Doua Anex\u{a}}
Aceasta este a doua anex\u{a}
5.3. Cuprinsul 53
5.3 Cuprinsul
Pentru a crea automat Cuprinsul s, i al afis, a se foloses, te comanda
\tableofcontents
exact în locul unde se dores, te să apară acesta.
Cuprinsul va cuprinde automat toate structurile numerotate (adică ar-
gumentele comenzilor \chapter[ ]{ }, \section[ ]{ }, etc.).
Dacă numele sunt prea lungi, atunci există argumentul opt, ional (cel
trecut între paranteze pătrate) în care se poate scrie numele scurt al struc-
turii; lista Cuprinsului (precum s, i Antetul s, i Subsolul, dacă este cazul) se
va forma astfel cu aceste nume scurte ale structurii.
Fis, ierul trebuie compilat de două ori pentru ca toate referint, ele la nu-
merele de pagini ce apar în Cuprins să fie actualizate s, i afis, ate corect.
Comenzile
\listoftables s, i \listoffigures
afis, ează lista tuturor tabelelor s, i respectiv figurilor numerotate automat
(adică toate argumentele comenzii \caption[ ]{ }, care e utilizată pen-
tru tabele s, i figuri). Dacă numele sunt prea lungi, atunci listele se vor forma
cu argumentul opt, ional (cel trecut între paranteze pătrate) în care se poate
scrie numele, în versiunea mai scurtă, a tabelului sau a figurii.
De obicei aceste două comenzi sunt plasate după \tableofcontents.
Există capitole, sect, iuni, tabele sau figuri care nu sunt numerotate dar
totus, i se dores, te includerea lor în una din cele trei liste. Aceasta se va face
folosind comanda
\addcontentsline{lista}{tipul}{info}
unde lista este tipul de listă în care se dores, te inserarea (variantele sunt:
toc pentru „Table of Contents”, lot pentru „List of Tables” s, i lof pentru
„List of Figures”); tipul este tipul structurii pe care dorim să o inserăm (de
exemplu, chapter, section, table, figure); iar info este informat, ia
pe care dorim să o inserăm în listă.
De exemplu, dacă sect, iunea „Introducere” este nenumerotată dar se
dores, te includerea ei în Cuprins, atunci, dacă suntem în clasa book sau
report, se foloses, te
\chapter*{Introducere}
\addcontentsline{toc}{chapter}{Introducere}
s, i dacă suntem în clasa article, se foloses, te
\section*{Introducere}
\addcontentsline{toc}{section}{Introducere}
Dacă se dores, te includerea Cuprinsului în semnele de carte (Bookmarks) ale

PDF-ului (alături de celelalte structuri ale PDF-ului), atunci se foloses, te co-
manda (trebuie scrisă înainte de \tableofcontents ):
\pdfbookmark[1]{Cuprins}{Cuprins}
Cuvintele implicite ale LATEX folosite în listele de mai sus „Contents”, „List
of Tables” s, i „List of Figures”. Dacă se dores, te schimbarea lor varianta în
limba română a celor trei denumiri, atunci trebuie adăugat în Preambul
pachetul babel cu opt, iunea romanian, i.e.
Dacă se dores, te schimbarea lor în orice altă denumire, de exemplu, Cu-

prins, Lista de tabele, Lista de figuri, atunci trebuie adăugat
în Preambul liniile
\renewcommand{\contentsname}{Cuprins}
\renewcommand{\listtablename}{Lista de tabele}
\renewcommand{\listfigurename}{Lista de figuri}
Cuprinsul va cuprinde toate structurile numerotate numai până la nivelul

de ierarhizare definit de contorul tocdepth. Implicit, acesta este nivelul 3
(până la subsect, iuni). Pentru a schimba acest nivel se foloses, te în Preambul
comanda:
\setcounter{tocdepth}{nivel}
5.4 Bibliografia. Indexul

Orice lucrare cont, ine s, i o listă de referint, e bibliografice. În cadrul LATEX
există două moduri prin care se pot adauga referint, e:
• pot fi incluse direct în document, de obicei la sfârs, itul lui (evident,

înainte de comanda \end{document}), folosind mediul de lucru
thebibliography; este foarte comod, dar uneori nu este avanta-
jos dacă avem mai multe lucrări cu Bibliografie similară;
5.4. Bibliografia. Indexul 55
• pot fi păstrate într-o bază de date de tip BibTeX, în cadrul unui fis, ier
de tip *.bib; acestea sunt apoi apelate în document printr-o comandă.
Utilizând prima modalitate de elaborarea folosim instruct, iunile:

\begin{thebibliography}{99}
\bibitem{Numele scurt} Lucrarea
...
\end{thebibliography}
Fiecare lucrare este numerotată. Argumentul 99 de la începutul mediu-

lui spune maximum de cifre ce îl poate avea numărul de referint, e biblio-
grafice.
Numele scurt utilizat în cadrul apelării trebuie să fie un identificator
unic pentru fiecare referint, ă s, i trebuie să fie un grup de litere s, i/sau cifre
s, i/sau alte simboluri (fără virgulă) care să fie, eventual, us, or de ret, inut.
Textul ce urmează, i.e. Lucrarea, este lucrarea efectivă s, i este textul
care va apare în documentul final.
Citarea în text a unei lucrări de la Bibliografie se face folosind comanda
\cite{Numele scurt}, unde Numele scurt este numele corespunză-
tor lucrării ce se vrea citată. Când LATEX procesează documentul, numărul
lucrării din Bibliografie va fi afis, at acolo unde este citarea. Citările mul-
tiple pot fi introduse prin comanda \cite{Numele scurt 1,Numele
scurt 2,...}.
Trimiterea la un anumit rezultat al lucrării citate (de exemplu, Teorema
2.5) se face scriind, de exemplu, \cite[Teorema 2.5]{Numele scurt}.
Cea de a doua modalitate constă în constituirea unei baze de date Bib-

TeX unde este stocată sub forma unui fis, ier cu extensia *.bib, un fis, ier de tip
text, ce poate fi vizualizat s, i editat cu us, urint, ă. Un exemplu de introducere
a datelor în acest fis, ier este,
• pentru o carte:
@book
{
Gratzer/2014,
author = {George Gr\”{a}tzer},
title = {{Practical \LaTeX{}}},
publisher = {Springer},
address = {Cham Switzerland},
year = {2014}
}
• pentru un articol:
@article
{
MatRas/2015,
author = {L. Maticiuc, A. R\u{a}\c{s}canu},
title = {{Backward SVI on Random Interval}},
journal = {Bernoulli},
volume = {21},
number = {2},
pages = {1166-119},
year = {2015}
}
Referint, ele pot fi incluse în document, de obicei la sfârs, itul lui (evident,
înainte de comanda \end{document}) folosind comenzile:
\bibliographystyle{plain}
% mai exista si alte stiluri in afara de plain:
% unsrt, alpha, abbrv etc.
\bibliography{fisier_1,fisier_2,...,fisier_n}
unde fisier_i specifică fis, ierul *.bib apelat.
Cuvântul implicit al LATEX este „References”. Dacă se dores, te utilzarea
cuvântului „Bibliografie” în loc de „References” trebuie adăugat în Pream-
bul pachetul babel cu opt, iunea romanian, i.e.
sau, dacă se dores, te schimbarea lui în orice alt titlu, de exemplu „Biblio-
grafia mea”, atunci, dacă suntem în clasa book sau report, se foloses, te
\renewcommand{\bibname}{Bibliografie}
\renewcommand{\refname}{Bibliografie}
În anumite situat, ii, modul implicit în care apare numele capitolului sau sec-
t, iunii BIBLIOGRAFIE în Antet, de exemplu, este cu majuscule. Dacă dorim
să apară doar prima literă cu majusculă, scriem comanda
\renewcommand{\bibname}{B\lowercase{ibliografie}}
(s, i similar, varianta cu \refname ).

Pentru ca un link, care e afis, at în document s, i care face trimiterea către
un site web, să fie activ s, i să poată fi accesat direct din fis, ierul PDF trebuie
folosit în Preambul27 pachetul hyperref. Comanda care activează link-ul
către o pagină web este
\url{adresa}
Există s, i alternativa
\href{adresa}{textul de afisat}
Pentru ca o adresă de e-mail, care e afis, ată în document, să fie activă s, i să
poată fi accesată direct din fis, ierul PDF trebuie folosită comanda28
\href{\mailto:adresa de e-mail}{textul de afisat}
Pachetul de opt, iuni hyperref mai are avantajul că activează chiar toate
referint, ele s, i citările din PDF (cele introduse prin comenzile \ref s, i \cite)
27
Este recomandat (vezi pagina 62) ca pachetul hyperref să fie scris ultimul în Preambul,
în lista pechetelor (există s, i except, ii: de exemplu, pachetul tabularx trebuie scris după
hyperref).
28
De exemplu, putem scrie \href{\mailto:lucian.maticiuc@uaic.ro}{lucian.
maticiuc@uaic.ro} s, i vom obt, ine lucian.maticiuc@uaic.ro
s, i, astfel, vom putem merge la orice referint, ă din cadrul PDF printr-un sim-
plu click pe referint, a respectivă.
Dacă se dores, te includerea Bibliografiei în Cuprins, atunci, dacă suntem

în clasa book sau report, se foloses, te
\addcontentsline{toc}{chapter}{Bibliografie}
\addcontentsline{toc}{section}{Bibliografie}
Exemplul 5.12
\documentclass[10pt,a4paper]{article}
\usepackage[colorlinks]{hyperref}
\renewcommand{\refname}{Bibliografie}
\hypersetup{colorlinks=true,linkcolor=cyan,
citecolor=green,filecolor=black,urlcolor=blue}
\begin{document}
\tableofcontents
\section{Preliminarii}
Cit\u{a}m lucrarea \cite{Mat/2017}.
\subsection{Rezultatele principale}
Prezent\u{a}m rezultatele principale
\begin{thebibliography}{99}
\bibitem{Gratzer/2014} George Grat\”{z}er, \textit{
Practical \LaTeX{}}, Springer, Cham Switzerland, 2014.
\bibitem{Mat/2017} Lucian Maticiuc,
\textit{Teoria probabilit\u{a}\c{t}ilor},
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Ia\c{s}i,
\href{http://www.math.uaic.ro/~maticiuc/didactic/
Probability Theory.pdf}
{http://www.math.uaic.ro/~maticiuc/didactic/
Probability Theory.pdf}, 2018.
\bibitem{MatRas/2015} L. Maticiuc, A. R\u{a}\c{s}canu,
Backward SVIs on Random Interval, Bernoulli, 21 (2),
1166-119, 2015 (vezi \url{https://projecteuclid.org/
euclid.bj/1429624974}).
\bibitem{wiki} \url{http://en.wikibooks.org/wiki/LaTeX/}
\end{thebibliography}
\addcontentsline{toc}{section}{Bibliografie}
\end{document}
Exemplul 5.13 Precizăm că în cadrul comenzii29
\hypersetup{optiune1,optiune2,...}
avem opt, iunile:

colorlinks=false înconjoară link-ul cu un cadru colorat
colorlinks=true colorează textul link-ului
linkcolor=cyan culoarea link-urilor pentru referint, ele la capitole,
sect, iuni, pagini, expresii matematice,
note de subsol, indice de nume, cuprins
citecolor=green culoarea link-ului pentru citare
filecolor=black culoarea link-ului pentru fis, ier
urlcolor=blue culoarea link-urilor URL: e-mail, pagini web.
Exemplul 5.14 Uneori nu se dores, te (sau nu se poate) referirea la o pagină

anume sau la o expresie matematică scrisă în display s, i numerotată. În
acest sens există comanda
\hyperref[numeeticheta]{text}
unde numeeticheta este eticheta la care vrem să ne referim (s, i care a fost
introdusă în altă parte prin comanda \label ) iar text este cuvântul sau
grupul de cuvinte care va fi afis, at s, i care, în PDF, va deveni link-ul ce va
face trimiterea la locul din PDF unde este eticheta pusă de noi.
Dacă scriem
Pentru a crea automat Cuprinsul \label{content}
\c{s}i a-l afi\c{s}a se folose\c{s}te comanda
\texttt{\textbackslash tableofcontents}
exact \^{i}n locul unde se dore\c{s}te s\u{a}
apar\u{a}. Cuprinsul va cuprinde automat toate
structurile numerotate.
Dac\u{a} numele sunt prea lungi,
atunci se poate folosi argumentul op\c{t}ional
\^{i}n care se scrie varianta de nume scurt iar
Cuprinsul va folosi aceste nume scurte.
29
Trebuie să apelăm în Preambul pachetul hyperref.
\ldots
\ldots
\^{I}n acest sens vezi comanda necesar\u{a}
ob\c{t}inerii \hyperref[content]{Cuprinsului}.
vom obt, ine
Pentru a crea automat Cuprinsul şi a-l afişa se foloseşte comanda \ta-
bleofcontents exact în locul unde se doreşte să apară. Cuprinsul va
cuprinde automat toate structurile numerotate. Dacă numele sunt prea
lungi, atunci se poate folosi argumentul opt, ional în care se scrie varianta
de nume scurt iar Cuprinsul va folosi aceste nume scurte.
...
...
În acest sens vezi comanda necesară obţinerii Cuprinsului.
Indexul este o listă alfabetică de cuvinte s, i expresii împreună cu nu-

merele paginilor unde pot fi acestea găsite în lucrare. Pentru a crea indexul
folosim în Preambul
\usepackage{makeidx}
Activarea pachetului se face prin comanda \makeindex folosită tot în Pre-

ambul.
Comanda pentru afis, area indexului în PDF este
\printindex
Pentru a indexa efectiv un element, utilizăm comanda
\index{notiune}
Comenzile de indexare se introduc în locul din text asociate cuvântului sau

expresiei la care se dores, te să se facă indexarea s, i trimiterea efectivă; la
Index va apare cuvântul notiune.
Când fis, ierul este procesat de LATEX, fiecare comandă \index scrie o
linie corespunzătoare precum s, i numărul paginii curente în două fis, iere
separate (ce au acelas, i nume cu fis, ierul sursă dar cu extensia *.idx s, i re-
spectiv *.ind). Aceste fis, iere separat se creează (s, i implicit va apare Index-
ul în PDF) dacă sunt folosite comenzile din cadrul WinEdt: TeX, apoi Make
Index (sau shortcut-ul Shift + Ctrl + I). Dacă fis, ierul sursă este com-
pilat din nou, indexul este inclus în document în punctul unde LATEX întâl-
nes, te comanda \printindex.
În cadrul editorului TeXworks, trebuie să alegem varianta de compi-

lare:
pdfLaTeX + MakeIndex + BibTeX.
Cuvântul implicit al LATEX este „Index”. Dacă se dores, te utilizarea cuvântu-

lui „Glosar” în loc de „Index” trebuie adăugat în Preambul pachetul babel
cu opt, iunea romanian, i.e.
sau, dacă se dores, te schimbarea lui în orice alt titlu, de exemplu „Indice”,
\renewcommand{\indexname}{Indice}
În anumite situat, ii, modul implicit în care apare numele capitolului sau
sect, iunii INDICE în Antet, de exemplu, este cu majuscule. Dacă dorim să
apară doar prima literă cu majusculă, scriem comanda
\renewcommand{\indexname}{I\lowercase{ndice}}
Dacă se dores, te includerea Index-ului în Cuprins (implicit nu este inclus),

atunci se foloses, te
\addcontentsline{toc}{chapter}{Indice}
Dacă link-ul către o structură ce a fost inclusă în Cuprins, prin intermediul

comenzii \addcontentsline, accesează o pagină gres, ită în PDF (de obi-
cei, o pagină precedentă), atunci putem folosi comanda \phantomsec-
tion din cadrul pachetului hyperref.
Această comandă trebuie adăugată înainte de \addcontentsline, sub
forma
\clearpage
\phantomsection
(am adăugat, în plus, comanda \clearpage care este utilă în unele cazuri).
Utilizarea comenzii \phantomsection este utilă, de exemplu, în cazul
sect, iunii Indice care a fost adăugată în Cuprins.
De asemenea, se poate întâmpla ca link-ul către o structură numerotată
sau către o pagină din PDF (prin comenzile \ref sau \pageref, vezi pa-
gina 83) să acceseze o pagină gres, ită (de obicei, o pagină precedentă). S, i în
această situat, ie se poate insera comanda \phantomsection exact înaintea

etichetării prin \label
De asemenea, se poate întâmpla ca numărul de tip link care trimite către
nota de subsol (prin comanda \footnote ) din josul paginii să trimită către
un loc gres, it (de obicei trimite la prima pagină). În această situat, ie este
recomandat ca pachetul hyperref să fie scris ultimul în Preambul, în lista
pechetelor (există s, i except, ii: de exemplu, pachetul tabularx trebuie scris
după hyperref).
Capitolul 6
Expresii matematice
6.1 Modul matematic

Pentru a scrie expresiile matematice (simboluri, formule, ecuat, ii, di-
verse alte cantităt, i etc.) trebuie să fim în modul matematic; pentru aceasta
avem două modalităt, i:
• inline: expresiile matematice sunt scrise în cadrul paragrafului; pen-

tru aceasta expresiile trebuie scrise fie între una din următoarele pe-
rechi de comenzi
$ $ sau  sau \begin{math} \end{math}
• displayed: expresiile sunt scrise într-un paragraf nou, separat de res-

tul textului; pentru aceasta trebuie să folosim comenzi speciale, pre-
cum
\[ \]
sau un mediu de tip matematic, precum
equation sau equation* sau

eqnarray sau eqnarray* sau
align sau align* sau
displaymath
Aceste medii sunt definite în cadrul pachetului amsmath iar sim-

bolurile matematice sunt, multe dintre ele, definite în cadrul pachetu-
lui amssymb. Un avantaj al acestui mod de scriere în stilul display este
63
64 6. Expresii matematice
vizibilitatea expresiilor matematice, precum s, i numerotarea automată

a acestor expresii30 . Variantele de mediu cu simbolul * sunt folosite
atunci când se dores, te nenumerotarea expresiei din display.
Remarca 6.1 Ment, ionăm că în modul matematic spat, iile, atât cele orizon-
tale cât s, i cele verticale, trebuie introduse special (vezi tabelul cu comenzi
pentru diverse tipuri de spat, ii orizontale precum s, i tabelul cu comenzi pen-
tru diverse tipuri de spat, ii verticale).
Astfel, în modul matematic:
• spat, iile orizontale sunt permise, dar nu au nici un efect;
• liniile goale nu sunt permise.

În modul matematic delimitatorii de bază ai expresiilor (care act, ionează
ca o pereche de paranteze) sunt dat, i de:
Input Output
$(a-b)$ (a − b)
$[a-b]$ [a − b]
$\{a-b\}$ {a − b}
$|a|$ |a|
$\vert a\vert$ |a|
$\|a\|$ kak
$\Vert a\Vert$ kak
$\langle a,b\rangle$ ha, bi
Ment, ionăm că aces, ti delimitatori au sens s, i folosit, i individual (vezi tabelul
de la pagina 78).
De asemenea, ment, ionăm că dacă adăugăm comenzile \left s, i respec-
tiv \right în fat, a fiecărui delimitator dintr-o pereche, atunci dimensiunea
perechii de delimitatori se va ajusta automat în funct, ie de înălt, imea expre-
siei matematice scrisă în cadrul perechii (vezi tipurile de perechi de delimi-
tatori).
30
Reamintim că în cazul în care se dores, te ca numerotarea ecuat, iilor, scrise în display, să fie
în partea stângă (implicit este numerotarea în partea dreaptă) se foloses, te opt, iunea leqno
în cadrul comenzii \documentclass (vezi pagina 2)
6.1. Modul matematic 65
Exemplul 6.2
Fie $x,y,a,b,r$ astfel \^{i}nc\^{a}t
\[
(x-a)^2+(y-b)^2=r^2.
\]
Ecua\c{t}ia este scris\u{a} \^{i}n display
dar nu este numerotat\u{a}.

\begin{displaymath}
(x-a)^2+(y-b)^2=r^2.
\end{displaymath}
Ecua\c{t}ia este scris\u{a} tot \^{i}n display
dar nu este numerotat\u{a}.
Mediul de bază pentru a scrie expresii matematice în display este equa-

tion. Varianta de mediu equation* este folosită atunci când se dores, te
nenumerotarea automată a expresiei din display.
Exemplul 6.3
\begin{equation}
(x-a)^2+(y-b)^2=r^2.
\end{equation}
Mediul folosit numeroteaz\u{a} automat formula.
Dar nu o putem apela deoarece nu am etichetat-o.
Dac\u{a} scriem:
fie $x,y,a,b,r$ astfel \^{i}nc\^{a}t
\begin{equation}
(x-a)^2+(y-b)^2=r^2, \label{eq.cerc1}
\end{equation}
atunci o putem apela deoarece am etichetat-o;
acum ne putem referi la egalitatea \eqref{eq.cerc1}
sau la egalitatea (\ref{eq.cerc1}).
% deci avem doua variante de a ne referi la o
% expresie matematica din mediul equation
% care e etichetata:
% ori cu \eqref{eticheta}, si atunci nu mai
% trebuie o pereche de paranteze

% (sunt puse automat)
% ori cu \ref{eticheta}, si atunci
% trebuie o pereche de paranteze
Dac\u{a} scriem:
fie \begin{math}x,y,a,b,r\end{math}
astfel \^{i}nc\^{a}t
\begin{equation*}
(x-a)^2+(y-b)^2=r^2,
\end{equation*}
atunci formula nu mai este numerotat\u{a}.
Dac\u{a} scriem: fie $x,y,a,b,r$

\begin{equation}
(x-a)^2+(y-b)^2=r^2, \nonumber
\end{equation}
atunci formula tot nu este numerotat\u{a}.
Mediul de lucru align este folosit când expresia matematică trebuie

scrisă pe mai multe linii s, i/sau coloane (într-un display) s, i când se dores, te
o anumită aliniere a liniilor s, i/sau coloanelor (una în raport cu cealaltă).
Pentru a trece pe o linie nouă se foloses, te comanda \\
Dacă se dores, te o aliniere anume, se foloses, te simbolul &
Mai precis, acesta trebuie scris în stânga unui semn sau loc în raport
cu care liniile trebuie aliniate (de exemplu, &= înseamnă că alinierea
cu linia următoare se va face în raport cu semnul = ). Varianta de mediu
align* este folosită atunci când se dores, te nenumerotarea automată a ex-
presiei din display.
Ment, ionăm că s, i în cadrul mediului equation se poate scrie pe mai
multe linii dacă în interiorul acestui mediu se introduce o matrice (sau
tablou) folosind mediul array sau un tabel folosind mediul tabular (dar,
în acest caz, nu mai putem face alinierea liniilor între ele, ci doar centrarea
sau alinierea la stânga sau la dreapta a tuturor liniilor).
Mediul align mai are un avantaj: dacă se scrie comanda
\allowdisplaybreaks
în Preambul, atunci se va face automat ruperea, când se trece de la o

pagină la alta, a expresiei matematice scrisă (pe mai multe linii) folosind
mediul align (vezi s, i avantajul similar al mediului longtable, pagina
103)
În ceea ce prives, te numerotarea în cadrul mediului align, dacă se scrie
pe mai multe linii, numerotarea este implicit făcută pentru fiecare linie în
parte. Dar dacă se dores, te ca doar o anumită linie să nu fie totus, i numero-
tată, atunci se foloses, te \nonumber în dreptul acelei linii.
Uneori se poate dori ca să scriem în mediul align s, i să avem nu-
merotarea display–ului, o singură dată, dar centrat (numerotarea implicită
este în dreptul liniei unde s-a introdus eticheta \label). În această situat, ie
se poate folosi mediul aligned în cadrul mediului equation.
Exemplul 6.4
Fie $x,y,r,p$ astfel \^{i}nc\^{a}t
\begin{align}
&x^2+y^2=r^2,\\
&xy=p.
\end{align}
Mediul folosit numeroteaz\u{a} automat
ambele linii cu formule.
Dar nu le putem apela deoarece nu le-am etichetat.
Alinierea se face la st\^{a}nga.
Dac\u{a} scriem: fie $x,y,a,b,r$

\begin{align}
x^2+y^2&=r^2, \label{eq.cerc2}\\
xy&=p,\label{eq.hiperb.1}
\end{align}
atunci le putem apela deoarece le-am etichetat;
acum ne putem referi la egalitatea \eqref{eq.cerc2}
sau la egalitatea \eqref{eq.hiperb.1}.
Alinierea se face \^{i}n raport cu
semnul egalit\u{a}\c{t}ii.
Dac\u{a} scriem:
fie \begin{math}x,y,a,b,r\end{math}
\begin{align*}
x^2+y^2=r^2,&\\
xy=p,&
\end{align*}
atunci formulele nu mai sunt numerotate.
Alinierea se face la dreapta.

\begin{align}
&x^2+y^2=r^2, \label{eq.cerc3}\\
&xy=p, \nonumber
\end{align}
atunci a doua ecuatie nu mai este numerotat\u{a};
dar ne putem referi la egalitatea \eqref{eq.cerc3}.
Alinierea se face la st\^{a}nga.

\begin{equation}
\begin{aligned}
x^2+y^2 &=r^2, \label{eq.cerc3}\\
xy &=p,
\end{aligned}
\end{equation}
atunci \^{i}ntregul display este numerotat
(o singura dat\u{a}), iar num\u{a}rul
este centrat (\^{i}n raport cu verticala);
Alinierea se face \^{i}n raport cu
semnul egalit\u{a}\c{t}ii.
Mediul de lucru eqnarray este similar mediului align. Singura di-

ferent, ă este aceea că dacă se dores, te o aliniere anume, se folosesc două
simboluri &
Acestea trebuie scrise de o parte s, i de alta a semnului sau locului în
raport cu care liniile trebuie aliniate (de exemplu, &=& înseamnă că ali-
nierea cu linia următoare se va face în raport cu semnul = ). Exemplul 6.4
funct, ionează exact la fel înlocuind align cu eqnarray s, i indicând locul
de aliniere prin două semne & în loc de unul singur.
Exemplul 6.5
\begin{eqnarray}
&&x^2+y^2=r^2,\\
&&xy=p.
\end{eqnarray}

\begin{eqnarray*}
x^2+y^2&=&r^2,\\
xy&=&p.
\end{eqnarray*}
Dacă pentru anumite expresii matematice se dores, te o numerotare uni-

tară, de tipul (3a) , (3b) , (3c) etc., atunci expresiile matematice se scriu
în cadrul mediului subequations. Acest mediu funct, ionează s, i dacă se
aplică mai multor medii deodată (de exemplu, mediului equation s, i/sau
eqnarray s, i/sau align).
Exemplul 6.6 Fie $x,y,r,p$ astfel \^{i}nc\^{a}t

\begin{subequations}
\begin{align}
x^2+y^2&=r^2, \label{eq.cerc4}\\
xy&=p. \label{eq.hiperb.2}
\end{align}
\end{subequations}
Acum ne putem referi la egalitatea \eqref{eq.cerc4}

Exemplul 6.7 Fie $x,y,r,p$ astfel \^{i}nc\^{a}t

\begin{subequations}
\begin{equation}
x^2+y^2=r^2 \label{eq.cerc5}
\end{equation}
\c{s}i
\begin{equation}
xy=p. \label{eq.hiperb.3}
\end{equation}
\end{subequations}
Acum ne putem referi la egalitatea \eqref{eq.cerc5}

Expresiile condit, ionate (de exemplu, o funct, ie cu ramuri) se poate scrie

în mai multe modalităt, i. Una dintre ele constă în folosirea mediului cases.
Exemplul 6.8
Fie func\c{t}ia $f$ dat\u{a} de
\begin{equation*}
f(x) = \begin{cases}
e^x,&\text{dac\u{a} }x<0,\\
1-x,&\text{dac\u{a} }0\leq x\leq1,\\
\ln(x),&\text{dac\u{a} }x>1.
\end{cases}
\end{equation*}
În final ment, ionăm că pentru a colora orice text scris în modul matema-
tic (dar s, i un text obis, nuit) putem folosi comanda \color (vezi s, i Exemplul
3.5). Astfel putem scrie
\color{culoare} text in mod matematic \color{black}
(am adăugat, la sfârs, it, comanda \color{black} pentru a stopa efectul
comenzii \color{culoare} )
6.2 Operaţii, relaţii, funcţii, simboluri

Pe lângă simbolurile ce pot fi produse folosind direct tastatura:
0
+ − = ( ) [ ] < > | / ! :
există s, i altele pentru care există comenzi speciale (pentru care trebuie fo-
losite pachetele amsmath s, i amssymb).
Comenzile pentru producerea unora dintre operat, iile binare sunt date
în tabelul următor:
Input Output Input Output

(Comanda) (Rezultatul) (Comanda) (Rezultatul)
$\pm$ ± $\div$ ÷
$\mp$ ∓ $\setminus$ \
6.2. Operaţii, relaţii, funcţii, simboluri 71
$\times$ × $\smallsetminus$ r
$\cdot$ · $\oplus$ ⊕
$\cup$ ∪ $\otimes$ ⊗
$\cap$ ∩ $\vee$ ∨
$\circ$ ◦ $\wedge$ ∧
$\bullet$ • $\And$ sau $\&$ &
Comenzile pentru producerea unora dintre relat, iile binare sunt date în
tabelul următor:

$\leq$ ≤ $\sim$ ∼
$\geq$ ≥ $\simeq$ '
$\subset$ ⊂ $\approx$ ≈
$\subseteq$ ⊆ $\equiv$ ≡
$\supset$ ⊃ $\in$ ∈
$\supseteq$ ⊇ $\ni$ 3
Comenzile pentru producerea unora dintre relat, iile binare negate sunt
date în tabelul următor:

(Comanda) (Rez.) (Comanda) (Rez.)
$\neq$ 6= $\nsupseteq$ +
$\notin$ ∈
/ $\nRightarrow$ ;
$\nleq$ $\nLeftarrow$ :
$\ngeq$ $\nLeftrightarrow$ <
$\nsim$ $\nrightarrow$ 9
$\varsubsetneq$ $\nleftarrow$ 8
$\varsupsetneq$ ! $\nleftrightarrow$ =
$\nsubseteq$ *
Comenzile pentru producerea unora dintre săget, i sunt date în tabelul

următor:

$\rightarrow$ → $\mapsto$ 7→
$\Rightarrow$ ⇒ $\longmapsto$ 7−→
$\leftarrow$ ← $\uparrow$ ↑
$\Leftarrow$ ⇐ $\Uparrow$ ⇑
$\leftrightarrow$ ↔ $\downarrow$ ↓
$\Leftrightarrow$ ⇔ $\Downarrow$ ⇓
$\longrightarrow$ −→ $\updownarrow$ l
$\Longrightarrow$ =⇒ $\leadsto$ ;
$\longleftarrow$ ←− $\nearrow$ %
$\Longleftarrow$ ⇐= $\searrow$ &
$\longleftrightarrow$ ←→ $\swarrow$ .
$\Longleftrightarrow$ ⇐⇒ $\nwarrow$ -
În cazul în care dorim ca săgeata sau semnul de egalitate să fie de o

lungime aleasă de noi s, i să putem scrie deasupra s, i dedesubtul ei, folosim
comenzile31
\xrightarrow[dedesubt]{deasupra}
\xlongrightarrow[dedesubt]{deasupra}
\xlongequal[dedesubt]{deasupra}
Exemplul 6.9 Mai precis, dacă scriem

$X_{n}\xrightarrow[n\rightarrow \infty]{L^{p}}X$
31
În cazul folosiri comenzilor \xlongrightarrow s, i \xlongequal trebuie să apelăm în
Preambul pachetul extarrows
$X_{n}\xlongrightarrow[n\rightarrow \infty]{L^{p}}X$
$y\xlongequal{\text{def}}f(x)$
$y\xlongequal{\mathrm{def}}f(x)$
obt, inem
Lp Lp
Xn −−−→ X Xn −−−−→ X
n→∞ n→∞
def def
y === f (x) y === f (x)

Exemplul 6.10 Scrierea de mai sus poate fi îmbunătăt, ită dacă mai adăugăm
nis, te spat, ii în modul matematic (de exemplu, \; ) s, i un spat, iu negativ în
cazul egalităt, ii (de exemplu, \hspace{-4pt} ).
$X_{n}\xlongrightarrow
[\;\;\;\;n\rightarrow \infty\;\;\;\;]{L^{p}}X$
$y\xlongequal
{\hspace{-4pt}\mathrm{def}\hspace{-4pt}}f(x)$
obt, inem
Lp def
Xn −−−−−−−→ X s, i y == f (x)
n→∞

Exemplul 6.11 În cazul în care se scrie în cadrul unui mediu în care modul
implicit de scriere este unul italic (vezi mediile de tip teoremă, pagina 87),
atunci, pentru a scrie cu alt font, se poate utiliza fontul emphasized32 . Astfel,
dacă vom scrie
$y\xlongequal
{\hspace{-4pt}\emph{def}\hspace{-4pt}}f(x)$
vom obt, ine
def
y == f (x)

32
Acelas, i efect se obt, ine s, i dacă se foloses, te {\rm def} în loc de \emph{def}
Comenzile pentru producerea altor operatori sunt date în tabelul urmă-

tor:

R H
$\int$ $\oint$
RR P
$\iint$ $\sum$
RRR Q
$\iiint$ $\prod$
RRRR T
$\iiiint$ $\bigcap$
R R S
$\idotsint$ ··· $\bigcup$
Ment, ionăm că pentru a obt, ine două integrale alăturate avem variantele
(vezi tabelul cu comenzi pentru diverse tipuri de spat, ii orizontale)

RR
$\int\int$
RR
$\iint$
RR
$\int\!\!\int$
RR
$\int\!\!\!\int$
Comenzile pentru producerea indicelui, exponentului, fract, iei, radicalului,

perechilor de delimitatori (care îs, i ajustează automat mărimea în funct, ie
de mărimea formulelor scrise între delimitatori), modulului, normei s, i a
acoladei (utilizată, de exemplu, la sisteme sau la o funct, ie cu ramuri) sunt
date în tabelul următor:
Input Output
(Comanda) (Rez.)
$a_{n}$ an
$a^{n}$ an
a
$\frac{a}{b}$ b
n a
p
$\sqrt[n]{\frac{a}{b}}$ b
a

$\left(\frac{a}{b}\right)$ b
a
$\left[\frac{a}{b}\right]$ b
a
$\left\{\frac{a}{b}\right\}$ b
a
$\left\vert \frac{a}{b}\right\vert$
b
a
$\left|\frac{a}{b}\right|$
b
a
$\left\Vert \frac{a}{b}\right\Vert$
b
a
$\left\|\frac{a}{b}\right\|$
b
a
$\left\{\frac{a}{b}=0\right.$ b =0
$\left\langle \frac{a}{b},\frac{c}{d}
a c

b, d
\right\rangle$
Evident, putem scrie perechile de delimitatori, i.e. toate cele s, ase tipuri
de delimitatori (modulul s, i norma au două variante de scriere) de mai sus,
s, i fără comenzile \left s, i \right, dar în acest caz delimitatorii nu se vor
mai mări automat în funct, ie de mărimea formulelor scrise între ei.
O altă modalitate de a mări (dar nu automat) fiecare delimitator în
parte, pentru a-l face cât mai potrivit cu mărimea formulelor scrise între
ei, este să utilizăm comenzile \big, \Big, \bigg, \Bigg ; de exemplu:


$\big($ $\bigg($

$\Big($ $\Bigg($
Uneori, în cadrul modului matematic, dorim să mărim dimensiunea

unor operatori (cum ar fi: fract, ia, integrala, suma, produsul, reuniunea
etc.). Aceasta se poate face folosind comanda \displaystyle
Exemplul 6.12 Putem scrie

$\frac{\pi^2}{6}=\sum_{i=1}^{\infty}\frac{1}{n^2}$
sau
$\displaystyle\frac{\pi^2}{6}
=\sum_{i=1}^{\infty}\frac{1}{n^2}$
Adică:
Input Output
P
$\sum$
X
$\displaystyle\sum$
Q
$\prod$
Y
$\displaystyle\prod$
T
$\bigcap$
\
$\displaystyle\bigcap$
S
$\bigcup$
[
$\displaystyle\bigcup$
1
$\frac{1}{n^2}$ n2
1
$\displaystyle\frac{1}{n^2}$
n2
R
$\int$
Z
$\displaystyle\int$

Pentru anumit, i operatori se pune problema pozit, ionării indicelui s, i/sau

a exponentului. Astfel avem următoarele posibilităt, i:
• dacă vrem ca indicele s, i/sau exponentul să apară dedesubt s, i res-

pectiv deasupra, atunci adăugăm în dreptul operatorului comanda
\limits
• dacă vrem ca indicele s, i/sau exponentul să apară în dreapta operato-

rului, atunci adăugăm în dreptul operatorului comanda \nolimits
Exemplul 6.13 Putem scrie

Integrala $\int\limits_{a}^{b}$ se poate
exprima cu ajutorul limitei
$\lim\limits_{n\rightarrow \infty}$
sau
Integrala $\int\nolimits_{a}^{b}$ se poate
exprima cu ajutorul limitei
$\lim\nolimits_{n\rightarrow \infty}$
Adică:
Input Output
$\lim\limits_{n\rightarrow \infty}$ lim

n→∞
$\lim\nolimits_{n\rightarrow \infty}$ limn→∞

∞
P
$\sum\limits_{n=0}^{\infty}$
n=0
P∞
$\sum\nolimits_{n=0}^{\infty}$ n=0
Rb
$\int\limits_{a}^{b}$
a
Rb
$\int\nolimits_{a}^{b}$ a

În cazul în care dorim ca indicele să cont, ină mai multe linii folosim
comanda \substack
Exemplul 6.14 Mai precis, dacă scriem

$\lim\nolimits_{\substack{x\rightarrow a \\ x<a}}$
obt, inem
limx→a
x<a
iar dacă scriem
$\displaystyle\sum\nolimits_
{\substack{1\leq i\leq n\\1\leq j\leq m}}a_{i}b_{j}$
obt, inem X
1≤i≤n ai bj
1≤j≤m

Comenzi pentru producerea altor simboluri sunt date în tabelul urmă-
tor33 :

$|$ | $\infty$ ∞
$\vert$ | $\partial$ ∂
$\|$ k $\forall$ ∀
$\Vert$ k $\exists$ ∃
$\langle$ h $\nexists$ @
$\rangle$ i $\emptyset$ ∅
33
Sunt mai multe comenzi pentru a produce diferite tipuri de puncte de suspensie orizon-
tale (simpla scriere a trei puncte unul după altul nu produce efectul scontat!). În modul
text există comenzile \dots s, i \ldots (această comandă funct, ionează s, i când scriem în
modul matematic) iar în modul matematic există comenzile \ldots, \cdot, \cdots,
\dotsb, \dotsi, \dotsm s, i \dotsc
Ment, ionăm că \dots s, i \ldots produc oarecum acelas, i efect (dar prima comandă ges-
tionează automat spat, iile libere de dinainte s, i de după punctele de suspensie iar a doua
comandă nu gestionează automat aceste spat, iile libere).
$\ldots$ ... $\varnothing$ ∅

$\cdots$ ··· $\square$
..
$\vdots$ . $\blacksquare$
..
$\ddots$ . $\ell$ `
Comenzile pentru producerea unor funct, ii matematice sunt date în ta-

belul următor:

$\sin$ sin $\arcsin$ arcsin

$\cos$ cos $\arccos$ arccos
$\tan$ tan $\arctan$ arctan
$\cot$ cot $\arccot$ arccot
$\min$ min $\ln$ ln
$\max$ max $\lg$ lg
$\inf$ inf $\lim$ lim
$\sup$ sup $\liminf$ lim inf
$\exp$ exp $\limsup$ lim sup
Comenzile pentru producerea unora dintre literele greces, ti, în modul

matematic, sunt date în tabelul următor:

$\alpha$ α $\mu$ µ
$\beta$ β $\nu$ ν
$\gamma$ γ $\xi$ ξ
$\delta$ δ $\pi$ π
$\epsilon$ $\rho$ ρ
$\varepsilon$ ε $\sigma$ σ
$\zeta$ ζ $\tau$ τ
$\eta$ η $\phi$ φ
$\theta$ θ $\varphi$ ϕ
$\iota$ ι $\chi$ χ
$\kappa$ κ $\psi$ ψ
$\lambda$ λ $\omega$ ω
iar dacă dorim variantele de litere greces, ti scrise cu majuscule:

$\Gamma$ Γ $\Pi$ Π
$\Delta$ ∆ $\Sigma$ Σ
$\Theta$ Θ $\Phi$ Φ
$\Lambda$ Λ $\Psi$ Ψ
$\Xi$ Ξ $\Omega$ Ω
Comenzile pentru producerea altor notat, ii utile sunt date în tabelul ur-
mător:
$f’(x)$ f 0 (x) $\vec{a}$ ~a
−−→
$f’’(x)$ f 00 (x) $\overrightarrow{AB}$ AB
$f’’’(x)$ f 000 (x) $\tilde{x}$ x̃
$\dot{x}$ ẋ $\widetilde{AB}$ AB
g
$\ddot{x}$ ẍ $\hat{x}$ x̂
$x\ast y$ x∗y $\widehat{AOB}$ AOB

\
c
$\bar{x}$ x̄ $\overset{c}{ab}$ ab
$\overline{AB}$ AB $\underset{c}{ab}$ ab
c
z}|{
$\underline{abc}$ abc $\overbrace{abc}$ abc
\underline{abc} abc $\underbrace{abc}$ abc

|{z}
Ment, ionăm că în cadrul modului matematic se poate trece la modul text
folosind comanda \text

$\underset{\text{de }n\text{ ori}}{\underbrace{
a \times a \times \ldots \times a } } $
obt, inem
a × a × ... × a
| {z }
de n ori


$ \overline { \overline{A} \cup \overline{
\overline{B}} } = A \cap \overline{B} \, ,
\quad \text{folosind legile lui De Morgan} $
obt, inem
A∪B =A∩B, folosind legile lui De Morgan


\begin{equation*}
f(x)\neq 0,\quad\text{pentru orice }x\in
\mathbb{R}^{\ast}_{+} \, .
\end{equation*}
obt, inem
f (x) 6= 0, pentru orice x ∈ R∗+ .

Ment, ionăm, de asemenea, că atât textul matematic (vezi, de exemplu,
tabelul cu fonturi în modul matematic de la pagina 20) cât s, i textul obis, nuit
din cadrul modului matematic se pot formata.
În cadrul claselor report sau book ecuat, iile sunt numerotate cu o
pereche de numere: primul desemneză capitolul unde apare ecuat, ia iar al
doilea desemnează numărul de ordine al ecuat, iei din cadrul fiecărui capi-
tol.
În cadrul clasei article ecuat, iile sunt numerotate cu numărul de or-
dine al ecuat, iei din cadrul articolului întreg. Dacă se adaugă în Preambul
comanda34
\numberwithin{equation}{section}
atunci numerotarea ecuat, iilor în cadrul articolului va include numărul sec-
t, iunii s, i apoi numărul de ordine din cadrul sect, iunii.
Dacă se întâmplă ca, în cadrul claselor report sau book, ecuat, iile să
fie numerotate doar cu numărul de ordine din cadrul fiecărui capitol (deci
Capitolul 1 va cont, ine, de exemplu, ecuat, ia (3) iar Capitolul 2 va cont, ine s, i
el ecuat, ia (3) ), atunci trebuie folosită comanda similară din cazul articolu-
lui
\numberwithin{equation}{chapter}
s, i atunci vom fort, a ca numerotarea să cont, ină, mai întâi, numărul capitolu-
lui unde apare ecuat, ia s, i apoi numărul de ordine din cadrul capitolului.
În cadrul LATEXse pot crea referint, e la orice cantitate sau structură, atât
la cele numerotate automat (capitole, sect, iuni, subsect, iuni, subsubsect, iuni,
expresii matematice scrise în modul display, medii de tip teoremă, tabele,
figuri etc.) cât s, i la cele nenumerotate (în acest caz ne putem referi la pagina
34
Înaintea comenzii \numberwithin trebuie să apelăm, în Preambul, pachetul amsmath.
la care apare acea cantitate sau structură). Comenzile utilizate în acest sens
sunt:
\label{nume cant.}
\ref{nume cant.}
\eqref{nume cant.}
\pageref{nume cant.}
unde:
• nume cant. reprezintă numele dat de noi cantităt, ii pe care vrem să
o apelăm ulterior;
• \label{nume cant.} este scris în locul pe care dorim să îl apelăm
ulterior;
• \ref{nume cant.} este scris acolo unde dorim să apelăm canti-
tatea marcată anterior; se va afis, a numărul atribuit automat de LATEX
cantităt, ii apelate. Prin urmare, dacă este cazul apelării unei expre-
sii matematice numerotate, dintr-un display, atunci trebuie să scriem
instruct, iunea \ref{ nume cant.} între două paranteze rotunde,
i.e. (\ref{nume cant.}). Dacă este cazul apelării numărului unei
sect, iuni, atunci nu mai trebuie adăugate parantezele;
• \eqref{nume cant.} adaugă automat s, i o pereche de paranteze în
jurul numărului expresiei apelate de noi; se foloses, te în cazul expre-
siilor matematice numerotate, aflate într-un display;
• \pageref{nume cant.} este scris acolo unde dorim să apelăm can-
titatea marcată anterior; se va afis, a numărul paginii unde se află can-
titatea apelată (este utilă, de exemplu, atunci când cantitatea apelată
nu este numerotată); în acest caz comanda nu mai trebuie scrisă între
două paranteze rotunde.
LATEX va determina automat numerotarea corectă pentru obiectele din

document; eticheta dată de noi pentru a marca un obiect nu va apărea
în documentul final. Apoi LATEX va afis, a numărul cantităt, ii sau numărul
paginii.
Dacă se fac trimiteri la o etichetă care nu există, atunci compilarea se va
face cu succes dar în locul numărului apelat va apare semnul „??”.
Ment, ionăm că documentul trebuie să fie compilat de două ori pen-
tru a afis, a corect referint, ele (mai întâi el asociază etichetele cu numerele
cantităt, ilor apelate, apoi afis, ează aceste numere în locul unde apare \ref
sau \pageref).
Dacă lucrăm în mediul equation, atunci există posibilitatea să apară
în loc de numărul ecuat, iei un nume dat de noi. Astfel dacă folosim co-
manda \tag{nume}, numele va apare între paranteze iar dacă folosim
\tag*{nume}, numele va apare fără paranteze.
Exemplul 6.18 Luăm un document din clasa article:

\section{Sec\c{t}iunea 1} \label{sect.1}
\^{I}n aceast\u{a} sec\c{t}iune introducem
conceptul de cerc.\label{cerc}
\section{Sec\c{t}iunea 2}
\^{I}n aceast\u{a} sec\c{t}iune folosim conceptele
introduse \^{i}n Sec\c{t}iunea \ref{sect.1}.
\^{I}n acest sens fie ecua\c{t}ia:
\begin{equation} \label{eq.1}
x^2+y^2=r^2
\end{equation}
Rezolv\^{a}nd ecua\c{t}ia (\ref{eq.1}) ob\c{t}inem
ecua\c{t}ia explicit\u{a} a cercului.
Folosim \c{s}i defini\c{t}ia cercului
de la pagina \pageref{cerc}.
Dac\u{a} apelez ecua\c{t}ia \eqref{eq.1} folosind
comanda \textbackslash eqref, atunci nu mai trebuie
s\u{a} punem perechea de paranteze.
Exist\u{a} \c{s}i varianta de a denumi o ecua\c{t}ie

(numele va apare intre paranteze):
\begin{equation} \tag{\textrm{Cerc}}
x^2+y^2=r^2,
\end{equation}
dar nu mai merge sa o apelam:
vezi ecua\c{t}ia (\ref{Cerc}).
In varianta urmatoare numele

nu va mai apare intre paranteze:
\begin{equation} \tag*{\textrm{Hiperbola}}
x\cdot y=a.
6.3. Matrice. Mediile matrix şi array 85
\end{equation}
6.3 Matrice. Mediile matrix şi array

Mediile din LATEX cu ajutorul cărora putem scrie matrice sunt
matrix, pmatrix, bmatrix, Bmatrix, vmatrix s, i Vmatrix
Evident, vectorii se pot produce tot cu aceste medii (luând o singură coloană
sau o singură linie).
Aceste medii trebuie incluse în medii în care se scrie în modul matema-
tic (cum ar fi mediul equation).
Ca s, i în mediul tabular, în mediile care produc matrice coloanele sunt
separate folosind semnul & iar liniile sunt separate folosind instruct, iunea
de rupere \\
Mediul matrix produce o matrice fără nici un delimitator.
Mediile pmatrix, bmatrix, Bmatrix, vmatrix s, i Vmatrix produc
matrice cu delimitatorii ( ) , [ ] , { } , | | s, i respectiv k k .
Evident, se poate lucra cu mediul matrix s, i se pot introduce separat
perechile de delimitatori dorite.
Mediile ment, ionate produc matrice cu maxim 10 coloane. Pentru ma-
trice cu mai multe coloane trebuie reiniţializat contorul MaxMatrixCols,
scriind, de exemplu, \setcounter{MaxMatrixCols}{15} (pentru a pro-
duce matrice cu maxim 15 coloane).
O altă limitare a cestor medii este faptul că ele produc doar coloane cen-
trate. Pentru matrice cu coloane aliniate altfel se va folosi mediul matrix*
s, i se va include opt, iunea r, l sau c între două paranteze pătrate (această
variantă este funct, ională s, i în cazul celorlalte trei medii). Ment, ionăm că
pachetul mathtools trebuie inclus în Preambulul documentului.
Dacă dorim, pentru a depărta put, in liniile între ele, putem adăuga un
spat, iu vertical predefinit (de obicei, \smallskip sau \medskip).
Exemplul 6.19 Putem scrie o matrice delimitată de o pereche de paranteze

pătrate astfel:
\begin{equation*}
\left[
\begin{matrix*}[r]
x & -y+y’ \medskip \\
u & v
\end{matrix*}
\right]
\end{equation*}
sau as, a:
\begin{equation*}
\begin{bmatrix*}[r]
x & -y+y’ \medskip \\
u & v
\end{bmatrix*}
\end{equation*}
O altă modalitate de a produce matrice sau tablouri (array) este aceea

de a folosi (în cadrul unui mediu matematic) mediul array
În acest mediu se poate specifica alinierea pentru fiecare coloană.

\begin{equation*}
\left\{
\begin{array}{ll}
dY_{s}=H(s,Y_{s},Z_{s}) \,dQ_{s}\, , &
\text{pentru orice }s\in [t,T] ,\medskip \\
Y_{s}=\eta \, , & \text{pentru orice }s\in [0,t].
\end{array}
\right.
\end{equation*}
vom obt, ine

 dYs = H (s, Ys , Zs ) dQs , pentru orice s ∈ [t, T ] ,

pentru orice s ∈ [0, t] .


 Y = η,
s

\begin{equation*}
\begin{array}{l | r}
x & -y \\ \hline
u & v
6.4. Mediul de lucru de tip teoremă 87
\end{array}
\end{equation*}
vom obt, ine
x −y
u v

6.4 Mediul de lucru de tip teoremă

Documentele de tip matematic includ, de obicei, structuri de tipul teo-
remelor precum: definit, ii, leme, propozit, ii, teoreme, corolare, observat, ii,
exemple, exercit, ii etc. Acestea sunt structuri ce pot fi etichetate, cu un nume
afis, at, văzute separat de restul textului (eventual scrise cu font italic, s, i cu
spat, ii adaugate automat deasupra s, i dedesubtul mediului) s, i numerotate
secvent, ial.
Pentru definirea unor asemenea medii avem la dispozit, ie comanda (ce
trebuie scrisă în Preambul)
\newtheorem{nume}{numeafisat}[numerotare]
unde nume este numele mediului as, a cum va fi el utilizat ulterior în doc-
ument, numeafisat este numele afis, at în PDF al noii structuri iar nu-
merotare este opt, ional s, i reprezintă numele structurii (posibile variante
sunt chapter, section) în funct, ie de care mediul este numerotat. Dacă
se dores, te numerotarea consecutivă, atunci se defines, te un mediu, apoi nu-
mele acelui mediu este folosit ca argument opt, ional la celelalte medii de tip
teoremă definite în cadrul documentului.
Există s, i varianta \newtheorem* în care mediul definit va fi nenumero-
tat35 . Dacă, de exemplu, se dores, te ca toate remarcile să fie nenumerotate,
atunci se scrie comanda \newtheorem*{remarca}{Remarca}
La toate mediile de tip teoremă ne putem referi ulterior utilizând comen-
zile indicate la pagina 83.
Mediul proof se foloses, te dacă se dores, te demonstrarea unui rezultat.
Cuvântul implicit al LATEX pentru demonstrat, ie este „Proof”. Dacă se
dores, te utilizarea cuvântului „Demonstrat, ie” trebuie adăugat în Preambul
35
Trebuie să apelăm în Preambul pachetul amsthm
pachetul babel cu opt, iunea romanian, i.e. \usepackage[romanian]

{babel}
Dacă nu se dores, te utilizarea pachetului babel, o altă modalitate de
schimbare a cuvântului „Proof” în „Demonstrat, ie” este de a redefini36 me-
diul proof37
\newenvironment{proof}{\noindent\textbf{Demonstra
\c{t}ie.}}{\rule{0.5em}{0.5em}}
(am vrut să apară scris cu bold, cu punct la sfârs, it s, i fără spat, iu orizontal
(indent) în fat, a lui s, i să afis, eze s, i semnul38 la sfârs, itul demonstrat, iei).
Sfârs, itul unei demonstrat, ii este, de obicei, marcat cu semnul (sau ).
36
Dacă se foloses, te pachetul amsthm, atunci această comandă nu mai are efect. În acest caz
se poate folosi comanda
\renewcommand*{\proofname}{\noindent\textbf{Demonstra\c{t}ie.}}
(am vrut ca „Demonstrat, ie” să apară scris cu bold, cu punct la sfârs, it s, i fără spat, iu orizon-
tal (indent) în fat, a lui).
37
Ca s, i comanda \newcommand există o comanda pentru a crea noi medii de lucru: este
vorba de comanda
\newenvironment{numemediu}{inceputmediu}{sfarsitmediu}
unde numemediu este numele noului mediu, inceputmediu este ce se dores, te să apară
la începutul mediului iar sfarsitmediu este ce se dores, te să apară la sfârs, itul mediului.
38
Pătratul de la sfârs, itul unei demonstrat, ii este realizat de comanda care produce o linie
orizontală de dimensiuni indicate:
\rule[inaltime]{lungime}{latime}
unde inaltime este înălt, imea la care se dores, te să apară linia în raport cu linia curentă,
lungime este lungimea pe care se dores, te să o aibă linia iar latime este lăt, imea pe care
se dores, te să o aibă linia.
De exemplu, \rule{2cm}{1mm} va produce
De asemenea, \rule{0.5em}{0.5em} sau \rule{1ex}{1ex} sau
\rule{1.5mm}{1.5mm} vor produce aproximativ acelas, i tip de pătrat:
Ment, ionăm că unitatea de măsură ex reprezintă înălt, imea literei x conform fontului
folosit (deci este o unitate relativă de măsură) iar unitatea de măsură em reprezintă lăt, imea
literei M conform fontului folosit (deci este s, i ea tot o este o unitate relativă de măsură).
În caz că se dores, te o simplă linie orizontală pe întreaga lăt, ime a paginii, atunci se poate
folosi comanda \hrule
Se poate folosi comanda \hfill dacă se dores, te afis, area lui la capătul ul-
timei linii (s, i nu imediat după ultimul caracter din ultima linie).
De asemenea, există s, i varianta de a adăuga automat \hfill la sfârs, itul
unei demonstrat, ii (ori de câte ori apelăm mediul proof) scriind
\newenvironment{proof}{\noindent\textbf{Demonstra
\c{t}ie.}}{\hfill\rule{0.5em}{0.5em}}
Uneori se dores, te ca în cadrul unui anume tip de mediu de tip teo-

remă textul scris să apară cu font normal, fără utilizarea imlicită a fontu-
lui italic (aceasta se poate face dacă, de exemplu, dacă se utilizează \the-
oremstyle{definition}); în această situat, ie se dores, te (pentru a nu
apărea confuzii) să marcăm locul unde se sfârs, es, te acel mediu. Acest lucru
se poate face, de exemplu, dacă se adaugă automat un simbol de fiecare
dată când utilizăm acest mediu (evident putem face acest lucru s, i dacă
adăugăm noi de fiecare dată acel simbol la sfârs, itul fiecărui mediu). În
această situat, ie putem folosi iarăs, i comanda \newenvironment pentru
redefinirea acelui mediu. De exemplu, dacă se dores, te ca sfârs, itul fiecărui
Exemplu să fie marcat cu semnul , folosim comenzile
\newenvironment{exem}{\begin{example}}
{\hfill$\diamond$\end{example}}
prin care am definit un nou mediul exem (folosind mediul example ).
Ment, ionăm, de asemenea, că dacă se dores, te ca doar o parte a textului
scris (în cadrul unui mediu de tip teoremă) să apară cu alt font decât cel
implicit al mediului, atunci se poate folosi fontul emphasized care va face
ca textul să apară scris normal/neitalic, dacă fontul în cadrul acelui mediu
este italic, respectiv italic, dacă fontul în cadrul acelui mediu este normal.

\newtheorem{theo}{Teorema}
\newtheorem{defin}[theo]{Defini\c{t}ia}
\newtheorem{prop}[theo]{Propozi\c{t}ia}
\newtheorem{corol}[theo]{Corolarul}
definim noile mediile de lucru theo, defin, prop, corol
Deoarece am completat câmpul opt, ional cu numele theo, numerotarea
mediilor definite va fi consecutivă (în cadrul întregului document) (nu con-
tează ordinea de aparit, iei a lor).
Exemplul 6.23 Fiind medii, utilizarea lor ulterioară este de tipul

\begin{theo} \label{rezultat1}
Are loc egalitatea $x^2+y^2=r^2$.
\end{theo}
\begin{proof}
Demonstra\c{t}i este evident\u{a} \hfill
\end{proof}
\begin{defin} Definim cercul ca fiind... \end{defin}
\begin{prop} Are loc... \end{prop}
\begin{corol} Are loc... \end{corol}
Apoi putem apela teorema scrisă mai sus:
Aplicând Teorema \ref{rezultat1} ob\c{t}inem
egalitatea cerut\u{a}.

\newtheorem{theo}{Teorema}[chapter]
\newtheorem{lema}[theo]{Lema}
\newtheorem{obs}[theo]{Observa\c{t}ia}
\newtheorem{exem}[theo]{Exemplul}
definim noile mediile de lucru theo, lema, obs, exem
Deoarece am completat câmpul opt, ional cu numele chapter s, i apoi cu
numele theo, numerotarea mediilor definite va cont, ine numărul capitolu-
lui în care se află s, i apoi numărul de ordine din cadrul capitolului respectiv.
De exemplu, putem avea în Capitolul 1: Propozit, ia 1.1 s, i Exemplul 1.2
iar în Capitolul 2: Teorema 2.1 s, i Corolarul 2.2.
Există trei stiluri39 pentru a scrie cont, inutul mediilor de tip teoremă ce
se pot folosi scriind în Preambul comanda
\theoremstyle{stil}
unde stil poate fi:
• plain (este stilul implicit): text scris cu fontul emphasized s, i cu spat, ii

adaugate automat deasupra s, i dedesubtul mediului; stilul poate fi
folosit pentru teoreme, propozit, ii, corolare, leme;
39
Trebuie să apelăm în Preambul pachetul amsthm
• definition: text scris cu font normal s, i cu spat, ii adaugate automat

deasupra s, i dedesubtul mediului; stilul poate fi folosit pentru definit, ii,
exemple;
• remark: text scris cu font normal s, i fără spat, ii adaugate suplimentar;

stilul poate fi folosit pentru observat, ii.
LATEX permite definirea s, i a altor stiluri.
Exemplul 6.25 Pentru medii diferite pot fi utilizate stiluri diferite:

\theoremstyle{plain}
\newtheorem{theo}{Teorema}[section]
\theoremstyle{definition}
\newtheorem{defin}{Defini\c{t}ia}[section]
\newtheorem{exemplu}{Exemplul}
Capitolul 7
Tabele. Mediul tabular
Tabelele sunt utilizate pentru a prezenta date într-o formă concisă. În

LATEX există mediile de lucru tabular, tabularx, longtable utile pen-
tru obt, inerea a diferite tipuri de tabele.
Pentru a creea tabele (eventual cu linii verticale s, i/sau orizontale) pu-
tem folosi mediul tabular:
\begin{tabular}[pozitia]{aliniere} ... \end{tabular}
unde:
ticală a) tabelului în raport cu linia de text în cadrul căreia este inserat
tabelul; variantele sunt: t (top), c (centre), b (bottom);
• aliniere este un argument în care se precizează alinierea textu-

lui din cadrul fiecărei coloane (s, i, eventual, se precizează s, i intro-
ducerea unor linii/bare verticale între coloane); variantele sunt: l
(left), c (centre), r (right), p{latime} (coloană cu lăt, imea dată de
latime s, i cu textul aliniat sus), m{latime} (coloană cu lăt, imea dată
de latime s, i cu textul aliniat la mijloc40 ), b{latime} (coloană cu
lăt, imea dată de latime s, i cu textul aliniat jos41 ), | (o linie verticală
între coloane) sau || (două linii verticale între coloane). Precizăm că
40
Trebuie să apelăm în Preambul pachetul array.
41
Trebuie să apelăm în Preambul pachetul array. De asemenea, menţionăm că în toate
cele trei variante p, m sau b este vorba de alinierea verticală. În ceea ce prives, te alinierea
orizontală, în toate cele trei cazuri textul este aliniat la stânga. Dacă se dores, te s, i altă
aliniere orizontală se poate folosi, de exemplu, comanda \hfill (vezi Exemplul 7.6);
uneori este utila si comanda \hfil
93
94 7. Tabele. Mediul tabular
se pot defini simultan mai multe alinieri pentru coloane inserând co-
manda *{numarcoloane}{aliniere}. De exemplu, \begin{ta-
bular}{l *{4}{c} r} va produce s, ase coloane, prima cu textul ei
aliniat la stânga, următoarele patru vor avea textul centrat iar ultima
va avea textul aliniat la dreapta. Putem scrie s, i varianta \begin{ta-
bular}{l *{4}{m{1.5cm}} r}
Ca s, i în mediul array, în mediile care produc tabele coloanele aces-

tuia sunt separate folosind semnul & iar liniile sunt separate folosind in-
struct, iunea de rupere \\. Există posibilitatea specificării spat, iului dintre
linii scriind spat, iul vertical dorit între două paranteze pătrate, de exemplu
\\[0.2cm]
O linie orizontală între două linii alăturate ale tabelului va apare dacă
se foloses, te comanda \hline
Două linii orizontale între două linii alăturate ale tabelului vor apare
dacă se foloses, te comanda \hline\hline
O linie orizontală part, ială de la coloana i până la coloana j va apare
dacă se foloses, te comanda \cline{i-j}

Tabelul\quad
\begin{tabular}[b]{| l || r | c | l | c |} \hline
Nume & Matematic\u{a} & Fizic\u{a} & Chimie & Total
\\ [0.3cm] \hline\hline
Ana-Maria & 35 & 40 & 45 & 120 \\ \hline
Robert & 50 & 45 & 40 & 135 \\ \hline
Vlad & 9 & 20 & 30 & 59 \\ \hline
\end{tabular}
\quad reprezint\u{a} situa\c{t}ia punctajului \ldots
vom obt, ine
Nume Matematică Fizică Chimie Total
Ana-Maria 35 40 45 120
Robert 50 45 40 135
Vlad 9 20 30 59
Tabelul repre-
zintă situaţia punctajului . . .
95
Exemplul 7.2 Există s, i varianta de scriere:

Tabelul\quad
\begin{tabular}[c]{| l || *{3}{c} | r |} \hline
Nume & Matematic\u{a} & Fizic\u{a} & Chimie & Total
\\ \hline\hline
Ana-Maria & 35 & 40 & 45 & 120 \\ \hline
Robert & 50 & 45 & 40 & 135 \\ \hline
Vlad & 9 & 20 & 30 & 59 \\ \hline
\end{tabular}
în care vom obt, ine
Nume Matematică Fizică Chimie Total
Ana-Maria 35 40 45 120
Tabelul repre-
Robert 50 45 40 135
Vlad 9 20 30 59
zintă situaţia punctajului . . .
Exemplul 7.3 Există s, i varianta de scriere:

Tabelul\quad
\begin{tabular}[c]
{
| l || m{1.1cm} | m{1.1cm} | m{1.1cm} | m{1.1cm} |
}
\hline
Nume & Mate\-ma\-tic\u{a} & Fizic\u{a} & Chimie & Total
\\ \hline\hline
Ana-Maria & 35 & 40 & 45 & 120 \\ \hline
Robert & 50 & 45 & 40 & 135 \\ \hline
Vlad & 9 & 20 & 30 & 59 \\ \hline
\end{tabular}
în care vom obt, ine

Mate-
Nume ma- Fizică Chimie Total
tică
Tabelul reprezin-
Ana-Maria 35 40 45 120
Robert 50 45 40 135
Vlad 9 20 30 59
tă situaţia punctajului . . .
Uneori se dores, te ca tabelul să fie inserat în dreptul textului42 . În acest
sens se va folosi mediul tabular în cadrul mediului wraptable43 :
\begin{wraptable}[numar_linii]{pozitia}{latime}
..
.
\end{wraptable}
unde:
• numar_linii este un argument opt, ional care setează numărul de

linii de text în dreptul cărora se dores, te inserarea tabelului (dacă nu
se precizează nimic, numărul de linii este ales automat în funct, ie de
mărimea tabelului);
• pozitia este un argument care setează alinierea (pe orizontală a)

tabelului în raport cu liniile de text în dreptul cărora se dores, te inser-
area tabelului; variantele sunt: r (right), l (left);
• latime este un argument care setează lăt, imea tabelului s, i trebuie

indicată în unităt, i de măsură.
De exemplu, dacă scriem

Tabelul de mai jos reprezint\u{a} situa\c{t}ia
punctajului a trei elevi la disciplinele
Matematic\u{a}, Fizic\u{a} \c{s}i respectiv Chimie.
\begin{wraptable}[10]{r}{8cm}
42
Dacă se dores, te ca o imagine să fie inserată în dreptul textului se poate folosi mediul
wrapfigure (cu o sintaxă similară cu cea a mediului wraptable).
43
Trebuie să apelăm în Preambul pachetul wrapfig
97
\vspace{-11pt}
\hspace{20pt}
\begin{tabular}[b]{|l||r|c|l|c|}
\hline
Nume & Math. & Fizic\u{a} & Chimie \\[0.3cm]
\hline\hline
Ana-Maria & 35 & 40 & 45 \\ \hline
Robert & 50 & 45 & 40 \\ \hline
Vlad & 9 & 20 & 30 \\ \hline
\end{tabular}
\hspace{5pt}
\end{wraptable}
Tabelul al\u{a}turat reprezint\u{a} situa\c{t}ia
vom obt, ine
Tabelul de mai jos reprezintă situaţia punctajului a trei elevi la disci-
plinele Matematică, Fizică şi respectiv Chimie.
Tabelul alăturat re-
prezintă situaţia puncta- Nume Math. Fizică Chimie
jului a trei elevi la dis-
ciplinele Matematică, Fi- Ana-Maria 35 40 45
zică şi respectiv Chimie.
Robert 50 45 40
Tabelul alăturat reprezin-
tă situaţia punctajului a Vlad 9 20 30
trei elevi la disciplinele
Matematică, Fizică şi res-
pectiv Chimie. Tabelul
alăturat reprezintă situaţia punctajului a trei elevi la disciplinele Matema-
tică, Fizică şi respectiv Chimie.
Remarca 7.4 Să ment, ionăm faptul că mediul wraptable nu poate fi folo-
sit în interiorul altui mediu de lucru (de exemplu, în cadrul unui mediu
de tip teoremă).
Uneori este util ca anumite celule dintr-un tabel să fie unite. În acest
sens pachetul multirow furnizează comenzile
\multicolumn{numarcoloane}{aliniere}{continut}
s, i
\multirow{numarlinii}{latime}{continut}
unde:
• numarcoloane este numărul de coloane ce se dores, te a fi unite;
• numarlinii este numărul de linii ce se dores, te a fi unite;
• aliniere este un argument în care se precizează alinierea textului

din cadrul celulei obt, inute prin unire (se poate, eventual, preciza s, i
introducerea unei linii/bare verticale); variantele sunt: l (left), c (cen-
tre), r (right);
• latime este un argument care precizează lăt, imea minimă a celulei

obt, inute prin unirea liniilor (daca textul de pe aceeaşi coloana este
mai mare decât dimensiunea stabilită, atunci lăţimea coloanei se mă-
reşte automat); lăt, imea minimă poate fi indicată scriind, de exemplu,
1.1cm sau poate fi lăsată să se ajusteje automat prin scrierea semnu-
lui *
• continut este textul ce se dores, te să apară.

Tabelul
\begin{center}
\begin{tabular}{| l | *{3}{c|} r |} \hline
\multirow{2}{*}{Nume} & \multicolumn{3}{c|}{Disciplina}
& \multirow{2}{*}{Total} \\ \cline{2-4}
& Matematic\u{a} & Fizic\u{a} & Chimie & \\
\hline \hline
Ana-Maria & 35 & 40 & 45 & 120 \\ \hline
Robert & 50 & 45 & 40 & 135 \\ \hline
99
Vlad & 9 & 20 & 30 & 59 \\ \hline

\end{tabular}
\end{center}
reprezint\u{a} situa\c{t}ia punctajului \ldots
vom obt, ine
Tabelul
Disciplina
Nume Total
Matematică Fizică Chimie
Ana-Maria 35 40 45 120
Robert 50 45 40 135
Vlad 9 20 30 59
reprezintă situaţia punctajului . . .

Exemplul 7.6 Dacă dorim să fixăm lăt, imea minimă a coloanei scriind, de e-
xemplu, \multirow{2}{3cm}{Nume}, atunci Nume va avea, implicit, ali-
nierea orizontală la stânga. Dacă se dores, te centrarea lui, există mai multe
variante. Una dintre ele este să adăugăm comanda \hfill în cadrul celulei
(vezi s, i Nota 11); uneori este utilă şi comanda \hfil.

\begin{center}
\begin{tabular}{| l | *{3}{c|} r |} \hline
\multirow{2}{3cm}{\hfill Nume \hfill}
& \multicolumn{3}{c|}{Disciplina}
& \multirow{2}{2cm}{\hfill Total \hfill} \\
\cline{2-4}
& Matematic\u{a} & Fizic\u{a} & Chimie & \\
\hline \hline
Ana-Maria & 35 & 40 & 45 & 120 \\ \hline
\end{tabular}
\end{center}
vom obt, ine

Disciplina
Nume Total
Matematică Fizică Chimie
Ana-Maria 35 40 45 120

Pentru a schimba distant, a dintre liniile unui tabel se poate folosi co-
manda
\renewcommand{\arraystretch}{factor}
unde factor este un factor multiplicativ; o valoare de 1.5 înseamnă că
spat, iul implicit dintre linii cres, te cu 50%.
Această comandă afectează toate tabelele de după această comandă.
Pentru a reveni la valorile implicite se scrie comanda
\renewcommand{\arraystretch}{1}
Dacă dorim să redimensionăm întregul tabel (ceea ce va duce s, i la re-

dimensionarea/modificarea textului din tabel), putem să utilizăm mediul
tabular în cadrul comenzii \resizebox (este necesară apelarea, în pre-
alabil, a pachetului graphics), adică:
\resizebox{latime}{inaltime}
{
\begin{tabular}
..
.
\end{tabular}
}

\renewcommand{\arraystretch}{1.5}
\begin{tabular}{| l | l || c | c || *{3}{c|}} \hline
\multicolumn{2}{| c||}{ }
& \multicolumn{2}{c ||}{Regimul disciplinei}
& \multicolumn{3}{c |}{Num\u{a}r de ore/s\u{a}pt.} \\
\cline{3-7}
\multicolumn{2}{| c||}{ } & Obligatorie
& Op\c{t}ional\u{a} & Curs & Sem. & Lab.
\\ \hline\hline
101
\multirow{3}{*}{Sem. I} & Disciplina 1 & \checkmark44

& - - & 3 & 2 & 1 \\ \cline{2-7}
& Disciplina 2 & \checkmark & - - & 2 & 1 & 1 \\
\cline{2-7}
& Disciplina 3 & - - & \checkmark & 2 & 2 & - \\
\cline{1-7}
\multirow{2}{*}{Sem. II} & Disciplina 4 & \checkmark
& - - & 2 & - & 3 \\ \cline{2-7}
& Disciplina 5 & - - & \checkmark & 2 & 2 & - \\ \hline
\end{tabular}
\renewcommand{\arraystretch}{1}
vom obt, ine
Regimul disciplinei Număr de ore/săpt.
Obligatorie Opţională Curs Sem. Lab.
Disciplina 1 X – 3 2 1
Sem. I Disciplina 2 X – 2 1 1
Disciplina 3 – X 2 2 –
Disciplina 4 X – 2 – 3
Sem. II
Exemplul 7.8 Dacă adăugăm pachetul graphics s, i scriem toate comen-

zile de mai sus în cadrul comenzii
\resizebox{9cm}{1.9cm}{ ... }
vom obt, ine
Regimul disciplinei Număr de ore/săpt.
Obligatorie Opţională Curs Sem. Lab.
Disciplina 1 X – 3 2 1
Sem. I Disciplina 2 X – 2 1 1
Disciplina 4 X – 2 – 3
Sem. II
44
Comanda \checkmark necesită apelarea în Preambul a pachetului amsfonts. Aceasta
comandă poate fi folosită atât în modul text cât şi în modul matematic

Uneori este util ca liniile s, i/sau coloanele dintr-un tabel să fie colorate.
Pachetul colortbl furnizează comenzile
\rowcolor{culoare}
\cellcolor{culoare}
unde:
• \rowcolor se pune la începutul liniei ce se dores, te a fi colorată;
• \cellcolor se pune la începutul exact în celula ce se dores, te a fi

colorată.
Pentru a colora coloane există comanda
\columncolor{culoare}

\begin{tabular}[c]{| l || *{3}{c} |} \hline
Nume & Matematic\u{a} & Fizic\u{a} & Chimie
\\ \hline\hline
\rowcolor{red} Ana-Maria & 35 & 40 & 45 \\ \hline
\rowcolor{blue} Robert & 50 & 45 & 40 \\ \hline
\rowcolor{green} Vlad & 9 & 20 & 30 \\ \hline
\end{tabular}
vom obt, ine
Nume Matematică Fizică Chimie
Ana-Maria 35 40 45
Robert 50 45 40
Vlad 9 20 30


\begin{tabular}[c]{| l || *{3}{c} |} \hline
\\ \hline\hline
103
Ana-Maria & 35 & 40 & \cellcolor{green}45 \\ \hline

Robert & \cellcolor{green} 50 & \cellcolor{green}45
& 40 \\ \hline
Vlad & \cellcolor{red}9 & \cellcolor{red}20 & 30
\\ \hline
\end{tabular}
vom obt, ine
Ana-Maria 35 40 45
Robert 50 45 40
Vlad 9 20 30

Ment, ionăm că tabelele făcute cu mediile tabular s, i tabularx nu
se pot numerota automat, nu li se poate adăuga o etichetă s, i nici nu li
se poate atas, a un nume sau titlu45 . Toate aceste probleme sunt depăs, ite
dacă se folosesc cele două medii ment, ionate în cadrul altui mediu, pre-
cum table, wraptable (permite scrierea textului în dreptul tabelului) sau
sidewaystable (permite rotirea tabelului).
În cadrul mediului table putem scrie comenzile (vezi s, i mediul fi-
gure de la pagina 45)
\begin{table}[pozitia]
\caption[nume scurt]{nume tabel} \label{eticheta}
\begin{tabular}[pozitia]{aliniere}
..
.
45
Ment, ionăm că mediul longtable nu are asemenea neajunsuri; astfel tabelele făcute cu
mediul longtable se pot numerota automat, li se poate adăuga o etichetă s, i li se poate
atas, a un nume sau titlu.
De asemenea, mediul longtable mai are un avantaj. Tabelul făcut în cadrul acestui
mediu se va rupe automat, când se trece de la o pagină la alta, în caz că tabelul e prea
mare (vezi s, i avantajul similar al mediului align, pagina 67).
Pentru activare trebuie să apelăm în Preambul pachetul longtable
Sintaxa mediului longtable este similară cu cea a mediului tabular (vezi pagina 93);
principala diferent, ă este că argumentul opt, ional pozitia setează alinierea pe orizontală
(în loc de verticală, ca în cazul mediului tabular); variantele sunt: l (left), c (centre), r
(right).
\end{tabular}
\end{table}
unde:
ticală) a tabelului în cadrul paginii; variantele sunt: t (top), h (here),
b (bottom). Dacă dorim amplasarea într-o anumită pozit, ie, chiar dacă
nu este suficient spat, iu, atunci se folosesc cele trei variante de mai sus
(sau chiar combinat, ii de două sau trei din variantele de mai sus) pre-
cedate de semnul ! De exemplu !hbt înseamnă că orice alte restrict, ii
sunt ignorate s, i se va fort, a pozit, ionarea tabelului în pozit, ia specifi-
cată h; dacă nu se poate, atunci se va fort, a pozit, ionarea tabelului în
pozit, ia specificată b; dacă nu se poate, atunci se va fort, a pozit, ionarea
tabelului în pozit, ia specificată t
• nume scurt este numele care va apare în lista de tabele afis, ată cu
ajutorul comenzii \listoftables
• nume tabel este numele dat tabelului (dacă scriem \caption{nu-

me tabel} după \end{tabular}, atunci numele tabelului apare
sub tabel; se poate ca numele să apară s, i deasupra tabelului);
• eticheta este numele declarat (al etichetei) pe care îl vom putea

apela ulterior dacă dorim să ne referim la tabel.

Avem tabelul
\begin{table}[!hbt]
\centering
\caption{Situa\c{t}ia punctajului} \label{situatia}
\begin{tabular}[c]{| l || *{3}{c} |}
\hline
\\ \hline\hline
Ana-Maria & 35 & 40 & 45 \\
\hline
Robert & 50 & 45 & 40 \\
\hline
Vlad & 9 & 20 & 30 \\
\hline
105
\end{tabular}
\end{table}
Acum putem sa il apelam: vezi Tabelul \ref{situatia}.
vom obt, ine
Avem tabelul
Tabelul 7.1: Situaţia punctajului

Ana-Maria 35 40 45
Robert 50 45 40
Vlad 9 20 30
Acum putem sa il apelam: vezi Tabelul 7.1.

Reamintim s, i comanda \listoftables folosită dacă dorim să creăm
lista cu toate tabelele numerotate din document.
Cuvântul implicit al LATEX(care apare în PDF) pentru tabel este „Table”.
Dacă este adăugat în Preambul pachetul babel cu opt, iunea romanian, i.e.
atunci se obt, ine schimbarea cuvântului „Table” în „Tabela”.

Dacă se dores, te schimbarea lui în orice alt titlu, de exemplu „Tabelul”,
\renewcommand{\tablename}{Tabelul}
Capitolul 8
Liste
Sunt trei medii care permit crearea de liste:
enumerate, itemize s, i description
În cadrul fiecărui mediu elementele listei sunt introduse prin comanda

\item. Această comandă va scrie textul pe o nouă linie separat de celelalte
elemente ale listei prin spat, ii verticale predefinite.
Aceste spat, ii predefinite pot fi controlate, de exemplu, prin comanda
\setlength{\itemstep}{5mm}
scrisă imediat după \begin{mediu}; dacă se scrie 0mm, atunci nu se pune

nici un spat, iu vertical între două elemente consecutive ale listei; evident, se
poate folosi orice altă unitate de măsură.
În cadrul fiecărui mediu este posibil să folosim oricare din cele trei
medii (inclusiv acelas, i mediu), de maxim patru ori.

\begin{enumerate}
\item Procese Poisson
\begin{enumerate}
\item Defini\c{t}ii
\item Timpii dintre dou\u{a} evenimente
\item Procese Poisson generale
\end{enumerate}
\item Lan\c{t}uri Markov
107
108 8. Liste
\begin{itemize}
\item No\c{t}iuni introductive
\item Ecua\c{t}ia Chapman-Kolmogorov
\item Clasificarea st\u{a}rilor
\end{itemize}
\item Martingale
\begin{description}
\item[i.] Defini\c{t}ii \c{s}i exemple
\item[ii.] Martingale \c{s}i lan\c{t}uri
Markov
\item[iii.] Timpi de oprire
\end{description}
\end{enumerate}
vom obt, ine:
1. Procese Poisson
(a) Definiţii
(b) Timpii dintre două evenimente
(c) Procese Poisson generale
2. Lanţuri Markov
• Noţiuni introductive
• Ecuaţia Chapman–Kolmogorov
• Clasificarea stărilor
3. Martingale
i. Definiţii şi exemple

ii. Martingale şi lanţuri Markov
iii. Timpi de oprire

Mediul enumerate creează liste numerotate automat (cu simboluri pre-
stabilite, dar posibil s, i cu semne precizate de utilizator). În cadrul acestui
mediu este posibil să scriem din nou mediul enumerate (de maxim patru
ori) s, i se obt, ine astfel o ierarhie în cadrul elementelor listei. De asemenea,
109
elementele listei se pot eticheta s, i apoi ne putem referi la ele (celelalte două
medii nu permit acest lucru).
Cele patru nivele de liste folosesc patru tipuri de numerotare (definite
de enumi, enumii, enumiii, enumiv) care sunt respectiv cifre arabe (1.,
2. etc.), litere ale alfabetului ((a), (b) etc.), cifre romane (i., ii. etc.) s, i
litere cu majuscule ale alfabetului (A., B. etc.).
Dacă se dores, te modificarea modului implicit de numerotare a celor
patru nivele de liste se folosesc în Preambul, de exemplu, comenzile
\renewcommand{\labelenumi}{\Roman{enumi}.}
\renewcommand{\labelenumii}{(\arabic{enumii})}
\renewcommand{\labelenumiii}{(\alph{enumiii})}
\renewcommand{\labelenumiv}{(\roman{enumiv})}
(as, a cum se poate vedea, se pot adăuga s, i alte simboluri: delimitatori de

diverse tipuri, puncte etc.).
Dacă am făcut o listă folosind numerotarea redefinită ca mai sus s, i am
etichetat unele elemente ale listei cu comanda \label{...}, atunci dacă
ne referim, cu comanda \ref{...}, la elementele etichetate din cadrul
listei (s, i vrem să apară exact noua numerotare definită de comenzile de
mai sus) trebuie să folosim respectiv comenzile
\renewcommand{\theenumi}{\Roman{enumi}.}
\renewcommand{\theenumii}{(\arabic{enumii})}
\renewcommand{\theenumiii}{(\alph{enumiii})}
\renewcommand{\theenumiv}{(\roman{enumiv})}

\begin{enumerate}
\item Procese Poisson
\begin{enumerate}
\item Defini\c{t}ii
\item Timpii dintre dou\u{a} evenimente
\begin{enumerate}
\item Independen\c{t}a
\item Distribu\c{t}ia
exponen\c{t}ial\u{a}
\end{enumerate}
\item Procese Poisson generale
110 8. Liste
\begin{enumerate}
\item Procese Poisson neomogene
\item Procese Poisson compuse
\end{enumerate}
\end{enumerate}
\item Lan\c{t}uri Markov \label{lanturi}
\begin{enumerate}
\item No\c{t}iuni introductive
\item Ecua\c{t}ia Chapman-Kolmogorov
\item Clasificarea st\u{a}rilor
\begin{enumerate}
\item Periodicitate
\item St\u{a}ri recurente
\label{starirec}
\item St\u{a}ri tranzitorii
\label{staritranz}
\end{enumerate}
\end{enumerate}
\end{enumerate}
\^{I}n cadrul temei \ref{lanturi} se pot face \c{s}i
reprezent\u{a}ri sub form\u{a} de grafuri.
Acestea sunt utile \^{i}n special \^{i}n cazul
clasific\u{a}rilor \ref{starirec}
\c{s}i \ref{staritranz}
vom obt, ine:
1. Procese Poisson
(a) Definiţii
(b) Timpii dintre două evenimente
i. Independenţa
ii. Distribuţia exponenţială
(c) Procese Poisson generale
i. Procese Poisson neomogene
ii. Procese Poisson compuse
2. Lanţuri Markov
(a) Noţiuni introductive

111
(b) Ecuaţia Chapman–Kolmogorov

(c) Clasificarea stărilor
i. Periodicitate
ii. Stări recurente
iii. Stări tranzitorii
În cadrul temei 2 se pot face şi reprezentări sub formă de grafuri. În

special în cazul clasificărilor 2(c)ii şi 2(c)iii
Exemplul 8.3 Dacă adăugăm în Preambul pachetul enumitem, atunci pu-

tem folosi argumentul opt, ional al mediului care produce lista pentru a
specifica noi cât să fie spat, iul indent. Mai precis, dacă scriem:
\begin{enumerate}[leftmargin = 0.5cm]
...
\end{enumerate}
atunci toate elementele listei vor avea un indent de 0.5 cm.
Opt, iunea adăugată mai sus funct, ionează la toate cele trei medii ce cre-
ează liste. Precizăm s, i faptul că putem seta distant, a pentru fiecare sublistă
în parte.
De asemenea, precizăm că pachetul enumitem intră în contradicţie cu
clasa beamer în sensul că pachetul enumitem va face să dispară semnele
din faţa elementelor unei listei (scrisă cu ajutorul celor trei medii).
Exemplul 8.4 Pachetul enumitem este util s, i dacă dorim să avem două
liste separate, dar numerotarea să fie continuă de la o listă la alta. Astfel
putem folosi un argument opt, ional al mediului. Mai precis, vom scrie:
\begin{enumerate}[resume]
...
\end{enumerate}
Exemplul 8.5 Dacă scriem în Preambul (sau chiar s, i în cadrul unui mediu,
cum ar fi mediul example )
\renewcommand{\labelenumi}{Q\arabic{enumi}.}
\renewcommand{\theenumi}{Q\arabic{enumi}.}
\renewcommand{\labelenumii}{\roman{enumii})}
\renewcommand{\theenumii}{\roman{enumii})}
112 8. Liste
s, i apoi scriem:
\begin{enumerate}
\item \^{I}ntrebarea 1 \label{intrebarea1}
\begin{enumerate}
\item Varianta 1.1
\item Varianta 1.2 \label{raspuns1}
\item Varianta 1.3
\end{enumerate}
\item \^{I}ntrebarea 2
\begin{enumerate}
\item Varianta 2.1
\item Varianta 2.2
\item Varianta 2.3
\end{enumerate}
\end{enumerate}
R\u{a}spunsul corect la \^{i}ntrebarea
\ref{intrebarea1} este dat de varianta \ref{raspuns1}.
vom obt, ine:
Q1. Întrebarea 1
i) Varianta 1.1
ii) Varianta 1.2
iii) Varianta 1.3
Q2. Întrebarea 2
i) Varianta 2.1
ii) Varianta 2.2
iii) Varianta 2.3
Răspunsul corect la întrebarea Q1. este dat de varianta Q1.ii).
Mediul itemize creează liste nenumerotate, dar marcate cu simboluri

prestabilite, dar posibil s, i cu semne precizate de utilizator. În cadrul acestui
mediu este posibil să scriem din nou mediul itemize (de maxim patru ori)
s, i se obt, ine astfel o ierarhie în cadrul elementelor listei.
113
Cele patru nivele de liste folosesc patru simboluri de indicare a ele-

mentelor listei (definite de itemi, itemii, itemiii, itemiv) care sunt
respectiv:
• − ∗ ·
Dacă se dores, te modificarea modului implicit de notare a celor patru nivele

de liste se folosesc în Preambul, de exemplu, comenzile de la pagina 109 cu
enum înlocuit respectiv cu item (s, i se aleg simbolurile care se doresc).
Dacă se dores, te modificarea manuală a fiecărui element al listei se poate
scrie semnul dorit ca argument opt, ional scris între două paranteze pătrate
după \item, i.e. folosim comanda \item[semnul dorit].
Ca s, i mediul enumerate, mediul itemize permite s, i el modificarea
modului implicit de indicare a elementelor listei prin folosirea, de exemplu,
a comenzilor
\renewcommand{\labelitemi}{$\bigstar$}
\renewcommand{\labelitemii}{$\checkmark$}
\renewcommand{\labelitemiii}{$\sharp$}
\renewcommand{\labelitemiv}{$\maltese$}
(as, a cum se poate vedea, se poate adăuga orice fel de simbol).

\begin{itemize}
\item[$\ast$] Varianta 1
\end{itemize}
vom obt, ine:
∗ Varianta 1
∗ Varianta 2
∗ Varianta 3

114 8. Liste
Mediul description creează liste nenumerotate dar marcate cu semne

precizate de utilizator.
Modificarea modului de notare a nivelor de liste se face scriind semnul
dorit ca argument opt, ional scris între două paranteze pătrate după \item,
i.e. folosim comanda \item[semnul dorit].

\begin{description}
\item[$(j)$] Consecin\c{t}a 1 a teoremei
\item[$(jj)$] Consecin\c{t}a 2 a teoremei
\item[$(jjj)$] Consecin\c{t}a 3 a teoremei
\end{description}
vom obt, ine:
(j) Consecint, a 1 a teoremei
(jj) Consecint, a 2 a teoremei
(jjj) Consecint, a 3 a teoremei

Capitolul 9
Clasa beamer46
LATEX permite obt, inerea de slide-uri prin intermediul claselor seminar,

slides, prosper s, i beamer
În continuare vom prezenta doar clasa beamer
O prezentare în clasa beamer constă într-o succesiune de slide-uri sau
frames (sau cadre). Fiecare cadru este realizat prin comanda
\frame[optiune1][optiune2]{text slide}
sau folosind mediul frame sub forma
\begin{frame}[optiune1][optiune2]
text slide
\end{frame}
Un cadru constă, în general, în următoarele opt componente:
• Headline s, i Footline: sunt similare cu cele dintr-un document stan-

dard LATEX, dar sunt generate automat s, i depind de tema de prezentare
aleasă (vezi tabelul dat în Imaginea 9.1);
• Sidebars: sunt generate automat s, i depind de tema de prezentare

aleasă; în principal, ele au rolul de a afis, a cuprinsul lucrării;
• Navigation bars: sunt generate automat s, i depind de tema de pre-

zentare aleasă; în principal, ele au două roluri: să fie vizibil pentru
audient, ă cât mai este din prezentare s, i ce urmează a fi prezentat s, i,
46
Acest capitol nu este pentru Examen !
115
116 9. Clasa beamer
dacă este necesar, prezentatorul să poată sări la un anume slide printr-
un simplu click pe un link;
• Navigation symbols: în mod implicit, sunt opt tipuri de simboluri ce

t, in de navigare; de obicei sunt iconit, e colorate în gri, situate în partea
dreaptă jos a fiecărui slide;
• Logo: acesta poate să apară pe fiecare slide în parte dacă scriem în
Preambul comanda \logo{ }; putem include s, i o imagine, de exem-
plu putem scrie \logo{\includegraphics{stema.eps}}
• Frame title: un titlu s, i un subtitlu poate fi adăugat fiecărui cadru

folosind comenzile \frametitle{ } s, i \framesubtitle{ } în ar-
gumentele comenzii \frame sau în cadrul mediului de lucru frame
• Background
• Frame contents: fiecare slide poate să cont, ină orice este scris în modul
text (dar cu except, ia mediului verbatim) sau în modul matematic,
cu comenzi LATEX prezentate deja. Cont, inutul fiecărui cadru este scris
în argumentul obligatoriu al comenzii \frame[ ][ ]{ } sau în inte-
riorului mediului frame.
Implicit, cont, inutul este scris centrat (din punctul de vedere al alin-
ierii verticale în raport cu pagina întreagă). Variantele sunt: t (top),
c (center, mod implicit) s, i b (bottom) s, i pot fi scrise, de exemplu, în
argumentul opt, ional al mediului frame:
\begin{frame}[t]
..
.
\end{frame}
Cele mai multe prezentări au următoarea structură:
• Pagina de titlu
• Cuprinsul
• Prezentarea efectivă
• Bibliografia s, i
• Pagina cu mult, umiri

117
În cadrul prezentării efective se poate face o structurare a cont, inutului

s, tiint, ific folosind comenzile \section[...]{...} s, i, eventual \subsec-
tion[...]{...}
Ment, ionă, că numele structurii, scris în argumentul obligatoriu al co-
menzilor precedente, va fi afis, at s, i în cuprinsul documentului; varianta de
nume scurt, scris în argumentul opt, ional al comenzilor precedente, va fi
afis, at doar în Navigation bars.
Pagina de titlu este produsă de comanda \titlepage scrisă ori în ar-
gumentul obligatoriu al comenzii \frame ori în cadrul mediului frame
Dacă dorim să omitem în pagina de titlu (s, i în orice altă pagină) antetul
s, i subsolul s, i sidebars folosim opt, iunea plain scriind
\begin{frame}[plain]
\titlepage
\end{frame}
Pagina de titlu cont, ine, în general, un titlu, eventual un subtitlu, o listă de
autori, afilieri ale autorilor s, i data prezentării. Acestea sunt generate prin
scrierea în Preambul respectiv a comenzilor:
• \title[titlu scurt]{titlu}, unde titlu scurt este titlul ca-

re va rula în antet s, i subsol (dacă acestea apar) iar titlu este titlul
care va apare în pagina de titlu; este permisă comanda \\ pentru a
scrie pe mai multe linii;
• \subtitle{nume subtitlu}, unde nume subtitlu este un titlu
secundar ce va apare scris cu un font mai mic, sub titlul principal;
De exemplu, putem scrie:
\title[BSVIs on Random Interval]
{Backward Stochastic Variational Inequalities \\
on Random Interval}
\subtitle{Applications to Stochastic PDEs}
• \author[nume scurt]{nume}, unde nume scurt este numele au-
torului care va rula în antet s, i subsol (dacă acestea apar) iar nume este
numele autorului (sau autorilor) care va apare în pagina de titlu; dacă
apar mai mult, i autori, aces, tia se vor separa cu comanda \and
Dacă autorii au afilieri diferite, atunci numele lor pot fi însot, ite de
comanda \inst{numar}, unde numar este numărul as, a cum a fost
declarat în comanda \institute
118 9. Clasa beamer

\author[L. Maticiuc]
{
Lucian Maticiuc\inst{1} \and
Aurel R\u{a}\c{s}canu\inst{2}
}
• \institute[nume scurt]{nume}, unde nume scurt este nume-

le institut, iei care va rula în antet s, i subsol (dacă acestea apar) iar nume
este numele institut, iei care va apare în pagina de titlu; este permisă
comanda \\ pentru a scrie pe mai multe linii; dacă apar mai multe
institut, ii, acestea se vor separa cu comanda \and
\institute[Facultatea de Matematica]
{
\inst{1}Facultatea de Matematica \\
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” \and
\inst{2}Institutul de Matematic\u{a}
„Octav Mayer” \\
Academia Romana, Filiala Ia\c{s}i
}
• \date[data scurta]{data}, unde data scurta este data care

va rula în antet s, i subsol (dacă acestea apar) iar data este data care
va apare în pagina de titlu.
Cuprinsul este generat de comanda \tableofcontents Dacă se do-

res, te afis, area cuprinsului pe rând (fiecare sect, iune s, i, eventual, subsect, iune
pe rând), nu tot cuprinsul deodată, se foloses, te opt, iunea pausesections
s, i, eventual, pausesubsections
Mai precis, se scrie
\tableofcontents[pausesections,pausesubsections]
în argumentele comenzii \frame sau în cadrul mediului de lucru frame

În ceea ce prives, te Prezentarea efectivă, reamintim mai întâi (vezi s, i
Frame contents) că fiecare cadru trebuie scris în argumentul obligatoriu al
comenzii \frame[ ][ ]{ } sau în interiorului mediului frame
119
De asemenea, precizăm că fiecare detaliu privind aspectul cont, inutului

este dat de cinci tipuri de teme (fiecare având mai multe variante de alegere):
teme de prezentare, teme de culoare, teme de fonturi, teme inner s, i teme
outer
De fapt, temele de prezentare controlează fiecare detaliu, deci cont, ine
informat, ii implicite privind setările furnizate de celelalte patru teme, deci
dacă alegem tema prezentării nu mai suntem obligat, i să alegem variante
din celelalte patru teme. Cu toate acestea, dacă dorim, putem să alegem
s, i celelalte teme. Pentru a alege o variantă din fiecare din cele cinci teme
folosim comenzile
• \usetheme[optiune]{varianta tema}, unde varianta tema

este una dintre variantele din temele de prezentare iar optiune este
o opt, iune posibilă a temei alese;
• \usecolortheme[optiune]{varianta tema}, unde varianta

tema este una dintre variantele din temele de culoare iar optiune
este o opt, iune posibilă a temei alese;
• \usefonttheme[optiune]{varianta tema}, unde varianta

tema este una dintre variantele din temele de fonturi iar optiune
este o opt, iune posibilă a temei alese;
• \useinnertheme[optiune]{varianta tema}, unde varianta

tema este una dintre variantele din temele inner iar optiune este o
opt, iune posibilă a temei alese;
• \useoutertheme[optiune]{varianta tema}, unde varianta

tema este una dintre variantele din temele outer iar optiune este o
opt, iune posibilă a temei alese.
Variantele tuturor celor cinci teme sunt date s, i explicate în Imaginile 9.1
– 9.5 de la sfârs, itul sect, iunii.
Mărimea fontului poate fi s, i ea setată prin inserarea ei în argumentul
opt, ional comenzii \documentclass[ ]{beamer}
Variantele sunt 8pt, 9pt, 10pt, 11pt (modul implicit), 12pt, 14pt,
17pt, 20pt
În caz că textul este mai lung (sau avem un display cu mai multe linii
cu ecuat, ii) s, i vrem să fie rupt automat în mai multe cadre s, i să păstrăm
120 9. Clasa beamer
acelas, i nume pentru fiecare cadru, putem folosi argumentele opt, ionale ale
mediului frame, scriind
\begin{frame}[allowframebreaks,allowdisplaybreaks]
\frametitle{nume}
...
\end{frame}
Foarte important, în ceea ce prives, te modalitatea de prezentare a slide-

urilor, este aceea că se poate face ca textul unui cadru să apară pe rând,
paragraf cu paragraf, s, i nu tot cont, inut încă de la început (as, a cum se poate
face să apară Cuprinsul). În acest sens, cont, inutul unui cadru se poate
aranja folosind mediul itemize
Exemplul 9.1 Folosind următoarele comenzi se poate face ca fiecare ele-

ment al listei să apară pe rând:
\begin{frame}[<+->][t] % am folosit optiunea <+->
\frametitle{Lista cu itemi}
\begin{itemize}
\item Primul item; este tot timpul afisat
\item Al doilea item; apare dupa primul
\item Al treilea item; apare dupa al doilea
\end{itemize}
\end{frame}
Acelas, i efect se produce s, i dacă scriem:
\begin{frame}[t]
\frametitle{Lista cu itemi}
\begin{itemize}
\item<1-> Primul item; este tot timpul afisat
% daca scriem \item<1>, atunci va fi afisat
% doar prima data, apoi va disparea
\item<2-> Al doilea item; apare dupa primul
\item<3- | alert@3> Al treilea item;
apare dupa al doilea si este colorat in rosu
% este colorat doar cand apare,
% apoi el redevine negru
% daca scriem \item<3 | alert@3->,
% atunci va fi colorat in rosu tot timpul
\item<4-> Al patrulea item
121
\end{itemize}
\end{frame}
Mediile de lucru de tip teoremă pot fi s, i ele folosite în clasa beamer, dar
trebuie definite în Preambul (vezi pagina 87). De asemenea, se poate alege
ca să apară pe rând.
Exemplul 9.2 Definim în Preambul mediile theo, corol s, i proof, adică

scriem
\newtheorem{theo}{Teorema}
\newtheorem{corol}[theo]{Corolarul}
\renewcommand*{\proofname}
{\noindent\textbf{Demonstra\c{t}ie.}}
% este comanda din cazul pachetului amsthm
apoi scriem
\begin{frame}[t]
\frametitle{Rezultatele principale}
\begin{theo}<1->
Acesta este enuntul Teoremei. Apare prima data
\end{theo}
\begin{proof}<3->
Aceasta este demonstratia Teoremei. Apare ultima
\end{proof}
\begin{corol}<2->
Acesta este o consecinta a Teoremei. Apare a doua
\end{corol}
\end{frame}
Există s, i varianta
\begin{frame}[t]
\frametitle{Rezultatele principale}
\begin{itemize}
\item<1->
\begin{theo}
Acesta este enuntul Teoremei.
Apare prima data
\end{theo}
\item<3->
\begin{proof}
122 9. Clasa beamer
Aceasta este demonstratia Teoremei.

Apare ultima
\end{proof}
\item<2->
\begin{corol}
Acesta este o consecinta a Teoremei.
Apare a doua
\end{corol}
\end{itemize}
\end{frame}
Bibliografia se obt, ine folosind mediul thebibliography (vezi s, i pa-

gina 55). Evident, putem da numele cadrului folosind comanda \frame-
title{Bibliografie}
Remarca 9.3 Pentru un exemplu concret de slide-uri produse cu un docu-

ment din clasa beamer vezi
https://www.math.uaic.ro/~maticiuc/didactic/model_beamer.pdf
s, i respectiv codul
https://www.math.uaic.ro/~maticiuc/didactic/model_beamer_codul.pdf

123
210 21 Slide Preparation I
Imaginea
Table 21.3 9.1: ofPresentation
Various types themes
presentation themes under
under the the package
BEAMER beamer class
Type Theme Function
Without default It is a sober theme that uses minimal color or font variations.
navigation boxes Height of headline/footline boxes can be controlled through the options
bars headheight and footheight, e.g., headheight=10pt.
Bergen It is based on inmargin and rectangles inner themes (refer Table 21.6).
Boadilla Gives a lot of information in a little space. The secheader option may be used
for showing the current section and subsection in headline.
Madrid Similar to the Boadilla theme, except the use of stronger colors. It also support
the option of the Boadilla theme.
AnnArbor Similar to the Boadilla theme, but uses colors of the University of Michigan.
CambridgeUS Similar to the Boadilla theme, but uses colors of MIT.
EastLansing Similar to the Boadilla theme, but uses colors of Michigan State University.
Pittsburgh A sober theme with right-flushed frame titles.
Rochester A dominant theme. The height of the frame title bar can be controlled through
the height option, e.g., height=10mm.
With a tree Antibes Navigation bars are shown at the top in separate rectangular elements.
like navi- JuanLesPins Similar to the Antibes theme, but has a much smoother appearance.
gation bar Montpellier A sober theme giving basic navigational hints.
With a ta- Berkeley A sidebar shows the table of contents with the current entry highlighted. Avail-
ble of con- able options to the theme include hideallsubsections for suppressing all sub-
tents side- sections in the sidebar, hideothersubsections for suppressing all subsections
bar other than those of the current section, right for putting the sidebar on the right
side (the default is left), and width for setting the width of the sidebar, e.g.,
width=20mm (width=0mm eliminates the sidebar).
PaloAlto Similar to the Berkeley theme with the same options applicable here also.
Goettingen A full table of contents is shown in a sidebar, and the options of the Berkeley
theme are applicable here also.
Marburg Similar to the Goettingen theme with the same options applicable here also.
Hannover A sidebar is shown on the left side, and the frame title is right-flushed. The
options hideallsubsections, hideothersubsections and width, as men-
tioned in the case of the Berkeley theme, are applicable here also.
With a Berlin The headline and footline show a lot of information. The compress option
mini frame may also be used to display the information of the headline in a single line.
navigation Ilmenau Similar to the Berlin theme with the same options applicable here also.
Dresden Similar to the Berlin theme with the same options applicable here also.
Darmstadt There is a strong separation between the navigational upper part and the infor-
mational main part.
Frankfurt A variation of the Darmstadt theme, which is slightly less cluttered by leaving
out the subsectional information.
Singapore The navigation is not so dominating one.
Szeged A sober theme with a strong dominance by horizontal lines.
With sec- Copenhagen Shows compressed information about the current section and subsection at the
tion and top, and about the title and author at the bottom.
subsection Luebeck A variation of the Copenhagen theme.
tables Malmoe A more sober variation of the Copenhagen theme.
Warsaw A dominant variation of the Copenhagen theme.
124 9. Clasa beamer
21.4 Appearance of a Presentation (BEAMER Themes) 211
Table 21.4 Imaginea

Various color 9.2: Color
themes themes
under the under
BEAMER the
package beamer class
Type Theme Function
Default default Uses a little special colors and even less backgrounds.
and sidebartab Changes colors in sidebars in a way that the current entry in the table of contents is
special- highlighted by a different background.
purpose structure Offers a convenient way of changing the color of the foreground structure. Various
color options available to the theme include rgb={r,g,b} with r, g and b as the decimal
values of red, green and blue between 0 and 1, e.g., rgb={0.5,0.2,1}; RGB={r,g,b}
same with rgb, except the numbers ranging between 0 and 255, e.g., RGB={120,0,70};
cmyk={c,m,y,k} with c, m, y and k as the values of cyan, magenta, yellow and black
between 0 and 1, e.g., cmyk={1,0,0.3,0.5}; cmy={c,m,y} same with cmyk without
any black component; hsb={h,s,b} with h, s and b as the values of hue, saturation
and brightness between 0 and 1, e.g., hsb={0.2,1,0.5}; and named={cname} with
cname as the name of a predefined color.
Complete albatross Uses yellow on blue as the main colors, and also a slightly darker background for
color blocks (this background can be removed by additionally loading the lily color theme).
The overlystylish option may be used to this theme for obtaining a background canvas.
beetle Uses white and black texts on gray background (white text is used for special emphasis
and black text for normal cases). The outer stuff, like the headline/footline, however,
uses a bluish color.
crane Uses the colors of Lufthansa, whose logo is a crane.
dove It is nearly black and white, which uses grayscale in certain unavoidable cases, but
never a color. It also produces alerted texts in boldface fonts.
fly It is similar to the beetle theme, and uses white/black/gray throughout.
monarca It is based on the colors of the Monarch butterfly.
seagull Extensively uses different shades of gray color.
wolverine It is based on the colors of the University of Michigan’s mascot, a wolverine.
beaver It is based on the colors of MIT’s mascot, a beaver.
spruce It is based on the colors of the Michigan State University.
Inner lily It is used mainly to restore the default colors by removing block colors setup by another
color theme, i.e., it removes all background colors of blocks.
orchid Uses white-on-dark block titles, red background for alerted blocks, and green back-
ground for example blocks.
rose Uses nearly transparent backgrounds for both block titles and block bodies.
Outer whale Uses white-on-dark palettes for headline, footline, and sidebar.
color seahorse Uses near-transparent backgrounds for headline, footline, and sidebar.
dolphin Its effect lies somewhere in between the whale and seahorse themes.
themes), such as headline, footline, and sidebar. On the other hand, an inner color
theme specifies the colors of elements in inner themes (§21.4.4 on the next page
discusses inner themes), specifically the colors used for blocks. If a color theme
is used to change the default inner colors of a presentation theme or another color
theme, it should be loaded after the other theme.
212 21 Slide Preparation I125
212 21 Slide Preparation I
21.4.3 Font Theme∗
21.4.3 Font Theme∗
The beamer document-class contains a set of font themes, which can be used to
change
The certain
beamer font attributes.contains
document-class Such available
a set ofthemes are listed
font themes, in Table
which can21.5.
be used to
change certain font attributes. Such available themes are listed in Table 21.5.
Imaginea
Table 21.5 Various 9.3: Font
font themes themes
under the under
BEAMER the
Theme Function
Table 21.5 Various font themes under the BEAMER package
default
Theme Uses sans serif fonts for all texts of the presentation.
Function
serif
default Uses sans
Uses default seriffor fonts
serif fonts all textsfor
of theallpresentation.
texts of the presentation. Some
options may also be used, such as stillsansserifmath along with the
serif Uses default serif fonts for all texts of the presentation. Some
stillsansseriftext option for producing mathematical texts in sans serif fonts;
options may also be used, such as stillsansserifmath along with the
stillsansserifsmall for producing “small” texts in sans serif fonts, par-
stillsansseriftext option for producing mathematical texts in sans serif fonts;
ticularly the texts in headline, footline and sidebars; stillsansseriflarge
stillsansserifsmall for producing “small” texts in sans serif fonts, par-
for “large” texts in sans serif fonts, like the presentation or frame title;
ticularly the texts in headline, footline and sidebars; stillsansseriflarge
stillsansseriftext for normal texts in sans serif fonts; and onlymath for
for “large” texts in sans serif fonts, like the presentation or frame title;
mathematical texts in serif fonts.
stillsansseriftext for normal texts in sans serif fonts; and onlymath for
structurebold Titles and texts
mathematical in headline,
texts footline and sidebars are produced in boldface fonts.
in serif fonts.
The options that may be used in this theme are onlysmall for producing “small”
structurebold Titles and texts in headline, footline and sidebars are produced in boldface fonts.
texts in headline, footline and sidebars (but not titles) in boldface fonts; and
The options that may be used in this theme are onlysmall for producing “small”
onlylarge for producing “large” texts in boldface fonts, particularly in the main
texts in headline, footline and sidebars (but not titles) in boldface fonts; and
title, frame titles, and section entries in the table of contents.
onlylarge for producing “large” texts in boldface fonts, particularly in the main
structureitalicserif Similar
title, to the
frame structurebold
titles, font theme,
and section entries in theexcept
table texts are produced by serif fonts in
of contents.
boldface and italics modes. The options of the structurebold theme are supported
structureitalicserif Similar to the structurebold font theme, except texts are produced by serif fonts in
by this theme also.
boldface and italics modes. The options of the structurebold theme are supported
Similar
structuresmallcapsserif by to the also.
this theme structurebold font theme, excepts texts are produced by serif fonts
in small caps mode. The options of the structurebold theme are supported by this
structuresmallcapsserif Similar to the structurebold font theme, excepts texts are produced by serif fonts
theme also.
in small caps mode. The options of the structurebold theme are supported by this
theme also.
21.4.4 Inner Theme∗
An inner theme controls the appearance of the elements occurring inside the main
texts of a frame, such as the title, listing/theorem/proof environments, figures, tables,
foot notes, and bibliography entries. Various available inner themes are listed in
Table 21.6.
Theme
Table Imaginea
21.6 Function
Various 9.4: Inner
inner themes themes
under the under
BEAMER the
default
Theme An item in the itemize environment start with a little triangle.
Function
circles
default An item
An item in
in the
the itemize and enumerate
itemize environment startenvironments, as well as an entry in the table of contents
with a little triangle.
starts with a small circle.
circles An item in the itemize and enumerate environments, as well as an entry in the table of contents
An item
rectangles starts inathe
with circle.and enumerate environments, as well as an entry in the table of contents
itemize
small
starts with a small rectangle.
rectangles An item in the itemize and enumerate environments, as well as an entry in the table of contents
An item
rounded starts inathe
with itemize
small and enumerate environments, as well as an entry in the table of contents
rectangle.
starts with a small ball. The shadow option may be used to add a shadow to all the blocks.
rounded An item in the itemize and enumerate environments, as well as an entry in the table of contents
A block
inmargin starts title
with or item
a small marking
ball. is shown
The shadow on themay
option leftbe
side andtoits
used body
add on the to
a shadow right
all side.
the blocks.
inmargin A block title or item marking is shown on the left side and its body on the right side.
126 9. Clasa beamer
21.4 Appearance of a Presentation (BEAMER Themes) 213
21.4.5 Outer Theme∗
An outer theme controls the appearance of the elements occurring around the main
texts of a frame, such as the headline, footline, sidebar, logo, and frame title. In
other words, an outer theme controls roughly the overall layout of a frame. Various
available outer themes are listed in Table 21.7.
Table 21.7 Imaginea

Various outer 9.5: Outer
themes themes
under the under
BEAMER the
Theme Function
default There is no headline/footline, and the frame title is left flushed.
infolines Headline shows the current section and subsection, while footline shows the author, institution,
presentation title, date, and frame count.
miniframes Headline shows a navigational bar containing sections, and below every section a small clickable
circle against each frame of the section or its subsections. Just below the navigation bar, the
title of the current subsection is displayed, which can also be suppressed using
the option subsection=false. Further, a footline can also be produced with the option
footline=fval, where fval could be authorinstitute to show author and institute,
authortitle to show author and title, institutetitle to show institute and title, and
authorinstitutetitle to show author, institute and title.
smoothbars Headline is similar with that under the miniframes theme. Showing the subsections in the head-
line can be suppressed with the option subsection=false. Further, footlines of the miniframes
theme can be obtained by additionally loading this theme also.
sidebar A sidebar is shown containing a small table of contents with the current section or subsection
highlighted, and the frame title is vertically centered occupying the same amount of space in
all frames. Options that can be used include height=hdim with hdim specifying the height
of the space for the frame title (height=0pt will instruct to occupy only the required space),
hideothersubsections to cause all subsections except those of the current section to be sup-
pressed in the table of contents, hideallsubsections to suppress all subsections in the table of
contents, right to put the sidebar on the right side (default is left), and width=wdim with wdim
specifying the width of the sidebar (width=0pt suppresses it completely).
split Sections are shown on the left side of the headline, while subsections of the current section on
its right side. The footline shows the author on the left side and the presentation title on the right
side.
shadow Extends the split theme by putting a horizontal shading behind the frame title and adding a little
shadow at the bottom of the headline.
tree Headline shows a navigational tree containing the presentation title, current section, and current
subsection in three different lines. The option hooks may be used to draw little hooks in front
of section and subsection entries.
smoothtree Similar to the tree theme, except background colors changing smoothly.
Indice de nume
\-, 16 Tipuri de opt, iuni, 2

\\[ ], 16 \dotfill, 18
\\, 15 \doublespacing, 26
\addcontentsline, 53, 54, 58, 61 Editoare de texte, 3

\allowdisplaybreaks, 67 \evensidemargin, 29
\appendix, 52
\author, 39 \fancyhf, 34
\ (backslash), 7 \geometry, 31
\bibliographystyle, 56
\bigskip, 17 \headheight, 29
\headsep, 29
Caractere speciale, 12 \hfill, 17
\centering, 23 \href, 57
\centerline, 24 \hrulefill, 18
\cfoot, 34 \hspace, 17
\chapter, 50 \hypersetup, 59
\chapter*, 51
\chead, 34 \include, 42
\cite, 55, 57 \indent, 25
\color, 23, 70 \index, 60
Comanda LATEX, 7
fără argumente, 8, 14 \leftmark, 34
Comentariu, 3 \lfoot, 34
\lhead, 34
\date, 39 \linespread, 25
Diacritice, 13 Linie goală, 16
Dimensiunea fontului, 2 \listoffigures, 53
Dimensiunea paginii \listoftables, 53
a4paper, 2, 30 lof, 53
\documentclass \longtable, 103
Tipuri de clasă, 1 lot, 53
127
128 Indice de nume
\mailto, 57 lscape, 32
\makeindex, 60 makeidx, 60
\maketitle, 39, 41 pdflscape, 32
\markboth, 33 setspace, 26
\markright, 33 \pagestyle, 32
Medii de lucru, 8 Pagina de titlu, 2
abstract, 39 \par, 16
center, 23 \parindent, 24
doublespace, 26 \parskip, 25
flushleft, 24 \part, 50
flushright, 24 \phantomsection, 61
landscape, 32 \printindex, 60
onehalfspace, 26
singlespace, 26 \raggedleft, 24
spacing, 26 \raggedright, 24
thebibliography, 54 \ref, 57
titlepage, 41 \renewcommand
\medskip, 17 \abstractname, 40, 45, 105
\bibname, 57
\newcommand, 4 \contentsname, 54
\newline, 16 \indexname, 61
\newpage, 16 \listfigurename, 54
\noindent, 25 \listtablename, 54
\nouppercase, 35 \refname, 57
\oddsidemargin, 29 \rfoot, 34
\onehalfspace, 26 \rhead, 34
Orientarea paginii, 2, 31 \rightmark, 34
Pachete, 9 \section, 50
a4wide, 31 \section*, 51
amsmath, 10, 63 \setlength, 25, 29
amssymb, 10, 63 \setstretch, 26
babel, 40, 45, 54, 57, 61, 105 \singlespacing, 26
color, 10 \smallskip, 16
epstopdf, 44 Spat, ii
fancyhdr, 34 în modul matematic, 14, 18
fullpage, 31 în modul text, 14, 18
geometry, 31 Stilul unei pagini
graphicx, 44 empty, 32
hyperref, 57 fancy, 33
Indice de nume 129
headings, 32
myheadings, 33
plain, 32
Structura
Corp, 3
Preambul, 1
\subsection, 50
\subsubsection, 50
\tableofcontents, 53
\textcolor, 22
\textheight, 29
\textwidth, 29
TeXworks, 3
\thepage, 34
\thesection, 34
\thispagestyle, 32
Tipuri de fonturi
în modul matematic, 20
în modul text, 19
\title, 39
toc, 53
\topmargin, 29
\url, 57
\vfill, 17
\vspace, 16
WinEdt, 3
\wrapfigure, 96
\wraptable, 96
Bibliografie selectivă
[1] Dilip Datta, LATEX in 24 Hours. A Practical Guide for Scientific Writting,
Springer, Cham, 2017.
[2] George Grätzer, More Math Into LATEX (Fifth Edition), Springer, Cham,
2016.
[3] George Grätzer, Practical LATEX, Springer, Cham, 2014.
[4] Helmult Kopka, Patrick W. Daly, A Guide to LATEX and Electronic Publish-
ing (Fourth Edition), Addison–Wesley, Harlow, 2004.
[5] Frank Mittelbach, Michel Goossens, The LATEX Companion (Second Edi-
tion), Addison–Wesley, Boston, 2004.
[6] Tobias Oetiker, Hubert Partl, Irene Hyna, Elisabeth Schlegl, The Not
So Short Introduction to LATEX 2ε . Or LATEX 2ε in 139 minutes, Version 6.2,
http://tug.ctan.org/info/lshort/english/lshort.pdf, 2018.
131

Curs LaTeX PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs LaTeX PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

1 Structura unui document. Preambulul . . . . . . . . . . . . . . . 1

5 Structura unui document . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

7 Tabele. Mediul tabular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93

9 Clasa beamer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

Indice de nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Bibliografie selectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131

Structura unui document.

Structura unui fis, ier LATEX este, în linii mari, următoarea

Ment, ionăm că a scrie o comandă în Preambul înseamnă a o scrie după

• article: pentru crearea de articole s, tiint, ifice, rapoarte etc.

• book: pentru crearea de cărt, i

• beamer: pentru crearea de slide-uri

• slides: pentru crearea de slide-uri.

Opt, iunile standard ale comenzii \documentclass sunt următoarele

Formatarea Opt, iuni

twoside (implicit pentru book)

Afis, area titlului titlepage

\begin{document} ... \end{document}

Orice urmează după \end{document} este ignorat la compilare.

• pentru Windows, Linux s, i macOS: TEXMAKER, TEXstudio, TEXworks,

• doar pentru Windows: WinEdt, WinShell etc.

De exemplu, în WinEdt compilarea se face astfel:

• fie folosind butonul PDFTeXify (o singură compilare + deschiderea

• fie tastând F9 (compilare de trei ori + deschiderea PDF-ului),

• fie folosind shortcut-ul Shift + Ctrl + P (compilare de trei ori +

• fie folosind butonul PDFLaTeX (o singură compilare); dacă se tastează

Exemplul 1.3 În cazul în care o anumită expresie matematică se repetă este

\renewcommand redefines, te o comandă deja definită; este o redefinit, ie (s, i suprascrie o

Input (Comanda) Output (Rezultatul)

• \ (backslash) este semnul cu care încep, de obicei, comenzile, urmat

Input (Comanda) Output (Rezultatul)

• numecmd este numele comenzii s, i este alcătuit:

– de obicei, numai din litere (instruct, iuni cuvânt)

• multe comenzi cer nis, te argumente obligatorii (argument1, argu-

Input (Comanda5 ) Output (Rezultatul)

• multe comenzi au posibilitatea de a accepta nis, te instruct, iuni opt, io-

• o comandă fără argumente va ignora spat, iile goale de după ultima

Input (Comanda6 ) Output (Rezultatul)

2.2 Medii de lucru

\begin{numemediu} ... \end{numemediu}

• numemediu este numele mediului; de exemplu,

\begin{document} ... \end{document}

este mediul care creează Corpul fis, ierului LATEX;

pentru a creea un spat, iu dintre linii de 1.3 pt.

• multe medii au posibilitatea de a accepta nis, te instruct, iuni opt, ionale

pentru a creea un tabel ce va fi pozit, ionat la începutul paginii datorită

Alte exemple de medii de lucru: equation, align, enumerate, cen-

• amsmath (oferă posibilitatea de a produce expresii matematice de tip

• amssymb (oferă posibilitatea de a produce simboluri matematice de

• color (oferă posibilitatea de a produce texte colorate)

• fancyhdr (oferă posibilitatea de a modifica antetul s, i subsolul)

• graphicx (oferă posibilitatea de a insera imagini) etc.

3.1 Caractere speciale

Pentru a genera semne care nu sunt pe tastatură se folosesc comenzi

• aproape toate semnele de pe tastatură pot fi produse direct, deci sunt

– toate literele scrise cu sau fără majusculă, precum s, i toate cifrele

• celelalte treisprezece caractere de pe tastatură care nu sunt enume-

Input Output Semnificat, ia în LATEX

\& & separă coloanele

| $|$ | generează o linie verticală

Pentru a adăuga un accent unei litere, trebuie scrisă comanda specifică

Nume Input Input Output