SPECIFICAŢIE TEHNICĂ PRIVIND ANCORAREA ARMĂTURILOR CU

RĂŞINI SINTETICE LA LUCRĂRILE DE CONSOLIDARE A

ELEMENTELOR ŞI STRUCTURILOR DIN BETON ARMAT (PROIECTARE,
EXECUŢIE)

Indicativ ST 042 – 2001

Cuprins

* SCOP. DOMENIU.
* DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
* TERMENI. DEFINIŢII. NOTAŢII.
* PRINCIPII DE ALCĂTUIRE ŞI CALCUL
* MATERIALE
* CERINŢE ŞI CONDIŢII PRIVIND REALIZAREA ANCORĂRII
* DATE PENTRU PROIECTARE
* EXECUTAREA LUCRĂRILOR
* VERIFICAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR
* DOCUMENTE PRIVIND CALITATEA ŞI RECEPŢIA LUCRĂRILOR
* ANEXA 1: Documente de referinţă
* ANEXA 2: Operaţiunile pentru înglobarea barelor de armătură
* ANEXA 3: Metoda de încercare la tracţiune a barelor înglobate
* ANEXA 4: Date care trebuie să ie incluse în proiectul lucrărilor de intervenţie,privind ancorarea
cu răşini sintetice a barelor de armătură

1. SCOP. DOMENIU.

1.1. Prezenta specificaţie tehnică are drept scop să furnizeze bazele pentru proiectarea şi executarea
lucrărilor de ancorare, prin aderenţă, cu răşini sintetice, a barelor de armătură profilată, în elemente
portante existente din beton.

1.2. Domeniul de aplicare a lucrărilor de ancorare care fac obiectul acestei specificaţii tehnice îl
constituie:

a) lucrări de consolidare a elementelor şi structurilor din beton armat sau beton precomprimat;

b) lucrări de intervenţie care necesită o legătură armată între partea nouă şi partea veche, existentă,
inclusiv pentru remedieri în cazul unor greşeli de proiectare sau la executarea lucrărilor.

c) lucrări noi, în care proiectantul prevede o asemenea modalitate de ancorare a armăturilor.

Principiile de alcătuire şi calcul, precum şi modul de realizare al acestui sistem de ancorare se pot folosi,
prin extensie şi în următoarele cazuri:

- ancorări faţă de blocuri din beton simplu:

- ancorări în zidărie, caz în care condiţiile de realizare şi caracteristicile vor fi stabilite pentru fiecare caz în
parte, de către proiectant;

- ancorarea şuruburilor pentru prinderi ale unor elemente/piese.

1.3. Din punct de vedere al condiţiilor de mediu şi de solicitare, se fac următoarele precizări privind
domeniul de aplicare:

a) Ancorarea cu răşini sintetice nu se va aplica acolo unde temperatura la nivelul răşinii poate depăşi, pe
0
perioade îndelungate sau permanent + 50 C.

În cazul unor expuneri temporare la surse de căldură (inclusiv efectul de seră) se va avea în vedere
modul de transmitere a căldurii şi anume dacă bara ancorată este în contact direct cu mediul cald sau
este complet înglobată în beton sau izolată. Acest mod de apreciere se va utiliza şi la analizarea
rezistenţei la foc a alcătuirilor constructive ;la care se utilizează bare ancorate cu răşini sintetice.

b) Ancorarea cu răşini sintetice se comportă bine, în limitele acceptabile pentru eforturile din beton, la
solicitări dinamice. În aceste cazuri este recomandată sporirea adâncimii de ancorare ale barei/şurubului.

c) Răşinile sintetice au o bună rezistenţă chimică la medii foarte diferite. Aceasta va fi indicată de către
producătorul răşinii sintetice şi confirmată prin agrementul tehnic.

[top]

2. DOCUMENTE DE REFERINŢĂ

Documentele de referinţă privind domeniul acestei specificaţii tehnice sunt cuprinse în anexa 1.

[top]

3. TERMENI. DEFINIŢII. NOTAŢII

Termenii specifici (precum şi notaţiile) utilizaţi în această specificaţie tehnică sunt cuprinşi şi definiţi în
documentele de referinţă, în special în cele de la poziţia 1-9; 17 şi 18, din anexa 1.

în plus, se mai folosesc următorii termeni şi notaţii (figura 1):

3.1. Adâncimea de înglobare (ha): lungimea pe care bara de armătură este ancorată în beton, cuprinsă
între capătul interior al barei şi suprafaţa exterioară a betonului în care s-a efectuat ancorarea.

Observaţie : Această definire a adâncimii de înglobare are în vedere umplerea completă a găurii forate în
beton, până la suprafaţa betonului. În cazul umplerii incomplete, adâncimea de înglobare se va considera
până la faţa materialului de ancorare şi ancorarea respectivă va fi tratată ca o lucrare neconformă,
urmând a se lua măsuri în consecinţă.

3.2. Adâncimea găurii (ha): lungimea porţiunii cilindrice a găurii practicată în beton în care poate să
pătrundă bara.
3.3. Capsula cu răşina sintetică: epruveta , din sticlă, închisă, etanş (prin topire), în care se află porţionate
răşina sintetică, întăritorul şi eventual agregate, produsă şi folosită pentru ancorarea barelor/şuruburilor în
beton/ zidărie. În text va apare doar termenul capsulă.

Observaţie : capsulele cu răşină sintetică au dimensiunile (diametrul exterior dc şi lungimea lc) corelate
pentru anumite diametre ale barelor / şuruburilor şi găurilor şi anumite adâncimii de înglobare, indicate de
producător.

3.4. Diametrul găurii (dg): diametrul cilindrului înscris în gaura realizată în beton.

3.5. Diametrul total al barei (dt): diametrul cilindrului circumscris barei.

Observaţie: diametrul total al barelor este, pentru barele cu profil periodic, mai mare decât diametrul
nominal (d) al acestora.

3.6. Răşină sintetică: substanţă macromoleculară obţinută pe cale artificială prin policondensarea unor
substanţe organice (spre exemplu: răşină epoxidică, răşină poliestetică).

[top]

4. PRINCIPII DE ALCĂTUIRE ŞI CALCUL

4.1. Ancorarea armăturilor în elemente/părţi din beton, existente, se bazează pe înglobarea acestora, în
găuri realizate în prealabil, cu un material care realizează aderenţa atât la betonul existente, cât şi la bara
de armătură.

4.2. Elementele determinante pentru ancorare sunt:

- adâncimea de înglobare;

- natra şi modul de punere în operă a materialului de ancorare.

4.3. Materialele de ancorare, care fac obiectul acestei specificaţii tehnice, sunt răşinile sintetice, dar
utilizarea altor materiale (cu lianţi pe bază de ciment, spre exemplu) nu conduce la diferenţe de principiu
în alcătuirea şi calculul unor asemenea ancorări.

4.4. Barele ancorate în acest mod sunt similare, din punct de vedere al comportării mecanice şi al
calculului, cu mustăţile de armătură înglobate în beton de la turnare. Transferul solicitărilor de la barele
ancorate la beton se face prin aderenţă, fiind din acest punct de vedere convenabil modului de lucru al
betonului ca material de rezistenţă.

O bară ancorată corespunzător trebuie să cedeze, la solicitarea de smulgere prin rupere la întindere în
afara zonei înglobate în beton, cu o degradare superficială a acestuia în zona de ancorare (dislocarea
unui con cu adâncimea relativ mică de 10 … 30 mm). În cazul în care betonul este necorespunzător sau
adâncimea de înglobare este insuficienţă, cedarea se poate produce prin smulgerea barei însoţită de
dislocarea conului din beton.

[top]
 5. MATERIALE

5.1. Beton

5.1.1. Betonul în care se ancorează barele de armătură trebuie să îndeplinească unele condiţii pentru a
putea fi luat în considerare, pe de o parte ca material de rezistenţă în structura respectivă şi, pe de altă
parte, ca suport al ancorării barelor respective.

a) Să corespundă din punct de vedere al rezistenţelor, ce puţin clasei de beton Bc 10.

Observaţie : unii producători de răşini sintetice capsulate atunci când stabilesc adâncimea de înglobare,
care determină mărimea capsulelor, consideră beton având clasa cel puţin Bc 20. Totuşi proiectantul în
funcţie de situaţia concretă a unei construcţii, pateu lua măsurile necesare şi pentru ancorarea barelor în
betoane având rezistenţe mai scăzute sau chiar în zidărie.

b) Să fie corespunzător din punct de vedere al stării fizico – chimice.

Observaţie : aprecierea stării betonului se va face de către expert / proiectant şi se referă, în principal la
absenţa zonelor plastificate (cu striviri sau fisuri cu dislocări parţiale), dezagregate chimic, segregate sau
în care au loc procese chimice de coroziune. Zonele segregate şi/sau fisurate (în limite acceptabile) vor fi
remediate în prealabil) .

5.1.2. Având în vedere domeniul de aplicare, care se referă în special la lucrări de intervenţii, starea şi
caracteristicile betonului existent vro face, de regulă, obiectul unei expertizări tehnice, care va trebuie să
stabilească cel puţin următoarele:

- starea de degradare a betonului şi măsurile pentru remedierea defectelor şi degradărilor;

- rezistenţa betonului (prin metode nedistructive, seminedistructive sau cu ajutorul carotelor, după caz).

5.1.3. Proiectantul . expertul va stabili,pentru fiecare construcţie în parte şi, dacă este cazul şi pentru
fiecare element al construcţiei, detaliile privind poziţia şi adâncimea găurii faţă de suprafeţele betonului
care rămân după îndepărtarea porţiunilor degradate. Se face precizarea ca îndepărtarea betonului
necorespunzător de pe una din feţe, modifică distanţa faţă de muchie (acoperirea) pentru gaura (bara) de
pe faţa perpendiculară pe aceasta.

5.2. Armătura

5.2.1. Pentru ancorarea prin aderenţă, cu răşini sintetice, se vor folosi bare cu profil periodic, de tip PC,
conform STAS 438/1-89, sau similare. În cazul în care se folosesc produse similare, acestea vor avea
agrement tehnic pentru utilizarea ca armături.

5.3. Răşini sintetice

Se produce deja o mare varietate de răşini sintetice, mai ales epoxidice, care se pot utiliza pentru
ancorarea armăturilor. Această producţie este, în continuă modernizare, în sensul apariţiei de noi variante
ale produselor. Astfel, sub aspectul punerii în operă, se produc şi se comercializează:

- capsule la care amestecul componentelor se face după introducerea capsulei şi a barei în gaură, prin
spargerea capsulei şi a barei în gaură, prin spargerea capsulei, a cărei sticlă rămâne î componenţa
amestecului de înglobare;
- dispozitive de injectare cu piston, cu răşina şi întăritorul preambalate separat, în recipienţi de schimb,
amestecul acestora făcând-se în piesa de injectare tronconică, cu şnec interior).

Se utilizează, în continuare şi amestecul de răşini preparat la faţa locului şi introdus în gaura de ancorare
fie prin turnare directă (găuri cu gura în sus), fie prin injectare.

Toate răşinile sintetice care urmează să fie utilizate pentru ancorarea armăturilor vor trebuie să aibă, în
prealabil, agrement tehnic pentru utilizare în acest scop. Agrementul tehnic se elaborează, de regulă,
pentru procedeul în sine şi trebuie să se refere atât la răşina sintetică (tip, reţetă ş.a) şi modul de punere
în operă, cât şi la performanţele obţinute la ancorarea barelor (caracteristici mecanice, adâncimi de
înglobare).

5.4. Agregate

Materialele de ancorare conţin, de regulă, pe lângă liant (răşina sintetică) şi agregate care le
îmbunătăţesc unele caracteristici (în special rezistenţa şi modulul de elasticitate). Acestea compun reţeta
de preparare şi pot fi:

- ciment;

- agregate minerale (nisip cuarţos ş.a) sortul 0…1 sau 1…2 mm;

- fibre (oţel ş.a).

Proporţia acestora şi modul de preparare în cazul în care amestecul nu este livrat gata porţionat (cum
este cazul capsulelor sau al recipientelor preambalate pentru injectare), vor face obiectul agrementului
tehnic care se eliberează pentru procedeul de ancorare respectiv.

[top]

6. CERINŢE ŞI CONDIŢII PRIVIND REALIZAREA ANCORĂRII

6.1. Realizarea găurilor

6.1.1. Trasarea găurilor se va face conform poziţiei acestora din proiect dar după fixarea poziţiei se va
verifica cu pahometrul dacă aceasta nu întâlneşte armăturile din beton. î cazul în care apare asemenea
situaţie, se va stabili cu proiectantul poziţia în care se va muta gaura pentru ancorare.

Abaterea maximă la trasarea găurilor va fi de 5 mm (poziţia punctului trasat se va înscrie într-un cerc cu
raza de 2,5 mm faţă de poziţia din proiect).

6.1.2. Pentru executarea găurilor este indicată folosirea maşinilor rotopercutoare cu burghiu. Acestea
realizează gaura uscată şi cu pereţii având asperităţi.

Găurirea cu freza, chiar dacă este prevăzută în unele prospecte de firmă, nu se recomandă deoarece
pereţii găurii rezultă foarte netezi. În plus, complică execuţia necesitând răcirea cu apă în timpul
executării, iar pentru unele răşini sintetice, nu este permisă punerea în operă pe betonul umed, astfel că
trebuie să fie realizată uscarea în prealabil.

6.1.3. Diametrul găurii va fi stabilit astfel:

a) la valoarea şi cu abaterea prevăzută de furnizor, în cazul utilizării capsulelor;

b) cu 3…5 mm mai mare decât diametrul total al barei (vezi pct. 3.5) dar rotunjit la diametrul nominal al
burghielor.

În cazul în care se utilizează alt liant decât răşina sintetică sau în cazuri speciale, diametrul găurii se va
stabili de proiectant pe baza unor criterii adecvate situaţiei.

6.1.4. Adâncimea găurii (hg) se va realiza cu o abatere - 0 …+ 5 mm, mai ales în cazul utilizării
capsulelor. Pentru aceasta se va folosi întotdeauna reperul pentru adâncime al maşinii de găurit, a cărui
poziţie se va verifica înainte de realizarea fiecărei găuri.

Adâncimea găurii se măsoară după suflarea prafului, cu un instrument de măsurare care trebuie să
lăţimea apropiată de diametrul total al barei, sau cu şablon cilindric.

Observaţie : dacă găurile se realizează cu foreza, se atrage atenţia asupra faptului că în gaură pot
rămâne dopuri, aderente pe secţiunea de fund sau desprinse.

6.2. Armătura

Principalele cerinţe şi condiţii privind armătura sunt:

- să corespundă prevederilor proiectului, având dimensiunile şi caracteristicile mecanice conform

standardului de produs (agrementului tehnic, dacă este cazul) precizat prin proiect;

- dimensiunile efective ale secţiunii transversale, precum şi cele ale zonei de capăt (care depind de modul
de tăiere), trebuie să permită rotirea liberă, uşoară, a barei în gaură;

- suprafaţa barelor trebuie să fie curată (fără praf, grăsime şa.) şi lipsită de rugină.

6.3. Răşinile sintetice şi agregatele

6.3.1. Principalele cerinţe şi condiţii pentru răşinile sintetice sunt:

- să fie compatibile cu armătura şi betonul, sun următoarele aspecte:

al reactivităţii chimice, atât la punerea în operă, cât şi în timp;

al deformabilităţii datorită temperaturii precum şi altor acţiuni în timp;

- să prezinte caracteristicile mecanice (rezistenţă la întindere, modul ed elasticitate) şi de aderenţă

necesare şi să le păstreze pe toată durata preconizată;

- să prezinte caracteristicile (fluiditate, durată de lucru) care să permită punerea în operă cu mijloace
tehnice şi în durate de timp acceptabile:

- să aibă certificarea de conformitate prin terţă parte, conform reglementărilor în vigoare.

6.3.2. Principalele cerinţe şi condiţii privind agregatele sunt:

- menţinerea caracteristicilor mecanice în timp;

- lipsa de reacţie cu liantul, bara e armătură şi betonul de ciment;

- dimensiunile să nu fie mai mari decât 1/2 … 1/3 din lumina golului dintre bară şi gaura în care intră bara;

- să permită amestecarea cu liantul, păstrând după aceasta fluiditatea necesară.

6.4. Condiţii de mediu

Cerinţele şi condiţiile privind mediul de lucru sunt cele precizate de furnizorii de lianţi (răşini sintetice)
pentru produsele respective. Acestea se referă, mai ales, la temperatură şi umiditate şi privesc:

- suprafaţa betonului şi armăturii în contact cu materialul de ancorare;

- mediul ambiant 9aerul) î perioada de punere în operă;

- mediul ambiant în perioada de întărire.

Aceste cerinţe şi condiţii trebuie precizate – direct sau prin referire la specificaţie tehnică de produs – atât
în agrementul tehnic, cât şi pe această bază, în proiectul lucrării.

6.5. Modul de lucru

Principalele cerinţe şi condiţii privind modul de lucru la lucrările de ancorare a barelor de armătură sunt:

- respectarea succesiunii şi a modului de realizare a operaţiilor de pregătire, de punere în operă, precum

şi sa celor necesare până la terminarea perioadei de întărire (dacă este cazul);

- asigurarea condiţiilor şi efectuarea controalelor şi verificărilor privind calitatea, în toate fazele de lucru
(pregătire, punere în operă, întărire);

- pregătirea şi organizarea lucrărilor în ceea ce priveşte materialele, personalul, utilajele/dispozitivele şi

spaţiul, sub aspectul cantităţii, calităţii, pregătiri profesionale, măsurilor de intervenţie (dacă este cazul).

Se va avea în vedere faptul că asemenea lucrări se desfăşoară de multe ori în spaţii înguste, sub
exploatare, necesitând o bună pregătire şi corelarea cu măsuri complementare privind activităţile
funcţionale desfăşurate în zonă.

[top]

7. DATE PENTRU PROIECTARE

7.1. Calculul capacităţii de rezistenţă (axială, oblică, transversală) a barelor ancorate cu răşină se face la
fel ca şi pentru barele înglobate în beton de la turnare, considerând mecanismele de cedare dependente
de starea locală de eforturi şi de deformaţii datorită solicitărilor, cu condiţia verificării capacităţii de cedare
prin ruperea aderenţe dintre răşină şi beton sau bară şi a respectării domeniului de aplicare.

7.1.1. Capacitatea de cedare prin ruperea aderenţei se calculează pentru solicitarea la tracţiune a barei.
deoarece barele înglobate au profil periodic care asigură o bună ancorare, se verifică această capacitate
pe suprafaţa dintre răşină şi beton, cu relaţia:
 (1)

în care:

Pk – capacitatea de rezistenţă la tracţiune a barei determinată pe baza valorilor nominale ale rezistenţei la
rupere (Rm) şi ariei secţiunii transversale (N);

– rezistenţa de calcul la aderenţă între răşină şi beton (N/mmp);

– rezistenţa caracteristică la aderenţă între răşină şi beton prevăzută în agrementele tehnice

respective (N/mmp);

dg – diametrul găurii (mm);

ha – adâncimea de înglobare a barei (mm);

m – coeficientul condiţiilor de lucru, având valoarea, pentru n\beton nefisurat:

1,0 pentru găuri de sus în jos;

0,6 pentru găuri orizontale sau de jos în sus;

- coeficient parţial de siguranţă cu valoarea 1,5.

Prin beton nefisurat se înţelege zona elementului care nu prezintă fisuri şi pentru care starea de eforturi
nu conduce la eforturi de întindere mai mari decât 0,8 (Rt fiind rezistenţa de calcul la întindere pentru
betonul respectiv).

Utilizarea barelor de armătură ancorate în beton fisurat va face obiectul unor precizări exprese ale
proiectantului privind condiţiile în care aceasta se poate face, precum şi modul de considerare în calcul.

7.1.2. Adâncimea de înglobare

Adâncimea de înglobare depinde de diametrul barei şi de caracteristicile de aderenţă ale răşinii sintetice
utilizate. Desigur că există o legătură şi între clasa betonului şi barele ancorate, recomandându-se
respectarea următoarelor considerente, avute în vedere implicit şi în reglementările privind alcătuirea şi
calculul betonului armat:

- corelarea clasei betonului cu tipul de oţel, în sensul de a nu prevederea oţel PC 60 în betoane având
clasa sub Bc 20;

- corelarea dintre clasa betonului şi diametrul barelor, în sensul de a nu prevedea bare cu diametru mare
în betoane având rezistenţa mică.

Pentru răşinile sintetice care se folosesc curent la ancorarea barelor, rezistenţa la aderenţă dintre răşină
şi beton conduce la o adâncime de înglobare, pentru barele PC 52, de ordinul a 12 … 15 d (d – diametrul
nominal al barei).
Adâncimea de înglobare se stabileşte având în vedere următoarele aspecte:

- asigurarea adâncimii minime, pe baza calculului cu relaţia (1), dar nu mai mică decât 20 d, cu excepţia
unor cazuri bine justificate de către proiectant, în care adâncimea de înglobare poate fi redusă la 15 d;

- luarea în considerare a stării locale de eforturi şi deformaţii, atât cele existente înainte de ancorare cât şi
cele care survin după punerea în operă şi intrarea în lucru a barei;

- luarea în considerare a condiţiilor de exploatare, care pot conduce la sporirea adâncimii de înglobare
(acţiunea temperaturii, solicitări de oboseală, alternante ş.a).

La stabilirea adâncimii de înglobare se vor lua în considerare şi aspectele tehnologice legate de:

- dimensiunile şi armarea elementelor existente;

- capacitatea capsulelor, în cazul utilizării acestora, care sunt dimensionate pentru o adâncime de
înglobare egală cu 10 d, sau un multiplu al acesteia, folosind un număr corespunzător de capsule;

Pentru betoane de clasa Bc 10 sau sub aceasta, precum şi în cazul zidăriilor, se vor realiza încercări
preliminare pentru stabilirea adâncimii de înglobare şi a capacităţii de rezistenţă.

7.2. Amplasarea barelor ancorate

Amplasarea barelor ancorate se face respectând distanţele minime prevăzute în tabelul 1.

Tabelul 1

Distanţa minimă
Direcţia de măsurare faţă de
direcţia solicitării principale fată de marginea
între bare
elementului

pe aceeaşi direcţie 5d 7,5 d

perpendiculară 2,5 d 5d

Stabilirea poziţiei barelor ancorate faţă de marginea secţiunii va avea în vedere şi următoarele aspecte:

- distanţa faţă de marginea secţiunii se măsoară după îndepărtarea betonului degradat de pe faţa
perpendiculară adiacentă, fără a ţine seama de betonul nou de remediere care urmează a fi completat;

- barele înglobate se vor amplasa în interiorul etrierilor sau armăturilor marginale, după caz;

- acoperirea cu beton trebuie să asigure:

un regim termic adecvat la nivelul răşinii, conform condiţiilor prevăzute la pct. 7.3.2;
integritatea betonului, pe distanţa prevăzută în tabelul 1, în cazul în care elementul este expus în
mediu agresiv (considerând şi măsurile de protecţie adoptate).

7.3. Considerente privind condiţiile deosebite de solicitare

Utilizarea ancorării cu răşini sintetice se face în domeniile de aplicare precizate în capitolul 1.

7.3.1. calculul stării de eforturi şi deformaţii se face considerând barele ancorate cu răşină ca şi barele
înglobate de la turnare, fără a introduce alţi coeficienţi sau valori de calcul, conform reglementărilor
pentru beton armat, inclusiv pentru solicitări alternante sau de oboseală.

7.3.2. Pentru comportarea la temperatură şi la foc se va stabili prin calcul, regimul de temperatură la
nivelul răşinii, astfel:

0
- maximum + 50 C în cazul expunerii pe durată lungă sau permanentă;

0
- maximum +80 C în cazul expunerii pe durate scurte (incendiu) determinându-se astfel şi durata
asigurată sau acoperirea necesară.

7.3.3. Înnădirea barelor ancorate se poate face,inclusiv prin sudură, urmărind însă regimul de
temperatură în cazul în care distanţa până la faţa betonului este redusă.

Se va acorda o atenţie specială înnădirii de continuitate între două bare ancorate în beton, deoarece
deformaţiile axiale (de încălzire/răcire în cazul sudurii sau de alungire în cazul manşonului presat radial)
pot conduce la o stare de eforturi cu deformaţii permanente (curgere sau flambaj). În aceste cazuri se vor
calcula aceste efecte în funcţie de alungirea liberă (dintre elementele de beton) a barei, precum şi de
rigiditatea elementelor în cauză.

7.4. Prevederi specifice în proiectul lucrărilor

Proiectul lucrărilor la care se aplică soluţia de ancorare a barelor cu răşini sintetice, va trebui să conţină
cel puţin datele menţionate în anexa 4.

[top]

8. EXECUTAREA LUCRĂRILOR

8.1. Recepţionarea, depozitarea şi manipularea materialelor

8.1.1. Recepţionarea materialelor are loc pe baza certificatelor de calitate, atât pentru cele două
componente ale compusului chimic (răşină, respectiv întăritorul) cât şi pentru barele de armătură. Se
recomandă încercări preliminare pe probe pentru determinarea caracteristicilor legate de polimerizarea
răşinilor sintetice (timpul de lucru, fluiditatea, realizarea polimerizării) utilizând materialele recepţionate,
încercări obligatorii în caz de dubii privind calitatea răşinilor sintetice.

8.1.2. Depozitarea componentelor chimice (răşina sintetică şi întăritorul) şi a agregatelor se face în locuri
ferite de umezeală şi de surse de căldură.

8.1.3. Manipularea materialelor se face numai cu echipament e protecţie (ochelari, mănuşi şi şorţuri, cel
puţin), pentru a evita efectul toxic pe care compuşii chimici îl pot avea asupra epidermei.

8.2. Executarea lucrărilor

8.2.1. Lucrările de ancorare cu răşini sintetice a barelor de armătură în beton, se vor efectua numai pe
baza unui proiect avizat legal, care trebuie să conţină cel puţin datele prevăzute în anexa 4 . Materialele
şi, după caz, procedeele folosite, vor avea la bază agremente tehnice valabile. Lucrările se execută în
conformitate cu procedura tehnică de execuţie elaborată de executant şi vizată de proiectant care va
cuprinde şi planul de control al calităţii.

8.2.2. Lucrările de înglobare cuprind următoarele activităţi principale:

a) verificarea stării betonului, pregătirea suprafeţelor prin îndepărtarea betonului degradat şi buciardare,
conform prevederilor din proiect;

b) trasarea pe suprafaţa elementului a poziţiei găurilor;

c) verificarea cu pahometrul, a poziţiei armăturilor şi modificarea dacă este necesară cu acceptul

proiectantului, a poziţiei din proiect a găurilor;

d) asigurarea existenţei la locul de punere în operă a mijloacelor necesare executării lucrărilor de

ancorare şi verificarea în prealabil a funcţionării acestora;

e) asigurarea existenţei mijloacelor de protecţie;

f) realizarea găurilor conform prevederilor din proiect, privind diametrul şi adâncimea găurilor;

g) verificarea existenţei documentelor privind calitatea, încercările preliminare (dacă este cazul) precum şi
a stării armăturii, ca şi a compuşilor chimici, conform prevederilor din proiect şi documentele tehnice ale
acestora;

h) verificarea condiţiilor de mediu (temperatură, umiditate), faţă de prevederile din proiect şi documentele
tehnice privind componentele chimice;

i) realizarea operaţiunilor pentru înglobarea barelor (anexa 2), acordându-se atenţie răsucirii barei în
gaură după introducerea răşinii, pentru un bun contact al acesteia cu bara şi betonul;

j) asigurarea condiţiilor de mediu pentru perioada de întărire, dacă este cazul.

8.3. Măsuri de protecţie

8.3.1. Personalul angrenat în executarea lucrărilor de ancorare va utiliza obligatoriu: mănuşi de cauciuc,
şorţ de protecţie, ochelari şi cască.

8.3.2. La executarea lucrărilor de ancorare, se va avea grijă la mediul ambiant să se menţină la

parametrii menţionaţi în proiect.

În acest scop se vor evita în imediata vecinătate operaţii de sudură, sau alte operaţii ce pot constitui
surse de căldură.

8.4. Măsuri speciale ulterioare

8.4.1. După efectuarea operaţiilor de ancorare prevăzute la punctul 8.2, barele nu se vor mişca pe durata
de întărire a compusului chimic.

8.4.2. Durata de întărire a compusului va fi menţionată în proiectul privind lucrările de consolidare.

8.4.3. barele nu vor fi solicitate înainte de termenul stabilit în proiectul privind lucrările de consolidare.
[top]

9. VERIFICAREA CALITĂŢII LUCRĂRILOR

9.1. Verificarea calităţii şi a stării materialelor utilizate la executarea lucrărilor de ancorare se va face în
conformitate cu cerinţele prevăzute la pct. 8.1; 8.2.1; 6.2; 6.3 şi având în vedere valorile din specificaţiile
de produs, agremente tehnice şi proiect.

în cazul în care materialele aprovizionate nu îndeplinesc condiţiile de calitate garantate, se va interzice

utilizarea lor la executarea lucrărilor de ancorare.

9.2. Lucrările de ancorare în beton a barelor din oţel beton, utilizând răşina sintetică constituie în
majoritate lucrări care devin ascunse. De aceea, calitatea acestora trebuie să fie verificată pe faze şi
consemnată în „Registrul de procese verbale pentru verificarea calităţii lucrărilor ce devin ascunse”,
încheiate între beneficiar şi executant. Fiind vorba de lucrări cu caracter determinant este obligatorie
convocarea şî participarea şi a proiectantului la încheierea proceselor verbale de recepţie pe faze, fazele
a); b); f) şi i) de la pct. 8.2.2. constituind punctele de staţionare pentru lucrările respective.

9.3. Nu se admite trecerea la o nouă fază de execuţie înainte de încheierea procesului verbal referitor la
faza precedentă, dacă aceasta devine lucrare ascunsă. În procesele verbale se vor preciza constatările
rezultate, dacă acestea corespund proiectului şi dacă se admite trecerea la executarea fazei următoare.

9.4. Verificările şi constatările care se vor efectua sunt cele prevăzute la punctele 9.5; 9.6; 9.7; 9.8
precum şi alte verificări dacă sunt prevăzute în proiect, agrement tehnic sau procedura tehnică de
executare a lucrărilor.

9.5. La terminarea fazei de trasare a poziţiei ancorelor se va verifica, în raport cu prevederile din proiect:

- starea suportului

- poziţia ancorelor

9.6. La terminarea fazei de realizare a găurilor se va verifica, în raport cu prevederile din proiect:

- poziţia găurilor;

- diametrul găurilor;

- adâncimea găurilor.

În cazul în care sunt găuri părăsite din diverse motive, acestea vor fi umplute cu un mortar pe bază de
răşină sintetică, cu agregate având granulozitatea 1 … 3 mm şi consistenţa plastică.

9.7. La terminarea fazei de realizare a înglobării se vor nota:

- condiţiile de mediu în care s-au efectuat lucrările de ancorare;

- aspectul componentelor (răşină respectiv întăritor);

- starea de curăţenie a barelor de oţel beton;

- modul cum au decurs lucrările de ancorare;

- observaţii.

9.8. Criteriile de apreciere a calităţii ancorării barelor de armătură cu răşini sintetice, pe lângă cele privind
materialele utilizate (conform pct. 9.1) sunt rezultatele încercărilor la tracţiune efectuate pe bare înglobate
(conform anexei 3) astfel:

a) încercări de probă pentru determinarea capacităţii de rezistenţă a barelor ancorate, caz în care
încercarea se efectuează până la cedare. Cedarea se poate produce:

prin curgerea şi ruperea barei, caz în care ancorarea este corespunzătoare. În acest caz, se
produce şi dislocarea unei zone din beton de 2 … 5 cm grosime (betonul de acoperire), zonă
care este antrenată de alungirea mare a barei la curgere;
prin smulgerea unui con din beton, caz în care ancorarea este corespunzătoare, dar trebuie
avută în vedere rezistenţa betonului care determină cedarea sau adâncimea de înglobare;
prin smulgerea barei pe conturul găurii, caz în care ancorarea este necorespunzătoare, deoarece
nu s-a realizat întreaga capacitate de aderenţă între răşină şi beton (de regulă datorită
nerespectării prevederii de a răsuci bara în gaură, la înglobare, conform pct. 8.2.2.i)

b) încercări de verificare a barelor ancorate. La fiecare lot de maximum 100 de bare înglobate, se vor
verifica 5 bare alese la întâmplare, prin solicitarea până la forţa de control stabilită de proiectant. Forţa de
control va fi cel puţin solicitarea de calcul aferentă barelor respective, determinată pentru starea limită de
exploatare.

[top]

10. DOCUMENTE PRIVIND CALITATEA ŞI RECEPŢIA LUCRĂRILOR

10.1. Recepţia lucrărilor de înglobare se va efectua pe întreaga structură sau pe subansambluri sau
elemente de structură, în funcţie de prevederile programului privind controlul de calitate pe şantier, stabilit
de proiectant împreună cu beneficiarul şi executantul.

10.2. Recepţia are la bază examinarea directă efectuată de cei trei factori pe parcursul executării
lucrărilor. Suplimentar se vor verifica:

- certificatele de calitate pentru materialele utilizate;

- existenţa şi conţinutul proceselor verbale de recepţie calitativă pe faze privind: starea suportului; starea
materialelor utilizate; trasarea poziţiei barelor mediul de lucru; realizarea găurilor; pregătirea lucrărilor de
înglobare; executarea lucrărilor de înglobare; încercările de probă;

- constatările consemnate de către beneficiar, proiectant,serviciul pentru calitate al executantului sau late
organe de control, în cursul executării lucrărilor;

- confirmarea prin procese verbale a executării corecte a remedierilor, cerute în diferitele documente
examinate.
10.3. Verificările efectuate şi constatările rezultate la recepţia lucrărilor de înglobare se consemnează
într-un proces verbal încheiat între beneficiar, proiectant şi executant precizându-se în concluzie dacă
lucrările de ancorare sunt corespunzătoare sau nu.

10.4. În cazul în care se constată deficienţe în executarea lucrărilor se vor stabili măsurile de remediere,
iar după executarea lucrărilor de remediere se va proceda la o nouă recepţie.

10.5. Sudarea barelor ancorate cu alte bare ce vor fi conţinute în elementele de consolidare (panouri,
cămăşuiri ş.a) şi realizarea acestor elemente este admisă numai în baza dispoziţiei de şantier dată de
beneficiar şi proiectant, având în vedere prevederile de la pct. 7.3.3. Această dispoziţie se va da după
încheierea recepţiei barelor ancorate pe structură sau, după caz, pe subansambluri sau elemente de
structură.

[top]

ANEXA 1

Documente de referinţă

1 ST 009-96 Specificaţie tehnică privind cerinţe şi criterii de performantă pentru

produse din oţel utilizate ca armături în structuri din beton

2 STAS 438/1-89 Produse de oţel pentru armarea betonului. Oţel beton laminat la
cald. Mărci şi condiţii tehnice de calitate

3 STAS 438/2-91 Produse de oţel pentru armarea betonului. Sârmă rotundă

trefilată

4 STAS 6605-78 Încercările metalelor. Încercarea la tracţiune a oţelului beton, a

sârmei şi a produselor din sârmă pentru beton precomprimat

5 STAS 6652/1-82 Încercări nedistructive ale betonului. Clasificarea şi indicaţii

generale

6 STAS 10107/0-90 Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea

elementelor din beton, beton armat şi beton precomprimat

7 C 26-85 Normativ pentru încercarea betonului prin metode nedistructive

8 C 54-81 Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor

9 C 56-85 Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor de construcţii şi

instalaţii şi aferente (în curs de revizuire)

10 C 231-89 Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei seminedistructive prin

smulgere de pe suprafaţă la determinarea rezistenţei betonului în lucrare

11 C 236-91 Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodei semine-distructive prin

smulgere din profunzime, la determinarea rezistenţei betonului din lucrare

12 Regulamentul privind protecţia şi igiena muncii în construcţii (aprobat de MLPAT

cu Ord. nr. 9/N/15.03.1993)
 13 Norme generale de protecţia împotriva incendiilor la proiectarea şi realizarea
construcţiilor şi instalaţiilor (aprobate cu Decretul nr. 290/16.VIII.1977)

14 Norme generale de prevenire şi stingere a incendiilor (aprobate de MI cu Ord.

nr. 381/4.03..1993 şi MLPAT cu Ord. nr. 7/N/3.03.1993)

[top]

ANEXA 2

Operaţiunile pentru înglobarea barelor de armătură

A.2.1. Operaţiuni preliminare

Principalele operaţiuni pentru înglobarea barelor de armătură sunt următoarele:

a) trasarea pe bară a unui reper, corespunzător lungimii de înglobare prevăzută în proiect , precum şi a
unui reper la 10 cm de acesta, spre exteriorul porţiunii care se înglobează;

b) eliminarea apei (dacă există) din gaură;

c) curăţarea găurii de praf, alte impurităţi, prin:

suflare cu aer comprimat printr-o ţeavă, dinspre fundul găurii;

curăţare cu perie cilindrică de sârmă;
curăţare cu perie de păr cilindrică cu diametrul mai mare decât diametrul găurii;
suflare cu aer comprimat (ca ultimă operaţie);

d) asigurarea accesului liber al barei în gaură până la reperul fixat şi verificarea posibilităţii de răsucire cu
uşurinţă a barei în gaură;

e) realizarea unei sistem de menţinere în poziţie a barei, dacă este cazul;

f) pregătirea materialelor şi a mijloacelor necesare, după caz;

g) înglobarea barelor.

A.2.2. Înglobarea se poate realiza prin următoarele procedee:

a) Ca capsulă, care conţine răşina, întăritorului şi, în unele cazuri, agregatele, introdusă în gaură,
înglobarea făcându-se prin spargerea capsulei de către bara care se ancorează şi amestecarea prin
rotirea barei. Procedeul este simplu şi nu necesită operaţiuni de porţionare a componentelor şi nici pentru
amestecare, micşorând astfel posibilităţile de eroare şi efectul compuşilor chimici asupra operatorilor.

b) Prin injectarea amestecului, după introducerea barei în gaură. Componentele pot fi:

conţinute în recipienţi de schimb, amestecul făcându-se pe ştuţul tronconic de injectare;

amestecate separat, la faţa locului şi introduse în cilindrul dispozitivului de injectare.
În cazul (i) se regăsesc avantaje;e menţionate la procedeul cu capsule.

c) Prin prepararea amestecului de răşină la faţa locului, introducerea lui în gaură după care se introduce
bara, prin răsucire.

Procedeele a) şi b) permit, cu mijloace adecvate, ancorarea barelor în orice poziţie, inclusiv în gaură cu
deschiderea în jos, pe când procedeul c) nu poate fi utilizat decât la găuri care prin poziţia lor reţin răşina.

A.2.3. Realizarea înglobării î cazul folosirii capsulelor cu răşină sintetică:

a) Pe lângă operaţiunile preliminare prevăzute la punctul A.2.1. se va verifica şi fluiditatea răşinii din
capsulă, care trebuie să curgă cu uşurinţă la răsturnare succesivă, la temperatura mâinii.

b) Înglobarea barelor se face prin introducerea capsulei în gaură (orientată cu săgeata marcată spre
fundul găurii) şi apoi a barei, prin batere şi răsucire permanentă, până la atingerea lungimii de înglobare
(primul reper la fata betonului sau, în cazul în care acesta nu e vizibil, al doilea reper la 10 cm de la faţa
betonului).

În funcţie de poziţia relativă a găurii se pot întâlni următoarele trei situaţii:

- Gaura orientată cu gura în sus, astfel că reţine răşina. Înglobarea barelor se face fără mijloace speciale.
Se recomandă menţinerea, în prealabil, a capsulelor cu săgeata orientată în sus, pentru ca agregatele să
fie plasate, în capsulă, spre partea de sus s găurii, ele urmând a coborî în răşină antrenate de bară şi prin
cădere liberă.

- Gaura orientată pe direcţie orizontală, astfel că nu reţine răşina. După ce bara a intrat până la jumătate
din adâncimea găurii, se introduce, pe lângă bară, nisip uscat, având granulaţia de maximum 1 mm, care
formează cu răşina un amestec vârtos, împiedicând scurgerea acesteia. Pentru a uşura introducerea
nisipului, se foloseşte un căuş (format dintr-o ţeavă din masă plastică de 5 … 7 cm diametru şi cca. 20 cm
lungime) în care stă nisipul şi înconjoară bara,lipit de faţa betonului şi o spatulă de cca. 1 mm grosime şi
1 cm lăţime (decupată dintr-o ţeavă din masă plastică având diametrul găurii), de lungime
corespunzătoare cu care se îndeasă nisipul, în jurul barei, în gaură.

- Gaura orientată cu gura în jos, astfel că nu reţine răşina iar bara trebuie sprijinită în poziţie până la
întărirea răşinii. Pentru reţinerea răşinii, încă de la introducerea barei, aceasta este prevăzută cu un
manşon din burete sintetic (cu crestătură în cruce prin care trece bara, având 4 … 6 cm grosime şi cca.
10 cm latură/diametru), menţinut presat pe suprafaţa betonului cu un arc spiralat, conic, strâns pe bară
sau alt sistem de fixare. Pentru a nu fi pătruns de răşină, se recomandă căptuşirea feţei respective a
buretelui cu folie subţire.

c) Barele nu se vor mişca pe durata de întărire prevăzută de producătorul capsulelor.

A.2.4. Realizarea înglobării in cazul injectării răşinii sintetice:

a) Injectarea se realizează:

- cu pistol de injectare special adaptat flacoanelor cu răşină sintetică preambalată şi ştuţ de injectare cu
dispozitiv de amestecare a componentelor la ieşirea acestora din flacon;

- cu pistol de injectare în care se introduce răşina sintetică după prepararea acesteia la faţa locului.

b) În funcţie de poziţia găurii, înglobarea se realizează astfel:

- în cazul găurilor care reţin răşina sintetică, acesta se introduce, dinspre fundul găurii, pe 1/3 … 1/2 din
adâncimea găurii (în funcţie de volumul spaţiului liber lăsat de bară în gaură), după care se introduce
bara printr-o mişcare lentă de rotire până la fundul găurii (verificarea făcându-se cu semnele trasate pe
bară). Este important ca bara să nu fie mişcată dinspre interior spre exterior pe direcţia găurii, pentru a nu
se antrena şi îngloba bule de aer în interiorul răşinii.

- în cazul găurilor care nu reţin răşina sintetică (orizontale sau de jos de sus), se procedează după cum
urmează:

se fixează, cu chit din răşină sintetică, un ştuţ de injectare amplasat într-un şliţ înclinat cu
adâncimea de cca. 30 mm, conform figurii A.2.1.
pentru evacuarea aerului din gaură se prevede un tub flexibil (PVC) pentru aerisire cu diametrul
de cca. 2 mm. Tubul de aerisire se a prevedea cu lungimea necesară pentru a ajunge la fundul
găurii.
se introduce şi se fixează în poziţie bara de armătură, după care se chituieşte spaţiul în jurul
barei,. Lăsând neastupat tubul de aerisire.
se racordează duza pistolului de injectare cu ştuţul de injectare şi se efectuează injectarea, până
când prin tubul de aerisire iese răşina sintetică.
se blochează (prin îndoire/presare) tubul de aerisire, pentru a nu se scurge răşina sintetică, se
scoate tubul de racordare la ştuţul de injectare, care se închide (cu dop din lemn).
după întărirea răşinii se taie, la suprafaţa betonului, tubul de aerisire şi se scoate ştuţul de
injectare (care se pateu refolosi după curăţarea prin ardere).

[top]

ANEXA 3

Metoda de încercare la tracţiune a barelor înglobate

A.3.1. Încercarea la tracţiune se realizează prin tragerea barei în sensul smulgerii din beton, cu o forţă
axială pe direcţia barei, în următoarele condiţii:

a) blocajul pe bară, prin care se realizează forţa asupra barei, nu trebuie să degradeze bara având în
vedere utilizarea ulterioară a acesteia;

b) forţa de tracţiune trebuie măsurată cu o precizie de cel puţin 1/100 din forţa maximă preconizată şi cu
posibilitatea de a înregistra trepte de măsurare de cel puţin 1/5 din forţa maximă preconizată;

c) rezemarea dispozitivului de încercare pe beton se va face în afara unui cerc cu centrul în axul barei şi
cu diametrul de cel puţin 30 d (20d în cazul rezemării punctiforme în 3-4 puncte, astfel ca presiunea
2
locală pe beton să nu depăşească 100 daN/cm 2), în care d este diametrul nominal al barei;

d) deplasarea relativă între bară şi beton, pe direcţia barei, să poată fi măsurată cu precizia de 1/100 mm,
reperul de măsurare pe suprafaţa betonului fiind în afara cercului descris la pct. A.3.1.,c de mai sus.

A.3.2. Desfăşurarea încercării are următoarele etape:

a) identificarea barei care se încearcă, în construcţie (în ansamblu) şi pe elementul pe care este
ancorată, cu cote faţă de marginile cele mai apropiate;
b) cunoaşterea forţei preconizate (forţa capabilă la rupere a barei sau forţa de control, după caz);

c) montarea dispozitivului de tragere a barei, cu respectarea condiţiei A.3.1,c;

d) montarea dispozitivului de măsurare a deplasării relative a barei, cu respectarea condiţiei A.3.1,d;

e) aplicarea progresivă în trepte de cel mult 1/5 din forţa maximă preconizată, a forţei de tragere
(smulgere) a barei, cu notarea, la fiecare treaptă, a valorilor forţei şi deplasării relative. Durata de trecere
de la o treaptă la alta va fi de cca. 1 minut;

f) oprirea încercării la cedare sau atingerea forţei de control (după caz) şi descărcarea barei;

g) notarea modului de cedare (dacă este cazul), precum şi a altor observaţii privind comportarea barei şi
a zonei de ancorare, făcute pe parcursul încercării.

A.3.3. Rezultatele încercărilor se consemnează pentru fiecare lot de încercări, într-un document scris,
care trebuie să conţină cel puţin următoarele:

a) tipul barelor înglobate şi poziţia acestora (conform pct. A.3.2,a);

b) forţele preconizate (forţa la cedare sau de control după caz );

c) descrierea, pe scurt, a principalelor caracteristici ale dispozitivelor de încărcare şi de măsurare a

deplasării relative;

d) rezultatele încercărilor: treptele de încărcare şi deplasările relative corespunzătoare ; forţele maxime

atinse; modurile de cedare (dacă este cazul), precum şi alte observaţii consemnate.

Toate datele vor fi astfel consemnate încât să se poată identifica clar apartenenţa lor la fiecare bară
încercată, corespunzător definită în lucrare.

Documentul va fi utilizat la recepţia lucrărilor, în conformitate cu prevederile cap. 10.

[top]

ANEXA 4

Date care trebuie să ie incluse în proiectul lucrărilor de intervenţie,privind

ancorarea cu răşini sintetice a barelor de armătură

Proiectul va cuprinde cel puţin următoarele:

a) date de identificare a elementelor structurii, corespunzător proiectului iniţial;

b) clasa betonului din elementul în care se fixează barele ancorate;

c) tipul şi mărimea solicitărilor pe care trebuie să le preia barele ancorate;

d) date privind rugozitatea suprafeţei de contact (adâncimea asperităţilor create intenţionat);

e) caracteristicile barelor ancorate (pentru fiecare tip):

diametru;
tip oţel;
lungime;
adâncime de înglobare;
număr de bare ancorate.

f) poziţia relativă a barelor ancorate (faţă de margini şi între ele);

g) pentru fiecare tip de bară ancorată se va specifica:

diametrul găurii;
adâncimea găurii;
mijlocul mecanic cu care se va practica gaura (maşină de găurit rotopercutoare sau cu freză
diamantată).

h) denumirea produsului (componentelor chimice) utilizat la înglobarea barelor şi datele de identificare a

documentelor tehnice pe baza cărora se utilizează (agrement tehnic, standard de produs ş.a);

i) condiţiile de mediu în care se vor desfăşura lucrările de ancorare;

j) durata şi condiţiile de mediu, pentru întărirea materialului de ancorare;

k) intervalul de timp după care se vor putea efectua încercările de probă;

l) numărul şi modul de stabilire a barelor pentru încercări de probă;

m) forţa de control la încercările de probă;

n) condiţii de admisibilitate cerute la încercările de probă.

Pentru datele de la pct. g) – k) proiectul poate face trimitere la procedura tehnică de executare a lucrărilor
(PTE) întocmită de executantul lucrărilor dar şi în acest caz, ele vor fi menţionate în proiect, iar această
PTE va fi avizată de proiectant, după întocmirea ei şi înainte de executarea lucrărilor.

[top]