Figurile de stil

Figuri de sunet (metaplasme):

Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor inițiale.

Asonanța constă în repetarea unor vocale cu efect sonor.

Onomatopeea este un cuvânt alcătuit pe modelul armoniilor imitative, prin care se imită sau sugerează sunete
naturale.
Ex.:Tropotele  de pe coridor i-au determinat să iasă din sala de ședințe.

Figuri de constructive (metataxe):

Repetiția constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțului.
La rândul ei, poate apărea în forma de:

Anafora - care constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în propoziție și a unor propoziții în frază, pentru a
accentua o anumită idee.
Ex.: Era casa  pe care și-o dorise din copilărie, casa  pe care o visase de atâtea ori, casa  pe care de atâtea ori o
desenase,  casa perfectă; casa  pe care nu și-o putea însă permite.

Epifora - care constă în reluarea unui cuvânt la sfârșitul unei propoziții sau a unei propoziții la sfârșit de frază.
Ex.: În guvern  se fură, în parlament se fură, în justiție  se fură, până și din Biserică se fură.

Anadiploza - care constă în reluarea ultimei părți dintr-o propoziție în propoziția următoare.
Ex.: Au năpustit în biroul directorului angajații, angajați care nu și-au primit salariile de trei luni.
Epanadiploza  figură retorică constând în reluarea unui cuvânt sau grup de cuvinte de la începutul unei unităţi
sintactice sau metrice la sfârşitul ei

Chiasm figură retorică ce constă într-o simetrie, în interiorul căreia termenii își inversează funcțiile sintactice.

Enumerația constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte.

Gradatia  constă în trecerea treptată,ascendentă sau descendentă, de la o idee la alta și prin care se urmărește
scoaterea în evidență a ideii sau nuanțarea exprimării.

Ex: "Dintr-un timp si vantul tace;

Satul doarme ca-n mormant -
Totu-i plin de duhul sfant:
Liniste-n vazduh si pace
Pe pamant." 

Inversiunea constă în răsturnarea cuvintelor în propoziție, pentru a pune în evidență un anumit termen. Exemple:
Impertinentul participant a fost scos afară din sala de conferințe.

Anacolutul este o construcție gramaticală greșită, ce ilustrează lipsa de cultură sau lipsa de logică a unor enunțuri
formulate de unele persoane.

“ Dați-mi voie! Dați-mi voie! (...) Din doua una, dați-mi voie: ori să se
revizuiască, primesc! dar sa nu se schimbe nimica, ori sa nu se
revizuiască primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume
în punctele esențiale. Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!
”
Figuri morfo-sintactice (retorice):
Exclamația retorică este procedeul artistic (figură de stil) prin care se exprim sentimente și gânduri complexe și
variate, precum: surpriza, mânia, bucuria, etc.
Exemplu: „Lumina ce largă e!/ Albastru ce crud!” (Lucian Blaga).-se concretizează într-o rugăminte, într-un strigăt. Ea
exprimă trăirile și sentimentele de singurătate.
Interogația retorică este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns, acesta fiind evident și cuprins sau sugerat în enunț.
Ex.:Poate cineva învăța într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni?

Invocația retorică este o rugăminte adresată divinității, muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor.
Ex: “Cum nu vii tu,Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei”

Imprecația - figură de stil prin care se exprimă, sub formă de blestem, dorința pedepsirii unei persoane.

Ex: “Te blestem sa te-mpuți pe picioare.

Să-ți crească măduva, bogată și largă,
Umflată-n sofale, mutată pe targă.
Să nu se cunoască de frunte piciorul,
Rotund ca dovleacul, gingaș ca urciorul.
Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare,
Să simți ca te arde puțin fiecare.”

Invectiva - Exprimarea violentă, apostrofă necruțătoare la adresa unei persoane etc.

Ex: “Prea v-ați arătat arama, sfâșiind aceasta țară,

Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - niște mișei!”

Figuri Semantice (metaseme):

Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc.

 Epitet chromatic
„Mii de fluturi mici albaştri”
 Epitetul personificator
„Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic”
 Epitetul metaforic
„De treci codrii de aramăde departe vezi albind
Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint”
 Epitetul hiperbolic
„Şi zalele-i zuruie crunte,
Gigantică poart-o cupolă pe frunte,”

Comparația este una dintre cele mai frecvente figuri de stil și constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu scopul
evidențierii primului termen, dar nu se poate scrie decât sub forma epitetului personificator pentru a se alătura figurii de stil.

Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei
comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în punerea semnului identității între două obiecte diferite
(lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii.

Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat, mărind sau micșorând, trăsăturile unei ființe,
ale unui lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.
Ex: "Gigantică poartă-o cupolă pe frunte," ( G.Coșbuc "Pașa Hassan")
Litota- figură de stil care constă în a spune cât mai puțin și a face să se înțeleagă cât mai mult.
Ex: nu prost, nu te urăsc îld. deștept, te ĭubesc.
Alegoria este un procedeu stilistic ce facilitează sensul literar al unui text să se releve într-altul ascuns; altfel spus, este ca
o amplă metaforă ce permite un transfer din planul abstract / profund al înțelesurilor, într-un plan de suprafață, figurativ,
oferind și o „dezlegare implicită“, destul de transparentă.
Ex: „Și la nunta mea / a căzut o stea. / Soarele și Luna / mi-au ținut cununa. / Și-am avut nuntași / brazi și păltinași; / preoți
– munții mari, / paseri – lăutari; păsărele mii / și stele făclii...”

Simbolul e s t e o  imagine sau semn concret prin care sunt sugerate însusirile caracteristice ale unor
fenomene sau notiuni abstracte.

Metonimia este  o figură de stil ce constă în desemnarea unui obiect sau a unei noțiuni printr-un alt termen decât
cel exact, între cei doi termeni stabilindu-se o asociere bazată pe un raport de contiguitate.

Sinecdoca este o figură de stil care constă în lărgirea sau restrângerea sensului unui cuvânt prin folosirea întregului
în locul părții (și invers), a particularului în locul generalului, a materiei din care este făcut un lucru în locul lucrului
însuși etc. Astfel, în expresia „50 de capete de vite“, „capete“ este folosit pentru a desemna animalele cu totul. În
propoziția „Această firmă deține cele mai bune creiere din țară.“, „creiere“ desemnează oamenii cu cele mai strălucite
minți.

Antonomaza este  o figură de stil prin care se folosește un substantiv comun în locul unui substantiv propriu, sau
invers, un substantiv propriu în locul unuia comun.

Eufemismul este o modalitate de a face referire la un lucru neplăcut, stânjenitor sau care ar putea leza, prin
înlocuirea termenului literal cu un altul, mai puțin ofensiv, indirect sau chiar o metaforă. Pe scurt, constă în folosirea
unor termeni neutri în locul unora realiști sau neplăcuți.

Ex: „întrerupere de sarcină” în loc de „avort”.

 Perifraza este un grup de cuvinte al cărui sens poate echivala cu sensul lexical sau gramatical al unui singur cuvânt.

Ex: părere de rău (= regret)

Oximoronul este o figură de stil care combină doi termeni contradictorii.