ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE

PARENTERALĂ

Definiţie: Calea parentala în înţelesul strict al cuvântului, reprezintă calea care

ocoleşte tubul digestiv. Dat fiind faptul că în afara injecţiilor şi alte căi ocolesc tubul digestiv
(ex. calea respiratorie), noţiunea de cale parenterală a fost reconsiderată, păstrând în sfera ei
numai calea injectabilă de administrare a medicamentelor.
Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în organism, prin
intermediul unor ace care traversează ţesuturile, acul fiind adaptat la seringă.
Avantajele caii parenterale:
- Dozarea precisă a medicamentelor
- Obţinerea unui efect rapid
- Posibilitatea administrării medicamentelor la pacientul inconştient, cu hemoragie
digestive, vărsături
Scopul injecţiilor:
· explorator: testare sensibilităţii organismului faţă de diferite substanţe;
administrarea substanţelor de contrast
· terapeutic: administrarea medicamentelor

Locul injecţiilor îl constituie ţesuturile în care se introduc medicamentele:

 · grosimea dermului - injecţie intradermică 
· sub piele, în ţesutul celular subcutanat - injecţie subcutanată
· ţesutul muscular - injecţie intramusculară 
· în vasele sangvine - injecţia intravenoasă şi injecţia intraarterială
· în inima - injecţia intracardiacă
· injective intraosoasa
· subarahnoidian
Asistenta efectuează injecţiile intradermică, subcutanată, intramusculară şi
intravenoasă.
Alegerea căii de executare a injecţiei este făcută de către medic în funcţie de:
- Scopul injecţiei. 
- Rapiditatea efectului urmărit şi 
- Compatibilitatea ţesuturilor cu substanţa injectată.

Reguli de administrare a medicamentelor:

- Asistenta respecta medicamentul prescris
- Identifică medicamentul prescris după etichetă, formă de prezentare, culoare, miros,
consistent
- Verifică calitatea medicamentelor, observând integritatea, culoarea medicamentelor
solide, tulburarea.
- Respectă căile de administrare prescrise de medic
- Respectă orarul şi ritmul de administrare a medicamentelor pentru a se menţine
concentraţia constantă în sânge, având în vedere timpul şi căile de eliminare a
medicamentelor
 - Respectă doza de medicament - doza unică şi doza/24 de ore
- Respectă somnul fiziologic al pacientului - organizează administrarea în afara orelor
de somn - se trezeşte pacientul în cazul administrării antibioticelor, chimioterapicelor cu ore
fixe de administrare
- Evita incompatibilităţile medicamentoase datorate asocierilor unor soluţii
medicamentoase în aceeaşi seringă, în acelaşi pahar
- Serveşte pacientul cu doza unică de medicament pentru administrarea pe cale orală
- Respectă următoarea succesiune în administrarea medicamentelor - pe cale orală,
solide, lichide, apoi injecţii, după care administrează ovule vaginale, supozitoare
- Informează pacientul asupra medicamentelor prescrise în ceea ce priveşte efectul
urmărit şi efectele secundare
- Anunţă imediat medical privind greşelile produse în administrarea medicamentelor
legate de doză, calea şi tehnica de administrare
- Administrează imediat soluţiile injectabile aspirate din fiole, flacoane
- Respectă măsurile de asepsie, de igienă, pentru a preveni infecţiile intraspitaliceşti
Indiferent de felul injecţiilor, pregătirea şi administrarea lor trebuie să respecte
anumite reguli:
- Verificarea instrumentelor. Pentru injecţii se utilizează seringi şi ace, de unică
folosinţă. Înainte de deschidere, se verifică termenul de valabilitate, ambalajul..
- Utilizarea de materiale sterile.
- Despachetarea seringii şi montarea acului. Scoaterea seringii din ambalaj trebuie
făcută în aşa fel ca să se păstreze sterilitatea amboului.
- Verificarea soluţiilor de injectat. Injecţiile vor fi administrate numai dacă fiolele
sunt etichetate şi, atât denumirea, cât şi dozajul corespund celor prescrise. Orice
neconcordanţă se va raporta medicului. Lipsa etichetelor sau ştergerea lor parţială implică
aruncarea fiolelor. Soluţiile injectabile trebuie să fie clare, transparente, fără precipitate.
Aspectul lor trebuie să fie caracteristic, din care motiv asistenta trebuie să cunoască felul de
prezentare a substanţelor injectabile. Acestea vor fi bine agitate înainte de utilizare, până ce
dispare orice depozit de pe fundul fiolelor. Unele medicamente floculează în fiole, fără să se
altereze. Acestea trebuie uşor încălzite în apă caldă. Ele vor fi utilizate numai dacă floculaţia
este menţionată pe cutie sau în biletul însoţitor al fiolelor. Fiolele de sticlă, odată deschise, nu
mai pot fi păstrate. 
- Încărcarea seringilor. Se va verifica integritatea fiolelor şi apoi se va goli lichidul
din gâtul fiolei, apucând-o de partea subţiată şi întorcând-o energic, prin mişcări de rotaţie. 
 - Injectarea imediată a conţinutului seringilor
- Dezinfectarea locului unde se va practica injecţia. 

Pregătirea injecţiei
· materiale 
Seringa este compusă din cilindru şi piston cu ambou de utilizare diferită:
Asistenta va alege felul seringii şi capacitatea corespunzătoare injecţiei pe care trebuie
să o administreze, ţinând cont atât de substanţa de injectat cât şi de calea de administrare.
Pentru injecţiile intravenoase va prefera seringi cu ambou excentric; pentru injecţia
intradermică, seringă de 1 ml, gradate în sutimi de ml.
Cu aceeaşi atenţie vă alege acul adecvat gradului de vâscozitate a substanţei de
injectat, precum şi căii de administrare.
Seringa de insulina are capacitatea de 1 ml şi corespunde la 100 u şi 40 u. i. de
insulina. Seringa pentru tuberculina prezintă la un volum de 1 ml scala cu 100 de diviziuni.

Acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj sau în ambalaje separate. Se

pregăteşte un ac cu diametru mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi altul pentru injectare cu
dimensiuni în funcţie de tipul injecţiei.
Bizoul acului:
 - Pentru aspirare - lung 
- Intradermica - scurt
- Subcutanat - lung 
- Intramuscular - lung 
- Intravenos – scurt

Utilizarea acului Diametru (mm) Lungime (mm) Bizou

Aspirarea soluţiei 1/1 38 Lung
Injecţie i.D. 5/10 ; 6/10 5-10 Scurt
Injecţie s.c. 6/10 ; 7/10 30-50 Lung
Injecţie i.M. 7/10 ; 8/10 ; 9/10 40-70 Lung
Injecţie i.V. 6/10 ; 7/10 25 Scurt

· medicamentul prescris se poate prezenta:

A) ca medicament direct injectabil, în fiole sau flacoane cu doza unică sau mai multe
doze, în seringa preumplută.
 B) ca medicament indirect injectabil - pudre sau produse liofilizate în fiole sau
flacoane cu dop de cauciuc, însoţite sau nu de solvent

- Alte materiale:
- Tava medicală tampoane sterile din vata şi tifon, soluţii dezinfectante, tăviţa renală,
garou, perniţa, muşama.

Pregătirea pacientului:
- Se informează privind scopul şi locul injecţiei şi eventuale reacţii pe care le va
prezenta în timpul injecţiei
- Pregătire fizică
- Se aşează în poziţie confortabilă, în funcţie de tipul şi locul injecţiei
Încărcarea seringii:
- Se spală pe mâini cu apă curentă, se verifică seringa şi acele-capacitatea şi termenul
de valabilitate
- Se verifică integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta, doza termenul de
valabilitate, aspectul soluţiei
- Se îndepărtează ambalajul seringii, se adaptează acul pentru aspirat soluţia

A) aspirarea conţinutului fiolelor: 

- Se goleşte lichidul din vârful fiolei prin mişcări de rotaţie
 - Se dezinfectează gâtul fiolei prin prin ştergere cu tamponul îmbibat în alcool
- Se deschide fiola astfel: se ţine cu mâna stângă iar cu policele şi indexul mâinii
drepte protejate cu o compresă sterilă se deschide partea subţiată a fiolei

- Se introduce acul în fiolă deschisă, ţinută între policele mâinii drepte şi având grijă
ca bizoul acului să fie permanent acoperit cu soluţia de aspirat; fiola se răstoarnă progresiv cu
orificiul în jos;
- Se îndepărtează aerul din seringă, fiind în poziţie verticală cu acul îndreptat în sus,
prin împingerea pistonului până la apariţia primei picături de soluţie prin ac;
- Se schimbă acul de aspirat cu cel folosit pentru injecţie

B) dizolvarea pulberilor:
- Se aspira solventul în seringa
- Se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului se dezinfectează capacul de cauciuc,
se aşteaptă evaporarea alcoolului;
- Se pătrunde cu acul prin capacul de cauciuc şi se introduce cantitatea de solvent
prescrisă
 - Se scoate acul din flacon şi se agită pentru a completa dizolvarea;
C) aspiraţia soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc:
- Se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului
- Se încarcă seringă cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce urmează a fi
aspirata;
- Se introduce acul prin dopul de cauciuc în flacon, până la nivelul dopului şi apoi se
introduce aerul;
- Se retrage pistonul sau se lasă să se golească singur conţinutul flaconului în seringa
sub presiunea din flacon;
- Acul cu care să perforat dopul de cauciuc se schimbă cu acul pentru injecţie;

RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

Importanta analizelor de laborator:

- Completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective
- Infirmă sau confirmă diagnosticul clinic
- Reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului
- Confirmă vindecarea
- Semnalează apariţia unor complicaţii
- Permit depistarea îmbolnăvirilor infecţioase ca şi a persoanelor sănătoase purtătoare
de germeni patogeni.
 Rolul asistentei:
· recoltează analizele la indicaţia medicului
· respectă orarul recoltărilor
· pregătirea psihică - informarea pacientului
· pregătirea fizică a pacientului - regim alimentar, repaus la pat, aşezarea în poziţie
corespunzătoare în funcţie de recoltare
· pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare
· efectuarea tehnicii cu profesionalism
· completarea imediată şi corectă a buletinului de analiza care va cuprinde: numele
şi prenumele pacientului, nr salonului şi patului, natura produsului, analiza cerută, data
recoltării.
· etichetarea produsului
· transportul analizelor la laborator în condiţii de securitate, ambalate corespunzător
(cutii cu capac).

VACUTAINERELE ŞI RECIPIENTE PENTRU RECOLTAREA

ANALIZELOR DE LABORATOR

1. Eprubeta pentru examen sumar urina (Examen sumar de urină)

2. Urocultor (Urocultură)
3. Tub recoltare sânge pentru determinarea analizelor biochimice şi imunologice
(capac roşu)
 4. Tub recoltare sânge pentru determinarea analizelor biochimice şi imunologice
(capac galben)
5. Tub recoltare sânge K2-EDTA pentru determinarea analizelor hematologice
(capac mov)
6. Tub recoltare sânge 3.2% citrat citrate de sodiu pentru determinarea testelor de
coagulare (capac bleu)
7. Tub recoltare sânge 3,8% citrat de sodiu pentru determinarea VSH (viteza de
sedimentare a hematiilor (capac negru)
8. Tub recoltare sânge Sodiu F-K3-EDTA pentru determinarea glicemiei (capac
gri)
9. Coprocultor (materii fecale)
10. Coprocultor cu mediu de transport (materii fecale - coprocultura)

Tipuri de laboratoare:

A B
Laborator de hematologie: pentru analize hematologice; aceste analize se execută în
majoritatea bolilor şi în mod special în bolile de sânge.
Laborator de biochimie: executa analize biochimice din sânge, urina şi alte produse,
analizând substanţele minerale sau organice din compoziţia lor.
Laborator de microbiologie: depistează existenta microbilor, în cazul bolilor
infecţioase.
Laborator de virusologie: depistează existenta viruşilor în produsul biologic recoltat.
Laborator de parazitologie: pune în evident diferiţi paraziţi, localizaţi în corpul
uman.
Laborator de serologie: pune în evidenţă anticorpi fabricaţi de corpul uman cu ocazia
unei eventuale boli microbiene.
Laborator de endocrinologie: pentru analiza hormonale
Laborator de micologie: pentru analiza ciupercilor.
 Laborator de igienă: pentru analiza apei, aerului, alimentelor
Laborator de toxicologie: pentru analiza toxinelor din corp.

RECOLTAREA SÂNGELUI

Sângele se recoltează pentru examene:

- hematologice
- biochimice
- bacteriologice
- parazitologice
- serologice - cercetează prezenţa sau absenţa anticorpilor în serul bolnavului
Recoltarea se face prin:
· puncţie capilară
· puncţie venoasă
· puncţie arterială

Recoltarea cu sistem · material pentru puncţie venoasă

vacutainer · holder +ac steril; vacutainere
· formular analize pentru laborator
· recipient special de colectare şi transportare a probelor de
laborator
· bandaj adeziv pentru locul puncţiei
· recipiente pentru colectarea deşeurilor
Conţinut/antico
Tip de vacuum Tip de examene
agulant
capac roşu fără aditivi, examene biochimice, serologice
fără determinare de grup sanguin
anticoagulant
capac mov EDTA hematologice, HLG
capac negru citrat de Na VSH
capac albastru citrat de Na Hematologie, timp de protrombină, factor
ai coagulării
capac verde heparină biochimie, electroliţi, hormoni, gaz
arteriale
capac galben citrat de hemocultură pentru germeni anaerobi
dextroză
capac gri hemocultură pentru germeni aerobi
Efectuarea puncţiei
   - Se spală mâinile şi se pun mânuşile;
   - Se pregătesc vacuumurile, se etichetează;
   - Se alege locul: venele de la plica cotului (vena mediană,
cubitală, vena cefalică şi bazilică); venele antebraţului şi cele de
pe faţa dorsală a mâinii folosind ace mai mici;
   - Se selectează venele uzuale;
   - Dacă venele nu sunt vizibile, se procedează astfel:
    → se încălzesc aplicând o compresă caldă sau se masează
braţele;
    → se balansează braţele în jos (sub nivelul inimii) câteva
minute pentru a se umple venele;
    → se loveşte uşor cu indexul fosa anterocubitală;
   - Se pune materialul de protecţie sub braţul pacientului pentru a
nu păta patul cu sânge sau dezinfectant;
   - Se palpează vena aleasă cu indexul (nu cu policele pentru a
diferenţia de arteră);
   - Se pregăteşte vacuumul prin îndepărtarea capacului necolorat
al acului dublu (care acoperă partea de ac în înveliş de cauciuc)
prin răsucire uşoară;
   - Se înşurubează bine în holder;
   - Se verifică poziţia braţului care trebuie să fie îndreptat în jos;
   - Se aplică garoul la 5 - 8 cm deasupra locului puncţiei;
   - Se face dezinfecţia locului cu mişcări circulare de la centru
spre periferie (evitând transportul germenilor spre locul
înţepăturii);
   - Se lasă să se usuce sau se şterge cu un tampon;
   - Se îndepărtează capacul colorat al acului dublu
   - Se fixează vena aplicând policele mâinii nedominante la 2-3
cm. sub abord pentru a evita accidentele determinate de mişcarea
bruscă a pacientului;
   - Se introduce acul în venă cu bizoul în sus, orientat oblic sub
un unghi de 10- 30grade în funcţie de calibrul şi profunzimea
venei;
   - După intrarea în venă se constată scăderea rezistenţei la
înaintare şi se pătrunde în lumenul vasului 1-2 cm.;
   - Se alege primul tub şi se împinge în holder apăsând cu
degetele mijlociu şi arătător pe marginea holderului până ce
partea acului dublu dinspre tub străpunge diafragmă de cauciuc a
capacului tubului (acul trebuie să înţepe zona centrală a
capacului);
   - Vacuumul din tub extrage din venă cantitatea de sânge
prestabilită;
   - Se îndepărtează garoul (nu se lasă mai mult de 1 minut);
   - Când primul tub este plin şi sângele nu mai curge, se scoate
din holder şi din ac (apăsând cu degetul mare bordura holderului);
   - Se umplu cu sânge celelalte tuburi conform recomandării şi
respectând schema de recoltare;
   - Tuburile cu anticoagulant se răstoarnă cu mişcări lente pentru
a realiza un amestec omogen.
    Observaţii:
În timpul recoltării, tuburile sunt menţinute cu capacul în sus.
Conţinutul tubului nu trebuie să atingă capacul sau capacul acului
pe durata veno-puncţiei.
Braţul pacientului trebuie să fie plasat în jos.
După umplerea ultimului tub, acul se scoate din venă.

Ordinea de recoltare a tuburilor:

1. Recipientele pentru hemocultură;
2. Tuburile fără aditivi;
3. Tuburile ce conţin citrat;
4. Tuburile ce conţin heparină;
5. Tuburile ce conţin EDTA
De respectat
§ utilizaţi mănuşi de unică folosinţă pentru fiecare pacient
căruia i se recoltează probe de sânge
§ evitaţi puncţionarea în zonele în care există leziuni
cutanate;
§ dezinfectaţi zona aleasă pentru puncţionare cu ajutorul unui
tampon steril îmbibat în soluţie de alcool 70%, prin mişcări
circulare, din interior spre exterior
§ după tamponare, lăsaţi să se usuce zona înainte de a trece la
puncţionare (dacă zona este umedă, poate fi indusă hemoliza
probei);
§ la sfârşitul puncţionării, aplicaţi imediat un tampon
compresiv pentru a asigura hemostaza şi a evita formarea
hematomului (durata recomandată a compresiei 2-3 minute);
 § formularul de cerere analize trebuie completat corect şi clar
cu datele pacientului, analizele cerute, data şi ora recoltării,
numele medicului care indica analizele.
§ fiecare eprubetă trebuie completata corect şi clar cu datele
pacientului
§ a se evita agitarea puternică şi bruscă a eprubetelor deoarece
se poate produce hemoliza.
§ acul de puncţie nu va fi reintrodus în teacă (pentru a evita
înţeparea), îndoit sau tăiat, ci va fi depus într-un container de
plastic rezistent la reziduuri înţepătoare sau tăietoare.

Examene hematologice
Test Mod de recoltar Valoare normală/unitate de
Pv=puncţie venoasă măsură
Pc =puncţie capilară
Hemoleucogramă cu formula pc
leucocitară Pv.cu holder+ac în
vacutainer dop mov
(conţine EDTA)
Sau
Cu seringa 2ml-
2ml sânge/EDTA
Hemoglobină (Hb) B:13-17g/100mL
“ F:11-15g/100mL
Hematocrit (Ht) “ B:42-48%
F:40-43%
Eritrocite (H) (hematii, “
globule roşii) 4 000 000-6 000 000/mmc
Leucocite (L) “ 4000-10000/mmc
(globule albe) >leucocitoză
 >leucopenie
Formula leucocitară “ Granulocite neutrofile
- Nesegmentate (GNnesegm)
=1-4%; 50-250/mmc
- Segmentate (GNsegm) =50-
70%; 2500-4800/mmc
Limfocite=25-30/%;
1200-2400/mmc
Monocite =4-8%; 300-
640/mmc
Eozinofile =1-3%; 100-
200/mmc
Bazofile =0,5-1/%; 20-
40/mmc
Trombocite “ 150 000-400 000/mmc
VSH (viteza de sedimentare a pv fără stază; F:1h=2-12mm; 2h=12-
hematiilor) Vacutainer dop negru 20mm
(cu citrate de Na) B:1h=1-10mm; 2h=7-15mm
Sau
Cu seringa 2ml
-1,6mlsange/0,4ml citrate
de sodium 3,8%
Teste de coagulare:

APTT (activitate parţial a pv. Vacutainer 25-35”

tromboplastinei tisulare Dop bleu
Timp Quick “ 13-15”
Sau
Cu seringa de 5ml cu ac
Timp Howel sterile-4,5ml sânge/0,5ml
citrat de sodiu 1-2minute
IP (Indice de protrombina) “ 85-100%
Fibrinogen 200 -400mg/dl
 Timp de sângerare –TS pc 2-4minute
Este timpul care se scurge din
momentul înţepării lobului
urechii sau pulpei degetului
până la oprirea sângerării
Timp de coagulare-TC pc 5-8minute
Este timpul scurs de la
recoltare (punere pe lamă)
până la coagularea picăturii

Hemoleucograma completă (HGL)

· RBC (eritrocite sau hematii) – Numărul de globule roşii din sânge
· WBC (leucocite) – Numărul de globule albe din sânge
· HGB (hemoglobină) – Cantitatea totală de hemoglobină din sânge
· PLT (platelete sau trombocite) – Numărul de trombocite
· HCT (hematocrit) – Masa de globule roşii dintr-un anumit volum de sânge
exprimată în procente
· numărătoare diferenţială a leucocitelor (formula leucocitara)
- neutrofilele (NEU)
- eozinofilele (EOS)
- limfocitele (LY)
- monocitele (MO)
- basophile (BAS)
Indici eritrocitari:
· volumului eritrocitar mediu (VEM, MCV);
· hemoglobina eritrocitară medie (HEM, MCH);
· concentraţia eritrocitara medie de hemoglobină (CHEM, MCHC);
· lărgimea distribuţiei eritrocitare (RDW)
 VITEZA DE SEDIMENTARE A HEMATIILOR (VSH)

Mod de recoltare –punctie venoasa cu holder+ac -vacutainer cu capac negru sau:

· seringa de 2ml şi ac de puncţie venoasă;
· pipete Westergreen cu stativul corespunzător;
· citrat de sodiu 3,8%, soluţie sterilă;
· materiale necesare recoltării sângelui prin puncţie venoasă.
Tehnica
@ se aspira în seringa soluţie de anticoagulant cu care se clăteşte seringă, reţinându-
se 0,4ml;
@ se puncţionează vena, după dezinfectare, şi se aspira sânge în seringa până la 2 ml;
@ conţinutul seringii se amesteca prin câteva mişcări de răsturnare;
@ proba se trece apoi într-o eprubetă din care se aspira cu pipeta Westergreen până la
diviziunea 0, astfel încât coloana de sânge să fie continuă;
 @ se plasează pipeta în stativ în poziţie perfect verticală;
@ citirea se face după o oră, iar rezultatul se exprimă în mm coloana de plasmă
separată de eritrocite în decurs de o oră (mm/oră).
Valori normale:
• bărbat: 1 – 10 mm/oră;
• femeie: 2 – 13 mm/oră;
Variaţii fiziologice:
• la femei, V.S.H.-ul creşte în timpul menstruaţiei;
• la femei, V.S.H.-ul creşte în sarcina (mai ales în ultimele luni).
Variaţii patologice:
• Creşterea V.S.H.-ului apare în boli infecţioase sau inflamatorii (pneumonii,
rheumatism articular acut, tuberculoza activă, septicemie, pielonefrite), în anemii, infarct
miocardic, leucemii, neoplasme, etc.
• Scăderea V.S.H.-ului apare în poliglobulii, etc.

SÂNGE -BIOCHIMIE

Test Mod de recoltare Valori normale/unit.

mas.
Uree p.v. vacutainer cu dop roşu 15 -45 mg/dl
(fără anticoagulant)
Creatinina “ 0,6 -1,2 mg/dl
Acid uric “ 1,5-7mg/dl
Glicemie “ 65 -110 mg/dl
ALT/TGP “ 9-52/U/L
TGP (transaminaza glutam
piruvica)
ALAT/ALT
(alaninaminotransferaza)
AST/TGO
TGO (transaminaza glutam oxalică)
ASAT/AST
(aspartaminotransferaza 14-36U/L
GGT-gama GT “ 0-40U/L
Ionograma (dozarea ionilor) “ Cl -98 – 107 mmol/l
K-3,5 -5,00 mmol/l
Na -135 -145 mmol/l
Ca-85-110/mmol/L
Trigliceride “ 40-165mg/dl
Colesterol “ 120 - 200 mg/dl
HDL” colesterol bun” F:45-65mg%
B:35-55mg%
LDL” colesterol rău” <150mg%
Bilirubina totală “ 0-12mg/L
Bilirubina directă 0-3mg/dl
Bilirubina indirectă 0-11mg/dl
Fosfataza alcalină “ 38-126/U/L
Magneziu “ 1.70-2.70mg/dl
Rezerva alcalină “ 22-29mmol/l
Amilaza “ 25-110/U/L

RECOLTAREA DE TESTE SANGUINE PENTRU MĂSURAREA

GLICEMIEI.
Materiale necesare:
 mănuşi
 glucometru portabil
 păduri alcoolizate
 comprese tifon
 bandaj adeziv
 Pregătirea echipamentului:
· se va verifica glucometrul şi toate accesorile acestuia (ace, reserve, banda de
citire, baterie etc)

Recoltarea:
ü confirmarea identităţii pacientului (pentru a se evita confuzia şi a nu se lua
analize la un alt pacient).
ü se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i
reduce anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa.
ü se selectează locul puncţiei (deget sau lobul urechii pentru adulţi, călcâie
pentru nounascut)
ü se spală mâinile bine şi se pun mănuşi
ü dacă este necesar, pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde,
umede timp de 10 minute
ü se şterge locul ales pentru puncţie cu alcool şi apoi se usucă cu o compresă
ü se pregăteşte glucometrul (se calibrează şi de deschide) şi apoi se puncţionează
locul dintr-o singură mişcare scurtă şi rapidă
 ü după puncţionare se va evita să se facă compresie sau să se “stoarcă” locul,
pentru a evita amestecarea sângelui capilar cu alte fluide tisulare.
ü se lasa să curgă picătură de sânge pe banda pregătită a glucometrului,
asigurându-ne că este suficientă pentru citirea rezultatului
ü după recoltare se menţine compresie pe locul puncţionării până se opreşte
sângerarea
ü după oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv.
ü se notează rezultatul, data şi ora.
@ se va evita recoltarea din locuri edematiate, cianotice. Dacă nu se poate obţine
sânge capilar, se va puncţiona o venă cu seringa şi se va pune din seringă pe banda
glucometrului o picătură mare de sânge
@ dacă pacientul va trebui să folosească acasă glucometrul şi să îşi recolteze
singur trebuie învăţat să o facă corect cel mai indicat fiind să I se ofere şi un ghid scris de
folosire a glucometrului. De asemenea vă trebui să ştie care sunt valorile glicemice anormale
pentru care va trebui să vină la spital.

EXAMEN BACTERIOLOGIC DIN SÂNGE - HEMOCULTURA:

Definiţie · introducerea sângelui pe mediu de cultură
pentru examen bacteriologic
- Identificarea bacteriilor prezente în sânge când se
suspectează
Scop - O septicemie (cu stafilococ, meningococ, bacil Koch-
bolnavul are febră ridicată cu oscilaţii mari, frison, stare
generală alterată)
- O bacteriemie: febră tifoidă, bruceloza, endocardita
malignă subacută
Materiale necesare: @ garou
 @ mănuşi sterile, masca facială
@ păduri cu alcool şi dezinfectant pe bază de iod
@ seringa sterilă de 10 ml pentru adulţi şi de 2-5
ml pentru copil
@ câmp decupat steril
@ 3 sau 4 ace sterile
@ recipiente cu medii de cultură anaerob şi aerob
@ formular cerere analize laborator
@ recipient pentru transportat analizele
@ comprese
@ bandaj adeziv
@ etichete
@ tăviţa renală
Pregătirea echipamentului:
· se va verifica data de expirare a recipientelor cu
mediile de cultură.
Recoltarea: @ confirmarea identităţii pacientului (pentru a se
evita confuzia şi a nu se lua analize la un alt pacient).
@ se comunica pacientului ce i se va face, i se va
explica procedura pentru a-i reduce anxietatea şi a ne
asigura de cooperarea sa.
@ se va explica pacientului că vor fi necesare 3
probe de sânge la intervale diferite de timp.
@ se spală mâinile bine şi se pun mănuşi sterile
@ se montează garoul proximal faţă de zona
aleasă pentru puncţie
@ se dezinfectează zona aleasă pentru puncţie cu
păduri cu alcool iodat sau betadine. Curăţarea zonei se
face dinăuntru spre în afară pentru a se preveni
contaminarea zonei puncţionate cu flora existenta pe
pielea din jur.
@ după dezinfectarea zonei se aşteaptă să se
usuce înainte de puncţionare
@ se recoltează 10 ml sânge într-o seringă pentru
 adult şi 2 până la 6 ml pentru copil
@ se dezinfectează cu păduri pe bază de iod
dopul de cauciuc al recipientul cu mediu de cultură
@ se schimbă acul de la seringă cu care s-a
recoltata sângele
@ se introduc 5 ml de sânge în recipientul cu
mediu de cultură la adulţi şi 2 ml pentru copil
@ se etichetează recipientul pentru hemocultura
cu datele pacientului, data şi ora recoltării numele
medicului care a indicat, temperatura pacientului în
momentul recoltării, specificarea oricărei antibioteraii
recente, suspiciunea de diagnostic.
@ se transporta imediat la laborator
@ se descarcă seringă, mănuşile şi acele în
recipiente specifice, separate
@ Indiferent de tipul de mediu de cultură este
necesară verificarea cantităţii de sânge venos care trebuie
recoltata pentru a se asigura raportul optim sânge/mediu
ce constă în 10 ml sânge venos sau 5 ml sânge venos la 50
ml mediu de cultură (1/5 - 1/10).
Evaluarea rezultatelor o normal-hemocultură negative
o patologic –se identifică germeni patogeni;
o se efectuează antibiograma

Flacoane de hemocultură cu medii aerobe şi anaerobe de tip BACTEC.

RECOLTAREA PROBELOR DE URINĂ PENTRU EXAMENE DE

LABORATOR
 Analiza urinei cuprinde :
 examenul macroscopic :volum,densitate,culoare,miros,aspect
 examenul microscopic :sediment-elemente figurate, celule epiteliale,cilindri
 examenul bacteriologic-urocultura-pune in evidenta germenii patogeni
 examenul biochimic (Ca, K, Na, uree, creatinină, acid uric, etc.);
    Pregătirea pacientului
   - se anunţă pacientul, se explică scopul şi modul de derulare a procedurii;
   - se apreciază capacitatea pacientului de a realiza singur recoltarea;
   - dacă pacientul este capabil să recolteze corect se explică clar etapele care trebuie
respectate;
   - la recomandarea medicului administrarea unor medicamente poate fi întreruptă
pentru 48-72 ore;
   - unele teste necesită restricţii alimentare pentru care pacientul va fi informat (pentru
unele examene biochimice);
   - pentru urina recoltată în 24 de ore, aportul de lichide este normal exceptând
situaţiile când examenul o cere (conform recomandărilor medicului);
   - pacientul este instruit cum să colecteze urina în 24 de ore: prima urină de dimineaţă
se aruncă, se recoltează începând cu a doua micţiune inclusiv prima micţiune din dimineaţa
următoare. Se păstrează la rece.
 Inainte de recoltare se efectueaza igiena regiunii genitale
 Se recolteaza prima urina de dimineata
 Se urineaza in recipiente speciale pentru recoltarea probei de urina
 La femei se va evita recoltarea urinei in perioada menstruala
Erori de colectare
   - pacientul nu este corect informat;
    - colectoarele nu sunt sterile;
   - nu se colectează corect urina pe 24 ore;
   - cantitatea recoltată nu este suficientă.

RECOLTAREA SUMARULUI DE URINA

Definitie  recoltarea urinei pentru analize de rutina ce pot depista afectiuni

renale,diabet zaharat prin prezenta glucozei,elemente patologice,etc
Scop  explorator-diagnosticul afectiunilor renale, dozarea glicozuriei, etc
 Se recolteaza obligatoriu la toti bolnavii internati

Materiale  urinar sau plosca daca este necesar

necesare  manusi
 recipient de unica folosinta curat si uscat
 etichete
 formular cerere analiza laborator
 recipient pentru transportarea analizelor la laborator
Pregatirea  psihica-informare cu o seara inainte,explicarea tehnicii
pacientului  fizica –se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu apa si
sapun
Efectuarea  se recolteaza dimineata de la prima mictiune
tehnicii  asigurarea intimitatii
 i se va explica pacientului imobilizat la pat ca va trebui sa
urineze intr-o plosca/urinar;celui care nu este imobilizat i se va explica
faptul ca va trebui sa mearga la toaleta pentru a urina
 se pun manusile
 din plosca sau urinar se pun cel putin 10-20 ml urina in
recipientul pentru recoltat si se insurubeaza capacul; daca diureza
pacientului trebuie monitorizata, restul de urina se va masura cu
ajutorul recipientului gradat
  daca accidental se pierde urina pe peretii exteriori ai
recipientului se va spala si usca
 se eticheteaza recipientul cu numele pacientului, data si ora
recoltarii si se va trimite imediat la laborator insotit de formularul de
cerere a analizei
 intarzierea trimiterii probei la laborator poate altera rezultatele
finale ale probei
 se vor spala plosca/urinarul si recipientul gradat fiind inlaturate
de la patul pacientului
 pacientii care nu sunt imobilizati vor merge la toaleta si vor
urina in plosca sau urinar dupa care se va proceda la fel ca mai sus

Test Valori normale

 albumina absent
 glucoza absent
 ph 5,5-6
 densitate 1015-1025
 corpi cetonici absent
 hematii absent
 leucocite absent
 nitriti absent
 bilirubuna absent
 urobilinogen absent
Pathologic Prezenta albuminei-indica o afectiune renala
Prezenta glucozei—DZ
Elemente patologice in sediment :numeroase
leucocite,frcvente
hematii,cilindri,germeni,cristali,oxalati
Prezenta pigmentilor biliari indica o hepatita
virala(urina are culoare brun inchisa ca berea

Urina din 24 ore -obtinerea datelor privind starea morfofunctionala a aparatului renal si
Obiective asupra altor imbolnaviri
-cunoasterea volumului diurezei
-efectuarea unor analiza biochimice
-urmarirea bilantului lichidian(ingesta-excreta)
Materiale  Recipient de colectare a urinii cu capacitate de minim 2
necesare litri
 Manusi
 Plosca sau urinar daca este nevoie
 Recipient gradat daca trebuie monitorizata cantitativ
diureza
 Etichete
 Formular de cerere analize pentru laborator
Pregatirea -se explica procedura pacientului si familiei pentru a ne asigura de
pacientului cooperarea acestuia si pentru a preveni pierderile accidentale de urina
psihica si fizica in timpul recoltarii
-se pot monta etichete la baie prin care pacientul sa-si reaminteasca ca
nu trebuie sa arunce urina, sau pe punga urinara daca pacientul este
sondat
-se vor explica pacientului restrictiile alimentare si medicamentoase
acolo unde este necesar
Recoltarea -confirmarea si verificarea identitatii pacientului
-se cere pacientului sa urineze dimineata; aceasta urina se arunca
-in timpul zilei,al noptii si prima urina de a doua zi dimineata se
colecteaza in recipientul de colectare curat si uscat
-recipientul de colectare se pastreaza la rece pe perioada colectarii(se
eticheteaza)
-a doa zi dimineata,se masoara exact cantitatea de urina colectata,se
omogenizeaza si se trimit la laborator un esantion de 100ml
-esantionul va fi pus intr-un recipient pentru sumar de urina pe
eticheta caruia se va nota numele si prenumele pacientului,volumul
urinar/24h,analizele cerute
Testul addis Scop : studiul cantitativ al elementelor figurate din urina-hematiilor,
hamburger leucocitelor

Pregatirea -informarea,explicarea necesitatii examenului, obtinerea

bolnavului consimtamantului
psihica si fizica -se anunta bolnavul cu o zi inainte de efectuarea probei
 -dimineata bolnavul este rugat sa urineze,se noteaza ora ;aceasta urina
se arunca
-din acest moment bolnavul este rugat sa ramana culcat timp de trei
ore
-nu consuma lichide in tot acest timp
Pregatire -se pregateste recipientul pentru recoltare
materialelor -se pregateste materialul necesar pentru toaleta organelor genitale
externe
Recoltarea urinei -dupa 3 ore se efectueaza toaleta organelor genitale externe cu apa si
sapun
-se recolteaza intreaga cantitate de urina si se masoara volumul
-se trimite la laborator 50ml, intr-un recipient pentru sumar de urina
pe eticheta caruia se va nota numele si prenumele pacientului si
volumul urinar colectat
Interpretare -normal se elimina 0-1000hematii/min si 1000-2000leucocite/min
-patologic –eliminare>100000elemente/min
-hematuria macroscopica apare cand se elimina>300000h/min

UROCULTURA
Definitie  examenul bacteriologic din urina pentru depistarea germenilor
patogeni
Scop diagnostic al infectiilor urinare, prin punera in evidenta a germenilor
patogeni
Material -recipient steril de unica folosinta cu capac,materiale pentru toaleta
necesare organelor genitale externe
Pregatire -psihica-informare,explicarea tehnicii si necesitatea ei,consimtamant
pacient -fizica-toaleta organelor genital externe cu apa si sapun inainte de recoltare
Tehnica -se recolteaza prima urina de dimineata sau dupa cel putin patru ore de la
recoltarii mictiunea anterioara
-se recolteaza inainte de inceperea tratamentului cu antibiotic sau dupa
intreruperea acestuia cu cel putin 7zile inaintea recoltarii
-cu 12ore inainte nu va consuma lichide
-nu va urina cu 6 ore inainte
-se efectueaza obligatoriu toaleta riguroasa a organelor genitale externe cu
apa si sapun urmata de uscare prin tamponare cu tifon steril
-spalarea si stergerea se fac in sens unic,din fata in spate ;la barbat din spre
meatul urinar spre santul balanopreputial(glandul fiind decalotat)
-stergerea se face c user fiziologic steril sau apa fiarta si racita
-la pacientele cu scurgeri vaginale se recomanda introducerea unui tampon
steril in vagin si apoi recoltarea probei
-la barbati se mentine si in timpul urinarii glandul decalotat
-la nou-nascuti si la sugari dupa spalarea organelor genitale externe se
fixeaza in jurul penisului sau vulvei orificiul pungii speciale pentru
recoltare
-la bolnavii cu retentie urinara recoltarea se poate face prin sondaj vezical
sau punctie suprapubiana
-se urineaza la toaleta primii 100mlurina si fara a intrerupe jetul de urina se
recolteaza 5-10ml din jetul mijlociu in urocultorul steril,cu grija pentru a
nu atinge gura acestuia de tegumente sau lenjerie
-restul urinei se evacueaza la toaleta
-recipientul se inchide cu capac ermetic,avand grija sa nu se atinga
interiorul capacului sau recipientului

-daca accidental urina s-a prelins pe peretii exteriori ai recipientului se vor

spala si usca
-pacientului i se sugereaza sa se spele bine pe maini
-se va eticheta recipientul
-trebuie mentionat daca pacientul este sub antibioterapie si ce antibiotic i se
administreaza
 -se ataseaza formularul de cerere a analizei la recipient si proba se va
trimite la laborator imediat
Pentru sugari
 Se spală zona urogenitală cu apă şi săpun şi se tamponează cu,
comprese sterile pentru a se usca.
 Se fixează punguţa sterilă prin intermediul benzilor adezive în jurul
orificiului urinar.
 Punga este bine fixată dacă orificiul urinar se află în interiorul
acesteia.
 Se verifică fermitatea aderării benzilor de fixare la tegumentul
copilului pentru a se evita scurgerea urinei pe lângă pungă şi contaminarea
acesteia.
 După recoltare, punga se dezlipeşte de tegumentul copilului şi cele
două benzi adezive se lipesc între ele asigurându-se astfel închiderea
pungii.
Interpretarea  normal urocultura este negativa
valorilor  pathologic-prezenti germeni patogeni
 dupa identificare se determină antibiogramă

In situatii speciale, urina se poate recolta direct din vezica prin punctie
suprapubiana
RECOLTAREA UROCULTURII LA PACIENTII CU SONDA VEZICALA (« A
DEMEURE »)
-se clampeaza tubul atasat la sonda urinara cu 15min inainte de recoltarea probei
-se pun manusile;
-daca tubul de colectare atasat la sonda are montat un orificiu perpendicular, acesta se va
dezinfecta cu paduri cu alcool apoi se va aspira urina cu o seringa de 20 ml care se va goli in
recipientul steril
-daca nu exista acel orificiu si cateterul vezical este din cauciuc se va recolta proba din
cateter;
-se va dezinfecta cu paduri antiseptice o zona mica deasupra locului de insertie cu tubul de
drenaj;
-se lasa timp de 1minut, pentru ca antisepticul sa se usuce
-apoi se va intepa cu o seringa cu ac si se va aspira 5 ml;
-se introduce in urocultor(recipient steril cu capac)
-recipientul se eticheteaza si se trimite la laborator imediat specificandu-se, daca este cazul,
tratamentul cu antibiotic pe care-l urmeaza pacientul
 nu se recolteaza din sacul colector
 nu se recolteaza prin deschiderea sistemului inchis

Proba celor trei pahare

 Se pune bolnavul să urineze în trei pahare diferite. În primul pahar se colectează urina
de la începutul micţiunii, în cel de-al doilea aceea de la mijlocul ei, iar în cel de-al
treilea urina de .la sfârşitul micţiunii.
 Hematurie prezentă numai în primul pahar (hematurie iniţială) presupune o
hemoragie de uretrală.
 Hematurie prezentă numai în ultimul pahar (hematurie terminală) sugerează o
hemoragie vezicală.
  Se presupune că este vorba de o hemoragie reno-uretrală când hematuria este
prezentă în toate cele trei pahare (hematurie totală).

RECOLTAREA MATERIILOR FECALE

Scopul - Depistarea germenilor patogeni responsabili de îmbolnăviri digestive
recoltărilor - Depistarea purtătorilor de germeni
- Depistarea tulburărilor de digestie alimentară
- Stabilirea diagnosticului
Examene examen macroscopic: cantitate, forma, aspect, miros, consistenţă
efectuate Examen bacteriologic - coprocultură - permite diagnosticarea bolilor
infecţioase, gastrointestinale prin depistarea bacilului dizenteric, tific,
tuberculos, vibrioni holerici, salmonella
Examen parazitologic - depistarea paraziţilor sau a ouălor de paraziţi
Examen biochimic - oferă informaţii asupra procesului de digestie şi
absorbţie, prezenţa microscopică a sângelui etc.
Metode de - Scaun spontan sau provocat
recoltare - Direct din rect cu tampon steril
- Cu sonda Nelaton - la copii
Materiale - Material de protecţie pentru pacient şi pat
necesare - Bazinet steril
- Material pentru toaleta perianala
- Coprocultor cu sau fără mediu de cultură
- Tub cu tampon sterile montat pe porttampon
- Sonda Nelaton 16-18 şi seringa pentru aspiraţie
- Bandă adezivă transparenta” scotch” pentru oxiuri
- Port - lamă pentru aplicare după recoltare cu banda adezivă
- Pentru sugari scutec sterilizat
- Purgative saline
- Etichete
- Formulare pentru analize laborator
Pregătirea - Se informează pacientul
bolnavului - Se va explica procedura pacientului pentru a ne asigura de cooperarea sa şi
psihică şi de corectitudinea manevrei de recoltare
fizică - Se instruieşte pacientul pentru etapele de lucru:
- Toaleta regiunii perianale
 - Utilizarea de vas colector steril
- Interdicţia de a urină în plosca
- Păstrarea cantităţii totale de materii fecale eliminate
- Adoptarea poziţiei corecte pentru recoltarea cu tamponul din rect
- Ingerarea unui purgativ salin pentru a favoriza defecarea
- Se goleşte vezica urinară
- Se instruieşte pacientul cum să folosească recipientul de recoltare
- Păstrarea scaunului după eliminare la rece, atunci când prelucrarea nu se
face imediat
Execuţie · recoltare din scaun spontan sau provocat
- Colectarea materiilor fecale este realizată prin defecaţie pe plosca sterilă cu
respectarea instrucţiunilor de la pregătirea pacientului
- Se protejează patul cu muşama, aleză
- Se aşează bazinetul sub bolnav
- Se recoltează cu linguriţa recipientului cca 50g fecale din diferite părţi
suspecte cu conţinut de mucus, puroi, sânge.
- Se introduce linguriţa în recipient
- În cazul emisiei de scaun atunci când laboratorul nu lucrează, se recoltează
o porţiune din materiile fecale
Pe mediu de conservare (+4gradeC) pentru a fi prelucrat mai târziu
· recoltarea din rect cu tampon steril

- Se explica procedura pentru a-i reduce anxietatea şi a ne asigura de

cooperarea sa
- Se asigura intimitatea pacientului
- Se aşează pacientul în decubit lateral stâng
- Se îmbrăca mănuşi de protecţie
- Se spală zona perianală a pacientului cu apa şi săpun
- Se depărtează fesele bolnavului şi se introduce tamponul steril prin mişcări
de rotaţie prin anus în rect
- Se introduce aplicatorul eprubetă
- Se aruncă mănuşile la deşeuri contaminate şi se spală mâinile
- Se etichetează probă şi se trimite la laborator împreună cu formularul
· recoltarea cu sonda Nelaton-la copii
- Se introduce sonda sterila prin anus în rect la o distanţă de 10-15cm
- Se aplică la capătul exterior al sondei o seringă cu care se aspiră în sondă
conţinutul
- Se îndepărtează sonda şi se goleşte conţinutul prin insuflare într-o eprubetă
sterilă
- Produsul recoltat se suspendă prin spălarea sondei în 2ml soluţie
fiziologică sterilă sau lichid conservant.
Transportul
· Prelevatele de materii fecale destinate examenelor microbiologice se
transporta la laborator în cel mai scurt timp (2 ore de la prelevare).
· Dacă nu poate fi asigurat este obligatoriu folosirea mediului de
conservare şi transport
· recoltarea pentru examen coproparazitologic
- Examenul parazitologic al materiilor fecale vizează decelarea prezentei
paraziţilor intestinali
- Examenul se efectuează în condiţiile regimului alimentar obişnuit al
pacientului.
- Recoltarea se face în recipiente curate. Sunt necesare circa 3g de materii
fecale
- Pentru examinarea oxiurilor, recoltarea o efectuam din regiunea anală,
pliurile anale iar la copii de sub unghii (copii se scarpină în regiunea anală
pruriginoasă)
- Pentru ouă de paraziţi se recoltează prin raclare cu o spatulă de os sau o
baghetă de lemn bine lustruită înmuiată în glicerină cu apa în părţi egale
- Se raclează pielea din vecinătatea orificiului anal
- Raclarea se face la 2-3 ore după culcare sau dimineaţa devreme
- După raclare bagheta se introduce în eprubetă curata şi sterile şi se trimite
la laborator
- La copii se recoltează mucus nazal şi depozit de sub unghii - se înmoaie
marginea unghiei cu hidrat de sodiu sau potasiu 1% după care se curăţă
capătul proximal al unghiei cu un tampon sau o pensă.
- Materialul recoltat se introduce în eprubete şi se trimite la laborator
Îngrijirea ü Se efectuează toaleta regiunii anale
ulterioară a ü Se ajută pacientul la îmbrăcat şi se aşează comod
pacientului ü Se aeriseşte salonul
Recoltare     Indicaţii:
materii fecale    - Anemie cu etiologie necunoscută;
pentru    - Screening la persoanele cu vârsta mai mare de 50 de ani şi antecedente
depistarea heredo -
hemoragiilor Colaterale pentru neoplasm gastrointestinal.
oculte     Materiale necesare
   - Coprocultor;
   - Mănuşi de unică folosinţă;
   - Teste colorimetrice.
    Pregătirea pacientului
   - Este instruit ca cel puţin 3 zile înainte să nu consume carne roşie, să nu ia
Medicamente pe bază de fier; pentru evitarea reacţiilor fals pozitive
pacientul va
Respectă, cu 3 zile înaintea recoltării probei, un regim de lapte şi
făinoase „regim
Alb
   - Se obţin informaţii dacă pacientul a prezentat gingivoragii, extracţii
dentare,
Epistaxis;
   - Dacă a folosit vitamina C rezultatele pot fi fals negative.
    Efectuarea procedurii
   - Materiile fecale se pot recolta ca şi pentru celelalte probe;
   - Se pot folosi teste colorimetrice la care rezultatele se obţin imediat:
Testul hemocult constă în aplicarea a două picături de reactiv pe o hârtie
din guaiac cu materii fecale; în prezenţa sângelui în scaun apare colorarea în
albastru;
Proba de Se pun în evidenţă bilirubina, acizi biliari, substanţe proteice (creatoree),
digestie acizi organici, sângele, grăsimile (steatoree), prezenţa puroiului etc.
Pentru punerea în evidenţă a fermenţilor digestivi şi aprecierea capacitaţii
funcţionale a tubului digestiv, recoltarea materiilor fecale va fi precedată de
un regim alimentar bogat în toate elementele regimului mixt - timp de 3 zile
 (dieta Schmidt Strasburger) Regimul Schmidt-Strasburger constă într-un
regim de probă administrat bolnavului timp de 2-3 zile:
– 100-200 g carne roşie tocată, fripta insuficient (se urmăreşte digestia
gastrică a ţesutului conjunctiv şi fibrelor musculare);
– O farfurie de piure de cartofi (200-300g) (digestia hidraţilor de carbon);
– 50-60 g unt şi 500g lapte (digestia grăsimilor).
– Se poate completa cu 2 ouă moi, pâine prăjită (100g), biscuiţi, brânza, gem
de mere.
– Nu se consuma băuturi alcoolice

TENSIUNEA ARTERIALĂ
Măsurarea valorii tensiunii arteriale se realizează în scopul descoperirii modificărilor
morfofuncţionale ale inimii şi vaselor.
Asistenta medicală pregăteşte materialele necesare:
Ø tensiometru cu mercur sau manometru şi stetoscopul biauricular.
În acelaşi timp verifica starea de funcţionare a instrumentelor şi aparatelor.
Informează bolnavul asupra scopului investigaţiei şi caracterului inofensiv al acesteia.
Îi explică măsurile necesare pentru o măsurare corectă: 15 minute repaus înainte de măsurare
şi 3 ore cel puţin repaus de la ultima masă.
Asistenta medical măsoară T.A. notând valoarea maximă şi minimă arătată de
manometru. Se notează valoarea tensiunii arteriale în foaia de temperatură. Valorile tensiunii
arteriale variază în raport cu sexul, vârstă, precum şi cu orarul activităţii fiziologice în cursul
zilei şi afecţiune.
 Valorile fiziologice ale tensiunii arteriale în cursul zilei nu depăşesc 20, maxim 30
mmHg, dar şi aceste modificări relativ mici pot avea o semnificaţie patologică, ceea ce
implică înregistrarea sistematică şi conştiincioasa a tensiunii arteriale. Rezultatele obţinute nu
vor fi interpretate cu bolnavul.

PULSUL ARTERIAL
În bolile infecţioase acute, pulsul oglindeşte gravitatea infecţiei. Prognosticul depinde
în aceste cazuri în mare măsură de calităţile pulsului.
Modificările caracterului pulsului determina şi conduita terapeutică în cele mai multe
cazuri. Din acest motiv, examinarea, urmărirea şi notarea pulsului are o deosebită importanţă.
La apariţia pulsului intervin, atât inima, cât şi vasele, el va reflecta, atât starea
funcţională a inimii, cât şi pe cea a arterelor, dând în acelaşi timp indicii asupra stării
anatomice a arborelui arterial.
În condiţii fiziologice, frecventa pulsului variază după sex, vârstă, înălţimea corpului,
efort, emoţii, poziţia corpului, stării fiziologice, etc.
Pulsul femeilor este cu 7 – 8 bătăi mai frecvent decât al bărbaţilor, apropiindu-se mai
mult de cifră 80, pe când pulsul bărbaţilor se apropie mai mult de cifră 70.
 În funcţie de vârsta frecventa pulsului variază în modul următor:
Ø la nou-născut = 130 – 140/minut,
Ø la copilul mic = 100 – 120/minut,
Ø la 10 ani = 90 – 100/minut,
Ø la 20 ani = 60 – 80/minut,
Ø de la 60 de ani în sus = 90 – 95/minut
La persoane înalte, pulsul este ceva mai rar decât la cele scunde.
În poziţia culcat, pulsul este mai rar decât în poziţia şezând. În picioare este mai
frecvent.
Pulsul se accelerează în caz de efort fizic sau psihic, în caz de emoţii, în caz de
tensiune nervoasă, precum şi în cursul digestiei. În timpul somnului, dimpotrivă, datorită
reducerii necesităţilor energetice ale organismului, frecventa pulsului scade faţă de aceea din
starea de veghe. Din acest motiv, pulsul se va lua dimineaţa pe nemâncate după deşteptare,
dar înainte de ridicarea din pat şi după masă, după orele de odihnă, înainte de cină.

RESPIRAŢIA
Măsurarea respiraţiei constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului,
aprecierea evoluţiei bolii, recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii.
Se număra frecventa mişcărilor de respiraţie, prin inspecţie când bolnavul este treaz,
conştient sau când doarme.
Tehnica se poate realiza şi prin aşezarea fetei palmare a mâinii asistenţei medicale pe
suprafaţa toracelui bolnavului.
Se număra inspiraţiile (mişcările de ridicare a peretelui toracic), timp de 1 minut.
Asistenta medicală notează valoarea în foaia de temperatură.
 Interpretarea rezultatelor ţin seama de faptul că frecventa mişcărilor respiratorii
variază în funcţie de: sex, vârstă, poziţie, temperatura mediului ambiant, starea de veghe său
somn.
În stare fiziologică, curba respiratorie merge paralel cu cea a temperaturii şi a pulsului.
Frecvenţa normală a respiraţiei, în funcţie de vârsta:
Ø nou născuţi = 40 – 30 respiraţii/minut,
Ø copii mici = 20 respiraţii/minut,
Ø bărbaţi = 16 respiraţii/minut,
Ø femei = 18 respiraţii/minut.

MĂSURAREA ÎNĂLŢIMII CORPORALE

Măsurarea înălţimii corporale a bolnavului este necesară pentru determinarea
raportului cu greutatea corporală.

MĂSURAREA GREUTĂŢII CORPORALE

Cunoaşterea greutăţii corporale este importantă pentru aprecierea stării de nutriţie a
bolnavului, pentru stabilirea dozei terapeutice de medicamente, pentru stabilirea necesităţii
calorice a organismului cât şi pentru urmărirea evoluţiei bolii.
Cântărirea bolnavului se face totdeauna pe nemâncate, după ce acesta a avut scaun şi a
urinat. Cântărirea se va face totdeauna în aceeaşi haină de spital şi dacă este posibil cu acelaşi
cântar.
Valoarea obţinută se notează în foaia de observaţie.
Examenul clinic este o însumare de metode: inspecţie, auscultaţie, palpare, percuţie şi
este realizat de medic cu ajutorul asistentei medicale.