Rolul pe care l-a avut Ellen G.

White în adoptarea doctrinei trinității – partea a II-a

 Primul paragraf care reliefă o doctrină în contrazicere cu gândirea antitrinitariană, apare în

anul 1869 când Ellen White scrie despre faptul că Hristos în preexistența Sa a fost egal cu
Dumnezeu. (Evrei 1:3, Coloseni 1:19, Filipeni 2:6)
 În 1874, James White spune că Domnul Isus este egal cu Tatăl.
 James White a comparat la un moment dat adventiștii cu baptiștii de ziua a șaptea iar în acel
moment el spunea despre Trinitate ca nefiind un test al caracterului creștin.
 Inexplicabila trinitate, care consideră Dumnezeirea ca fiind trei într-unul și unul în trei, este
un lucru destul de rău dar unitarianismul extremist care Îl consideră pe Hristos inferior
Tatălui este chiar mai rău, spunea James White. Această frază dovedește faptul că în ultimii
săi ani de viață începuse să vadă cu ochi mai buni pe cei care credeau în trinitate.
 Uriah Smith a susținut că Hristos nu a fost creat iar asta a spus-o cu 20 de ani înainte de a
spune și Ellen White același lucru.
 Unul din stâlpii de bază ai antitrinitarianismului era faptul că Isus fusese creat și nu este egal
cu Tatăl.
 Anul 1878: „Fiul cel veșnic”. Prin acest lucru, ea denota că Isus are aceeași natură cu Tatăl
dar nu provine din Tatăl.
 „Fiul cel veșnic” poate fi înțeles că Domnul Isus nu a avut un început.
 Hristos a devenit Fiul lui Dumnezeu (biologic) în momentul în care El s-a întrupat ca om.
 Prin umanitatea pe care o poartă Domnul Isus acum, El a refăcut relația dintre Dumnezeu și
om.
 În anul 1888 Ellen White spunea că oamenii nu trebuie să lepede cuvintele inspirate din
scriptură care trimit la Dumnezeirea lui Hristos.
 Ellen White susține că aceia care cred că Isus nu este Dumnezeu au o concepție rătăcită.
 Domnul Hristos este una în natură, în caracter, în scop, în putere și în autoritate cu
Dumnezeu Tatăl.
 Expresia „Hristos este singura Ființă din tot Universul care putea intra în sfaturile și în
planurile lui Dumnezeu.” Nu scoate din schema existența Duhului Sfânt.
 „Fiul lui Dumnezeu S-a aşezat cu Tatăl pe tronul Acestuia şi slava Celui Veşnic, a Aceluia
care există prin Sine Însuşi, I-a înconjurat pe amândoi.” se pliază foarte frumos pe scrieriile
pe care le are în cartea Viața lui Isus. Hristos există prin Sine însuși iar Divinitatea lui Isus nu
provine din Tatăl.
 În scrierile din anul 1870, întăresc credința semiariană, însă completarea din 1890, atunci
când Ellen White crescuse în înțelegerea Divinității, credința binitariană a unor adventiști a
fost schimbată.
 În anul 1897 Ellen White scrie o broșura în care spune că Duhul Sfânt este cea de-a treia
Persoană a Dumnezeirii. Aceași expresie apare în cartea Hristos, Lumina Lumii din anul
1898 atunci când ea spune din nou că este cea de a treia Persoană a Dumnezeirii.
 În anul 1899, Ellen White afirmă că Isus Hristos este o persoană distinctă de Tatăl. Prin
această expresie, ea dovedește că este trinitariană.
 În anul 1901 și 1905 dovedește că cele „trei Persoane vii din trioul ceresc” și „trei cele mai
înalte puteri din cer” sunt una în natură, în caracter și în scop, dar nu în persoană.
 Fernando Canale face o paralelă dintre Noul Testament și astăzi. Așa cum Hristos trebuia să
îi convingă pe iudei că El este una cu Tatăl, așa acum Spiritul Profetic vrea să îi convingă pe
oameni că Duhul Sfânt este a treia persoană din dumnezeire.
 În scrierile lui Ellen White găsim două tipuri de credință trinitariană. Unul căruia i s-a
împotrivit iar celălalt, pe care l-a îmbrățișat.
 Până la criza Kellogg nu se puteau vedea distincția dintre cele două, însă în anii 1902-1907
se observă o prăpastie adâncă între cele două.
 Doctorul J.H. Kellogg era liderul acreditărilor științifice ale adventiștilor de ziua a șaptea.
După discuțiile cu anumiți intelectuali neadventiști capătă în mintea lui o formă de panteism.
 În anul 1902 a fost incendiul de la Battle Creek. Kellogg pentru a crea un plan de fonduri
pentru reconstrucției se oferă să scrie o carte prin care putea să plătească datoriile și
reconstruirea sanatoriului.
 Cartea „The Living Temple” era în primul rând o carte de fiziologie, nutriție și medicină
preventivă însă și tratamente simple pentru bolile obișnuite vremii. Însă el, prin anumite părți
ale broșuri scrisese vederile teologice proprii. Editorii care au citit cartea au fost împotriva
doctrinei pe care o promova despre Dumnezeu.
 În Decembrie 1902 are loc al doilea incendiu, iar broșurile lui Kellogg sunt în mare parte
arse.
 Pentru a scăpa de criticile adventiste, el face referire la Duhul Sfânt. Argumentează că Duhul
Sfânt defapt nu este o persoană, pentru a își dovedi propriile teorii.
 Ellen White nu se implică în dispută deoarece ea nu va crede că va lua amploare însă în anul
1903, ea va observa că aceste teorii panteiste iau amploare în biserică.
 Despre această carte ea scrie astfel: Să ferească Dumnezeu ca această părere să triumfe, Nu
avem nevoie de misticismul care există în această carte.
 Ea spune despre autor că se află pe un drum greșit. Transmite în același timp și faptul că între
calea Adevărului și a minciunii este o distanță mică. De aceea avem nevoie de Duhul Sfânt
pentru a putea face față minciunii.
 Dumnezeu a fost prezentat de către Isus ca o ființă personală și nu ca o esență ce îmbibă
natura spunea Ellen White într-o scrisoare puțin mai târziu.
 Între 1844-1869 este în consonanță cu soțul ei, era de acord că Dumnezeu este personal și nu
impersonal. Era împotriva spiritualizatorilor implicit a trinitarienilor.