Ereditatea extranucleara

In celulele vii, rolul cel mai important din punct de vedere genetic il are genomul
nuclear. Dar, in afara de acesta, mai exista si material genetic extranuclear, redus
cantitativ dar nu total lipsit de importanta.

La procariote, materialul genetic extranuclear este reprezentat de plasmide. Acestea

sunt niste molecule circulare de ADN care contin cateva gene (de exemplu, genele
care dau rezistenta la antibiotice).

La eucariote, materialul genetic extranuclear este reprezentat de genomul unor

organite celulare, cum ar fi mitocondriile si cloroplastele. Aceste organite celulare
poseda un genom propriu, format dintr-o molecula circulara de ADN care contine un
numar de gene (la mitocondrii gene pentru sinteza enzimelor care intervin in
respiratia celulara, iar la cloroplaste gene care intervin in fotosinteza). Numarul
acestor gene este mai mare (100-150) in cazul cloroplastelor decat in cazul
mitocondriilor. Mitocondriile si cloroplastele se transmit exclusiv pe cale materna,
deci si genele acestora se transmit pe aceeasi cale.

La unele eucariote xistă simbionți intracelulari. Ex. la protozoarul parameci

(Paramoecium sp) există ADN extranuclear provenit de la bacterii. Aceste particule
se numesc kappa.

Genele extranucleare se numesc plasmagene.

Un exemplu de gene extranucleare sunt cele care determină aspectul pătat al

frunzelor plantei barba împăratului.