Cuprins

1. Definirea fertilității . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 2

2. Factorii care influențează fertilitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ..pag. 5

3. Evoluția fertilității pe Glob . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 7

4. Evoluția fertilității în România . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 9

5. Relația dintre fertilitate și natalitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .pag. 12

6. Importanța studierii fenomenului de fertilitate . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . pag. 13

1
 1. Definirea fertilității

Populația de astăzi se confruntă cu un fenomen greu de oprit, și anume, suprapopularea

planetei. După cum bine știm, asistăm la o creștere a numărului populației, de la trei miliarde -
în anul 1960, la șase miliarde - în anul 2000.
Fig. 1 - Rata generală a natalității pe Glob (1995-2000)

Așadar suprapopularea, sau de ce nu, subpopularea, depinde într-o foarte mare măsură
de capacitatea omului de procreare. Această capacitate fiziologică a omului de a naște copii vii
se numește fecunditate și caracterizează doar populația de sex feminin. Însă aceasta nu este de
ajuns pentru a da naștere unor copii, ci pentru acest lucru este necesară manifestarea efectivă a
fecundității femeii, cuplului sau populației, măsurată prin numărul de copii obținuți. Acest
fenomen poartă numele de fertilitate și se referă numai la acea parte a populației care participă
direct la procesul de reproducere, adică populația de sex feminin vârstă fertilă, considerată
între 15 și 49 de ani. Aceasta se exprimă prin rata generală a fertilității, indicator calculat prin
raportarea numărului total de nașteri la populația feminină de vârstă fertilă, după cum se
observă în formula de calcul de mai jos.

2
 N În care: f – rata fertilității;
f = x1000
Pf 15 −49
N – numărul total de nașteri;
Pf15-49 – populația feminină de vârstă fertilă.

Pentru a observa diferențele în comportamentul fertilității la vârste diferite și pentru a

putea fi comparate în timp, se folosește rata specifică de fertilitate, care poate de asemenea sa
fie calculată pe grupe de vârstă. Rata specifică de fertilitate este raportul dintre numărul
născuților-vii aduși pe lume de femeile de o anumită vârstă (grupă de vârstă) și numărul total al
femeilor de aceeași vârstă (grupă de vârstă). Rata totală de fertilitate (RTF), numit de altfel și
indicele sintetic de fertilitate, este și el folosit pentru a arăta nivelul fertilității. Acesta reflectă
numărul total de copii ce revin unei femei de vârstă fertilă și se exprimă sub forma unui raport
direct: număr copii/femeie. În funcție de condițiile de mortalitate, o rată de circa 2,1
copii/femeie este considerată ca fiind nivel de înlocuire a generațiilor. Așadar, o rată totală de
fertilitate mai ridicată de 2,0 (însemnând un copil pentru fiecare părinte) este necesară pentru a
asigura înlocuirea părinților în populație, deoarece se nasc puțin mai mulți bărbați decât femei
și nu toate femeile supraviețuiesc până la încheierea vieții fertile.
Întregul comportament reproductiv este sintetizat în numărul mediu de descendenți de
sex feminin pe care o femeie îi naște în perioada fertilă. Dacă în medie o femeie naște mai mult
de o fetiță, avem de-a face cu o reproducere lărgită, adică actuala generație a fost înlocuită de o
generație cu un efectiv mai mare. Pe de altă parte, dacă numărul de fetițe născute de o femeie
în perioada fertilă scade sub unu, atunci asistăm la o reproducere îngustată, adică generația
fertilă este înlocuită de o generație mai redusă numeric. Evident, dacă valoarea medie este de o
fetiță, atunci populația este staționară. Vorbim așadar despre rata brută și cea netă de
reproducere (RBR și RNR).
Rata brută de reproducere este numărul mediu de fete pe care l-ar naște o femeie în
timpul vieții, dacă în perioada fertilă s-ar conforma ratelor specifice de fertilitate pe vârste
dintr-un anumit an. Această rată se aseamănă mult cu RTF, doar că măsoară strict descendența
finală feminină, luând în calcul doar copiii de sex feminin. Rata netă de reproducere (RNR)
este similară cu rata brută de reproducere, măsurând în schimb numărul de fiice pe care le-ar
putea naște o femeie, luând în considerare faptul că anumite fiice pot deceda înainte de sfârșitul

3
perioadei lor fertile. Diferența clară dintre cele doua rate, o reprezintă faptul că rata netă este
întotdeauna mai scăzută decât cea brută.

2. Factorii care influențează fertilitatea

4
 2.1 Factorii demografici care sunt reprezentați de distribuția numerică a populației pe sexe,
structura popualției feminine pe grupe de vârstă, valorile de nupțialitate și divorțialitate
înregistrate în timp și spațiu.
2.2 Factorii medico-biologici, strâns legați de starea de sănătate a populației feminine,
existența unor probleme de sterilitateprimară și secundară la femei, dar și sterilitatea
masculină; boli ce țin de patologia genitală, aici incluzând consecințele medicale ale
avorturilor, mijloacele de contracepție folosite, dar nu în ultimul rând igiena sexuală.
2.3 Factorii nutritivi și medicamentoși ce exprimă modul de alimentație a populației și
diferitele tratamente urmate pentru anumite afecțiuni. Astfel, o alimentație bogată în substanțe
aditive, alimente modificate genetic, o serie de medicamente, consumul excesiv de alcool și
tutun, dar nu în ultimul rând drogurile, sunt doar câteva dintre motivele răspunzătoare de starea
proastă de sănătate a populației și de infertilitatea, atât a femeilor, cât și a bărbaților.
2.4 Factorii sociali, determinați de perioada de școlarizare, gradul de educație și angajare
profesională a populației feminine, mediul de locuire, apartenența la o anumită categorie
socială și etnică. Ca urmare a acestor factori, asistăm tot mai des la fenomenul de creștere a
vârstei feminine la care se naște primul copil.
2.5 Factorii cultural-religioși care sunt legați de specificul dezvoltării regionale și locale,
nivelul de educație, cunoștințe medicale generale, apartenența la o religie creștină. În general,
religiile creștină, iudaică, islamică au avut atitudini contra avorturilor și au încurajat familiile
să aibă mai mulți descendenți.
2.6 Factorii legați de mobilitatea populației, prin care, în timpul migrațiilor temporare și a celor
definitive, se schimbă comportamentul socio-demografic. Așadar, din momentul stabilirii
definitive a domiciliului, familiile tinere trec printr-o perioadă în care nu sunt preocupate de a
avea descendenți, din diferite motive, precum acomodarea cu noua casă, căutarea unui loc de
muncă etc.
2.7 Factorii legislativi, datorați prevederilor din Codul Muncii, Codul Familiei, Drepturilor
Copilului, sistemului de alocație pentru mame și copii, durata concediilor prenatale și
postnatale, programe de facilități medicale și protecție materno-infantile, strategia de
planificare familială și contracepție, condițiile medicale de practicare a avorturilor.
2.8 Factorii subiectivi care demonstrează atitudinea față de conceptul de ”familie”, asumarea
unor responsabilități mai mari, în funcție d numărul de copii, realizarea școlară și profesională

5
a acestora, utilizarea anumitor metode și mijloace contraceptive, alte motivații personale legate
de familie și realizarea profesională.
Așadar toți acești factori arată modul în care se realizează creșterea naturală a
populației. S-au efectuat anumite sondaje, ajungându-se la concluzia că fertilitatea poate fi
favorizată și de alți indicatori, cum sunt:
- căsătoriile ce se produc la vârsta maximă de fecunditate a femeii (sau cu puțin înainte),
deci vârsta partenerilor să nu fie avansată;
- stabilitatea familiei, ceea ce în demografie se traduce printr-o frecvență mică a
divorțurilor (divorțialitate scăzută);
- nupțialitate mare în rândul femeilor din contingentul fertil.

3. Evoluția fertilității pe Glob

6
 Analizând cu atenție harta ce reprezintă rata generală a natalității pe Glob (în perioada
1995-2000)- fig. 1, în paralel cu harta ce vizează repartiția spațială a ratei mondiale a
fertilității, deasemena tot între anii 1995-2000 (fig. 2), se va observa că anumite state cu o rată
identică a fertilității prezintă rate diferite ale fertilității, rezultând astfel și premise diferite ale
creșterii populației. Înainte de a analiza evoluția fertilității pe Glob, trebuie menționat faptul că
există două tipuri de fertilitate: fertilitatea legitimă (matrimonială), prin care copiii apar în
cadrul famiilor legal constituite, și fertilitatea nelegitimă care se referă la copiii născuți în urma
uniunii consexuale a partenerilor, fără vreun act care să ateste legitimitatea relației.

Fig. 2 - Variații spațiale ale ratei fertilității pe Glob (1995-2000)

Media mondială a fertilității este de 2,7 copii/femeie, țările dezvoltate deținând circa
1,5 copii la o femeie, iar celor slab dezvoltate le revin 5,0 copii la fiecare femeie. De reținut
faptul că acest indicator poate fi influențat în funcție de o multțime de factori (au fost
prezentați la punctul 2). Se mai poate face o departajare destul de generală, dar bazată pe date
reale, privind vârsta mamei în momentul nașterii primului copil. Așa cum era de așteptat, în

7
țările dezvoltate vârsta la care apar copiii se situează aproximativ între 25 și 29 de ani și între
30 și 34, deoarece durata de școlarizare este destul de lungă, vârsta de mariaj este mai ridicată,
precum și intrarea în viața activă. Vorbim aici de o fertilitate tardivă. Pe de cealaltă parte, în
țările subdezvoltate situația este inversă, fertilitatea fiind precoce. Femeile devin mame la
vârste tinere, cuprinse între 15-19 ani, deoarece durata de școlarizare este redusă sau lipsește,
vârsta de mariaj este deasemenea precoce, nefiind controlată.
Cum se observă și din fig. 2, aproape toate statele lumii a treia prezintă o fertilitate
ridicată sau foarte ridicată, peste 5 copii/femeie, caracterizând cam cea mai mare parte a
continentului african, precum și câteva state din Asia (Arabia Saudită, Yemen, Oman,
Afghanistan, Pakistan etc.). În statele dezvoltate rata fertilității este de sub 2,1 copii/femeie,
ceea ce înseamnă că nu se asigură înlocuirea generațiilor. Spre exemplu, în Europa fertilitatea
este mult mai scăzută față de celelalte continente, doar 1,6 copii/femeie, în timp ce, la capătul
opus, recordul este deținut de către Africa, 5,06 copii/femeie. Un fenomen ridicat și mult
influențat în Europa, de către țările nordice, a căror politici sociale de sprijinire a familiilor
tinere și de acordare de sprijin material mai consistent pentru creșterea copiilor (ex. Finlanda
1,74 copii/femeie, Norvegia 1,85 copii/femeie). În alte țări, precum Albania și Bosnia,
fenomenul este influențat de religie și de modul de viață tradițional. Așa se explică valoarea
fertilității în Albania de 2,43 copii/femeie. În Asia recordul este stabilit de către Afghanistan și
Yemen, unde îi revin fiecărei femei circa 8 copii.
Contrastele înregistrate în prezent în ceea ce privește nivelul fertilității se datorează
decalajelor economice care au apărut de-a lungul timpului și care separă astfel diverse părți ale
lumii, evidențiind astfel state cu o dezvoltare economică slabă și state bine-dezvoltate din
punct de vedere economic. În ciuda situației actuale, studiile demografice arată că statele
dezvoltate, care în prezent au un nivel redus al fertilității, înregistrau în trecut valori apropiate
celor constatate astăzi în Africa sau Asia. Așa se explică și faptul că între anii 1975-1980
media mondială a fertilității era de 3,92 copii/femeie. Se preconizează însă o scădere a ratei
fertilității la 2,38 pentru anii 2015-2020.

4. Evoluția fertilității în România

8
 Potrivit fig. 3, România are o rată a fertilității de 1,17 și acest lucru va avea drept
consecință o scădere a numărului populației, deoarece nu asigură rata de înlocuire a generației
actuale. Surse și mai recente, din anul 2005, susțin că fertilitatea în România este de 1,3
copii/femeie. Prevederile nu sunt tocmai bune, având în vedere faptul că în anul 2005 populația
României a înregistrat scădere de 2,3 persoane la 1000 de locuitori.
Dacă fertilitatea se va menține în continuare la acest nivel scăzut, consecințele ar putea
fi următoarele:
• Diminuarea numărului populației apte de muncă, care în prezent numără 13 milioane, ar
ajunge în anul 2050 la 9 milioane.
• Creșterea rapidă a populației vârstnice, adică persoanele de 65 de ani și peste, a căror
număr ar putea ajunge la 5 milioane în anul 2050, cu 1,8 milioane în plus față de numărul
actual.
• Populația cu vârsta cuprinsă între 19-23 de ani, din care luăm în considerare doar populația
de vârstă universitară, numără în prezent 1,6 milioane și ar putea ajunge în anul 2050 la doar
700.000 persoane.

Fig. 3 - Statele cu cel mai ridicat, respectiv cel mai redus nivel al fertilității

Desigur, că în cazul scăderii drastice a numărului populației, intervin și alți factori, precum
mortalitatea, natalitatea scăzută, migrația ș.a. Așadar, fertilitatea este una dintre cauzele majore
ale scăderii numărului populației. Numărul persoanelor plecate legal peste hotare măsoară
aproximativ 2 milioane, iar cel al românilor emigrați ilegal este necunoscut. Totodată este bine

9
de știut că România se bucură de un nivel mediu al speranței de viață, ceea ce are ca urmări
îmbătrânirea semnificativă a populației.

Fig. 4 – O perspectivă din anul 2007 privind evoluția populației României pentru următorii ani

Potrivit unor studii efectuate recent, se poate observa că foarte puține cupluri își doresc mai
mult de unul sau doi copii. Și mai îngrijorător este faptul că peste 70% dintre cupluri au
declarat că nu își (mai) doresc deloc copii. Printre cauzele determinante a acestui fapt se
situează situația financiară și faptul că, spre deosebire de perioada comunistă, în zilele noastre
accesul tinerilor la o locuință este mult mai diminuat. Poate că și asta este o bună explicație,
având în vedere faptul că înainte de 1989 fertilitatea în România era de 2,2 copii/femeie, dacă e
să nu ținem cont de măsurile restrictive asupra avortului, încălcarea legii fiind pedepsită cu
închisoarea, atât a mamei, cât și a doctorului care efectua avortul. Totodată, măsurile
contraceptive au o răspândire largă în ziua de azi, având în vedere că pe timpul comunismului
acestea nu erau nici atat de variate și nici atat de răspândite. Un alt aspect care face diferența
între cele două perioade (cea comunistă și cea actuală) este cel legat de educația sexuală în
școli; acest subiect era destul de des evitat în timpul fostului regim, astfel că elevii și liceenii
erau foarte vag informați în ceea ce privește subiectul legat de viața sexuală, care sunt

10
consecințele începerii acesteia, dar și ce schimbări apar la nivelul organismului etc, acest
subiect fiind atins doar la orele de anatomie, dar chiar și atunci băieții și fetele erau informați
separat, ci nu deodată, deoarece era un lucru rușinos sa se vorbescă în prezența băeților,
respectiv a fetelor. Pe când în școlile de acum educația sexuală constituie o materie separată
față de anatomie și toți elevii sunt informați în același timp în ceea ce privește acest subiect.
Așadar, prevederile pentru următorii ani în ceea ce privește numărul populației României,
nu sunt deloc optimiste, ceea ce se poate observa în figura 4.

5. Relația dintre fertilitate și natalitate

Între fertilitate și natalitate există o foarte strânsă legătură, deoarece nivelul natalității
este determinat în mod direct de către intensitatea fertilității. Prin urmare, se poate deduce că
numărul populației dintr-o anumită comunitate depinde în mod direct de numărul născuților vii

11
calculat la 1000 de femei de vârstă fertilă. Deasemenea comparațiile între populațiile anumitor
țări se realizează mai exact dacă luăm ca reper rata generală de fertilitate (numărul născuților
vii la 1000 de femei de vârstă fertilă), decât rata brută a natalității (numărul născuților vii la
1000 de locuitori).
Pentru a se observa foarte bine această diferență de calcul, observați exemplul următor:
În România în anul 2005 rata fertilității a fost de 39,4 născuți vii la 1000 de femei de vărstă
fertilă, pe când rata brută a natalității a fost de 10,2 născuți vii la 1000 de locuitori.
Așadar rata generală de fertilitate este un indicator mult mai exact, deoarece surprinde
strict populația capabilă de a da naștere, mai exact femeile cu vârsta cuprinsă între 15-49 de
ani.

6. Importanța studierii fenomenului de fertilitate

În analiza demografică a unei populații se iau în evidență mai mulți factori care
reprezintă defapt fundamentul pe baza căruia se va efectua studiul respectivei comunități.
Așadar, pentru a se putea observa modul în care o populație se modifică în timp, se vor efectua

12
studii privind criterii precum nașterea, mortalitatea, migrația, îmbătrânirea, nivelul de educație,
religia, naționalitatea etc. Astfel fertilitatea constituie un criteriu esențial în analiza unei
comunități, deoarece surprinde etape importante în evoluția populației și totodată se realizează
o repartizare pe grupe de vârstă a populației feminine. În studierea fertilității se iau în calcul
următoarele: numărul de femei de vârstă fertilă (15-49 ani) din respectiva comunitate, numărul
născuților din respectivul grup (eșantion), frecvența nașterilor în sânul populației feminine
respective, productivitatea căsătoriilor, rata de prevalență a contracepției în respectivul
eșantion, precum și mulți alți indicatori care ne ajută să observăm cum evoluează grupul
respectiv într-o perioadă de timp determinata.

Bibliografie

13
  Erdeli G, Dumitrache Liliana, 2001, Geografia Populației, Editura Corint,

București

 Ilinca N, 1999, Geografie umană: populația și așezările omenești, Editura

Corint, București

 Simon Tamara, 2008, Geografia populației Terrei, Editura Fundației România

de mâine, București

 www.geografie.uvt.ro

 www.unfpa.ro

 www.univermed-cdgm.ro

 ro.wikipedia.org

14