EVOLUŢIA PRINCIPALELOR FENOMENE DEMOGRAFICE ÎN

REGIUNEA CENTRU
 CUPRINS

CUPRINS................................................................................................................3
INTRODUCERE.....................................................................................................4
CAP. I. Noţiuni intoductive-definiţii.......................................................................5
CAP. I I. Evoluţia principalelor fenomene demografice în Regiunea Centru.........6
2.1. Natalitatea..........................................................................................6
2.2. Mortalitatea infantilă..........................................................................8
2.3. Fertilitatea.........................................................................................10
CAP . III. Analiza SWOT demografie în Regiunea Centru...................................11
CONCLUZII...........................................................................................................12
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................14

2
 INTRODUCERE

Populaţia, alături de caracteristicile fizicoeconomice trasează principalele

coordonate ale unei ţări. Uneori, nu nivelul dezvoltării este important, ci mai
importante sunt posibilităţile de dezvoltare şi de adaptare la context. Între acestea,
caracteristici le populaţiei sunt primordiale .Numărul, ritmul de creştere, evoluţia
componentelor sporului natural şi a emigraţiei externe, structura demografică, durata
medie a vieţii, nivelul de instruire, dau profilul demografic al unei populaţii. Între
acestea, evoluţia componentelor sporului natural este determinantă pentru numărul şi
structura pe vârste a populaţiei pre cum şi a duratei medii a vieţii (dependentă de
mortalitatea specifică, pe vârste şi sexe).
Evoluţia variabilelor demografice în România nu face excepţie de la tendinţa
generală în populaţiile europene. Astfel, România se confruntă în momentul de faţă cu
o scădere a populaţiei ca urmare a unui spor natural şi migratoriu negativ. Fertilitatea
aflată la un nivel inferior ratei de înlocuire precum şi migraţia forţei de muncă tinere
generează o criză a forţei de muncă, precum şi dezechilibre ce tind să se accentueze în
raportul dintre populaţia activă şi cea pensionată.
În lucrarea de faţă vă este prezentată evoluţia natalităţii, a mortalităţii infantile şi a
fertilităţii la nivelul Regiunii Centru a României, elementele care o influenţează şi
impactul acestor factori demografici asupra vieţii sociale şi economice a zonei. Am
utilizat date furnizate de Institutul Naţional de Statistică pentru a realiza studiul de caz
pentru perioada 2000-2008.

3
 CAP.I Noţiuni introductive-definiţii

Natalitatea reprezintă mulţimea născuţilor vii într-o anumită perioadă, pe un anumit

teritoriu delimitat.
Fertilitatea 1 sau rezultatul ei natalitatea unei populaţii sau subpopulaţii
caracterizează mulţimea născuţilor-vii în cadrul unei anumite colectivităţi umane, bine
delimitate de timp şi în spaţiu. Numărul de naşteri care se înregistrează la o anumită
populaţie, într-un an calendaristic depinde atât de factori demografici ca, de exemplu:
efectivul şi structura pe vârste şi sexe a unei populaţii, numărul de cupluri conjugale,
structura acestora pe vârste, durata căsătoriei, numărul de copii deja născuţi cât şi de
factori sociali şi economici ai perioadei cum ar fi: condiţiile de locuit, nivelul de educaţie,
cel al veniturilor, religia, obiceiurile şi tradiţiile cu privire la dimensiunea familiei, etc.
Fecundintatea este un fenomen demografic care descrie capacitatea fiziologică de
procreare sau de reproducere ce se manifestă în cadrul unei anumite populaţii.
Fertilitatea reprezintă măsura performanţei de reproducere a femeilor, bărbaţilor sau
a cuplurilor conjugale exprimată statistic ca număr al născuţilor vii. Numărul maxim al
fecundităţii unei femei este de aproximativ 20 de copii şi el se atinge în practică doar în
mod cu totul excepţional.
Opusul fecundităţii este sterilitatea.
Născutul prematur reprezintă un copil născut cu 4-8 săptămâni înainte de
terminarea perioadei de sarcină şi care are o greutate mai mică de 2500 grame.
Născutul-mort este un făt extras complet din corpul mamei după o perioadă de
gestaţie de cel puţin 28 de săptămâni care nu prezintă niciun semn de viaţă.
Avortul2 reprezintă întreruprea cursului normal al sarcinii în primele şapte luni.
După caracterul de intenţionalitate poate fi de două feluri:
•Avort spontan, care înseamnă pierderea sarcinii independent de voinţa mamei;
•Avort provocat reprezintă întreruperea artificială a sarcinii prin diferite
mijloace.

1
M. Ţarcă, V.Ţarcă, M. Ţarcă- Elemente de demografie, Edit. Junimea, Iaşi,2006, op. cit., p.143.
2
M. Ţarcă, op. cit., p. 144.

4
 Naşterile multiple având ca rezultat doi feţi poartă denumirea de naşteri gemelare,
iar feţii se numesc gemeni.
În mod obişnuit, în demografie, natalitatea şi fertilitatea se referă în special la
populaţia feminină. Fertilitatea masculină, deşi este la fel de importantă ca şi cea
feminină, în practica actuală este mai greu de urmărit şi măsurat.
În viaţa unei persoane există un interval de timp în interiorul căruia fiinţa umană
este capabilă să procreeze, numit vârstă de reproducere sau vârstă fertilă. Pentru femei
acest interval este cuprins în mod convenţional între 15 şi 49 de ani, mai precis între
menarhă şi climacteriu, interval care la bărbaţi nu are o limită superioară bine precizată.
Factorii care influenţează fertilitatea pot fi grupaţi în: factori biologici, factori de
comportament şi factori socio- economici şi culturali3.
Factorii biologici care influenţează fertilitatea sunt:
• Vârsta la prima menstruaţie şi la menopauză;
• Sterilitatea;
• “timpi morţi”- perioada de sarcină şi de după naştere;
• Mortalitatea;
Factorii de comportament se pot grupa în:
• factori indirecţi cum este vârsta la căsătorie;
• factori direcţi cum ar fi mijloacele anticoncepţionale şi întreruperea sarcinii.
Factorii socio-economici şi culturali sunt determinanţi ai comportamentului
reproductiv al populaţiei:
• Urbanizarea;
• Schimbările petrecute în funcţiile şi structura familiei;
• Nivelul de trai corelat cu costul educaţiei copiilor;
• Nivelul crescut de educaţie a populaţiei, în general, şi al femeilor în special;
• Profesia/ ocupaţia femeilor;
• Mobilitatea socială;
• Apartenenţa religioasă.
Principalele surse de informaţii4 pentru măsurarea fertilităţii sunt recensămintele
populaţiei şi statistica stării civile, la care se adaugă anumite informaţii obişnute cu
3
L. Asandului- Elemente de demografie, Edit. Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 2007, p. 147
4
M. Ţarcă, op. cit., p. 145.

5
ajutorul anchetelor demografice pe bază de sondaj, special organizate, care se pot referi la
mărimea familiei, la intervalul dintre naşteri, la atitudinea faţă de planificarea familiei
etc.

CAP. I I Evoluţia principalelor fenomene demografice în Regiunea Centru

Regiunea de dezvoltare Centru este asezată în zona centrală a României, în

interiorul marii curburi a Munţilor Carpaţi, pe cursurile superioare şi mijlocii ale
Mureşului şi Oltului, fiind strabatută de meridianul de 25° longitudine estică şi paralela
de 46° latitudine nordică. Prin poziţia sa geografică, Regiunea Centru realizează
conexiuni cu 6 din celelalte 7 regiuni de dezvoltare, înregistrându-se distanţe aproximativ
egale din zona ei centrală pânţ la punctele de trecere a frontierelor.
Regiunea Centru este formată din judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş
şi Sibiu şi are o suprafaţă totală de 34100 km², ceea ce reprezintă 14,3% din teritoriul
ţării. Ca suprafa ţă, depăşeşte unele ţări europene cum ar fi Albania, Luxemburgul,
Macedonia, Slovenia şi Republica Moldova.
Cu o populaţie de 2.530.486 locuitori, în regiune se concentrează 11,7% din
populaţia României. Media regională de 74,2 loc/ km² este inferioară celei naţionale, cea
mai mare densitate a populaţiei fiind în judeţul Braşov (111,4 loc/ km²), iar sub media
regională sunt judeţele Alba (60,7 loc/ km²), Covasna (60,3 loc/ km²), Harghita (49,2 loc/
km²). 59,9% din populaţie se concentrează în mediul urban – cuprinsă în reşeaua de 57 de
oraşe ale regiunii. Un grad ridicat de urbanizare deţin Braşov (74,7%) şi Sibiu (67,6%), în
timp ce Harghita are o populatie predominat rurala (55,9%).

2.1 Natalitatea

Natalitatea în România este în scădere drastică, de la 16,0 născuţi vii la 1000 de

locuitori în anul 1989, la 10,5 în anul 2000 şi 10,0‰ în anul 2004. Această perioadă
înregistrează cei mai scăzuţi indicatori de natalitate şi fertilitate din istoria modernă a
României, fenomen demografic de mare gravitate şi cu impact socio-economic major pe

6
termen mediu şi lung. Din cele 8 regiuni de dezvoltare, la nivelul anului 2004, cea mai
mare natalitate se înregistrează în regiunea Nord – Est (11,7 născuţi-vii la 1000 locuitori),
cea mai mică fiind în regiunea Sud – Vest (8,9 născuţi-vii la 1000 locuitori) şi în
Bucureşti (9,0 născuţi-vii la 1000 locuitori).
Fig. 1 Natalitatea la nivelul României, al Regiunii Centru şi al judeţelor acesteia

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

ROMÂNIA 10,50 9,80 9,70 9,80 10,00 10,20 10,20 10,00 10,30
Regiunea
CENTRU 10,40 9,90 9,90 10,20 10,50 10,80 10,70 10,40 11,00
Alba 9,90 8,90 8,90 9,00 9,40 9,90 9,60 9,10 9,30
Braşov 9,20 9,10 9,10 9,80 9,70 10,00 10,20 10,00 11,20
Covasna 11,60 11,10 10,90 10,90 11,70 12,30 12,00 10,90 11,30
Harghita 10,90 10,60 10,50 10,50 11,10 11,60 11,70 11,10 11,40
Mureş 11,20 10,50 10,50 10,60 11,00 11,20 10,90 10,80 11,50
Sibiu 10,40 10,00 10,20 10,40 10,80 10,90 10,70 10,40 11,20
*Sursa: INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA

Fig. 2 Evoluţia natalităţii şi mortalităţii în Regiunea Centru în perioada 1996-2006

*Sursa: Direcţia Regională de Statistică Alba

Natalitatea a avut o evoluţie oscilantă în perioada 1990-2005, înregistrând o tendinţă

negativă pâna în 1996, valori cuprinse între 10,3‰ şi 10,5‰ în perioada 1997-2000.
Dupa 2001 se remarcă o tendinţă continuă de creştere, atingându-se 10,8‰ în 2005. Cele
mai ridicate rate ale natalităţii în anul 2005 s-au înregistrat în judeţele Covasna (12,3‰),
Harghita (11,6‰) şi Mureş (11,2‰), iar cea mai scazută în Alba (9,9‰). Se constată
disparităţi accentuate între mediile de rezidenţă : 10,1‰ în

7
mediul urban şi 11,9‰ în mediul rural. Ascensiunea numărului de născuţi se datorează
politicii de asistenţă social demarată în anul 2007 şi a prevederilor actelor normative
aduse pentru modificarea OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea
creşterii copilului .
În 2006 şi 2007 numărul născuţilor vii scade în Regiunea Centru, menţinându-se
astfel tendinţa decrescătoare a ţării.
Factorii de scădere ai natalităţii sunt multiplii şi evidenţiaţi in parte de numeroşi
analişti in domeniu:
• emanciparea femeii şi participarea crescânda a acesteia la activităţi economice
în afara gospodăriei;
• creşterea duratei şi nivelului educaţiei;
• slăbirea influenţei normelor culturale;
• mobilitate socială în creştere;
• costul ridicat al copilului;
• reducerea funcţiei economice a copilului şi îndeosebi a rolului sau în
securitatea economică a persoanelor vârstnice;
• apariţia mijloacelor contraceptive moderne etc.

2.2 Mortalitatea infantilă

Evoluţia stării de sănătate a populaţiei este reliefată de indicatori care exprimă

concomitent şi nivelul factorilor determinanţi preponderenţi social-economici şi culturali.
Printre indicatorii importanţi ai sănătăţii populaţiei se află şi mortalitatea infantilă.
Rata mortalităţii infantile este o rată specifică la vârsta de 0 ani, riscul de deces
având trăsături specifice. Acest risc de deces în primul an de viaţă este diferit, fiind mai
ridicat în primele 7 zile de viaţă; apoi prima lună de viaţă; primele 6 luni şi până la vârsta
de 1 an, la această vârstă probabilitatea de deces fiind cea mai mică.
Afecţiunile aparatului respirator la vârsta de 0-1 an, reprezintă una dintre
principalele cauza de moarte infantilă. Decesele infantile prin afecţiuni respiratorii au
înregistrat un trend descendent de la 31,3% în 2002, la 27,5% în anul 2006.

8
 Conform Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Dreptului Copilului (ANPDC),
există o corelaţie între mortalitatea infantilă şi gradul de şcolarizare a mamelor, cele mai
multe decese înregistrându-se în rândul copiilor ale căror mame nu au studii sau au studii
elementare sau medii.
Statisticile Ministerului Sănătăţii si ale Comisiei Naționale de Statistica arata ca în
România, cele mai afectate zone din acest punct de vedere sunt nord-estul şi sud-estul
României.
Fig. 3 Mortalitatea infantilă în România, regiunea Centru şi în judeţele acesteia
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

ROMÂNIA 18,60 18,40 17,30 16,70 16,80 15,00 13,90 12,00 11,00
Regiunea
CENTRU 16,10 15,20 15,60 15,10 16,80 14,00 12,60 12,50 10,50
Alba 17,20 18,60 20,30 19,00 19,50 18,50 12,40 11,60 12,60
Braşov 14,70 15,30 15,90 14,00 16,10 14,50 15,20 12,30 9,60
Covasna 13,80 12,50 13,00 15,50 20,10 12,70 12,30 13,60 8,30
Harghita 14,50 12,70 12,20 14,50 15,30 12,40 11,80 11,00 11,30
Mureş 20,30 15,40 17,40 14,90 15,70 13,90 11,70 11,70 11,50
Sibiu 13,30 15,40 13,30 14,10 16,10 12,00 11,30 15,50 9,30
*Sursa: INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA

Fig. 4 Graficul mortalităţii infantile

18

13

8
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

Rom ania Regiunea Centru

*Sursa: INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA

La nivelul Regiunii Centru, rata mortalităţii infantile a scăzut în ultimii 8 ani cu

35%, de la 16,1‰ în 2000, la 10,5‰ în 2008, armonizând cu trendul descendent al
României şi al celorlalte ţări europene. Există diferenţe notabile între cele doua medii, în
mediul rural înregistrându-se cele mai mari valori ale mortalitatii infantile (16,2‰ în
anul 2005, faţă de 12,3‰ în mediul urban ). Judeţul Alba se remarca prin rata ridicată a
mortalităţii infantile, 18,5‰ în 2005, în mediul rural aceasta atingând 23,1‰.

9
 Mortalitatea infantilă, chiar dacă a prezentat o evoluţie descendentă pe parcursul
ultimelor trei decenii, de la 38,14/1.000 născuţi vii în 1973 la 16,8/1.000 născuţi vii în
2004, curba descrescătoare a ultimului deceniu a fost destul de aplatizată. Conform unui
raport al specialiştilor în asistenţa materno-infantilă, sistemul sanitar este răspunzător
pentru aproximativ 10-15% din cauzele care conduc la valori ridicate ale acestui
indicator, restul fiind factori economici şi sociali.

2.3 Fertilitatea

Rata generală de fertilitate 5 se obţine prin raportarea numărului de născuţi vii la

efectivul populaţiei feminine în vârsta fertilă (cu vârsta cuprinsă între 15–49 ani).
Contingentul fertil feminin este format din femei necăsătorite, căsătorite, divorţate şi
văduve în vârstă fertilă. Unele femei sunt fecunde, iar altele sunt sterile datorită unor
cauze multiple, genetice sau dobândite în timpul vieţii.
Fertilitatea feminină naţională per total este în scădere, de la 40,3 născuţi-vii la
1000 locuitori în anul 2000 la 38,4 născuţi-vii la 1000 locuitori în 2004, cu o deplasare a
indicatorului către grupele superioare de vârstă, cauzele acestei schimbări fiind în cea mai
mare parte de ordin economic şi social (creşterea vârstei la căsătorie, posibilitatea de a
controla numărul şi frecvenţa naşterilor etc.).

Rata
generală
2008 15-19 20-24 25-29 30-34 35-39 40-44 45-49
de
fertilitate
ROMÂNIA 40,60 38,50 67,90 83,10 57,40 20,50 4,40 0,20
Regiunea 43,00 43,20 68,30 85,60 62,10 21,30 4,20 0,20
CENTRU
Alba 36,90 33,30 64,00 79,00 52,10 19,00 2,70 0,10
Braşov 42,20 42,60 60,80 79,80 69,10 23,50 4,40 0,20
Covasna 44,00 40,70 71,00 93,50 56,80 20,50 5,60 0,10
Harghita 45,70 32,20 73,10 97,10 66,60 21,40 4,20 0,10
Mureş 46,20 53,80 76,10 90,00 60,90 21,70 4,50 0,20
Sibiu 42,90 48,50 68,20 81,30 61,80 20,10 4,30 0,20
*Sursa: INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA

Fig. 5 Rata de fertilitate, pe grupe de vârsta, în anul 2008

5
M. Ţarcă, op. cit., p. 146.

10
 Rata generală de fertilitate în Regiunea Centru se afla peste media României, cea
mai mare valoare înregistrându-se în judeţele Mureş (46,20) şi Harghita(45,70), iar cea
mai mică în judeţul Alba (36,90).
Fertilitatea specifică a scăzut la toate grupele de vârsta. Fertilitatea femeilor din
grupa de vârsta 20-24 ani continuă să înregistreze intensitatea cea mai mare. În mediul
rural ratele de fertilitate se menţin superioare la toate grupele de vârsta.
În România rata fertilităţii a cunoscut o uşoară scădere în anii 2000-2007, iar în anul
2008 a înregistrat o creştere depăşind cu 0,3 valoare înregistrată în anul 2000.
De la 2,2 copii la o femeie in 2000, valoare cu puţin superioară celei necesare unei
înlocuiri simple a generaţiilor, indicele fertilităţii totale a coborât la doar 1,3 copii la o
femeie in anul 2008 şi s-a menţinut cu uşoare variaţii la acest nivel in anii următori.
Altfel spus, modelul de fertilitate din ultimii 10 ani arata o scădere de aproape „un copil
la o femeie" faţă de ultimele decenii ale perioadei comuniste.

CAP. III Analiza SWOT demografie în Regiunea Centru

Puncte tari Puncte slabe

• Populaţie cu nivel ridicat al civilizaţiei,
educata în spiritul hărniciei şi al ordinii;
• Diversitate etnica;
• Reducerea migraţiei rural-urbal.
Oportunităţi
•Crearea unor facilităţi pentru localnici şi
tinerele familii pentru a nu părăsi zona;
• Transformarea localităţilor din proximitatea
centrelor urbane în zone rezidenţiale;
• Stabilirea priorităţilor şi alocarea fondurilor şi
• Amplificarea migraţiei, în special a populaţiei
tinere şi a celei de origine germană;
• Sporul natural negativ şi procesu de
îmbătrânire a populaţiei;
• Rata natalităţii scăzută;
• Infrastructura educaţională şi sanitară
deficitară în unele sate montane izolate;
• Durata medie de viaţă scăzută.
Ameninţări
• Creşterea gradului de îmbătrânire a
populaţiei;
• Gradul de sărăcie şi izolare a unor zone
generează fenomene de depopulare; crează
premisele dispariţiei unor localităţi

11
în funcţie de previziunile demografice; • Libera circulaţie a forţei de muncă în UE;
• Politici de încurajare şi promovare a • Balanţa negativă natalitate-mortalitate.
mobilităţii profesionale şi teritoriale a forţei de
muncă;
• Politici de facilitare a absorbţiei tinerilor pe
piaţa forţei de muncă;
• Politici de îmbunatăţire a inserţiei sociale a
imigranţilor;
• Dimensionarea adecvată a sistemelor de
asigurări sociale.

CONCLUZII

Conform prognozei populaţiei elaborată de către Institutul Naţional de Statistică,

efectivul populaţiei Regiunii Centru va scădea pâna în anul 2025 cu aproape un sfert de
milion de locuitori. Acest declin demografic va afecta toate judeţele, cel mai puternic însă
va fi afectat judeţul Alba. Se poate afirma că nu scaderea în sine a numărului populaţiei
este evoluţia cea mai îngrijorătoare, ci faptul că acestei evoluţii i se asociază o degradare
continuă a structurii pe vârste datorată procesului de îmbatrânire a populaţiei, ceea ce
semnifică faptul că grupele tinere de vârstă se vor diminua, în schimb cele de vârstă
înaintată vor creşte.
Cauzele acestor evoluţii sunt, înainte de toate, nivelul scăzut al fertilităţii, prin care
generaţia de părinţi este înlocuită doar parţial, şi migraţia, mai ales cea externă care
afectează mai ales tinerii cu un grad de profesionalizare înalt. Dacă se doreşte ca
evoluţiile prognosticate să nu intervină, va trebui încercat să se intervină la nivelul
politicii, de la nivel naţional. Acest lucru este însă extrem de dificil, ţinând cont de
condiţiile existente. Creşterea numărului de naşteri presupune un sprijin financiar
substanţial acordat familiilor cu un necesar financiar ridicat. Migraţia oamenilor tineri
poate fi oprită numai dacă vor fi create locuri atractive de muncă bine remunerate.
În viitorul apropiat pe piaţa forţei de muncă se va resimţi un deficit de forţe tinere
de lucru, grupa de vârstă între 15 şi 25 de ani se va reduce în mod evident. Regresul

12
acestui grup de vârstă va fi până în 2015 de aproximativ 138.700 de persoane (40%). Pe
piaţă vor lipsi tinerii specializaţi în diverse profesii, datorită insuficienţei efectivelor de
persoane. Se consideră că profesiile cele mai afectate vor fi cele din domeniul IT,
medicinii, automatizării, construcţiilor şi instalaţiilor, etc. Aceştia sunt cei mai motivaţi
să emigreze pentru a găsi un loc de munca în afara ţării pe o piaţă de muncă care este în
căutarea acestor calificări.
România se află în plin proces de îmbatrânire demografică. Acest grup de vârstă va
avea nevoi ridicate în ceea ce priveşte serviciile de sănătate şi cele sociale. Este vorba de
amenajări de îngrijire pe de o parte, dar şi de asigurarea cu infrastructura specifică pentru
persoanele care nu se mai află în procesul muncii însă au cerinţe privitoare la educaţie,
cultură şi amenajări de petrecere a timpului liber. La nivel naţional, vor creşte cheltuielile
sociale şi de sănătate datorită presiunii vârstnicilor asupra populaţiei active, mai redusă ca
număr.
Reducerea efectivului populaţiei tinere, care reprezintă un potenţial pentru
dezvoltarea unei anumite zone, poate deveni un factor perturbator de limitare al
dezvoltării.
Tendinţele pozitive de dezvoltare economică vor conduce la creşterea nivelului
educaţional al populaţiei, fapt ce va determina schimbări în comportamentul socio-
demografic, în sensul reducerii numărului de copii pe care familiile decid să îi aibă şi al
creşterii vârstei mamei la prima naştere.
Pe lânga aceste schimbări, este de aşteptat ca declinul demografic să producă
următoarele consecinţe:
• aprovizionarea în spaţiul rural cu servicii devine problematică;
• staţii de epurare şi instalaţii de alimentare cu apă supradimensionate;
• dispariţia unor aşezări rurale izolate;
• transportul în comun va deveni nerentabil în zonele unde declinul demografic
este major, etc.
Astfel, rezultatele prognozelor evoluţiei populaţiei au o importanţă considerabilă
pentru toate procesele de planificare şi pe viitor ele vor trebui luate mai mult în
considerare.

13
 România are nevoie de o strategie naţională în domeniul populaţiei, strategie
elaborată cu multă grijă şi responsabilitate, clară, stabilă, orientată spre perspectivă, care
să nu urmărească efecte imediate (necontrolabile în anumite dezvoltări şi implicaţii) şi
care să întrunească consensul clasei politice, al societăţii civile, al opiniei publice şi al
specialiştilor.
Diverse forme de stimulente financiare, ar trebui să constituie componente ale unei
astfel de strategii, alături de servicii şi prestaţii familiale, refacerea statutului şi
prestigiului familiei cu copii, revigorarea cercetării demografice, crearea unei structuri
instituţionale de înaltă prestanţă care să gestioneze cu responsabilitate şi competenţă
problemele populaţiei - cea mai importantă bogăţie a ţării.

BIBLIOGRAFIE

• Mihai Ţarcă, Viorel Ţarcă, Mihaela Ţarcă, Elemente de demografie, Editura

Junimea, Iaşi, 2006;
• Agenţia pentru Dezvoltarea Regională Centru www.adrcentru.ro
• Autoritatea Naţională pentru Protecţia Dreptului Copilului www.anpfdc.ro
• Direcţia Regională de Statistică Alba www.alba.insse.ro
• Institutul Naţional de Statistică www.insse.ro

14