Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CALCULATORUL
O SIMPLA PIESA DE MOBILIER ?
www.componente.net
CUPRINS
1. Cuvânt inainte
2. Cum vă alegeţi un calculator
3. Componentele ce alcătuiesc un calculator
3.1. Componentele interne
3.2. Perifericele
4. Transportul PC-ului de la magazin – acasă
5. Instalarea lui în casa dumneavoastră: locul perfect
6. Primul contact cu calculatorul: pornirea
7. Gradul dumneavoastră de cunosţinte IT
8. Avantajele unui calculator
9. Durata de viaţă al unui calculator
10. Intreţinerea PC-ului
11. Viruşii- o adevarată ameninţare pentru calculatorul dumneavoastră
12. Sisteme de operare
12.1. Microsoft Windows
12.2. Linux
13. Intrebări şi răspunsuri
CALCULATORUL
Calculatorul- o noua piesă de mobilier în interiorul locuinţei dvs?In următoarele rânduri vom incerca să vă
explicăm la modul cel mai serios motivul pentru care am scris această carte şi pentru a vă face mai curioşi în
a citi paginile ce urmează. Această carte se adresează tuturor celor care incă nu ştiu ce este acela un calcula-
tor dar şi celor celor care au un calculator dar au dorinţa de a invăţa mai multe despre acest “obiect”.Ţin să vă
informez că acest manual nu are rolul de a vă prezenta toate ascunzişurile unui PC ci de a vă ridica cunoştinţele
dvs în domeniu IT la un nivel mediu dar şi de a vă influenţa de a vă achiziţiona un calculator nu doar pentru a
vă ţine în pas cu moda dar şi pentru a vă face să intelegeţi că pe zi ce trece devenim tot mai dependenţi de el,
dar în sensul bun al cuvântului. În ziua de azi, datorită legăturilor cu ajutorul internetului, putem folosi calcu-
latorul în domenii din ce în ce mai vaste, cum ar fi: domeniul bancar, în orice fel de vânzări(de la calculatoare
până la imbrăcăminte,produse alimentare, etc.), în tranzacţii bursiere, în rezervări de bilete de avion sau chiar
de camere de hotel, chiar în munca pe internet implicit pe calculator, etc.
Tot acest manual este unul informativ şi vă vine în ajutorul dumneavoastră pentru a vă sfătui să vă alegeţi
calculatorul dorit pentru ceea ce doriţi să îl folosiţi şi vă spunem cum trebuie să îl amplasaţi şi cum trebuie să
îl utilizaţi efectiv.
Cine sunt eu? Mă numesc Mihai Krompaczki, locuiesc intr-un mic oraş din nordul ţării şi sunt student la Psiholo-
gie la o facultate din Baia Mare. Sunt în contact cu calculatorul de prin aproximativ anul 1998 şi de atunci invăţ
despre el cu mândrie dar şi cu o anumită curiozitate incă şi în ziua de azi. Mă pot considera autodidact în acest
domeniu pentru că aproape tot ce ştiu despre calculator am invăţat singur şi pe “pipăite”. Nu mă consider un as
în calculatoare dar cât ştiu eu şi cu ce informaţii mă vor ajuta colegii mei tind să reuşesc să vă informez corect şi
precis despre PC.Deci fără să mai lungim vorba prea mult să trecem la fapte şi să nu uităm pentru ce am venit
noi aici. Sper să citiţi cu plăcere tot ce apare scris în acest manual totodată să îl puneti în practică.
Mihai Krompaczki
Ce este un calculator?
Ce este un calculator?
O masinarie in continua dezvoltare un adevarat colos care nu cunoaste si nu are limite, dezvoltandu-se tot
timpul si fara incetare de atat timp si nu cred ca cineva sau ceva va reusi sa il opreasca sau macar sa ii incetineasca
ascensiunea si dezvoltarea cu care omul nu mai reuseste sa faca fata si sa tina pasul. Pe zi ce trece afli ca Intel-ul a mai
scos un procesor, ca Asus-ul a scos un nou model de laptop sau ca Microsoftul a scos pe piata un nou Windows. Ce putem
face pentru a tine pasul cu tehnologia si a folosi un calculator care sa ne satisfaca toate cerintele dar mai ales sa faca fata
noilor softuri si tehnologii.
Chiar daca tehnologia si dezvoltarea calculatoarelor este neincetata si de neoprit un calculator care in
momentul in care te hotarasti sa il cumperi este unul care iti satisface toate cerintele sansele sunt destul de mari sa il poti
folosi si peste 4-5 ani de zile fara prea mari probleme. In zilele noastre nu se mai strica un calculator ci se demodeaza si
nu mai face fata noilor softurilor.
In paginile urmatoare vom incerca sa va indrumam si sa va explicam tot ce inseamna calculatorul si sa va
prezentam toate tainele lui si mai ales modul cel mai eficient si lipsit de incidente de a-l folosi.
Totusi eu o sa vorbesc despre calculatoare si o sa va explic atatea lucruri si alte lucruri interesante dar o sa va
intrebati la un moment dat, cine sunt. Ma numesc George Burduhos locuiesc intr-o comuna indepartata din Bucovina si
actualemnte sunt student la o facultate din Iasi in anul 1.
Sunt in contact cu calculatorul de vreo 7 ani, la inceput am invatat singur fara prea mult ajutor de unde am
obtinut cele mai multe cunostinte despre calculator pentru ca cea mai buna modalitate de a invata despre calculator
este aceea de a lucra singur si de a strica singur ceva si a repara asa cum a fost. Nu pot spune ca stiu sa folosesc intreaga
capacitate a unui calculator dar in fiecare zi acumulez cunostinte noi si invat de la colegi profesori si persoane care au
cunostinte mai vaste decat mine si mai precise despre calculator
Burduhos George
Este o intrebare extraordinar de dificila. In momentul in care doriti sa va achizitionati un calculator trebuie sa va
ganditi din timp pentru ce doriti dumneavoastra sa il folositi dar si sa va ganditi cati bani sunteti dispusi sa cheltuiti intr-o
astfel de investitie. Ca pana la urma achizitionarea unui calculator este o investitie.
Ce este un calculator? Se mai numeste si PC- personal computer. Acesta este un dispozitiv electronic, o maşină
de prelucrat date şi informaţii conform unei liste de instrucţiuni numită program. Adica un ansamblu de componente si
periferice care asigura buna functionalitate a unui sistem de operare preinstalat.
Revenind la intrebarea noastra de baza pot sa precizez ca sunt mai multe tipuri de calculator din care
puteti alege. Ca sa nu ma intelegeti gresit va spun ca toate sistemele Deskstop arata aproximativ la fel doar ca anumite
componente interne fac diferenta intre ele. Acelasi principiu se aplica si la sistemele Notebook (acestea fiind unitati care
pot fi portabile datorita unei baterii si dimensiunilor reduse).
Pentru a intelege mai exact tot ce apare scris in randurile de mai jos o sa va rog sa cititi cu atentie urmatorul
capitol, care este de fapt un glosar al componentelor calculatorului
Dupa parerea mea, PC-urile se impart in mai multe categorii, clasificate pe criterii financiare si de utilizare.
Deoarece in cele mai multe conditii, situatia financiara te indeamna sa iti achizitionezi un anumit calculator iti vom
explica cum sa iti alegi un calculator care sa se incadreze atat in cerintele tale cat si in bugetul tau. Totodata poti lua in
considerare accesarea unui credit bancar pentru achizitionarea lui.
Dupa criteriul utilizarii calculatorului, aici introduc urmatoarele subcategorii: calculator de invatacel; calculator
pentru internet; calculator pentru jocuri; calculator pentru servici; calculatorul ultraperformant.
Tipuri de calculator
Calculatorul de invatacel
Acesta este un PC care este perfect pentru cei mici dar si cei ce au primul contact cu un calculator la o varsta
mai inaintata si doresc sa inceapa sa cunoasca cum sa il foloseasca pas cu pas. Acesta nu are cerinte majore, avand
nevoie de o unitate centrala cu cerinte aproape minime, un monitor si restul perifericelor-adica tastatura, maus,
boxe.
Tin sa mentionez ca acest calculator nu poate atinge performante mari dat fiind faptul ca este cu cerinte
minimale. Totodata pretul acestuia este pentru toate buzunarele.
sca suma de aproximativ 3500 de RON. Spun aproximativ deoarece aceasta suma poate creste sau scadea, asta este
in functie de preferintele tale.
Trebuie avut in vedere faptul ca unele jocuri video au in cerintele lor anumite programe pe langa sistemul
de operare. De aceea este recomandat sa va achizitionati liceente pentru toate programele instalate dar si jocurile
la randul lor trebuie sa fie achizitionate de la magazine specializate si autorizate care va asigura o liceenta core-
spunzatoare jocului. In cazul in care nu cumparati o liceenta pentru orice joc sau program si vi-l achizitionati din
alte surse mai putin legale apare riscul ca jocul respectiv sa nu functioneze corespunzator sau sa nu vi-l recunoasca
sistemul de operare. De aceea doresc sa va va fac sa intelegeti ca pentru orice bun folosit trebuie sa platiti.Noi nu
dorim sa incurajam pirateria, ci din contra!
Calculatorul ultraperformant
Acesta este mama calculatoarelor, se poate spune ca este cel mai performant calculator care se poate
achizitona pe piata calculatoarelor. Are de toate si are numai piese de calitate mare. Va anunt de la bun inceput ca
preturile pentru un astfel de calculator se pot ridica pana la 10000 RON sau poate chiar sa depaseasca cu usurinta
aceasta suma. Parerea mea este ca un astfel de PC este mai mult de “fala si mandrie”. Nu sugerez faptul ca nu ar fi
bun ci ca in unele cazuri chiar nu isi are rostul. Oricum acest calculator este visat de milioanele de detinatori de cal-
culatoare si doar unii din ei au chiar sansa ca sa si-l achizitioneze, aici intervenind factorul financiar. Toata problema
Toata problema lui,zic eu ca este faptul ca are un pret ridicat dat fiind faptul ca are tehnologie de ultima generatie
in el, iar dupa cateva luni pretul lui scade drastic in raport cu pretul lui initial de achizitie.
Tipuri de calculator
Tipuri de calculator
Ca si structura a unitatii centrale as sugera ca in cazul in care aveti fondurile necesare achizitionarii unei
astfel de navete spatiale, acesta sa aiba: neaparat o carcasa turn, un procesor quad core, placute de memorie
RAM(random access memory) neaparat DDR3(dual data rate generation 3), placa video de ultima generatie, doua
hard disck-uri: unul tip RAPTOR la 10000rpm si 150 GB pentru sistemul de operare si altul normal de 7200 rpm de
1TB(1TB=1000GB) pentru tot ce doriti sa puneti pe el, o unitate optica Blue Ray(aceasta fiind ultima generatie in
ceea ce inseamna unitati optice- un disc blue ray are capacitate de aproximativ 32 GB), neaparat o sursa de 600W
care sa poata tine toata aceasta minunatie a ingineriei, si o multitudine de ventilatoare si coolere: coolere pe placa
video, pe HDD-ul raptor, pe carcasa, pe memoriile RAM, etc. sis a nu uitam ca avem nevoie de o placa de baza care
sa suporte toate astea.Deci in ce v-am descris mai sus puteti constientiza ca trebuie sa aiba componente de ultima
generatie. Sa ma scuzati in cazul in care am uitat sa-i mai adaug ceva. Ca si periferice mentionez ca are neaparata
nevoie de un monitor TFT de cel putin 22” wide cu un timp de raspuns de 2 ms daca se poate. La acest calculator
nu i-ar strica un sistem ultraperformant de boxe 5.1 iar subwooferul trebuie sa aiba peste 500W. Nu va strica nici un
webcam performant la el si nici un kit wireless de tastatura si mouse. Iar la el ai nevoie de o imprimanta multifunc-
tionala. Din nou, daca am uitat ceva va rog sa ma scuzati.
Cum v-am spus, acest calculator mai mult este un vis care in foarte putine randuri devine realitate.
Putem spune ca acest tip de calculator vi-l puteti personaliza in orice fel doriti in cazul in care banii nu sunt
o problema pentru dumneavoastra.
Sper ca in randurile de mai sus v-am facut sa intelegeti la ce poate fi folosit un calculator si in cate tipuri
il impart eu. Acum este momentul ca dumneavoastra sa va ganditi bine la ce il veti folosi si sa alegeti un PC dupa
criteriile mele.
Acum va rog ca sa cititi si urmatoarele capitole pentru a descoperi lucruri noi si interesante despre calcula-
tor.
COMPONENTE
PC-ul din zilele noastre este construit pe o structura care a luat naştere în anii 1980 la
baza cărora se află arhitectura von Neumann, această arhitectura descrie un calculator cu
patru module importante: unitatea aritmetico-logică (UAL, arithmetic logic unit sau ALU
), unitatea de control, memoria centrală (care bineinţeles se deosebeşte aproape total de
memoria omului), şi dispozitivele de intrare/ieşire I/E (sau I/O , de la input/output ). Aces-
tea sînt interconectate cu un mănunchi de fire numit magistrală (bus ) şi sînt conduse în
tactul unui ceas (clock ).
PC-ul din zilele noastre este construit pe o structura care a luat naştere în anii 1980 la baza cărora se află arhi-
tectura von Neumann, această arhitectura descrie un calculator cu patru module importante: unitatea aritmetico-logică
(UAL, arithmetic logic unit sau ALU ), unitatea de control, memoria centrală (care bineinţeles se deosebeşte aproape
total de memoria omului), şi dispozitivele de intrare/ieşire I/E (sau I/O , de la input/output ). Acestea sînt interconectate
cu un mănunchi de fire numit magistrală (bus ) şi sînt conduse în tactul unui ceas (clock ).
Componentele interne
Componente
Componente
Placa de baza(motherboard):
Daca vreodata ai deschis carcasa unui calculator cel mai probabil lucru care l-ai vazut a fost o placă cu multe
circuite integrate, sloturi şi porturi de care erau conectate restul componentelor din calculator, aceea este Placa de Baza
(en. Motherboard). Placa de bază, sau MB, este esenţială în cadrul unui sistem. Prin intermediul ei se interconectează
restul componentelor ce constituie un calculator operaţional (Ex. procesor, memorii, hard disk, etc).
Plăcile de baza diferă prin tipul de procesoare, memorii, plăci video care le suportă. De cele mai multe ori
plăcile de bază sunt clasificate după tipul de procesor care îl suportă şi tipul de interconectare sau tehnic vobind tipul
de socket care îl are placa de bază. Aceeaşi diferenţiere se face în funcţie de tipul de memorie, placă video şi hard pe care
îl suporta placa de baza dar aceste tipuri de conectari le vom discuta la fiecare componenta în parte.
Lucrul important la placa de baza îl reprezinta BIOS-ul sau memoria ROM. Biosul reprezinta un set de intructiuni
care se iniţializează la fiecare pornire a calculatorului şi nu se pierde decât în cazul în care se doreşte de catre noi. Acest
lucru se face prin scoaterea bateriei de pe placa de bază, baterie care difera de la un model la altul.
Până acum m-am referit la conectarea componentelor interne ale unui calculator pe placa de baza, insa tot pe
placa de baza se face şi conectarea cu majoritatea dispozitivelor de intrare/ieşire.Astfel că majoritatea plăcilor de baza
au integrat suportul audio iar acolo vin introduse boxele,microfonul sau sistemele audio. Tot placa de bază de cele mai
multe ori are integrat şi suportul pentru reţea şi chiar şi pentru video(monitor), insă aceste funcţii pot fi şi independent
de placa de bază fiecare având placă separată care se conectează pe placa de bază prin diferite tipuri de conectari. La
placa de sunet şi placa de reţea se numeşte slot PCI(Peripheral Component Interconnect) iar la placa video sunt mai
multe variante de sloturi sau tipuri de conectari în functie de performanţa acesteia. Având în vedere continua dezvol-
tare a tehnologiei pe zi ce trece apare câte ceva nou şi mai bun, de aceea nu voi insista la ce a fost acu 15-20 de ani.
La plăcile video cele mai intâlnite conectări sunt AGP 8x (Accelerated Graphics Port) şi PCI-E(PCI-Express) 2 tipuri de
conectare performante care au făcut ca plăcile video să devină foarte performante şi utilizate mai ales de impătimiţii
jocurilor.
Despre tipurile de conectări ale hardului, memoriei, şi celelalte componente interne care se conectează direct
pe placa de bază vom vorbi la fiecare în parte.
Cele mai renumite tipuri de plăci de bază şi companii care fabrica aceste plăci de bază sunt Asus, Gigabyte,Asrock
şi lista ar putea continua.
Procesorul:
Cea mai importantă funcţie a procesorului este aceea de coordonare, el coordoneaza toate mişcările şi execuţiile
din calculator a tuturor componentelor. El este cel care comandă către periferice, el este cel care trimite intrucţiuni către
hard când vrei să executi orice comandă din calculator. Cu alte cuvinte cel ce a zis ca procesorul este ca un creier uman
nu a greşit.
Pentru a deveni putin mai tehnici voi prezenta tipurile de procesoare şi felul în care sunt diferenţiate. În primul
rând marea diferenţa este făcuta de către firma producatoare. Cele 2 mari firme producătoare de microprocesoare sunt
Componente
Intel şi AMD care de ani de zile se bat pentru supremaţie în vânzările de procesoare şi de a deveni una mai buna decât
cealaltă. Prin aceasta concurenţa a celor doi giganţi din sistemul IT tehnologia evolueaza mult mai repede şi multitudin-
ea procesoarelor face ca fiecare utilizator să aibă de unde alege cel mai bun procesor pentru uzul personal. Neoficial se
ştie ca procesoarele AMD au o tehnologie care permite folosirea lor mult mai eficient la jocuri dar se ştie faptul ca aceste
procesoare necesită un sistem de răcire foarte puternic şi eficient pe când procesoarele Intel au la baza o tehnologie
care le permite să foloseasca frecvenţe foarte mari la temperaturi rezonabile.
Prima clasificare şi cea mai evidentă se face dupa tipul de conectare sau tipul socketului. Pentru a nu vă pr-
ezenta toate tipurile de socketuri care exista ma voi rezuma la cel mai folosite şi cele mai importante. Astfel Intel are 3
tipuri de socketuri: Socketul 370 la care s-a renunţat din cauza limitărilor pe care le avea asupra FSB-ului(Front Side Bus)
care suportă până la 133Mhz. Unul din cele mai folosite socketuri de la Intel dar care începe să piardă teren din cauza
noilor tehnologii este socketul 478 folosit pentru procesoarele pe 32 de biti(transferul între procesor şi memorie este
de maxim 32 biti). Cel mai nou dintre socketurile de la Intel este socketul 775 care suportă procesoare core 2 duo şi
care este conceput pentru a suporta frecvenţe foarte ridicate astfel crescând performanţa. Vă veţi întreba ce e cu toate
aceste numere 370, 478 sau 775 din denumirea socketului. Aceste numere reprezintă chiar numărul de pini(picioruşe)
minuscule care se conecteaza pe placa de bază(motherboard). AMD-ul are tot 3 tipuri de socketuri importante şi foarte
folosite de către utilizatorul de calculatoare din ziua de azi. Acestea sunt Socketul A care a cam fost scos din folosinţă
fiind este de aceeaşi generaţie cu 370 şi 478 de la Intel şi socketurile AM2 şi 939, cel din urma fiind un socket care
suportă procesoare pe 64 de biti la fel ca şi socketul 775 de la Intel.
O alta clasificare a procesoarelor se face după nivelul frecvenţei care o suportă, de altfel aceasta clasificare de
cele mai multe ori este determinantă la achiziţionarea unui procesor pentru că aceasta dă şi pretul de referinţa al unui
procesor. Frecvenţele procesoarelor variaza destul de mult de la 1Ghz până chiar la 4Ghz însă cele mai folosite variază
undeva intre 1.6Ghz şi 3.0 Ghz datorită preţurilor foarte mari dar şi a performanţei care este necesară în rularea unor
aplicaţii mai complexe.
Memoria:
RAM(Random Access Memory) este denumirea generică pentru orice tip
de memorie care deţine următoarele caracteristici: poate fi accesată aleator (nu
secvenţial, precum benzile magnetice), este volatilă (la întreruperea alimentării cu
energie electrică, datele stocate se pierd) şi, în ziua de azi, se implementează pe
cip-uri electronice (aşadar excludem dispozitivele magnetice sau optice, precum
hard disk-urile sau CD-urile). Avantajele memoriei RAM sunt foarte mari, ea ben-
eficiind în plus faţă de alte medii de stocare a informaţiilor de o viteză de acces
extrem de mare, fiind de exemplu de mii de ori mai rapidă decât un hard disk.
Există două tipuri principale de RAM: memorie statică (SRAM = Static RAM)
şi dinamică (DRAM = Dynamic RAM), diferenţele constand în “stabilitatea”
informaţiilor. Astfel, memoria statică păstrează datele pentru o perioadă de timp
nelimitată, până în momentul în care ea este rescrisă, asemănător unui mediu
magnetic(aceasta memorie se mai numeşte şi BIOS). În schimb, memoria dinamică
necesită rescrierea permanentă, la câteva fracţiuni de secundă, altfel informaţiile fiind pierdute. Avantajele memoriei
SRAM: utilitatea crescută datorită modului de funcţionare şi viteza foarte mare; dezavantaj: pretul mult peste DRAM.
În realitate, memoria de tip SRAM este folosită cel mai adesea ca memorie intermediară/cache, pe când DRAM-ul este
utilizat în PC-urile moderne, fiind prezent în primul rând ca memorie principală a oricărui sistem.
Memoria SRAM sau BIOS-ul:
Ce este BIOS Basic Input-Output System?
Este un set esential de rutine, scris în limbaj de asamblare, stocat într-un cip EEPROM de pe placa de bază,
care se comportă ca un intermediar intre componentele hardware şi sistemul de operare. Fără BIOS un computer este
nefuncţional, sistemul de operare neavând cum să comunice cu componentele hardware.
Fiecare marcă/model de placă de bază contine un BIOS diferit, unii producători optând pentru introducerea unor opţiuni
cu ajutorul cărora se poate optimiza la maxim BIOS-ul, rezultând o crestere de performanţă demnă de luat în seamă. În
schimb, alţi producători oferă un BIOS sărăcăcios, cu opţiuni puţine, care funcţioneaza la parametri cu valori fixe, ce nu
pot fi schimbate. În acest caz se găsesc marii integratori de sisteme (IBM, DELL, HP/Compaq, Gateway), unele modele
entry-level ale unor producători independenţi de plăci de baza (Abit, ASUS, Gigabyte, EPoX) şi majoritatea modelelor
unor producători din linia a doua (ECS, Biostar, Chaintech).
De cele mai multe ori, indiferent de modelul plăcii de bază şi al BIOS-ului, denumirea funcţiilor comune, uzuale,
este aproximativ aceeasi, ceea ce face mai uşoara cunoaşterea funcţiilor principale ale unei plăci de bază. Pe plăcile
mai scumpe, în special cele destinate overclocking-ului(creşterea performanţei prin creşterea frecvenţei procesoru-
Componente
Componente
lui), se găsesc BIOS-uri mult mai elaborate, ce oferă o multitudine de opţiuni, cu scopul de a forţa sistemul să lucreze
peste parametri proiectaţi. Evident, o astfel de placă a fost testată în prealabil de producător, pentru evitarea situatiilor
jenante, cum ar fi arderea componentelor de pe ea în cazul unui overclocking.
Optiunile setate necorespunzător pot încetini sistemul cu până la 40%, la fel cum optimizările realizate cu aju-
torul setărilor de fineţe pot aduce sporuri de performanţa considerabile. Din nefericire, multe din denumirile funcţiilor
prezente intr-un BIOS continuă să fie criptice, creând confuzii chiar şi în rândul specialiştilor.
Modificarea valorilor parametrilor de funcţionare din BIOS poate duce la funcţionări defectuoase sau chiar la
nefuncţionarea computerului. Pentru remedierea problemei şi aducerea parametrilor la valorile standard (sau default),
există posibilitatea resetării BIOS-ului, care se poate face în mai multe moduri: încărcărea valorilor standard din meniu,
schimbarea poziţiei unui jumper pe placă sau scoaterea bateriei şi introducerea ei la loc după un timp.
În acest moment există trei mari producători de BIOS-uri, Phoenix Technologies, AWARD Software şi AMI (Amer-
ican MegaTrends), fiecare oferind, pe langă opţiunile standard, un set de opţiuni adiţionale, în funcţie de capabilităţile
chipset-ului plăcii şi de dotările oferite de acesta.
Toate BIOS-urile oferă posibilitatea modificării unor parametri de funcţionare încă de la pornirea computerului,
prin afişarea unui mesaj în acest sens, de cele mai multe ori acesta fiind: Press DEL to enter Setup. Adică, la pornirea
computerului, se apasă tasta [Del] (Delete) pentru intrarea în meniul BIOS-ului. Pe unele plăci este desemnată altă tastă,
cel mai des întâlnite fiind [F1] sau [F2].
Este recomandabil ca, după fiecare modificare efectuată în BIOS, să se restarteze computerul şi să se verifice
stabilitatea acestuia. Dacă totul este bine, se intră din nou în BIOS şi se efectuează urmatoarea modificare. Se pot face şi
modificări multiple de prima dată, în cazul în care se cunosc foarte bine valorile respective, ştiind sigur ca respectivele
modificări nu atrag dupa ele instabilitatea sistemului. Dar, în cazul unor setări multiple la un eventual overclocking, e
posibil ca sistemul să nu mai pornească, fiind destul de dificil de identificat sursa problemei. De aceea e recomandat ca,
în cazul overclocking-ului, să se efectueze câte o modificare, urmată de verificarea stabilităţii.
Dupa aceasta mica introducere, să incepem descifrarea funcţiilor importante dintr-un BIOS. Am ales pentru
asta o placa destul de des întâlnită în sistemele actuale, chiar daca este mai veche, placa pe care am avut-o şi eu la un
moment dat şi de care am fost foarte mulţumit, respectiv ASUS A7N8X-E Deluxe, socket A, chipset nForce 2 Ultra 400
MCP-T, 3xDDR400, 2xIDE ATA 100, 2xSATA150, IEEE1394 (sau FireWire), 6xUSB, nVidia LAN, Gigabit LAN. Voi folosi denu-
mirile care apar în fiecare meniu, pentru o mai usoara recunoastere a acestora.
Main Options:
Meniul cu optiunile principale se găseşte sub tab-ul Main, în partea de sus a ecranului, primul din stânga. Se-
lectarea fiecărei opţiuni se face cu ajutorul săgeţilor de pe tastatură, efectul fiind iluminarea opţiunii respective (efectul
de highlightning), iar modificarea parametrilor se poate realiza prin apăsarea tastei [Enter] care va deschide un mini-
meniu din care se pot efectua modificările dorite. Dacă nu se vrea nici o modificare în meniul respectiv, se poate ieşi cu
tasta [Esc]. La fel se procedează şi pentru ieşirea dintr-un meniu, dacă nu s-a modificat nimic acolo.
Prima opţiune este setarea datei şi orei, sub care se găsesc datele despre hard-disk-urile şi unităţile optice in-
stalate în sistem. De fiecare dată când sistemul porneşte, va căuta (cu funcţia Auto Detect) noi device-uri ataşate şi va
determina de ce tip sunt acestea. Aceasta rutină dureaza câteva secunde, dar, prin definirea exactă a tipurilor de device-
uri ataşate, sistemul nu va mai căuta la următoarea pornire alte device-uri, ştiind deja ce se găseşte în sistem.
Se repetă această procedura pentru toate drive-urile ataşate iar, în cazul în care nu avem alte drive-uri ataşate
pe celelalte canale IDE, se selecteaza optiunea None. În acest fel sistemul nu va mai iniţializa funcţia Auto Detect la fie-
care pornire, rezultând o secvenţă de pornire (boot) mai scurtă.
Un exemplu ar fi aşa: un hard disk setat ca Master pe Primary IDE Master şi o unitate optică (CD-ROM, CD-RW, DVD-
RW) setată ca Master pe Secondary IDE Master. În acest caz, pe Primary IDE Slave şi Secondary IDE Slave se selectează
opţiunea None.
Advanced Features:
Se selectează tab-ul Advanced din meniul principal. Vor fi vizibile mai multe sub-meniuri, precedate de o
săgeată spre dreapta (►), ceea ce înseamnă că la selectarea lor şi apăsarea tastei [Enter] vor apare alte opţiuni legate de
sub-meniul respectiv. Primul meniu va apprea sub denumirea de Advanced BIOS Features
Aici se pot specifica diferiţi parametri la start, cum ar fi verificarea memoriei sau a unităţii floppy care, dacă se
ştie sigur ca sunt bune, nu e necesar să fie verificate de fiecare dată la pornire. Mai jos se văd setările recomandate pen-
tru acestea:
Mai departe se găsesc diferite setări care se referă la opţiunile de pornire şi de verificare a unor componente,
precum şi activarea memoriei cache a procesorului.
Boot Virus Detection: Enabled. Această opţiune poate fi localizată în secţiunea Standard sau Main la unele BIOS-uri.
Această functie este utilă atunci când se porneşte sistemul de pe o dischetă sau un CD, care pot avea sectorul de boot
Componente
infectat cu un virus.
CPU Level 1 Cache: Enabled. Activează nivelul 1 de cache din procesor, de regulă având valoarea între 64 şi 128
kB.
CPU Level 2 Cache: Enabled. Activează nivelul 2 de cache din procesor, această valoare oscilând, în functie de
procesor, de la 128kB la 1024kB. La procesoarele Athlon XP aceasta valoare este intre 256kB şi 512kB. Nivelul 2 de cache
se regăseste şi în procesoarele Intel, deci aceasta opţiune va fi prezentă şi în BIOS-urile de pe plăcile pentru procesoare
produse de Intel. M-am referit la cache şi nu am zis nimic despre el până acum de aceea voi rezerva câteva rânduri pen-
tru a vă spune ce reprezintă de fapt cache-ul şi mai ales la ce foloşeste.
Cache-ul sau memoria cache este o memorie volatilă de tipul celei RAM care face accesul procesorului la mem-
orie mult mai rapid. Astfel că acesta este pozitionat undeva intre memorie şi procesor iar în cache sunt reţinute cele mai
utilizate intrucţiuni care se executa de către procesor iar rolul cachului este de a mări viteza de accesare pentru că viteza
acestuia este asemănătoare cu cea a procesorului pe când cea a memoriei este mult mai mică.
Quick Power On Self Test: Enabled Se mai gaseşte în unele BIOS-uri şi sub denumirea prescurtată POST, refer-
indu-se la aceeaşi funcţie. Această funcţie execută o scurtă verificare a componentelor hardware, temperaturilor şi,
uneori, a ventilatoarelor din sistem, în special a celui de pe cooler-ul procesorului şi a celor care sunt alimentate din
conectorii de pe placa de bază.
First (Second, Third) Boot Device: aici se poate seta ordinea de boot (de regula de pe un hard disk - HDD0) şi se
poate dezactiva optiunea de pornire de pe celelalte device-uri ataşate, pentru ca sistemul să nu mai piardă timp şi să
caute sectorul de boot pe fiecare.
Boot Other Device: Disabled. Se poate activa doar în cazul în care se doreşte pornirea sistemului de pe alt de-
vice, care nu este listat în acest meniu, cum ar fi de pe reţea, un flash disk sau de pe o placă SCSI pe PCI.
Power Management:
În această secţiune sunt prezente setări referitoare la modul de pornire şi de oprire a sistemului. Dacă setările
nu sunt configurate corect, vor apărea probleme ori la pornire ori la oprire, iar sistemul nu va executa secvenţa de
shutdown corect sau chiar deloc. Din moment ce în versiunile mai noi de Windows este prezent un modul de power
management, probabil că veti dori dezactivarea acestei funcţii. În caz contrar, e posibil să apară conflicte între cele două
module, unul din BIOS, al doilea din Windows, rezultand o functionare defectuoasă a ambelor.
ACPI Suspend to RAM: Advanced Configuration and Power Interface permite sistemului să economisească
energie atunci când se află în Standby, cu condiţia ca toate componentele ataşate la sistem să fie compatibile cu stan-
dardul ACPI. În unele BIOS-uri se găseşte sub denumiri diferite, cum ar fi S3/STR sau S1/POS.
Video Off Method: Poate fi folosit doar daca placa video suporta DPMS (Display Power Management System).
Se poate folosi opţiunea Blank, care doar opreşte afişarea imaginii pe ecran, pentru monitoarele care nu au power
management propriu. Optiunea V/H Sync Blank închide şi cadrul, prin oprirea scanării verticale şi orizontale. Setarea
recomandată pentru monitoare mai noi este DPMS.
HDD Down în Suspend: Aceasta opţiune se referă la situaţia în care hard disk-ul este oprit automat atunci
când sistemul intră în mod Standby sau Hibernate. Uneori, hard disk-ul rămâne alimentat (majoritatea funcţiilor de
power management sunt executate de sistemul de operare şi uneori mai dă rateuri) chiar şi dupa ce sistemul a intrat în
Standby. În acest caz este bine ca această functie să fie activată.
Power (PWR) Button <4 sec: Toate sistemele ATX se vor opri automat dacă butonul de power este menţinut
apăsat mai mult de 4 secunde. Aceasta optiune indică sistemului ce să execute dacă butonul de power este mentinut
apăsat mai putin de 4 secunde. Se poate alege intre Shutdown sau Standby (Suspend).
Power Up On PCI Device: Această setare este utilă pentru pornirea sistemului din retea, pentru utilizare la dis-
tanta. În unele BIOS-uri se întâlneste sub denumirea de Wake on LAN. În completarea acestei funcţii se mai poate întâlni
şi Wake Up On Modem/Ring. Setarea recomandata este Disabled.
Automatic Power Up: Aceasta opţiune poate fi folosită pe post de ceas deşteptător, prin specificarea modului
în care sistemul va porni singur, cu menţiunea Each day. Se foloşeste numai împreună cu opţiunea urmatoare. Setarea
default este Disabled.
Time (hh:mm:ss) of Alarm: Aici se poate seta ora la care sistemul va porni singur. Pentru asta trebuie ca şi
opţiunea anterioară să fie activată.
AC Power Loss Mode: Această opţiune este utilă atunci când sursa de curent se întrerupe şi nu suntem lângă
computer. Astfel, dacă este aleasa valoarea Enabled, la revenirea curentului, sistemul va reporni singur. Setarea default
Componente
(si recomandata) este Disabled.
Componente
Power On by PS/2 Mouse/Keyboard: Aceasta optiune permite pornirea sistemului prin simpla miscare a mouse-
ului sau apăsarea unei taste. Unele plăci de bază activează aceasta funcţie prin schimbarea poziţiei unui jumper din ap-
ropierea porturilor PS/2.
Memoria DRAM(Dynamic Random Access Memory)
Unii includ în termenul de memorie şi orice dispozitiv pentru stocarea datelor, cum sunt discurile, dar ne refer-
im aici numai la memoria RAM sau memoria de sistem, cea care se şterge la oprirea sistemului. Prin memoria de sistem
se înţelege acea componentă care are rolul de a stoca temporar date folosite de computer în timpul funcţionării sale.
Fizic, este vorba de nişte plăcuţe care se montează pe placa de bază, şi ele conţin circuite de memorie. Deoarece me-
moria RAM se montează pe placa de bază, şi există cîteva tipuri distincte de arhitectură a plăcuţelor de memorie, orice
adăugare sau înlocuire de memorie RAM trebuie făcută ţinînd cont de ceea ce poate fi montat pe placa ta de bază.
O placă de bază poate suporta numai un anumit tip (uneori 2 tipuri, dar nu simultan) de plăcuţe de memorie.Orice
program lansat în execuţie manevrează diverse date, şi pe perioada procesării acestora ele sunt stocate în circuitele
de memorie, care sunt foarte rapide în comparaţie cu alte dispozitive de stocare din sistem. Cu cît un sistem are mai
multă memorie RAM, cu atît are mai mult spaţiu temporar de manevrare a datelor, şi poate procesa blocuri mai mari
de date, sau poate lucra simultan cu mai multe programe. Cînd memoria RAM ajunge să se umple, sistemul începe să
funcţioneze mai greu
DRAM are ca principiu constructiv celula de memorie formată dintr-un tranzistor şi un condensator de capaci-
tate mică. Schimbarea stării se face prin încărcarea / descărcarea condensatorului. La fiecare citire a celulei, condensa-
torul se descarcă. Această metodă de citire a memoriei este denumită “citire distructivă”. Din această cauză celula de
memorie trebuie să fie reîncărcată după fiecare citire. O altă problemă, care micşorează performanţele în ansamblu, este
timpul de reîmprospătare al memoriei, care este o procedură obligatorie şi are loc la fiecare 64 ms. Reîmprospatarea
memoriei este o consecinţă a principiului de funcţionare al condensatoriilor. Aceştia colectează electroni care se află
în mişcare la aplicarea unei tensiuni electrice, însă după o anumită perioadă de timp energia înmagazinată scade în
intensitate datorită pierderilor din dielectric. Aceste probleme de ordin tehnic conduc la creşterea timpul de aşteptare
(latency) pentru folosirea memoriei. Datorită răspîndiri vaste a memoriei
de tip DRAM, am să exemplific modul de funcţionare a celulei de memorie în baza acestei tehnologii.
Celula de memorie, este cea mai mică unitate fizică a memoriei. Este compusă din componente electronice
discrete. Principiul de funcţionare este în fapt modificarea stării logice între 0 şi 1 care la nivel fizic, în funcţie de tehno-
logia utilizată, corespunde cu înmagazinarea energiei electrice prin intermediul unui condensator (pentru DRAM), ori
cu reconfigurarea matricei de tranzistori (in cazul SRAM).
Celula de memorie din punct de vedere logic este tratat ca fiind un bit. Cea mai mică unitate logică adresabilă a
memoriei este formată din opt biţi şi ia denumirea byte. Acesta oferă posibilitatea obţineri a 256 combinaţii (caractere).
Prin gruparea a opt bytes se obţine un cuvînt (word). Constructiv, din motive ce ţin de design, celulele de memorie sînt
organizate sub forma unor matrici.
Pentru identificarea şi accesarea celulelor de memorie, acestea dispun de o adresa unica pentru fiecare celulă
în parte. Identificarea celulei de memorie se face prin transmiterea adresei acesteia prin BUS-ul de adrese către de-
codorul de adrese (format din decodoare pentru linie şi coloană), acesta identifică celula de memorie care corespunde
adresei primite şi transmite conţinutul acesteia către interfaţa de date iar aceasta mai departe, către BUS-ul de date.
Magistrala pentru adrese (BUS adrese) este conexiunea între chipset-ul plăcii de bază şi memorie, aceasta
este puntea de legatură prin care adresele sunt transmise către decodor.Decodorul de adrese este format din de-
codorul de linie şi cel de coloană, acesta recepţionează adresa celulei de memorie pe care o împarte în două, prima
parte fiind transmisă către decodorul de linie iar a doua către cel de coloană, astfel se identifică celula de memorie
corespunzătoare. Matricea de memorie este structura prin care celulele de memorie sunt ordonate pe linii şi coloane.
Interfaţa pentru date conţine un amplificator de semnal, acesta recepţionează informaţiile stocate în celulele de memo-
rie, amplifică semnalul, reîncarcă memoria şi transmite informaţia prin BUS-ul de date către chipset (în cazul în care
informaţia este citită din memorie). Pentru scriere procedeul se inversează. Magistrala pentru date (BUS date) este
conexiunea între chipset-ul plăci de bază şi memorie, aceasta oferă posibilitatea transmiterii informaţiilor ce trebui-
esc prelucrate de către procesor ori stocate în memorie. În general celulele de memorie nu pot fi accesate individual,
din acest motiv, constructiv matricea de memorie este încapsulată într-un chip. Chip-urile de memorie sunt asamb-
late pe un modul de memorie (circuit imprimat) în numar de opt. Acestea sunt conectate la magistrala de adrese şi
la cea pentru date. Astfel se obţine o celula de memorie virtuală, formata din 8 biţi (1 byte). Modulele de memorie
la rîndul lor sunt organizate în bancuri de memorie, acestea sunt conectate între ele în acelaşi mod ca şi chip-urile.
Intr-o foarte scurtă perioadă de timp memoriile ram au evoluat foarte mult iar plăcuţele de ram în acest mo-
ment ajung şi la o capacitate de pana la 4Gb. Daca inainte pe un sistem se afla 1Gb RAM acel sistem era considerat
foarte bun insa acum 1Gb RAM este o memorie medie spre mica. Pe sistemele desktop se află cel mai des memorii
tip DDRAM care cu toate ca tehnologia lor implica o viteza mai mică şi pretul lor este mult mai mic în comparatie cu
cel al memoriilor SDRAM(Synchroneous Dynamic Random Acces Memory).Memoriile RAM pentru laptop-uri diferă de
cele pentru desktop acestea având nevoie de o tehnologie diferită pentru a avea dimensiuni mici, acestea numindu-se
SODIMM(Small Outline Dual In-line Memory Modul).Un sistem cu performanţe medii are astăzi 512 MB de memorie
Componente
RAM sau chiar 1Gb RAM având în vedere preţurile scăzute ale plăcuţelor de memorie. În lipsa memoriei RAM, sau dacă
memoria RAM este defectă, sistemul poate refuza să pornească, deci şi memoria este o componentă vitală a computeru-
lui. Cele mai importante firme producătoare de memorii sunt Kingmax, Kingston, PQI-Sincron,Corsair şi lista ar putea
continua. Aceste firme îşi dispută continuu supremaţia în domeniul memoriilor astfel consumatorul are de câstigat
folosind produse performante la preţuri rezonabile.
Hard-discul
Hard disk-ul este una dintre componentele cele mai importante ale unui
calculator. De capacitatea lui depinde cantitatea de informaţie pe care o poţi păstra
la un moment dat, dar şi viteza acestuia este un factor care are importanţă foarte
mare.
Hard discurile variază de la cele de capacitate mare pentru servere până
la micile microdrive-uri IBM care sunt de dimensiunea unei cărţi de credit.Discul
dur(hard discul) este un dispozitiv non-volatil pentru stocarea datelor. Stocarea se
face pe o suprafaţă magnetică dispusă sub forma unor platane.
În general sunt utilizate ca suport de stocare extern principal pentru cal-
culatoare personale, dar şi pentru anumite aparate electronice (DVDPlayere, MP3 /
MP4playere, telefoane mobile,camere video.)
Dacă la începuturi capacitatea unui hard disc nu depăşea 20Mb, astăzi, un
hard disc obişnuit poate depăşi 2 TerraB(1 TerraB=1000Gb)
Cele mai uzuale hard discuri de pe piaţă au viteze 5400 rpm sau 7200 rpm (rotatii pe minut)dar sunt şi modele
care au viteze de 10.000 sau 15.000 rpm.
Dintre caracteristicile principale pe care le are HDD-ul cea mai importantă este viteza de rotatie(RPM).Viteza
de rotaţie este foarte importantă pentru ca de ea depinde viteza de acces la datele de pe platane şi tot de ea depinde şi
rata de transfer a informaţiei.Aşa dar cu cât viteza de rotaţie este mai mare cu atât capul de citire/scriere se deplasează
mai repede şi mult mai multe date ajung să fie citite/scrise.Să nu uităm,să tinem cont de faptul că viteza de rotaţie a
platanelor este constantă.
Viteza de rotaţie, care a fost mentinuta o vreme la hard-urile EIDE mai vechi,era pana la 5400 RPM iar a hard-
urilor SCSI era de 7200 RPM. În timp aceasta viteză a tot crescut, atingând acum limitele de 7200RPM.(pentru HDD-urile
IDE) şi până la 15000 RPM(pentru cele SCSI).
In descrierea făcuta la viteza de rotaţie am introdus noţiunea de platane aşa că voi prezenta în rândurile urma-
toare ce este acela un platan.
Denumirea „hard-disk”(disc rigid) arată de fapt proprietatea fizică a discurilor din interiorul carcasei. Aceste dis-
curi se numesc platane şi sunt compuse dintr-un substrat şi un mediu magnetic. Substratul sau materialul de bază din
care este făcut platanul trebuie, prin natura lui să fie un material non-magnetic capabil să fie prelucrat în forme foarte
subţiri (grosimea acestor platane este de ordinul milimetrilor sau chiar mai mici).
Astfel, materialele alese pentru realizarea platanelor sunt aluminiul sau o mixtură intre sticlă şi un material
ceramic .
Pentru a permite stocarea datelor, ambele părti ale platanului sunt acoperite cu un strat foarte subţire de
material cu proprietăţi magnetice foarte bune (o pelicula de oxid magnetic) sau, mai recent, cu un strat metalizat foarte
subtire. Platanul-este de fapt suportul magnetic pe care se stochează datele. Dimensiunile(diametrul) acestuia pot fi de
3.5” sau 5.25”, cele mai intâlnite fiind de 3.5”. Materialul de bază din care sunt făcute aceste platane, este sticlă deoarece
este foarte maleabilă uşor de finisat la dimensiuni mici şi rezistentă (in ciuda dimensiunilor extrem de mici) la forţele
fizice care acţionează asupra sa în momentul functionării.
În acest moment cea mai importantă caracteristică la un hard-disc o reprezintă interfaţa(modul de conectare)
intrucât în funcţie de tipul de placă de bază şi ce interfeţe suportă aceasta putem alege hardul. Cel mai folosit tip de
interfaţă la hard în acest moment este SATA(Serial Advanced Technology Attachment sau Serial-ATA) intrucât rata de
transfer la acest tip de conectare este mai mare decat la vechea interfaţă ATA(Advanced Technology Attachment) care
era interfaţă paralelă pe când aceastăă interfaţă S-ATA este interfaţă serial. Una din interfeţele foarte eficiente din punct
de vedere al ratei de transfer este SCSI(Small Computer System Interface) insă costurile sunt prea ridicate pentru a
putea fi folosită de către oricine de aceea se optează în cele mai multe cazuri pentru interfaţă S-ATA sau ATA cu toate
ca interfaţa ATA incepe să nu mai fie inclusă în plăcile de bază din cauza tehnologiei S-ATA care este mai performantă şi
pretul este acelaşi.
In cazul hardurilor lupta pentru supremaţie în cazul firmelor producătoare este foarte strânsă intrucât sunt
câteva firme care de la bun început au făcut hard-uri de calitate care evident avantajeaza clientul.Câteva firme cum ar fi
Western Digital, Maxtor, Samsung, Seagate şi numele ar putea continua.
Componente
Componente
Placa video:
Plăcile video sunt dispozitive ce fac legătura între procesor, sistem şi
monitor. Ea este înzestrată cu microprocesor propriu numit accelerator grafic şi
cu memorie proprie numită memorie video. Au rolul de a afişa pe monitor datele
procesate de CPU (de fapt rezultatul acestor procesări). Se conectează pe placa de
bază printr-un slot ISA, PCI sau AGP.Imaginea care apare pe monitor este formata
dintr-o serie de suprafeţe dreptunghiulare numite pixeli . Fiecare pixel reprezintă
o anumită culoare şi este atât de mic încât nu poate fi distins . Numărul de pixeli
care se afisează pe ecran se numeşte rezoluţie . Aceasta împreună cu monitorul
face parte din ansamblul video al echipamentului de calcul.
Placa de sunet :
Placa de sunet este fie de sine stătătoare (separată - “standalone”), fie cel
mai frecvent este inclusa (integrata) în placa de bază. Plăcile de sunet separate
sînt de obicei “interne”, adică se montează într-un slot PCI de pe placa de bază,
însă există şi plăci “externe” care se conectează la portul USB.
Componenta principală a unei plăci de sunet separate este procesorul
audio (numit DSP - “digital signal processor”) şi cu cît acesta este mai puternic cu
atît placa va fi mai performantă. În cazul PS integrate procesorul central (CPU) al
calculatorului îndeplineşte de obicei şi funcţia de DSP şi de aceea performanţa
generală a sistemului scade într-o mai mică sau mai mare măsură atunci cînd pro-
cesorul central este suprasolicitat, de exemplu în cazul jocurilor.
Componente
Componente
Plăcile de sunet integrate presupun de obicei generarea sunetului prin conlucrarea între procesorul central,
controlerul audio din cipsetul SouthBridge de pe MB şi codecul (codor/decodor - “coder/decoder”) aflat sub forma unui
mic cip pe MB. Codecul este conceput pe baza standardului AC’97 pus la punct de compania Intel şi este produs de mai
multe companii. Cel mai utilizat codec este cel produs de Realtek şi se găseşte în mai multe versiuni şi anume ALC650,
ALC655 şi ALC658, ultima variantă fiind cea mai bună. Alţi producători sînt VIA (codecul VT1616) şi Analog Devices (co-
decul AD1985). Compania Intel a introdus în anul 2004 standardul “Intel High Definition Audio”, menit să înlocuiască
standardul AC’97. Noul standard permite obţinerea unui sunet de calitate mai buna şi aduce o serie de îmbunătăţiri
tehnologice, printre care tehnologia multi-flux (“multi-stream”) care face posibilă prelucrarea simultană a sunetului pro-
venit de la mai multe dispozitive sau aplicaţii prin alocarea de canale separate. Plăcile de sunet integrate urmeaza însă
tendinţa generală a componentelor de calculator în sensul creşterii performanţei şi de aceea tot mai multe soluţii inte-
grate apărute recent includ un procesor audio dedicat (NVIDIA APU / Soundstorm sau VIA Envy24PT) care preia o parte
din munca procesorului central şi în plus ofera o calitate mai bună a sunetului.
Plăcile de sunet separate sînt clasificate în funcţie de calitatea sunetului generat şi de comportamentul în jocuri
în : plăci cu performanţă de vîrf (profesionale), plăci cu performanţă medie (semiprofesionale) şi plăci cu performanţă
obisnuită. Plăcile semiprofesionale sînt construite în jurul unor procesoare audio cum sînt EMU10K2, Cirrus Logic CS6424
sau VIA Envy24HT, primul procesor fiind prezent în plăcile produse de compania Creative, iar ultimele două procesoare
găsindu-se în ofertele a diversi producatori de PS. Plăcile cu performanţă obisnuita sînt de obicei construite în jurul
procesoarelor audio produse de compania C-Media (de ex. CMI 8738), însă aceste plăci se bazeaza în principal pe pro-
cesorul central pentru generarea sunetului şi mai puţin pe DSP-ul integrat, deci cumpărarea lor se impune doar dacă nu
avem o PS inclusă pe placa de bază sau aceasta s-a defectat.
Plăcile de sunet integrate sînt clasificate în funcţie de calitatea sunetului generat şi de comportamentul în jocuri
în : plăci cu performanţă medie (semiprofesionale) şi plăci cu performanţă obisnuita. Plăcile integrate cu performanţe
mai bune sînt bineinteles cele care dispun de un procesor audio dedicat, însă chiar şi soluţiile care nu includ un ast-
fel de procesor sînt satisfăcătoare, dată fiind puterea procesoarelor centrale care este suficientă în marea majoritate a
situaţiilor, ea nefiind folosită la maxim decît în anumite cazuri (de ex. jocuri foarte solicitante pentru CPU).
Dacă folosim calculatorul pentru aplicaţii multimedia obişnuite (ascultarea de muzică în format MP3 şi vizion-
are de filme) şi pentru jocuri, nu este nevoie să mai cumpărăm o placă de sunet separată, cea inclusă face faţă cu succes
unor astfel de sarcini în conditiile în care avem un CPU puternic (cu frecvenţa de peste 1 GHz). Putem chiar să folosim la
nivel de amator programele de creare de muzica şi de editare audio (mixare).
Cei care sînt mai pretenţioşi în privinţa calităţii sunetului sau doresc să se ocupe de prelucrare audio la nivel
semi-profesionist sau profesionist au la dispoziţie o gamă larga de plăci de sunet al căror preţ variază de la cîteva zeci la
cîteva sute de EUR. Cei mai cunoscuti producători de astfel de plăci sînt Creative, M-Audio, Philips, Terratec, Hercules şi
Yamaha.
Placa de retea:
Reprezintă interfaţa fizică intre calculator şi mediul de transmitere sau in-
ternetul.Rolul acesteia este de a pregăti datele de a fi transmise prin cablul de reţea
de a transmite date altui calculator, de a controla fluxul de date între cablu de retea
şi calculator şi de a face legatura cu mediul de date aflat în afara calculatorului.Placa
de reţea are o singura ieşire care a fost standardizată numită iesire RJ-45 şi este
compatibilă cu mufele care se leagă pe cablul de reţea.
Unitatea de discheta sau Floppy-disk:
Serveşte la citirea/scrierea datelor pe discuri de capacităţi mai mici numite
şi diskete utile, mai rar pentru păstrarea informaţiei sau pentru salvarea datelor im-
Componente
Componente
portante. Unitatea de discheta (“floppy drive”) şi-a pierdut din importanţă în ultimii
ani o dată cu apariţia unităţilor CD-RW şi mai nou a minihardiscurilor (“pocky-drive”).
Ea rămâne încă esenţială pentru orice calculator pentru că unitatea este uşor de uti-
lizat iar dischetele sînt ieftine.
Discheta (“floppy disk”) are o capacitate de stocare redusă (1,44 MB) dar
reprezintă un mijloc bun de transfer de date între calculatoare dacă este vorba de
fişiere de dimensiuni mici (de ex. fişiere de tip text).
Un argument important în favoarea dotării calculatorului cu o unitate de dischetă este faptul că o dischetă de
start (“startup disk”) pe care am instalat anumite fişiere ale sistemului de operare poate fi folosită pentru pornirea calcu-
latorului în cazul în care întâmpinăm probleme la pornirea acestuia folosind sistemul de operare instalat pe hardisc. De
asemenea multe programe de tip antivirus folosesc dischete (“rescue disks”) pentru a restaura sistemul de operare după
infecţia cu un virus.
Cand a aparut celebrul sistem de operare windows 95 acesta putea fi instalat de pe o discketa, deci cu toate
că de ceva timp dischetele nu prea mai au loc pe birou langă un calculator acestea au avut un rol important în istoria
calculatoarelor. Acum discketele mai sunt folosite de diverse companii pentru a trimite unele acte către unele instituţii
ale statului (cum ar fi CAS-ul). Tehnologia nouă de astăzi permite stocarea unei mare capacităti de informaţie pe diverse
echipamente portabile acest lucru determinând incet dar sigur „demodarea” unitătilor de discketa.
Unitatatea optica CD/Rw,Dvd/Rw:
Unitatea CD-ROM este o componentă esentiala a oricărui calculator pentru
că ea permite instalarea programelor (începând cu sistemul de operare) pe care le
folosim. De asemenea, multe jocuri necesită pentru rulare prezenţa unui CD, de pe
care să se încarce anumite date în timpul desfăsurarii acţiunii.
Unitatea CD-ROM citeste CD-urile cu date sau CD-urile audio cu ajutorul
unei raze laser, însă nu poate scrie date pe CD-uri. Unităţile CD-ROM sînt caracter-
izate de viteza maxima de rotaţie a CD-urilor (care este proporţională cu viteza de
citire a datelor), care este în general de 52X (de 52 de ori mai mare decit viteza
primei unitati CD-ROM fabricate). Există şi unităţi cu viteza mai mare dar se pare că
acestea sint prea zgomotoase în timpul funcţionării la viteză maximă, de aceea ele
nu sint foarte răspândite.
Unitatea CD-ROM este componenta cea mai putin fiabila a unui calculator, probabil din cauza componen-
telor mecanice (motorul care învârteşte CD-ul sau cel care mişca sertarul în care se pune CD-ul ) şi a materialelor de
construcţie relativ fragile. O folosire intensivă a unei unităţi CD-ROM face ca performanţa acesteia să scadă în timp,
uneori unitatea trebuind înlocuită după un an sau doi.
Unitatea DVD-ROM poate citi datele inscripţionate atât pe DVD-uri cât şi pe CD-uri, dar nu poate scrie pe aceste
medii. Putem alege să cumpărăm o astfel de unitate dacă vizionăm frecvent filme de pe DVD-uri sau în perspectiva
situaţiei în care tot mai multi producători de jocuri vor alege să distribuie jocurile pe un singur DVD în loc de mai multe
CD-uri.
Unităţile sunt caracterizate de viteza maximă de rotaţie a DVD-urilor şi a CD-urilor (care este proporţionala cu
viteza de citire a datelor), scrisă de obicei sub forma 16X/48X, ceea ce înseamnă că DVD-urile sînt citite cu viteza 16X, iar
CD-urile cu viteza 48X.
Unitatea CD-RW
Dacă dorim să ne creăm propriile CD-uri, de exemplu pentru a face copii de siguranţă cu datele de pe calcula-
torul nostru, va trebui să cumpărăm o unitate CD-RW. Aceasta are capacitatea de a “scrie” pe CD-uri cu ajutorul unei raze
laser (se spune că CD-urile sînt “arse”), alături bineînţeles de capacitatea de a citi CD-uri. Există două tipuri de CD-uri pe
care putem scrie şi anume CD-uri pe care putem scrie doar o singura dată (CD-uri inscriptibile - CD Recordable - CD-R) şi
CD-uri pe care putem scrie de mai multe ori (CD-uri reinscriptibile - CD Rewritable - CD-RW). Scrierea unui CD durează
de obicei cîteva minute. Unităţile CD-RW se deosebesc după viteza de scriere/rescriere a CD-urilor. O unitate 52X / 32X
/ 52X scrie CD-uri inscriptibile cu viteza 52X, scrie CD-uri reinscriptibile cu viteza 32X şi citeste CD-uri cu viteza 52X.
Preţul unei unităţi CD-RW este cu puţin mai ridicată decât cea a unui CD-ROM dar este o investiţie foarte bună pentru
că ne permite să stocăm în siguranţă pe CD-uri datele importante de pe calculatorul nostru. De asemenea ea ne permite
să transportăm cantităţi mari de date (un CD are 650, 700 sau 800 MB) între două calculatoare (de ex. cel de acasă şi cel
de la servici).
Unitatea combo CD-RW / DVD-ROM
Componente
Componente
Unitatea combo îşi derivă numele de la faptul că ea combină funcţionalitatea unei unităţi CD-RW şi a uneia DVD-ROM,
deci ea poate să citească atît DVD-uri cît şi CD-uri şi de asemenea poate să scrie CD-uri. Numele unei astfel de unitati
include vitezele de citire şi de scriere, fiind de obicei de forma 52X/32X/52X/16X, ceea ce inseamna că ea scrie CD-uri
inscriptibile (CD-R) cu viteza 52X, scrie CD-uri reinscriptibile (CD-RW) cu viteza 32X, citeşte CD-uri cu viteza 52X şi citeste
DVD-uri cu viteza 16X.
Unitatea DVD-RW este cea mai complexă unitate optică în sensul că ea are capacitatea de a citi şi de a scrie
DVD-uri şi CD-uri. Cumpărarea unei astfel de unităti este indicată dacă avem nevoie să stocăm cantităţi importante de
date şi nu dorim să folosim CD-uri inscriptibile pentru că ar trebui să folosim un număr mare dintre acestea (un DVD are
o capacitate de stocare mult mai mare decît un CD).
Există două tipuri de DVD-uri pe care putem scrie şi anume DVD-uri pe care putem scrie doar o singura dată (DVD-uri
inscriptibile - DVD Recordable - DVDąR) şi DVD-uri pe care putem scrie de mai multe ori (DVD-uri reinscriptibile - DVD
Rewritable - DVDąRW). Spre deosebire de situatia mediilor CD inscriptibile (CD-R şi CD-RW) unde avem de-a face cu
un standard de inscripţionare la care au aderat toti producatorii, în cazul mediilor DVD inscriptibile avem de-a face cu
trei standarde, denumite DVD-RW, DVD+RW şi DVD-RAM, dintre care primele două sînt cel mai folosite. Din această
cauza mediile DVD inscriptibile au denumiri în funcţie de standardul conform căruia au fost produse şi anume mediile
inscriptibile o singura dată (“recordable”) sînt numite DVD-R sau DVD+R, iar mediile inscriptibile de mai multe ori (“re-
writable”) sînt numite DVD-RW sau DVD+RW.
Foarte multe firme produc asemenea unităţi optice însă cele mai remarcate şi cele mai fiabile unităţi sunt pro-
duse de Teac, Phillips, Sony, Lg şi lista ar putea continua.
Componente
În mod teoretic toate carcasele (indiferent de producător şi de costul lor) ar trebui să poată să asigure trecerea
Componente
prin ele a unui flux de aer care să contribuie la răcirea componentelor. Aceasta sarcină importantă este însă îndeplinită
de unele carcase mai bine decât de altele. Fluxul de aer trebuie să intre prin partea de jos a măştii frontale a carcasei şi
să iasă prin partea din spate a sursei de alimentare, avind deci o traiectorie diagonala, răcind mai întîi hardiscul şi apoi
componentele montate pe placa de bază. Majoritatea carcaselor au la partea inferioară a panoului frontal nişte orificii
(de obicei sub forma de fante) prin care poate pătrunde aerul.
Sursa de alimentare:
Sursa de alimentare (SA) este una din componentele cele mai importante
ale unui calculator, de buna funcţionare a ei depinzând performanţa şi stabilitatea
acestuia. Pentru a întelege mai bine rolul ei putem să apelăm la o comparaţie între
calculator şi corpul uman. Aşa cum putem deduce şi din numele ei, este corespon-
dentul tractului digestiv din corpul uman. În cazul omului viaţa presupune un aport
de energie prin intermediul alimentelor, care sunt prelucrate de-a lungul tractului
digestiv (de la gura la intestin) şi transformate în substanţe ce sunt absorbite, ur-
mînd a fi transportate prin sînge la nivelul organelor care au nevoie de ele. În cazul
calculatorului, să preia curent electric alternativ (energie electrica) cu tensiunea de
220 V din priza de perete şi îl transformă în curent continuu de voltaje mai mici (3,3
V ; 5V ; 12 V) pe care îl dirijează prin cabluri speciale către componentele care au
nevoie de el pentru a funcţiona.
Sursa de alimentare nu este o componentă complexă, ea neincluzând tehnologii avansate. La interiorul sursei
se găseste o placă cu circuite pe care sunt lipite piese obişnuite (condensatori, tranzistori, diode, rezistenţe, bobine) şi
unul sau mai multe transformatoare. Tot la interior se găsesc şi două radiatoare (plăci de metal) aşezate vertical, care au
rolul de a răci piesele cu activitate susţinută (tranzistori şi diode) care sint fixate pe ele. Din sursa pleacă un mănunchi
de cabluri care vor fi conectate la componentele care necesită alimentare cu energie electrică. Cutia metalică în care se
găseste sursa este dotată cu fante pentru admisia de aer din carcasa calculatorului, iar la partea din spate a carcasei se
gaseste un ventilator care elimină aerul cald la exterior. Fluxul de aer care este “tras” din carcasă şi apoi eliminat în exte-
riorul sursei serveşte la răcirea componentelor acesteia. Sursele mai scumpe au un al doilea ventilator aşezat pe partea
inferioara a sursei, care “trage” aer din carcasa pentru crearea unui flux de aer mai important.
Funcţionarea optimă a calculatorului presupune alimentarea permanentă cu curent electric a diverselor sale
componente. Fiecare componentă are nevoie de un anumit tip de curent continuu, adică un curent cu o anumită tensi-
une şi o anumită intensitate. Sursa de alimentare preia curentul alternativ şi după ce îl transformă în curent continuu îl
canalizează pe câteva tronsoane (“rails” - şine), fiecare tronson având o anumită tensiune (+3,3V ; +5V ; +12V ; -12V, -5V,
+5VSB). Acest proces seamănă (la modul simbolic, bineînţeles) cu împărţirea unui fluviu în mai multe canale la vărsarea
în mare cu formarea unei delte. Pentru calculatoarele moderne sunt importante doar primele trei tronsoane, cele de
-12V şi -5V fiind incluse pentru compatibilitatea cu piesele foarte vechi (cum sunt cele conectate prin sloturi ISA), iar
ultimul fiind folosit pentru circuitul de stand-by, de unde şi numele lui.
Tronsoanele de +3,3V şi +5V sunt folosite în general pentru alimentarea componentelor electronice (cipsetul
plăcii de bază, memoria RAM, placa video, placa de sunet, etc.) şi a unor periferice (maus, tastatură, dispozitive conec-
tate prin portul USB, etc.). Tronsonul de +12V este folosit pentru alimentarea motoarelor hardiscurilor şi unităţilor op-
tice, dar şi pentru motoarele ventilatoarelor. O particularitate interesantă este că şi procesoarele moderne produse de
AMD (Athlon, Sempron, Duron) sau Intel (Pentium 4, Celeron) functioneaza tot pe baza curentului furnizat de tronsonul
de 12V.
Caracteristicile tehnice ale unei SA sunt de obicei scrise pe o etichetă lipită de cutia sursei. Să luăm ca exemplu
o sursa obişnuită (“no-name”) model LC-B350 ATX. Ea are scris pe cutia metalică următorul text : “Total Output is 350
W Max”, care ne arată puterea maximală a sursei. Însă deşi puterea totală a unei SA este importantă, la fel de impor-
tante sunt şi puterile oferite pentru fiecare tronson în parte. Puterea unui tronson se obţine prin înmulţirea tensiunii
tronsonului cu intensitatea curentului furnizat de acel tronson. Pe eticheta de pe sursă sunt prezente şi datele despre
intensitatea curentului care circula prin fiecare tronson. Astfel, în cazul sursei din exemplul nostru avem specificate
următoarele valori : 28A pentru tronsonul de 3,3V ; 35A pentru tronsonul de 5V ; 16A pentru tronsonul de 12V. Deci
tronsonul de 12V (cel mai important) ofera o putere electrică de 192W (12V x 16A), care este o valoare bună, suficientă
pentru calculatoarele celor mai multi utilizatori. Sursele de alimentare cu valori ale intensităţii mai mici de 16A pe tron-
sonul de 12V nu sunt indicate pentru calculatoarele moderne, dacă se doreşte o funcţionare adecvată a acestora.
Este recomandată cumpărarea unei carcase miditurn (“miditower”) care să conţină o sursă de alimentare în
format ATX, avînd o putere de cel puţin 350 W şi o intensitate a curentului de cel puţin 16A pe tronsonul de 12V. Dacă
intenţionăm să folosim un procesor Pentium 4 este bine să ne asigurăm că sursa are şi conectorul auxiliar necesar pen-
Componente
tru alimentarea acestor procesoare (cele mai multe surse, ieftine sau scumpe, îl au). Cei care au de gând să adauge multe
Componente
componente la calculator (de ex. mai multe hardiscuri, mai multe componente conectate prin USB, etc.) trebuie să îşi
cumpere o sursă cu o putere mai mare de 400W, pentru a fi siguri că sursa va face faţă solicitărilor. O sursă de 450W este
recomandată pentru utilizatorii care doresc să-şi cumpere plăci video foarte performante. Acest lucru nu înseamnă că
dacă ne cumpărăm o sursa de 600 W ea va consuma 600 W în fiecare oră de funcţionare a calculatorului. O astfel de sursa
nu consumă decît necesarul de curent pentru piesele instalate aflate în funcţiune. Dacă piesele instalate nu consumă
decît 375 W pe ora, acesta va fi şi consumul de electricitate pe care îl vom plăti. De aceea nu ezitaţi să cumpăraţi surse
de putere mai mare doar prin simplul motiv ca dumneavoastra ştiţi că ele consumă cât scrie pe ele. Este mult mai bine
să ai o sursă de 500W care să îţi consume 350W decât să ai o sursă de 400W şi să ai componente care necesită mai mult
de 400 că atunci vei avea probleme şi rişti să strici vreo componentă.
Ventilatorul asigură transferul aerului încălzit care se află în apropierea suprafeţei radiatorului, permiţînd astfel
schimbul mai eficient de căldură între radiator şi mediul înconjurător. Acest tip de răcire se numeste răcire activă. Ven-
tilatorul este de obicei acoperit cu un mic grilaj metalic al cărui rol este de a împiedica contactul dintre palele ventilato-
rului şi cablurile care traversează spaţiul interior al carcasei calculatorului.
Există multe tipuri de răcitoare însă este recomandată cumpărarea unuia care să fie eficient şi în acelaşi timp
care să nu aibă un ventilator foarte zgomotos. Un astfel de răcitor costă de obicei între 2 şi 10 EUR dar există bineînţeles
şi variante mai bune dar în acelaşi timp mai scumpe. La cumpărarea răcitorului trebuie să ţinem cont de faptul că
răcitoarele pentru procesoare Pentium sau Celeron sînt diferite (din punct de vedere al dispozitivului de montare)
de cele pentru procesoare AthlonXP sau Duron şi de asemenea diferite de cele pentru procesoarele Athlon 64. Este
recomandată cumpărarea unui răcitor care are o pastilă de cupru în locul în care radiatorul vine în contact cu proceso-
rul
Periferice
Monitorul:
Monitoarele se deosebesc după tipul de afişare a imaginilor în monitoare cu tub catodic şi monitoare cu afişare
prin cristale lichide. Dimensiunea diagonalei ecranului este măsurată în inci (15 inci, 17 inci, 19 inci, etc.).
CRT
Monitoarele cu tub catodic (Cathode Ray Tube - CRT) au drept componentă principală un tub de sticlă (vidat de
aer) de formă piramidală, unde baza piramidei este reprezentata de ecranul monitorului. În virful “piramidei” (la interior)
se află un dispozitiv numit tun de electroni care emite permanent un fascicul de electroni. Acest fascicul este dirijat şi fo-
calizat de un dispozitiv special şi el ajunge în final într-o portiune a suprafaţei interne a bazei “piramidei” interacţionând
cu un strat de fosfor care va emite lumina. Cu ajutorul acestei lumini (care poate avea diferite intensitati) se formeaza
imaginea pe care o vedem noi pe ecran. Fasciculul de electroni trebuie să se miste în permanenta pe suprafaţa de fosfor
pentru că ecranul să îşi pastreze luminozitatea. Din această cauză se spune că fasciculul de electroni baleiază (“mătură”)
ecranul şi în consecinţă imaginea de pe ecran se “reîmprospăteaza” periodic
` LCD
Monitoarele cu afişaj prin cristale lichide (Liquid Crystal Display - LCD) folosesc interacţiunea dintre curentul
electric şi moleculele de cristale lichide pentru a produce imaginea. Aceste monitoare au însă dezavantajul că uneori
reimprospătarea imaginii are o latenta sesizabila şi de aceea nu sînt recomandate de obicei pentru jocurile pe calculator.
Componente
Periferice
Monitoarele LCD au cîteva avantaje faţă de cele CRT şi anume : calitatea imaginii este mult mai bună decît cea furnizata
de monitoarele CRT, sînt extrem de subţiri (plate) fiind ideale pentru birourile companiilor şi au un consum de energie
extrem de redus (ca urmare nici nu degaja caldura). Ele au însă şi dezavantaje cum este faptul că imaginea nu mai este
vizibila dacă ne deplasăm în lateral cu un anumit unghi faţă de centrul ecranului. De asemenea monitoarele LCD sunt
mai fragile decît monitoarele CRT. Marele lor dezavantaj este însă preţul, ele fiind de obicei de cel puţin două ori mai
scumpe decît monitoarele CRT.
Componente
să aibă de suferit. În concluzie, dacă folosim calculatorul şi pentru jocuri trebuie să luăm un monitor LCD cu timpul de
Periferice
răspuns de 16 ms sau mai puţin, iar dacă folosim calculatorul exclusiv pentru aplicaţii obişnuite putem lua un monitor
cu timpul de răspuns de 25 ms, 30 ms, 35 ms, etc. În mod evident, cu cât timpul de răspuns este mai scăzut cu atât moni-
torul este mai scump.
Una din problemele relativ frecvente în cazul monitoarelor LCD sunt aşa-numiţii “pixeli morti” (“dead pixels”)
care desemnează pixelii nefuncţionali de pe ecran. Pixelii morţi sunt nişte zone punctiforme de pe ecran care nu mai
răspund la acţiunea curentului electric, ele având aceeaşi culoare (de ex. roşiatică) tot timpul, ceea ce face ca aceste
zone să nu poată participa la formarea imaginii comandate de placa video. Un anumit număr de pixeli morţi poate fi tol-
erat, mai ales dacă ei se găsesc la periferia ecranului şi nu sunt situaţi unul lângă altul. Prezenţa de pixeli morţi în număr
mare sau pozitionati în centrul ecranului este unul din motivele care îl îndreptăţesc pe cumpărător să ceară schimbarea
monitorului. Producătorii de ecrane LCD fac tot posibilul ca monitoarele noi să nu aibă astfel de pixeli morţi, iar numărul
celor care apar în perioada de garanţie să fie cât mai mic. Producătorii specifică de obicei numărul de pixeli morţi şi
localizarea acestora pentru care un cumpărător poate să ceară înlocuirea monitorului în perioada de garanţie.
Atunci când dorim să cumpărăm un monitor LCD trebuie neapărat să ne decidem doar dupa ce am văzut mod-
elul respectiv în stare de funcţionare şi asta pentru ca să fim siguri ca afişarea culorilor ca şi alţi parametrii ai imaginii
(luminozitate, contrast) sunt în concordanţa cu aşteptările noastre. Eventual înainte de a lua decizia finala putem să
cerem să fie afişata pe ecran o succesiune de imagini (unele viu colorate, altele în tonuri alb-negru) pe care le-am adus
pe o discheta sau un CD. În ceea ce priveşte timpul de răspuns putem să luăm de bune specificaţiile producătorului, dar
daca dorim să fim siguri că monitorul va afişa corespunzător jocurile nostre preferate va trebui să-l rugăm pe vânzător
să instaleze unul din aceste jocuri şi să observăm singuri dacă specificaţiile tehnice sint corecte.
Atunci când cumpărăm un monitor LCD mai trebuie să luăm în calcul şi alte aspecte cum sunt : posibilitatea
de rotire, înclinare sau inălţare a ecranului ; mărimea unghiului de vizibilitate în plan orizontal şi vertical ; ergonomia
(poziţionarea butoanelor de reglaj a imaginii, etc.) ; existenţa unui fin strat protector din sticla peste ecranul propriu-
zis ; tipul de conectori pentru placa video (recomandat să aibă atit conector D-Sub cât şi DVI) ; soliditatea construcţiei
ansamblului format din monitor şi sistemul de sprijin.
În ultima perioadă se pune foarte mare accent pe timpul de răspuns al unui monitor pentru că este un factor
foarte important în sănătatea ochilor noştrii. De aceea şi în preţul monitoarelor se reflectă acest timp de raspuns dar
mai ales pretul este influentat de marimea monitorului(15’’,17’’ 20’’ etc.). Cele mai performante monitoare sunt cele pro-
duse de catre Samsung, Philips, Benq, LG şi lista poate continua.
Joysticul (“joystick”) este un dispozitiv folosit în jocuri (în special în simulatoarele de zbor). Este recomandată
cumpărarea unui joystick digital cu throttle (manetă de gaze), twist handle (mâner rotativ), POV Hat (buton de schim-
bare rapidă a unghiului de vizualizare) şi cu cel puţin 4 butoane programabile. Joystickul trebuie încercat înainte de
cumpărare şi se recomandă alegerea unui joystick rezistent şi ceva mai greu (pentru stabilitate). Nu se recomandă
cumpărarea unui joystick analog ieftin pentru că de obicei acesta este greu de configurat cu precizie şi are tendinţa să
Componente
Periferice
se strice uşor, fiind foarte fragil.
Aceste trei periferice sunt cele mai importante periferice de intrare, prin aceste periferice utilizatorul comunică cu
calculatorul şi astfel poate da comenzi sistemului.
încît utilizatorul să experimenteze senzaţia de “imersiune” în atmosfera sonoră generată de o piesă muzicală sau de
un joc. În acest caz trebuie bineînteles să fie cumpărată şi o placă de sunet separată (cu performanţe cel puţin de nivel
mediu - semiprofesional) pentru a se asculta cu adevărat un sunet de calitate.
Cu ajutorul microfonului veti putea vorbi cu persoanele cu care discutaţi pe messenger sau mai nou Skype ast-
fel fiindu-vă mult mai usor şi mai comod să vorbiţi ore în şir cu persoanele care obisnuiţi să vorbiţi pe messenger cu care
de cele mai multe ori încheiaţi o discuţie nu din cauză că nu aţi avea timp ci pur şi simplu că vă dor degetele de la atâta
scris sau ochii de la monitor. Cu niţte căşti şi un microfon performant aveţi posibilitatea chiar să staţi în pat şi să vorbiţi
ca şi cum aţi discuta la telefon.
Imprimanta:
Imprimanta este dispozitivul prin intermediul căruia rezultatele obţinute cu ajutorul
calculatorului pot fi tipărite pe hârtie.Pe monitor,aceste informaţii sunt volatile şi deseori nu
pot fi utilizate ca atare.Odată tipărite pe hârtie ele devin un bun definitiv câştigat.
Intâlnim 3 mari tipuri de imprimante: cele matriciale folosesc ace subţiri care bat într-o
panglică impregnată cu cerneală pentru a tipări imaginea pe hârtie. Dacă aveţi o imprimantă
cu ace, rezultatele vor fi mediocre. Ele folosesc de fapt, principiul de la maşina de scris care
foloseşte şi ea banda tuşată. Aceste imprimante sunt ieftine şi uşor de folosit. Imprimantele
cu 9 ace nu sunt destul de bune pentru Windows. Cele cu 24 de ace fac faţa cu succes tipăririi
sub Windows.
Marele dezavantaj este că sunt foarte zgomotoase.Imprimantele cu jet de cerneală aruncă mici picături de cerneală
pe hârtie şi compun imaginea de tipărit. Ele tipăresc mai bine decât cele cu ace, nu sunt mult mai scumpe şi sunt silenţioase.
Imprimantele cu jet de cerneală color sunt doar cu puţin mai scumpe decât cele alb-negru, dar culoarea poate fi punctul
forte al lucrării dumneavoastră. Fotografiile color vor fi tipărite acceptabil, dar nu la standardul revistelor. Merită să folosiţi
culoarea acolo unde credeti că va arăta bine, adică în cazul unor fragmente mici de text sau pentru evidenţierea textului, si,
mai ales, pentru o fotografie. Anumite modele nu neapărat de vârf pot tipări, folosind hârtie specială şi poze la un nivel cu
cele din reviste. Încă de la introducerea lor în a II-a jumătate a anului 1980, imprimantele cu jet de cerneală au crescut rapid
în popularitate şi performanţa odată cu scăderi semnificative ale preţului. O imprimantă cu jet de cerneală aruncă extrem de
mici picături de cerneală pe care le plasează extrem de precis pe coala de hârtie pentru a crea o imagine.
Imprimantele cu laser realizează tipărituri de cea mai bună calitate, dar sunt mult mai scumpe. Cele mai multe im-
primante laser tiparesc doar alb-negru, dar exista şi modele mult mai scumpe (de peste 10 milioane lei) care pot tipari color.
Fara intentia de a patrunde mult prea adanc în tehnologiile care stau la baza imprimantelor laser vom puncta totuşi câteva
caracteristici importante, esenţiale în procesul de luare a deciziei de cumpărare.
Rezolutia,dupa cum ştim reprezintă numărul de puncte care pot fi tipărite pe o unitate de suprafaţa şi se exprimă în
puncte pe inci (dpi - dot per inch). Evident, cu cât rezoluţia este mai mare, cu atât calitatea imaginii tipărite va fi mai bună. În
mod normal, rezoluţia folosită în cazul unei imprimante laser este 600 dpi, Însă pot exista anumite documente care să neces-
ite 1200 dpi. De asemenea, posibilitatea de a tipări la 300 dpi poate constitui un avantaj atunci când o serie de documente
sunt tipărite sub forma de schiţe de lucru, realizându-se astfel economie de toner.
Componente
Limbajele de tipărire: cel mai răspândit limbaj în momentul de faţă este PCL (Printer Control Language), acesta fiind
folosit iniţial în cazul imprimantelor matriciale. Prima versiune de largă răspândire a fost versiunea 3, care oferea suport doar
Periferice
pentru anumite sarcini simple, iar PCL4 a adus o îmbunătăţire a suportului pentru tipărirea graficelor. PCL5 oferea facilităţi
precum scalarea fonturilor şi suportul formatelor vectoriale. De asemenea, PCL5 folosea diferite tipuri de compresie astfel
încât se obţinea o creştere considerabilă a vitezei de tipărire. PCL5e a adus odată cu el comunicaţia bidirecţională, pentru
raportarea informaţiilor de stare ale imprimantei, însă nu a adus îmbunătăţirea calităţii de tipărire. PCL6 a fost introdus în
anul 1996 şi este un limbaj complet rescris. Orientarea pe lucrul cu obiecte a adus o îmbunătăţire a flexibilităţii şi o creştere
semnificativă a vitezei de prelucrare a documentelor grafice. Limbajul foloseşte resursele PC-ului pentru a efectua toate
prelucrările asupra documentului ce urmează a fi tipărit sub mediul Windows, trimiţând apoi informaţia direct în format
bitmap pentru a fi tipărită. În consecinţă, nu mai este nevoie de un procesor puternic şi multă memorie la nivelul imprimantei,
acest fapt conducând la scăderea preţului de achiziţie. Pe de altă parte, prelucrarea documentului la nivelul sistemului con-
duce la încărcarea acestuia, lucru simţit foarte clar în cazul sistemelor mai slabe.
Calea de comunicare dintre PC şi imprimantă reprezintă un element extrem de important atunci când timpul de
aşteptare este preţios. Dacă folosiţi imprimanta pentru tipărirea documentelor contabile de sub DOS, existenţa unui port
paralel reprezintă o necesitate. Posibilitatea de conectare în retea devine obligatorie atunci când echipamentul urmeaza să
fie folosit de mai multi utilizatori, din mai multe birouri eventual, în cadrul unei firme. Pentru cei care vor folosi imprimanta
acasă sau într-un birou de 2-3 persoane, conectarea USB este suficientă, cu condiţia ca în cazul partajării, sistemul pe care
aceasta este instalată să fie pornit în permanenţă.
Cele mai întâlnite modele de imprimanta sunt cele fabricate de HP, Epson, Lexmark şi alte firme producătoare la fel
de bine cotate ca cele enumerate mai sus.
Scannerul
Este dispozitiv care realizează citirea unei fotografii,a unui desen etc.Imag-
inea (fotografia),citită cu ajutorul scannerului va putea fi apoi afişată pe monitorul
calculatorului,eventual prelucrată şi apoi tipărită (să zicem,cu o imprimantă color).
Scannerul lărgeşte considerabil aria de utilizare a calculatoarelor personale. Oricui
îi place să folosească poze atunci când lucrează pe computer, deşi nu are neapărat
nevoie de ele. E dificil de lucrat fără o imprimantă şi imposibil fără un monitor.
Scannerul nu este neapărat necesar. Dar, o dată ce aţi intrat în posesia unuia, veţi fi
surprins de cât este de util.
Puteti crede că un scanner este bun doar la adăugarea unor poze în scrisori, articole sau proiecte scolare. Dar
scannerul poate mai mult. Iată câteva exemple: la transmiterea faxurilor, pentru fotocopiere ocazională sau pentru a de-
pozita copii ale unor documente vechi. Puteti să testaţi, totodata, minunea tehnicii care este recunoaşterea caracterelor
optice (OCR) - un sistem ce învaţă computerul să vă citească toate scrisorile.
Vă vom prezenta în continuare diferitele tipuri de scannere existente, pentru a-l alege pe cel care se potriveşte
cel mai bine nevoilor, spaţiului şi posibilităţilor dumneavoastră financiare. Apoi vă vom explica felul în care puteţi folosi
la maxim proprietăţile aparatului. Indiferent de tipul scannerului ales, veţi vedea că acesta este unul dintre cele mai
amuzante accesorii pe care le puteţi ataşa PC-ului.
Deşi există scannere de toate formele şi dimensiunile, totuşi ele se împart în trei mari categorii: scannere de mână, scan-
nere pentru documente şi scannere plane.
Scannerele de mănă sunt cele mai ieftine, sunt mici, se tin în mână şi se deplasează deasupra pozei de scanat.
Acestea pot realiza o calitate bună a imaginii, dar au şi câteva neajunsuri. Pentru o scanare perfecta trebuie să deplasaţi
aparatul deasupra hârtiei în linie dreaptă şi cu viteză constantă, cea ce nu este simplu şi pot fi necesare mai multe
încercări până la obţinerea rezultatului optim. În plus aceste aparate nu pot scana decât fasii de imagine late de circa 10
cm. Pentru pozele mici nu este o problemă, dar dacă doriţi să scanaţi o foaie de hârtie de format mai mare, atunci for fi
necesare cel puţin două făşii. Software-ul scannerului va alipi cele doua făşii, dar alăturarea ar putea să nu fie perfectă.
Scannerele pentru documente sunt foarte compacte, ocupa foarte putin spaţiu pe birou şi pot scana atât foi
întregi de hârtie cât şi poze mai mici. Ele lucrează ca un scanner de mână mai lat, având incorporat un alimentator mo-
torizat de hârtie. Foaia de scanat este introdusă printr-o fantă în scanner, iar motorul o deplasează cu viteza mică pe sub
capul scannerului, obtinându-se astfel o imagine scanată perfect.
Scannere plane sunt scannere care arată ca un fotocopiator(xerox) mai ingust. În acest caz, dumneavoastră
trebuie să ridicaţi capacul şi să aşezaţi hârtia pe o suprafaţă de sticlă. În loc să deplasaţi poza, scannerul mişcă trenul de
Componente
scanare pe sub foaie. Majoritatea scannerelor plane pot scana hârtie de dimensiuni până la A4. Calitatea scanării este
Periferice
mai bună decât în cazul primelor două tipuri.
Când introduceţi o poză într-un scanner sau când rulaţi un scanner deasupra ei va fi proiectată o lumină puternică. O
fâşie subţire de imagine este culeasă de un detector sensibil la lumină care transformă zonele de lumini şi umbre ale
pozei în semnale electrice expediate apoi PC-ului. Făşiile sunt rânduri foarte înguste, oarecum asemănătoare cu cele ale
unei imagini TV. O pagină completă este formată din 1.000 pana la 5. 000 de rânduri separate. Cu cât sunt mai multe
rânduri, cu atât calitatea pozei va fi mai bună.
Scanarea color foloseşte trei seturi de detectori de lumină: roşii, verzi şi albaştri. Informaţiile extrase cu ajutorul
acestor trei seturi pot reproduce orice culoare a curcubeului.
Calitatea pozelor scanate depinde de numărul punctelor folosite pentru a compune poza scanată şi de gama
de griuri sau culori pe care le poate recunoaşte şi transfera PC-ul. Cu cât sunt folosite mai multe puncte la o poza, cu atât
aceasta va fi mai clară. Această proprietate se numeşte rezoluţie şi se masoară în puncte per inci, sau dpi.
Scannerele au deseori şi un program de recunoaştere optică a caracterelor (OCR). Deşi poate cp nu îl folosiţi în
fiecare zi, el este capabil să economisească timp pentru dumneavoastra. Citate lungi, articole din ziare şi reviste sau alte
tipuri de texte trebuie, în mod normal, să fie copiate pe computer prin dactilografiere. OCR poate sări această fază de
culegere prin citirea automată a textelor scanate în PC şi transformarea cuvintelor într-un text din procesorul de texte
ca şi cum ar fi importate dintr-o altă aplicaţie.
Webcam-ul:
Webcamul vă ajută să discutaţi cu oricine pe internet şi în acelaşi timp să şi
vedeţi live acea persoană. Acest lucru vă ajuta să comunicaţi mult mai uşor cu acea
persoană pentru că de cele mai multe ori comoditatea vă determină să nu iesiţi din
casa poate chiar nici să mergeţi un etaj mai jos să discutaţi cu persoana respectiva
face to face iar acest echipament vă ajută totusi să puteţi vedea persoana respec-
tiva în timp real şi să creaţi iluzia că sunteţi faţă în faţă.
Periferice
Periferice
Cam acestea sunt componentele cele mai importante ale unui calculator, atât interne cât şi perifericele. Sper că
am fost destul de explicit şi după ce aţi citit prezentarea aceasta a componentelor ştiţi mai mult decât ştiaţi înainte. Nici
în 1000 de pagini nu cred că reuşeam să explic absolut totul despre aceste componente pentru că sunt foarte multe de
spus la fiecare dar am preferat să vorbesc doar despre funcţiile importante şi care trebuiau menţionate pentru a avea
cunoştinţe minime în momentul în care doriţi să vă achiziţionaţi un calculator, când îl folositi sau când aveti probleme
cu el să fiţi în stare să identificaţi unele defecţiuni apărute.
TRANSPORTUL,
INSTALAREA SI
PRIMUL CONTACT
CU
CALCULATORULUL
Transportul PC-ului de la magazin acasa
Dat fiind faptul că şi calculatorul este un obiect electronic oarecare, şi acesta se supune intemperiilor mediului
inconjurător iar unele părţi ale calculatorului sunt de o fragilitate ridicată, cum ar fi monitorul şi unitatea centrală. Asta
nu înseamnă că celelalte părţi ale lui le putem scăpa pe jos, ci dimpotrivă trebuie să avem mare grijă de tot ansamblul
ce poartă denumirea de calculator.
In momentul achiziţionarii, calculatorul vă este oferit împachetat în cutii de carton de diferite dimensiuni. Este
recomandat ca în cazul în care nu aveţi o maşină personală să vă chemaţi un amic de încredere să vă ajute la transportul
lui. Aceasta fază este extraordinar de importantă şi trebuie tratată ca atare deoarece un singur moment de neatenţie vă
poate face să scapaţi calculatorul şi să îi provocaţi daune incă din prima zi de la cumpararea lui. Majoritatea magazinelor
de specialitate refuză să preia calculatoarele în garanţie în cazul în care acestea prezintă urme de defecţiuni fizice pro-
vocate de dumneavoastră fie ele intenţionate fie ele neintenţionate.
Să încercaţi pe cât posibil să nu faceţi mişcări bruşte sau violente cu el în mână, pentru că în interiorul carcasei
piesele sunt fragile.
Niciodată să nu transportaţi calculatorul pe vreme rea gen ninsoare sau ploaie sau caldură excesiva. În acest
caz, apa se poate infiltra în interiorul calculatorului şi poate provoca daune componentelor în momentul în care le
puneţi în funcţiune sau în cazul căldurii excesive sau a expunerii îndelungate la soare, piesele din plastic pot suferi
modificări de structură.
Transportul
Transport
Cunostinte IT
Primul contact
adresa paginii web; Recycle Bin- în traducere liberă, acesta este coşul de gunoi, adică în acest folder vi se vor depozita
toate fisierele pe care dumneavoastra le ştergeţi. Ştergerea definitivă din calculator a fişierelor nedorite se realizează
prin accesarea acestui folder şi dând click pe secţiunea “Empty the Recycle Bin”-adică goliţi coşul de gunoi.
Cam astea ar fi de zis despre prima imagine pe care o regăsiţi la pornirea unui calculator. Menţionez din nou că
aceste detalii pot să difere de la un calculator la altul, dar ce v-am precizat eu în general este standard şi se poate aplica
la orice calculator. O să vă rog să luaţi în considerare sfatul meu de a lua cursuri speciale pentru utilizarea calculatorului
în cazul în care sunteţi conştienţi că nu ştiţi chiar deloc cum să îl utilizaţi.
Dacă doriţi ca PC-ul dumneavoastră să aibă o durată de viaţă mai ridicată este recomandat ca să îl utilizaţi
corespunzător; mă refer atât la partea fizică cât şi partea digitală, situată în calculatorul dumneavoastră.
Se poate spune că primul calculator a fost Abacul. Mai ţineţi minte ce este acela? Este un “aparat” format din
fire verticale sau orizontale pe care sunt amplasate niste bobite. Cred că toţi am folosit un abac în clasele primare când
învăţam cifrele şi calculele elementare. Acesta a apărut în anul 3000 ÎH, deci în urma cu aproximativ 5000 de ani. Îl nu-
mesc calculator deoarece a fost printre primele dispozitive care te ajutau să faci o operaţiune, matematica în acest caz,
fără ca să depui un efort psihic mare.
Bineînţeles că în timp au inceput să evolueze lucrurile iar Claude Shanon în 1930 a început să dezvolte tehnica
electronicii digitale care a făcut ca electronica analogică să fie lasată în urma, iar această nouă tehnică să folosească
comenzi numerice pentru solutionarea problemelor iar aici a luat nastere unitatea de masură bit. De aici a inceput ex-
plozia erei digitale iar de atunci acest domeniu este într-o continuă dezvoltare. Nu se poate spune cu certitudine care a
fost primul calculator cu tehnologie electronică digitala dar eu consider că primul calculator pe bază digitală cu unităţi
biti a fost ENIAC. Dar după multe teste chiar şi cercetătorii care au pus bazele acestuia au recunoscut că are foarte multe
neajunsuri, iar prin asta a început dezvoltarea lui în timp.
Printre cele mai importante avantaje ale calculatorului se poate preciza că ne ajută foarte mult în tot ceea ce
înseamnă calcule, începând de la Abac care te ajută să faci calculele elementare până la ultimele apariţii în domeniu.
Acest avantaj a sărit în ajutorul a milioanelor de oameni de pe planeta asta şi a fost incorporat în sute de domenii şi
ştiinţe de pe planeta asta. Ca un exemplu relevant, ar fi echipa NASA care a început să folosească aceste tehnologii
pentru a face calcule precise pentru determinarea distanţelor interplanetare, şi nu numai. Omul mai face greşeli în
aceste calcule iar prin ajutorul calculatorului s-au minimalizat riscurile erorilor umane. Acesta este un exemplu destul
de simplu, dat fiind faptul că în ultimii ani NASA a reuşit să trimită navete spaţiale total computerizate, fără om la bord,
având un mare succes cu asta. Sper că aţi înteles acest prim avantaj, zic eu şi cel mai important. Acest avantaj se poate
generaliza la orice fel de instituţie care foloseşte ajutorul oferit de aceasta tehnică de calcul performantă.
Un al doilea avantaj, şi al doilea ca şi importanţă ar fi ajutorul imens pe care îl acordă în domeniul cercetărilor.
Cu ajutorul calculatorului se pot face simulări, se pot face grafice exacte, se pot simula condiţii aproape reale, etc. din
Avantaje
nou mentionând că omul mai face greşeli în tot ce am precizat mai inainte şi calculatorul vine în ajutorul lui pentru a
Avantaje
preîntâmpina erorile umane.
Un alt avantaj ar putea fi ajutorul oferit în stocarea datelor. Datorită dezvoltării tehnici de stocare a datelor
de stocare pe platanele unităţii HDD, aceasta a redus foarte mult cam tot ce înseamnă stocarea datelor. Milioanele de
dosare pline de hârtie şi grele au inceput să fie transpuse pe format electronic într-un format mult mai plăcut şi mai
ergonomic. Au început să apară bazele de date în care nu trebuie să cauţi mult pentru găsirea unor date necesare,
acestea fiind găsite repede cu ajutorul unor cuvinte cheie şi a unui click. Din nou acest avantaj s-a incorporat cam în
toate instituţiile ce trebuie să deţină o bază de date a clienţilor, exemple ar fi reţele de televiziune, instituţia de furnizare
a energiei electrice, a gazului metan , chiar şi în instituţiile juridice ca şi judecătoria. Exemplele se pot extinde în mii de
pagini dar sper ca aţi înţeles ce doream să vă comunic.
În următoarele exemple o să incerc să mă rezum la folosirea calculatorului ca şi obiect personal, deosebit de
cele descrise mai sus. În primul rând, cu apariţia aparatelor foto digitale s-a dezvoltat şi tehnica fotografiei. Astfel au
inceput să apară fotografii şi filmări de calitate şi rezoluţie mai mare, dar a inceput să se şi renunţe la stocarea pe benzi
magnetice sau filme pentru aparate foto, formatul digital fiind un pic mai sigur. Această tehnologie este într-o explozie
de dezvoltare şi apar tehnologii din ce în ce mai noi şi mai utile omului, cum ar fi stabilizatorul de imagine, HD Ready,
etc. Vreau să întelegeţi că aici mă refer la toate materialele media, nu doar imagini, ci şi muzică şi video. În muzică s-a
dezvoltat de la platanele mari şi greoaie la CD-uri, apoi la stocările digitale gen MP3 playere şi mai performante, de la
stocarea de 700 mb la un cd audio s-a ajuns la MP3 Playere cu capacităţi de 1 GB, 2 GB sau chiar cu sloturi pentru carduri
de memorie pentru a mări capacitatea ei. S-a ajuns să poţi stoca fişiere audio tip mp3/wma, sau cam aproape orice for-
mat audio. În timp mp3 playerul a început să cumuleze funcţii, de redare foto sau chiar acele MP5 Playere care pot filma,
fotografia dar şi de a reda orice format media, chiar şi jocuri, mentionând că preţul acestora s-au redus considerabil. Au
inceput să apară camere de filmat la care s-au renuntat la medii de stocare tip casetă cu bandă şi au început ca aceste
dispozitive de filmat să aibă incorporate hard-disk-uri propriu zise, cu capacităţi de 80 GB şi chiar mai performante. Se
poate spune că “The Sky is the limit” adică cerul este limita finala deoarece producătorii de astfel de produse au o sete
imensă de dezvoltarea dispozitivelor şi această idee trage bine la public.
Deci prin acest avantaj s-a redus dimensiunea mediilor de stocare dar şi a făcut mai sigura depozitarea şi trans-
portul lor.
Urmatorul avantaj se referă mai degrabă la internet, dar precum utilizarea interentului nu este posibilă fără
folosirea unui calculator o să o spun. Datorită calculatorului şi internetului s-a dezvoltat enorm comunicaţia. Mă refer
la orice fel de comunicaţie pe internet, de la Yahoo!Messenger, Skype sau orice fel de blog sau ştiri. Internetul a apărut
datorită faptului ca armata Statelor Unite ale Americii a dorit să facă o reţea de comunicare între ei şi aşa a apărut in-
ternetul. Azi poţi să citeşti ziarul electronic pentru că stirile pot înconjura Globul în cateva secunde. Poţi să discuti cu
prieteni de peste ţări sau chiar cu vecini datorită programelor specializate pe aceasta funcţie. Au apărut şi enciclopedii
electronice de unde te poţi documenta fără să mai trebuiască să dai mulţi bani pe enciclopedii grele, astfel te poţi docu-
menta mai usor şi mai repede despre orice doreşti. A apărut poşta electronică, ceea ce este un lucru extraordinar de
util. Majoritatea băncilor au început să ofere clienţilor săi access la conturile lor de acasă utilizând internetul, şi totodată
poţi să îţi plăteşti facturile tot pe internet. De azi poţi să îţi comanzi aproape orice de pe internet, de la componente
de calculator până la legume şi fructe. În orasul meu există o firmă ce îţi oferă livrarea la domiciliu a cumpărăturilor
personale de pe site-ul lor, şi treaba le merge. Plus că şi noi ne ocupăm de vanzari online de componente de calculator,
la modul cel mai serios dar şi cu modalităţi flexibile de plată şi de livrare rapidă. Internetul şi calculatorul oferă libetate şi
comoditate. Tranzacţiile bursiere au inceput să dea roade datorită tranzacţiilor online şi poţi juca la bursă chiar de acasă.
Internetul a inceput să ofere multor oameni slujbe pe internet.Acest avantaj l-aş putea descrie în sute de pagini dar mă
opresc aici pentru a lăsa loc şi altor avantaje.
Un alt avantaj pe care voi o să îl criticati foarte mult este apariţia jocurilor video. Ştiu pentru că îl veti critica ex-
traordinar de mult dar vă rog ca macăr să îmi citiţi părerea mea despre această secţiune largă a calculatorului. Ştiu că veţi
zice că foarte mulţi tineri din ziua de azi îşi pierd foarte mult timp în faţa acestor jocuri dar uitaţi argumentul meu con-
tra: dat fiind faptul ca aceste jocuri sunt din ce în ce mai variate, tinerii din ziua de azi îşi pot dezvolta caracterul jucând
unele jocuri, acestea dezvoltându-le creativitatea şi inventivitatea şi le sporeşte tăria de caracter, acest lucru ajutându-i
în viaţa reală. Întradevăr sunt şi eu de acord că unele jocuri sunt mult prea violente şi mult prea utopice dar eu mă refer
mai mult la o parte din jocuri, din care chiar ai din ce învăţa. Vă dau un exemplu concret: Age of Empires- este un joc de
strategie destul de vechi, dar care a prins la public deoarece oferea posibilitatea de a fi stăpânul unor oameni. Acest joc
a dezvoltat oamenii şi a format un caracter de lider în foarte multe cazuri. Şi acesta nu este singurul joc de genul. Mai
sunt jocuri în care trebuie să înveţi să gestionezi banii, în mai multe domenii, din fotbal, parcuri de distractie, etc- acestea
fiindu-ţi de mare ajutor în viaţa reala deoarece poţi să îţi dezvolţi afaceri cu ajutorul cunoştinţelor dobândite din aceste
jocuri. În ziua de azi sunt jocuri cât mai realistice care oferă posibilitatea de a vedea viaţa şi din alte unghiuri şi chiar să
îţi ofere perspective despre viitor, adică în cazurile în care tinerii joacă un anumit joc aceştia putând să vadă cum ar fi
viaţa dacă ar face aşa şi uneori aceştia iau modele din jocuri. Din nou menţionez ca mă refer la jocurile care chiar au un
caracter educativ. Chiar firma la care lucrez eu suntem momentan într-un stadiu ce cercetare pentru a dezvolta jocuri
şi softuri educaţionale pentru copii din clasele primare. Ideea de bază este crearea unui joc care să aibă obiective finale
de a rezolva probleme de matematică, sau orice legat de şcoală. Oricum aceasta idee este momentan brută dar dorim
să o finalizăm cu succes. Sper că aţi înţeles de ce consider eu anumite jocuri de calculator ca fiind educative şi de ce am
trecut aceasta secţiune ca şi avantaj al calculatorului. Exceptând jucarea propriu-zisă a lor, însăşi componentele interne
Avantaje
Avantaje
ale calculatorului s-au dezvoltat foarte mult în ultimii ani pe lângă aceste jocuri care au cerinţe din ce în ce mai mari
pentru componente. Ţin să menţionez ca în ultimii 2 ani această tehnologie cam staţionează din lipsa de inspiraţie în
crearea jocurilor dar şi pentru că în ultima vreme s-au cam uniformizat şi cerintele pentru calculator.
Datorită faptului că au apărut din ce în ce mai multe programe de redactare text pe calculator, a început lumea
să renunţe la masinile greoaie de scris şi să înceapă să scrie aproape orice act oficial sau cărţi sau orice implică scrisul
la calculator, astfel începând să se uniformizeze un limbaj scris, nefiind necesar să mai citesti cu greu scrisul de mana al
persoanelor ce nu scriu tocmai frumos. Astfel a început să se dezvolte o era a unui nou limbaj.
Un avantaj foarte important este faptul că lumea începe să fie din ce în ce mai dependentă de calculator, dar în
sensul bun al cuvantului, deoarece în cele mai multe cazuri rolul acestuia este de a ne uşura munca ceea ce ne convine
la toţi. În anii în care revoluţia industrială a început, erau angajaţi mii de oameni la o fabrica, într-o mină sau în orice
insitiţuie de genul unde oamenii munceau din greu şi îşi distrugeau sănătatea dar în zilele noastre s-a cam renunţat la
forţa fizică brută şi în loc de oameni, în fabrici au apărut maşinării, roboţi conduşi de un procesor sau de un calculator
care nu cer nici salar, nici mâncare ci doar energie electrică şi o întreţinere. Menţionez că aceşti roboţi minimalizeaza
greşelile umane şi aceştia reuşesc să facă lucrări în detaliu mai amănunţit decât omul, dar să nu uităm că aceste maşinării
sunt conduse de oameni în primul rând. Datorită acestui fapt, tehnologia prelucării oricărui obiect s-a perfecţionat iar
durata de creare s-a micşorat. Omul în cazul de faţă trebuie doar să întreţina aparatele şi să dea comenzi la calculator ca
apoi acestea să facă munca grea. Din acest fapt s-au micşorat costurile de fabricaţie deoarece nu mai sunt mulţi angajaţi
într-o fabrică iar roboţii nu trebuie plătiţi.
Un alt avantaj pe care eu îl consider foarte important este faptul că pe baza calculatorului s-a dezvoltat în
ultimii ani ştiinţe ca şi medicina sau industria farmaceutică. În industria farmaceutică, s-a ajuns la crearea unor medi-
camente care nu sunt atinse deloc de angajaţii fabricilor de medicamente datorită roboţilor şi aparatelor sterilizare.
Iar dozajul substanţelor a devenit mai precis în crearea medicamentelor tocmai din cauză că omul nu intervine fizic la
această treabă. În medicină a intervenit într-un mod foarte benefic omenirii datorită faptului că s-au perfecţionat un-
eltele pentru operaţii, iar în ziua de azi un doctor îşi poate opera un pacient de la sute de kilometrii distanţa cu ajutorul
distanţa cu ajutorul unui calculator şi a unui robot aflat lângă pacient. Ca exemplu aş putea da o simplă şi
banală operaţie de apendicită. Mai demult, dupa o asemenea operaţie rămâneai cu o urmă destul de urâtă pe toată
perioada vieţii, dar în ziua de azi datorită uneltelor performante de operaţie şi de monitorizare al pacienţilor s-a ajuns
ca după o astfel de operaţie să nu rămâi aproape deloc cu cicatrice. Interesant, nu? Acesta este un exemplu banal dar
lista poate continua în privinţa ajutorului acordat de calculator medicinei. Tehnicienii în ziua de azi încearca să creeze
aparate medicale performante.
Aceasta listă ar putea continua la nesfârsit pentru că eu consider calculatorul un lucru benefic în viaţa omului
şi trebuie să profităm din plin de aceasta noua tehnologie pentru că în viitor o să depindem din ce în ce mai mult de
calculator. Bănuiesc că pe viitor fiecare familie va avea un calculator iar în scoli se vor renunţa la caiete şi pixuri şi cărţi
şi se va ajunge ca fiecare elev să aibă câte un laptop iar tot globul pământesc va fi acoperit de o reţea wireless de in-
ternet gratutit astfel va fi mai uşoară comunicarea interpersonală. Astfel copii vor citi cărţi din biblioteci virtuale, vor
avea parte de lecţii interesante şi interactive care vor fi create de profesori special pregatiţi pentru munca pe calculator
unde orice grafic sau orice desen va fi mai interactiv şi mai atractiv pentru toate persoanele. Astfel educaţia va atinge un
nivel maxim de dezvoltare iar oamenii vor deveni din ce în ce mai culturalizaţi şi mai intelectuali dat fiind faptul că vor
avea acces la orice informaţie doresc ei. Plus că instituţiile publice vor avea baze de date create la nivel mondial unde
vor putea lua informaţii despre persoane chiar online, asta începe să funcţioneze încet în politie sau în armată sau în
instituţiile juridice, iar localizarea oamenilor va fi astfel mai usoară. Precum aţi văzut la tv în ultima vreme au inceput să
apară acele Smart-House, adică case inteligente care vă vor usura munca din ce în ce mai mult.
Cu toate că am niste viziuni interesante despre influenţa calculatorului în viitor care se resimte şi acuma rămân
sceptic pentru că este un subiect prea utopic deoarece foarte multă lume are teama de nou. Adică foarte multă lume
încearcă să nege ajutorul oferit de un calculator şi lucrează dupa metode clasice, şi fac asta din simplul fapt că nu doresc
să accepte intrarea în viaţa lor a unui calculator şi le este frică de asta. Cunosc foarte multe cazuri de genul dar să sperăm
că pe viitor situaţia se va schimba în bine.
As avea mult mai multe de spus despre calculator şi avantajele lui dar mă opresc aici în speranţa ca aţi inteles
ce mesaj am dorit să vă transmit prin prezentarea avantajelor calculatorului şi că o să încercaţi ca pe viitor să deveniţi
din ce în ce mai dependenţi de calculator pentru că acesta reprezinta viitorul şi acesta va face parte din viata de zi cu zi
a fiecărui om.
Durata de viata
de mai jos vă voi explica cam ce piese şi ce periferice se strică şi în ce condiţii.
Avantaje
Voi incepe cu procesorul- acesta se defectează în foarte rare cazuri, dar în cazul în care se defectează se întâmplă
datorită fluctuaţiilor de voltaj, iar singura cale de a remedia problema este prin inlocuirea lui. Această problemă se poate
evita de la început prin achiziţionarea unui UPS care reglează şi optimizează curentul electric ce întră în calculator.
Placa de bază se poate defecta în diferite circumstanţe, iar remedierea problemei se poate face cel mai sigur
prin înlocuirea piesei, deoarece în cazul reparaţiei ei acest defect poate reaparea.
Hard disk-ul- datorită faptului că aceasta piesă are componente în miscare, pot apărea des defecte, dar în cele
mai multe cazuri aceste defecte apar în primele săptămâni de funcţionare şi de obicei vă puteţi da seama că este un
defect deoarece auziţi un sunet foarte deosebit faţă de modul normal de funcţionare. Acest defect se poate repara dar
doar de specialiţti autorizaţi pentru acest tip de reparaţii şi încăperi şi unelte potrivite. Să nu încercaţi să îl desfaceţi
dumneavoastra. Cea mai simplă soluţie este înlocuirea piesei.
Memoriile RAM – s-au raportat foarte puţine cazuri de defecţiuni la memoriile RAM, de aceea unii producători
îţi oferă garanţie reala pe viaţă acestor componente. Totuţi în cazul în care nu functioneaza sunt doua posibilitaţi: ori
acea memorie nu este compatibilă cu acel sistem, mai sunt şi cazuri de genul ori chiar au un defect. în ambele cazuri
acestea trebuiesc schimbate.
CD-DVD ROM – aceste componente se pot defecta uşor dat fiind faptul că au piese în mişcare la viteze mari.
Menţionez că nu toate se strică, doar că durata lor de viaţă pot varia din cauza calităţii lor. Cea mai sigura metodă de
a înlătura o astfel de problemă ar fi schimbarea ei, dat fiind faptul că nu au un pret foarte ridicat. în momentul în care
observaţi că discul este citit cu dificultate sau în unele cazuri nu mai scrie discuri atunci puteţi să îl schimbaţi.
Sursa – aceasta componenta este cea mai predispusă la un defect dat fiind faptul că aceasta preia energia
electrică şi o transmite componentelor dar şi datorita faptului că se poate arde în cazul în care nu este ventilată corect
datorită unui ventilator defect. În momentul în care calculatorul nu doreşte să mai porneasca şi simţiţi un miros de ars în
prima faza verificaţi sursa. Nici să nu vă chinuiţi să încercaţi să o duceţi la reparat deoarece altă sursă noua de 400W nu
costă mai mult de 50 lei noi, dumneavoastră cât va trebui să o duceţi la un specialist autorizat să o schimbe, deoarece
este o operaţie destul de complexă.
Alte plăci interne ale calculatorului gen placa grafică, placa audio dar şi placa de retea sau alte plăci, cel mai des
întalnite sunt defectele fizice. Defecţiune propriu-zisă nu prea apare doar în cazul în care placa este crăpata sau vreo
componentă de pe ea a fost afectata fizic. Din nou, soluţia cea mai buna este inlocuirea piesei de către un specialist
autorizat în cazul în care repararea ei nu este posibilă.
Ventilatoarele din interiorul carcasei se pot defecta din mai multe cauze, dar cea mai importanta este acumu-
larea de praf. Întotdeauna să încercaţi să ţineţi calculatorul departe de praf şi din când în când să mai daţi cu aspiratorul
prin calculator ca nu îi strică. în ultima vreme din ce în ce mai multe firme încep să asigure curăţarea calculatorului la
o anumită perioadă după achizitonarea lui. În aceasta privinţă trebuie să vă consultaţi cu vânzătorul calculatorului. În
cazul în care un ventilator observaţi ca nu se mai învârte remedierea problemei se realizeaza prin înlocuirea lor, o opera-
tiune ieftina, dar trebuie executata de un specialist autorizat.
Mereu să luaţi în calcul faptul că în timpul garanţiei calculatorul dumneavoastra nu are voie să fie desfăcut doar
de personalul specializat din locul de unde aţi luat calculatorul, altfel vă puteţi pierde garanţia.
Până acum v-am vorbit de componentele interne dar acum voi incepe să vă vorbesc puţin şi despre periferice.
Cea mai importantă componenta periferică este monitorul – acesta se poate defecta din mai multe motive,
dar în cazul în care observaţi vreun defect la el cea mai buna soluţie este să îl duceti la reparat la un service autor-
izat. Inlocuirea lui se va face doar în cazul în care repararea lui este imposibilă. Acest lucru vă va fi comunicat de către
personalul specializat unde aţi dus monitorul.Restul perifericelor- tastatura, mouse, boxe, microfon, acestea în caz de
defect trebuiesc schimbate, deoarece nu implică un cost mare. În cazul în care aveţi boxe performante, pe care aţi dat
mulţi bani , doar în cazul acesta să încercaţi să le duceţi la reparat. Imprimantele- aceste periferice se pot defecta uşor
dat fiind faptul că are piese în mişcare. Cel mai întâlnit defect este defectarea capului de scriere al imprimantei, defect
reparabil.
Următoarea regulă este valabilă pentru toate componentele: în cazul în care componenta defectata este în
garanţie aceasta trebuie returnată împreuna cu actul justificativ că este în garantie şi cei de acolo trebuie să respecte
regulile ei: dacă piesa este ireparabilă trebuie schimbată cu alta nouă, dar dacă defectul este reparabil trebuie ca să
repare defectul, iar pe dumneavoastra nu trebuie să vă coste nimica. În cazul în care piesa nu mai este în garantie , pro-
dusul trebuie dus la reparat iar daca nu se poate repara trebuie înlocuita, dar în cazul de faţă aceasta operaţiune costă.
Durata de viata
Avantaje
INTRETINEREA
CALCULATORULUI SI
ATACUL VIRUSILOR
Intretinerea calculatorului
În acest capitol vă voi detalia cum să vă întreţineţi calculatorul astfel încât să nu întâmpinaţi dificultăţi cu el şi
să minimalizaţi riscul apariţiei unor defecte neplăcute şi imprevizibile.
Încă din momentul cumpărării unui PC trebuie să aveţi mare grija de el, atât la transportul lui de la magazin
acasă cât şi să luaţi în considerare factorii pentru poziţionarea lui acasă dar mai ales pentru folosirea lui zilnică pentru
a putea obţine performanţe mari cu el. În primul şi în primul rând încercaţi să respectaţi sfaturile privind transportul şi
amplasarea lui în locuinţă.
Trebuie ca să îi creaţi condiţii de depozitare optimă, adică să aveţi în vedere ca să nu existe mult praf în ap-
ropierea lui, căldură excesivă sau frig, să nu fie prea mare umiditate şi să nu fie prea aproape de geamuri în general.
Toate aceste condiţii în timp îi poate provoca mici defecte de funcţionare.
Ca să preîntâmpinaţi aceste probleme încercaţi ca periodic să ştergeţi carcasa, monitorul şi restul perifericelor
de praf cu o solutie de curăţat suprafeţele moderne. Sunt pe piaţa astfel de produse. Încercaţi ca odată la 6 luni cel puţin
să duceţi calculatorul la curăţat de praf, unele magazine oferă această posibilitate. Dacă se acumuleaza mult praf în in-
teriorul unităţii centrale şi mai ales pe ventilatoare, acestea se vor învârti mai greu iar temperatura în interiorul carcasei
va creşte ceea ce nu este foarte bine pentru restul componentelor, această problemă putând chiar duce la defectarea
componentelor.
O altă problemă ar fi umiditatea, deoarece în înteriorul carcasei se găsesc cabluri prin care circulă impulsuri
electrice trebuie să vă feriţi de o astfel de problemă pentru că poate duce şi ea la defectarea componentelor. Recomand
ca să nu încercaţi să vărsaţi orice fel de lichid în interiorul carcasei sau chiar pe carcasa iar curăţarea ei să se realizeze
în momentul în care calculatorul este oprit şi alimentarea la curent este îndepărtată. Astfel minimalizaţi riscul ca să vă
curentaţi în cazul în care apare un scurt-circuit la carcasă. Curăţarea să o faceţi cu o cârpă umedă iar soluţia de curăţat
să nu o pulverizaţi direct pe carcasă ci prima dată pe cârpa de curăţat. Aşteptaţi ca soluţia să se usuce îînainte ca să
reconectaţi calculatorul la curent.
Monitorul trebuie să fie întreţinut la fel de special ca şi unitatea centrala, să îl feriţi de praf şi de umiditate în ex-
ces. Tubul monitorului CRT sau suprafaţa TFT trebuie curăţată periodic, indiferent dacă observaţi dumneavoastră că pra-
ful s-a depus sau nu. Niciodată să nu încercaţi să curăţati monitorul cu soluţie de spălat geamuri. Aceasta poate afecta
monitorul, mai ales în cazul monitoarelor TFT. Înainte de curăţarea lui, monitorul trebuie oprit iar orice sursă de energie
electrică trebuie indepărtată de la el. După aceea asteptaţi ca acesta să se racească un pic şi apoi puteţi începe curăţarea
lui. Pentru monitoarele CRT puteţi să le curăţati cu ajutorul unui tifon care a fost înmuiat în sprit prima dată sau cu soluţii
speciale pentru acest gen de suprafaţă. Pentru monitoarele TFT sunt soluţii speciale pentru aceste suprafeţe, pe baza de
soluţie pulverizantă sau se mai găsesc în unele magazine pe profil IT serveţele umede speciale pentru suprafeţe TFT. Pe
oricare dintre cele două vi le recomand cu plăcere. După ce le-aţi curăţat, indiferent de modelul monitorului aşteptaţi
Intretinerea
Intretinere
câteva minute pentru ca soluţia să se evapore de pe monitor pentru a preveni defectarea acestora. Vă recomand ca să
încercaţi ca cel puţin odată pe săptămână să curăţaţi monitorul.
Pentru a curăţa tastatura trebuie în primul rând să scoateţi cablul de la calculator pentru a nu avea probleme
în timpul curăţării. Aceasta o puteţi curăţa de praf cu ajutorul unui aspirator , dar cu foarte mare grija trebuie curăţată.
Pentru a scoate petele de pe ea puteti folosi o carpă uscata. Să încercaţi să evitaţi vărsarea pe ea a oricărui fel de lichid
deoarece poate duce la defectarea ei. Să nu încercaţi niciodată să scoateţi tastele din locul lor.
Mausul este şi el o periferică importantă, de aceea trebuie ca şi acesta să fie curăţat. În primul rând în cazul în
care observaţi ca începe să nu funcţioneaze corespunzător, să îl stergeţi de praf şi alte intemperii în zona senzorului
optic cât şi a mouspadului dar şi a suprafeţei cauciucate de la maus unde se poate depozita praf.
Regulile ce le-am enumerat mai sus sunt valabile pentru toate componentele şi perifericele unui calculator.
În cazul în care aveţi un sistem de boxe cu subwoofer sau woofer să încercaţi să curăţaţi de praf gaura de bass pentru
a preveni depunerea de praf pe membrana fragilă a boxei. La imprimantă să încercaţi să evitaţi depunerea de praf pe
capul de scriere sau pe cartuse, şi să încercaţi din când în când să mai scoateţi o hârtie cu funcţia de curăţare din calcu-
lator a imprimantei şi a cartuşurilor. Să încercaţi ca pe tastatură să nu depozitaţi obiecte grele.În cazul în care doriţi să
curăţaţi toate cablurile calculatorului, vă rog ca în prima fază să îndepărtaţi sursa de curent a calculatorului ca apoi să
indepărtaţi fiecare cablu de la carcasă pentru a facilita curăţarea lor. Nu încercaţi să le băgaţi în apă sau să folosiţi apa
în exces. Puteţi totusi cu o cârpă puţin umezită să le curăţaţi dar înainte de conectarea lor la calculator să asteptaţi ca
acestea să se usuce pentru a preveni eventuale defecte apărute din această cauza.Înţeleg faptul că întreţinerea calcula-
torului este o muncă anevoioasă şi care ocupă destul de mult timp dar doresc să imi luaţi în considerare sfaturile pentru
a preintâmpina problemele. Menţionez că în unele magazine IT vă este retrasa garanţia dacă o anumită componentă s-a
defectat datorita faptului că nu a fost întretinuţă corespunzător . Deci este mai bine să curăţati carcasa şi restul compo-
nentelor calculatorului pentru a nu vă pierde garanţia în caz de defecţiune.
Virusii- o adevarata amenintare pentru calculatorul dumneavoastra
Virusul informatic este în general un program care se instalează fără voia utilizatorului şi provoacă pagube
atât în sistemul de operare cât şi în elementele hardware (fizice) ale computerului. Acesta poate fi de mai multe tipuri şi
poate fi recepţionat prin mai multe metode.
În forma cea mai generala viruşi se împart în:
• Viruşi hardware
• Viruşi software
Viruşii hardware sunt mai rar întâlniţi, aceştia fiind de regulă livrati odată cu echipamentul. Majoritatea sunt
viruşi software, creaţi de “specialiştii” în informatică, foarte abili şi buni cunoscători ai sistemelor de calcul, în special al
modului cum lucreaza software-ul de bază şi cel aplicativ.
Din punct de vedere al capacităţi de multiplicare viruşii se împart în două categorii:
• Viruşi care se reproduc, infectează şi distrug
• Viruşi care nu se reproduc, dar se infiltrează în sistem şi provoacă distrugeri fără să lase urme (Worms).
În funcţie de tipul distrugerilor în sistem se disting:
• Viruşi care provoacă distrugerea programelor în care sunt incluşi
• Viruşi care nu provoaca distrugeri, dar incomodează lucrul cu sistemul de calcul, se manifestă prin încetinirea vitezei de
lucru, blocarea tastaturii, afişarea unor mesaje sau imagini nejustificate.
• Viruşi cu mare putere de distrugere, care provoaca incidente pentru întreg sistemul, cum ar fi: distrugerea tabelei de
alocare a fisierelor de pe hard disk, modificarea conţinutului directorului rădăcina, alocarea integrală şi irecuperabilă a
informaţiei existente.
Sunt mai multe modificări de clasificare a viruşilor dar mă rezum la cele spuse mai sus pentru a vă putea spune
cum să evitaţi astfel de infestări ale calculatorului dumneavoastră.
Într-o primă faza încercaţi să vă achizitionaţi un sistem de protecţie impotriva acestor viruşi sau “antivirus”. Aces-
tea variază în primul rând la tipurile de protecţie cât şi la gama de viruşi pe care îi poate îndepărta. În momentul în care
aveţi şi o conexiune la internet este absolut vital ca să aveţi un antivirus performant care să poate face faţă ameninţărilor
în timp real pe internet. Nu vă pot recomanda un anumit antivirus deoarece fiecare este bun, dar dumneavoastră ra-
mane până la urmă să vă alegeti care consideraţi dumneavoastră că este mai bun pentru dumneavoastră. Pentru a
putea ca să vă protejaţi corespunzător vă recomand ca să vă achiziţionaţi programe antivirus cu licenţă.
Virusii
Virusi
SISTEME DE OPERARE
Ultima variantă precizată, Windows XP este cel mai reuşit dar şi cel mai popular sistem de operare oferit de
compania Microsoft.
Windows XP este o linie de sisteme de operare dezvoltate de Microsoft pentru utilizarea pe sisteme de cal-
cul, curpinzând spaţii de lucru personale sau de business, laptopuri şi centre media. Literele “XP” înseamnă experience
(experienţă).
Windows XP a primit numele de cod “Whistler” (şoaptă), deoarece mulţi muncitori de la Microsoft au schiat la
pârtia Whistler-Blackcom din Columbia Britanică în timpul dezvoltării lui. Windows XP este succesorul sistemelor de
operare Windows Me şi Windows 2000 şi este primul sistem de operare axat pe consumator produs de Microsoft pe
modelul kernel-ului şi a arhitecturii NT. Windows XP a fost lansat pe 25 octombrie 2001 şi a fost vândut în 400 de milio-
ane de exemplare în ianuarie 2006, conform unei estimări făcute de un analist IDC.
Cele mai întâlnite ediţii de Windows XP sunt Windows XP Home Edition, a cărui public ţintă sunt utilizatorii care
lucrează la domiciliu şi Windows XP Professional, care are facilităţi adiţionale, ca suportul pentru domeniile Windows
Server şi doi procesori fizici, şi este făcut pentru utilizatorii avansaţi şi clienţii de business. Windows XP Media Center Edi-
Sisteme de operare
tion este îmbunătăţit cu facilităţi multimedia ce permit utilizatorului să înregistreze şi să vizioneze televiziunea digitală,
să vizioneze filme DVD şi să asculte muzică. Windows XP Tablet PC Edition este proiectat să poată rula pe platformele
PC-urilor tabletă. Au fost lansate deasemenea Windows XP 64-bit Edition pentru procesoarele IA-64 (Itanium) şi Win-
Windows
dows XP Professional x64 Edition pentru x86-64.
Windows XP este cunoscut pentru stabilitatea şi eficienţa sa, în contrast cu versiunile 9x de Microsoft Windows.
Prezintă o interfaţă semnificant modificată, o schimbare promovată de Microsoft prezentând-o ca mai prietenoasă
pentru utilizator decât în celelalte versiuni de Windows. Capacităţi de management al software-ului noi au fost intro-
duse pentru a eivta “iadul DLL-urilor” care a marcat celelalte versiuni de Windows. Este prima versiune de Windows care
necesită activare pentru a combate pirateria informatică, o facilitate care nu a fost primită cu plăcere de toţi utilizatorii.
Windows XP a fost criticat pentru vulnerabilităţile legate de securitate, pentru integrarea aplicaţiilor ca Internet Explorer
sau Windows Media Player şi pentru aspecte legate de interfaţa implicită a spaţiului de lucru.
Windows XP a fost în lucru încă din 1999, când Microsoft a început să lucreze la Windows Neptune, un sistem
de operare care a intenţionat să fie “Home Edition” echivalent lui Windows 2000 Professional. A fost până la urmă unit cu
proiectul Whistler, care a devenit mai târziu Winodws XP
Windows Vista este cea mai recentă versiune a sistemului de operare Microsoft Windows, proiectată de
corporaţia Microsoft. Înainte de anunţul sub acest nume din 22 iulie 2005, Windows Vista a fost cunoscut sub numele de
cod Longhorn, după Salonul Longhorn, un bar cunoscut din oraşul Whistler din provincia canadiană Columbia Britanică.
Windows Vista a fost lansat în noiembrie 2006 pentru firme şi parteneri de afaceri iar în ianuarie 2007 a fost lansat pen-
tru utlizatorii obişnuiţi. Această lansare vine după mai mult de cinci ani de la apariţia pe piaţă a sistemului de operare
Windows XP, fiind cea mai mare dinstanţă între două lansări succesive .
Compania Microsoft este intr-o continuă dezvoltare de noi programe şi sisteme de operare pentru a putea face
faţă noilor cereri dar şi pentru simplu fapt că lumea evoluează şi cercetează.
LINUX
Linux este unul dintre cele mai cunoscute exemple de software liber şi
dezvoltare de software Open Source.
Termenul Linux se referă la nucleul Linux dar este folosit în mod curent
pentru a descrie întregul sistem de operare, care conţine nucleul Linux, biblio-
tecile software şi diverse unelte. O distribuţie Linux adaugă acestor componen-
te de bază o mare cantitate de software organizată în “pachete”. Folosirea ter-
menului “Linux” pentru întreg sistemul, deşi foarte răspândită, este contestată
de către Free Software Foundation (autorii Proiectului GNU, pe care se bazează
o mare parte din distribuţiile Linux). Aceştia propun utilizarea termenului GNU/
Linux (se citeşte “GNU şi Linux” sau “Gnu plus Linux”).
Nucleul a fost dezvoltat la început pentru microprocesorul Intel 386
dar acum suportă o mare gamă de microprocesoare şi arhitecturi. Este folosit
atât pe calculatoare PC şi supercomputere cât şi pe sisteme încapsulate ca tele-
foanele mobile sau video recordere.
Iniţial dezvoltat şi utilizat de către programatori voluntari, Linux a câştigat suportul industriei IT şi al marilor
companii ca IBM şi Hewlett-Packard şi a depăşit ca folosire cele mai multe versiuni proprietare de Unix. Analiştii atribuie
succesul sistemului faptului că este independent de furnizor, implementarea are un cost scăzut, securitatea şi fiabili-
tatea sistemului sunt foarte bune.Dezvoltarea sistemului a fost începută de către Linus Torvalds care dorea să obţină un
sistem similar cu Minix, dar fără limitările acestuia. Linux a fost dezvoltat sub licenţa GNU General Public License astfel
încât codul sursă este disponibil oricui, şi va rămâne disponibil pe viitor tuturor celor interesaţi.
Nucleul (kernelul) Linux este un nucleu monolitic cu capacităţi de încărcare de module. Cu toate acestea, spre
deosebire de multe nuclee monolitice, driverii se pot încărca ca module la utilizare, şi se pot descărca după aceea, fără
a necesita resetarea sistemului sau recompilarea nucleului. Nucleul include multitasking real şi complet, suport pentru
memoria virtuală, distribuţia executabilelor la scriere, management avansat al memoriei, suport avansat pentru TCP/IP
Sisteme de operare
(inclusiv routare şi filtrare), până la 1 miliard de procese rulând simultan, sistem de sunet modularizat (OSS sau ALSA).
Nucleul este scris integral în C, şi poate fi compilat folosind compilatorul GCC.
Linux
INTREBARI SI
RASPUNSURI
Sisteme de operare
Intrebari
Autori
Mihai Krompaczki
Burduhos George
Design
Toma Alexandru
O publicatie www.componente.net