METRONOMUL Tempourile standard redate de cele mai multe

metronoame (în bătăi pe minut) sunt următoarele: 40 42

Metronomul. Pentru determinarea exactă a tempoului
44 46 48 50 52 54 56 58 60 63 66 69 72 76 80 84 88 92
unei piese muzicale se foloseşte un aparat numit
96 100 104 108 112 116 120 126 132 138 144 152 160
metronom.
168 176 184 192 200 208.
Metronomul este un dispozitiv mecanic, electronic sau
electromecanic care emite semnale auditive și vizuale
regulate, marcând astfel intervale egale de timp. Este
folosit de muzicieni pentru păstrarea tempoului potrivit
în timp ce cântă și de compozitori, pentru a marca
tempoul la care trebuie interpretată o piesă muzicală.
Cel mai utilizat metronom în muzică este metronomul
Melzel, inventat în anul 1816 de I. Melzel, muzician şi
mecanic din Viena. Metronomul acesta este compus
dintr-un mecanism de ceasornic, ce pune în mişcare un
pendul vertical, pe care se află o greutate mobilă ce se
poate muta pe toată lungimea pendulului. Cu cît
greutatea se află mai sus, cu atât mişcările pendulului
(oscilaţiile) sunt mai rare; cu cît greutatea se află mai
jos, cu atât oscilaţiile sunt mai dese.
Pe metronom se găseşte o scară cu gradaţii şi cifre de la Indicaţia metronomică se scrie la începutul piesei
40 pînă la 208, având înscrise principalele indicaţii de muzicale sau la schimbarea tempoului. O bătaie a
mişcare (de tempou). Numerele indicate pe scară arată pendulului poate fi indicată prin orice durată ritmică
câte mişcări face pendulul într-un minut – 40, 60, 100, (optime, pătrime, doime etc.).
120 etc.