O schimbare a caracterelor unei populaţii de-a lungul timpului se numeşte evoluţie.
,,Minunata organizare şi armonie a Universului nu se poate să fi fost realizată decât conform planului unui Creator Atotputernic” – Isaac Newton. Karl Linne (1707-1778) a fost cel care a dezvoltat sistemul nomenclaturii binare: fiecare specie a primit un nume latin format din doi termeni: unul indică genul din care face parte, altul specia. De exemplu, specia umană poartă numele Homo sapiens, unde Homo indică genul, iar sapiens indică specia. Descoperirea fosilelor a oferit mai multe argumente pentru evoluţie: cu cât acestea sunt mai vechi, cu atât ele diferă mai mult faţă de speciile actuale. Georges Cuvier (1769-1832) susţine că, la anumite intervale de timp, au avut loc catastrofe naturale (inundaţii, secete prelungite) care au determinat dispariţia unor specii. Jean Baptiste Lamarck (1744-1829) a emis teoria conform căreia viaţa evoluează pe măsura modificării mediului. El consideră că părţile corpului care sunt mai utilizate se dezvoltă mai mult, iar aceste modificări se pot transmite urmaşilor. Charles Darwin (1809-1882) susţine că toate organismele vii au evoluat din organisme mai simple, printr-un proces de filtrare, numit selecţie naturală. Darwin a observat că descendenţii aveau unele caractere asemănătoare părinţilor.