MANAGEMENTUL DATELOR SPATIALE

CUPRINS

ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND DATELE SPATIALE

ORGANIZAREA DATELOR IN FISIERE

MODELE DE DATE BAZATE PE FISIERE

ORGANIZAREA DATELOR IN BAZE DE DATE

MODELE DE ORGANIZARE ALE BAZELOR DE DATE

BAZE DE DATE GEOGRAFICE. MODELUL GEODATABASE

Construirea Geodatabase

Editarea Geodatabase

ASPECTE INTRODUCTIVE PRIVIND DATELE SPATIALE

1. Definitii

Date spatiale - sursa INSPIRE

„obiect spaţial” înseamnă o reprezentare abstractă a unui fenomen real, care corespunde unei locaţii sau
zone geografice specifice;

„date spaţiale” înseamnă orice date cu referire directă sau indirectă la o locaţie sau zonă geografică
specifică;

„set de date spaţiale” înseamnă o colecţie identificabilă de date spaţiale;

„servicii de date spaţiale” înseamnă operaţiunile care pot fi executate, prin utilizarea unei aplicaţii
informatice, asupra datelor spaţiale incluse în seturile de date spaţiale sau asupra metadatelor
corespunzătoare;

„infrastructură pentru informaţii spaţiale” înseamnă meta-date, seturi de date spaţiale şi servicii de
date spaţiale, servicii şi tehnologii de reţea, acorduri de partajare, accesare şi utilizare, precum şi
mecanisme, procese şi proceduri de coordonare şi monitorizare stabilite, exploatate sau puse la dispoziţie
în conformitate cu prezenta directivă;

„metadate” înseamnă informaţii care descriu seturi şi servicii de date spaţiale şi care permit căutarea,
inventarierea şi utilizarea acestora;

Date geografice Prin date geografice se intelege ansamblul format din date spatiale (coordonate) si
date descriptive (atribute) asociate obiectelor/fenomenelor geografice (strazi, parcele, accidente). O baza
de date geografice este o colectie de date geografice organizate pentru a facilita stocarea, interogarea,
actualizarea si afisarea de catre o multime de utilizatori in mod eficient.

1
Geodatabase
Geodatabase-ul suporta toate elementele datelor GIS folosite de catre ArcGIS. Printre elementele
structurale ale unui geodatabase, enumerate mai jos, exista cateva elemente folosite pentru a dezvolta un
GIS complet, cum ar fi

 Atribute ;
 Obiecte geografice ;
 Imagini satelitare si aeriene (date raster) ;

Date CAD

 Modele ale suprafetei sau date 3D;

 Sisteme de utilitati si de transport ;
 Coordonate GPS;
 Masuratori topografice;

Caracteristicile datelor spatiale. Analiza. Vizualizare. Servicii

Utilizarea datelor spatiale: realizare de harti, integrare informatii geospatiale, vizualizarea de scenarii,
dezvoltarea unor solutii intr-un mod nou si usor de utilizat etc.

Sisteme de coordonate: geografice si carteziene - calcul corect al distantelor si ariilor, calcule sferice,
calcul cartezian etc.

Operatii spatiale: uniune, diferenta, intersectie, OR/XOR etc.

Aplicatii simple cu date spatiale: referentiere liniara, transformare sistem de coordonate, definire
sistem de coordonate, management de retea, topologie, integrare imagini raster, geocodificare.

Operatori spatiali: operatori topologici ( inside/contains, tangent/disjunctive, cover, equal, contour

intersect); operatori de distanta ( pe o raza de.., cel mai apropiat..) etc.

Analiza spatiala: toate tipurile de geometrii ( punct, linie, poligon, polilinie, arc, multipoint); analiza 2D,
3D; toate tipurile de indexare spatiala (grid index, quad-tree, R-tree); interogari spatiale ( inside, toutch,
overlap etc.); cautari de proximitate; calcule multiple; proiectii multiple etc.

Aplicatii ale datelor spatiale: acces public, acces intra- si internet la date spatiale, date partajate intre
mai multi utilizatori, interogari spatiale ( unde sunt…? Unde ar trebui sa…? Care suprafete vor fi
afectate…? etc.).

2
Tipuri (modele) de date geodatabase

Annotation

Un feature class specializat care stocheaza text sau reprezentari care redau informatii despre
obiectele spatiale sau areale generale din harta. Un annotation feature class poate fi legat de alt feature
class astfel incat editarile din obiectele spatiale sunt reflectate in adnotarea corespondenta (ex: feature-
linked annotation).

Dimension

Un tip special de adnotari in cadrul unui geodatabase care indica anumite lungimi si distante pe
harta. Un obiect de tip dimension, poate indica lungimea unei laturi a unei cladiri sau parcele, sau
poate indica distanta dintre doua obiecte de pe harta, cum ar fi un hidrant si coltul unei cladiri.

Feature Class

O colectie de obiecte spatiale cu aceeasi geometrie (ex: punct, linie, sau poligon), aceleasi
atribute si aceeasi referinta spatiala. Aceste elemente permit gruparea obiectelor omogene intr-o
singura unitate in scopuri de stocare a datelor; de examplu, autostrazile, drumurile nationale si judetene
pot fi grupate intr-un feature class de tip lini denumit "drumuri". Feature classe-urile pot de asemenea
stoca adnotari si obiecte spatiale de tip dimensions.

Feature Dataset

O colectie de feature classe-uri stocate impreuna ce au aceeasi referinta spatiala. Feature

class-urile din cadrul unui feature dataset au acelasi sistem de coordonate, iar obiectele spatiale apartin
aceleiasi regiuni geografice. Feature dataset-urile sunt implicate in modelarea relatiilor spatiale intre
clasele de obiecte.

Geometric Network

Obiecte de tip edge (muchie) si junction (nod) ce reprezinta un sistem de retea de utilitati
directionata sau un sistem hidrologic in care conectivitatea obiectelor se bazeaza pe geometria
coincidenta. Un geometric network nu contine informatii despre conectivitatea obiectelor spatiale; aceasta
informatie este stocata intr-o retea logica. Geometric network-urile sunt folosite in mod tipic pentru a
modela sistemele de curgere directionate.

Locator

Un dataset pentru gestionarea informatiilor despre adrese ce permite realizarea de operatii

precum geocodare, operatie ce reprezinta un proces de transformare adresei postale intr-o locatie
geografica pentru a fi afisata in harta.

Mosaic Dataset

Un nou model de date in geodatabase ce permite crearea de colectii de imagini si rastere pentru
a fi stocate sub forma unui catalog cu optiunea de a asocia metadate, mozaicare dinamica si procesare

3
dinamica a imaginii o. Se acceseaza ca raster dataset (cu toate optiunile de procesare realizate dinamic)
sau sub forma unui catalog ce contine amprentele imaginilor si metadatele aferente.

Network Dataset

O colectie de elemente de retea conectate topologic (ex: edges, junctions, turns) ce deriva din
retea, si utilizate in general in reprezentarea unui sistem de retea nedirectionata, cum ar fi un sistem
stradal sau de metrou. Fiecare element al retelei este asociat cu o colectie de atribute de retea. Network
dataset-urile sunt folosite in mod special pentru modelarea sistemelor de curgere nedirectionate.

Parcel Fabric

Un dataset pentru stocarea, gestionarea si editarea parcelelor. Reprezinta o suprafata continua

de poligoane conectate, linii si puncte. Parcel Fabric inlocuieste Cadastral Fabric si Survey Dataset.

Raster Catalog

O colectie de date raster definite intr-un tabel in orice format, in care inregistrarile definesc seturi
de date raster individuale ce sunt incluse intr-un catalog. Cataloagele raster pot fi utilizate in afisarea
seturilor de date raster adiacente sau suprapuse, fara a fi necesara mozaicarea lor, impreuna, intr-un fisier
de dimensiuni mari.

Raster Dataset

Orice format valid de raster organizat intr-una sau mai multe benzi. Fiecare banda este formata
dintr-un sir de pixeli (celule) si fiecare pixel are o valoare (ex: o imagine a satelitului Landsat). Raster
dataset-urile pot fi stocate in mai multe formate, inclusiv TIFF, Imagine, ESRI Grid si MrSid.

Relationship Class

O clasa similara relatiilor existente in cadrul unui RDBMS. Clasele de relatii administreaza
asocierile dintre obiecte intr-o singura clasa (ex: tabel sau feature class) si obiectele dintr-o alta clasa.
Obiectele de la partile finale ale unei relationari pot fi obiecte spatiale cu geometrie sau inregistrari intr-
un tabel.

Schematic Dataset

Un set de date utilizat in reprezentarea corect din punct de vedere grafic a conectivitatii unei
retele sau a seturilor de relatii.

Table

Un set de date aranjate in randuri si coloane. Fiecare rand reprezinta o singura inregistrare.
Fiecare coloana reprezinta un camp al inregistrarii. randurile si coloanele se intersecteaza pentru a forma
celule care contin valori specifice pentru campurile din inregistrari. In general tabelele stocheaza
informatie independenta sau informatie referentiata spatial, cum ar fi adresele.

4
Terrain

O retea neregulata de triunghiuri (TIN)-bazate pe seturi de date care folosesc feature class-uri ca
surse de date pentru a modela suprafete 3D, folosind valorile pentru z.

Toolbox

O colectie de fluxuri de date si diagrame ale proceselor de lucru cu rol in administrarea datelor,
analize si modelari.

Topology

Regulile de restrictie ce conditioneaza modul in care obiectele de tip punct, linie si poligon impart
geometria in cadrul unei geodatabase.Spre exemplu, axele stradale si poligoanele adiacente cu solurile
partajeaza geometria. Topologia defineste si asigura reguli de integritate ale datelor, interogari si navigari
in relatiile topologice si instrumente de editare sofisticate. Permite de asemenea, construirea de obiecte
spatiale din geometrii nestructurate.

Standardizarea datelor geografice

Standardele sunt unul dintre cele mai importante aspecte ale muncii cu GIS.Standardele trebuie să
definească modul în care se obţin, se descriu şi se transferă datele (informaţia).În 1994 a fost creat Open
GIS Consortium (OGC) care regrupează instituţii şi organizaţii care au decis adoptarea unor standarde
pentru tehnologia ce utilizează informaţii geografice. Ultimii zece ani au adus şi apariţia unor standarde
pentru informaţia geografică, tot mai utilizate la nivel naţional şi internaţional. Iniţiativele şi realizările
Institutului Naţional de Statistică (de ex. Sistemul de coduri SIRUTA pentru codarea tuturor localităţilor
din România) sau ale Oficiului Naţional de Cadastru sunt în acord cu standarde ale Committée Européen
de Normalisation (CEN) şi ale International Standards Organisation (ISO) şi au devenit obligatorii la
nivel naţional.Pe plan internaţional, standardele pentru GIS au fost adoptate greu şi există încă numeroase
incompatibilităţi între diferitele platforme. Unul dintre cele mai importante curente este cel al creşterii
influenţei aşa numitelor 'open systems’ (care evită dependenţa de un anume producător de hardware), pe
baza standardelor elaborate de Open Systems Initiative (OSI) În ultimii 10 ani, o serie de standarde
pornit de la informaţia geografică dezvoltată de sistemele de standardizare naţionale şi internaţionale.
Aceasta include Comitetul European de Normalizare (CEN), Organizaţia Internaţională a
Standardelor (ISO) şi Institutul Britanic de Standarde (BSI).

Seria de standarde ISO 19100 descrie majoritatea aspectelor ce ţin de definiţia datelor,
colectarea şi mentenanţa datelor şi de asemenea, lista de servicii oferite in mod obligatoriu de un sistem
geoinformaţional de bază, adoptat şi Uniunea Europeană în cadrul directivei INSPIRE – „Infrastructure
for Spatial Information in Europe”.

Exemple de standarde:

- ISO 19101 – Model de referinţă,

- ISO 19103 – Limbaj de descriere a schemei conceptuale
- ISO 19107 – Schema spaţială,
- ISO 19111 – Referinţe spaţiale prin coordonate,

5
- ISO 19112 – Referinţe spaţiale prin nume de identificare,
- ISO 19115 – Metadate,
- ISO 19127 – Coduri geodezice şi parametri,
- ISO 19128 – Interfaţa unui server de harţi digitale pe Web,
- ISO 19139 – Implementare scheme XML

6
ORGANIZAREA DATELOR IN FISIERE

fisierele de date sunt grupari omogene din punct de vedere al semnificatiei lor si cerintelor de prelucrare;
sunt create de un soft anumit (specializat) si sunt dependente de acesta.

fisierul are o structura de organizare duala: un aspect functional (logic) legat de natura datelor
continute si unul fizic legat de suportul pe care este inregistrat

Nivelul fizic conditioneaza nivelul logic de organizare a fisierului, astfel nivelul logic este forma vazuta
de utilizator pe cand cel fizic este legat de suport cat si de sistemul de operare.

organizarea logica a fisierelor. sub aspect logic fisierul este o multime organizata de articole. Articolul
este o grupare de date asociate ce pot fi identificate si tratate fie ca o unitate, fie prin datele
(campurile) pe care le contin.

cod Nume Suprafata Lungime

N(2) AN(L13) N(76) N(5.8)

AN indica un camp alphanumeric

N indica un camp numeric

Existenta fisierelor presupun cateva operatii: crearea – operatia prin care se inregistreaza pe
suport articolele care costituie fisierul; exploatarea – operatii prin care se extrag datele din fisiere si
prelucrarea acestora; actualizarea - modificarea, stergerea, adaugarea unui articol.

Fisierele indexate sunt acele fisiere carora le sunt asociate fisiere de index. Indexul este o
structura asociata unui fisier - colectie de date care permite sa se localizeze mai usor anumite inregistrari
dintr-un fisier .

Generarea fisierelor index presupune existenta unui camp care are o valoare unica – doua articole
nu pot avea aceasi valoare a campului respectiv

Ex: cautarea unui individ dupa CNP intr-un fisier ce contine persoanele fizice debitoare catre bugetul de
stat.

7
Din punct de vedere fizic, fisierul este o multime organizata de inregistrari, o iregistrare fizica
poate contine mai multe inregistrari logice, dar si invers (teoretic)

Limitarile sistemelor traditionale bazate pe fisiere:

- dependenta program-date: atat structura fizica cat si stocarea fisierelor de date este
dependenta de programul in care a fost scrisa aplicatia; codul intern in care sunt stocate
fisierele sunt diferite de la limbaj la limbaj; exploatarea fisierelor scrise in limbaje diferite
este foarte complicata

- dublarea datelor: abordarea descentralizata conduce la dublarea- multiplicarea

necontrolata a datelor, determina alterarea informatiei

- separarea si izolarea datelor: prezenta datelor in fisiere separate este greu de accesat,
manipulat si exploatat.

MODELE DE DATE BAZATE PE FISIERE - esri

Formatul de date CAD

- Datele geografice pot fi stocate si in fisiere Computed Aided Design (CAD), cum ar fi
fisiere DXF, DWG sau DGN. Fisierele CAD reprezinta o colectie logica care permite accesarea
unui strat sau a tuturor stratuilor, la un moment dat. Aceste tipuri de date pot fi editate in ArcGIS
doar dupa ce au fost convertite in clase de elemente din geodatabase sau in coverage-uri.

- Modelul de date CAD stocheaza date spatiale in fisiere binare reprezentand puncte, linii,
poligoane, adnotari si atribute. Formatul CAD a fost primul format care a utilizat date spatiale
inclusiv geografice fiind prima platforma utilizata in reprezentarea datelor geografice, in special
realizarea de planuri topografice, lucru valabil si astazi- cel putin in Romania.

- Datele CAD sunt organizate pe layere (straturi), un layer reprezinta un set de primitive
grafice. Structura este impartita in clase de primitive grafice, ce asambleaza toate layerele pentru
puncte, linii, poligoane si adnotatii.

Tipuri de fisiere folosite de programul AutoCAD

.dwg – fisier desen (drawing), formatul implicit in care programul AutoCAD salveaza desenele.

8
 .dxf – fisier DXF (Drawing eXchange Format), format grafic universal recunoscut de majoritatea
software-urilor de proiectare asistata de calculator

.dws – fisier standard (drawing standard), format care cuprinde setarile potrivit diverselor standarde de
desenare

.dwt – fisier sablon (drawing template), format care cuprinde toate setarile necesare realizari unui desen
in sensul optimizarii lucrului si micsorarii impului de proiectare. Aceste setari sunt necesare fiecarui
desen care face parte dintr-un anumit proiect. Prin salvarea lor in fisiere sablon se elimina, pe de o parte
munca repetitiva, de rutina si se preintampina eventuale deviatii de la standardul impus de compania
pentru care se efectueaza proiectele respective.

.dst – fisier “Sheet Set” – contine seturi de planse colectate din desene ce apartin aceluiasi proiect
realizat in AutoCAD

Structura .dwg perceputa de ArcCatalog cuprinde 4 clase de primitive grafice, respectiv punct, linie,
poligon si adnotatii, fiecare putand fi incarcate pe rand in ArcMap.

Formatul .dxf dezvoltat pentru AutoCAD destinat in special pentru conversia in alte formate de grafica.
Poate fi incadrat in modelul spaghetti si nu are tabel atribut atasat.

ArcGis ofera putine optiuni de prelucrare a fisierelor CAD, in principal interogari si simbolizari,
pentru ca acestea sa poata fi prelucrate este necesar importul acestora in formar ESRI (shapefile, Features
class)

Formatul de date shapefile

Prin acest format se poate reprezenta un singur strat. Acest format nu are un mecanism de
colectie a straturilor. Atributele sunt stocate in fisiere dBASE. Tabelul asociat contine un camp numit
'Shape' in care sunt stocati identificatorii prin intermediul carora se face legatura cu datele
spatiale.Structura shapefile contine un singur tip de geometrie din cele trei de baza (punct, linie,
poligon), deci nu pot coexista puncte si linii, linii si poligoane etc.

Formatul de date shapefile contine cel putin trei fisiere:

·         .shp – contine datele spatiale pp-zise

·         .dbf – tabela de atribut (baza de date relationala)

- .shx – indexul spatial; folosit pentru pozitionarea rapida a structurilor

         In fisierul shapefile.shp este stocata informatia spatiala: coordonatele punctelor sau ale vertexurilor
care formeaza liniile sau poligoanele. Fisierul shapfile.shx reprezinta un indice al fisierului shapefile.shp,
iar in fisierul shapefile.dbf sunt stocate atributele.

Cele trei fisiere se creaza automat atunci cand se construieste un shapefile nereferentiat, stergerea
oricarui fisier duce la coruperea shape-lui.

Optional, poate exista si urmatoarele fisiere:

9
 - .prj - contine informatii referitoare la proiectia datelor. Sistemul de coordonate in proiectia
cartografica; acest fisier exista daca .shp a fost georeferentiat

- .sbn si .sbx – indecsi spatiali pentru entitati grafice

- .fbn si .fbx – indecsi spatiali pentru un shape setat read-only

- .ain si .aih – indecsi pentru tabela de atribut

- .lxs – index pentru geocodare

- .shp.xml – metadate in format XML

Dintre toate formatele de date vector, doar formatul shapefile contine un singur strat, celelalte
avand posibilitatea de a stoca si colectii de straturi.

Formatul datelor shapefile nu este un format topologic, dar sunt stocate in mod implicit informatii
topologice, acest fapt limiteaza analiza spatiala avand in vedere ca adiacenta si conectivitatea nu sunt
inregistrate explicit.

Fiecare din fisierele de baza au o corespondenta bine definita, astfel primei inregistrari din shp ii
corespunde prima inregistrare din dbf etc

Pentru utilizator formatul shx este transparent, acesul in shp se face prin editare, entitatile grafice
rezultate contin coordonatele punctelor (vertex-urilor) care au o codare interna inaccesibila utilizatorului.
Tabelul atribut este accesibil si suporta diverse operatii de tip tabelar.

Un shp punct contine mai multe puncte, fiecare fiind definit de o pereche de coordonate; un shp
multipunct cuprinde mai multe entitati grafice alcatuite din mai multe puncte; un shp linie (polylinie)
cuprinde mai multe segmente de linie simple sau conectate - ce alcatuiesc entitati grafice denumite si
polilinii; un shp poligon contine polilinii inchise (poliliniile nu se intersecteaza).

Formatul de date coverage

Un coverage este o colectie de straturi. In acest caz, datele sunt stocate sub forma unui director.
Acest format de date este un format topologic, in sensul ca relatiile spatiale dintre elemente sunt tinute
minte in fisiere separate.

De aceea, pentru acest tip de date trebuie construita topologia, care poate fi de tip punct, linie sau
poligon. Un coverage poate avea topologie compusa de linie si punct sau de linie si poligon, dar nu poate
avea in acelasi timp topologie de punct si poligon.

Acest model de date are doua caracteristici principale:

- datele spatiale sunt asociate cu datele atribut, primele sunt stocate in fisiere binare indexate.
Atributele sunt stocate in tabele in care numarul de linii este egal cu numarul entitatilor grafice, un
identificator comun leaga cele doua tipuri de date.

- stocheaza topologia dintre entitatile grafice, respectiv conectivitatea si vecinatatile

10
 Tabela atribut intr-un coverage ofera posibilitatea personalizarii, prin adaugarea de campuri noi,
dar pot fi atasate si tabele din surse externe, ca si la shp de altfel.

Un coverage contine clase de entitati grafice simple: puncte, arce, poligoane, tics-uri si adnotatii,
la acestea se adauga clase de entitati compozite (rute, regiuni). Routes sunt combinatii de arce cu sau fara
topologie de retea, iar regiunile sunt combinatii de poligoane ce respecta sau nu topologia suprafetelor.

Un coverage poate contine structuri diferite repectiv punct cu linie, linie cu poligon plus
adnotatii, in schimb nu poate contine punct cu poligon.

In modelul coverage primitivele grafice sunt grupate in colectii de puncte, linii si poligoane,
fiecare avand un comportament similar – nediferentiind de exemplu retelele de polilinii, cum ar fi reteaua
hidrografica de drumuri etc., deosebirile sunt date doar de atribute.

Topologia in coverage este afectata de ex. atunci cand in acelasi strat sunt suprapuse linie si
poligon, linia va determina split poligon – rezulta doua poligoane etc., de retinut ca modelul coverage nu
permite personalizarea (particularizarea ) datelor grafice, cum ar fi: parcele, retea hidrografica etc.

Doar datele coverage si geodatabase au topologie. Singurul model de date care permite
personalizarea elementelor spatiale este modelul geodatabase.

Date raster
Modelul de date raster reprezinta o zona de teren ca o matrice (grila) formata din celule
rectangulare uniforme, fiecare celula avand o valoare.

Grila este reprezentata intr-un sistem de coordonate x, y (Cartezian). Coordonatele x, y ale unei
celule se calculeaza pe baza coordonatelor unui punct de referinta, de obicei unul din colturile grilei,
tinand cont de pozitia celulei in grila (numarul liniei/coloanei) si de dimensiunile celulei pe x si pe y.
Exista trei metode pentru stabilirea valorilor unei celule: clasificarea obiectelor, in care fiecare
valoare indica un anumit tip de obiecte cum ar fi drum, zona urbana, tip de sol; indicarea valorii culorii
(nivelului de gri) inregistrate intr-o imagine (fotografie); indicarea unei masuratori relative cum ar fi
altitudinea fata de nivelul marii, inaltimea unei cladiri fata de nivelul solului, etc.

11
 In modelul raster, obiectele nu au o delimitare bine-definita iar relatiile spatiale dintre obiecte
sunt reprezentate implicit. Reprezentand celule rectangulare, forma obiectelor nu este foarte exacta si
depinde de rezolutia celulei.

Modelul raster permite reprezentarea obiectelor GIS punctuale, liniare sau poligonale. Un obiect
punctual este reprezentat printr-o valoare intr-o singura celula a grilei. Un obiect liniar apare ca o serie de
celule adiacente care redau lungimea si forma obiectului.

Un obiect poligonal este reprezentat ca un grup de celule adiacente care redau aria si forma
obiectului.

Modelul raster este foarte eficient pentru reprezentarea imaginilor si pentru implementarea
functiilor analitice spatiale (suprapunerea obiectelor, identificarea intinderii unui fenomen, operatii pe
vecinatati).

In modelul raster suprafetele sunt reprezentate prin indicarea in fiecare celula a valorii cotei
corespunzatoare punctului din centrul celulei (o latice).

Exista doua moduri in care pot fi stocate datele raster: ca imagini sau ca grid-uri. In ambele
cazuri, datele sunt stocate sub forma unor randuri si coloane de celule de dimensiune egala. Cu cat
dimensiunea celulei este mai mica, cu atat datele sunt stocate mai precis.

In ArcGIS datele raster au un sistem propriu de codificare, atunci can se creaza un raster prin
conversie vector, interpolare etc., se genereaza doua fisiere, respectiv rasterul pp-zis si un fisier .aux –
ambele avand numele dat de utilizator.

Triangulated Irregular Network

• Modelul TIN este creat dintr-un set de puncte x,y,z.

• Când se creează un model TIN fiecare puncte de intrare va reprezenta nodul(vârful) unui triunghi.
Nodurile sunt conectate între ele prin linii care formează chiar laturile triunghiurilor. Distanţa
dintre punctele care formează vârfurile triunghiului este întotdea una minimă

• Pentru fiecare triunghi se memorează coordonatele şi atributele celor trei vârfuri, topologia precum şi
panta şi direcţia de înclinare a suprafeţei triunghiului.

• Produsul final va fi o suprafaţă continuă formată din triunghiuri.

TIN-ul constă în fapt într-o reprezentare vectorială a reliefului, realizată prin asocierea de linii şi
puncte, care formează o reţea de triunghiuri bine structurată, prin existenţa unei relaţii de vecinătate sau
topologie între membrii reţelei.

În acest fel punctele capătă valoare de vertexi, prin înglobarea de valori altimetrice, iar laturile
triunghiurilor devine muchii.

În cadrul TIN-ului pot fi găsite mai multe tipuri de linii: regular lines, hard breaklines, soft
breaklines şi outside lines. Regular lines, definesc structura de bază a TIN-ului conectând reţeaua de
noduri ale triunghiului. Soft breaklines marchează schimbări slabe ale pantei sau limite artificiale ca

12
graniţe ale regiunii de studiu. Outside lines desemnează acea partea din structuraTIN-ului care se află în
spatele zonei de interpolare a TIN-ului.

Etichete si adnotari

Etichetarea consta in plasarea unor texte descriptive provenite din tabelul de atribute in dreptul
unui sau mai multor elemente reprezentate. Acest proces prezinta dezavantajul afisarii orizontale
indiferent de directia elementului grafic.

Adnotarile sunt structuri tip text care au proprietati grafice (dau elementelor grafice o prezentare
cartografica). Adnotarile provin prin conversie din tabela atribut sau sunt stocate independent cand sunt
utilizate in combinatie cu datele vectoriale corespunzatoare.

Adnotarile pot fi asociate cu shp, coverage, dataset, CAD etc.

Tabele

Un tabel este o colectie de inregistrai (randurile tabelului) si coloane (campuri). Datele care pot fi
stocate intr-o coloana trebuie sa fie de acelasi tip si aceste date pot fi numere, texte, date. In cadrul
aceluiasi tabel coloanele trebuie sa aiba nume unice. Tipurile diferite de campuri stocheaza tipuri diferite
de valori.

Fiecare tip de date spatiale are asociat un format tabelar nativ. Astfel, pentru datele de tip
coverage, tabelele sunt de tip INFO, pentru date spatiale de tip shapefile, tabelele sunt de dBASE, iar
pentru date spatiale de tip geodatabase, tabelele sunt stocate in RDBMS-ul corespunzator.

Atributele datelor spatiale pot fi stocate in tabelele elementelor sau in tabele separate. In acest ultim caz,
putem asocia tabele care pentru o coloana au valori cheie comune.

Relatia dintre doua tabele este caracterizata prin cardinalitate. Aceasta reprezinta cate obiecte 'A'
sunt legate de obiectul 'B'. Exista trei tipuri de cardinalitate:

·         one-to-one

·         one-to-many sau many-to-one

·         many-to-many

Inainte de a conecta doua tabele trebuie cunoscuta cardinalitatea relatiei care se stabileste intre
ele.

Tabelele pot fi conectate prin operatia numita 'join'. In acest caz conectarea este logica si se
presupune ca relatia este one-to-many; se poate realiza si daca relatia este many-to-one. In general,
numele campurilor de legatura nu trebuie sa fie identice, dar tipul campurilor trebuie sa fie acelasi.

Asocierea a doua tabele se poate realiza si prin intermediul unor clase de relatii. In acest caz,
tabelele sunt legate virtual, nu fizic.

13
Caracteristici importante ale claselor de relatii sunt:

·         Nu se creeaza noi straturi

·         O conectare este persitenta pana cand se indeparteaza

·         Asocierea dinte tabele este dinamica

·         Se pot edita, interoga sau simboliza date in oricare dintre tabele

Clasele de relatii reprezinta asocieri mai flexibile ale tabelelor.

Clasele de relatii pot fi definite intre coveage-uri sau intre clasele de elemente ale unei
geodatabase. Relatia se defineste in ArcCatalog si se utilizeaza in ArcMap.

Pentru stocarea atributelor se pot folosi tabelele implicite ale claselor de elemente sau tabele
separate. Fomatele de fisiere in care pot fi stocate atributele sunt: dBASE, INFO, RDBMS.

ORGANIZAREA DATELOR IN BAZE DE DATE

BAZE DE DATE

Într-o baza de date:

• Datele sunt accesibile oricarui program care are nevoie de ele, indiferent de locul fizic in care
acestea se afla;

• Datele sunt independente de programe, in sensul ca schimbarea structurii datelor nu implica in

mod necesar modificarea programelor care Ie utilizeaza;

• Datele nu sunt duplicate in mai multe fisiere diferite;

• Datele sunt consistente, in sensul ca modificarea unei date este perceputa de toate programele
care o utiIizeaza;

• Se asigura o securitate sporita a datelor prin limitarea drepturilor de acces;

Def: ---- o baza de date este un ansamblu de date organizate in vederea utilizarii cu programe adecvate
aplicatiilor distincte si de maniera a facilita evolutia independenta a datelor si programelor.

----------- colectie partajata de date, intre care exista relatii logice- inclusiv o descrere a datelor-
proiectata pentru a satisface necesitatile informationale ale unei organizatii.

Pentru a se realiza aceste obiective, pe langa colectia de date propriuzisa este necesar sa existe
un set de programe care sa asigure efectuarea operatiilor specifice structurilor de date. Acest set
de programe formeaza un Sistem de Gestiune a Bazelor de Date - SGBD.

Sistem de Gestiune a Bazelor de Date – SGBD

Daca fisierele sunt dependente de limbajele de programare, tot asa si BD sunt dependente de un
anumit soft. Un SGBD este un sistem complex de programe aflate in interactiune care asigura

14
corectitudinea diverselor caracteristici; descrierea, memorarea, interogarea, modificarea si intretinerea
datelor.

Principalele functii ale unui SGBD – la modul general –sunt:

- Descrierea datelor atat la nivel logic (utilizator) cat si fizic (suport), aceasta functie permite definirea
modelului de date si a relatiilor dintre acestea, precum si conditiile de acces la informatiile din BD.

- Utilizarea datelor, in principal interogarea si actualizarea BD

- Coerenta datelor, definirea de reguli stricte pentru mentinerea integritatii datelor din BD

- Confidentialitatea datelor, respctiv definirea drepturilor de acces pentru actualizare sau consultare

- Securitatea datelor – protectie impotriva accesului neautorizat.

- Concurenta accesului – acesul mai multor utilizatori, respectiv ordonarea cererilor.

- Un model de organizare a datelor este un sablon in conformitate cu care datele sunt

organizate logic la niveluri semantice de descriere a datelor, adica reprezentarea unitatilor logice
de date (entitati) si relatiile dintre acestea.

- Modelele BD difera in principal din prisma relatiilor dintre date, relatii ce se stabilesc
intre entitati, intre entitati si atribute si / sau intre atribute. Diferenta intre modelele BD este data
de prezentarea si manipularea datelor si modul de realizare a aplicatiilor.

Modelul ierarhic (arborescent)

- modelul este realizat ca o structura ce cuprinde noduri conectate prin arce sau muchii.
Nodul cel mai de sus este numit nod radacina si poate avea zero sau mai multe noduri, fiecare
putand avea zero sau mai multe noduri, rezulta o structura ierarhica pe mai multe nivele.

- In aceasta structura ierarhica fiecare element este in relatie cu cel mult un element aflat la
nivelul imediat superior si optional cu unul sau mai multe elemente aflate la nivelul imediat
inferior.

- Altfel spus, acest model se bazează pe structura arborescentă în care fiecare entitate poate
avea mai mulţi succesori (entităţi dependente, sau "urmaşi"), dar nu poate avea decât un singur
predecesor (entitate de care depinde, sau "părinte").

- O caracteristica importanta a modelului ierarhic este ca aparitia ,, urmas” este

conditionata de existenta ,,parinte”, fiind constituita o dependenta, astfel ca daca se sterge o
radacina atunci este stearsa toata structura ierarhic inferioara.

- Dintre neajunsuri precizam incapacitatea de a stoca tipuri de inregistrari ce nu au

provenienta ,,parinte”, dar si dificultatea de a modela relatii complexe care nu sunt ierarhice si in
careun tip de inregistrare are relatii distincte cu alte tipuri de inregistrari.

15
-

- Principala problemă a acestui model constă în faptul că datele trebuie multiplicate pentru
a reproduce situaţiile în care o entitate are mai mulţi predecesori (o proprietate indiviză, de
exemplu o clădire, poate avea mai mulţi proprietari).

Modelul reticular (in retea)

- Necesitatea conceptului de structura reticulara este data de posibilitatea relatiei cu mai

multe entitati aflate la nivele superioare, avand in vedere ca in modelul ierarhic accesul se face
doar pe verticala desi in unele situatii sunt necesare si alte legaturi.

- Teoretic in modelul reticular orice element poate fi in relatie cu orice alt element, accesul
la o entitate se poate face pe cai multiple, fapt ce poate ingreuna gestionarea datelor.

- Altfel spus, in structura de tip reţea o entitate poate avea mai mulţi predecesori şi mai
mulţi succesori. Fiecare element este o colectie de inregistrari asemanatoare ce are conexiuni cu
anumite elemente de nivel diferit. Conexiunile interne sunt facute astfel incat un element
(caracteristica) poate fi asociat cu doua elemente (entitati) principale.

- Structura de tip retea este mai mai adecvata inter-relatiilor complexe ce exista intre
obiectele geografice, elementele structurii pot fi corelate prin conexiunile unu – la - mai multi,
mai multi – la - unu si mai multi – la - mai multi.

- Scopul structurii de tip retea a fost sa imbunatateasca flexibilitatea in utilizare si sa

reduca intrarile multiple specifice modelului ierarhic. Cautarile nu trebuie sa treaca prin toate
nivelurile ci o pot lua pe scurtaturi, ca atare volumul de date este mai mare decat in structura
ierarhic.

- Cu toate ca structura reticulara ar fi mai adecvata pentru datele geografice, aceasta a fost
mai putin utilizata de GIS, oricum acest model se preteaza mai bine retelelor de utilitati.

Modelul relational

- Se bazează pe modelului conceptual, toate datele apărând ca stocate în tablouri

bidimensionale organizate pe rânduri şi coloane denumite relații.

- Baza de date relaţională – BDR- reprezintă o mulţime structurată de date, accesibile prin
calculator, care pot satisface în timp minim şi într-o manieră selectivă mai mulţi utilizatori.

- Această mulţime de date modelează un sistem sau un proces din lumea reală şi serveşte
ca suport unei aplicaţii informatice;

- Pentru gestiunea bazelor de date relaţionale există aplicaţii specializate numite Sisteme
de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD).

- Modelul relational se bazeaza pe conceptul matematic de relatie, care este reprezentata

fizic sub forma de tabel, un SGBD impune ca BDR sa fie perceputa de catre utilizator doar sub

16
 forma de tabele, aspect ce se aplica doar structurii logice a BD nu si structurii fizice ce poate fi
implementata intr-o varietate de forme de stocare.

- O structura relationala se prezinta sub forma unui tabel cu randuri si coloane, un atribut
este o coloana a unei relatii cu o anumita denumire, altfel spus o relatie este reprezentata printr-un
tabel bidimensional. Atributelele pot aparea in orice ordine fara ca relatia sa fie schimbata,
pastrand acelasi inteles.

- Matematic considerand doua multimi A si B unde A={2,5} si B={1,3,4}, produsul

cartezian al celor doua multimi reprezinta multimea tuturor perechilor, astfel ca primul element
sa apartina multimii A, iar al doilea element multimii B, respectiv:

- AxB = { (2,1), (2,3), (2,4), (5,1), (5,3), (5,4) }

- O submultime a produsului cartezian reprezinta o relatie, ex:

- R= { (2,1), (5,1) }

- In sistemul de baze de date relational nu exista o ierarhie sau chei specifice care sa trimita
la diferite inregistrari, toate atributele (coloane sau campuri) dintr-o linie (rand) pot fi privite ca
interconectate, cu toate ca un atribut dintr-un tabel poate reprezenta o cheie pentru accesarea
datelor din alt tabel.

- Sistemul permite ca toate randurile si coloanele sa fie corelate intre ele, fapt ce aduce un
neajuns modelului relational, astfel ca o colectie de date a mai multor entitati cu relatii complexe
poate duce la un numar mare de tabele.

- Exemplificare BD cu eliberarea actelor pentru reconstituirea dreptului de proprietate –

baza pentru eliberarea titlului de proprietate.

- Stocare date nespatiale intr-o BD relationala – fiecare camp dintr-un tabel poate fi o cheie
pentru localizarea datelor in tabel.

- In cadrul unei relatii cel putin un atribut trebuie sa aiba o valoare unica pentru un rand
dintr-o relatie, acest atribut numit cheie primara identifica si alte atribute care sunt dependente de
aceasta (cheia primara) si nu trebuie sa aiba valoarea zero.

- Spre deosebire de MI si MR tabelele index interne sunt folosite pentru dirijarea

comunicatiilor intertabelare, fapt ce face ca sistemul sa deschida cel putin un tabel de indecsi
pentru fiecare conexiune intre tabele.

Definirea datelor spatiale intr-o BDR, respectiv punct, nod, polilinie si poligon – varianta date
statice:

• Point (pntid, x,y)

17
 • Node (nodeid, pntid)

• Chainpoints (chainid, pntseq, pntid) -------------------succesiune de segmente

(descrie forma arcului)

• Chaintopol (chainid, strnode, endnode, lftpol, rgtpol) ------succesiune de arce

(preia topologia arcului)

• Polygon (polid, chnseq, chainid)

* text boldat – cheia primara

cheia primara pentru o relatie poate deveni cheie secundara pentru alta relatie.

Modele de baze de date relationale extinse

Daca BD traditionale nu ridica mari probleme in realizarea lor, dupa cum s-a precizat in cap.
anterioare, in privinta structurilor de date geografice apar, in implementare unei BD, dificultati in cazul
datelor spatiale.

Cele mai multe date geografice sunt implementate ca structuri vectoriale topologice asociate cu
tabele relationale ce contin coordonatele punctelor, a segmentelor sau poligoanelor impreuna cu tabele ce
contin informatia topologica. Desigur, atributele pot fi stocate in acelasi tabel cu datele spatiale sau in
tabele separate dar legate implicit de cele spatiale.

Modelul entitate –relatie

Conceptul de baza al modelului ER este tipul de entitate ce reprezinta un set de obiecte din lumea
reala cu aceleasi proprietati. O entitate este o abstractie care reprezinta o clasa de obiecte similare, care
este unic identificabila, de ex. un stalp, un turn, o conducta etc. Proiectanti diferiti pot identifica entitati
diferite.

Fiecare tip de entitate este identificat printr-un nume si o lista de proprietati, desi un tip de
entitate are un set distinct de atribute, fiecare entitate are propriile sale valori pentru fiecare atribut.

Un tip de relatie conecteaza mai multe tipuri de entitati, proprietatile particulare ale unei entitati
se numesc atribute – nu se confunda cu tabele atribut a unei structuri vectoriale- fiecare atribut este
asociat cu o multime de valori numita domeniu (defineste valorile pe care le poate avea un atribut).

Modelul ER permite un domeniu limitat de restrictii privind integritatea; tipul de relatii este
subdivizat in mai multe – la- mai multe si unu – la mai multe.

Deoarece modelul ER prezinta limitari s-a propus un model extins al acestuia EER, acesta
presupune construirea de clase, superclase si categorii care sunt strans legate de operatiunile de
generalizare si specializare si de mecanismul de mostenire al atributelor.

18
 Superclasa este un tip de entitate care include subclase distincte, care trebuie sa fie reprezentate
intr-un model de date. Subclasa este un tip de entitate care are un rol distinct si este membru al unei
superclase.

ex. Superclasa poligon cuprinde subclasele triunghiuri si dreptunghiuri

Fiecare membru al subclasei este si un membru al superclasei corespunzatoare, relatia dintre cele
doua este 1:1.

Formarea subclaselor din superclasa se numeste specializare, invers formarea superclasei din
sublasa se numeste generalizare.

In generalizare pot aparea probleme atunci cand entitatile sunt eterogene, dificultati date de
gasirea unui set de identificatori ai atributelor pentru clasa generala, deoarece subclasele pot sa aiba
identificatori diferiti.

Proprietatile superclasei sunt transmise subclasei din ierarhie, proces numit mostenire

Modelul relational orientat spre obiecte

Avand in vedere ca SGBDR prezinta deficiente inclusiv pentru GIS au fost dezvoltata
programarea obiectuala care ofera in cadrul unuei BDR facilitatii obiectuale , aparand astfel SGBD obiect
– relationale (SGBDOR), acestea se folosesc impreuna cu un soft GIS, rolul lor fiind stocarea datelor
spatiale si nespatiale, regasirea si managementul lor.

Stocarea datelor in tabele.

Interactiunea utilizatorului cu baza de date la nivelul de baza (ce mai de jos) cu baza de date
geografice este clasa de obiecte, numita si strat (un strat), care este o colectie organizata de date pentru o
anumita tema (ex. Retea de drumuri). Aceste clase de obiecte sunt stocate in tabele de baze de date,
fiecare clasa este stocata intr-un singur tabel din cadrul BD gestionate. Randurile contin obiectele, iar
coloanele proprietatile obiectelor sau atributelor.

Un tabel relational contine o coloana de obiecte, accesul la obiecte se face prin intermediul
interfetei obiectuale. Tabelele datelor geografice se deodebesc de cele ale datelor ne-geografice prin
prezenta unei coloane

geometrice numita coloana shape.

In practica sunt situatii cand unele campuri se repeta, de exemplu o parcela cu mai multi
proprietari. In acest caz pentru a elimina repetarea unor inregistrari se reorganizeaza tabelul principal
incat sa avem o singura inregistrare pentru parcela si se genereaza un tabel care poate fi asociat cu acesta
(proprietarii). Cele doua tabele se reunesc in momentul interogarii BD sau al unor prelucrari.

Indexarea spatiala

Greutatea in interogarea BDG, care tind sa fie tot mai mari, face ca indexarea bazei de date sa fie
o solutie care imbunatateste accesul. Indecsii standard dintr-un SGBD sunt diferiti de cei specifici BDG,
primii fiind mono-dimensionali, specifici fisierelor si nu sunt potriviti in indexarea obiectelor geografice.

19
 Exista trei metode generale de indexare cu incidenta in GIS:

------------------GRID INDEX

Un grid index poate fi imaginat ca un caroiaj plasat pe un strat de obiecte geografice, pozitiile
fiecarui obiect care apartin caroiajului sunt pastrate in liste index, fiecare celula a caroiajului are o lista
index.

La o interogare un obiect este cautat in index mai intai pentru a cauta obiiectul respectiv si apoi
geometria obiectului sau atributele; se identifica ca atare un filtru primar, dar si unul secundar.

Daca marimea gridului va fi prea mare relativ la numarul obiectelor continute in el, atunci mai
multe obiecte vor fi regasite in filtrul primar, fapt ce determina mai multe procesari secundare; invers
daca gridul este prea mic orice obiect mare va fi impartit intre mai multe celule ale caroiajului, aspect
ineficient in interogarile interactive.

Indexarea bazata pe griduri este una dintre cele mai simple si robuste metode de indexare, fiind
rapida atunci cand se creaza sau se actualizeaza si poate manipula un domeniu larg de tipuri de date, fapt
pentru care este bine utilizata de GIS.

----------------Quad-tree

Este numele generic pentru mai multe tipuri de indexari care se construiesc prin diviziunea
succesiva a spatiului in 4 quadrante. In multe situatii se comporta ca un grid index. In cazul quad-tree
spatiul impartit succesiv in cele 4 q se bazeaza pe omogenitatea datelor. Termenul tree este sugestiv si
arata modul in care obiectele sunt indexate.

Intr-un punct quad-tree spatiul este impartit succesiv in 4 dreptunghiuri bazate pe localizarile
punctelor.

Radacina arborelui corespunde intregii regiuni – consideram dreptunghi- ce este impartita in 4

parti neregulate bazate pe coordonatele x si y ale primului punct. Succesiv fiecare punct subdivide fiecare
noua regiune in quadrante pana toate punctele sunt indexate.

Acest sistem de indexare este folosit pentru linii, poligoane si rastere

Structurile vectoriale sunt mai intai rasterizate, fiecare obiect este rasterizat si anexat unui patrat
care la randul sau este subdivizat progresiv in blocuri de 4 patrate egale ca marime pana cand patratele
sunt complet in interiotul sau exteriorul obiectului sau atunci cand este atins maximul in adancime.

-------------- R-tree index

R-tree grupeaza obiectele utilizand o aproximare rectangulara a locatiilor lor numita dreptunghiul
minim de incadrare (minimum bounding rectangle - MBR), aceasta structura este larg raspandita in GIS.

Metodologia defineste cel mai mic dreptunghi a carui margini sunt paralele cu axele de
coordonate si care include unu sau mai multe obiecte geografice. Un MBR este definit de doua
coordonate stanga jos (min x, min y) si doua dreapta sus (max x, max y).

20
MODELUL GEODATABASE

Incepand cu versiunea 8 ArcGIS a fost introdus un nou model de date geografice obiect –
relational numit geodatabase – scopul acestuia este de a inzestra primitivele grafice cu comportament
natural si de a permite definirea de relatii intre entitatile grafice.

Conceptuldefinitoriu al acestui model este ca proprietatile (atributele) unui obiect sunt strans
legate de comportamentul acestuia.

Obiect = Atribute + Comportament

Obiectele din GDB sunt aproape aceleasi cu cele definite in modelul logic, respectiv: cladiri,
proprietari, parcele, retea de apa si nu doar simple puncte, linii, poligoane.

Dintre avantajele GDB aduse bazelor de date relationale mentionam:

- pot fi reprezentatebaze de date geografice in 4 tipuri diferite: entitati vectoriale,fenomene

continue in format raster, suprafete TIN si locatori.

- toate tipurile de date- vector, raster, CAD, adrese etc.- sunt stocate intr-un singur SGBD cu aces
multiuser

- contine cadrul de definire si monitorizare a sistemului de coordonate geografice (in diferite

proiectii) corespunzatoare unui set de date.

- GDB permite entitati grafice definite de utilizator, in doua dimensiuni (x,y), tridimensional (z)
sau patru dimensiuni (m), ultima este o calitate definita de utilizator. De asemenea, utilizatorii pot
definii relatii si reguli pentru fiecare clasa de entitati grafice, dar si reguli pentru atribute.

- GDB percepe topologia intre straturi si nu numai in interiorul unui strat arc sau poligon, ci intre
straturi diferite

- permite definirea de relatii arbitrare intre entitati grafice si obiecte, integreaza atributele
provenite din surse diferite cu regulile lor de validare

- permite un comportament mai natural al entitatilor grafice (a tabelelor ce stocheaza entitati

grafice).

Entitatile grafice in GDB sunt implementate ca un set de tabele relationale, o parte dintre acestea
reprezinta entitatile grafice pp-zise impreuna cu tabela atribut, altele reprezinta relatiile dintre acestea,
altele reguli de validare. In acest sens exista posibilitatea crearii unor entitati grafice cum ar fi relee GSM
si drumuri, acestea au toate caracteristicile punctelor si liniilor, plus comportamente suplimentare.

Tipuri de geodatabase

21
 Geodatabase (baza geografică) este un "container" folosit pentru a ține o colecție de seturi de
date. Există trei tipuri:

File geodatabases - stocate ca dosare într-un sistem de fișiere.Fiecare set de date este păstrat ca
un fișier care poate scala până la 1 TB în dimensiune.

Personal geodatabases - toate seturile de date sunt stocate într-un fișier de date Microsoft Access,
care are o dimensiune limitată de 2 GB.

Enterprise geodatabases - de asemenea, cunoscute sub denumirea de geodatabase multiuser, ele

pot fi nelimitate în ceea ce privește dimensiunea și numărul de utilizatori - bază de date relațională
utilizând Oracle, Microsoft SQL Server, IBM DB2, IBM Informix sau PostgreSQL.

Comparatii intre cele trei tipuri de geodatabaze

22
23
 CREAREA UNEI PESONAL GEODATABASE

În ArcCatalog, se execută click-dreapta în directorul în care se dorește a se creau un nou Personal

Geodatabase.

Se succed următoarele operații: New - Personal Geodatabase – Selecție nume - Enter

După ce s-a creat un astfel de geodatabase există mai multe metode prin care poate fi definită
structura sa:

• manual, se creează structura fiecărei clase noi de elemente și a fiecărui tabel;

• importând date existente. Datele existente definesc structura;

24
 • utilizând instrumentele CASE pentru a automatiza crearea bazei de date.

Intr-o Geodatabase pot fi importate date dintr-un coverage, shapefile sau date CAD. De
asemenea, pot fi importate tabele dBASE sau INFO.

În ArcCatalog se execută click dreapta și se succed următoarele operații: Import – Feature Class (CAD
to Geodatabase/Shapefile to Geodatabase/Coverage to Geodatabase) în funcție de tipul datelor care
se importă. Se pot face și anumite modificări privind numele câmpurilor pentru clasa de elemente care
rezultă (Change settings). La final se apasă

butonul OK.

Tipuri de date stocate in GDB

O GDB poate contine 6 tipuri de date:

• Date vectoriale pentru reprezentarea entitatilor grafice

• Adnotatii

• Date raster pentru reprezentarea imaginilor, harti grid tematice si suprafete

• TIN pentru reprezentarea suprafetelor

• Retele geometrice

• Adrese sau locatori pentru a gasi pozitii geografice

Majoritatea structurilor de date din cadrul GIS sunt date vectoriale, acestea pot fi asociate cu
obiecte, tabele, relatii, TIN sau raster.

Feature datasets - prezentare generală a lucrului cu seturi de date caracteristice

25
 Un set de date caracteristice este o colecție de clase de caracteristici asociate (features classes)
care au un sistem comun de coordonate. Seturile de date sunt utilizate pentru a integra din punct de vedere
spațial sau tematic clasele de caracteristici (feature class) asociate.

Scopul lor principal este de a organiza clase de caracteristici conexe (feature classes) într-un set
comun de date (feature datasets) pentru construirea unei topologii, a unui set de date de rețea (network
dataset), a unui set de date de teren (terrain) sau a unei rețele geometrice (geometric network).

Sunt si situații suplimentare în care utilizatorii folosesc feature datasets:

- pentru a organiza clase de caracteristici legate în mod tematic

Uneori, utilizatorii vor organiza o colecție de clase de caracteristici pentru o temă comună într-un singur
set de date caracteristice. De exemplu, utilizatorii ar putea avea un feature dataset Water care contine
Hydro Points, Hydro Lines, si Hydro Polygons.

- pentru a organiza accesul la date pe baza privilegiilor bazei de date

Uneori utilizatorii organizează privilegii de acces la date folosind seturi de date caracteristică. De
exemplu, utilizatorii ar putea avea nevoie să utilizeze mai mult de un set de date caracteristică pentru a
segmenta o serie de clase de caracteristici conexe pentru a ține cont de diferitele privilegii de acces între
utilizatori.

Fiecare grup are acces la editarea unui set de seturi de caracteristici și a claselor sale de
caracteristici, dar nu are acces de editare pentru celelalte.

- pentru a organiza clase de caracteristici pentru partajarea datelor

În anumite situații de partajare a datelor, organizațiile care colaborează ar putea să convină asupra
unei scheme de partajare a datelor pentru partajarea de seturi de date cu alți utilizatori.

Specificarea sistemului de coordonate

26
 O cerinta de proiectare în organizarea feature clasess în seturi de date comune este necesitatea de
a utiliza o referință spațială. Astfel, este utilă definirea sistemului de coordonate pentru fiecare clasă de
caracteristici (feature class) înainte de a le organiza în seturi de date.

Când cream un set de date noi, trebuie să definim referința spațială. Aceasta include sistemul de
coordonate - ori proiecție geografică sau specifică -, precum și unități de coordonate și toleranțe pentru x,
y; z; și valorile m. Toate clasele de caracteristici din același set de date trebuie să aibă un sistem comun de
coordonate, iar coordonatele x și y ale caracteristicilor acestora ar trebui să fie definite intr-un sistem de
coordonate.

Feature class

Feature classes sunt colecții omogene cu caracteristici comune, fiecare având aceeași reprezentare
spațială, cum ar fi: puncte, linii sau poligoane, și un set comun de coloane de atribut, de exemplu, o linie
reprezinta linia de pe centrul unui drum. Cele mai frecvent utilizate feature class sunt: punctele, liniile,
poligoanele și adnotările (numele geodatabase pentru textul hărții).

Cele patru seturi de date pentru aceeași zonă:

(1) locațiile gurilor de vizitare ca puncte, (2) liniile – conducte de canalizare,

(3) poligoanele - parcele

(4) Adnotarii - numele străzilor.

Din această diagramă,se poate imagina cerința potențială de a modela anumite proprietăți ale
funcțiilor avansate. De exemplu, liniile de canalizare și gurile de vizitare reprezintă o rețea de canalizare,
un sistem in care pot fi modelate scurgerile și fluxurile.

Dupa cum am aratat mai sus, utilizatorii pot adesea să modeleze astfel de relații spațiale și
comportamente în seturile lor de date geografice. În aceste cazuri, pot fi extinse aceste feature class de
bază prin adăugarea unui număr de elemente geodatabase avansate, cum ar fi topologii, seturi de date de
rețea, terenuri și localizatoare de adrese.

27
 Tipuri de feature classes

Elementele vectoriale (obiecte geografice cu geometrie vectorială) sunt tipuri de date geografice
versatile și utilizate frecvent, foarte potrivite pentru a reprezenta obiecte cu limite discrete, cum ar fi
străzile, parcelele etc. O caracteristică a unui obiect (de obicei un punct, o linie sau un poligon,) este
stocata in tabelul de atribute in campul unui rand.

În general, feature classes sunt colecții tematice de puncte, linii sau poligoane, in total există
șapte tipuri feature class. Primele trei sunt suportate în baze de date și geodatabase. Ultimele patru sunt
acceptate numai în baze de date geografice.

Puncte: sunt obiecte prea mici pentru a fi reprezentate prin linii sau poligoane, cum ar fi locațiile
unor puncte ( ex. observațiile GPS).

Linii: Reprezinta forma și locația obiectelor geografice, prea înguste pentru a fi reprezentate ca
poligoane, cum ar fi liniile de inalta tensiune (obiecte care au lungime), fluxurile etc.,

Poligoane: reprezintă obiecte care au suprafata, cum ar fi statele, județele, parcelele, tipurile de
sol, utilizare a terenurilor etc.

Adnotari: text de hartă care include proprietăți pentru modul în care textul este redat. De
exemplu, pe lângă șirul de text al fiecărei adnotări, sunt incluse și alte proprietăți, cum ar fi punctele de
formă pentru plasarea textului, fontul și dimensiunea punctului și alte proprietăți afișate.

Adnotările pot fi, de asemenea, legate de caracteristici și pot conține subclase.

Dimensiuni: Un fel de adnotare specială care arată lungimi sau distanțe specifice, de exemplu, pentru a
indica lungimea unei părți a unei limite a clădirii sau parcelei sau distanța dintre două caracteristici.
Dimensiunile sunt foarte utilizate în aplicațiile de proiectare, inginerie și instalații pentru GIS.

Multipoints: Features care sunt compuse din mai multe puncte. Punctele multiple sunt adesea folosite
pentru a gestiona rețelele de colecții de puncte foarte mari, cum ar fi grupurile de puncte lidar, care pot
conține literalmente miliarde de puncte.

“ Lidar (detectarea și măsurarea luminii) este o tehnică optică de teledetecție care utilizează
lumina laser pentru a măsura densitatea suprafeței pământului, producând măsurători foarte precise x, y,
z. Lidar, folosit în primul rând în aplicațiile de cartografiere cu laser, este o alternativă rentabilă la
tehnicile tradiționale de măsurare, cum ar fi fotogrammetria.

Utilizarea unui singur rând pentru o astfel de geometrie nu este fezabilă. Gruparea acestor rânduri
multipoint permite geodatabase să se ocupe de seturi de puncte masive.

Dimensiuni: Un fel de adnotare specială care arată lungimi sau distanțe specifice, de exemplu, pentru a
indica lungimea unei părți a unei limite a clădirii sau parcelei sau distanța dintre două caracteristici.
Dimensiunile sunt foarte utilizate în aplicațiile de proiectare, inginerie și instalații pentru GIS.

28
Multipoints: Features care sunt compuse din mai multe puncte. Punctele multiple sunt adesea folosite
pentru a gestiona rețelele de colecții de puncte foarte mari, cum ar fi grupurile de puncte lidar, care pot
conține literalmente miliarde de puncte.

“ Lidar (detectarea și măsurarea luminii) este o tehnică optică de teledetecție care utilizează
lumina laser pentru a măsura densitatea suprafeței pământului, producând măsurători foarte precise x, y,
z. Lidar, folosit în primul rând în aplicațiile de cartografiere cu laser, este o alternativă rentabilă la
tehnicile tradiționale de măsurare, cum ar fi fotogrammetria.

Utilizarea unui singur rând pentru o astfel de geometrie nu este fezabilă. Gruparea acestor rânduri
multipoint permite geodatabase să se ocupe de seturi de puncte masive.

Vertices, segmente, elevații și măsurători

Caracteristica geometrică a obiectelor este în principal formată din vârfuri de coordonate.

Segmentele pot fi drepte sau curbe definite parametric. Vertices din obiecte pot include, de asemenea,
valorile z pentru a reprezenta măsurarea înălțimii și valorile m pentru a reprezenta măsurătorile de-a
lungul liniilor.

29
 Tipuri de segmente în funcții de linie și poligon

Liniile și poligoanele sunt definite de două elemente cheie: o listă ordonată de noduri care
definesc forma liniei sau a poligonului și tipurile de segmente de linie utilizate între fiecare pereche de
noduri.

Fiecare linie și poligon pot fi considerate ca un set ordonat de vârfuri care pot fi conectate pentru
a forma un element geometric.

O altă modalitate de a exprima fiecare linie și poligon este ca o serie ordonată de segmente
conectate în functie de tip: linie dreaptă, arc circular, arc eliptic sau curbă Bézier.

Măsurători verticale folosind valorile z

Coordonatele obiectelor geometrice pot include vârfurile x, y și x, y, z. Valorile Z sunt cel mai
frecvent utilizate pentru a reprezenta elevații, dar pot reprezenta alte măsurători, cum ar fi precipitațiile
anuale sau calitatea aerului.

Masuratori liniare folosind valorile m

Unele aplicații GIS folosesc un sistem liniar de măsurare utilizat pentru a interpola distanțele de-a
lungul elementelor liniare, cum ar fi drumurile, fluxurile și conductele.

Poate fi atribuita o valoare m pentru fiecare vârf dintr-un obiect (element) geometric Un exemplu
utilizat în mod obișnuit este un sistem de măsurare intre bornele kilometrice, utilizat de departamentele de
transport pentru a înregistra condițiile de carosabil, limitele de viteză, locațiile de accidente și alte
incidente de-a lungul autostrăzilor.

30
 Procesul de geolocalizare a evenimentelor care au loc de-a lungul acestor sisteme de măsurare
este denumit segmentare dinamică .

În aplicația de referință liniară în ArcGIS, termenul ruta se referă la orice obiect liniar, cum ar fi
o stradă, o autostradă, un râu sau o conductă, care are un identificator unic și un sistem comun de
măsurare de-a lungul acestuia.

O colecție de rute cu un sistem comun de măsurare poate fi construit pentru obiectele liniare.

Inregistrarea feature class

Fiecare feature class este gestionată într-un singur tabel. O coloană de formă (shape) în fiecare
rând este utilizată pentru a menține geometria sau forma fiecărui obiect.

31
 Fiecare feature class este un tabel unde caracteristicile individuale sunt păstrate ca rânduri.
Atributele sunt înregistrate în coloane.

Coloana de formă (shape) contine geometria fiecărei caracteristici (punct, linie, poligon și așa mai
departe).

Coloana ObjectID conține identificatorul unic pentru fiecare feature class.

La crearea unui feature class tip linie intr-o geodatabase, se adaugă automat un câmp suplimentar
la atribute pentru a înregistra lungimea liniei. Dacă este creat un feature class poligon, se adaugă
automat la atribute două câmpuri suplimentare pentru a înregistra lungimea (perimetrul) și suprafata.

Acestea sunt câmpuri obligatorii și nu pot fi modificate.

Tabela de atribute

În geodatabase, atributele sunt gestionate în tabele bazate pe o serie de concepte de date

relaționale simple, dar esențiale:

• Tabelele conțin rânduri.

• Toate rândurile dintr-un tabel au aceleași coloane.

• Fiecare coloană are un tip de date, cum ar fi numărul întreg, numărul zecimal, caracterul și data.

• O serie de funcții și operatori relaționali (cum ar fi SQL) este disponibilă pentru a opera in tabele
și datele continute de acestea.

Rândurile din tabele pot fi folosite pentru a stoca toate proprietățile obiectelor geografice.
Aceastea includ menținerea și gestionarea geometriei caracteristicilor într-o coloană Shape.

32
 Modul in care inregistrarile din doua tabele pot fi corelate utilizand un camp comun.

Tipurile de date atribut acceptate în geodatabase includ:

• Numere

• Text

• Data

• BLOB

• Identificatori globali

------------ numere

Pot fi stocate cele patru tipuri de date numerice:

• Scurt întreg

• Long întreg

• Float (numere cu virgulă mobilă cu o singură precizie)

• Dublu (numere cu virgulă mobilă cu dublă precizie)

33
 În alegerea tipului de date, de luaț în considerare necesitatea numerelor întregi față de numerele
fracționate.

Dacă trebuie doar stocate numere întregi, cum ar fi 12 sau 12,345,678, se specifica un număr
întreg scurt sau lung. Dacă se doreste stocarea de numere fracționate care au zecimale, cum ar fi 0.23 sau
1234.5678, se specifica un flotor sau un dublu.

În al doilea rând, atunci când alegeți între un număr întreg scurt sau lung sau între un flotor sau
dublu, se alege tipul de date care ocupă cel mai mic spațiu de stocare.

Dacă trebuie să stocați numere întregi între -32.768 și 32.767, specificați tipul de date scurt
întreg, deoarece ocupă doar 2 octeți, în timp ce tipul de date lungi întregi ocupă 4. Dacă aveți nevoie să
stocați numere fracționare între -3.4E38 și 1.2E38, specificați tipul de date flotant, deoarece ocupă 4
octeți, în timp ce tipul dublu de date ocupă 8.

-------------- Text

Un câmp text reprezintă o serie de simboluri alfanumerice. Acestea pot include numele străzilor,
atributele proprietățile sau alte descrieri textuale. O alternativă la repetarea atributelor textuale
într-o geodatabază este stabilirea unei valori codificate. O descriere textuală va fi codificată cu o valoare
numerică. De exemplu, drumurile asfaltate (1), drumuri de pietris (2).

Dacă definim valorile codificate într-un domeniu de valori codificate în baza de date geografică și
asociem domeniul cu câmpul intreg care stochează codurile, geodatabaza va afișa descrierea textuală
atunci când tabela este vizualizată în ArcMap sau ArcCatalog.

-------------Datele

Tipul de date sub forma de dată calendaristica poate stoca data, orele sau data și orele. Formatul
implicit în care sunt prezentate informațiile este ll / zz / aaaa hh: mm: ss și o specificație AM sau PM.

------------------ BLOB

Un BLOB este stocat ca o secvență lungă de numere binare cum ar fi simboluri si geometrii
CAD.

ArcGIS stochează adnotări și dimensiuni ca BLOB-uri, iar elemente de tipul imaginilor, multimedia sau
biți de cod pot fi stocate în acest tip de câmp.

-----------------Object identifiers

Câmpul ObjectID este menținut de ArcGIS și garantează un ID unic pentru fiecare rând din tabel.
Intr-un tabel de atribut al unui strat, vedem, de obicei, câmpul ObjectID enumerat sub aliasurile OID sau
ObjectID pentru tabele și FID pentru straturi. Funcțiile cheie, cum ar fi derularea și afișarea seturilor de
selecție, depind de prezența acestui câmp.

34
 Trebuie remarcat faptul că majoritatea funcțiilor ArcGIS pentru Desktop , cum ar fi utilizarea
instrumentului Identify, necesită ca ObjectID să fie unic nu duplicat. De exemplu, atunci când realizam o
relație unu-la-multe, există posibilitatea ca ObjectIDs să fie duplicat.

Când adăugam o tabelă de baze de date în ArcMap, este necesar un identificator de obiect.

---------------Identificatori globali

ID-urile globale și tipurile de date GUID stochează șiruri de caractere din registru format din 36
de caractere închise în paranteze curbate. Aceste șiruri identifică în mod unic o caracteristică sau un rând
de tabel în cadrul unei baze de date geodatabase.

Acestea sunt folosite foarte mult pentru a gestiona relațiile, în special pentru gestionarea datelor,
versiuni, actualizări numai pentru schimbare și replicare.

Câmpurile GUID pot fi adăugate la seturile de date geodatabase utilizând fila Fields ( Câmpuri )
din caseta de dialog Properties (Proprietăți) a unei caracteristici sau comanda Add Field (Adăugare câmp)
din fereastra tabelului.

----------------Campuri de tip raster

Un câmp de tipul raster poate stoca efectiv datele raster în cadrul sau alături de geodatabase.

----------------Geometria

În ArcGIS, datele geometrice indică tipul punct, linie, poligon, multipunct sau multipatch - tabela
stocată. Câmpul stocat ca tip de geometrie se numește SHAPE atunci când este creat prin ArcGIS.

Network dataset si Geometric network

Rețelele sunt de două tipuri

• Retea cu flux nedirecționat

35
Rețele de transport, cum ar fi străzile

Elementelor din rețea le este determinata directia de deplasare

Direcția fluxului nu este determinată numai de rețea.

Disponibil prin extensia Network Analyst

• Rețele geometrice - flux direcționat

rețele de utilități cum ar fi sistemele de canalizare și apă;

râuri și cursuri

Direcția fluxului este determinată numai de caracteristicile rețelei.

Disponibil cu ArcGIS ArcEditor

O rețea geometrica furnizează consistenţă pentru baza de date. Acest lucru se realizează prin
conectivitate şi prin regulile de editare.

O rețea geometrică este o colecție de elemente ce cuprinde un sistem conectat de muchii (edges)
şi joncțiuni (jonctions). Două joncțiuni delimitează o muchie şi o joncțiune poate fi conectată la orice
număr de muchii. Muchiile pot străbate spațiul fără a avea o intersecție topologica. Acest fapt se
numește nonplanaritate.

O rețea geometrică poate fi construită doar în cadrul unui feature dataset. Clasele de elemente
care participă la reţea nu pot face parte din feature datasets diferite. În plus, o clasă de elemente (feature
class) nu poate participa decât la o singura reţea din cadrul feature dataset.

Conectivitatea se bazează pe coincidenţa geometriei.

Elementele care reprezintă muchii şi joncţiuni poartă numele de elemente ale reţelei. Doar
elementele reţelei pot participa la o reţea geometrică.

O clasă de elemente ale reţelei este o colecţie omogenă din unul din tipurile de elemente ale
reţelei: element joncţiune simplă, element joncţiune complexă, element muchie simplă, element
muchie complexă.

Un element joncţiune simplă (simple junction feature) este un element asociat unui singur nod
dintr-o reţea logică.

Un element muchie simplă (simple edge feature) este asociat unei muchii simple dintr-o reţea
logică.

Un element joncţiune complexă (complex junction feature) este asociat unei colecţii de
joncţiuni şi de muchii într-o reţea logică. Muchiile şi joncţiunile sunt conectate şi pot fi aranjate în orice

36
configuraţie topologică. Aceste elemente pot fi considerate ca fiind o reţea internă reprezentată de un
element joncţiune complexă.

Un element muchie complexă (complex edge feature) este asociat cu orice număr de muchii dintr-
o reţea logică. Aceste muchii trebuie să fie aranjate într-o configuraţie de lanţ cu o singură joncţiune intre
fiecare pereche de muchii. Un alt element muchie poate fi conectat cu o joncţiune internă a unui
element muchie complexă fără a-l împărţi în două.

Toate elementele de tip muchie încep şi se termină cu o joncţiune. Joncţiunile conectează

elementele de tip muchie.

O reţea geometrică este asociată cu o reţea logică. Fiecare element din reţeaua geometrică este
asociat cu unul sau mai multe elemente din reţeaua logică.

O reţea logică este o reprezentare abstractă a întregii reţele reprezentată de o mulţime de clase de
elemente de reţea. În general, exista o asociere one-to-many între elementele reţea dintr-o reţea
geometrică şi elementele reţea dintr-o reţea logică.

O reţea logică nu conţine valori ale coordonatelor, ci ea conţine informaţii legate de

conectivitatea în reţea . O reţea geometrică este întotdeauna asociată cu o reţea logică, dar o reţea
logică poate fi creata fără o reţea geometrică corespunzătoare.

O reţea logică este actualizată automat atunci când se editează elementele reţea. Ea
cuprinde trei tipuri de elemente:

• muchii

• joncţiuni

• puncte de întoarcere.

Un element muchie este un segment de linie care are distanţă şi direcţie. O muchie este conectata
la joncţiuni în punctele sale de început şi de sfârşit.

Un element joncţiune este punctul de sfârşit al unui element muchie. Poate fi punctul terminus al
unui element muchie sau intersecţia a doua sau mai multe elemente muchie.

Un element punct de întoarcere reprezintă direcţia de curgere de la o muchie la alta, la o

joncţiune.

Reţeaua logică conţine un număr de trace solvers care execută analize cum ar fi trasarea
conectivităţii, detectarea ciclurilor, stabilirea direcţiei de curgere, trasarea fluxurilor în amonte sau în
aval, trasarea joncţiunilor care au un strămoş comun.

Ponderi (weight) reprezintă costul transportului de-a lungul unui element muchie. Exemple:
timpul de călătorie de-a lungul muchiei sau rezistenţa la curgere.

37
 Un semnalizator (flag) desemnează un punct de pornire sau un punct de sfârşit pentru un traseu.
Exista două tipuri de semnalizatoare: semnalizator pe muchie şi semnalizator la intersecţie. Un
semnalizator pe muchie poate fi plasat oriunde de-a lungul lungimii unei muchii. Un semnalizator la
intersecţie există doar la joncţiuni.

O bariera specifică faptul că în acel loc curgerea este obstrucţionată.

Muchiile simple se caracterizează prin faptul că de-a lungul unei astfel de muchii nu pot exista
alte joncţiuni. Muchiile simple ale reţelei geometrice au un singur element muchie corespondent în
reţeaua logică. În cazul unei muchii complexe, alte elemente pot fi conectate la aceasta fără ca ea sa
mai fie împărţită în alte muchii.

Muchiile și joncțiunile dintr-o rețea geometrică sunt tipuri speciale de caracteristici din
geodatabaza, numite elemente de rețea. Trebuie intelese ca elemente punct și linie cu comportament
suplimentar care este specific unei rețele geometrice.

Deoarece fac parte dintr-o rețea geometrică, au un comportament suplimentar, cum ar fi

conștientizarea faptului că acestea sunt conectate topologic între ele și modul în care sunt conectate:
muchiile trebuie să se conecteze la alte muchii prin intersecții; în rețea, fluxul de la o muchie la alta este
transferat prin intersecții.

Toplogia în GDB

Topologia implică relaţii poziţionale, de aceea se mai zice realţii geometrice, şi nu orice relaţii. Crearea
topologiei – se face in ArcCatalog ca si un strat oarecare

Pentru a crea topologia, trebuie să fie specificat care clasă de feature va participa la topologie şi ce reguli
vor guverna interacţiunile dintre entităţile grafice. Toate clasele de feature care participă la topologie
trebuie să fie în acelaşi feature dataset.

Deoarece creearea relaţiilor topologice implică operaţiunea de snapping a vertex –urilor pentru a produce
conectarea, trebuie specificată o toleranţă care în cazul GDB se numeşte cluster tolerance. Un cluster
tolerance tipic este cel puţin cu un ordin de mărime mai mic decât acurateţea datelor.

De exemplu dacă acurateţea datelor este de 2 m, cluster tolerance nu trebuie să fie mai mare de 0,2 m, dar
nici mai mic.

Se stabilesc priorităţile între straturi prin intermediul unui parametru numit Rank care ia valorile 1-5.
Cum sunt construite şi validate topologiile? Procesul de validare va urma secvenţa de etape: cracking
features şi custering vertices. Prin cracking se înţelege generarea de vertex-uri la capetele liniilor sau pe
laturile poligoanelor. Prin clustering se înţelege procesul de contopire a vertex-urilor generate prin
cracking ţinându-se cont de rank-ul fiecărei clase de feature.

Toplogia în GDB

38
Topologia implică relaţii poziţionale, de aceea se mai zice realţii geometrice, şi nu orice relaţii. Crearea
topologiei – se face in ArcCatalog ca si un strat oarecare

Pentru a crea topologia, trebuie să fie specificat care clasă de feature va participa la topologie şi ce reguli
vor guverna interacţiunile dintre entităţile grafice. Toate clasele de feature care participă la topologie
trebuie să fie în acelaşi feature dataset.

Deoarece creearea relaţiilor topologice implică operaţiunea de snapping a vertex –urilor pentru a produce
conectarea, trebuie specificată o toleranţă care în cazul GDB se numeşte cluster tolerance. Un cluster
tolerance tipic este cel puţin cu un ordin de mărime mai mic decât acurateţea datelor.

De exemplu dacă acurateţea datelor este de 2 m, cluster tolerance nu trebuie să fie mai mare de 0,2 m, dar
nici mai mic.

Se stabilesc priorităţile între straturi prin intermediul unui parametru numit Rank care ia valorile 1-5.
Cum sunt construite şi validate topologiile? Procesul de validare va urma secvenţa de etape: cracking
features şi custering vertices. Prin cracking se înţelege generarea de vertex-uri la capetele liniilor sau pe
laturile poligoanelor. Prin clustering se înţelege procesul de contopire a vertex-urilor generate prin
cracking ţinându-se cont de rank-ul fiecărei clase de feature.

39