0... HaimG.

Ginoa(I922-1973)a fost PncunoscUlpsihologşipsiholmpeul

amerieJl1deori&ineisraelianl,spcdalizalinproblemedceduca!ieacopi­
lului şi in relaliilc dinlre plrinli/profcsori şi copii. Şi-a inccpui cariC!1l
in larI nlIIIllea prol"esordc fCOIli clcmClllarl.Duplcmipca in SUA,
a obţinuiin 1952 ,la Univcnilala.Colwnbia din NewYork.liliul dcdoc­
lor in psibologiec::linK:l. A lucrll la clinica Ouidanc::cdin Jac::ksonvil1e,
FIorida,cucopiic::ulUlburiripsihic::e.Apublieald.r1ideeducalieacopilu­
luicareau dcvcnilbesISCIJcrwişi au rOSllzaduscÎn 30 dc limbi:Betweell
PQren' QM ChiM (1965).B«ween PtlIYII' tmd TnNJger (1967), Teac:her
QmI ChiM (1972). In ccnuul idcilor salc despre raporIIrCI pirinlelui la
c::opil stlo combinalieunici deconjirmtlf'eQ.fot:tIItJQSI1a senlimenlelor
copilului şi impunere de limi,e asupra c::omporl8menrului. A condus
grupuri de instruire a plrintilor,melodasa de Iuc::ru fiinddcserisldeArlhw
Orgel (in HQlldbook OII PQrt!lt1S Educa,ioIr, 1980). Inf1UC1l11lui OillOII
CSIe cvidcllli in lucrArile lui John Oomnan, a\llOnll citlii RQising Qn
Emo/ionlJJly /nlelligen' ChiM, sau aleelcvelor saleAdele Faber şi Elaine
Mazlic::h .

Dr. AliceOillOlt, vAduva aulorului, ca insl

şi auloare denumeroase ani­
co1epc lemaeduea(ici copiilor,CS1Cpsiholog, piho!erapcu!,eonrtren1iar
(a conferetl1ill in SUA, Canada, Brazilia, Africa, Europa, India, Hong
Kong şi Israel). Spccialiillea ci CS!e colllW'licarea vabali, in particular
cu pirinliişi proresorii.

Dr. H.WaIIac::eOoddardcstc lic::enliat in fizici, mlleJnlllicl,i pedagogie,

are un doc::tomin domeniul de:zvollirii familialeşi UJIIIIlC, tlaboreazi pro­
I!J1IIIICpetllrUpIrinti,sod,tineri.relatiidefamiliceu:.,esteimpliCllinscrie­
rea de cir1i şi de anicole pcnlrU iMemeI,inproducereadc prognuneTV
fi de programe deinvillJnln! universilar exlins. L-a ajulat,de exemplu,
pe Slephen Covey si scrie Tlu!SeveIr Habi/Soj"Hig/Ily EjfocIIve F_ilies
�islden-olleac::livililipnc::licede�a vielii rami1ia1c.
 DR. HEIM G. GINOTT

între părinte
şi copil
ghid de comunicare afectuoasa

Edi1ie revAzut! şi adusi la zi de

Dr. ALICE GlNOIT şi Dr. H. WALLACE GODOARD

Traducere din engleză de

OANA VLAD

HUMANITAS
H BUCUREŞTI
Rcdactor:OanaBlmI
coperta: 1.,.... Nedcleu
Tchnoredac:lOI':LuminillSimi<MlCSC1l
Con:ctor:Georii.... Bccbcnl

0.. HaimG.GillOll
Be/HTt!nPa,.,ntanâClrild
"196$byo.,HaimG.Ginon
"2003 by 0.. AliceGioon and 0.. H. W811�eGoddard
Th"lJ1IJISlalionpublisbodbyBmUlgcmc:nlWlIh Thn:eRiverPress.animprinl
of lheCrown PubllshingGroup. a div;"ion ofltAndom HOllSC. Inc.
Allrishtsreserved.

"HU MANITAS. 2006. 2012. pc:nlnl �11 vm;iune- româncasd

DcscrieraCIP aBibllOlteli Nalion"le aRominici

GINOTT. HAIMG.
Inln: plnnle şi copil: ghid de comWlican: afcclUoasil cir. H�imG.Ginon;
cd.: cir. AliceGioon, cir. H. WalllccGoddard; rrad.: Dana Vlad.­
IJucllR'Şli: Humaniw. 2012
Bibliogr.
ISIJN978-97l-50·1469-6
1.GillOll.Alicc(cd.)
II. Goddard.WalleuH.(cd.)
1lI. Vlld. Dana (tnd.)
159.922.7
31.018.1

I:DITURA HUMANITAS
PialaPn:sciUbllrc 1,01)701BUCUI'CŞli.RomAnia
lClI.0211408B350. f8.)l021140BB351

C....i... onlillC:WWW.libhumaniw.ro
Comcnziprin ...mail:vMZOri@libhumaniw.ro
Comcnzi lelcfonicc:021 Jii 2]1010112 1119 509
 [fI memoria /ra/elui meu mai mic
care a muri/Ia vârsla de 21 de ani,
încercând sti-si salveze camarazii de arme asediari.
Pmll\l . 9
InIroducen= . 14
Capitolul 1
Coduldecomunieare:conven&lii1eplrime-copil .
Capitolul 2
Puteracu.vimelor: moduri mai potrivile
de aincunljaşiaiDdruma........ J8
Capitolul 3
TIPI'" aUlOdisauelivc: nu;xisd.o eaIe aRdI
dealilc:eunlueru�. 6J
Capitolul 4
Rcsponsabiliwea;slilllllllmi ivalori.nusleerieonl"orlnR.. 79
Capitolul 5
Disc:ipliDa:eumpsim allCnlBlivecfieimle
laaplicua.depcdcp&e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . l lI
Capitolul 6
Edueacilpozilivt:o zidinviala unuieopil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ilO
Capitolul 7
Gelozia:oaadiIicDaJÎcI.. . .. . ...... ...... . . . . . . . . . 143
Capitalul 8
Cilcvasurscllcanxictl(ii eopiilor:
eumsllcofi:rimsigunln1iemo!ionafl . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
Capitalul 9
Scllul ,i valorile umane:cumsllbordIm eu sensibililale
unlllbiectimpaltln! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
Capilolull0
Rmun'I:lcqiideedueljeaoopiilor,pmrruplrinli . . . . . . . . . . . . 182
E pilo, . . . . . . . 19J
., Cuprins
.......
Cum pulem sl-i ajUlim pe copii .
AneltilB
Cum işi 1Z1I1eaz.1 spcciali$Ciiin
psihocerapie in(anlilipropriiicopii.
""... C
Lecwri suplimcnWe .
 Pret_la

DupdCf!V(I;mllri,.rldve$te-mtiastJel:
Afost odtJldlln hdrhal $i el """,a;eSle
A muril;RQinle sd-i vind vrelllea
Cântecv! vie/i;!ui.f.Q;mrerupl lumijuJ('
Si maiol'e6
Un cântec pierdut acum perttTU Imt!eallna
Durerea ar:eluicâmf!C

DUP,fCF.I'OIMlW
de HAIt.! NACHMAN BIALlK

Dr. Haim Ginon a murit pe 4 noiembrie 1 974, după o lun­

gi suferinli. Avea SI de ani. Cu câteva săptămâni inainte de
a muri, şi-a privit prima lui carte, intre părinte si copil. şi mi-a
zis: «Va deveni o c::arte clasică. Alice. ai să vezi.» Prediqia lui
s-a adeverit.
Haim Ginon s-a specializat in psihologie clinici, in psiho­
terapia copiilor şi in instruirea plrinlilor, iar cAl1i1e lui - Group
Psychotlrerapy with ehi/dren, Between Parenl anii Child.
Belween Pare'" and Teenager şi Teacher ami Chilrl' - au re­
volU1ional modul in care păriD1ii şi profesorii se raportau la co­
pii. Aceste clrti au devenit bestselleruri şi au fost traduse in
30 de limbi. in The Aulhoritalive Guide to Self-Help Books de
John w. Santrock, Ann M. Minnett şi 8arbara D. Campbell,
cărţile lui Ginon au primit calificativul maxim (<<recomanda­
re in cel mai inalt grad») şi au apărut pe lista restrinsi a ce­
lor mai bune cărti de selfhelp.
Aptitudinile de comunicare pentru care pledează Ginott in
cărtiie sale ii ajută pe adul1i si pămmdă in universul copiilor
cu grijă şi compasiune; ii inva1i si devină conştien1i de sen­
timentele copiilor şi si le rAspundă.

"PslholerapierkgnqJupiicalficopiilor. f"lre pări,,'e�i copil,

fntre părinte�j adolescent, Profesorul şi copilul. (N.I.)
10 1 PrefaţA
A$8 cum spunea Ginon intr-un discurs: «Sunt psiholerapeul
de copii. Tratez copii eu tulburiri psihice. Să zicem că le fac
terapie o ori pe siptămâni, timp de un an. Simptomele lor dis­
par, incep si aibă o părere mai buni despre ei înşişi, sili se în­
ţeleagă cu cei din jur, ba chiar să nu mai fie neastimpăraţi la
şcoali. Cum anume ii ajut? Comunic cu ei intr-un mod afec­
tuos. Mi folosesc de orice ocazie ca si-i ajut să-şi dezvolte
increderea in sine. Daca o comunicQre QfectllOQ.rQ Îi poale Î/I­
sdnătoşi pe copiii boItulvi. principiile şi tehnicile Qcestei comu­
nicari trebuie sa fie in.fuşile de părinti şi profesori.
Psiholerapeuţii sunt, poate, capabili sili vindece, insi numai cei
aRa1i zilnic in contact cu copiii ii pot ajuta pe aceştia si devi­
nA sănitoşi din punct de vedere psihologic.»
Ca unnare, doctorul Ginon a initiat grupuri de instruire şi
îndrumare a părin1ilor, care si-i inveţe si devinl mai afectu­
oşi şi mai eficien1i cu copiii, conştienţi de propriile sentimen­
te !ii mai inţelegitori cu sentimentele copiilor. incerca sili-i înveţe
pe părin1i cum sili disciplineze firi si umileasci şi cum si pre­
ţuiască firi să judece, cum să exprime furia fără silij igneasci
şi cum si confinne - in loc si combati - sentimentele, per­
cepţiile şi opiniile copiilor; cum si reacţioneze astfel incât co­
piii si inVC1C să creadi in realitatea lor lăuntriCă şi sili-şi dezvolte
increderea in sine.
inainte să devinA psiholog, doctorul Haim Ginon a fost pro­
fesor de şcoali in Israel. Absolvise colegiul pedagogic David
Yellin din ICJUSalim. Dupili câ1iva ani de profesoral, şi-a dai sea­
ma că nu era indeajuns de bine pregătit ca si se confrunte cu
copiii in sala de clasă. A holirât si urmeze colegiul pedago­
gic al Universitiţii din Columbia, unde şi-a obţinut doctora­
lUI.
Dqi a murit la o vârsti inci tinără, Haim Ginon s-a bucu­
rat de o viaţă intelectuali creatoare şi impliniti. Ideile sale in­
noitoare despre comunicarea cu copiii, rispândite in cilil1ile,
conferinţele şi articolele sale, au avut ec:ouri nu numai in SUA,
ci peste tot in lume. Sub influenţa lui s-au dezvoltat «ateliere»
 Prefaţa / 1 1

in care pirin,ii şi profesorii invali cum sa·i trateze pe copii cu

delica1e1e şi afecliune.
Deşi engleza n-.a fosl limba lui malerni, Haim Ginol ! a iu·
bilooO. A iubit·o ca un poet, folosindooO cu economie şi preei·
zic. Asemenea vechilor injelepţi, a recurs la parabole, alegorii
şi epigrame: «Nu fi un pArinte, ci o fiinli umani care este pl.
rinte.»
Existio poveste despre un rabin care a murit la vista de
SO de ani. Cind familia s·a intors de la inmormântare, fiul cel
mare a zis: «Tata a awt o vialilungi.» T01i au fost revolta'i.
«Cum POli spune aşa ceva despre un om care a murit atil de
tânir?», I...u intrebat. «Pentru ci viala lui a fost plini; a scris
multe cir!i importante şi a influenlal multe viC1i.»
Aceasta e consolarea mea.

DR. AUCE GINOTT

2003
Copile, dă-mi mQna, astfel indi' sti pol păJ;
in lumina increderii 'ale in mine.
HANNAH KAHN
 INTRODUCERE

N i c i u n părinte nu s e trezeŞte diminea1a cu gândul d e a-i

face vial! copilului siu un iad. Nici o mami şi nici un 1811 nu
spun: «Astizi o si lip la copilul meu, o si-I cicilesc şi o si-I
umilesc ori de cite ori pot.» Dimpotrivi, mulli părinlÎ hotirisc
diminea1a: «Azi va fi pace. Firă ţipete, flri neinlclegeri, fări
certuri.» Dar, in ciuda bunelor lor intenlii, rizboiul nedorit iz­
bucneşte din DOU.
A fi părinte presupune un şir nesfirlil de mici incidente,
de conflicte periodice şi de crize neaşteptate care pretind o re­
&Clic. Iar reaclia nu e lipsiti de consecinte: ea influen1e&Zl. in
bine sau in rău, personalitatea şi respectul de sine.
Ne place si credem ci numai un pArinte in nereguli reac­
lioneazi in moduri nocive pentru copil. Dar, din nefericire. chiar
şi părinlii a(cctuoiJÎ şi bine intenţionali Învinovătesc, umilesc.
acuz!, ridiculizeazi. amenintA. mituiesc. pun etichete. pedep­
sesc, predici şi moralizeazi..
De ce oare? Pentru ci majoritatea plrinlilor nu-şi dau sea­
ma citA putere de distrugere au cuvintele. Se pomenesc spunând
lucruri auzite de la părinţii lor, lucruri pe care n-ar vrea sA le
spunl, pe un ton care nu le place. Tragedia unei asemenea co­
municlri stA de obicei nu in lipsa de afectiune, ci in lipsa de
inwlegere; nu in lipsa de inteligen1i, ci in lipsa de cun04tinţe.
PArintii au nevoie si se raponeze la copii şi si discute cu ei
intr-un anume fel. Ce-am spune oricare dintre noi daci un chi­
rurg ar intra in sala de operaţii şi, inainte ca anestczistul si-şi
 Introducere / 1 5

faci treaba, ne-ar atrage atenlia: «De fapt n-am cine ştie ce ex­
perienli in chirurghie, dar imi iubesc pacienlii şi mi bizui pe
bunul-siml»? Am intra probabil in panică şi ne-am salva viala
fugind. insă cazul copiilor ai ciror părinli cred că iubirea şi
bunul-siml sunt de ajuns nu este la fel de simplu. Asemenea
chirurgi lor, pirinlii trebuie si capete o calificare speciali ca si
devină competenli in meşteşugul de-a rispunde cerinlClor
cotidiene ale copiilor. Asemenea chirurgului cu experienli, atent
la ceea ce taie cu bisturiul, părintele trebuie si deprindă arta
de a folosi cuvintele. Clci cuvintul e aidoma bisturiului. Poa­
te produce multe rini dureroase: dacii nu fizice, emOlionale.
Ce facem, inainte de orice, dacă vrem si ne ameliorăm co­
municarea cu copiii? Ne examinim reacliile. Si o si constatăm
ci ştim prea bine la ce cuvinte să recurgem. le foloseau pl­
rinlii noştri când stăteau de vorbi cu musafiri sau cu necunos­
cUii. E un limbaj care ocroteşte sentimentele În loc să critice
comportQmenlul.
Ce spunem unui musafir care şi-a uitat umbrela? Alergim
dupii el strigând: «Ce-i cu tine? De fiecare dată când vii in vi­
zită ui\i câte ceva. Ba una, ba alta. De ce nu te porţi ca sora ta
mai mici? Ea Şlie cum si se comporte intr-o vizită. Ai 44 de ani!
Când o să inveli?! Nu sunt servitoarea ta, să sring tOI ce laşi
in unnă! Pun pariu ci li-ai uita şi capul dacă nu li-ar fi inşuru­
bat de umeri!»? Nu, nu-i spunem astfel de lucruri unui musa­
fir. Spunem calm: «Uite-Ii umbrela, Alice!!) - fără si adAugăm
eeguri-casci ce eşlil».
Piirinlii trebuie si inve)e să reaclioneze in fa)a copiilor la
fel ca in fa)a unor musafiri.
Pirinlii işi vor copiii in siguranţă şi mulţumili. Nici un pl­
rinte nu incearcă deliberat si-şi transfonne copilul intr-un in­
divid temător, timid, nerespectuos ori antipatic. Si totuşi, pe
măsuri ce cresc, mulli copii dobândesc lrisituri nedorite şi nu
reuşesc să oblină un sentiment de sigutanl1 şi o atitudine res­
pectuoasi faţă de sine şi de ceilalti. Pirinlii vor si aiba copii po­
liticoşi - dar copiii devin milocani; ii vor ordonali - dar injuRII
16 1 Introducere

copiilor e un haos; vor sia fie increzători i� f�l1ele proprii �

dar copiii sunl nesiguri pe ei; vor si fac: fenciii . - dar, cel mal
adesea, copiii nu sunt.
PArinţii i$i pol invita copilul să devină om, adică o făplu­
fi avind compasiune, dăruire $i curaj; o persoană a cirei via-
1ă se ordonează in jurul unui nucleu de putere $i al unui cod de
fair-play. Ca să atingă aceste ţeluri omeDe$ti, pArinlii trebuie
sia inveţe metode Omene$li. Iubirea nu e de ajuns. Intuiţia nu
e suficienlă. Păriniii buni au nevoie de calificare. Modul de a
obline $i de a folosi această calificare este principala temă a
cil"lii de fală. Pirintii vor fi ajutali sIa-$i transpunA idealurile
in practica zilnici.
Să sperăm că această carte ii va ajuta, de asemenea, să-ii
identifice 1Clurile in privinta copiilor $i si În\lC1e metode de-a
$i le implini. PAriniii se contiuntă cu probleme concrete care
necesită solulii specifice; nu-i ajulă sfaturile-cli$CII, de genul
«Oferă-i copilului mai multă dragosle», «Dă-i felei mai mul­
tă alenlie», «Stai mai multă vreme cu băiatul tău».
Am lucrat multi ani cu pArinti $i copii in $edin1C de psiho­
terapie individuali $i de grup, precum $i in workshopuri de in­
struire a pArinlilor. Canea de fa1ă e rodul acestei experiente.
Este un ghid praclic; oferă sugestii concrete $i solulii posibi­
le pentru situatiile cotidiene $i problemele psihologice cu care
se confiuntă tOli pArinlii. Sfaturile specifice pe care le dă, re­
zultate din principii fundamentale de comunicare, ii vor invl­
la pe pArinti să trăiască allturi de copii într-o atmosferă de
respect reciproc $i demnilate.
 CapItolul 1

CODUL DE COMUNICARE:
CONVERSAŢIILE PĂRINTE-COPIL

Intrebările copiilor: semnificaţiile ascunse

Conversalia cu copiii este o artă fări egal, cu reguli $i sem­
nificalii proprii. Copiii sunt rareori inocenţi atunci când comu­
nică. Mesajul lor este adesea codificat $i presupune o desci6ve.
Andy, zece ani, i$i intreabA tatii: ((Care e numArul de c0-
pii abandonali din Harlem'?» TatAl, de meserie avocat, se bu­
curi ci pe fiul sAu il intereseazA problemele sociale. Tine o
lungi prelegere pe tema cu pricina, după care dezvăluie cifra.
Dar Andy nu e mulţumit $i continui sA punA intrebiri simila­
re: «Care e numirul de copii abandonali din New York? Dar
din SUA'? Din Europa? Din lume?»
in cele din urmi, talil lui Andy pricepe că băiatul e preocu­
pat nu de o problemA sociali, ci de una personali. intrebArile
lui Andy izvorau nu atât din simpatia pentru copiii abandonaţi.
cât din teama de a nu fi ii el abandonat. Nu ciuta numArul de
copii pirisili, ci asigurarea că el nu se va numira printre ei.
A$a ci tatii, rtspunzând neliniştii lui Andy, ii spune: «E$ti
ÎngrijOl3t ci părinţii Iii te-ar putea abandona Într-o zi, aşa cwn
fac unii părinli. Fii liniştit, n-o si te pirisim. Şi dacA te mai
găndeşti vreodata la asta, le rog spune-mi, vreau să te ajut si
nu-ţi mai faci griji.»
În prima zi de gridinili, când mama ei Înci nu plecase acasă,
Nancy, cinci ani, a privit picturile de pe pereţi $i a intrebat cu
voce risunătoare: ((Cine a făcut tablourile astea urile?» Mama
lui Nancy s-a simţit prost. S-a uitat dezaprobator la fetitA $i a
'1 1 Intre pArinte �I cOpii

zis repede: «Nu e politicos să spui cii. picturile sunt urite când
sunt de fapl aşa de drtgule.»
Educatoarea, care a descifrat inlelesul intrebArii, a zâmbit
şi a zis: «Aici nu trebuie si pictezi frumos. Poli să faci picturi
proaste dacA aşa ai tu chef.» Pe chipul lui Nancy a apărut un
zâmbct larg, clei avea acum rispunsul la intrebarea ei secre­
Iă: «Ce se intâmplă cu o felitl care nu pictează prea bine?»
in continuare, Nancy a luat in mână o maşinulă de pom­
pieri stricati şi a intrebat plini de importan\i: «Cine a stricat-o?»
Maici-sa a intervenit: «Ce-Ii pasi cine a stricat-o? Tot nu cu­
noşti pe nimeni aici.»
Dar pe Nancy nu o interesau numele. Voia să aRe ce pă­
ţeau copiii care stricau jucării. inlelegând intrebarea, educa­
toarea a dat răspunsul aşteptat: «Jucăriile există ca să te joci
cu ele. Câteodată se stricA, e nonnal.»
Nancy pare multumiti. Cu talentul ei de a pune intrebiri,
strânsese infonnalia de care avea nevoie: omul lista mare e o
femeie destul de driguli, nu se infurie din te miri ce, nici măcar
dacă pictezi urât sau se strică vreo jucărie. Nu e cazul să-mi
fie fiică, nu sunt În pericol daci rimin aici. Nancy i-a făcut
mamei cu mâna, in semn de rimas-bun, şi s-a indreptat spre
educatoare; işi Începea prima zi de grădinilă.
Carol, 12 ani, e încordată, cu ochii in lacrimi. Verişoara ei
preferată pleacă acasi, după ce ,i-a petrecut vara cu ea. Din
păcate, reaclia mamei la tristeJea lui Carol e lipsită şi de em­
patie, ,i de intelegere.

CAROL (/Qcrimile îicurg pe obrajI): Pleacă Susie. O să fiu din

nou singură cuc!
MAMA: Ai si-Ii glseşti alti prietenă.
CAROL: O si fiu aşa singuri . . .
MAMA: Lasă, cA n-ai să mori!
CAROL: • • • (plânge cu suspine)
MAMA: Ai 1 2 ani ,i te pol'1i ca un copil mic!
 Carol ii aruncă mamei o privire ucigaşă. fuge in camcra ci
şi se incuie acolo. Episodul sc putea siarşi mai bine. Sentimen·
tele unui copil trebuie luate În serios, chiar dacă situaţia În sine
nu e prea gravă. in ochii mamei, dcsPă!1irea celor două prie­
tene când vara s-a sfârşit poate părea ceva prea neÎll5emnat ca
să merite lacrimi, dar răspunsul ei nu trebuia să fie lipsit de
simpatie. Mama lui Carol ar fi putut să-şi spună in sinea ci:
«Carol suferi. Pot s·o ajut cel mai bine arătându·i că înţeleg
ce-o doare. Cum pot face asta? Oglindindu.i .yell/imenlele. »
Deci i..ar fi spus ceva de genul urmii.tor:

Ne vom simti cu lo,ii .Yingurifără Su.fie.

Deja iti ule dor de ea.
E gml să te de.YpQt1i după ce v-a,i obişnuit .Yăji'i impMlnd.
Casa trebuie să li se pară cam goală acum. când Su.fie a
plecal.

Asemenea răspunsuri creează o intimitate între pii.rinte şi

copil. Când copiii siml c6 au fosl inleleşi, singurdlalea s; du·
IV!IT!Q lor se atenueaza. Cand copiii . yum În/ele$Î, iubirea lor
penlru părinte se adânc:este. Simpatia părintelui are rolul unu;
prim-ajutor emotional ;/1 cazul selllimenlelor rănite.
Când ii conjirmăm slarea psihologică şi ii exprimăm dez­
amăgirea, copilul capătii. adesea forţa de a infrunta realitatea.
Alice. şapte ani, a plănuit să-şi petreacii. după-amiaza eu prie­
tena ei Lea. Numai că şi-a reamintit brusc că exact atunci fu­
sese programată o întâlnire a grupei de cercetaşi din care Bcea
parte. A izbucnit in plins.

MAMA: Doamne, ce dezamAgiti eşti! Abia aştepLBi sii. te joci

cu Lea astizi.
ALICE: Da! De ce n..a fost programată intilnirea aia in altii. zi?

Lacrimile nu i..au mai curs pe obraji. A sunat-o pc Lea şi

au prognunatjoaca altii. dală. După care Alice s-a dus si!. se schim·
be ca si plece la întâlnirea grupei de cercetaşi.
20 / intre pannte )l copll

in1elegerea şi simpatia mamei au ajutat-o pe Alice Să trea­

că peste inevitabilele conflicte şi dezamăgiri ale vielii. Mama
a priceput ce simte feti18 şi i-a oglindit dorinlele. N-a mini­
malizat situalia. N-a spus: «De ce raci atâta scandal? O Să te
joci cu Lea altă dată. Care-i problema?»
A evitat voit clişeele de genul: «Asta e, nu POli fi În douA
locuri deodatA.» N-a acuzat, n-a condamnat: «De ce aranjezi
să te joci cu Lea când ştii cA miercurea te Întâlneşti cu grupa
de cercetaşi?»
Dialogul scurt care urmeaz!i ilustreazA felul in care un tată
risipeşte supărarea fiului său prin simpla recunoastere si ac­
ceptaTe a sentimentelor şi plângerii acestuia.
Cind tatăl lui David,care lucreazA in tura de noapte şi are gri­
ji de casă ziua, in timp ce SOlia sa e la serviciu, s-a intors aca­
d de la cumpirituri, şi-a gAsit biiatu l (opt ani) enervat la culme.

TATĂL: Vid un bAiat supinlt. Ce spun, vid un bliat tare supArat!

DAVID: Sunt supArat. Chiar tare supărat.
TATĂL: Aşa?
DAVID (foarte incet): Mi-a fost dor de tine. Nu eşti niciodatA
acasI cind vin de la $CoalA.
TATAL: MA bucur ci mi-ai spus. Acum ştiu. Ai vrea si fiu aca­
sA cind vii de la şcoali.

David şi-a imbrilişal latăl şi a plecat afarli la joacA. Tatăl

lui David a ştiut cum sA-i schimbe fiului său dispozilia. N-a
inceput si se apere. explicându-i de ce nu era acad: «A tre­
buit să plec la cumplrlturi. Ce-ai face dacA n-aş cumpăra de
mâncare?» Nu a intrebat: «De ce eşti aşa supărat'?» în schimb,
a acceptat sentimentele Si pJângerea băiatului.
Mul1i părin1i nu-şi dau seama ci e inutil d incerci si-i con­
vingi pe copii ci plângerile lor sunt nejustificate., iar percep­
pile lor - grqite. Asta nu duce decAt la certuri şi la furie.
într-o zi. Helen. 12 ani. vine de la scoalA foane tulburată.
 Codul dl! comunICarI! I 21

HroLEN: Ştiu că O să fii de7.amăgită. Am luat «bine" la test. Ştiu

cât de mult Iii tu să iau «foane bine».

MAMA: Ană ci nu-mi pasă. Cum POli să spui aşa ceva? Nu sunt
dezamăgită deloc de calificativul pe care l-ai luat. Cred că
un «bine» e foane bun.

HELEN: Atunci de ce lipi la mine intotdeauna când nu iau «foar­

te bine,,?

MAMA: Când am lipat la tine?! Tu �ti dezamăgită, aşa că dai

vina pe mine.

Helen izbuc�te in plâns şi fuge din cameră. Deşi mama

a inJeles ci fata dă vina pe ea in loc să-şi recunoască dezamigi­
rea proprie. faptul că i-a atras atenlia şi a contrazis-o n-a flcut-o
pe Helen si se simti mai bine. Mama şi-ar fi ajutat mai mult copi­
lul dacă i-ar li acceptat perceplia, spunându-i: «Ai dori ca no­
tele tale si nu fie aşa de importante pentru mine. Vrei să decizi
tu ce Înseamnă un calificativ bun. Asta vid eu că se intâmpIă.»
Nu numai copiii, ci şi necunosculii apreciază inlelegcrea
şi simpatia noastnl fală de dilicuIlălile prin care trec. Doam­
na Gralton spune că Îi displace să meargă la banci: «De obi­
cei e lume multi şi directorul se poarti de parcă ne-ar face o
favoare prin simpla lui prezenlă. Ori de câte ori trebuie să-I
abordez, devin stresatl.» i nrr-o vineri, a awt nevoie de sem­
nAtura lui pe un cec. Devenea 101 mai nervoasi şi mai nerib­
dătoare vă7.indu-1 cum se poartă cu lumea. Insi apoi s-a hotărât
să incerce să se punA În pielea lui şi si-lji exprime inJelegerea
oglindindu-i si acceptându-i . rentimentele. «Cred că vi e greu
vinerea! Toată lumea vrea câte ceva - şi nu e nici mAcar ora
12. Nu ştiu cum reuşili s-o scoaleJi la capi!.» Chipul birbatu­
lui s-a luminat. l-a vAzut pentru prima oarA zimbind. «Aşa-i,
mereu e ingrimldeall aici. Şi fiecare vrea să-i dau lui atenlie
primul. Cu ce vi pot ajuta?" Nu numai el i-a semnal cecul,
dar a condus-o la un funqionar căruia i-a zis 5-0 SClVească mai
_do.
22 I Intre parinte �i copil

Dialoguri ineficace: predicile şi criticile

indepărtează oamenii �i trezesc resentimente
Părinlii se simt frustrali de dialogurile cu copiii pentru că
ele nu duc nicăieri, ap. cum demonstrea7.ă o conversalie bine
cunos<:ută: «Unde-ai fost?» «Afară.» «Ce-ai făcut?" «Nimic.»
Părinlii care incearcl să facă apel la J3liune descoperă curând
cât de obositor e acest lucru.Vorba unei mame: «incerc zadar­
nic să-mi conving copilul cu argumente ralionale, nu ascultă
ce-i spun. Mă aude doar dacă urlu.»
Copiii se opun adesea dialogurilor cu părinlii. N-au chefsă
li se lină predici, să li se vorbească, să fie crilicali. Au impre­
sia cii părinlii vorbesc prea mult. David, opt ani, ii spunea mai­
că-sii: «Eu ili pun o întrebare mică, tu de ce-mi dai un răspuns
aşa lung'?» Prietenilor lui le mirturiseşte: «Nu-i spun nimic lui
mama. Dacli incepe să vorbească, nu mai am timp să mlijoc.»
Un observator atent care aude conversalia dintre un părin­
te şi un copil va remarca, uimit, cât de PUlin se ascultă cei doi
unul pe cellilalt. Conversalia sună de fapt ca doui monologuri,
unul format din critici şi instruC1iuni, cellilalt - din negalii şi
pledoarii de apărare. Tragedia unei asemenea comunicliri nu
stă in lipsa de iubire., ci În lipsa de respect; nu in lipsa de inte­
ligenlă, ci În lipsa de pricepere.
limbajul nostru de fiecare zi nu e potrivit pentru comuni­
carea de adâncime cu copiii. Ca să ajungem la copii şi să ne
reducem, ca plrinli, frustrarea, trebuie să invă)im un anume
fel de a conversa cu ei.

Comunicarea aptă să creeze o legătură:

reacţionează la sentimentele copilului,
nu la comportamentul lui

Comunicarea c u copilul ar trebui să s e bazeze pe respect S i

pricepere. Asta inseamnli ( a ) ca mesajul s ă păslre2e intact res­
pectul de sine al copilului şi pe cel al părintelui; (b) ca afir-
 Codul decornunlcare I Z3I

maliile dovedind înlelegerea si fie anterioare afirmaliilor con­

tinind sfaturi sau instrucliuni.
Eric, noui ani, vine acasi foarte supărat. Clasa lui trebuia
să mearga la un picnic, insii afari plouă. Tatăl lui inceard să
se poarte altfel ca de obicei. Se abline să recurgă la clişeele care
in alte dăti n-au ficut decit să inrăutălească lucrurile: «N-are
nici un rost să plângi fiindcă e vreme proastă. N-au intrat zi­
lele-n sac. Nu din cauza mea plouă, cred că ştii asta, de ce cşti
supărat pe mine?»
Tatăl lui Eric şi-a spus in sinea lui: băiatul meu e foarte tul­
burat că a ratai picnicul. E dezamăgit. Si imi impărtăşeşte dez­
amăgirea lui, de vreme ce-mi arată el e supărat. Are tot dreptul
si aibA etTIOCii. Pot să-I ajut cel mai bine in,elegându-i şi �spec­
tându-i sentimentele. Lui Eric ii spune: «Pari foarte dezamAgit.»

liRIC: Da.
TATAL: Doreai foane tare si mergi la picnic.
ERIC: Sigur că da!
TATAL: Totul era pregătit, numai că a venit mizeria asta de ploaie.
liRIC: Da, exact aşa s-a întAmplat!

A unnat un moment de lăcere, după care Eric a zis: «Oricum,

n-au intrat zilelc-n sac.» SupArarea lui părea si se fi topit şi tot
restul după-amiezii a fost foane prietenos. De obicei, cind Eric
venea de la şcoală supArat, intreaga casă se umplea de nervi.
Mai devreme sau mai taniu, îi provoca pe tOli membrii fami­
liei. Nu se aşternea pacea decit atunci cind, seara târziu, Eric
adonnea . Ce are atât de deosebit această abordare şi care sunt
componentele sale?
AlUnei când copiii se află În vârtejul unor emali; puternice.
ei nu mai pot asculta pe nimeni. Nu pot accepta nici sfaturi,
nici consolări sau critici consbUctive. Yor ca noi să in,elegem
ce se petrece inăuntrul lor. ce simt in acel moment. Mai mult,
vor să fie inlel�i firă să fie nevoie să ne dezvăluie complet
24 / lntre parinll! �i copII

ce trăiesc. E ca un joc, În care ei ne arată doar un pic din ceea

ce simt. Iar noi trebuie să ghicim restul.
Când un copil ne spune: «ProfCSOJUI a lipal la mine», nu tre­
buie sI-i cerem amănunte. Si nu-i nevoie Să spunem: «Dar ce-ai
flcut ca să merili asta? Dacii. profesorul a lipat la tine, ai făcut
tu ceva. Ce-ai flcut?» Nici măcar nu trebuie si spunem: «O,
ce rău imi pare!» Trebuie doar si arătăm că ii intelegem dure­
rea, stânjeneala, enervarea.
Anita, opt ani, vine furioasă de la şcoală: «Nu mă mai duc
niciodată acolo!»

MAMA: Pari foarte suplrati. Vrei si-mi spui ce s-a intâmplat?

ANITA: Profa mi-a rupt lucrarea. M-am chinuit atâta şi ea doar
s-a uitat şi pe unnă a rupt-o!
MAMA: Fării. si te intrebe nimic? Nu mi mir că eşti aşa de su­
părată!

MamaAnitei s-a abUnut de la alte comentarii sau Întrebări.

Şi-a dat seama că pentru a-şi ajuta fiica si-şi calmeze furia tre­
buie sI_i arate inlelegere $i empatie.
Alt exemplu: Jeffrey, noul ani, vine de la şcoala cu o muri
nefericiti, plângându-se: «Profa ne-a chinuit toată ziua.»

MAMA: Pari tare obosit.

JEFFREY: Doi copii flceau gălăgie in biblioteci, clar ea nu ştia
cine sunt şi ne-a pedepsit pe toli, linându-ne aproape 101 tim­
pul pe culoar.
MAMA: O clasă intreagă pusi si stea toată ziua pe culoar in
linişte, in loc să faci ore! Nu mă mir ci pari obosit.
JEFFREY: Eu am vorbit cu ea, i-am zis: «Doamna Jones, sunt
sigur cii. puteţi descoperi cine a făcut gălăgie ca să nu tre­
buiascl si ne pedepsili pe tOli!»
MAMA: Ce chestie! Un tânăr de nouă ani a ajutat-o pe profe­
solllfi să inteleaga ci nu e drept să pedepseşti o clasi in­
treagi din cauza nizdriviniilor a doi copii!
 Codul de comunlca.e I Z5

JEFFREY: N-a ajutat-o, că nu s-a întâmplat nimic. insA mlcar

a zâmbit, singurul ei zâmbet de azi.
MAMA: Da, nu i-ai schimbat pArerea, dar cel pUlin i-ai schim­
bat dispozilia.

Ascultând. tl!spectând sentimentelefiului ei. ac:ceptându-i

perceptia şi reaC1ionând printr-o apreciere la incercarea blia­
tului de a gisi o 5OlUlie., mama lui Jeffrey l-a ajutat sA-şi schim­
be dispozilia şi să-şi calmeze supărarea.
Cum ştim ce simt copiii noştri? Ne uitim la ei şi ii ascul­
tAm. Şi apellm la propriile noastre experienJe emoJionale. Ştim
cum lrebuie sA se simti copiii atunci când sunt flcUli de ruşi­
ne in public, În prezenla colegilor. Şi ne alegem cuvintele ast­
fel ca ei să ştie cii. inlelegem prin ce-au trecut. Oricare dintre
afirmaliile unnItoare e bine venili:

Trebuie săfi Jost groaznic de jenant.

'Trebuie să tefi infurial cumplil.
Trebuie să-lfi urâl pe profesor În clipa aceea.
Trebuie săfifosl leribii de jignit.
Ai avuI o zi Iare grea.

Din păcate, atunci cind se conftunli cu proasta punare a

copiilor, pfirinlii nu-şi dau seama Că, de obicei, acea purtare e
declanşali de sentimente puternice. Trebuie .fă te adre.fezi mai
imâi sentimenlelor - abia după aceea poatefi Îmbulldlălit CORI­
parlamenlul.
laii ce povesteşte mama lui Ben, 12 ani: «Ieri, când am ve­
nit acasă de la serviciu, nici n-am apucat si-mi scot haina ci
biiatul meu a ieşit in fugi din camera lui şi a inceput să se plân­
gă: ..Prafa ne di atâtea teme pentru acasi ci nici intr-un an n-aş
putea să le fac! Cum si scriu poezia asta pânI mâine dimine&li?
Şi mai am o povestire, restan1i de slptămâna trecuti.Azi a li­
pat la mine! Nu poate Si mi sufere, asta-i clar!"
26 1 Intre pannte ŞI copII

Mi-am pierdut cumpătul şi am strigat la el: .,Am un şef la

fel de riu ca profa la, dar nu m-ai auzit niciodată plângându-mA!
Nu mA mir cA profa lipă la tine. Nu-Ii faci niciodată temele pen­
tru acasA. Eşti un leneş, aSia c! Nu te mai smiorcAi şi incepe
sii munceşti că va li de rău!"»
«Si ce s-a întâmplat după ce li-ai exprimat furia?», am in­
trebat-o.
«PAi. . . bAiatul meu s-a dus valvânej in camera lui, a incu­
iat uşa şi n-a vrul să vini la CÎni.»
«Cum te-ai simlit atunci'?»
«Groaznic! A fosl o seară ratati. ToatA lumea era indispu­
sA şi depresivA. Mi simleam vinovată, dar nu ştiam ce sA fac.»
«Cum crezi că se simwa liul dumitale?», am intrebat.
«Probabil ci era furios pe mine, speriat de profesoarA, frus­
trat, disperat. .. şi prea supin!lt ca să se concentreze. Nu l-am
ajutat. insii nu pol suporta sA-1 vid plângându-se şi neasumân­
du-şi responsabilitatea.»
Daci Ben ar fi fost capabil .ro-ş; exprime senl;menlele. in 10('
.fQ . fe plângă, intregul incident ar fi fost evilat. Daci ar fi fosl
capabil sii spunA: «Mami, mi-e frică să merg mâine la şcoali,
trebuie sii seriu o poezie şi o povestire şi sunt aşa de supărat cii
nu mă pot concentra», mama ar fi fost capabili sii-şi arate em­
patia pentru fiul ei, acceptându-i situaţia nepliculă. După un
oftat, ar fi putut parafraza: «Hm, ţi-e teamA Ci n-ai să reuşqti
să scrii o poezie şi o povestire pâni mâine-dimineali. Nu mă
mir ci te simţi copl�it.»
Di" pdcute. IIici noi. nici copiii noşlri /fU am/ost educa,i . fa
ne imptirt6şim sentimentele. Adesea. nici măcar IIU stim ce .dm­
,im sau cum .dm,im.
De obicei, când nu ştiu să facă fa1i unui lucru, copiii devin
furi�i şi ii invinoviţesc pe altii pentru situalia lor diflCili.Asia
ii infurie pe părinli. care işi invinovăIC5C la rândul lor copiii
şi spun lucruri pe care le vor regreta mai târziu, fără să rezol­
ve problema.
 Coclulcle comunlcare / Z'1

De vreme ce copiii nu ştiu să-şi mArturisească sentimente­

le, ar fi util dacA pArintii ar invă1a sti oudti . fenl;melllele defr;­
că. disperare si neajulorore. ascunse de crizele de/urie. in loc
si reactioneze la comportament, pArinlii ar rd.\pullde la senti­
mentele de tulburare ale copiilor şi i-ar ajuta astfel să facă fală.
Numai atunci când se .fiml in online copiii pol . fd gândeasl"Q
limpede si .fli actioneze COI'f!CI - in cazul de falA să se concen­
treze, să fie atenli şi capabili să asculte.
Sentimentele intense ale copiilor nu dispar cind li se spu­
ne «nu-i frumos să simli asta» ori cind părinţii incearcă să-i
convingă ci «n-au nici un motiv să simtă ap. cum simt». Sen­
limellIele imeR-fe nu pier dacd .fulII illlenise; dar, culmea, se
atenuează şi se indulcesc atunci cind ascultătorul le acceptă
cu simpatie şi intelegere.
Lucrul acesta e valabil nu numai in cazul copiilor, ci şi al
adullilor- dovadă unnătorul fragment dintr-un grup de discu­
tii pentru plrinli:

CONDUcATORUL. GRUPULUI (C.G.): Si presupunem că ne

aflim intr-una dintre acele dimineli in care totul pare să
meargă anapoda. Telefonul sună, bebeluşul plânge şi, ina­
inte si-1i dai seama, piinea prăjită s-a ars. SOIUl aruncă o
privire la prăjitor şi spune: «Doamne, cind o sl-nveti să pră­
jeşti o felie de pâine?» Cum reactionezi?
A: ÎI plesnesc peste fali cu felia de pâine prăjită!
B: îi zic: «Fi-Ii dracului pâinea prăjiti singur!»
c: Aş fi atât de jignită incât n-aş putea decât să plâng . . .
C.G.: Ce sentimente v-ar trezi cuvintele SOlUlui?
PĂRINŢII: Furie, ură, resentimente fali de el.
C.G.: V-ar fi uşor să prijiti o altă felie de pâine?
A: Doar dacă aş pune in ea otravă!
C.G.: Si cum ar deveni ziua aceea?
A. Un dezastru!
ZI / Intre p.trinte �i copii

CG.: PresupUne1i că situatia e aceeaşi - pâinea prăjită s-a ars.

Dar 501\11 spune: «Doamne, ce dimineB\i proastA ai, scum­
pa mea - copilul, telefonul şi acum pâinea prăjit! ... »
B: M-aş simti minunat!
c: M-aş simţi atât de bine incât l-aş imbrflţişa şi l-aş pupa.
CG.: De ce? Doar bebeluşul continuă si plângi, iar pâinea ri-
mine arsi!
I'ĂRINTII: N-ar mai conta.
CG.: Care este deosebirea?
A: Te simti recunoscAtor cA nu eşli criticat.
C.G.: Şi cum ar fi ziua cu pricina?
C: Veselă şi fericitA.
CG.: Dati-mi voie acum si vi propun un al treilea scenariu.
Sotul se uilă la piinea arsă şi iti spune calm: «Lasi-mA să-ti
arit, scumpa mea, cum se face pâinea prăjitA.»
B : O, nu! E chiar mai riu decâl in primul scenariu. O si mi
simt o toant.l.
CG.: Hai să vedem cum se aplică cele trei abordări diferite din in­
cidentul cu pâinea prăjitA in cazul relatiei voastre cu copiii.
A: Inţeleg ce vreţi si spuneti. Mereu ii zic băiatului meu: «Eşti
destul de mare ca sii ştii asta, eşti destul de mare ca să ştii
ailaltă.» E o frază care pesemne il infurie. De obicei chiar
aşa se intâmpli.
B: ii spun mereu fetei mele: «Hai să-ţi arit cum se face asta
sau asta.»
C: Sunl aşa de obişnuită si fiu criticati, incât cuvintele imi ies
aulomat din guri. Sunl exact aceleaşi pe care le folosea
mama cind eram mică. Şi o uram pentru asta! Niciodati
nu ficeam ceva bine şi intotdeauna mA punea sA fac cum
voiaea.
C.G.: Iar acum te pomeneşti spunându-i aceleaşi vorbe fiicei
dumitalc?
C: Da. Şi nu-mi place deloc. Nu mi plac cind fac asta.
 Codul de comunICare I 29

CG.: Să vedem ce putem invă1a din plveslea cu pâinea prijită.

Ce anume a ajutat la schimbarea relelor sentimente fală de
cei dragi?
8: Faptul cA ai fost in1eles.
c: Fără să Iii invinovă1it.
A: Şifiri sii 1i se spunii cum să-Ii ameliorezi purtarea.

Acest exemplu (adaptare după Dr. Ginott, Group PsydlO"

terapy with Childn!R, McGraw-HiIl, 1%1) ilustreazii capaci­
tatea cuvintelor de a genera ostilitate sau fericire. Morala
poveştii este că rtispun.furiJe noustre (cuvinte şi sentimente)
pot schimba decisiv atmosfera dilllr-o casti.

Principiile conversaţiei: inţelegerea şi empatia

Când un copil povesteşte un incident ori pune intrebări
legate de el, adesea cel mai bine este să te referi nu la inci­
dent, ci la rJ!laria pe care o implicA.
Flora, şase ani, se plângea cA «in ultima vreme» prim�te
mai pUline cadouri decât fratele ei. Mama nu a negat. Nici nu
i-a explicat Florei el fratele ei e mai mare şi de aceea meriti
mai mult. Nici n-a promis cii va indrepta greşeala. Ştia că in
cazul copiilor contează mai mult profunzimea rela1iei lor cu
piirin1ii decât dimensiunea şi numArul cadourilor primite. Aşa
ci mama i-a spus Florei: «Te intrebi dacA te iubesc la fel de
mult ca pe el?» Fări să mai adauge vreo vorbi, a imbrilişat-o
pe fetilă care a rAspuns printr-un zâmbet de slUprizii şi bucu­
rie. Şi astrel s-a sflrşit o conversa1ie care ar fi putut deveni o
ceartăfirisflrşit.
In spatele multora dintre intrebtiriJe copiilor . fe aflti dorin,a
de a . ve mai 4figura o datti. Rlspunsul cel mai bun la astfel de
intrebAri este tocmai asigurarea ci relaJia in cauză e durabilă.
Când copilul vorbeste de un incident, este util uneori si re­
aclionăm nu la incidentul in sine, ci la sentimentele din jurul
lui. Glori., şapte ani, a venit tulburată acasă. I-a spus tatălui
cum a fost impinsă prietena ei Dori de pe trotuar in rigola
JO I intre �rinte şi copil

plinA cu api de ploaie. În loc sA cearA mai multe amAnunte ori

sA ameninţe ci ii va pedepsi pe vinov8\i, tatAl a nlspuns la sen­
timentele liicei lui. A zis: «Treaba asia sigur te-a tulburat Ai
fost furioasă pc băielii iia. Încă eşti furioasă pe ei.»
La toale aceste afirmalii, Gloria a rAspuns cu un «Da» apă­
sat Când tatii a adăugat: «Ţi-a fost fricA să nu-Ii facă acell$i
lucru şi lie?», fetila a zis plină de curaj: «Si-ncerce numai! Îi
trag dupA mine $i si vezi atunci pleosciiaIA!» Dupi care a in­
ceput si râdă, irnaginându-şi scena. A fost hQPPY end-ul unei
conversalii care s-ar fi putut transforma Într-o predici inutilă
despre metode de autoapirare.
Când copilul vine acasă cu o multime de plângeri priYind
un prieten. un profesor .faU propria lui vială. rei moi bun lu­
uu e . fă rQ.'punzi la tonalitatea afectivti. nu să incerci să sta­
bileşti faptele ori să verifici (:ele petrecute.
Harold, zece ani, a intrat in casă 1âfnos $i vAiclrindu-se.

HAROLD: Ce viBli timpiti! Prafa m.. lIcut mincinos doar fiind­

că i-am zis că mi-am uitat lema. Si s-a pus pe rAcnit! A zis
că o si-Ii scrie un bilet
MAMA: Ai avuI o zi Iare grea.
HAROLD: Aşa e.
MAMA: Cred că a fost groaznic să fii flcut mincinos in fall
Întregii clase.
HAROLD: A fost groamic, da!
MAMA: Pun pariu cA in sinea ta i-ai zis c:âteva!
HAROLD: Da, da! Dar cum de ştii asta?
MAMA: Aşa facem de obicei când cineva ne jigneşte.
HAROLD (slL'pind. uşurat): Ce bine . . .

Pentru copii eSle o more uşurare să descopere că sentimen­

tele lor sunt (.1 parteftreascti Q experientei omeneşti. Si nu exis­
ti cale mai buni de a le transmite acest lucru decât anltindu-Ie
ci ii in1Clegi.
 Codul de comunicare I 31

Când un copil afirmă ceva despre ci însuşi, este În general

de dorit să-i răspundem nu aprobindu-I sau dezaprobându_l,
ei ofcrindu-i indicii clare că îl În\elegem dincolo de aşteptări­
le lui.
Dacă un copil spune: «Nu sunt bun la aritmetică», nu-i este
de mare ajutor să-i răspundem: «Da, eşti un dezastru când e
vorba de cifre.)) Nu-l ajutăm nici dacă-l contrazicem sau ii dăm
un sfat ieftin, de genul: «Dacă ai lucra mai mult, ai fi mai bun.))
Un asemenea sfat pripit doar îi lezează respectul de sine, iar
leclia «de-a gata,) nu face decât să-i diminueze încrederea.
Afirmalia lui - «Nu sunt bun la aritmetică» - poate fi în­
timpinati cu seriozitate şi inlelcgcre . Oricare dintre următoa­
rele răspunsuri e potrivit:

Aritmelica IIU e o //loterie uşuCll"li.

Anumitor pmbleme este greu să le dai de capă/.
Profesoara nu-li face viaţa mai uşoară critîcându-Ie.
Aritmetica le face să simli că eşli pmst.
PUII pariu că ahia aştepţi . fă treacă ora.
Câlld a trecul ora, te .fimli mai îll sigurall(ă.
Trehuie .wi-lijie Iare greu să ieşi la lah/ă.
Probabil că le mode gândul că ai .1'-0 dai în bară.
Probabil că le frămtinţi gâlldilldu-Ie ce părere avem noi
desprea.l"ta.
Pmbahil ni li-e leamă că ai .wi IIe dezamiigeşti.
Ştim că ul/ele malerii I/U SUIIl uşoare.
Avem încredere că .!aci 101 ce POli.

o fetiţă de 12 ani mi-a povestit că aproape a leşinat când

tatăl ei i-a vorbit plin de Înlelegere, dupi ce venise de la şcoa­
lă eu cametul plin de note proaste. Reaclia ei interioară a fost:
trebuie să mă ridic la nivelul încrederii lui în mine.
32/ Intre parintI! �i copII

Odati şi odată, aproape fiecare părinte Îşi va auzi fiul sau

fiica afinnând: «Sunt un proslfo proaslă!» Ştiind că odrasla lui
nu poate fi proaslă, părintele se va strădui s-a convingă, ase­
menea tatălui din exemplul următor:

CHARLES: Sunt un prost.

TATĂL: Nu eşti prost.
CHARLES: Ba da.
TATĂL: Ba nu. Ti-aduci aminte cât de isteţ ai fost in tabără'?
Instructorul era de părere că eşti unul dintre cei mai inte­
ligenţi copii.
CHARLES: Cum ştii tu ce pirere avea?
TATĂL : Aşa mi-a spus.
CHARLES: Bine, şi atunci cum de mă flcea prost lot timpul'?
TATĂL: Glumca, nimic mai mult.
CHARLES: Sunt un prost, ştiu. Uite ce note am la şcoală!
TATĂL: Trebuie doar să lucrezi mai mult.
CHARLES: Păi am lucrat mai mult şi degeaba. N-am nimica
in cap, n-am crcier.
TATĂL: Ba cşti iS1e1. ştiu eu.
CHARLES: Sunt un prost, ştiu eu.
TATĂL (s.rigânti): Nu eşti un prost!
CHARLES: Ba da, sunt!
TATĂL: Nu eşti un prost, prostule!

Când un copil afinnă că e prost sau urât sau rău, nimic din
ce putem spune ori face nu-i va schimba imediat imaginea de­
spre sine. Pirerea adânc inrll:dăcinati. despre sine a cuiva re­
zistă la incercările directe de a o modifica. Cum ii spunea un
copil tatălui său: «Ştiu că-mi vrei binele, tati, dar nu sunt chiar
aşa de prost incit să te cred pe cuvânt că sunt deştept.»
 Coclul cle comunicare I 33

Când un copil exprimă o idee negaliVă despre sine. tăgă­

duielile şi protestele noastre nu-i sunt de nici un ajutor. Ele pro­
voacă doar o afinnare şi mai hOIărâtă a convingerilor sale. II
putem ajuta cel mai bine pe copil arQlQndu-i că Înrelegem nu
numai c:um lrehuie sti se simlă, ci şi implicariile direc:te a!e c0n­
vingerii sale. De exemplu:

IVAN: Sunt un prost.

TATĂL (pe un tOlI serio.f): Chiar aşa te simli? Nu te crezi
inteligent?
IVAN: Nu.
TATĂL: Atunci sureri mult in sinea ta. nu?
IVAN: Mda.
TATĂL: Probabil ci la şcoală li-e teamă aproape toI timpul. li-e
teamă ci o :Kt dai in bati . că o si iei note mici. Când pro­
ful te intreabă ceva, nu mai gândeşti clar. Chiar dacă ştii
răspunsul. nu spui ce trebuie. Ţi-e teami ca nu cumva vor­
bele lale să sune caraghios . . . şi proful să te cerle . . . şi cei­
laiii copii să râdă de tine. Aşa că de obicei preferi si nu scoli
nici o vorbă. Poate cA-Ii aminteşti dilile când ai spus ceva

� :� : j �: t:;:��(}� :,e-C:! S�� : :::i�i !;

c a · -
Up i Ş t e
putea sti vă spună cate ceva din experienra lui.)
TATĂL: Uite ce-i, dragul meu! DupA părerea mea eşti o per­
soană aşa cum trebuie. Dar tu ai altă părere despre tine.

Această conversalie probabil nu-i va schimba imediat co­

pilului imaginea despre sine. dar ii va semăna lăuntric, poate.
simânla indoielii. Probabil ci işi va spune: dacă Iala mă inţe­
lege şi mi consideri o persoani aşa eum trebuie, poate ci nu
sunt chiar lipsit de orice valoare. Intimitatea creată de o ase-

:�::�== =: �: ln �� � := s:.a:�
i
i i . e i .
punsuri mai optimiste in el insl1$Î.
J4 f Intre poInnte ŞI CQpII
Când un copil spune: «N-am niciodată noroc», nici un ar·
gument sau eltplicaţie nu·i va schimba convingerea. La fieca·
re exemplu de noroc pe care i-I vom da, va riposta cu doul
exemple de ghinion. Tot ce putem face este să-i demonstrăm
cât de bine înţelegem sentimentele care I·au condus la aceas·
tă convingere.

ANNABELLE: N-am niciodată noroc!

MAMA: Chiar aşa simţi?
ANNABELLE: Da.
MAMA: Deci când joci ceva, ili spui: N-o sA câştig. N-am noroc.
ANNABELLE: Da, exact aşa imi spun.
MAMA: La şcoall, când ştii să rtspunzi, te gândeşti: azi profa
n-o si mă scoatl la tablă pe mine.
ANNABELLE: Da.
MAMA: Dar dacă nu ţi·ai flcut tema, ili spui: azi o si mă scoa·
tă la tablă!
ANNABELLE: Da.
MAMA: Cred ci poţi să-mi dai şi alte exemple.
ANNABELLE: Sigur . . . (dă exemple)
MAMA: Mă intereseazi pirerea ta despre noroc. Dacă se in·
tâmplă ceva şi tu crezi ci e ghinion sau, din contrl, noroc,
te rog vino să-mi spui şi o si discutAm pe indelete.

Aceasti conversaţie nu va schimba pesemne convingerea

copilului că are ghinion. Dar s-ar putea să-i transmiti ideea cii
e un mare noroc să ai o mamă atât de inţelegitoare.

Pe,dl inutl. pilirUe moart. iar oamenD simt:

sentimente Imestecate ,i mesllje amesttcllte

Copiii ne iubesc şi nu ne pot suf'eri in acelaşi timp. Ei au sen·

timente contradictorii fali de pArin1i, profesori şi to1i cei cu au-
 Codul cle comunicare I 35

Ioritate asupra lor. PArinli10r le e greu să acceple ci ambiva-

1en1a esIe un dai. al vieţii. Nu le place nici ambivalenl8 diniunlrul
lor, n-o pol admite nici pe a copiilor. Ei cred ci esle fundamen­
tal in neregulă să ai senlimente de două feluri faţi de allii, mai
ales faţi de membrii familiei.
Pulem invi1a să acceplăm totuşi existen1B sentimentelor am­
bivalenle atât in cazul nostru, cât $i al copiilor noşlri. Penlru
a fi ferili de conRicte ncnecesare, copiii trebuie si şlie ci li­
pul acesta de sentimenle este nonnal şi firesc. Conştienlizând
şi exprimind ca mai jos sentimenlele ambivalente, putem scuti
copilul de multă culpabilitate şi anxietate:

Mi se pure că s;m/; două luef1lri penlf1l profesorul ldu: ÎI;

şi place, ili şi displace.
Mi se pure că ai două sentimente fală de fralele Iău ma;
mare: il admiri, dar in acelaş; limp il urăşli.
Ai două păreri pe lema asIa: /i-ar plăcea să mergi in la­
bără, dar ai V� să şi rămâi acasă.

o afinnalie calmA. necritici pe tema ambivalen1Ci lor ii aju­

ti pe copii - comunicându-Ie că sentimentele lor «amesleca­
te» nu sunt chiar de ncin1Cles. Aşa cum spunea un copil: ((Dacă
senlimentele mele amestecate pot fi in1Clese. atunci nu sunt aşa
de amestecate!» Dimpobivi. afinnalii de tipul: «Doamne, da'
aiurea mai eşti! Ba ili place amicul tiu. ba il urişti. Decide-le.
daci eşli in slare de aşa ceva» sunt cu sigurantl nocive.
O viziune rafinată asupra realitAlii umane line cont de po­
sibilitatea ca acolo unde există iubire si existe şi un pic de ură;
unde existi admiralie si existe şi un pic de invidie; unde exis­
tă devotament si existe şi un pic de ostilitate; unde existi suc­
ces să exisle şi angoasi. hi trebuie multi in1Clepciune ca Si-Ii
dai seama ci toate sentimentele sunt legitime: şi cele poziti­
ve, şi cele negative, şi cele ambivalente.
Uunbic. nu e uşor si acccPli asemenea idei. Educalia din
copilArie şi instrucJia primită ca adulti ne trimit in din:cţia opusi.
31i/ intre pllnnle şI copii

Am fost invitati că sentimentele negative sunt «rele» şi ori n-ar

trebui să le simtim, ori ar trebui si ne fie ruşine că le avem.
Noua atitudine sustine ci numai actiunile reale pot primi un
calificativ, nu şi actiunile «imaginare». care nu pot fi «bune»
sau «rele». Numai COnIporIQmemul poate fi condamnat sau lău­
dat; sentimentele nu pot fi - şi nici nu trebuie si fie. Ajude­
ca sentimentele şi • cenzura fantezia ar agresa atit libertatea
personală, cit şi sănătatea mentală.
Emotiile fac pane din patrimoniul nostru genetic. Pestii
Înoa,d. pd.fările zboară. iQr OQmenii .fimt. Uneori suntem fe­
riciti, alteori nu suntem; darciteodată, de-a lungul vie1ii noas­
tre. vom simti cu siguranţă furie si frică. 'rislele Si bucurie.
Idt"(Jlllie si "inowf(ie. poftă si di.fP"l. ÎnctÎnlQre si dezgus'. Deşi
nu avem libertatea să alegem emotiile care se nasc in noi, avem
libertatea si alegem cum şi când să le exprimăm - cu condi­
tia să ştim ce sunt. Iată punctul crucial. Mulţi oameni au fost
astfel educati incât să nu ştie ce sentimente ii incearcă. Când
au simlit ură, li s-a spus că e numai antipatie. Când le-a fost m­
că, li s-a spus că n-au nici un motiv să se teamă. Cind au simlit
durere, au fost stltuiti să fie bravi şi să zimbească. Multi din­
tre noi am fost invitati să pretindem ci suntem fericili, deşi nu
suntem.
Ce sugerăm În locul acestui subterfugiu? Adewirul. Edu­
catia emotionalA ii poate ajuta pe copii să ştie ce simt. E im­
portant pentru un copil să Slie ce sim,e În momemul În care
.y;mle. Când ştie limpede ce sentimente are, nu se mai simte
atât de «amestecal» pe dinlunlru.

Oglladlrea emoliilor: reDectlDdu-le sentimentele

ii ajutim pe copU si iD(eleagi ee simt

Copiii invată despre inflţişarea lor fizici vizindu-şi ima­

ginea in oglindi. Ş i invaţă despre infllişarea lor emolionali
auzindu-şi, reflectate, propriile sentimente. Funcţia unei
oglinzi este să reflecte un lucru aşa cum esle, fără a-I măguli
 Codul de comunrcare I 37

sau a-I ponegri. Nu vrem ca oglinda să ne spună: «Ară1i groaz­

nic. Ai ochii roşii şi fa1a buhăită! Eşli un de7.8Slru. Ai face bine
si ici mfisuri.» După câleva Întâlniri cu o asemenea oglindi ma­
gică, ne-am feri de ea ca de ciumi. De la o oglinda vrem o ima­
gine. nu o predj(vi. E posibil să nu ne placă imaginea pe care o
vedem; cu toate astea, preferăm si decidem noi înşine unnă­
toarea mişcare cu scop cosmelic.
i n mod similar, funclia unei oglinzi em01ionale este 51 re­
f1ecle senlimentele aşa cum sunt, fără distorsiuni:

Arali ca si cum a;jifurios la culme.

Vorbele tale .flUla de pareti l-ai uri pe X/oarle tare.
Pari saji; dezgustat de toată situa/Îa.

Aceste afinnaţii sunt de un imens ajutor copilului cu ast­

fel de sentimente. Ele îi arati limpede ce anume simle. Clari­
talea imaginii - dale fie de o oglindi obişnuilA, fie de una
emoţionalA - reprezinll o şansA de autoîngrijire $i de schim­
bare a înfl1işirii.
Ca adulli, ne-am simlit cu tolii jigni li, furioşi, speriali, de­
rutali sau tristi. Când a; o emotie puternied. nimic nu le con­
.foleaza Si IIU ajula mai mult decâl o persoana care le 4fculla
si le intelege. Ceea ce e valabil pentru adulli este valabil şi pen­
tru copii. Comunicarea tandrt adu<:e in locul criticii, predici­
lor şi sfaturilor balsamul vindec:: ător al înlelegerii omenqti.
Când copilul e nefericit, speriat, derutat sau trist, tendinţa
noastră naturali esle si nlvAlim asupra lui cu judecAţi şi sfa­
turi. Mesajul nostru clar, deşi fără inlenţie. este: «Eşti prea tâm­
pit ca să ştii ce să faci.» Peste durerea lui. venim cu o insultA.
ExistA insA o cale mai buni. Când ii diruim copilului timp
şi compasiune, astfel încât si-I intelegem, trimitem cu totul alt
mesaj: «Eşti important pentru mine. Vreau si înţeleg ce simţi.»
i n spatele acestui mesaj vital se afli ceva liniştitor: «Când vei
redeveni senin, vei gAsi solulii1e cele mai bune.»
 Capltolul l

PUTEREA C UVINTelOR:
MODURI MAI POTRIVITE
DE A ÎNCURAJA � I A ÎNDRUMA

i n cadrul psiholerapiei, copilului nu i se spune niciodată:

«Eşti un biiele1 cuminte», «Eşti o fetill grozavi». Critica, la·
uda, evaluarea sunt evitale. De ce? Pentnl ci nu ajută. Produc
anxietale, induc dependenţi, trezesc mecanismele de apărare.
Nu conduc la autosustinere, autoorientare şi autocontrol, ca·
lităti ce presupun independenţi fali de judecitile exterioare.
Presupun sA te bizui pe o motivatie şi o evaluare lAuntrice. Co·
piii nu tn!buie supuşi presiunii laudei evaluative, asI/ei ca cei·
laiii sa nu devind pentru ei surse de aprobare.

Nu mai e bine să ne lăudăm copiii?

Uneori, p roasta p urtare s e iveşte absolut pe neaşteptate.
Era luni dimineati, după weekendul de Thanksgiving. Fa·
milia se intorcea cu maşina de la Pittsburgh acasA, la New Yorlc.
Pe bancheta din spale, lvan, in virsd. de şase ani, se purta ca
un ingeraş, stând lăcut şi îngândurat. Mama şi-a spus in sinea
ei: «Merită sA·l laud un pic.» Tocmai intrau in tunelul Lineoln
cind ea s·a inlors spre el şi i·a spus: «Eşti un băiat aşa cumin·
te, lvan, te-ai purtat atit de bine . . . Sunt mindri de tine!»
in minutul unnător, lvan a smuls sCJUmiera din locaşul ei
şi i·a imprAştial lot continutul pesle pArinti. Scrumul şi chit­
loacele de 1igari continuau să se reverse ca o cenuşa atomicl.
Familia se ana in tunel, traficul era aglomerat şi toti se sufa.
 Pull!rl!a cuVlntl!lOf/ H

cau. Mamei ii venea să-I ucidi pe Ivan. Ce o suplracel mai tare

era ci locmai il lăudase. Nu mai e bi/le să ne lăudăm copiii?
se intreba.
Peste câteva săptămâni, insuşi Ivan a dezvăluit motivul ex­
ploziei. Cât a durat drumul spre casă, s-a tot gindit cum arpu­
lea să se descotorosească de fratele lui mai mic, cuibărit intre
mami şi tati, in faţă. I-a trecut prin minte ci daci maşina ar fi
tăiati cu cuţitul drept pe mijloc el şi părinţii n-ar pili nimic,
insă bebeluşul ar fi măcelărit. Si chiar atunci mama l-a felici­
tat pentru cuminţenie! Lauda l-a făcut să se simtă vinovat şi a
vrut cu disperare să demonstreze ci n-o meriti. S-a uitat injur,
a văzut s<:rumiera şi restul a unnat de la sine.

Daci rad bine Ud lucru nu te transformi aulomat in­

increderea
tr-G persoani C(buni». Multi lume crede că lauda Îi consoli­
deaza copilului in sine şi-I face să se simti in siguranţă.
in realitate, lauda poate duce la tensiune şi comportamente ne­
lalocul lor. De ce? Mulli copii au, din când in când, dorinţe
distruetive la adresa membrilor familiei. Cind părinlii ii spun

:�����;.��:a;!:::;;� s:e�:� �: ��� ���t����

c I u
p e a
lui nu poate fi «bun» de vreme ce nu eu mult timp in urmă a
dorit ca maică-sa să dispari, iar fratele lui să-şi petreacă
weekendul unnător la spital. De fapt, cu cât e lăudat mai mult,
cu atit se poartă mai riu ca să-şi arate «adevAratul eu». Părin­
Iii relateazi adesea că, imediat după ce şi-au lăudat copiii pen­
tru bună purtare, aceştia o iau razna, ca şi cum ar vrea si nege
complimentul. Se prea poate ca reaUl purtare să fie modul co­
pilului de a-şi comunica rezervele personale În privinţa ima­
ginii sale «publice».
Nu e neobişnuit ca un copil lăudat pentru istC1imea lui să
evite intr-o oarecare măsuri sarcinile şcolare difieile, pentru
a nu-şi pune in pericol pozitia inalti. DimpotrivA, când sunt
Iăudati pentru efortllrile lor, copiii indeplinesc CII mai mllltă
tenacitate sarcinile dificile.
40 1 Intre parinte ŞI copil

Lauda recomandabill ,1 lauda nerecomandabili. Lau­

da. ca şi penicilina. nu trebuie administrată ne<:ontrola1. Exis­
tă reguli şi precauţii care guverneazA mânuirea medicamentelor
puternice - reguli despre programare şi dozaj, precauţii lega­
le de posibile reacţii adverse. Si exist! reglementiri similare
privind administrarea medicamentelor emoţionale. Dar unica
reguli importantă este aceea că lauda trWnlie să se refere dOQf
la eforturile şi infăptuirile copiilor. nu la caracterul şi perso­
nali/atea lor.

Când un copil a flcut curi1Cnie in curte, e absolut firesc si

comentezi cit s-a străduit şi câl de bine arată acum curtea. Dar
e categoric fări nici o legăruri - şi nepotrivil - sl-i spui ce copil
bun este. Cuvintele de loudă trebuie să oglindeascd o imagi­
ne realistă a infăptuiri/or copilului, nu o imagine distorsiona­
tă o personolitălii lui.
Exemplul urmitor ilustreazA lauda recomandabili. Julit. opt
ani, a muncii din răsputeri ca si cure1e curtea. A miturat frun­
zele, a golit tomberoanele. a făcut ordine printre unelte. Mama
a fost impresionati şi şi-a exprimat aprecierea la adresa efor­
turilor şi rezultatului obţinut de retiţi:

MAMA: Era aşa murdar în curte! N-am crezut că se poate race

curiţenie intr-o singuri zi.
JULlE: Pii am flcut!
MAMA: Era plin de frunze. de gunoi şi de lucruri aruncate de-a
valma.
JULlE: Le-am rezolvat pe toate.
MAMA: Te-ai striduil mult!
JULlE: A$a este.
MAMA: Curtea e atât de curată ci este o plAcere 5-0 priveşti.
JULlE: Arati bine. da.
MAMA: FC\i,oara ta radioasl imi spune că �ti mândri de tine.
Mulţumesc. draga mea.
 PuiereacuvJnleJor / C1

JULIE (cu un zQmhel fHÎmi la urechi): Cu plăcere.

Cuvintele mamei au flcul-o pe Julie să fie bucuroasă că s-a

stnliduit si mândri de rezultat. Î n acea seară abia a asteptat să
sosească lata acasă ca să-i arate cunea curată Si să simtă iar,
inăuntrul ei, mândria trebii bine Ilcute.
Din contnli, unnătoarele cuvinte de laudă la adresa per.ro­
nalitălii copilului nu ajută la nimic:

Esti o fetila minunala.

Esli micul ajutor al lui mama.
Ce s-arface mama/ard tine?

Astfel de comentarii riscă să sune ameninlător pentru un

copil Si si-i provoace anxietate. EI poate simli ci nu e nici pe
departe minunat şi ci este incapabil să se ridice la inillimea
etichetei. Aşa cl, în loc si aştepte cu spaimi si fie dat in vi­
leag, poate holAri si-şi uşureze imediat povara mărturisind cât
de riu s-a purtat într-o anumită imprejurare. Lauda directă a
personalitilii, asemenea luminii solare directe, e incomodă şi
te orbeşte. Estejenant pentru cinf!Wl sa-i spui cd e o perroa­
mi minunata. angelicd. generoa.wi şi lnode.fla. Persoana cu pri­
cina se simte obligată Si nege cel puţin o Plrte a lludei. Ea nu
poate admite public: ((Da, accept ci sunt minunată si-Ii mul­
lumesc.1I Dar şi in paJ1icular trebuie să respingi o asemenea
laudă. Nu-si poate spune sieşi, in mod onest, ci e minunală şi
bună, si puternici. şi generoasă, si modesti. Ba s-ar putea nu
numai să respingli lauda. ci şi să aibă anumite ginduri inavua­
bile despre cei care au liudat-o: dacă mă cred aşi de gro7.Bvă.
nu pot fi prea deştepli . . .

A Invita s i lauzi. Lauda are doui pil1i: c e l e spunem noi

copiilor şi ce işi spun copiii, pe de altă parte, in sinea lor.
Cuvintele noastre trebuie să afirme clar ce anume ne pla­
ce şi apreciem la efortul, ajutorul, munca, atenlia, creaţia sau
42 / intre pannle ŞI copil

inflptuirile lor. Cuvintele noastre trebuie astfel inşiruite incit

copilul si extragă cvasiinevitabilul din ele, o concluzie realis­
ti despre personalitatea lui. Cuvintele noastre trebuie să fie ase­
menea unei pânze fermecate pe care copilul si poată picta doar
o imagine pozitivi a lui.
K.enny, opt ani, şi-a ajutat tatii să annjeze subsolul casei.
A trebuit să deplaseze nişte mobilă grea.

TATĂL: Bancul de lucru e foarte greu. E tare dificil să-I mişti.

KENNY (mândru): Dar l-am mişcat!
TATĂL: E nevoie de fOT1ă, nu glumă.

KENNV (incorrJtindu-ş; muşchii): Sunt forţas.

i n acest exemplu, tatii lui Kenny a comentat dificultatea

trebii. Kenny e cel care a tras concluziile privind forţa lui. Dacă
tatii ar fi spus: «Ce puternic eşti, bAiete!», e posibil ca fiul să fi
replicat: «Nu, nu sunt. Existi bAieti mai puternici ca mine in cla­
să.» După care putea unna o dispută daci nu amari, oricum
inutilă.
De obicei ne lăudăm copiii cind vrem să aibă o părere mai
bună despre ei i:nşişi. Cum se face insi că spunându-i fiicei n0as­
tre «Eşti frumoasă!», ca neagă asta? Cum se face insă el spu­
nindu-i fiului «Eşti foarte deştept!», el pare stinjenit şi pleacă
din incApere? Este posibil să avem copii atât de dificili incit
nici chiar lauda să nu-i incinte? Fireşte că nu. Mai degrabA c0-
piii noştri, la fel ca majoritatea oamenilor, nu reaclioneazl la
cuvintele de laudă referitoare la personalitatea sau la atribu­
lele lor fizice şi mentale. Copiilor nu le place să fie evalua1i.
Oare noi cum ne-am sim1i dacă, la sfirşitul fiecărei luni,
persoana care pretinde el ne iubqte ne-ar inmina un «bule­
lin de evaluare»? «La smtat primeşti zece, dar la îmbri1işat
primeşti doar nouă; pe de altă parte, la iubit ai un zece plus.»
Am fi irita1i şi ne-am sim1i injosili. Nu ne-am simti iubiti.
 Puterea cUYlntelor / 4i1

Existi o cale mai buni: descrieri delaliale reflec:lând in­

ctÎnlarea şi admi,.o#o, ,uVÎme core exprimd I'I!CUllOQSterea efar­
lului şi afirma';; care comunicd respect şi inrelegere.
June, in vârsti de 13 ani, era singuri in casă într-o seară, când
un hOţ a reuşit să forţeze U$a. Fata a incercat să sune la vecini,
dar nimeni n-a rispuns la telefon. Aşa că a sunat la polilie.
Cind s-au intors acasă, pArin1ii au dat de un polilist care-i
lua o declaralie lui June. Atât mama, cit şi tatii au fost impre­
sionaţi de modul matur in care s-a purtat fiica lor in falB peri­
colului.
Dar n-au Iăudat-o spunându-i ce fati remarcabilă este sau de
cită maturitate a dat dovadă. Au discutat, in schimb, situalia
şi i-au descris in detaliu, pe un ton plin de apreciere, compor­
tamentul eficient.
Tatăl i-a zis: «Felul in care ai aclionat corespunde defini­
liei pe care a dat-o Hemingway curajului - a avea grarie când
esti la strtimtoore. E tare impresionant să vezi o fati de J 3 ani
pistrindu-şi cumpătul intr-o situatie periculoasă, flcind tot ce
trebuie ca si se pună la adăpost, sunind un vecin, pe unnă po­
lilia şi oferind toate indicaţiile necesare. Mama ta şi cu mine
suntem plini de respect faţi de tine.»
June asculta şi incepea să se relaxeze. Un zimbet cât toa­
te zilele i s-a ivit pe chip, dupA care a spus: «Cred că se poa­
te spune cii inviţ . . . si mi descurc in viaţi.»
Graţie reacţiei părinţilor, June nu s-a plâns că fusese lăsa­
tă singuri în casi. Dimpotrivă, a ieşit din situatia aceea înfri­
c�iloare simtindu-se mai puternici.
Alt exemplu. Mama lui Lester şi-a privit o după-amiazi in­
treagă fiul care juca fotbal. După meci, vrând să-i impirtişea5-
ci băiatului pretuirea faţi de talentul lui şi rezultatul oblinut,
i-a descris in aminunt ce a impresionat-o: ceA fost o plăcere pen­
tru mine si te privesc jucind fotbal, mai ales in ultimele zece
secunde, când ai vAzut că ai ocazia să bagi gol. Ai alergat, din
pozitia ta de apiritor, până la celălalt capii al terenului şi ai ob­
linut victoria, cu golul tiu. Cred ci eşti tare mindru!»
44 1 Intre plrinte ,i copil

A spus «cred cA eşti tare mindru» pentru cA dorea ca Les·

ter să-şi dezvolte o mindrie lăuntrică.
Un alt pArinte a rugat-o pe fiica lui de şase ani, Jennifer, să·]
ajUb: silclideascidin fiunzele veştede aflate in curteniştegrămezi.
Cind au terminat, tatAl şi·a indreptat an1itAtorul spre clc şi a zis:
«Una, doui, trei, patru, cinci, şase! Sase gră�i În 30 de mi·
nute! Cum de ai reuşit să lucrezi atât de repede?» In seara aceea,
după ce i-a urat tatălui ei noapte buni, Jennifer I·a intrebat: «Tati,
nu vrei să-mi mai povesteşti o dată despre grămezile mele?»
Nu e u$Or si lăudăm la obiect şi servindu·ne de descrieri.
i nsă copilul beneficiazi de informaţiile şi aprecierea pe care
i le dăruim mult mai mult decât dacă i·am evalua caracterul.
Mama lui George a lăsat un bilelel pe chitara fiului ei: « i mi
face mare plăcere să te aud cântând.» Băiatul a fost fericit.
«Multumesc el mi-ai spus ce bun chitarist sunt.» A transformat
el insuşi aprecierea mamei intr·o afinnalie laudativl.
Lauda poate fi şi deseurajatoare. Depinde ce îşi spune in
sinea lui copilul dupi ce este lăudat.
Cind Linda, in vârstă de 1 3 ani, a atins nivelul al treilea la
unjoc video, tatăl ei a exclamat: «Eşti extraordinară! Ai o co·
ordonare perfecti!» Linda şi·a pierdut interesul şi a abando·
nat jocul. Din cauza laudei, i·a fost neplAcut să continue, pentru
el şi-a spus: «Tati crede el sunt o mare jucătoare, dar eu ştiu
că nu mă pricep. Am atins nivelul trei pentru că am avut baf·
ti. Dacă aş Încerca iar, s·ar putea să nu ajung nici la nivelul
doi. Mai bine să abandonez jocul cât timp sunt sus.» Tatii ar
fi ajutat·o mai mult dacă pur şi simplu remarca: «Ce bine tre­
buie să te simli când atingi un nivel nou!»
Exemplele wmltoare ilustrează o dati in plus aceasti ches­
tiune.

Laudăfolositoare: Îţi multumesc el ai spAlat maşina. Arati ca

noul.
posibila inferenta: Am flcut o treabA bună. Munca mea e apre.
ciată.
 Pulerea CuVlntelor / 45

(Laudă nefolositoare: E"ti un înger!)

Lalwfo/o.filOQre: Mi-a plăcut felicitarea pe care mi-ai trimiWl.
Era atât de drăgulă "i de inteligentă!
Po.fibilă ilifen!n(d: Am bun-gust Mă pol bizui pe deciziile mele.
(Laudi nefolositoare: Eşti intoldeauna atât de politicos!)
Lauddfolositoare: Versurile tale m-au emoţional.
Po.yibild i'iferenld: Mă bucur că sunt capabil si scriu versuri.
(laudă nefolositoare: Eşti un poet bun, linând cont de vârsta ta.)
Laudtifolositoare: Etajera pe care ai construit-o arată bine.
Posibilă inferelllă: Sunt un om capabil.
(Laudă nefolositoare: Ce tâmplar bun eşti!)
Lauddfolositoare: Scrisoarea ta m-a Bcut fericită.
Posibilă inferenţă: Pot sl-i fac pe oameni fericiti.
(laudă nefolositoare: Eşti o scriitoare desăvârşiti.)
Lauddfolositoare: Am apreciat foarte mult faptul ei ai spălat
azi vasele.
Po.fibild inferenl6: Sunt un om responsabil.
(Laudă nefolositoare: Ţi-ai fieut treaba mai bine ca oricine.)
Laud6fofosi'oare: Mulţumesc că mi-ai spus ci li-am dat prea
mulli bani. Apreciez foarte mult acest lucru.
Posibilă inferelllă: Mă bucur că m-am purtat cinstit.
(Laudă nefolositoare: Ce copil cinstit eşti!)
Laudăfolositoare: Compunerea ta mi-a dat nişte idei noi.
Posibilă inferentă: Pol fi original.
(Laudă nefolositoare: Scrii foarte bine pentru vârsta ta. Bine­
inleles. mai ai multe de invă1BI.)

Afirmaliile descriptive de felul celor de mai sus şi concluzi­

ile pozitive aJe copilului sunt cărămizile cu eare se clăde$te să­
nltatea mentală. i n sinea lor, copiii î"i vor refonnula mai tirziu
concluziile pe care le trag acum despre ei înşi"i. Iar aceste
46 I Intre parinte �I COPII

afirmalii realiste pozitive, repetate lăuntric de copii, le influ­

en\Cazâ Într-o măsuri considerabilă buna părere despre sine şi
despre lumea din jur.

Cum sa-i oferim copilului indrumare,

nu critici
Critica şi lauda cu rol de evaluare sunt cele doui fele ale
aceleiaşi monede. Amândoui sunt forme de a judeca. Ca si evi­
te acest lucru, psihologii nu folosesc criticile pentru a-i influ­
eJ'I18 pe copii. Eifolosesc indrumarea. Când critică, părin1ii ataci
atributele penonalilălii copilului şi caracterul acestuia.
Când
indrumăm,formulăm problema şi o posibilă solulie. Nu-i spu­
nem copilului nimic despre el personal.
Atunci când Mary, opt ani, a vărsat fllri si vrea sucul din pa­
har, mama ei a comentat liniştilă: cNid ci $-a vinat sucul. Hai
si luim alt pahar şi Wl burete.» S-a ridicat de la masă şi i-a intins
fiicei sale sucul şi buretele. Mary a privit-o uşuratl, nevenin­
du-i si-şi creadl ochilor. Aşoptit: «Mami, e grozav, muljUmesc.»
A curijat masa in timp ce mama o ajuta. Ultima n-a emis c0-
mentarii usturătoare, nici dojeni inutile. «Am fost tentati si
spun ,,Data viitoare si fii mai atenti", a povestit mama lui Mary,
dar. vizind cât era de recunoscitoare pentru ticerea mea bi­
nevoitoare. n-am mai zis nimic.»
Nu e momentul si-I inveti pe vinovat cum este personali­
tatea lui tocmai cind lucrurile merg anapoda. Când lucrurile
merg anapoda, cel mai bine este si te referi doar la incident,
nu la persoană.
Închipuie-Ii ci eşti la volan alituri de fiinja iubiti şi o iei din
greşeală pe un drum la dreapta. Ti-ar folosi ca persoana de Iân­
gi tine si spună: «De ce ai luaI-o pe-aici? N-ai vizut semnul? Era
Wlul căt toate zilele, şi Wl orb putea sI-1 vadă!»? Ai simti vreWl
imbold afectuos într-o astfel de situatie? Ti-ai spune: o si con­
duc mai bine şi o si fiu mai atent, fiindci vreau si-i fac pli­
cere iubitei mele? Sau ai fi tentat si răspunzi in acelaşi stil?
 PUll!reacuvinll!lor / 47

Ce anume le-ar ajula. de fapt? Un suspin plin de simpatie -

«O. dragul meu. ce chestie frustranli>l - sau. cine şlie, doar o
infonnalie: «Am văzul că se poate intoarce peste trei kilometri.II

Când lucrurile merg anapoda, răspunde,

n u riposta
in multe case. fununile dintre părinţi şi copii se desfişoa­
ră, de regulă, după un scenariu previzibil. Copilul face sau spu­
ne ceva (du». Părintele reactionează cu cevajignilor. Copilul.
in replici. spune ceva şi mai rău. Părinlele riposlează strigind.
amenintind ori pedepsind arbitrar. Si toiul scapă de sub con­
trol.
intr-o dimineati. la micul dejun. Nathanacl. de şapte ani.
se distra jucându-se cu o cană goală in timp ce tatăl lui citea
ziarul.

TATĂL: Ai s-a spargi. Spargi lucruri tot timpul.

NATHANAEL: Nu, n-o s-a sparg.
(Chiar atunci CQna cade pe jo.v şi .fe .fparge.)
TATĂL: Eşti un prost cu gura aia mare a la. Spargi totul În casl.
NATHANAEL: Si tu eşti un prost. Ai spart cea mai buni radu-
rie a lui mami.
TATĂL: L-ai făcui pe tatăl tău prost! Nesim1itule!
NATHANAEL: Ba tu eşti nesimtit. Tu m-ai făcut întâi prost.
TATĂL: Să nu mai aud nici o vorbă! Du-le in camen la imediat!
NATHANAEL: Hai, du-mă. dacă POti!

in fata acestui alenlal direct la adresa auloritălii sale. lalăl

s-a infuriat. A pus mâna pe bliat şi a inceput sloi tragă palme cu
furie. încercând si scape, Nathanael şi-a Împins tatăl într-o uşi
de sticlă. Sticla s-a 5paJt şi l-a rinil pe tată la mină. La vederea
singelui, Nathanael a intrai in panici. A fugit din casl şi
48 1 Intre pannte $1 copII

pArinţii nu l-au găsit decât după-masă târziu. Toată familia a

fost intoarsă pe dos şi nimeni n-a dormit bine în acea noapte.
Faptul că Nathanael a in�t sau nu să lase-n pace cănile goa­
le este mai puţin imponant decât le.C1ia negativă pe care a pri­
mit-o despre el inswii şi tatii său. Intrebarea este: A fost acel
rizboi ne<:esar? A fost ceana inevitabilă? Sau e posibil să ne
descurcăm mai înlelept cu asemenea incidente?
Văzând că obiectul de joacă al fiului său e o cană, tatii ar
fi putut $-O pună deoparte şi să-I îndrume pe băiat spre un În­
locuitor mai adecvat, cum ar fi o minge. Sau, când cana s-a
spart, şi-ar fi putut ajuta băiatul si arunce cioburile, comen­
tând cam aşa: «Cănile se sparg tare uşor. Cine ar fi crezut ci
o cană atât de mică poate să facă atâta mizerie?»
Surprins de o frază atât de calmă, Nathanael s-ar fi scuzat,
poate, pentru accident. Dacă n-ar fi existat lipetele şi palme­
le, e posibil să fi avut chiar prezenţa de spirit să-şi spuna in
sinea lui că unele obiectc, precum cinile, nu sunt făcute să te
joci cu ele.

MIci accidente ti mari valori. Din micile accidente copiii

pot invăţa leC1ii importante privind valoarea lucrurilor. Copiii
au nevoie să Învele de la părinli distinclia dintre evenimente­
le doar neplăcute şi sâcâitoare şi cele tragice sau catastrofice.
Mulţi părinţi reacţioneazi in fa1a unui ou spart ca in fa1a unui
picior rupt, in faţa unui geam ţăndAri ca in fa1a unei inimi mn­
te. Micile ghinioane trebuie indicate copilului ca atare: «Aha,
iar li-ai pierdut mănuşa. Cam neplăcul. E regretabil, dar nu e
o catastrofă. E doar un ghinion.»
O mănuşă pierduti nu trebuie să ducă la pierderea cumpă­
tului; o cămaşă sfăşiată nu e nevoie să fie punctul de plecare
al unei tragedii greceşli aUlofabricate.
Dimpotrivl, un ghinion poate fi o bună ocazie de a-I invă­
ta pe copil valorile. Cind şi-a pierdut pietricica din inel, Dia­
na, opt ani. a incepui să plingă În hohote. Tatăl ei a privit-o şi
i-a zis limpede şi decis: «in casa noastri pietrele nu sunt aşa
de importante. Oamenii sunt importanli. Sentimentele sunt im-
 PulereacuvintelOf I 49

portante. Oricine poate să piardă o piatra, dar pietrele pot fi

înlocuite. Ce contează pentru mine sunt sentimentele tale. Văd
ci intr-adevăr ili place inelul. Sper să găseşti piatra.»
Criticile pmnteşti nu sunt de ajutor. Provoacă furie şi re­
sentimente. Mai riu, copiii critiCaii incontinuu invali să se con­
damne pe sine - şi pe allii. Învali să se indoiască de valoarea
proprie şi să minimalizeze valoarea altora. Învală să fie bAnui­
tori cu oamenii şi să-şi aştepte condamnarea.
Justin, in vârstă de I I ani, promisese că va spăla maşina
familiei. Dar a uitat. in ultimul moment a încercat să facA trea­
ba, Însă n-a tenninat-o.

TATĂL: Mai e un pic de lucru la maşină, dragul meu, mai ales

pe capotA şi pe aripa stângă. Crezi cA pOli face asta?
JUSTlN: Pot să tennin maşina disearA, tati.
TATĂL: Mullurnesc.

În loc de critici, tatii i-a oferit fiului informalie ftlrd dis­

credilIJTe, dându-i posibilitatea să tennine treaba firi sA se în­
furie pe laiii sAu. Inchipuili-vA ce reaelie ar fi awt Justin daci
tatii ar fi recurs la critici, in scopul de a-i face educalie fiului:

TATĂL: Ai spălat maşina?

JUSTIN: Da, tati.
TATĂL: Eşti sigur?
JUSTIN: Da, sunt sigur.
TATĂL: Asta se cheamli la tine spălat? Te-aijucat doar, aşa cum
faci mereu. OislraC1ie, asia e tot ce vrei! Crezi că aşa ai să
reuşeşti in viali? Cu o treabă de mântuială, ca asta, nu re­
zişii nici mAcar o zi intr-un serviciu. Eşti un iresponsabil,
asta eşti!

Mama Barbarei, nouă ani, nu ştia cum să reaclioneze fală

de fiica sa firi s-o crilice.
SOI tntre p.triMe �l copIJ

Când 8arbara a venit intr-o zi de la şcoalA, disperatA şi plân­

gându-se: «Toate mi-au mers prost azi: am scăpat căl1ile in­
tr� băltoacă; blielii mi-au lOt Căutat ceartă, iar cineva mi ... furat
adidaşii» , maică-sa, in loc să-şi manifeste simpatia, şi-a doje­
nit şi criticat fata: «De ce toate relele li se întâmpli lie? De ce
nu poli să fii ca toti ceilalti copii? Ce nu e in regulA cu tine?»
8arbara a început si plângi de-a binelea. Ce-ar fi ajutat� să
se simtă bine'� Simpla recunoaştere, plină de simpatie, a zilei
dificile pe care o avusese: «O, draga mamei, chiar că ai avut
o zi neobişnuit de rea!»

Adjectivele abuzive fac rau copiilor

Adjectivele abuzive, semănând cu nişte sigeţi otrăvite, nu
trebuie folosite impotriva copiilor. Când cineva spune: «Ce sca­
un urât», scaunului nu i se intâmpli nimic. Nu se simte nici
insultat, nici stinjenit. Rimine la fel, indiferent ce adjectiv ii
ataşezi. Pe când copiilorcăronl. li se spune Că sunt w3ti sau proşti,
sau neindemânatici li se întâmplă ceva. Se produc reactii in
corpurile şi in sufletele lor. Apar resentimente, furie şi ură. Ies
la suprafatl fantezii de răzbunare. Se manifesti uneori com­
portamente nepotrivite şi simptome chinuitoare. Atacurile ver­
bale produc reaclii în lanl care îi fac nefericili şi pe copii, şi
pe pirinli.
Când unui copil i se spune că e «impiedicab>, e posibil ca
la inceput si replice: «Nu, nu sunt impiedicat!» insă adesea el
îşi crede părÎnlii şi incepe si se socoteasci un împiedicat. Daci
sc întâmplă într-adevăr si se împiedice şi să cadă, poate să-şi
spuni lui insuşi: «Doamne, ce impiedicat eşti!» De acum Îna­
inte, e posibil si se ferească de situatiile care pretind agilita­
te, fiind convins că e prea «impiedicat» ca si reuşească.
Daci părintii sau profesorii ii spun în mod repetat unui c0-
pil că e prost, el ajunge H) creadi. incepe să sc considere ast­
fel in sinea lui. După care renunti la efortul intelectual, având
impresia că scapi de ridicol dacă eviti lupta şi competitia. Si-
 PuiereacuVlntelor / 51

guranţa înseamnă penlru el să nu încerce. Moltoul său în via­

li devine: «Dacă nu incerc, nu pot si eşuez.»
E uimitor câte comentarii negative şi denigraloare rac pă­
rinţii in prezenţa copiilor. flri să-şi dea seama de consecin­
lele lor dureroase şi distructive. De exemplu:

De dind s-a nQ.'cul ne-afdcul doar necazuri şi astaface

in continuare ...
E exact ca maicd-sa. O incdpdlânatd. Face doar ce vreo
ea. N-avem nici o putere asupra ei.
Tot ce şlie e dd-mi, Jd-mi! Dar nu e mu/fumitd niciodatd,
oricâl i-o; da.
Bdielelul dsla dulce Îmi mdmincdjiecare minul al zilei. E
un irespon.,abil. Trebuie .'d-I supraveghez ca un uliu.

Din nefericire, copiii iau in serios aceste remarci. Copiii mici,

mai ales, aşteaptă ca părin1ii si le spuni cine sunt şi ce pot de­
veni. lar ca sfi-şi dezvolte un scntiment de autopreţuire au nevo­
ie sfi audl in mod repetat remarci cu precideR: pozitive despre ei.
in chip ironic, multor plrinţi le este mai uşor să arate ce
este riu la copiii lor decit ce este bun.Şi loluşi, dacd VI'l'm sd
avem copii increzători În e; Înşişi şi cu .,iguranld de sille, tre­
buie sd profitdm de orice ocazie ca .,d accentudm pdrtile lor
pozitive şi sd ne ferim de comentariile denigratoare.

Comunicarea congruentă: cuvintele trebuie

sa fie pe potriva sentimentelor
Copiii pot să ne irite şi să ne infurie. Cu toate astea, ne stră­
duim si fim răbdători şi in1elegltori. Inevitabil. ne ieşim din
fire şi explodlm, de exemplu apropo de camera copilului: «N-ai
merita să locuieşti nici intr-o cocină!» După care, copleşiţi de
remuşcări. incercăm să ne cerem scuze: «N-am vrut să spun
asta. Merili să locuiesti intr-o cocină.»
52 1 Intre pArinte şi copil

Ne place sA credem că ribdarea esee o vinute. Dar este oare'!

Nu dacA inseamnA sA ne prefacem calmi când suntem agitali,
sA nu acţionAm conform cu ceea ce simlim, sA avem un corn­
ponament care, in loc să ne reflecte sentimentele, le ascunde.
Fiind educaţi să nu ne arătăm adevăratele em01ii, suntem
mândri nevoie mare când, aflându-nc În mijlocul fununii. ne
manifestăm cât mai discret. Unii numesc asta răbdare.
Dar copiii au nevoie din panea părinlilor de o ll!Qc,;e con­
gruellld - şi acesta e răspunsul pe care-l apreciază. Ei vor să
audă cuvinte care oglinde.fc .rentimen/ele reale ale pdrinlilo/'.
Nu e neobi$!luit, chiar pentru un copil mic, să se protejeze
de furia părintească aruncind acuzalia cea mai gravă: «Nu mă
iubeşti!» «Ba te iubesc!» urlt părintele, atât de furios incât işi
dezminte cuvintele şi nu-l liniştC$te pe copil. Părinţii nu simt
iubire când sunt furioşi. Invocând iubirea, copilul l-a flcut pe
părinte să treacA in defensivă, schimbând abil subiectul de dis­
cUlie de la el insuşi la părinte.
Doar părinlii care işi ingAduie si nu simtă iubire când stlnt
fUrioşi pot răspunde acuza]iei copilului flră sA treacă in defen­
sivă: «Nu e momentul protrivit să vorbim despre iubire, dar e
momentul să vorbim despre ceea ce m-a infuriat.»
Cu cât părintele e mai furios, cu atât e mai mare nevoia c0-
pilului de a fi liniştit cu asiguriri. Dar exprimarea iubirii pe
un ton furios nu calmează. Nu-I face pe copil să se simtă iu­
bit. Creează doar derută, cici copilul nu aude cuvinte afectuoa­
se, ci fUria transmisă de vocea asprt. E mult mai util pentru
copii să afle el furia nu-i va face pe părinli sl-i părăsească.
Pierderea sentimentelor de iubire e numai temporară: ele vor
reaplrea de indată ce furia dispare.

Cum sa ne controlam furia

N-am fost învăţali, pe când eram noi înşine copii, si ne tra­
tăm furia ca pe un dat al viC1ii. Eram culpabilizali că ne apuca
furia şi ne simwam nişte păcătoşi pentru el o exprimam. Eram
ficuli să credem ci a fi furios Înseamnă a fi copil Tiu. Furia nu
 Puterea cu.... ntelor / 5J

era o simplă greşeală de componament: era un delic!. Cu pro­

priii noştri copii incercăm să avem răbdare; incercăm să avem,
de fapt, amra răbdare incit mai devreme sau mai tirziu trebuie
să explodăm. Ne e teamă că furia noastrA le-ar putea face rău
copiilor, aşa că o linem in noi asemenea unui scufundător care
îşi ţine respiraţia. Numai că in ambele situaţii capacitatea de
a "ţine in tine» este destul de limitatA.
Furia, la fel ca riceala obişnuită, e o problemă recurenlă. E
posibil să nu ne placă, dar n-o putem ignora. E posibil să ştim
perfect cum este, dar nu-i putem impiedica aparilia. Furia se ma­
nifeslă in secven)e şi situalii previzibile, şi totuşi pare a fi Întot­
deauna bruscă şi neaşteptată. Şi, cu toate eli e posibil să nu dureze
mult, furia pare, pe moment, veşnici.
Când ne pierdem cumpătul, BC1ionim de parcă ne-am pier­
de minlile. Le spunem şi le facem copiilor noştri lucruri cu care
am ezila să aIaCim W"I duşman. Tipim, insu11ăm şi agresăm. Cind
s-a teminat, ne simlim vinovaţi şi hotărim solemn să nu re­
petAm niciodată spectacolul. Dar furia loveşte iarăşi, in chip ine­
vitabil, 7.ădimicindu-ne bunele intentii. Şi izbucnim incă o dată,
agresindu-i pe cei a căror bunăstare ne interesează in 1$1 mă­
suri, Încât le-am dedicat viala şi averea noastră.
Hotărârea de a nu te mai infuria este mai mult decât inutilă.
Ea reuşeşte doar să pună lemne pe foc.
Furia, asemenea uraganului, este un dat al vielii în aştep­
tarea căruia trebuie să ai cunoştin)e şi să fi i pregătit. O casă
paşnicii, la fel ca lumea paşnică pe care sperăm s-o avem, nu
depinde de o bruscă schimbare pozitivă a naturii umane. De­
pinde de anumite prot:eduri c/eliherate ce redllc metodic ,en­
siunea inainte să se producă explozia.
Părinţii sănătoşi emolional nu sunt nişte sfinti. Ei sunt con­
ştienli de furia care-i incearcă şi o respectii . Îşi folosesc furia
ca pe o sursă de informalii, ca pe o dovadă a grijii lor. Cuvin'e­
le lor sun' congruente cu ceea ce sÎm'. Nu îşi ascund sentimen­
tele. Urmitorul episod 8I1I.tl cum a incurajat o mamA cooperarea.
manifestându-şi furia flră să-şi insulte ori să-şi umilească fiica.
54 1 intre p.1nnle �I copii

Jane, I I ani, a intrai in casă ţipând: «Nu pol săjoc baseball,

n-am cămaşă!» Mama putea să-i dea fetei o solulie rezonabi­
lă: «Pune-ţi o bluză». Sau, mnd să se facă utilă, pUlea s-o aju­
te pe Jane să-şi caute cămaşa. Dar ea a hotărât să-Si exprime
adevăratele sentimente: «SWlI furioasă, sunt turbată! Ţi-am cwn­
pănlt şase cămăşi de baseball şi sunt fie răticite, fie pierdute.
Cămăşile laic ar trebui să stea in dulap. Daci ar sta acolo, ai şti
unde să le găseşti cind iti trebuie.»
Mama lui Jane şi-a exprimat furia flră să-şi insulte fiica,
după cum a comentat ulterior: «Nici o clipi n-am adus in dis­
cuţie supărări din trecut şi n-am redeschis răni vechi. Nici nu
i-am spus eă ar fi aşa şi pe dincolo - tmprăştiati şi iresponsa­
bilă. N-omfăcul decât să descriu ce simt ş; ce va trehuifăcul
in viitor ca să evităm neplăceri/e.»
Cuvintele mamei au ajutat-o pe Jane să vină ea însăşi cu o
solulie. A ieşit valvirtej să caute cămăşile rălăcite acasă la o
prieteni şi in vestiarul sălii de sport.
Existi loc şi pentru furia părintească În educalia unui c0-
pil. De fapt, a nu te infuria in anumite momente nu i-ar trans­
mile copilului decât un mesaj de indiferenJl, nu unul de bunătate.
Cei cărora le pasă nu-şi pot inăbuşi defel furia. Asta nu inseam­
ni el un copil poate rezista la orice revlnm de furie iti vio­
lenli; inseamna doar el el poate infrunta iti inlelege acea furie
care spune: «Toleran)a mea are limite.»
Pentru părinţi, furia e o emOlie costisitoare; ca să-şi meri­
te pretul, n-ar trebui folositi daci nu aduce profit. Furia nu tre­
buie folositi dacă intensitatea ei creşte pe măsuri ce e exprimată.
Tratamentul nu trebuie să fie mai nociv decât boala. Fur;a tre­
huie exprimată in aşa/el inctit să aducă un pic de alinarepă­
rintelu; şi un plus de infelegere copilului./ărd să producă nici
unuia dintre ei efecte secundare. lati de ce nu trebuie să-i cer­
Iăm pe copii de fali cu prietenii lor; asta nu-i face decit să se
dea şi mai tare in spectacol, ceea ce pe noi ne face incă mai
furioşi. Nu ne intereseazi si generăm ori si perpetulm valuri
de furie, sfidare, repliere şi rizbunare. Dimpotrivă, vrem să ne
 Puterea cuvintelor I 55

tie inleles punctul de vedere şi să lăsăm norii de furtuni să se

risipească.

Trei paşi spre supravieţuire

Ca sA ne pregătim În vremuri de pace să infruntăm vremu­
rile de tensiune, trebuie să recunoaştem unnătoarcle adevăruri:

1. Acceptăm faptul cii devenim uneori furioşi când avem

de-a face cu copiii.
2. Avem dreptul să fim furioşi firi culpabilitate ori ruşine.
3 . Cu o condiţie, sunIem indn:pcăţi1i să exprimAm ceea ce sim­
tim. Ne putem exprima sentimentele de furie cu conditia
să nu alacăm personalitatea sau caracterul copilului.

Aceste ipoteze trebuie puse in aplicare sub fonnA de pro­

ceduri concrete de a trata furia. Primul pas in controlul senti­
mentelor turbulente este identificarea lor clară, printr-un nuTnC.
Lucrul acesta dă un avertisment celor intcresati să se corecte­
ze ori să-şi ia precautii. O facem folosind pronumele referitor
la persoana intâi - penoana celui care vorbeşte: «Md simt plic­
tisit» sau «Mă simt iritat».
DaCă aceste afinnalii scurte acompaniate de o mutrA lun­
gA nu Înseninează atmosfera, trecem la al doilea pas. Ne ex­
primAm furia cu intensitate din ce in ce mai mare:

Mă simljurios.
Mă simljoarle jurios.
Mă simljoa/1e, joartejurios.
Mă simt turbat.

Uneori simpla afinnare a sentimentelor noastre, firi nici

o expliC81ie, pune capit comportamentului riu al copiluJui. Al­
teori poate ti nevoie să trecem la pasul al treilea, care Înseamnă
5& 1 Intre pannle ŞI copil

să enun1im motivul furiei noastre. să ne dezvăluim reacliile

interioare şi gesturile pe care am dori să le facem:

Oil/d Vlid lOIi ciorapii si tODte cămăşile şi toate tricouri/e

rdspândilf! peste tol pe podea. md simtjilrioasa. ma siml
turbală. Aş vrea .fa deschidfereastra si .fă arunc toalO
harababura ;n mijlocul strazii.
Mă apucăfu/';a când le vtid cum ili loveşti/ratele. Sunt attit
de zbuciumal pe dil/Qunlru. ca vad roşu in/ala ochilor.
incep .fajierb. Nu-Ii pol da niciodată voie sti-i/aci rău.
Când vă văd pe toti că/ugili de la masă ca să vă ui/ali la
televizor şi mă Iăsari cu farfuriile murdare si erati/ele
pline de grăsime, mă simt indignată! Sunt aşa defurioa­
sa încâ/ simt cti iaufac pe dinăun/ru. lmi vine .fă arunc
cu toatefarfuriile alea ÎIJ ecronul televizorului!

De ��fi,::;e;:!,,� j�:u:;'n�� ::::[�"::,�

o masti buneI şi mi-ar plăcea săfiu apreciată. nu respinsti.

Atitudinea asta le inglduie părinlilor si-şi dea drumul la

furie fără să produci efecte nocive. Dimpotrivă. oferă o lec­
lie imponantă despre manifestarea nepericuloasă a furiei. Co­
pilul invali astfel că furia sa nu e catastrofali. ci se poate
descărca firi si distrugi pe nimeni. AceaslA leclie presupune
ca părinlii să facă mai mult decit să-şi manifeste. pur şi sim­
plu. furia. Presupune ca pArinlii să le indice copiilor canale ac­
ceptabile de exprimare emolională şi să le demonstreze Că există
cii nepericuloase şi respectabile de a-Ii exprima furia.
SOlii şi soliiJe apreciază la rindul lor furia neinsoliti de in­
sulte. Un tală povestea: «Cind plecam. intr-o diminealA. la ser­
viciu. nevastă-mea mi-a zis că Harold. băiC1clul nostru de nouă
ani. a bAtut mingea in living şi a spart - pentru a doua oară -
geamul pendulei. un obiect vechi $i Pl'C1ios. M-am infuriat, am
uitat tot ce invăl&Sem şi am izbucnit: • .E clar, n-ai pic de res­
pect pentru lucrurile din casI. Aşteaptă numai pAnă diseart, cind
mă intorc de la serviciu! O să te pedepsesc aşa de tare, că n-o
 PulereClcuvintelor / 5i'

să mai ai curajul sili te joci cu mingea În living!" Solia mea m-a

condus până la uşă şi, fări si realizeze ci etichetele sunt tol
atât de enervante pentru soli ca pentru copii, mi-a zis: ..Doam­
ne, ce prostie ai putut si-i spui lui Harold!" Îmi iubesc SOlia,
aşa ci mi-am reprimat furia şi am rispuns: ,.Da. cred ci ai drep­
tate." La Început eram furios doarpe băiatul meu. Dupi ce ne­
vasti-mea m-a flcut prost, m-am Înfuriat şi pe ea. Oricum, mă
simteam vinovat că revenisem la vechiul meu stil de a vorbi.
Nu mai era nevoie si-mi aminteascil şi ea. M-ar fi ajutat de o mie
de ori mai mult daci mi-ar fi zis: "E chiar enervant si aibă pen­
dula geamul span pentru a doua oari. Mă Întreb cum am putea
si-I ajutăm pe Harold să evite asemenea accidente pe viitor."»
Tatăl Melissei a avut mai mult noroc. S01ia lui ştia cum să-I
influenlCZC fări si-I infurie. Melissa, şapte ani, şi părinlii ei
mergeau undeva într-o seară - şi in maşină a avut loc conver­
salia unnătoare:

MELlSSA: Ce inseamnă pizza?

TATAL: Pizza? E cuvântul italienesc pentru plăcintă.
MELlSSA: Ce înseamnă drogherie?
TATAL: Cam acelaşi lucru ca farmacie.
MELlSSA: Ce înseamnă bancă?
TATAL (il apucăfuriQ): Asta ştii. E un loc unde îşi pastreazi
oamenii banii.
MELlSSA: Cum devine ziua noapte?
TATAL ifCHlrtefurio.ţ): Da' multe intrebări ai! Când apune 508-
rele, nu mai este lumină.
MELlSSA: De ce se mişcii luna odată cu maşina?
MAMA: Ce Întrebare interesantă! Stiai cii Întrebarea asta i-a fră­
mântat limp de sute de ani pc oamenii de ştiin1ă şi de aceea
au inceput să studieze mişcarea lunii?
MELlSSA (entuziarmat4): Gata, o si fiu şi eu om de ştiinli! O
să merg la bibliotecă şi o si găsesc o carte care o să-mi spu­
nă toiul despre lună.
5a / lntrep.trinte � copil

intrebArile au incetat. Mama inle1esese cA a rilspunde la

infinit intrebirilor unui copil doar il incurajează si pună şi mai
multe intrebări. Dar a rezistat tentatiei de a-i dezvălui SOlului
ei acest lucru. In schimb, a demonslral el, nertspunzându-i di­
rect fiicei ei, a ajutat-o sA glsească o solulie proprie de a",i sa­

tisface curiozitatea.
Mama lui C'hris. care incercase 5111- 1 convinglll pe sOlul ci să
nu mai facă annatl cu copiii, a participat la intâmplarea ur­
mAtoare. intr-o seară. sa\'ura impreunl cu sotul ci un pahar de
vin in bucAtiria casei lor de pc plajl. Deodatl, blrbatul a obser·
vat, aruncate pe masă, o geantă de plajă, un costum ud de baie
şi o minge. Real.1ia lui obişnuită ar fi fost 51 se infurie $i să :..:
răstească la copii precum SIlrgentul la trupeli: «De câte ori să
va spun că trebuie sA vi puneti lucrurile la loc'! Sunteti atât de
lipsili de resp;:ct! Ce suntem noi, SIlrvitori, ca să strângem me­
reu dupa voi?!))
insi de data asia a descris calm prive1i$tea: «Vad o gean­
Iă de plajă, un costum de baie ud şi o minge de plastic pc masa
din bucătărie.)) Chri�, În vârslă de opt ani, a sArit din fotoliul
pe care stâtea in living şi a exclama!: (IA, trebuie SIlI fie ale mele)),
după care $i-a adunat lucrurile din bucalărie.
După plecarea lui Chris, latil i-a zis mamei, cu lata strălu­
cind de bucurie: «Mi·am adus aminte - $i merge!»
«In loc să spun: li-am zis cu că merge, a povestit mama lui
Chris, mi-am ridicat paharul in cinstea cuvintelor care-i invi­
tă pc copii si COOpereze.11

Cum să-i răspundem unui copil furios:

metoda este mesajul
Când se enervează, copiii nu sunt penneabili la argumen­
te rlItiona1e. Când devin furioşi, ei nu real.1ioneazt decât la a1i­
narca emotională.
 PuterNCUVIntelor / S9

Doi copii se joacă in camera de la subsol. Deodală se aude

un zgomot asurzitor, unnal de lipete şi acuzalii. Roşu de furie,
Billy, şase ani, urcă scările in fugă şi izbucneşte: «Hctsy mi-a
dărimat cetatea!» Mama lui ii rtspunde, plină de inlelegere:
«0-0-0, ce supărat trebuie si fii!» «Sigur ci sunl.» Billy face
stânga-mprejur şi merge inapoi la joacă.
A fost pentru prima oară când mama lui BiIly a izbutit sa
nu se bage in conflictele zilnice ale copiilor. Nepunând inlre­
barea falali: «Cine a incepui cearta?», a evitat recitalul obiş­
nuit de plângeri şi de resentimente ale băiatului. Oglindindu-;
starea Iduntricti, a evitat să intre in rolul dezagreabil de jude­
cător, procuror şi legiuilor fali de copiii ei.
in episodul de mai jos, comentariul empatie al unei mame
I transfonnat războiul in pace. David, in vârstă de noul ani, nu
voia să meargă la dentisl. Era furios şi o enerva pe Tina, sora lui
mai mare , care i-a zis: «Of, David, poartă-te ca un băiat mare!»
David a devenit incă mai furios şi mai afurisit.
Mama i-a zis Tinei: «David e supănlI aslăzi. E Îngrijorat
de meBul la dentist. in clipa asta are nevoie de tot respectul
nostru.» Ca prin magie, Divid s-a calmat. A mers la dcntist fira
să se mai plângă. Rdspunztind sentimeIIIelor zbudl/lnate ale
lui David, şi nu comportamentului său enervant, mama i-a dai
posibilitatea si se relaxeze şi si nu mai fie atât de nesuferit.
Episodul unnitor ilustrează două moduri opuse de a-i aju­
ta pe copiii mici să-şi risipească furia şi să accepte frustrarea.
Unul amplificA furia; celălalt o atenueazA.
Tom şi prietenul lui Jim, amândoi in vârstă de trei ani, cin­
tau la nişte xilofoane de jucArie. Când i s-a inlepenit ciocane­
lui, pe Jim l-a apucat furia şi a inceput să plângă. Mama lui
l-a dojenit: «N-are rost să plingi. N-o si-Ii repar xilofonul de­
cit când Încetezi cu urletele.» Jim a continuat si plângă, iar
maici-sa i-a luatjuciria. Criza de nervi care l-a cuprins pe bA­
ieiel n-a fost deloc o privelişte plăcută.
Dimpotrivă, când s-a in1CPeRil ciocănelul lui Tom şi copi­
lul a incepUI să plângi, mama lui i-a zis: ( Plângi fiindcă s-a
inlepenit cioclnelul. Trebuie să-I reparam.» Plinsul a Încelal.
60 I lntre parintl! �I COpll

Acum, ori de câte ori i se înţepeneşte ciocănelul, Tom nu mai

plânge, ci îi aduce mamei xilofonul ca să i-I repare.
Mama lui Jim l-a certat. I-a ameninlBt, l-a învinovăţit şi 1-8
pedepsit pe băiat, în vreme ce mama lui Tom Q d�finit proble­
ma si a sugerat o solulie.
Miriam, 12 ani, a venit de la teatru enervată şi furioasă:

MAMA: Arăţi ca un om supărat.

MIRIAM: Sunt furioasi! Am stat atât de depal1e că n-am putul
vedea nimic din piesă.
MAMA: Nu mă mir că eşti supărată. Nu e deloc distractiv si
stai atât de in spate.
MIRIAM: Sigur că nu e distractiv. Pe deasupra, aveam În fali
un tip inalt.
MAMA: Asta e şi mai şi! După ce că stiteai În fund, mai stă­
teai şi in spatele cuiva inalt. Mare ghinion!
MIRIAM: Sigur că a fost un ghinion!

Ingredientul util din răspunsul mamei lui Miriam a fost ac­

ceptarea proastei dispozilii a fetei fără critici ori sfaturi. Nu
i-a pus intrebări inutile, de genul «De ce nu te-ai dus mai de­
vreme, ca să apuci un loc mai bun?» sau «Nu-I puteai ruga pe
tipul cel inall să schimbe locul cu tine?» S-a rezumat să o aju­
te pe fată si-şi diminueze furia.
Un raspuns empatie. care ii oglilldeSle copilului dispozitia
zbuciuRla,a. exprimând simpatia si inlelegerea pări"telui. reu­
ses'e .fa selrimbe sentimentele de furie ale copilului.
Cuvântul scris poate fi un instrument puternic de refacere
a sentimentelor lezate in urma izbucniri lor de furie. Atit c0-
piii, cit şi părinţii trebuie încuraja1i să-şi exprime sentimente­
le in scris - intr-un e-mail sau pe hâJtie.
intr-o seară, Trudy, 13 ani, a inceput să-şi insulte mama,
acuzând-o că a fost in camera ci_ i-a descuiat sel1arul biroului
 PuterNcuyrnte!or / &1

Iii i-a citit jurnalul. Când $i-a dat seama el a bănuit-o fără le­
mei, Trudy lii-a cerul SCU7.e În scris:
Dragd MaRii, am comis cea mai rea/apla pe CUrf! O poa­
le comite ofiinla morala. AmfacUI-O pe mama mea ne­
fericită si am supăral-tl groaznic "u at"Uzoliile mele. Mi-e
ruşine şi md siml umilila. De obicei am o pdrerf! bună
despre mine, dar aeum ma uni.n·. Te iubesc, Trudy.

Mama lui Trudy a fost lulburatA când $i-a dat seama că in­
cidentul i-a distrus fiicei sale imaginea pozitivă despre ea in­
săşi. A compus cu grijA o scrisoare menitA sloi redea lui Trudy
iubirea de sine:

Scumpa mea Tr�, ili multume.ye ca mi-ai impărlaşil

sentimentele lale zbuciumale şi nefericite. Ceea ce .Y-Q
inlâmplal acum două .Y(!ri afosl dificil penlru amrÎlNJouă,
dar nu tragic. Aş "rea sti ştii ca .yentimentele mele de­
spre line şi pentru line nu s-au schimbat deloc. Cred că
eşli aceeafi per.wană demnă de afi iubită, care poale
dellr!ni uneori lan! supărata şifurioa.Yă. Sper să gdseşli
in sufletul lău puterea de a le ierta, de a reveni la pă­
rerea buna de.ypre line insăli. Cu mult drag, Mama.

Mama a reuşit sA-$i lini$leascA fiica, asigurând-o el afi cu­

prins defurie nu e ceWl care trebuie sti-Ii schimbe senlimen­
tele de iubin!/ală de tine insuli ori/ală de altii.
Adesea, dupA ce se infurie pe plrinli fiindcă nu le ascultă
argumentele, copiii Îlii pledează cauza În scris.
Un tati a relatat unnAtorul incident: in casa lor, copiii au
bonuri cu care pot «cumpăra» timp de amânare a orei de cul­
care seara. Peter, zece ani, a vrut Într-o sead si cumpere timp
cu un bon pe care-I ritlcise. TatAl a refuzat sA onoreze un bon
inexistent. Frustrat, Peter a devenit furios şi a ÎncepUI să urle
pe când it.$ea din cameri: «Dar tu mi l-ai dat!» Când tatAl s-a
dus in dormitor si se culce, a gAsit aceaslA scrisoare:
62 / Intre pannte JI copil

Dragă Tali, dacd nui Irimi,; la culcare IIU esti drept pen­
tru că J. anuindoi stim că ",i-ai daI bonul, 2. slii cum e
la miile pe birou si că rdtăcesc lucruri, 3. slii câl imi
doream .făfolo.fese bOIlUl. Nu vn>au sti le pi.fez dacă ili
.fCriU loale a.flea, vreau doar .fa-mi .fpun pQI-en>a. Peler

Citind scrisoarea, tatii a priceput el Peter ii sUgera o cale

de a risipi sentimentele ostile apărute intre ei. ii dAdea totoda­
tă posibilitatea să testeze un important principiu de educalie a
copiilor: amplifică J1I'eluin>a de sine a copilului ori de câle ori
ai ocazia. A$8 el a scris biletul de mai jos:

Dragul meu oo;al. ce logiai limpede ai! Ce argumente

convingtitoare! Citind ce ai scris, mi-a venit greu sti ,:nul
că autorul avea doar zece ani. Alaturat vei gtisi o copie
Q bonului pierdut. Cu drag, TaIa.

Rezumat
Cuvin/ele aufie pulen>a de a t'Onstrui si a lran.fmite eller­
gie, fie pulen>a de a infricosa si a di.flruge. Când observAm şi
apreciem efonurile copilului, il ajutăm Să ereasel intr-o atmo­
sferA de speran1A şi ineredere. Dimpotrivă, cind evaluim co­
pilul, ii activăm anxietatea şi rezistenţa. Pare, poate, evident
el etichetările negative (ecleneş», «prost», «rAu») sunt nocive
pentru un copil; surprinzător e faptul el şi etichetările poziti­
ve (<<bun», «perfect», «grozsv») pot schilodi.
E important să avem fală de copil o atitudine pozitivă. şi de
incurajare. ii recunoaştem efortul şi ne exprimăm aprecierea
(<<Ai muncit foarte serios pentru astll», «MullUJne5C pentru aju­
toru), dar nu eticbetAm sau evaluim copilul.
Când apar probleme, cAutAm solulii in loc să invinuim ori
să criticim. Până şi furia de neevitat se poate exprima firA eti­
chetiri sau invinuiri. in spatele tuturor acestor aptitudini de co­
municare afectuoasă. existi un respect profund pentru copil.
 Capitolul 3

TIPARE AUTODISTRUCTIVE :
NU EXISTA O CALE CORECTA DE A FACE
UN LUCRU GRE?IT

Anumite moduri de a ne raporta la copii sunt aproape intot­

deauna aulodistruetive: nu numai ci nu reuşim si ne atingem
lelurile pe tenncn lung cu ele, dar sunt adesea sursa de7.astru­
lui dintr-un cimin. Printre tiparele aulodislruclive se numări
ameninlirile, mituirea. promisiunile. sarcasmul, atacul verbal,
predicile despre minciună şi hOlie. precum şi predare. nepo­
liticoasi a normelor de politele.

Ameninţările: o invitaţie la proasta purtare

Amenin1irile sunt, pentru copii, invita1ii de a repeta o fap­
ti nepennisă. Când îi spunem unui copil: «Dacă o si mai faci
asta o dati . . . », el nu aude cuvintele «dacă o si». Aude numai
«I1'IIi faci asia o dati». Câteodati le interpreteazi cam 11$8.: mami
se aşteaptă de la mine si mai f.c asta o dată, altfel va fi dez­
amlgiti. Asemenea avertismente - oricil de juste li se par adul­
lilor - sunt mai rău decât inutile. Ele asigura repetarea unei
fapte dezagreabile. Un avertisment reprezintă o provocarepen­
tru autonomia copilului. Dacă acesta are un dram de aulares­
pe<:t, trebuie si greşeasci din nou, ca si-şi demonstreze sieşi
şi si le arate celorlalli că nu-i e fricii. să rispundi la o sfidare.
Oliver, cinci ani, continua să arunce cu mingea in gea­
mul livingului, in ciuda numeroaselor avertismente. Pânl la
unnă, tatii lui i-a spus: «Dacă mingea aia izbeşte inci o dată
64 I intre parinte �i copII

geamul, te bal mir. Promil.» Peste un minut, zgomotul de sliclă

flI.cul.l zob l-a anunpl pc tatii lui Oliver cii. avertismentul lui
avusese efec:t: mingea izbise geamul pentru ultima oară. Sce­
na cu care s-a Încheiat aceasti secvenlă compusă din amenin­
Iări, promisiuni şi rea purtare e lesne de imaginat. Din conlra,
unnălorul incident ilustrează un tratament eficace al reici pur­
tări, tlră a se rccurge la ameninlări.
Peter, şapte ani, a inceput si tragi cu puşca de jucărie in
fratele lui cel mic. Maică-sa i-a zis: «Nu trage in bebeluş. Trage
la lintă.» Pcter a lras iar in bebeluş. Mama i-a luat puşca. Lui
Peter i-a spus: «in oameni nu se trage cu puşca.»
Mama lui Peter a ticut ceea ce a crezut ea de cuviinlA ca
să protejeze bebeluşul şi În acelaşi timp să-şi impună propri­
ile standarde de componament acceptabil. Fiul ei a Învil8l care
sunl consecinlele actelor lui fără si i se aducă vreo ofensă. Al­
ternativa era evidentă: fie să tragă la linii, fac să piardă privile­
giul de a poseda o armi. in acest incident, mama a evitat capcaneJe
obişnuite. Nu s-a angajat pe calea sortită eşecului: «Gata, Pc­
ter! N-ai altceva mai bun de făcut decât să tragi in fratele tiu?
Nu găseşti o linti mai potrivită? Dacă a si mai tragi a dată,
auzi tu? doar a dati, nu mai vezi puşca aia in viala ta!» Pre­
supunând cii. nu c vorba de un copil ultrasfios, răspunsul lui la
a asemenea admonestare va fi repetarea faptei interzise. Sce­
na care va unna atunci nu trebuie descrisi - orice părinte şi-o
poalc inchipui cu uşurinlă.

Mituirea: eroarea lui «daca - atunci»

La fel de aulodistruclivă e a aUă abordare: si-i spui in mod
explicit unui copil că dacă va face (sau nu va face) un lucru,
ulunci va primi o recompensă:

Dacă le porIi hine cufrăriorul lău. atunci () să te duc 'Qfi'm.

 Tipare autodislluctive / iS

Dacă II-ai su mai faci pipi '-1/ pal. atunci a .fu-Ii ('lImpar (J
bi(.'ide/u de Cniciun.
Daci ÎI/veripoezia, atunci a sa It! iau la pesc"i/.

Tiparul «dacă - atunci» poate constitui uneori un imbold

pentru copil către un Iei imediat. Însi rareori ii inspiră - daci
ii inspiră - efonuri suslinute. Înseşi cuvintele noastre ii spun
că ne indoim de capacitatea lui de a se schimba in bine. «Dacă
înveli poezia» inseamnă «Nu suntem siguri că poti». «Daci
n-ai si mai faci pipi in pat» inseamni «Credem că te POli con­
trola, dar n-o faci».
În plus, recompensele folosite pentJU a mitui sunt discuta­
bile din punct de vedere moral. Unii copii se poarti in mod
voit rău ca si-şi oblige părinlii să-i plitească pentru a se pur­
ta bine. O asemenea logici duce curind la tocmealA şi şantaj,
unnate de pretentii din ce în ce mai mari la premii şi benefi­
cii secundare in schimbul purtării «bune». Unii părinli sunt con­
dilionali de către copii in aşa misură, incât nu Îndrăznesc să
vină acasă de la cumpărituri BIrA un cadou. Şi sunt intimpi­
nati de copii nu cu «Salut!», ci cu un «Ce mi-ai adus?» ...

Recompensele sUI//foarte/olosi!oaTf! si mai plăcute când

vin pe nfill/unlale, câl/d .fUIII a surpriză. ('ulld rep''J!zinIă o re­
cunoaşlere şi o formă de apredere.

Promisiunile: de ce aştepta riie nerealiste

ii fac pe toţi să sufere
Promisiunile n-ar trebui nici făcute, nici cerute copiilor. De
ce e necesar un asemenea tabu? Pentru că relatiile cu copiii
noştri ar trebui să se intemeieze pe incredere. Dacă pariI/Iii
au nevoie săfacă promi.fiuni pentru a a/rage alenlia că nu glu­
mesc când spun ceea ce spun. a/ul/ci ei admil. nid IIIai mul/.
nici IIIai purin. că neil/soril de o promisiune cuvântul /or I/U e
demn de Încredere. Promisiunile ii fac pe copii si aibă aşteptări
&& / Intre parinle şi copil

nerealiste. Când unui copil i se promite că va merge la grădi­

na zoologici, el consideră asta o garanţie el in ziua aceea nu
va ploua, el maşina se va afla in garaj şi că el insuşi nu va fi
bolnav. Însă cum viala nu e lipsită totuşi de ghinioane, copiii
ajung să se simtă lridali şi devin convinşi că părinlii nu pot fi
crezuti. «Dar ai promis!» e un strigăt universal de indignare
dureros de familiar acelor părinti care îşi doresc cu Întârziere
să nu fi făcut promisiunea.
Nu trebuie să cerem ori să sioarcem de la copii promisiuni
de buni purtare În viitor ori incetarea comportamentelor rele
din trecut. Când un copil face o promisiune care nu-i apal1i­
ne, el oferă un cec de la o bancă unde nu are cont. N-ar trebui
să incurajăm astfel de fraude.

Sarcasmul: o bariera de netrecut

În calea Învaţarii
Un părinte cu talent pentru sarcasm inseamnă un risc se­
rios de sănătate mentală. Magician al cuvintelor, acest părin­
te inalli o bariera de netrecut in calea comunicării eficiente:

De câte ori să spun acelasi lucru? Esti surd? Atunci de ce

nU ilSCul,i?
Doamne, ce mitoeun esti! Ai crescut injunglă? Ac% ,i-e
locul, sti stii.
Ce .ie intâmplă de fopt cu tine? Esti nebun sau es,i doar
pmst? Ştiu eu unde o să sjărsesti...

Un astfel de părinte s-ar putea să nici nu-şi dea seama că

remarcile lui sunt atacuri care suscită contraatacuri, că aseme­
nea comentarii blocheazi comunicarea, inducându-Ie copiilor
fantezii de rAzbunare. Sarcasmul usturdtor si cliseele tăioa.w
nu-si QU locul in cresterea copiilor. Cel mai bine este să evi­
tăm declaraliile de genul: «Ce te face să crezi că şlii lot? N-ai
pic de creier in capul ăla. Şi ce deştept te crezi!» in glumă sau
 T.pare autod.sl'uctive / 6'

firi glumi, nu lrebuie si ştirbim statului copilului in propriii

lui ochi şi in ochii copiilor din jur.

Autoritatea presupune concizie: cAnd mai puţin

inseamna mai mult
Nu e un compliment si li se spuni «Vorbeşti ca un plrin­
te» - plrinlii având repulalia el se repetă şi fac afinnalii
superevidente. Când se întâmplă aşa, copiii nu mai ascultă şi
scot un strigit mut: « Gala, ajunge!»
Orice părinte trebuie si inveje metodele economice de a re­
acliona fală de copii, astfel ca neinlelegerile mărunte si nu de­
vină nişte enorme cataslrofe. Unnltorul episod ilustrează
victoria comenlariului scurt in fala explicaliei lungi.
in timp cc mama lui AI işi lua rămas-bun de la musafiri pe
aleea din fala casei, bAiatul ei de opt ani vine in fugă şi ince­
pe si i se plângi de fratele lui mai mare: «intotdeauna când vine
la mine un prieten, Ted face ce face şi işi bate joc de noi. Nici­
odată nu ne lasi in pace. Trebuie si nu-I mai laşi să facă aşa!»
Mai demull, mama lui AI ar fi urlat la Ted: «De câte ori
trebuie si-Ii spun si-I laşi pe fratele tău in pace? Îli dau cu­
vântul meu ci dacă nu te potoleşti ai si slai consemnat o lunii
in casili!»
De data asta, s-a uilal la Ted şi a zis: «Ted, hotărăşte: fie
incasezi predica obişnuitl, fie rezolvi plângerea singur.» Ted
a râs şi a replicat: «Bine, mami, mii duc la ale mele.»
UnnălOrul dialog demonstrează cum a impiedicat o repli­
ci simpatică şi concisili declanşarea unei certe zadarnice.

RUTH (apl ani): Mami, ştiai ci gimnaziul e o şcoală a iubirii?

MAMA: Cum?
RUTH: Da, bAie1ii şi fetele de-acolo fac bairamuri tot timpul.
MAMA: Şi ro abia aştepli să intri la gimnaziu?
RUTH: Da, da!
6B I Intre pannte ,i copil

Mai demult, spune mama. i-ar fi linut o predică lui Ruth

�
despre ce Înseamnă Să-Ii pierzi tim�ul; deSP faptul ci şcoa�
la e pentru inVl118t. nu penb'U �ve$tl � amor, despre ea, Carc� 1
prea micA. În orice caz. ea sA-1 stea mintea la asemenea lucrun.
Ar fi unnal o lungA ceartă, Într-o atmosferă de proastă dispo­
zilie. in loc de toate astea. a Încuviinlat dorinla fiiL'Ci ei.
Adesea. un SIIVp de ullwr/a{'t! cât o tonă de cl/vinte. ROD.
1 2 ani, observi cum mama lui scoate din sacoşă fructele pc carc
avea sA le lase. ca intotdeauna, pc masa din bucătArie. Cu un
zâmbet POl03Ş, Îi spune: ((Fii. şi tu o dată lucrurile eum trebuie
şi pune fructele in frigider.»
«Am flcut o datA lucrurile cum trebuie - t�m adus pe tine
pe lume, a răspuns ea. Acum ajută-mă sA pun fructele in frigi­
der.» Ron a inceput să chicmească şi a trecut la treabă.
Ce uşor ar fi fost ca mama lui Ron sA pornească un război
al vorbelor: «Ce inseamnă asta, ..fă şi tu lucrurile cum trebuie",!
Cine tecl'e1.i de-i vorbeşti maică-tii in felul w'!!» Dar nu.ea şi-a
exprimat autoritatea cu umor ,; conciz;e.
Un tată povestea cât de incântat a fost sA-şi vadă copilul
recurgând la umor pentru a atenua fiustrarea şi furia. Cu o zi
Înainte de CrAciun, incerca impreună cu fiica lui de opt ani,
Megan, si asambleze un brad anifieial. Nu era uşor să fixezi
toale crengile la locul lor şi tatăl lui Megan a inceput sA se ener­
veze. intr-un târziu, bradul a fost gata. Dar in clipa când a in­
cercat si agale o stea pe una din crengi, totul s-a prăbuşit. TatAl,
furios, a urlat: «Ţi-arăt eu lie!)) Megan a venit in fugă, l-a im­
brălişat şi a spus: «Tati, pun pariu că acum ai vrea să fii evreu!))

Autoritatea presUPUDC �Dclzle $1 ticere la momentul

potrivit. Incidentul umitor ilustrează fO$ autoritălii tAcute.
ScOli, şapte ani, s-a lovit la picior, ceea ce nu l-a impiedicat
si meargi in seara respectivă la o petrecere a micilor ceree­
laşi. A doua zi dimineaţi, a spus: «Nu pot si merg la şcoală. Mi
doare piciorul.)) Mama lui a fost tentată să-i răspundă: «Dacă
POli să mergi la o petrecere, POli sA mergi şi la şcoală.)) Du
n-a zis nimic. S-a lisal o tăcere grea. Câteva minute mai tir-
 Tlpare autodlstructive / 69

tiu, Scon a intrebat: «Crezi el ar trebui si merg?» Maică-sa i-a

replicat: «Te gindcşti daci si mergi sau nu.» SCOli a zis «Da»
- şi a zbughit-o si se imbrace.
Tacerea mamei l-a ajutat si hotirascA singur. EI. nu altci­
neva, a ajuns la concluzia cA un picior suficient de sAnAtos ca
să meargă la o petrecere este suficient de sinAtos ca sl-I ducA
la şCOalA. DacA mama i-ar fi spus asta, băiatul ar fi ripostat şi
toati lumea ieşea din incident supArati..
Amintindu-şi cA mai putin Înseamnă moi mull in ce priveş­
te copiii, o mamA şi-a impiedicat fiica si-şi contamineze ra­
milia cu proasta ei dispozilie.
Diane, 1 2 ani, este vegetariani. intr-o seari, imediat ce s-a
&Şe7.at la masA, a inceput si se plângă: «Mor de roame! Un­
de-i mâncarea?»

MAMA: Hm, chiar cA li-e roame.

DIANE: A, vinete . . . nu prea am cher.
MAMA: Eşti dezamAgiti..
DI.I\NI:: N-au destulA brânză deasupra.
MAMA: Ti-ar plAcea mai multA brânză peste vinete.
DIANE: De rapt sunt bune. insA de obicei le raei şi mai bune.

in loc să se plângă la rândul ei - «Ştii foarte bine cA trebuie

să-Ii gătesc lucruri speciale, ai putea macar si. preluieşti ce
fac» -, mama, oglindind sentimentele Dianei, a evitat cearta.

Politica privind minciunile:

cum sa nu le incurajaţi
Pirinlii se infurie când copiii mint, mai ales dacA minciu­
na e cusută cu aiA aibA, iar mincinosul este nAting. E enervant
si auzi un copil care insistă el nu s-a atins de vopsea ori n-a
mâncat ciocolati., când dovada e rispânditi. pe toată c1maşa
sau pe lOt obrazul lui.
70 I Intre pannte şi copii

Minciuni induse. Părintii n-ar trebui să pună intrebAri sus­

ceptibile si conducA la minciuni defensive. Copiilor le displace
să fie interogati de părinti, mai ales când bănuiesc el rispun­
surile sunt deja ştiute. UrAsc intrebările-capcană, cele care-i
obligi. să aleagi intre o minciună stingace şi o mArturisire je­
nantă.
Quentin, şapte ani, a stricat camionul cel nou primit in dar
de la IatăI lui. I s-a tăcut frici şi a ascuns bucătile dezmem­
brate in subsolul casei. Când tatii său a descoperit rămişitele
camionului, i-a pus pe dată o rafali de intrebări care au de­
c1anŞ8texplozia:

TATAL: Unde-i camionul cel nou?

QUENTlN: Pe-aici pe undeva.
TATĂL: Nu te-am vlzutjucându-te cu el.
QUENTlN: PAi nu ştiu unde este.
TATAL: Cauti-!. Vreau să-I văd!
QUENTlN: Poate el l-a furat cineva.
TATAL: Eşti un mare mincinos! Tu l-ai stricat! Să nu crezi el
pali scăpa cu una, cu două. Dacă urlsc ceva pe lume, urAsc
mincinoşii!

lati o bătălie inutilă. in loc să se joace pe furiş de-a hotii

şi vardiştii şi si-şi numească fiul mincinos, tatiI l-ar fi ajutat
mai mult spunindu-i: «Vid ci noul tiu camion s-a stricat. N-a
rezistat mult. Picat. Ţi-a plăcut mult să te joci cu el.»
Copilul putea invita astfel câteva lucruri de pret: Tata e in­
lelegilor. Pot sl-i spun necazurile mele. Trebuie să am mai muJ­
tă grijă de darurile lui. Trebuie să fiu mai atent.
Prin unnare, nu-i o idee bună si punem intreblri cirora le
ştim deja rispunsul. De exemplu: «Ai tăcut curat la tine in ca­
meră cum ti-am cerut'?» - in timp ce contemplim o camerl in
care e murdar. Sau: «Ai mers azi la şcoali'?», după ce ai fost
infonnat el fiica ta a lipsit. E preferabilă o afinnalie: «Văd ci
 TIpare autodlstructive I 71

În camera ta ineii. nu s-a flcut curat.» Sau: «Mi s-a spus că azi
ai chiulit de la $Coală.»
De ce mint copiii? VI/ea,.i mint pentru c·ă nu li se Îl/găduie
.fă spună adevărul.
Willie, in virslă de patru ani, năvăleşte furios În living şi i
sc plânge mamei: «O urăsc pe bunica!" Mama, Îngrozilă, ris­
punde: «Nu, n-o urăşti. O iubqti pe bunica! La noi in casă nu
se urişte. Şi În afară de asta, bunica îţi dă cadouri şi te duce
la plimbare. Cum POli să spui ceva aşa de groaznic?»
Dar WiIlie insistă: «Nu, o urisc, o urăsc! Nu vreau $-O mai
văd niciodati!» Mama, supărată acum de-a binelea, se hoIă­
rişte să recurgl la o metodă de educalie mai drastici. il ples­
neşte pe WiIlie.
Willie, nemaivrind să fie pedepsit, schimbă placa: {{Chiar o
iubesc pe bunica, mami», spune el. Şi cum rispunde mami? il
îmbrălişeazi iJi-l pupă pe Willie, Iăudându-1 pentru cumin1C­
nia lui.
Ce invaţă micul Willie din acest schimb de replici? Că e
periculos să spui adevărul, să-i împărtlşeşti mamei adevăra­
tele tale sentimente. Când spui adevărul, primeiJti o pedeapsă;
când minţi, primeşti dragoste. Adevărul doare. Fereşte-te de
cI. Mami ii iubeşte pe micii mincinoşi. Lui mami ii place Să
audă doar adevăruri plăcute. Spune-i doar ce vrea să audă, nu
ce simli in realitate.
Ce-ar fi putut răspunde mama lui Willie daci voia Si-şi in­
vete fiul si spună adevărul?
l-ar fi confirmat supărarea: «Aha, n-o mai iubeşti pe buni­
ca. Vrei să-mi spui ce-a flcut bunica de te-ai infuriat aşa tare?»
La care el, poate, ar fi răspuns: «I-a adus un cadou bebeluşului,
DU mie.»
Dacă vrem .fă-i invătăm pe copii O1IestitalM. trehuie stifim
gala să ascultăm şi adevărori amare. nu numai adevăruri plă­
culc. Dacă vrem să devină oneşti, nu trebuie să-i incurajim să
minii despre sentimentele lor, fie ele pozitive, negative sau am­
bivalente. Tocmai din reacţiile noastre la sentimentele pe care
le exprimă invatA copiii daci onestitatea este sau nu cea mai
buni politici.
7Z I Intre pannte JI cOPII
p�psit � �n­
MinduDI care spun .cIeviruri. Cind sunt
si se a� . S .. mal m..nl
tru că au spus adevanal, copiii mint ca .
! lp le m realitate. Mm­
ca si-şi ofere in inchipuire ceea ce le �
EIe d vA­
ciunile spun adeviruri despre temcr� ŞI sperantc. . . �
luic ceea ce i-ar placea cuiva si fie on si faci. UrechII aVl7.ale,
minciunilc ii dezvAluic ceca ce au intenţia si ascundă. Rf!(Jc­
tia matură la o millc;und ar trebui sti reflecte intelegerea sen­
Sili,,; ei. şi nu sl-i nege conţinutul ori si-i condamne autorul.
In(ormaliufumizută de o minciună poatefi IItilizată pentru a-I
j
a uta pe copil săfacd deosebirea Între realitate $i dorintă.
Când Jasmine, trei ani, a informat-o pe bunica ei ci a primit
de Criciun un elefant viu, bunica i-a oglindit dorinta, in loc si
incerce sI-i dovedească nepoatei că e o minciuni. A spus: «Do­
rqti sA-I fi primit. Doreşti si ai un elefant! Doreşti si ai grA­
dina ta zoologică! Doreşti si ai o junglA plină de animale!»
Robert, şi el in vârsti de trei ani, i-a spus tatălui stiu că a vă­
zut un om inall cit un zgirie-nori. in loc si-i rtspundă: «Ce aiu­
reală! Nimeni nu e aşa de inalt. Nu mai spune minciuni», tatăl
s-a folosit de ocazie ca si-şi inVC1e fiul nişte cuvinte noi, insă ('0/1-
firmtindu-i. nu tăgăduindu-; perceplia: «A, trebuie să fi vAzut
pe cineva foarte mare, un tip gigantic, un tip enonn, un uriaş!»
in timp ce se juca in nisip, construind un drum, Craig, pa­
tru ani, s-a uitai brusc in sus şi a ţipal: «Drumul meu e stricat
de furtună! Ce trebuie să fac?»
«Ce furtună?» a intrebat mama lui Craig pe un ton pliclisit.
«Nu-i nici o furtună. Tennină cu trisnaia asta!»
Furtuna pe care mama a ignorat-o când fusese vorba dejoa­
ca in nisip s-a dezlăntuit in viaţa cea adevlnuă. Craig a lăcui
o crizi de nervi cit un uragan. Furtuna aceasta putea fi ocoli­
tă dacă mama ar fi recunoscut şi acceptat percepţia copilului,
pătrunzând in lumea lui imaginară şi intrebând: «Vine furtu­
na şi-ţi face harcea-parcea drumul pe care te-ai străduit atâta
să-I construieşti? Vai de mine . . . » După care, privind spre cer,
ar fi puIUl adăuga: «Hei. te rog, opreşte furtuna aia! Distrugi
drumul con5truit de fiul meu!»
 Tipare aUlodislructlve I 7�

lipsa de onestitate:
un strop de prevenire face cat o tonă de investigaţii
Politica noastrA in privin1a minciunii e clară: pe de-o par­
te, nu trebuie si facem pe procurorii ori si cerem mărturisiri,
ori si facem dintr-o gogoaşl un delict nalional. Pc de ahi par­
te, nu trebuie si ne ferim si spunem lucrurilor pe nume. Când
descoperim că data de inapoiere a căl1ii imprumutate de co­
pii de la biblioteci a trecut, nu trebuic să intrebăm: «Ai retur­
nat cartea la bibliotecă? Eşti sigur'? Cum se facc atunci ca e
pe biroul tiu?» Trebuie să afirmăm: «Vid ci ai inlârLial si re­
tumezi cartea la biblioteci.»
Când şcoala ne informeazA ci a picat teslul la matematici,
nu trebuie să-I intrebăm pe copil: «Ai trecut testul la mate? . .
Eşti sigur'? . . S i ştii c i de data asta degeaba mirl1i! A m vorbit
cu profesorul şi ne-a spus ci ai ficut-o de oaie.» Nu, ii spunem
copilului direct: «Proful de matematică ne-a zis că n-ai trecut
testul. Suntem ingrijorali şi vrem sA ştim cum te putem ajuta.»
Pe scurt. nu-Ifacem pe copil să mintă defen.dv, nici I/u-i re­
gizăm, cu bună ştiinlă, prilejuri să mintă. Când copilul min­
te, reaclia noasll'l1 nu trebuie sA fic isteric.t. şi moralizatoare, ci
facruală şi realistă. Vn-m .fă invere ai nu are nevrJie.\'ti lle mintă.
Părinlii pot să-şi impiedice copiii si mintă şi altfel: evitând
intrebarea de ce? Odată ca niciodată, de ce tinea de vocabu­
larul investigaliei. Sensul acesta a dispărut de mult. A/o-fl co­
rupt prin folosirea greşită a lui de ce cu .reRili distincti". al
criticii. Pentru copii de ce inseamnă dC7.aprobarea părintelui,
dezamăgire şi suparare. Stâmeşte ecourile vinovatiei din tre­
cut. Chiar şi un simplu «De ce ai făcut asia'!» poate sugera:
«Pentru numele lui Dumnezeu, de ce ai ficut o asemenea prostie?»
Un parinte intelept evită intrebări nocive de: genul:

De ce eşli aşa de egoist?

De ce uiţi tot ce Îli spun?
De ce nu poli fi niciodată gata la timp?
74 / Intre pannte �i copII

De ce esti uşa de dezorgun;zut?

De ce nu poli sa-Ii Iii gura?

in loc si punem intrebări retorice la care nu se poate ris­

punde, să facem afinnatii care demonstrează compasiunea:

John s-ar bucura daca i-ai da şi lui.

De unele lucruri e greu sa-,i amilllest;.
Imi fac griji ctÎnd ÎnttÎnii.
Ce poli face cu sa-,i organizezi treburile?
Ai o gramada de idei.

Furtul: a invăţa ce inseamnă proprietatea

cere timp şi răbdare
Nu e ceva neobişnuit pentnl copiii mici să vină acasl cu
lucruri care nu le aparţin. Când am descoperit «furtul», este
important să evitAm predicile şi scenele. Copilul mic poate fi
cilăuzit cu demnitate pe calea corectitudinii. I se spune calm
şi fenn: «.luciria nu e a la. Trebuic să fic datA inapoi.» Sau:
«Stiu ci ai vrea să po1i păstta puşca, dar Jimmy vrea s-o pri­
measclinapoÎ."
Când un copil «fură» o bomboană şi şi-a pune În buzunar,
cel mai bine este si i te adresezi neemotional: «Ai vrea să POli
păstra bomboana pe care ai blgat-o in buzunarul stâng, Însă
trebuie pusă la loc pe raft.» Dacă neagă ci ar avea vreo bom­
boană, repetăm: «Vreau să pui bomboana de ciocolată inapoi
pe raft.» Dacă refuzi, i-o scoatem din buzunar, spunând: «Este
a magazinului. Aici e locul ei.»

Intrebarea grqlti " anrmaţfa eo�tI. Cind eşti sigur(a)

că ti-a furat bani din portofel, cel mai bine este si nu-I intrebi,
ci să-i spui copilului ce a tacul: «Mi-ai luat atâlia bani din por­
lofel. Vreau si mi-i dai inapoi." Când au fosl returnati, i se spu-
 Tipare aulodlslrucllve 1 75

ne copilului: «Dacă ai nevoie de bani, cere-mi şi vom discu­

ta despre asta.» Atunci când copilul neagă fapta, nu nc certăm
cu el şi nu-I rugăm să mărturisească; ii spunem: «Stii ci eu
ştiu. Banii trebuie dali inapoi.» Dacă au fost deja cheltuili, dis­
cUlia trebuie să se concenlJCze asupra modalitălilor de rambur­
sare - sub formă de treburi prestate in casA ori prin reducerea
sumei dale ca bani de buzunar.

E important si nu-I facem pe copil hOl ,i mincinos ori

si-i profelim o loarti nefericiti. Nu ajulă la nimic să-I in­
trebim pe copil: «De ce ai făcut asta?» Copilul nu ştie, poale,
motivul şi, fiind presat să spună de ce, va eşua doarin aUă min­
ciună. E mult mai util sl_i indicim că ceea ce vrem este să dis­
culim despre nevoile lui băneşti: «Sunt de7.amigiI(A) că nu mi-ai
spus că ai nevoie de amlia bani.» Sau: «Când ai nevoie de bani,
vino la mine şi spune-mi. Găsim noi o solulie.»
Atunci când copilul a mâncat prăjiturele din caslronul in­
terzis şi are o musta!ă de zahăr, nu puneli întrebiri de genul:
«A luat careva prăjituri din castron'?» şi «Nu cumva ai văzut
cine le-a luat? Ai mâncat vreuna? Eşti sigur(ă) că nu'?» Astfel
de întrebări îl fac de obicei pe copil să mintă, ceea ce adaugă pa­
gubei o insultă. Regula este: ,vîndştim rtbpun.vul, nu punelll in­
trebarea. E mai bine să spunem deschis ceva de genul: «Ai
mâncal prăjituri, cu loate că li-am spus să nu faci asta.»
Ultima afinnalie este o pedeapsA adecvată şi de dorit. ÎI Iasă
pe copil cu un sentiment neplăcut şi cu responsabilitatea de a-şi
corecta cumva comportamentul.

Cum predam politeţea fara grosolanie:

căi de a cultiva bunele maniere
Modele particulare ,1 bunele maniere pentru toti. Poli­
teţea este şi o trăsAtură de caracter, şi o aptitudine socială; se
dobândeşle prin identificarea cu părin1ii politicoşi şi imitalia
lor. Indiferent de situalie, politelea trebuie predata in mod
76 / lntre polirinte şi cop!1

politicos. Şi totuşi, pirinlii o predau adesea in mod grosolan.

Cind un copil uiUi să spună «multumesc», părintii ii atrag aten·
lia in raţa altora, ceea ce este cel putin nepoliticos. Ori se gra.
besc siI-i aducă aminte copilului sti spunA «Ia revedere» mai
inainte ca ei inşişi sti-şi fi luat rimas·bun.
Lui Roben. şase ani. tocmai i s-a oferit un cadou impachetal
in hânie. Mort de cwiozitate. pipăie cutia ca si descopere ce con·
tine. in timp ce maică·sa devine vizibil agitaUi şi nervoasi.

MAMA: Robert. gata! Ai să·1 suici! Ce spui când primeşti lm cadou'!

ROBERT (cu nddu!J: Multumesc!
MAMA: Ce băiat cuminte!

Mama I·ar fi putut invAţa pe Roben aceastA manifestare de

politele mai pUlin grosolan şi mai eficient. Putea spune: «Mul·
lumesc, tanti Patrieia. pentru cadoul minuna!." Foarte proba·
bil. Robert ar fi spus la rindul lui multumesc. Iar dacă nu, mama
s-ar fi ocupat de amabililălile sociale mai tirziu. când ar fi limas
singuri. Putea spune: «Ce drăgul din panea lui tanti Patricia
sA se gândeascA la tine şi sii-1i facA un cadou. Hai să-i scriem
o scrisoricA de multumire. O să se bucure că ne-am gândit la
ea." Deşi mai complicatii decât un reproş direct, abordarea
aceasta e mai eficientă. Drtigtildşelliile ariei de a 'răi nu .we pOl
IrWl.fR/ile bdlânJ (.'u pumnul in masti.
Când copiii le intrerup conversatia, adullii reaclionează de
obicei cu nervozitate: «Nu fi mitocan! E ncpoliticus să ne in·
trerupi.» Numai că a-I intrerupe pe cel care a intrerupt e de ase·
menea nepoliticos. Părinlii nu trebuie să fie mitocani când le
inculci polite1ea copiilor. Poate ci e mai bine sli declare: «Aş
vrea si termin ce spuneam.»
Nu serveşte la nimic să le zici copiilor ci sunt mitocani.
Conlnlr speranwlor. asta nu-i convinge si devinA politicoşi. Pe·
ricolul este să ne accepte judecata şi s-a includi in imaginea de·
spre sine. OdatA ce se vor socoti mitocani, vor continUI să se
 Tlpare autodlStructlw 1 77

poarte confonn acestei imagini. E absolut firesc ca un copil

mitocan sA se poane mitocăneşte.
Aeuzaliilc caustice şi profcliile sumbre nu-i ajută pe copii.
Se oh1in l"C7.ultate mai bune când adullii folosesc alinnalii sim­
ple şi civilizate. Vizitele in casele prietenilor ori rudelor ofe­
ră ocazia de a demonstra copiilor ce inseamnă pllitelCa. A face
vizite artrebui să fie o plăcere pentru părinte şi copil. Lucrul aces­
ta are şansele cele mai mari să se realizeze când povara respon­
sabilitălii pentru componamentul copilului este lăsată in seama
acestuia şi a gazdei.
Copiii invalA că ne codim si-i certăm in casele altor oameni.
increzători in geografie, aleg astfel de locuri ca să se poarte
rău. Strategia lor poate fi cel mai bine contracamtă Iăsându-le
pe gazde si stabilească regulile propriei case şi si le puna in apli­
care. Cind copilul sare pe divanul din casa lui tanti Mary, 5-0
lăsăm pe tanti Mary să hotărască dacă divanul este sau nu făcut
ca să se sari pe el - şi s-a Iăsim pe ea si invoce interdiclia.
Un copil are şanse mai mari si asculte cind restricţiile sunt in­
vocate de striini. Mama, despovărati de obligalia de discipli­
nare, poate si-şi ajute copilul spunând răspicat ci-i inlelege
dorinlCle şi sentimentele: «Cât ai dori ca tanti Mary si te lase
să sari pe divan! Î1i place la nebunie 5-0 faci, dar asta-i casa
lui tanti Mary şi se cuvine si-i respectăm dorinţele.» Dacă vine
cu o replică de genul «Dar tu mi laşi să sar pe canapeaua noas­
tră», putem răspunde: eeSunt regulile lui tanti Mary; la noi in
casi exislă alte reguli.»
Această politici poate fi pusă În aplicare doar când gazda
şi musafirii au cAzut de acord in privinla zonelor de responsa­
bilitate ale fIeCăruia. Când soseşte acasă la tanti Mary, mamaltalăl
lui Lucy poate decide să spună: «E casa ta şi numai tu ştii care
sunt comportamentele acceptabile şi inacceptabile aici. Te rog
simte-te libeJj să-mi dojeneşti copiii daci nu-Ii convine ce fac.,)
Este dreptul şi responsabilitatea gazdclor si cearA confonna­
rea cu regulile caselor lor. Este responsabilitatea părintelui so­
sit in vizilă să-şi abandoneze rolul celui care disciplinează.
7' 1 intre parinte �i cOPII

Neintervenind, părintele işi ajuli copilul să perceapă realila-

1ea silUaţiei in care se aRă.

Rezumat
Orice pArinte a fost pus in ineurcături şi s-a intrebat ce arc
de Blcut in fata minciunii, furtului şi celorlalte fapte reproba­
bile ale copilului. Ameninţările, mita, promisiunile, sarcasmul
şi impolitetca nu sunt o solulie. Solu1ia cea mai eficientă este
să facem afinnalii rispieate care ne exprimă valorile. Nu pu­
nem intrebări la care avem deja rispunsuri şi, foarte impor­
tant, ne tratAm copiii cu respeclUl pe care-I aşteptăm de la ei.
Aceste modaliliţi afectuoase, dar autoritare de a infiunta rea­
ua punare a copiilor ajuli totodată la întărirea rela1iei de iu­
bire dintre părinte şi copil.
 Capitolul 4

RESPONSABI LITATEA: sA TRANSMITI VALORI,

NU sA CERI CONFORMARE

Pretutindeni părinlii caută căi de a-i învăla pe copii respon­

sabilitatea. in multe case se aşteapti ca sarcinile cotidiene obli­
gatorii si ofere solulia acestei probleme. Să gol�ti coşul de
gunoi, si pregăteşti masa, si tun:zi iarba, să speli vase - se cre­
de cii toate acestea ar fi căi eficiente pentru a le trezi copiilor
simtul responsabilitilii. Dar adcvirul este că aceste treburi, deşi
importante pentru întreţinerea unei case, s-ar putea să nu aibă
un efect pozitiv in responsabili:zarea copiilor. Dimpotrivă, in
unele case sarcinile cotidiene duc la bltălii cotidiene, aducă­
toare de angoasi şi nervi atât pentru copii, cit şi pentru pI­
rinli. Insisten1B violenti in privinla indeplinirii sarcinilor poate
si duci la ascultare şi la bucătării ori cul1i mai curate, insi poa­
le avea o influen1i nedorită asupra modelArii caracterului.
AdevArul adevArat este că responsabilitatea nu se poate im­
pune cu fOl1a. Ea pOale \JeIli c/oartlin inlerior, hrănilti si orien­
/om de valorile absorhile acam si in comuni/ole. Responsabilitatea
neancorati in valori pozitive poate fi antisoeială şi distructi­
vA. Membrii bandelor de riuflilcători demonstrează adesea o
mare lealitate şi o responsabilitate puternică unii fală de allii
şi În raport cu grupul lor. Teroriştii manifestă falA de misiu­
nile lor o seriozitate mortalA, indeplinind ordinele chiar şi cu
sacrificiul vieţii proprii.

Izvorul responsabiliUiţii
Ne dorim copiii persoane responsabile, dar vrem ca respon­
sabilitatea lor sti i:zvorască din valorile supreme, printre care se
80 t lntrepannte şl copii

numără re.f/wc:/ul/wnlru vialo şi grija pcmt,.u mmosturea u",a­

no; in cuvintc obişnuite, (·OIlI/Jtl.\·iunea. dor/lirea şi afecţiunea.
De obicei nu ne gândim la problema responsabilililii in sistemul
ei de referinli mai general. Vedem responsabilitatea, sau lipsa ei,
in tenneni mult mai concreti: În odaia dezordonată a copilului,
in intârzierca zilnică la şcoală, in temele făcute prost, in pianul
exemll cu anasâna, in neascultarea imbufuati sau in impoliteje.
insA copiii pot fi politicoşi, pot păstra cunl.wnia În odaia lor,
ca şi cunl.lenia corpului propriu, pot sA-şi indeplinească perfect
sarcinile, luănd, cu toate astea, decizii ire.fpcHisabile. Lucrul
acesta e mai ales adevărat penlTU copiii cărora li se spune intot­
deauna ce să facă şi care au prin urmare PUline şanse să-şi exerci­
te discernămintul, să opteze şi să-şi formeze standarde lăuntrice.
Pe de altă parte, copiii cărora li se oferi şansa de a lua de­
cizii ajung «adulli pe propriile picioare,) din punct de vedere
psihologic, capabili Să aleagi un partener şi o activitate care
sA-i implineasci.
Reactia emotiona/ă Iăuntricii a ('Opiilor /a instrucţia noas­
tni e decisiva pentru cât Învara din ceea ce vrem noi sa ştie. Va­
lorile nu pot fi predate În mod direct. Ele se absorb şi devin
parte integrantă a copilului numai prin identificarea lui cu per­
soanele eare-i câştigi iubirea şi respectul - şi prin emulalie.
Astfel, problema responsabilitălii copiilor are de-a face cu
părintele sau, mai exact, cu valorile părintelui aşa cum sunt ex­
primate ele În acele practici de educa!ie a copilului caTf! in/a­
Tf!SC sen/imentele de iubire Între pdrime şi copil. intrebarea pe
care trebuie s-o punem acum este: existi anumite atitudini şi prac­
tici capabile să cree7.e doritul simt de responsabilitate in per­
soana copiilor noştri? Restul capitolului este o Încercare de a
răspunde la intrebarea aceasta din punct de vedere psihologic.

Teluri de dorit şi practici cotidiene

SimlUl de responsabilitate al copiilor incepe cu atitudinea
şi aptitudinile pirinlilor.Atitudinea presupune disponibilitatea
 Responsabilitatea I 81

dc a-i lăsa pe copii sl-şi simli toate senlimenlele; apliludinilc

presupun capacilalea dc a-i arlla copilului moduri accepta­
hile de a-ti infrunta sentimentele.
indeplinirea acestor două cerinte e insotită de dificultăti uria­
şe. Propriii noştri plrinli şi profesori nu ne-au pregitit 8$8 cum
lrebuie pentru a ne infrunta emotiile. Ei inşişi nu ştiau si se
de5CUfCC cu sentimentele puternice. Confruntali cu emotiile tur­
bulente ale copiilor, au Încercat si le nege, să-i deposedcze pc
copii de ele, si le suprime ori si le edulcoreze. Au folosit fra­
ze care n-au ajutat la nimic:

NEGARE: Nu crezi nici tu cu adevărat ce spui; doar ştii el iti

iubeşti fritiorul.
DEPOSEDARE: Ăsta nu C$ti tu; eşti intors pe dos fiindci ai avut
o zi proastl.
SUPRIMARE: Dacă mai spui incă o dati cuvântul «uri», primeşti
cea mai mare b1taie din viata ta. Un copil cuminte nu sim­
te aşa ceva.
EDULCORARE: De fapl nu-ti urăşti sora - poate că n-o POli su­
feri. in casa asta nu urâm, ci iubim.

Asemenea afinnatii ignori faptul ci emotiile, ca şi râuri­

le, nu pot fi oprite, ci doar dirijate. Sentimentele intense, pre­
cum apele umOate ale Ouviului Mississippi, nu pot fi zlgăzuite,
supuse ratiunii ori anihilate. incercarea de a le ignora inseam­
nă si. provoci un dezastru. Trebuie recunoscute, trebuie si li
se confirme puterea. Trebuie tratate cu respect şi deturnate cu
inteligen1A. Canalizate astfel, s-ar putea si ne electrizeze exis­
tenta şi si ne aduci lumini şi bucurie in viati.
Acestea ar ti scopurile nobile. Dar rtmâne intrebarea: ce
putem face ca să aruncăm o punte peste pripastia dintre 5CO­
purile dorite şi pnlctica zilnicl? De unde să pornim?
B2 I Intre p.trinte �i copII

Programe pe termen lung şi pe termen scurt

Răspunsul pare si rezide in alcituirea unui program care
să combine eronurile pe lennen lung cu cele pe termen scurt.
Avem nevoie imediat si recunoaştem categoric Ci/orjarea ca­
racterului depinde de relalia ll00stră eu copiii, iar trăsături­
le de c:aracler nu se pol transmite prin vorbe, ci trebuie trollSmise
prin/apte.
Primul pas in programul pe termen lung este hotarirea de
a deveni interesat de ceea ce gândesc si simt copiii, si de a re­
ac';ollU nu doar la purtarea lor, la supunerea ori la riposta lor
exterioara, ci si la sentimentele care declanşeaz4 acea purtare.
Cum putem ana ce gândesc şi simt copiii? Copiii ne dau
indicii. Sentimentele lor ies la supnfa1ă in cuvinte şi in ton,
in gesruri şi in postUri. Nu avem nevoie decât de o ureche care
si asculte, de un ochi care si observe şi de o inimi care si sim­
ti. Moltoul nostru lăuntric: este: tewă-mă să inleleg. wă-m6
să-,i arat că inleleg. Lasă-mă să-Ii arăt În cuvinte care nu cri­
tică şi nu condamnc1.»
Atunci cind un copil vine de la şcoală tăcut, abia mişcân­
du-se, tirind picioarele. putem spune doar după paşi că i s-a
întâmplat ceva neplăcul. Urmindu-ne mottoul, nu vom ince­
pe conversalia cu un comentariu critic, de genul:
Ce-; cu mUlra asta?
Ce-aifăcut, li-ai pierdut cel ma; bun prieten?
De data asta ce-ai mai/fieut?
In ce belea ai intrat llZi?

Pentru că ne interesează ce simte copilul, ne vom /eri de

comentarii care nu provoacă decât resentimente, de comenta­
rii care l-ar race să dorească si nu mai fi venit deloc acasl. in
loc de luare În derâdere şi sarcasm, copiii au dreptul /a (} re­
ac/Îe empatică din partt!CJ prIrinlilor, care afirmă că-; iubesc,
cum ar fi:

Ti s-a tntâmpfat ceva neplăcut.

 N-a; avuI o zi bună.
Se pare că ai avuI o zi grea.
C;nevo ti-afăcUl I,ecazuri.

Aceste afirmatii sunl de preferal unor inlrebări de genul:

«Care-i baiul?». «Ce-i cu tine?». eeCe s-a intimplat?». Întrebd­
rile transmit curiozitate, afirmatiile lransmit simpatie. Si chiar
dacă vorbele de simpalie ale părintelui nu schimbi imediat proas­
ta dispozitie a copilului, acesta va absorbi sentimentele afec­
tuoase transmise de comentariul inţelegAtor al pArintelui.

Vindecarea rc!nilor emoţionale ale copilului

Când Daniel i-a spus mamei el a fost insultat şi imbrâncit
de şoferul autobuzului şcolii. datoria ei n-a fost sA se intere­
seze de motivele şoferului ori să-i gAseascA scuze. Sarcina ei
a fosl sA reactioneze cu simpatie. şi astfel sA ofere primul aju­
lor emotional. prin comentarii de genul:

Cred că ti-a fost groaznic dejenă.

Cu sigurantei aifost umilit.
BineÎn/eles că te-ai infuriat reiu.
E clar că l-ai unit de-a binelea in acel moment.

Astfel de afinnatii ii araIl lui Daniel el mama lui ii inţele­

ge furia, durerea şi umilin1a. fiim/u-i aleituri atunci când are ne­
voie de ea. Aşa cum se reped să ofere primul ajutor fizic când
copiii lor cad şi se lovesc, părinţii trebuie sA inveţe sA ofere pri­
mul ajutor emotional cind copiii suferA vitAmAri emolionale.
Feiră exceptie. copiii Învotei ceea ce trăiesc·. DacA triiesc
intr-o atmosferA de critici, nu invati responsabilitatea. fnvlli

• Aluzie, probabil, la un bin�noscui «POCJn pedagogic» ameri­

can. Vezi Dorothy Noile, Rachel HIllTÎ s, Copiii ;n1lQ14 ceea ce ,r4iesc.
Humanitas, 2005. (N.I.)
14 , intre pannte şi copil

să se condamne pe ei înşişi şi si gisească defecte allOra. În­

vaii să se indoiasci dejudecata proprie, să-şi desconsidere pri­
ceperea şi să nu aibă incredere in intenţiile celor din jur. Mai
presus de toate, invali si trăiască aşteptând neincetat judeca­
ta de apoi.
Calea cea mai usoard de a-; face pe copii să simtă că e
ceva in neregulă cu e; esle să-; erilici. Critica le afecteazi ima­
ginea despre sine. in loc de critici, copiii au nevoie de infar.
mafiifărd discreditare.
Mama l·a vAzut pe fiul ei de noui ani, Steven, deşertând
aproape toală cratila cu budincA de ciocolată intr-un castron
enorm. Era cât pe ce si·1 dojenească: «Mare egoist eşti! Nu te
gândeşti decât la tine! Nu eşti singurul om din casa asta!»
Dar invă1BSC ci a eticheta in.feamnă a mUlila, că a-i indi­
ca unui copil atributele personalitălii lui negative nu-I ajuti si
devină o persoanA mai altruisti. in loc si pună etichete, a dat
informalii flrI discreditare: «Puiule, budinca trebuie si ajun.
gi la patru persoane.» «O, imi pare riu, a rispuns Steven. N-am
ştiut. O si pun o parte din ea inapoi.»

Construirea unei relaţii cu copilul nostru

Părinlii aRaţi in toiul unui război declarat sau nedeclarat cu
copiii pe tema treburilor casnice şi a responsabililălilor trebuie
si recunoască un lucru: războiul acesta nu poate fi câştigat. Co­
piii dispun. ca .fă ni se opună. de mai muil limp si ma; multd
energie decâl di.fpunem noi ca să·; constrângem. Chiar daci
ieşim victoriO$i într-o hitAlie şi reuşim să ne impunem voin·
la cu forţa, ei se pot răzbuna, devenind fie apatici şi capricio$i,
fie rebeli şi gata si incalce oricând regula.
Şi atunci, sarcina noastri este si construim rela1ii cu co­
piii. Cum realizăm acest lucru dificil? Câştigându-i de partea
noastri. S-ar părea că e imposibil; de fapt, este doar dificil şi
putem foaJ1e bine s-o facem odati ce incepem să le inţelegem
 Responsabilitatea / BS

punctele de vedere şi suntem atenli la sentimentele care ade·

sea le declan$Cază reaua purtare.
Pirinlii pot inilia schimbări favorabile în componamenrul
copilului lor practicind ascII/tarea .fensibiIă.
Un exemplu. Cind tatăl Shanei a insistat ca ea, pentru care
fotbalul nu prezenta nici un interes., sA insoiească familia la me­
ciul in care juca fratele ei mai mic, fata a refuzat. Tatii s-a in·
furiat şi a ameninlat-o el nu-i mai dă banii de buzunar lunari.
Shana a ieşit valvârtej din casă furioasă, jigniti şi simlind că
nimeni n-o iubeşte. De indată ce s-a calmat, tatii a fost in sta·
re sA privească refuzul din punctul ei de vedere şi sI·şi dea sea·
ma ci dorise sA regizeze o ieşire in familie reuşită, Însă nu
respectase sentimentele fiicei sale. Cind Shana s-a intors aca·
si, tatii şi-a cerut scuze şi a admis ci n-ar fi avut rost ca ea
si-şi insoţeascl familia la un eveniment care·i displlcea. Si·a
dat totodată seama el, daci ar fi fost obligată si meargă, ar fi
avut grijă ca nimeni altcineva sA nu se bucure de meci.
Mulli pArinli au o imagine idealizati a evenimentelor şi sir·
bltorilorde familie. ignorind curentele subterane negative care
otrăvesc adesea proiectatele fericite ocazii. PArinlii trebuie si
aleagă cu grijă acele evenimente de familie la care insistă si
participe copiii. Nu este bine deloc sI-i faci pe copii si se sim­
Iă neajut0l1l1i şi resentimentari - şi astfel si induri prezen\& lor
imbufnati, furioasă şi dezagreabill. De ce? PenlTU ci un co­
pil are multe cii de a se rizbuna pe plrinli, chiar daci o face
pe socoteala lui.
latl povestea dlui Garret, un bărbat autoritar care s-a h0-
tărât să-şi schimbe purtarea fală de bucătarul lui. L-a chemat
şi i-a spus:

- De acum înainte o săfiu drdgul cu dumneata.

- Dacă Întărzii un pic cu prănzul nu veri ripa la mine?
- Nu. îi zice palronul.
- Când cafeaua nu e destul defierbinte n.ţ) să mi.ţ) tJrun-
cati îll obraz?
86 / intre pirinle ş,i copil

- N-a .yă mai fac niciodată aşa. s-a Quzit replica eRipati­
ca a patronului.
- Dacdfriptura e prea pa'TUnsă n-o să-mi Rla; .ycdde,i din
salariu?
- Nu. categoric nu. a repeta' dl GarTe'.
- Foarte bine. Q zis buca'Qrul. Qlunci nici eu n-o .yă ma;
sc:uip in .mpa.

Existi multe moduri in care copiii ne scuipi in supi şi ne fac

viata grea.
Copiii ai căror pArinti le desconsideri sentimentele şi punc­
tele de vedere pot ajunge la concluzia că ideile lor sunt pros­
teşti şi nu meriti atentie şi ci nu sunl nici demni de iubire, nici
iubiti.
Părintii care ascultă atent şi nu se multumese doar să audă,
ci iau in considerare sentimentele intense ale copiilor le trans­
mit mesajul că opiniile şi sentimentele lor au valoare. iQr e;
inşiş; sunt respectQ,i. Acest respect ii dă copilului un sentiment
de autopretuire. Sentimentul valorii personale il face capabil
pe copil să interactioneze mai bine cu lumea evenimentelor şi
a oamenilor.

Oglindirea sentimentelor copiilor

Te-ai uitat vreodată Într-una dintre oglinzile acelea groteşti
din parcurile de distractii, in care te vezi mărit şi defonnat? Ce
ai simtit? Pesemne ceva neplăcut. Insi ai râs, pentru ci ştiai
că e o reprezentare eronati, ştiai că nu arlti aşa.
Închipuie-ti totuşi cA ar fi singura imagine despre sine pe
care ai avea-o. Ai fi convins., probabil, că această persoanA de­
fonnată eşti tu, cel adevlral. Nu 1i-ar trece prin cap sA nu dai
crezare oglinzii daci ar fi vorba de unica ta imagine.
Copiii nu au nici ei vreun motiv să pună la indoiali ima­
ginea pe care le-o reflectă pArintii. Ei acceptă chiar şi evalul-
 Responsabilitatea ' a,

riie negative ale pirinlilor, eare-i numesc adesea proşti, leneşi,

neindemânatici, nerespectuoşi, egoişti, nesimlili, iresponsabili
sau indezirabili. A i se spune unui copil «Arăli groaznie» sau
«Nu faci nimic ca lumea», sau «Eşti tare stângaci» nu-I ajuli de­
fel să se simtă frumos, capabil sau gralios. Mulţi părinţi pun co­
piiloretichetade prosl, leneşsau hOl, aşteptându-se ca respectÎva
eticheli să-i motiveze să se schimbe in oameni inteligenli, har­
nici ori cinstili.
Oglindirea parentali negativi poate distorsiona cu uşurin­
li imaginea de sine a unui copil.
in timpul unui program de televiziune cu protagonişti co­
pii, Ted, 1 2 ani, m-a intrebat: «Tata spune că sunt un leneş, un
silbatic şi un prost. Are dreptate'? Nu cred ci sunt aşa.»
«Ia spune, daci tata te-ar numi milionar l-ai crede'?», am
intrebat.
«Nu, ştiu că nu am decât 1 7 dolari in banci, deci nu sunt mi­
lionar. A, acum pricep! Daci zice ci sunt groaznic nu inseam­
ni ci şi sunt», a replicat Ted.
«Aşa eum ştii câli bani ai, ştii şi ce fel de om eşti, indiferent
ce-ar spune cineva, chiar şi tatii tiu. Pentru ci tatil liu, pe ca­
re-I iubeşti şi-I respecli, te-a numit aşa, Îli e mai greu si fii sigur
ci nu eşti persoana descrisi de el», am adiugat. Etichetele ne­
gative. pu.fe eventual cu intentia de a corecta lucrurile. ilpot im­
povăra pe tot restul vie,ii pe cel CQre le primeste.
Pablo Casals, marele violoncelist şi umanist, spunea cit e
de important sI-i faci pe copii să se simti deosebili: «Pentru
copii nu e suficient si ştie ci doi şi cu doi fac patru. Pirinlii
ar trebui si le spună: "Eşti o minune! Eşti un miracol! De cind
existi lumea, n-a fost şi nu va mai fi un copil la fel ca tine."»
Unii copii au noroc. Pirinlii lor sunt de acord cu Pablo Ca­
sals şi ştiu cum să-i ajute si se simti deosebili.
Edith, zece ani, şi mama ei făceau cumpirături intr-un su­
permarkel. Deodati au aUZÎt un biielel plângând. PArea ci se pier­
duse. După o vreme, paznicul l-a găSit şi l-a ajutat si-şi caute
88 / intre pannte şi cOpii

in seara aceea, Edith. cu o figură foane tristă, i-a spus ma­

mei: «MI gindeam cât de groaznic s-a speria! biielClul ăla când
şi-a dat seama ci n-o poate gfisi pe maică-sa.» Primul gând al
mamei lui Edith a fost si-şi liniştească fiica: «O, nu te ingri­
jora. Probabil că i-au găsit mama imediat.» in loc de asta, a ho­
tărât să profite de OC82ie şi ro facă pe Edith conştientă de
însuşirea ei de a-i plisa de alli oameni.

MAMA: Edith, te preocupă serios hăiC1elul acela care se pier­

duse.
EDITH: Mă tot gândesc ce trist era.
MAMA: Ai aritat cu adevărat empatie şi compasiune. De par­
că ai fi sensibilă la frica unui copil.
EDtTH: Doamne, mami, niciodată nu mi-a trecut prin cap ci
sunt deosebită!

Prevenirea «fructelor maniei»

Părin1ii trebuie si evite conştient cuvintele şi comentariile
care provoacă uri şi resentimente:

Insulte: Esti o l1l$ine a ScoJii Si nufaci defel onoaJf!fomi/iei.

Proferii: Tinând con' defoptele tale, ai sti ajungi la {JUlCfirie!
Ameninlări: Dacă nu te cuminleş,i, adio bani de buzunar si
,elevizor.
Acuzal;;: E,t; mereu primul care intră În helea.
Indemnuri autoritare: Staijos, taci si mănâncti la masă!

Exprimarea sentimentelor şi g3ndurilor fara a ataca

in situaţiile de criză. plirinţii sunt mult mai eficien1i dacă
îşi exprimă sentimentele şi gindurile făni să a'ace personali­
tateD si demnitatea copiilor. Vorbind la persoana intâi, plirin­
tii Îşi pot exprima sentimentele de furie şi pot descrie purtarea
 Responsabllllale.1 / 89

reprobabilă a copilului fără să insulte ori si umilească. De

exemplu: «Eu, mama ta, devin furioasă şi suntjignită cind tu,
fiul meu, nu Iii cont de cererea mea repetată de a mic$Ora vo­
lumul la stereo.»
Când părinlii a.fcuJtă cu sen.rihilitate, sc strtduiesc si in­
leleagA punctul de vedere al copilului, renunli la comentariile
tăioase şi oglindesc ceea ce simte şi cerc copilul lără sl-I in­
sulte, in acesta debutează un proces de schimbare. Atmosfera
de simpatie il apropie pe copil de plrinti: corectitudinea. oon.ri­
deraria şipoJitetea lor .mnl IWIIQ/'r:ale şi Înl/'ecute. Aceste schim­
bări nu se petreC peste noapte, insi eronurile vor fi in cele din
unnl recompensate.
Adoptind asemenea atitudini şi practici, părintele va reuşi
in mare parte să-şi educe copilulpenlru u deveni respon.fuhil.
Şi totu,i, numai exemplul nu este suficient. Fiecure copil cu­
pătă simlul re.fponsubililătii prin plVpriiie elOl'luri şi propria
experienlă.
in vreme ce exemplul părintilor creează atitudinea şi cli­
matul favorabil invăIării, experientele particulare consolidea-
7.ă cele invltate, integrindu-Ie in caracterul copilului. Prin unoare,
e important să le dăm copiilor responsabilităli specifice, adap­
tate la diferitele lor niveluri de maturizare.
Copiii ridică probleme in majoritatea căminelor, insi pă­
rinţii glsesc solutii. Dacă vrem să se maturizcze, trebuie sII le dăm
ocazia copiilor să-şi rezolve propriile probleme. Iată un exem­
plu.
Diriginta lui Phil mergea cu clasa la schi in weckend. Când
Phil, in virsll de 1 6 ani, a ajuns in stalia de autobuz, diriginta
nu l-a lAsat să se alăture clasei dat fiind el uilase să aducă bilc­
IUl pe care plrinlii ii dăduseri pennisiunca scrisi de a merge
in excursia de cinci ore. BăialUl a fost consternat şi cuprins de
furie. Când a ajuns acasă, i-a spus maică-sii: «Dacă nu mă duci
cu mqina până În Vennont, ai să pierzi suta de dolari pe care
ai plătit-o.»
90 I intre pJirlnle ŞI copil

«Phil, i-a răspuns ea, ştiu cât de mult doreai să mergi in ex­
cursie. Aş vrea si te pot ajuta. Dar ştii foane bine că mi-e im­
posibil să te duc cu maşina.»
«Şi ce să fac?», s-a lamentat Phil.
«Te-ai gândit si mergi cu autobuzul?», a sugerat mama.
«Nu, fiindcă ar trebui să schimb prea multe autobuze», a
răspuns Phil.
«Aha, deci ai hotărât că nu iei autobuzul», a comentat cu
calm mama.
Phil a continuat incă vreo câteva minute sA monniie cât de
groaznic se simte, după care a ieşit din cameră. Când s-a in­
tors, a anun18t că gAsise un autobuz care avea să-I ducA la mun­
te direct.
in timp ce mergeau cu maşina spre stalia de autobuz, Phil
i-a spus mamei cât l-a CflCJVat diriginta când i-a zis: «Păi nu
e vina noastră că ai uitat biletul cu pennisiunea.» După care
a adăugat: «Şi cu m-am purtat ca un adevArat adult. Ştii ce i-am
răspuns'! "Nu mi interesează a cui e vina. Mă interesează ca­
re-i solulia."»
«Da, a remarcat mama, pentru că ştii că Învinuirile nu duc
la nimic util in momente de criză.»
Aptitudinile de comunicare ale mamei l-au ajutat pe fiu să
se concentreze asupra soluliei. Prin unnare, el n-a pierdut tim­
pul acuzind şi blestemând. Chiar daci ar fi preferat până in
ultima clipi ca maiCă-sa si-i rezolve necazurile, cind a fost
incurajat a gasit o cale de a ajunge acolo unde voia. Llsându-1
pe Phil să găseascA solulia problemei, maică-sa l-a ajutat sA
se simtă competent şi responsabil.

Opinie şi opţiune
Copiii nu au un simt al responsabilitllii innAscut. Nici nu-I
dobândesc automat la o anumită vârstă, prestabilită. Respon­
sabilitatea, ca şi cântatul la pian, este ceva la care ajungi lent,
de-a lungul a multi ani. Necesită exersarea zilnică a judecălii
 Responsabilitatea I 91

şi a capacitătii de alegere in chestiuni corespunzătoare vârstei

şi intelegerii copilului.
Educaţia În vederea responsabilizării poate incepe foarte de
timpuriu in viata copilului. Responsabilitatea e stimulată dacă
i se îngăduie copilului si aibi opinii şi, ori de câte ori este ca­
zul, să faci alegeri În chestiunile carc-I privesc. Facem aici. i,.
mod deliberat, distinclia int/'f! opillie şi opliune. Există ches­
tiuni care cad intru totul in zona de responsabilitate a copilului.
in acest caz, copilul artrebui si aibi de ales. Si există chestiuni
privind bunAstarea copilului anate exclusiv in zona noastră de
responsabilitate. in acest caz, copilul ar trebui să aibă o opi­
nie, dar si nu aibă de ales. Noi facem alegerea, ajulindu-I pe co­
pii si accepte inevitabilul. Trebuie să existe o distinC1ie elară
intre cele două zone de responsabilitate. Să examinăm cÎteva
domenii in care coonictele dintre pArinti şi copii apar frecvent.

Mincarea. Chiar şi un copil de doi ani poate fi intrebat dacă

vrea jumătate de pahar de lapte sau un pahar plin. (Acei pă­
rinti care-şi fac griji că odrasla lor va alege jumătate de pahar
pot să recurgă, la inceput, la un pahar mai mare.) Un copil de
patru ani poate fi pus să aleagă intre o jumătate de măr şi un
măr intreg. Iar un copil de şase ani poate decide dacă vrea ouA­
le fierte moi sau tari!
Copiilor trebuie .fO li se ofere ill mod deliberat multe uca­
zii de aface alegeri. parintii selecteaza .fituatiile: copiii aleg.
Un copil mic nu trebuie Întrebat: «Ce vrei la micul dejun'?»
Dare intrebat, de pilda: «Vrei ouăle omleti sau ochiuri?», «Vrei
să-ţi prăjesc pâinea sau nu?», «Vrei laptele cu cereale fierbin­
te sau rece?», «Vrei suc de portocale ori lapte?»
Ceea ce i se transmite copilului este ci el are o anume res­
ponsabilitate in privinta treburilor proprii. Nu este un simplu
rec:ipicot al ordinelor părinteşti, e un participant la deciziile ca­
re-i modelează viata. Atitudinea pirintilor trebuie sl-i trans­
miti un mesaj clar: noi ili oferim multe optiuni - responsabilitatea
ta e sti alegi.
92 / lnlf1! pannteŞl copll

Problemele copiilor cu mâncatul sunt adesea crealia părin­

Iilor cu o preocupare personală excesivă pentru papilele gus­
tative ale progeniturii lor. Aceştia ii sâcâie pe copii să mAnânce
anumite legume şi le spun - tară vreun temei ştiinlifie - ce Ic­
gumă e mai sănătoasă. Pentru copil e preferabil ca părintelc
să nu aibă sentimente prea intense fa1ă de mâncare. Părintele
oferă alimente de calitate şi gustoase, Iăsându-1 pe copil să mă­
nince cât de mult ori câl de pulin ii permite apetitul - cu con­
dilia ca lucrul acesta să nu contravină recomandărilor medicale.
În mod clar. mâIJco'ul cade in zona de responsabilitate a c0-
pilului.
A nu-I lăsa pe copil să aibă o opinie şi, ori de câte ori e p0-
sibil, o optiune face dificilă dezvoltarea sentimentului că el este
o persoană care contează, lucru ilustrat de povestioara de mai
jos. Arthur, patru ani, SIA la masă într-un restaurant împreună
cu mama lui:

CHELNERtTA: Cc anume dorili?

ARTHUR: Eu vreau un hol dog.
MAMA: Aduceli-i un sandvici cu carne de vită.
CHELNERIŢA: Ce si-Ii pun pe hot dog, ketchup sau muştar?
ARTHUR (intm'CtÎndu-se către maic:ă-sa): Mami, mami, mi cred
om adevărat!

Hainele. Când le cumpărăm haine copiilor mici. este res­

ponsabilitatea noa.fIră să hotirim ce articole le trebuie şi câli
bani dăm pe ele. in magazin. selec1ăm mai multe variante, toa­
te acceptabile pentru noi ca preţ. Copilul o va alege pe aceea
pe care preferă 5-0 poarte. Astfel, chiar şi un copil de şase ani
poate să-şi aleagă ciorapii, cămăşile, rochiile, pantalonii - din­
tre cele selectate de plrinte. Existi multe cAmine În care co­
piii nu capătA nici o experienlă şi nu-şi fOrmea1.i nici o
aptitudine in privima cumpăririi hainelor proprii. De fapt. exis­
ti adu"i incapabili să-şi cumpere un costum fără să aibă ală­
turi pe cineva, un consilier, care să facă alegerea.
 Responsabliilalea / ii

Copiilor mai mari, mai ales. ar trebui să li se permită să-şi

aleagă şi haine care eventual nu corespund standardelor accep­
tate de pArin1ii ori de prietenii lor. Un copil poate dori să-şi
exprime gustul individual intr-un mod stânjenitor pentru pă­
rinte. Atâta vreme cit copilul mai mare recurge la banii lui. ar
trebui să i se permită să cumpere ce-i place. Dacă prietenii lui
râd de el sau ii dau clar de in1Cles că-i socotesc gusturilc «ciu­
date», pesemne că şi le va schimba pentru a se alinia cu gaş­
ca. Părinrii .fl! potferi dea critica. a dezaproba. a certa, Q cn:a
resentimellle, Idsându-j pe colegii de scoală ai copiluilli să le
facă treaba. Pe de altă parte, unii copii sunt plini de imagina­
tie şi anumiti părin1i ii Iasă flră probleme să poarte hainele care
le plac. ba chiar haine pe care le creează ei inşi şi. oricât s-ar
deosebi de ale celorlal1i copii.
Uneori adolescen1ii poartă haine foarte provocatoare. Pă­
rintele poate indemna adolescentul să se gindească la mesa­
jul acelor haine: «Vrei să fii privit ca un tip foarte neobişnuit?»,
«Vrei să fii considerată disponibilă sexual pentru 101i cei care
te privesc?»

Temele pentru acasi. Odată cu intrarea in gimnv.iu, ati­

tudinea părintilor ar trebui să transmisă mesajul urmitor: te­
mele pentru acasă sunt responsabilitatea eXdu.fiwi a copilului
şi a profesorului. Parintii nu trebuie să-i cicălească pe copii in
privinta temelor. Nu trebuie să supervizeze ori să verifice te­
mele - decât la cererea copiilor. (Această strategic s-ar putea
să nu fie conformă cu dorin1Cle profesorului.) Cind pArintii işi
asumă responsabilitatea temelor pentru acasA, copiii nu se opun.
iar pArin1ii nu se mai eliberează niciodati de aceasti sarcină.
Temele pot deveni o armă in miinile copilului. cu care să-şi
pedepsească, să-şi şantajeze şi să-şi exploateze pArin1ii. S-ar
evita multe neplăceri şi s-ar adăuga vietii casnice multi bucu­
rie dacii părintii s-ar ariIa mai PUtin preocupati de micile de­
talii ale indatoririlor copilului şi i-ar transmite. in schimb, in
tenneni clari: Temele pentru acasă sunt responsabilitatea ta.
94 / Intre pannte �I COpII

Temele pentru acasă sunl penlru tine ceea ce este munca de la

serviciu pentru noi.
ExistA multe şcoli bune care nu dau teme pentru acasă co­
piilor mici. Şcolarii par să dobândească tot atita invălitUri pre­
cum aceia care se luptă cu leme de pe la $8SC sau ppte ani. Temele
pentru acasă sunl in primul rând valoroase dat fiind că le ofe­
ri copiilor experienţa lucrului pe cont propriu. Ca să aibi aceas­
tă valoare, temele trebuie adaptate puterilor copilului, astfel ca
ci si poală lucra independent. cu un ajutor minim din partea
celorlal1i. AjutOl1lI dim:t .f-arputea sti-i tran.fmită copilului me­
.fajul că el este neputincia.ffără implicarea pdrin,ilor. Ajuto­
rul indirect. in schimb. poate fi util copilului. De exemplu. ne
putem asigura ci nu e deranjat. ci are un birou adecvat. cir-
1ile necesare Si acces la un computer. Putem de asemenea aju­
ta copilul să decidă când e momentul să-si facă temele. in funcJie
de anotimp. in după-mesele cu temperaturi blânde din timpul
primăverii si toamnei, copilul va prefera cu siguranţă să sejoa­
ce Întâi ,i apoi să-şi facă temele. in zilele friguroase de iarnă,
temele vor avea prioritate daci mai tirziu se va uita la televizor.
Unora dintre copii le place să se afle În apropierea unui adult
in timp ce lucrează. Ei simt nevoia ca părintele să-i asculte când
judecă o problemă ori cind incearcă să in(eleagi un pasaj
dintr-o carte. În astfel de cazuri se poate Îngădui folosirea me­
sei din bucătărie ori din sufragerie. insă nu trebuiefăcut nici
1111 come"tariu cu privire la pozi,ia c:on!Ctă pe scaun, înfă,i­
şa/'m îngrijită sau protejarea mobilei.
Unii copii lucreazi mai bine când pot si roadă un creion,
si se scarpine in cap, să se legene cu scaunul, ba chiar să as­
culte muzică. Comentariile şi interdiC1iile noastre provoacI frus­
trare ,i le stânjenesc eforturile mentale. Copiii ne opun mai
puţină rezistenlă daci ceea ce Ic pretindem emană respect Si
are gar&ntia autonomiei.
Temele pentru acasă nu trebuie intrerupte cu întrebări ,i di­
vagatii care pot să aştepte. E cazul si rimânem in umbri, ofe­
rind incurajare ,i sprijin. nu indica1ii Si asislen(ă. Din cind În
 Responsabilltatea / 9S

când, dacă ni sc cere, putem clarifica o chestiune sau explica o

propozilie. Toruşi, trebuie si evitim comentariile de genul: «Dacă
n-ai fi aşa de imprl$tiat(ă), li-ai aminti ce aveai de făcut.» Sau:
«Dacă l-ai fi ascullal cu ateJl1ie pe profesor, ai şti care li-e tema.»
Trebuie să dAm ajutor cu moderalie, dar cu simpatie. Să as­
cultăm, nu să linem discursuri. Sti aralam drumll/. da,. .fa ne QŞ­
leplam (:a drumelul.fa ajunga la de.flinatie prin/arte proprii.
Episodul următor ilustrează talentul unei mame de a pre­
veni transfonnarea unui incident legat de temele pentru aca­
să într-o explozie. Fiica ei Helen, I I ani, s-a ridicat de la birou şi
i-a spus sfidătoare: «Nu vreau să-mi fac temele. Sunt obosită.»
Raspunsul obişnuit ar fi fost ceva de genul: «Cum adiel nu
vrei să-Ii faci temele? Nu eşti niciodată prea obosită ca si te
joci! Numai temele te obosesc. Ai să vezi că nici n-o să-mi pese
când o să aduci acasă carnetul plin de note proaste ! »
i n l oc d e asta, mama l u i Helen a lispuns confinnând-o: «Vid
că eşti obosită. Ai lucrat foarte serios. intoarce-te la teme când
te simli pregătită.»
Atitudinea părintelui fală de şcoală şi profesori poate in­
nuenl8 atitudinea unui copil fală de temele pentru acasă. Daci
părintele obişnuieşte să critice $CORla şi să minimalizeze rolul
profesorului, copilul va trage nişte concluzii evidente. Pirin­
Iii trebuie să suslină profesorul şi strategiile privind temele fă­
cute cu responsabilitate. Când profesorul este exigent, părintele
are o minunată ocazie si-şi exprime simpatia:

Nu e un aii lIşor - ctil ai de mlll,cil!

Profe.foura asIa e lan! exigenta.
Am auzil cd vă cerefoane mull.
Am auzil cd e dură de 101 cu lemele. Bănuie.fc ,'ti a .rei fie
mull de lucru anul tl.fla.

E imporlanl .fa evita,; certurile cOlidiene legale de leme,

precum «Uite ce e, Ana, de azi inainte o să lucrezi la gramati­
ci in fiecare după-masă, zi de zi - inclusiv sâmbăta şi duminica.
9& I intre parinte �i copII

Gata cu joaca afara şi gata cu televizorul!». Sau: «Roger, m-am

plictisit şi am obosit si-ti tot amintesc că ai teme pentru aca­
sA. rata o si aibă grijă de-acum Înainte sA-Ii faci lecţiile. O să-ii
pari riu dacă nu te tii de treabă.»
AmenintArile şi cicileala sunt ceva obişnuit pentru că-1 fac
să creadă pe părinte că intreprinde ceva pentru a imbunătăli
situatia. in realitate, ace.fte admone.ftări SUI.t moi rău decâ/ inu­
tile. Ele IIU c·onJuc decât la o atmosferă Încărcată, un părin­
te I,ervos şi UII copil imblf(na/.
Dirigintele trimite o scrisoare cu reclamatii la adresa lui Ivan,
14 ani, care e in unnă cu şcoala. Prima reacţie a tatălui a fost
să-şi cheme fiul şi să-i tragi o sipuneali verbali presirati cu pe­
depse: «Uite ce e, băiatule, de acwn Înainte ai si-ti faci temele
in fiecare zi, chiar şi in weekenduri sau de sărbitori. Fără fil­
me, fără televizor, firi jocuri video, firi vizite la prieteni. O
să am chiar eu griji ei te Iii de treabă.»
Discursul acesta mai fusese rostit de multe ori. Şi intotdea­
una avusese ca rezultat un tată furios şi un fiu sfiditor. Pre­
siunea tot mai mare il făcuse pe Ivan si opună şi mai abitir
rezistenli! Devenise expert in eludare şi disimulare.
De astă dati, tatii lui Ivan n-a mai recurs la ameninţiri ,i
pedepse. A făcut apel, În schimb, la respectul de sine al băia­
tului. I-a aritat lui (van scrisoarea dirigintelui şi a zis: «Fiule,
sperăm ci vei lucra mai bine, vei deveni mai bine infonnat ,i
mai ştiutor. Lumea are nevoie de oameni capabili. inci exis­
ti nenumărate probleme care-şi aşteapt.i soluţia. Ai putea fi
utib.
Ivan a fost atât de uimit de cuvintele şi tonul vocii tatilui
siu, incât a spus: «Promit si mă lin serios de treaba.»
Multi copii înzestraU rimân in unnă cu temele şi au rezul­
tate proaste la $Coală ca o fonnă de revolti inconştientă fatl
de ambitiile părinţilor. Pentru a crqte ,i a se maturiza, au ne­
voie să dobândeasci un sentiment de individualitate ,i de di­
sociere de mama ,i tatăl lor. Când părinţii se implici em01ional
prea mult in rezultatele $Colare ale copilului, autonomia aces-
 Respons.ablhtatt'a / 97

tuia e ameninlală. Dacă temele facute şi notele mari devin ne­

stemate in coroana părinlilor. copilul s-ar putea să prefere in­
conştient sii vinii acasă cu o coroanii de biiliirii care. cel pUlin.
ii ap1l"line. Neatingând scopurile părinlilor. tinirul rebel do­
bândeşte un sentiment de independenlă. in felul acesta. nevo­
ia de individualitate şi unicitate il poate duce pe copil la eşec.
in ciuda presiunilor şi pedepselor părinlilor. Cum spunea un
copil: «Pot să-mi ia televizorul şi banii de buzunar. dar nu-mi
pot lua notele slabe.»
Se pare că rezistenla opusă invă(ăturii nu e o problemi sim­
plă. rezolvabilă devenind fie dur. fie ingăduitor cu copiii. Pre­
siunea prea mare poate mări rezistenta copilului. in vreme ce
o atitudine blândă poate exprima acceptarea imalUritilii şi ires­
ponsabililălii. Solutia nu este nici uşoară, nici rapidă. Unii co­
pii au nevoie de psihoterapie ca să termine lupta impotriva
piirinlilor şi să-şi găsească satisfaclia in rezultatele bune. nu
in cele slabe.
Allii pot avea nevoie de Îndrumarea unei persoane cu des­
chidere psihologică. cum ar fi un consilier al şcolii sau un pro­
fesor sensibil. E imperios necesar ca indrumătorul să nu fie
părintele. Scopul noslTU este să le transmitem copiilor că sunt
indivizi - distincli de noi - responsabili de propriile succese
şi eşecuri. Când copilului i se permite să-şi perceapă sinele ca
pe o entitate cu nevoi şi scopuri autonome, acel copil incepe
să-şi asume responsabililăli fală de viata sa şi cerinlele ei.

Banii de buzu.ar. Banii de buzunar dali la date fixe co­

pilului nu trebuie sii devină o recompensă pentru buna purta­
re sau o plată pentru indeplinirea de treburi casnice. E vorba
de un instrument educational având un scop precis: sa ofere
copilului experienta infoiosil'f!{J banilor prin efectuarea ele ale­
geri 1i asumarea ele responsabilităti. Ca urmare, supervizarea
le-ar zidămici banilor de buzunar scopul. E necesară doar o
strategie generalii care să slipuleze cheltuielile pe care trebuie
să le acopere banii de buzunar: gustiri. articole fColare etc. Pe
91 1 InlA! pannle şl cOpii

mAsuri ce creşte copilul, suma alocati este mirită, astfel in­

cât sA includA mai multe cheltuieli şi rcsponsabililăli: taxe de:
membru la cluburi, distraclii, accesorii vestimenlare ş_a.m.d.
Ne putem aştepta la abuzuri. Unii copii îşi vor gesliona proS1
bugetul şi vor cheltui prea mult prea curând. Abuzurile trebuie
disculate cu copilul ca intre oameni de afaceri, astfel incât sa
se ajungA la solulii acceplate de ambele Pir1i. DacA se repetA
cazurile de cheltuire rapidă, poate fi necesar ca suma si se im­
partA, fiind datA copilului nu o dală pe sAptAmână, ci in doui
sau mai multe rânduri. Suma ca atare nu trebuie folositi ca o
bâtă flulurată deasupra capului copilului, exercitându-se ast­
fel presiuni pentru a obţine rezultate bune ori ascultare. Nu tre­
buie sistală În momentele de furie sau mirită arbitrar in cele
de bună-dispozilie. Chiar şi copiii sunt deranjali de asemenea
scheme, după cum se vede din anecdota urmltoare:

MAMA: Ai rost un biiat tare cuminte. Uite, ia banii ăştia şi du-te

la cinema.
FIUL: Nu trebuie si-mi dai bani, mami. O sa fiu cwninte pe gratis.

Ce inseamni o sumA corecti ca bani de buzunar? Nu exis­

ti un răspuns universal la aceaslă intrebare. Suma trebuie si
fie pe potriva bugetului nostru. Indiferent care sunt standar­
dele cartierului unde locuim, nu trebuie si dăm mai mult de­
cât ne putem penn ite cu uşurin1A. Dacă protestează, putem sl-i
spunem copilului cu sinceritate şi simpatie: «Am dori si-Ii dăm
mai mulli bani, dar bugetul nostru e limita!.» Este o soMie mai
bună decit incercarea de a convinge copilul cii. de fapt n-are
nevoie de mai mulli bani.
Banii, la fel ca puterea, pol fi cu u$urin1A prost mânuili de cl­
tre cei lipsili de experien(ă. Suma alocată copilului nu trebuie
să depişească putinla acestuia de a o gestiona. E preferabil si
incepem cu o sumA mica. pe care $-O ajustAm apoi din cind in
când, decât si impovirim copilul cu prea mulli bani. Suma poa­
te incepe si fie datA când copilul merge la şcoală şi a invitat
 Respoll sablhtate<l / 99

si numere banii şi si socotească restul. Banii de buzunar tre­

buie să indeplinească o condilie esenlială: mica sumă nimasă
după cheltuielile stabilite să ap8!1ină copilului - ca s-o econo­
misească ori s-o facă prafaŞ8 cum vrea el.

A avea griji de animalele de companie - un proiect co­

mun. Când un copil promite că va avea griji de un animal de
companie. el işi dovedeşte mai curând bunele intenlii decât pri­
ceperea. Un copil poate avea nevoie de un animal de compa­
nie, il poate dori şi-I poate iubi. insă e rareori capabil să aibă
griji de el aşa cum se cuvine. Responsabilitatea pentru vial8
unui animal nu poate fi doar a copilului. Pentru a evita frus­
trarea şi invinovălirea, e preferabil să presupunem că anima­
lul de companie al copilului inseamnă o treabă pentru părinte.
Copilul poate beneficia enorm daci are un animal cu care se
joacă şi pe care-I iubeşte. Si mai poate beneficia şi de pe urma
faptului că are, in parte. grijă de el - dar responsabilitatea pen­
tru viala şi bunastarea animalului trebuie să-i revină adultu­
lui. Copilul poate accepta sa aiba responsabilitatea hrinirii
animalului, avind totuşi nevoie ca părinlii să-i reaminteasca
prieteneşte cc are de f1cul.

Zone de conflict fi domenii de responsabi6late. Copiii ne

opun mai pUlină reziSlenlă când cererile noasrre exprimă res­
pect şi proteclie a autonomiei.
O mamă le-a cerut copiilor să strângă masa. Ei nu s-au gră­
bit 5-0 faca. Mai demult. mama ar fi lipit şi i-ar fi ameninl8t.
De astl dati, ea a enunlal fapte in loc de amenin1iri: «Când
masa va fi strinsă, o să apari desertul.» După vârtejul de ac­
tivitate care a urmat şi-a dat seama ci lintise unde trebuia.
Copiii reaclioneazi la afinnalii scurte care nu sună ca nişte
comenzi. Era o zi friguroasă, cu vânt puternic. Todd, nouă ani,
a zis: «Vreau să-mi pun azi haina de cowboy.» Mama a repli­
cal: «Uiti-te la termomelJu. Peste zece grade. haină de cowboy.
Sub zece grade. haină de iarnă.» Todd s-a uitat la termometru
şi a spus: «Hm, sunt zero grade.» Şi-a pus apoi haina de iarnă.
100 I intre parinte ,i copII

opt � i, ar fi
Mai demult, daci Amelia, şapte ani, şi lany: .
«De cate on trebuie
bAtut mingea in living, tatAl lor ar fi urlat:
si vi spun cl livingul nu e teren de joacă? Existi aici obie<:te
de valoare pe care le puteţi sparge. Sunteli nişte iresponsabili!»
Dar acum a hotArit si trateze această situalie recurentA dân­
du-le copiilor posibilitatea si aleaga: «Copii, aveli de ales in­
tre, unu, vijucali afari şi, doi, renunl8li lajoaci. Voi hotărâJi.»
Mama lui George, care nu mai putea si supone plrul lung
al fiului ei de 13 ani, a conceput o strategie care-i păstra aces­
tuia neştirbite autonomia şi demnitatea. L-a pus pe George să
aleagd. l-a spus: «Ţi-a ajuns părul pânl la umeri. Poli fie si mergi
la frizer, fie si-I tai singur.» «N-ai si mi duci la nici un frizer.
i-a replicat George. Mi tund singur daci trebuie neaplrat.»
in ziua urmltoare, George a venit acasă cu un picptenc-Iaml,
special pentru tuns. I-a cerut mamei ajutorul ca si-şi taie pI­
rul de la spate. Dupi aceea s-a tot tuns timp de o ori. A ieşit
apoi din baie triumfltor: «Af1Ită grozav, nu-i aşa?» a zis. stră­
lucind de mândrie.
Mama lui George mi-a spus: «Eram bucuroasl că nici nu
l-am cicălit, nici nu l-am fOJ1a1. L-am pus să aleagă, ceea ce
a fost modul meu de 8-1 ajuta si-şi păstreze demnitatea.II
Mesajele scrise reuşesc adesea acolo unde comentariile ver­
bale eşueazi.
Un plrinte sltul de ciclleali a recurs, C8 metodă de recru­
tare pentru indeplinirea treburilor casnice. la anunlUri umoris­
tice:
CAUTAM tinăr cu vârsta intre 10 şi 12 ani. CerinlC obliga­
torii: musculos, inteligent, indriznel. De asemenea, capabil să
invingă animale slibatice şi sI-şi croiascA drum prin jungla dea­
si anatl intre cas6 şi cazanul de gunoi. Cei intercsali sunt ru­
gali să se prezinte in bucătărie la ora 6 fix.
CAUTAM prinJeSi fiumoasl ori prinl chipeş care si ajute la
aranjarea mesei pentru sărbătoarea regală.
AnunlUrile au stirnit hohote de ris. Pirinlilor le-a plăcut
cel mai mult atitudinea copiilor. Ei şi-au asumat responsabi­
litatea flră resentimente.
 Responsabilitatea 1 101

Lft(ii de muzicA: pAstrarea armoDiei in casA. Când c0-

pilul cântă la un inslrUment muzical, părinţii vor auzi. mai de­
vreme sau mai târziu, refrenul obişnuit: «Nu mai vreau să
exersez.)) Să-i faci faţă acestei muzici cu obiectivitate nu e de­
loc uşor.
Părinlii intreabă adesea cum să-şi motiveze copiii si con­
tinue lectiile de muzică. Iată cum a obtinut o mamă acest lu­
cru recurgind la intrebări cu rol de apreciere.
Ann, în vârstA de şapte ani. cânta la pian o piesi cu ambe­
le mâini pentru prima oarl.

MAMA: Ai mai cântat vreodată bucata asta?

ANN: Nu.
MAMA: Vrei să spui că o cmti prima oară?
ANN: Da. Credeai că am mai cmtat-o?
MAMA: Da.
ANN: Citesc mai bine notele. asta-i sigur. A observat şi profe-
.,"' .

M .... M .... : Chiaraşa este!

Ann a continuat si cmte la pian. plină de entuziasm. Mama

ei a pus în mod deliberat intrebări care să-i Întărească fetei în­
crederea În inzestrarea ei pentru muzică.
Critica, pe de altă parte, ucide motivaţia.
Michael. zece ani, studia vioara de mai bine de un an. Pi­
rinlii lui il crÎticau şi erau sarcastici. Î i evaluau progresele după
fiecare leC1ie. Ori de câte ori exersa o bucati nouă, incet şi cu
multe greşeli. tatăl il apostrofa: ((Nu POli cinta mai corect? Nu
mai compune! Respectă notele!)) Rezultatul era previzibil. Mi­
chael n-a mai cântat la vioară.
Ca să dobândească dificila deprindere de a cânta la un in­
strument muzical. copilul arc nevoie de apreciemJ efortului său.
fără afi crilical pentru erori. Greşelile existi pentru a fi corec­
tate, nu pentru a scuza atacul la adresa Înzestririi copilului.
102 / 'ntle p,jnnte şi copti

Cind un copil refuză si mai meargA la lecliile de muziCA,

mulli pirinli trec la explicalii şi la ameninţiri. Iată, mai jos, o
solulie mai eficienli:

MARCIA (opl anl1: Nu mai iau leclii de vioară. Profesorul vrea

sA cânt perfect fiecare bucati şi eu nu pol asia.
MAMA: Vioara e un insttument greu. Nu e uşor să cânţi la vioa­
ni. Nu poate oricine s-o faci. Trebuie multă voinlă ca si
stipâneşti vioara.
MARCIA: Slai cu mine În timp ce exersez?
MAMA: Doar daci vrei tu.

Mama in mod voit nici nu a pledat, nici nu a ameninţat. Nu

i-a spus fetei ca si faci: «Daci exersai mai mult, ai fi ciRlal
mai bine.» A evaluat dificultatea demersului şi şi-a oferit aju­
torul cerul. Acest comportament a pArut si-i dea Marciei mo­
tivalia necesari ca si continue lecliile.
Lany, :zece ani, se plângea de profesoara lui de muzicA. Mama
n-a incercat si-i schimbe părerea. i n schimb, a luai cunoştin­
ţii de resentimentele lui Larry şi i-a dat posibilitatea si aleagi.

LARRY: Profesoara de pian imi cere prea mult. Şi vorbeşte prea

mult! Când pun o intrebare, line o lCC1ie intreagă.
MAMA: Crezi ci e cazul si te lipseşti de lectiile de pian cit timp
incerc să găsesc alti profesoari?
LARRY (şocat): Vrei si-mi iei lectiile de pian?! Tin la muzicA
prea mult. N-o si mi despart de ea niciodată!
MAMA: Da, văd ci pre1uieşti cu adevirat leqiile de muzicii.
LARRY: Poate ci. profesoara nu-i aşa de rea. De fapl, invil o mul­
lime de cheslii de la ea. O d-i mai dau o şansA.

Mama lui Larry l-a flcut si se rA2gindeasci pentru ci nu

i-a combiNt lamenlatiile. Când ptirintii le respectti sentimen­
lele si opiniile. ei dau copiilor posibilitatea să tind conl de do­
rintele părinţilor.
 Responsabllltilteil / 103

SONIA ( I I ani): Nu mai vreau să iau leclii de pian. E pierde­

re de vreme şi de bani. Vreau in schimb lectii de tenis.
TATĂL: Trebuie să fie neapărat sau leclii de pian, sau leelii de
tenis?
SONIA: Dacă fac mai departe pian, ai să mă cicălcşti să exer­
sez. N-am chefde asta.
TATĂL: O să incerc să nu te cicălesc. Am incredere in progra­
mul de exercilii pe care ti-I stabileşti.

Nu s-a mai spus nici o vorbă. Sania a incepul lecliile de te­

nis flrt să renunle la lCC1iile de pian.
Unii pirinti. amintindu-şi de obligativitalea propriilor lec­
Iii de muzică, hotlrăsc si-şi scuteasci odraslele de un atare chin.
Ei decid că a cânta ori a nu cânta - aceasla nu e intrebarea lor:
este a copilului. Aşa indlt copiii holirisc daci exerse82i sau
nu. Cintă atunci când au chef. dupi dorinla lor. Spre deose­
bire de lectii, care sunl incă prerogaliva pirinlelui, exersarea
instrumentul"i e considerată afi responsabilitatea copilului.
Alli pirinli. amintindu-şi cu regret experienta lor muzica­
lă excesiv de pennisivă, hotărăsc că, fie ce-o fi, copilul lor va
cinla. Chiar inainte de a se naşte, i se alege destinul muzical.
Si de indată ce poale line în mini un arcuş, suna ÎnlT-un corn
ori aplsa elapele unui pian. copilul va incepe si exersezc la
instrumentul menit lui. lacrimile şi crizele copilului vor fi tre­
cute cu vederea, iar rezistenta lui - invinsă. Mesajul pirinti­
lor e limpede şi innexibil: noi plătim, tu cinli. in asemenea
conditii, copilul capita sau nu pricepere muzicală. Dar s-arpu­
tea ca intreaga intreprindere si fie prea costisitoare. Preţul este
prea mare daci rezultatele presupun afectarea pe termen lung
a relalii10r dintre pirinti şi copil.
Principalul rost al educuliei muzicale În copilărie este de
afurniza un cunal adecvat de exprimare a sentimentelor. Via­
ta unui copil este atât de plinA de restrictii, reglementări şi frus­
triri. intâl canalele de descărcare devin esenlÎale. Muzica e una
104 1 Între pAnnte $1 copil

dintre cele mai bune căi de descărcare: ea dă glas furiei, da

fonni bucuriei şi relaxează tensiunile.
Păriniii şi profesorii nu privesc de obicei educalia muzica·
Iă sub acest aspect; cei mai mulJi dintre ei caută talentul de a
reproduce melodii. Această abordare presupune, in mod ine·
vitabil, evaluarea şi critica perfonnanlei şi personalitălii copi·
lului. Prea adesea, rezultatele sunt jalnic de familiare: copilul
izbuteşte si se lase de leqii, să scape de profesor şi să-şi ter·
mine «cariera» muzicali. in multe case, un arcuş părăsit, un
pian nefolosit ori un flaut amuţit reamintesc dureros eforturi­
le frustrate şi speran\(:le neimplinite.
Ce pot face pirinlii? Sarcina lor este să găseasci un profe­
sor binevoitor şi in\(:lept - unul care si cunoascl muzica şi in
aceeaşi măsuri copiii. Profesorul deline cheia interesului per­
manent al copilului pentru muzici şi tot el poate deschide sau
inchide poarta şansei. Sarcina vitali a profesorului este si câş­
lige respectul şi increderea copilului. Daci eşuează, nu va re­
uşi nici in materie de educalie: un copil nu invali si iubeascl
muzica de la un profesor pe care-l urăşte. Timbrul emolional
al profesorului are un ecou mai puternic decâl instrumentul siu
muzical.
Pentru a preveni problemele evitabile, profesorul, pArinţii
şi copilul ar trebui si discute citeva reguli de bază - şi să cadă
de acord asupra lor. De exemplu:

1 . Nu se anulează o lCC1ie fără ca acest lucru si fie anun­

\II cu cel pUlin o zi inainte de data la care a fost fixată.
2. Daci programarea trebuie anulati, copilul, nu părinte­
le, va telefona profesorului.
3 . Stabilirea momentului şi ritmului de exersare se va face
cu o flexibilitate realisti.

Aceste reguli descumjează anulirile capricioase. de ultim

moment, şi incurajeazi simlUl de independen1ă şi responsabi-
 Responsablhtatea / l05

]itate al copilului. TOlOdată, ele îi transmit copilului că. deşi

preţuim muzica. pretuim Încă mai mult sentimentele şi ideile.
Copilul nu trebuie cicălit să excrsezc. Nu trebuie să i se re­
amintească niciodali cii de mult cosli inslrumentul şi cii s-a
străduit. de exemplu, laiii ca sa câşlige acei bani. Astfel de alir­
matii generează vinovălie şi resenlimente. Nu generează nici
sensibililale muzicală, nici interes pentru muzică.
Pirinlii trebuie să se ablină de la pronosticuri in privinIB
«marilor» talente muzicale ale copilului lor. Afinnalii de ge­
nul celor care unnează sunt extrem de descurajatoare: «Ai un
talent extraordinar. doar că nu-I foloseşti», eeAi putea fi un al
doilea BilIy Joel dacă te-ai pune pe treabă». Copilul ar putea
ajunge la concluzia că iluziile părinlilor se vor păstra neştirbi­
te dacă nu sunt confruntate cu realitatea. Moltoul copilului ar
putea deveni: «Dacă nu Încerc, n-o să-mi dezamăgesc părintii.»
Un copil se .fim'e cel ma; Încuraja' când stie cti dificultă­
Iile lui sunt inlele.fe si pretui'e. La a treia leC1ie de pian, Ros­
Iyn, şase ani, a trebui si incerce un exerciliu nou: să cinte gama
de opt note cu ambele mâini. Profesoara i-a aritat exerciliul,
executându-I cu multi pricepere. şi i-a spus: eeVe2i. e uşor. Acum
incearcă tu.» Stingace şi liri uagere de inimă. Roslyn a în­
cercat fără succes s-a imite pe profesoari. A venit acasA de la
lectie complet descurajată.
Când a venit vremea să exerse:ze, spre deosebire de profesoa­
rA. mama a spus: «Nu e uşor să cânti o gamii de opt note cu o
mână. Cu două mâini e şi mai greu.» Roslyn a fost de acord
imediat. Aşezându-se la pian, a apăsat clapa fiecArei note cu
degetul adecvat. Mama a zis: eeAud notele care trebuie şi vid
degetele care trebuie.» Cu o satisfactie evidentă, fata ei i-a răs­
puns: «E destul de greu.» în ziua aceea. Roslyn a continuat să
exerseze peste timpul stabilit. Î n aceeaşi săptămână, şi-a fixat
sarcini şi mai dificile şi n-a fost multumiti decât când a izbu­
tit să cinte octava legali la ochi. Un copil.fl! .fimte mai incu­
rajat de Întl!legeTf!lJ dificulrtllilor. exprimată cu simpatie. decât
de sfaturi. laude ori .folu/ii de-a gata.
106 1 Intre poirinte şi copII

Şedinţele cu parinţii:
accent pe ajutorul dat copilului
Şedinlele de la şcoală ii pot inrricoşa pe pArinli pentru că
ii obligă adesea sA asculte comentarii critice neplil.cute la adre­
sa copiilor lor. Cum ar putea un părinte sA transforme aceste
şcdinje in experienle constructive?
TatAl lui Don a venit la şedinla cu plrinlii pregAtit (cu un
carnet şi un pix) să noteze şi sA lranspună orice comentariu
negativ despre fiul său Într-o 8Cliune pozitiVi.

TATĂL: Cum merge Don anul ăsta?

PROFESOARA: Hm., ia să vedem. Biiatul dvs. nu vine la şcoa­

li punctual. Nu-şi face temele şi are caiete dezordonate.
TATĂL (scriind): Aha, vreli si spuneti că Don trebuie stifacă
progrt!se in privinla orei de venire la $COală, a temelor pen­
tru acasă şi a menlinerii ordonate a caietelor.

Cind latil lui Don s-a intors de la şedin1B cu pArintii, fiul

sAu de zece ani l-a intrebat: «Ce li-a spus prara despre mine?»
TatAl i-a zis: «Am scris tot ce-a spus. Poti citi daci vrei.» Don,
care se aştepta la bine cunoscutele obstlValii despre purtarea
şi temele lui pentru acasă, a rost surprins de insemnirile tată­
lui. Atit Don., cât şi tatăl său au awt de câştigat. i nsemnirile
i-au ajutat să se concentreze asupra progreselor, nu asupra gre­
$elilor din trecut. Vinovilia a rost evitată, s-a conturat un drum
şi li s-a insuflat speranţă.
Orice şedinli cu părÎDlii poate avea un astfel de final con­
structiv. Exemple:

Harriel Irebuie săf{J(:ă progl'l!se in privinla imaginii despn!

sine: sti se vadă ca o persoană I'l!sponsabi/ă. meritând
101 l'l!.fpt!!CIul fi c:apabilă sti ducă Ct!VQ la bun s/6rsil.
 Respoo sabilitatea / 107

Franck trobuie .fă facă progrese - .fă se vadă pe sine ca o

perSOQIIQ in staro să contribuie la discu,iile din clasă.
Celia trobuie stifaedprogrose În exprimareafurieifără a-i
insulta pe ceilal,i şi În rezolvarea calmă a conflictelor.
Bill trobuie .fă faed progrese in privinta luc1'll/ui indivi­
dual Si in indeplinirea .farcinilor.

Când se mută de la o şcoală la alta, copiii sunt adesea puşi

să repete clasa. Multor părinli lucrul acesta li se pare penibil
şi jenant.
Descoperind că fiul ei de nouă ani le-a spus prietenilor că
unnează să repete clasa a patra, mama lui Bob s-a infuriat şi
a lipat: «Cum vrei să te respecte prietenii tii daci le spui că
trebuie să repeţi clasa a patra'? Ai să vezi că n-or să mai vrea
si aibă de-a face cu tine!»
Ar fi fosl mai putin distructivă dacă i-ar fi impirtăşit lui
Bob jena pe care o resimtea: «A$ vrea să nu mă simt aşa de
jenati că şcoala vrea să repe1i clasa a patra. Mi-e teami că prie­
tenii tăi te vor crede un prost. Dar sper că tu nu simli ce simt
eu. La unna unnei, repeţi clasa doar pentru că te-ai transferat
la o şcoală mai pretentioasă.»
Olivia, 12 ani, a schimbat de doui ori şcoala. Prima oară
s-a transferat de la o şcoali publică la una privată şi a fost re­
partizati in clasa a şasea, pe care o absolvise deja. i nsi a doua
oară a fost propulsati din clasa a opta intr-a zecea. i nsemna
oare că părintii ei avuseseră un copil slab la învăţături in cla­
sa a şasea şi unul foarte strălucit in clasa a zecea'? Ar fi trebuit
să le fie ruşine de ea prima oară şi si fie mândri de ea mai târ­
ziu'? Nici una, nici alta n-ar fi fost o reaclie potrivită. Olivia
avea nevoie ca părintii să-i ofere nu o evaluare a inteligentei
ei, ciexpresia increderii lor in capaâtatea ei de a face fată
pre,en/iilor unei $col; noi.
108 I Intre parinte �I copII

Prieteni şi parteneri de joaca:

lumea socială a copilului dumneavoastra
Teoretic, vrem ca prietenii copiilor noştri să (ie aleşi de ei.
Credem in libertate, ne opunem constrângcrii şi ştim că libe­
ra asociere este un drept fundamental intr-o democratie. Si to­
tuşi, un copil aduce acasă destul de des «prieteni» pe care-i
socotim inacc::eptabili. Ne pot displăcca teroriştii sau snobii, pu­
tem să tolerăm cu greutate copiii prost crescuţi, dar, în afara
cazului in care comportamentul lor ne agresează cu adevărat,
cel mai bine este să examinăm preferintele şi înclinaliile co­
pilului Înainte de a incerca să ne amestecAm in opţiunile lui.
Ce etalon putem folosi oare ca să evaluăm felul in care c0-
pilul nostru îşi alege prietenii?
Prietenii ar trebui să exercite, unii asupra altora, o inRuen­
li benefică şi cu rol corectiv. Copilul are nevoie de posibili­
titi de asociere cu persona1ităli diferite de a lui şi complementare
cu a lui. De pildă, un copil retras are nevoie de compania unor
prieteni mai extravcrtili, un copil supraocrotit are nevoie de
parteneri de joacă mai independenli, unul fricos ar trebui să
fie in compania unor copii mai curajoşi, un copil imatur poa­
te beneficia de pe unna prieteniei cu un tovariş de joacă mai
in vârstă. Un copil care se bizuie în prea mare măsură pe ima­
ginalie are nevoie de influenlB unor prieteni având picioarele
mai pe pământ. Un copil agresiv poate fi controlat de parte­
neri de joacă puternici, dar nebelico$i. Scopul nostru e să În­
curajăm relaţiile cu rol corectiv, apropiindu-ne copilul de
prieteni cu personalităli diferite de a lui.
Unele asocieri trebuie descurajate. Copiii infantili nu fac
decât să-şi alimenteze unul altuia imaturitatea. Copiii belicoşi
doar işi consolidează unul altuia agresivitatea. Copiii foarte re­
traşi nu participă indeajuns la comcl1ul social de tipul Q dărui
şi Q primi. Copiii delincven1i ar putea să-şi intărească reciproc
tendintele antisociale. Trebuie să avem mare grijă ca nu cum­
va nişte copii fascina1i de comportamente criminale să elevi-
 Responsabilitatea 1 109

nă «prieteni» principali. Din cauza «eXperienlei» lor mai mari,

pot atinge statutul de eroi la şcoală sau in canier, servind drept
modele nefaste.
Părinlii nu pot innuenla prieteniile copiilor dacă nu intri.
in contact cu prietenii respectivi. Aşa că e bine să vă invitali co­
piii să-şi aducă prietenii acasA. Apoi, facC1i cun�tinlă cu pirin­
Iii prietenilor. Şi fiti atenti la efectul exercitat de diverşi prieteni
asupra copilului dumneavoastri.
AvC\i nevoie de un delicat sistem de conlrOl Si ajustare dacă
vreti să-i ingii.d u ili copilului Să-Si asume răspunderea de a-şi
alege singur prietenii. in timp ce dumneavoastri vă asumati
răspunderea ci optiunile lui sunt cu adevărat benefice.

Stimularea independenţei copilului

Un pdrinte bun. ea si un profeso/" bUlI. esle cel care-I aju­
,ă pe copil să se dispenseze 10' mai mull de el. Părintele e sa­
tisfăcut de acea relalie care-I detennină pe copil să facă propriile
sale alegeri Si să-Si folosească propriile inzestriri. in conver­
SBliile cu copilul putemfolo.Yi voit propozi,ii eare Jovede.fc in­
crederea noastni in capacitalea lui de a lua decizji intelepte
ince-I privefte.
Aşadar. cind rAspunsul nostru liuntric la o cerere a copi­
lului este «dll», putem să-I exprimAm prin afinnatii avind sco­
pul de a stimula independenta copilului. laii câteva moduri de
a spune da:

Dacd ala vrei lu ...

Dacd osta e ceea ce-,i ploce cu adevaral ...
Tu hOltinifli.
Adevărul este că tu decizi.
E alegerea la fi numai a la.
Orice ai hotări. sunt de acord.
1 1 0 I Intre parinte �I copil

Da-ul nostru ii poatc produce satisraclic copilului, insă ce­

lelalte afinnalii ii produc o satisractie in plus - aceea de a ho­
tiri el insuşi şi de a se bucura de increderea noastra.
Cu tulii vrem si avem copii care devin adulti responsabili.
Lectiile de responsabilitate nu-şi ating linta daci nu sunt linu­
te cu respect. Treburile casnice, mincarea, temele pentru aca­
si, banii de buzunar, animalele de companie şi prieteniile sunt
u parte din zonele in care indrumarea pArinlilur e importanti.
Dar indrumarea trebuie dublaUi de sensibilitate şi inlelegerea
luptei pentru independenti a copilului daci vrem si aibi erec­
tul durit.
 Capitolul 5
DISCIPLINA:
CUM GĂSIM ALTERNATIVE EFICIENTE
LA APLICAREA DE PEDEPSE

Doctorii au un motto: Primum non ,IOCt!JT!, care înseamnă: «Mai

presus de orice, nu face riu.» Pări",ii au Ilevoie de o regula
.,imi/a,.ă. astfel Î"cât sa-şi aducă amillte ca În procesul de disci­
plinare a copilului nu trebuie safacti raufii",ei lui emOfionale.
Esenla disciplinei este sa gQsqti altemotive eficiente la apli­
ca"f!Q de pedepse.
Dra WilIiams se pregătea să-şi lină prima ori intr-o şcoa­
lă de biieli delincvenli. Era bântuită de temeri. Î ndreptându-se
spre catedri, s-a impiedicat şi a căzut. Din clasă s-a auzit un
imens hohot de râs. i n loc sl-i pedepsească pe elevi că râd de
ea, dra WiIliams s-a ridicat incet de pe podea, şi-a indreptat şira
spinării şi a spus: «Aceasta e prima leclie pe care vi-o lin: un om
poate .fă cadti in Raf. si cu toate astea sa se ridice din nou in pi­
cioarf!.» Tăcere. Mesajul fusese receptionat.
Ora Williams ştia si facă disciplină. aşa cum tOli pArinlii
pot face dacă işi folosesc puterea intelepciunii, şi nu amenin­
tările şi pedepsele, ca să schimbe comportamentul copiilor.
Când părinlii işi pedepsesc copiii, ei ii infurie. Inundali de
turbare şi cufundati în ranchiună, copiii nu pot asculta şi nu
se pot concentra. În materie de disciplină, orice generează fu­
rie trebuie, prin urmare, evitat. Şi orice sporeşte increderea in
sine şi respectul fată de sine şi de ceila11i trebuie stimulat.
Ce se intimplă când părintii Îşi infurie copiii? Ei incep să
se urască pe ei înşişi şi si-şi urască părintii. Vor să fie chit. i n­
cep si fie hantuiti de fantezii de rtzbunare. Când Roger, in
l 1 Z l lntre pannle şl copll

vârstă de PpIC ani, a fost pedepsit şi umilit de taică-său, el 5-iI

retras într-o lume imaginară unde se ocupa cu înmonnântarea
tatălui său.
De ce işi infurie pArintii copiii? Nu pentru că sunt nişte bestii,
ci pentru că nu se pricep. Nu-şi dau seama care dintre afirmali­
ile lor sunt distructive. Pedepsesc pentru că nimeni nu i-a învă-
18t cum si se descurce într-o situalie grea fără si-şi atace copiii.
O mamă povestea incidentul următor: într-o zi, Fred, fiul
ei, venind de la şcoală, a intrat pe uşă urlind: «O urăsC pe pro­
fă! A lipat la mine în fala prietenilor mei, a zis că deranjez ora
eu vorbiria mea, pe unnă m-a pedepsit trimi1ându-mi să stau
pe eoridor. Nu mă mai duc niciodată la şcOală!»
Furia băiatului a tulburat-o pe mamă, aşa că ea a dat dru­
mul la primul lucru care i-a trecut prin minte: «Ştii foarte bine
că trebuie si te supui regulilor. Nu POli vorbi când ai tu chef.
Şi dacă nu aseulli, eşti pedepsit. Sper că ai învă18t leclia!»
După ce a auzit reaclia mamei la supărarea pe care o simlea,
Fred s-a înfuriat şi pe ea.
Dacă mama ar fi spus, in loc: «Ce neplăcut e să stai pe c0-
ridor! Şi ce umilitor este să se lipe la tine in fala prietenilor!
Nu-i de mirare efi eşti furios. Nimănui nu-i place si fie tratat
aşa», răspunsul ei plin de simpatie. rejlectând supărareo re:rim­
,Uă de FmJ. i-arfi atf!fllHlt acestuiaforia./ăcându-I să :re simtd
inMe.f si iubit.
Unii părinli ar putea fi îngrijorali că, recunoseându-i copi­
lului dreptul de a fi supărat şi oferindu-i primul-ajutor emo­
lional, ar putea transmite mesajul că nu-i preocupă reaua purtare
a copilului. Dar, in cazul mamei lui Fred, cel pUlin, compor­
tamentul indisciplinat avusese loc la scoală, iar profesoara se
ocupase de compor1amentul cu pricina. Fiul ei, aflat în sufe­
rinli. avea nevoie nu de o dojană in plus, ci de un comentariu plin
de simpatie Si de un suflet inlelegitor. Avea nevoie de ajutorul
ei ca să-Si depăşească supărarea. Empatia, capacitatea unui pă­
rinte de a inlClege ce simte copilul, este un ingredient impor­
tant şi valoros in creşterea copiilor.
 DISCiplina 1 1 1 3

De curând, patronul unui magazin d e electronicc in care in·

trasem mi-a spus: ((Am auzit că puneti sub semnul intrebării
disciplina - şi nu sunt de acord cu dumneavoastră.» A intins
palma mâinii, adăugând: «Asta-i psihologia mea.»
l·am intrebal dacă foloseşte «metoda palmei» şi când re­
pară computere, aparate stereo sau televizoare. « A, nu, a re­
plicat. Pentru aşa ceva ai nevoie de îndemânare şi de cunoştinje.
Sunt aparate complexe.»
Copiii au şi ei nevoie de pmnli cu indemânare şi cunoş­
linie. care injeleg că «metoda palmei» esle la fel de lipsită de
sens in raport cu copiii ca şi pentru un compuler. Nu izbuteş·
te si.şi atingi scopul. Nici un copil nu.şi spune, după ce a fosl
pedepsit: «O si devin mai bun. O si fiu mai responsabil şi mai
cooperan t pentru ci vreau sl-i fiu pe plac acestui adult care mă
pedepseşte.»
Disciplina, ca şi ehirurgia, necesită precizie - nu incizii la
intâmplare, nu atacuri neglijente. Unnătoarea absurditate foar·
te răspândili, descrisă de o mamă, subliniază situalia dificili
in care ne aflim: «Am devenit conştientă de un paradox: ade·
sea folosesc tactici asemAnitoare celor pe care incerc să le des·
fiintez la copiii mei. Ridic vocea ca să pun capAt gillgiei. Fac
apel la forţl ca si Întrerup o lupii. Sunt grosolani eu copilul
nepoliticos şi.1 ocărlsc daci vorbeşte urâl.»
Reaua punate şi pedeapsa nu sunt contrarii ce se anulează
reciproc, dimpotrivl, se generează şi se consolidează una pe
cealaltă. Pedeapsa nu impiedici reaua conduită. i l face doar
pe făptuitor să se ascundă eu mai multă iscusin1ă. Dacă .fum
pedepsiti, copiii ajung .făfie mai precauli, nu mai ascultători ori
ma; �spon.fabjJi.

Nesiguranţa parinţilor:
necesitatea unor soluţii mai bune
Care e diferen1B Între felul in care disciplinăm noi copiii şi
felul in care făceau acest lucru genm.liile precedente? PiriRlii
114 1 Intre polirinte şi copII

şi bunicii noştri procedau cu autoritate; noi procedăm cu ezi­

tare. Chiar şi atunci cind greşeIIu, ei acţionau increzttori in sine.
Chiar şi atunci când avem dreptate, noi părem să actionăm fTă­
mintali de indoieli. De unde ne vine această ezitare in raport cu
copiii noştri? Specialiştii in psihologia copilului ne-au avenizat
asupra unn6rilor costisitoare ale unei copilării nefericite, astfel
ci suntem profund ingrijOl81i că ne-am putea leza odraslele pen­
tru toatăvia)a.

Nevoia de a fi iubit. Cei mai mul,i pdrin,i Îşi iubesc copiii,

dar e important .fă n-aihă nevoia stringenta de afi iubiJi la rân­
du/lor de copii, tnfiecare mÎnu, a/ zi/ei. Părin1ii care au nevo­
ie de copii in chip de justificare a clsAtoriei ori pentru a-şi da
un sens vietii sunt de fapt pigubi1i. Înfiico$81i ci picrd iubirea
copiilor, nu indriznesc să le refuze nimic, nici măcar contro­
lul ciiminului. Simtind foamea de iubire a pArintilor, copiii o
exploateazJ. fări milă. Ei devin stApinii tiraniei ai unor servi­
tori anxioşi.
Multi copii au invălat sA-şi ameninle pArintii cu retragerea
iubirii. Recurg aproape pe faţi la $8IItaj, spunând: liN-am să
te mai iubesc dacA . . . » Tragedia nu stA in amenin1area copilu­
lui, ci În faptul ci pArin1ii se simt amenintati. Unii pArin1i sunt
afectati cu adevărat de cuvintele copilului: plâng şi-I imploră
sApi iubească mai departe, incearcA să-I impace devenind
ultraingiidu;Iori - lucru distructiv atât pentru pArinti, cât şi pen­
tru copii.
intr-o scari, dupA cină, JiII, I 4 ani, a cerut voie să meargA
acasi la prietena ei ca să lucreze împreuni la un proiect pen­
tru şcoală. Când tatăl a repetat regula casei - «Nu ieşim sea­
ra în zilele cu $CoalA» - Jill a protestat, spunând că nu era vorba
de distractie, ci de o temă penbU acasă. Tatăl s-a inmuiat şi
fata s-a dus la prietena ei, tăgăduind cA se va intoarce nu mai
târziu de zece jumAtate.
VIz.ând că la zece jumătate n-a venit acasA, tatăl i-a telcfo­
nal. «Am hotărât să rimân aici toali noaptea.», l-a informat
 DIsclplina / 1 1 5

J i I l . EI s - a infuriat. După un schimb de replici iritate, i - a or­

donat să vină acasă. Tatăl lui Jill nu şi-a dat seama cA. incilcân­
du-şi propria regulă, ii transmite fiicei sale mesajul unnitor:
promisiunile pol fi incălcate, la fel ca regulile. Ba chiar, a doua
zi. Jill s-a grozăvit in fa13 lui: « i ntotdeauna reuşesc să te fac să
faci ce vreau eu. Reu$Csc să te conving de orice!))
Incidentul acesta, reiterare a multor altele. l-a intrigat pe ta­
tii ei. Nu putea inlelege de ce ii era aşa de uşor si stabileas­
el reguli. dar aşa de greu să le pună În aplicare. Trebuia si-i
dea dreptate lui JiIl - reuşea si-I convingă de orice. Numai când
şi-a dat seama cât de jignit este dacă simte că JiU il respinge,
câtă nevoie are ca ea să-I iubească, a devenit capabil să spu­
nă nu şi să se lină de cuvânt.

Inglduillţi şi ultningiduin1i. Ce esle ingăduinlB şi ce este

ultraingăduin13? Ingădllinla e.�te atitudinea de acceptare a c:o­
piJăriei copiilor. inseamnă si accepti că «copiii rimin copii».
că o cimaşl curată, pusă pe un copil normal, nu va nlmâne mul­
tă vreme curati, ci mai degrabă fuga, şi nu mersul, este mij­
locul de locomolie nonnal al copilului, că pomii sunt facUli
ca să te calCri in ei şi oglinda - ca să te strimbi in ea.
Esenla ingăduinlei este acceptarea copiilor ca persoone
de!imind dreptul constitutionol de a avea loJfelul de sentimente
şi de dorinle. Libertatea de a dori este absolutA şi nelimitată;
toale sentimentele şi fanteziile. toate gindurile şi dorinlCle, toa­
te visurile şi speranlCle, indiferent de conlinut, sunt accepta­
te, respectate şi se pot bucura de permisiunea de a fi exprimate
prin mijloace adecvate. Peştii inoată, păsările zboard, iaroo­
menii simt. Copiii nu pot controla ceea ce simt, dar sunt res­
ponsabili de modul in care işi exprimă sentimentele. Prin
unnare, ei nu pot fi făcu'; responsabili de sentimentele lor. ci
lIumai de comportamentul lor. Comportamentul distructiv nu
este ingăduit; dacă are loc, plrinlii intervin şi-I redireclionea­
zi spre canale de evacuare verbale şi alte căi simbolice. Ca­
nalele simbolice ingaduite pot fi desenele «nasoale», fuga in
1 1 6 / intrepoirinte şl copll

jurul blocului, inregistrarea de «blestemalii» pe cascte. com­

punerea W1OI' poeme otrăvite, a unor nuvele cu aime etc. Pe scurt,
ingAduinla este acceptarea comportamentului imaginar şi sim­
bolic.
Ultraingăduinla este acceptarea unor acte nedorite. Îngă­
duin,a si acceptarea tUluror sentimentelor duc la incredere În
sine şi la o capacitate tot mai mare de a exprima sentimente
şi gânduri. Ultraingăduin,a duce la an;cietate şi la pretentii t<n
mai mari de a avea privilegii ce IIU potfi admise.

IDgidule 5eDtlmentele. iosi limiteazi actele. Piatra de te­

melie a acestui tip de disciplinA este distinclia intre dorinte,
sentimente şi acte. Punem limite actelor; nu Îngrădim dorin,e­
le sau sentimentele.
Cele mai multe probleme de disciplini au douA componen­
te: sentimente furioase şi acte furioase. Fiecare componentă
trebuie tratată diferit; e posibil ca actele sA trebuiascA limita­
te şi redireclionate. Uneori, simpla identificare a sentimente­
lor copilului poate fi suficientă pentru a detensiona atmosfera:

MAMA: Mi se pare ci eşti furios astăzi.

RONEN: PAi sigur ci sunt!
MAMA: Te simţi de parci n-ai fi in apele tale.
RONEN: Aşa e!
MAMA: Eiti furios pe cineva.
RONEN: Da, pe tine.
MAMA: De ce nu-mi spui ce s-a intimplat?
RONEN: Pe mine nu m-ai luat la meciul juniorilor, dar pe Steve
l-ai luat.
MAMA: Asta te-a infuriat. Pun pariu ci li-ai spus: « i l iubeşte
mai mult decât pe mine.»
RONEN: i hi.
MAMA: Se-ntâmplA si simli uneori exact asta.
 DIsciplina f 1 1 7

RONEN: Da, aşa simli.

MAMA: Dragul meu, uite, când simli asta vino şi spune-mi.

Aileori, trebuie stabilite limite. Când Margaret, in vârstă de

patru ani, a vrut să taie coada pisicii ca să vadă «ce are inăuntru»,
tatăl i-a acceptat curiozitatea ştiinlificl, Însă i-a limitat actul
in tenneni lipsiţi de orice ambiguitate: «Ştiu că vrei să vezi cum
arată pe dinAuntru. lnsă coada trebuie să rimină la locul ei. Hai
să vedem daci putem gisi o poză care Si-Ii arate cum e coa­
da pe dinăuntru.»
Când mama l-a descoperit pe Ted, in vârstă de cinci ani,
mâzgilind peretele din living, prima ei reaclie a fost să se re­
peadă la el şi să-I pocnească. Dar arita atât de speriat incât n-a
avut puterea s-a facă. A spus, in schimb: «Nu, Ted, pereJii nu
sunt fiiculi ca si desenezi pe ei. Hirtia e fiiculă pentru asta. Uite
trei foi de hârtie.» Şi mama a inceput să curc)e peretele. Ted a
fost atât de copleşit incât a zis: «Mami, te iubesc!»
Comparali cu modul de a trata o mizgăleală asemănătoa­
re inlr-aUă casi: «Ce faci? Nu eşti sinătos? Nu ştii ci n-ai voie
să murdăreşti pereJii? Nu mai ştiu ce să mă fac cu tine!»

Moduri eficiente şi ineficiente de . aplica disciplina. in­

tre aplicarea eficientă şi cea ineficientă a disciplinei există o
diferenlă imensă. Oisciplinându-i pe copii, părintii pun capăt
uneori actelor nedorite, Însă nu tn,eJeg ;mbolduriJe core ou ge­
Ilerot actele. ingrădirile se stabilesc in focul certurilor şi sunt
adesea incoerente, inconsecvente şi jignitoare. Mai mult, dis­
ciplina e aplicată in momentele in care copiii sunt cel mai pu­
lin capabili si asculte şi cu cuvintele cele mai susceptibile Să
trezească rezistenli. Foarte adesea, copiii rămin cu impresia fu­
nestă ci nu actele lor specifice au fost criticate, ci ci ei Înşişi nil
.�unt huni de nimic.
Când aplicăm copiilor disciplina in mod eficient, ii ajutăm
atiit in privin,o conduitei, ciit şi o sentimentelor. PArintii le în­
găduie copiilor să exprime ceea ce simt, dar limitează şi
" " Inllepalinte şi copil

stabilesc Într-o manie.

orientează actele nedorite. Limitele se
şi pe cel al
rA care menline şi respectul de sine al părinlilor,
copiilor. Limitele nu sunt nici arbitrare, nici schimbătoare., ci
apte si educe şi si fonneze caracterul. Restricliile se aplică flri
violenli sau furie excesivă. Resentimentele copiilor in privin.
la ingrădirilor sunt anticipate şi inlelese; copiii nu .funt pedep.
sili in plu., pelIIru că au resemimenle!ara de interdictii.
Astfel folosită, disciplina poate duce la acceptarea volun·
tari de către copii a necesitiţii de a inhiba şi a schimba une.
le comportamente. in acest sens, disciplina parentali poate
conduce până la unnă la autodi.,ciplină. Identificindu-se cu
parinlii şi cu valorile pe care le personifici &ceştia, copiii ating
standarde interioare ce servesc la autoreglare.

Trei zone de disciplina:

incurajat. permis şi interzis
Copiii au nevoie de o definire clari a componamentului ac·
teptabil şi a celui neacceptabil. Ei se simt mai ocrotili dacă
ştiu care sunt limitelc actelor pcnnise. Considerim ci purta­
rea copiilor intri in trei zone distincte:
Prima constl in comportamente dorite si aprobate, fiind
7.ona in care «da»-ul noslTU e spus cu uşurinli şi bunlvoinll.
A doua cuprinde comportamente care nu sunt aprobate. daI
se tolereaza din anumite motive. Printre motive se pot afla:

1 . Indulgenra pentru cel care invara. Un şofer cu semn de

incepător nu primeşte amenda daci, semnalizind dreap­
ta, intoarce spre stinga. Se tolereaza asemenea greşeli
in speranla unei ameliorlri viitoare.
2. Indulgenra tn vremuri grele. Situaţiile stresante specia­
le - accidente, boli, mutarea intr-un nou cartier, sepa­
rarea de prieteni, moartea sau divorţul membrilor familiei
- presupun o indulgenli suplimentari. O manifestim
pentru ci lulm in considerare vremurile grele şi nece-
 DIsciplina I 1 1 '

sitatea unor adaptări. Nu pretindem c ă ne place compor­

tamentul. De fapt, atitudindca noastră arată că tolerăm
acel comportament doar din cauza circumstanlelor ex­
ceplionale.

A Ireia zonI se referă la comportamente impasibil de loleral.

care lrebuie sa Înceteze. E vorba de purtări ce pun În pericol
slnătatea ,i prosperitatea familiei sau bunăstarea ci fizică ,i
financiari. Este vorba totodată de purtări interzise de lege, mo­
rală sau respectabilitatea socială. ElOI atât de imponant.fti inter­
zid În ac:easlii a treia zondpe cât este să rtimâi permisiv in prima.
O fată credea că tatăl ei nu are standarde corecte, deoare­
ce o lăsa să lipsească de acasă până noaptea târziu. Un băiat ,i-a
pierdut respectul fală de părinli, deoarece ei au tolerat joaca
sălbatici a prietenilor lui. care aproape i-au distrus camera.
Copiilor mid le este efectiv greu sti-şi tinti infrtiu impul­
surile illaeeeptabile social. Păriniii trebuie si fie alialii luptei
duse de copil pentru a-şi controla astfel de impulsuri. Impu­
nând limite, pirintele î,i ajută copilul. in afară de faptul că pune
capăt componamentului periculos, limita transmite un mesaj
lăcuI: Nu trebuie sti-'ifie leamă de impul.furile tale. N-am sti
te las sti mergi prea departe. Eşti in sigurallld.

Tehnici de fixare a limitelor. in fixarea limitelor - ca in

tot ce priveşte edUC&1ia - rezultatul depinde de proces. O limi­
tă trebuie astfel fonnulală incât să-i spună copilului limpede:
(a) ce allume e.we c:omporlament inacceplabil; (b) c-'e înlocuitor
al comportamentului va fi ar:c:eplat. Nu ai voie să azvârli cu
faTfurii; ai voie să azvirli cu perne sau, intr-o exprimare mai
directă: farfuriile nu sunt de azvârlit; pernele sunl de azvirlit.
Fratele tău nu e de impins; troIineta este de împins. Este de pre­
feml ca limita să fie totală, nu paT1iali.. Există o deosebire cla­
ră, de exemplu, intre a-Ii stropi sora cu apă şi a nU-Ii stropi sora
cu apă. O limită care ar afinna: «Poei s-o stropeşti un pic, numai
să n-o uzi leoarcă» pune o sumedenie de probleme. Un enunl
120 I Înlfe parinte �i copII

atât de vag i1 lipscşte pe copil de o bază solidă necesară ca să ia

hotărâri. Limita trebuie enunţată clar, astfel incât si-i transmi­
tă copilului un unic mesaj: «Interdiclia asta nu-i de joacă. Vor­
besc serios.» Cândparin/ii nu stiu exacl c:e .wifacti. cel mai hine
este sti nufaca nimic, Jar să reflecteze si .fă-si limpezeascd ati­
tudinea. Părintele care, stabilind limite, s-a dovedit echivoc se
pierde in argumente nesrarşite. Reslricliile invocate ezitant şi
stângaci îi provoacă pe copii şi sugerează o luptă intre vointe
pe care nimeni n-o poate câştiga.
O limita trebuiefcxată Într-o manierii voit calculată În Ula
fel ca resentimentele stifie minime Si respectul de sine sti riimâ ­
nă intact. î nsuşi procesul de fixare a limitelor, de spus «nu�,
trebuie si exprime ideea de autoritate. nu de insultă. Are de-a
face cu o întâmplare precisA, nu cu o desflslffill"C de fapte din
trecut. Iată in continuare un exemplu nedorit:
Annie, opt ani, a mers cu mama ei intr-un mare magazin. i n
timp ce mama flcea cumpărituri, AMic a dat târcoale raionu­
lui de jucării şi a ales trei obiecte. Când maică-sa s-a intors,
Annie a intrebat�, siguri pe ea: «Ce jucarie pot să iau acasă?»
Mama tocmai dăduse prea mulli bani pe o rochie de care nu
era prea convinsă că are nevoie, aşa că a izbucnit: «Iar jucă­
rii? Ai atâtea jucării că nici nu mai ştii ce si faci cu ele! Ori­
ce vezi vrei si ai. E timpul să inveli cum să-Ii pui pofta-n cui!»
Un minut mai târziu, dându-şi seama de ce se enervase din­
tr-odată, mama a incercat Să-şi imbuneze fiica şi s-o mituias­
că ofcrindu-i ingheJată. Dar pe chipul lui Annie a rimas o expresie
indurerată.
Când un copil cere un lucru pe care trebuie să i-I refuzăm, pu­
tem cel pUlin să-i dăm satisfaCiia dorintei de a-I avea. Dărui/i-i
măcar În imaginatie ceea ce nu-i puteti oferi În realitate. Este un
fel mai putin dureros de a spune «nu». Mama lui Annie ar fi
putut, aşadar, să spună: «Vrei să poti lua acasă nişte JUCării.»

ANNIE: Si pol si iau?

MAMA: Tu ce crezi?
 DISClphna / 121

ANNIE: Cred că nu! De ce nu? Chiar vreau o jucArie!

MAMA: Dar POli avea un balon sau o inghelată. Alege tu pe
care din ele o vrei.

S-ar putea ca Annie să aleagă. Ori s-ar putea ca Annie să

plângă. Indiferent ce se întâmplă, mama trebuie să-şi menlină
decizia şi opţiunile propusc. Poate să-şi arate din nou empa­
tia oglindind dorin1a fiicei sale de a poseda jucării - dar limi­
ta Irebuic menţinută: {{Vrei să fi putut avea mAcar una dintre jucării.
O vrei foarte tare. Plânsul tău îmi spune ce mult vrei jucăria
aceea. Cât aş dori să li-o pot cumpăra azÎ!»
Cind o fiică anun" că nu vrea să meargă la şcoală, in loc
să insistăm: «Dar trebuie să mergi la şcoali! Orice copil tre­
buie si meargi la şcoală. Aşa.-i legea. Nu vreau si ne pomenim
cu vreun asistent social la uşă!», putem rispunde mai afectu­
os admiltind dorinla măcar in imaginalie: «Cât ai vrea si nu
trebuiască să mergi azi la şcoală! Ai dori si fie sâmbătă, nu luni,
ca să po1i ieşi la joacă. Ai dori măcar să poli donni mai mult. Ce
ţi-ar piua si măninci la micul dejun'?»
De ce este acceptarea În imaginatie a unei dorinlC mai pu­
lin dureroasă decât refuzul net? Pentru că răspunsul aminun­
lit al părintelui arată că el inlClege ce simte fiica lui. Cind ne
simtim înţeleşi, ne simtim iubiţi. Ce-ai simli dacă ai admira o
fiumoasă rochie scumpă într-o vitrină şi omul iubit te-ar privi
şi ar spune: «Ce-i cu tine? La ce te uili? Stii că stăm prost cu ba­
nii. in vecii vecilor n-o si ne putem pennite o rochie aşa de scum­
pă.» Observaţi i le omului iubit nu-ţi vor produce, foarte probabil,
sentimente afectuoase. Te vor înfuria şi te vor deprima.
Dar cum ar fi dacă el li-ar confirma dorin1B şi ar spune: «O,
draga mea, cât aş vrea si ne putem pennite rochia asia fiumoa­
si! Parcă te văd purtând-o cu bijuterii asortate şi un $al de ca­
tifea. Ce fiumoasă ai fi! Si cât aş fi eu de mindru si te însoţesc
la cele mai strilucitoare petreceri . . . »
Nici unul dintre rispunsuri nu-ti oferă, din pieate, rochia.
i nsi al doilea, cel pUlin, nu-Ii produce durere, nu-Ii provoacă
UZ I Intre p.\rinll! �1 copII

resentimente - şi astfel are mai multe şanse să Întărească sen­

timentele afectuoase.
Cu mulli ani in unnă, am vizitat o şcoală elementară din­
tr-un sat de eschimoşi din Alaska, unde i-am distrat pe copii
cântându-Ie la acordeon. La srarşit, un copil a venit la mine şi
mi-a spus: «Vreau acordconul tău.» Puteam să-i răspund: «Nu
pot să-Ii dau acordeonul. E singurul meu acordeon şi-mi tre­
buie. Pe deasupra, mi l-a dăruit fratele meu.» Copilul s-ar fi
simlit respins şi ar fi fost nefericit, atmosfera de sărbătoare s-ar
li evaporat. A$a că am acceptat in imaginalie ceea ce nu pu­
team dărui in realitate şi am spus: «Cât aş vrea să am un acor­
deon şi să li-I dau!» Un alt copil s-a apropiat şi mi-a «rut acelaşi
lucru, drept care am răspuns: «Cât aş vrea să am două acor­
deoane şi să vi le dau!!) Până la urmă, tali cei 26 de copii m-au
inconjurat şi eu am tol mărit nwnăruI, siarşind cu: «Cât aş vrea
să am 26 de acordeoanc şi să vi le dau!» Devenise unjoc care
părea să le placă tare mult copiilor.
După ce am descris această intâmplare in rubrica mea de
ziar, editorul unei reviste ilustrate a scris: (lAcum, dacă trebuie
să resping un anicol, încep prin a spune: "Cât am vrea să vă
putem publica anicolu! . . ."»

Direrite moduri de a formula limite. Existi. moduri de a

fonnula limite care trc7-e5C rezistenlă, după cum există moduri
care invită la cooperare, precum:

1 . Părintele recuIWa$Ie dorinta copilului $i o exprimă În cu­

vinte .fimple: «Vrei să POli merge astă-seară la einema.»
2. Părintele enrmtă clar limi,ele unui a/lumi, acI: «Dar re­
gula in casa noastri este "nu mergem la cinema seara,
in zilele cu şcoală".»
3. Părintele ilwicii modurile În can! dorinta poatefi. mă­
carpartial. indeplinită: «Poli merge la cinema vineri sau
sâmbătă se8l1lll . »
4. Părintele ajută copilul să exprime o panc din resentimen­
tele care se pot naşte atunci când sunt impuse restriC1ii,
iar apoi işi manifestă simpatia:
 DlSClplina / Ui

E evident că nu-Ii place rr!gUla asta.

A; vrea să IIU exi.fte o a.femel/ea regulă.
A i VI't'a cu regula să spună: fii" 0I1c:e .WYl,'dIJtIIem vedeajilme.1.I
Câml ve; creşle si ve; av(.'a cusu la. vei s('himha ÎI/ IImd si·
gur această regulă.

Nu este necesar sau posibil inlotdeauna să fonnulali limi·

ta dupl acest model. Cind şi când, e nevoie 51 formulali mai
intâi limita şi dupA aceea 51 oglindili sentimentele. Dacă un
copil este pe cale 51 arunce cu o piatră in sora lui, mama ar tre­
bui să spună: «Nu În ea, Într-un copac!» Ar fi bine să abată in·
tenlia copilului arltindu-i cu degetul copacul. Dupl care poate
reveni la sentimente, sugerând câteva moduri de a le exprima:

Polifi cât de supărat vrei pe .fora ta.

POlifijurios. in sinea la. poli .�-o urOşti. dar nimeni nu va
fi lovit.
Dacă vrei. poţi azvcirli cu pietre În copac.
Dacă vrei. POli să-mi spui ori sti-mi anili cât eşti dejur;o,f.

Limitelc trebuic formulate intr-un limbaj care nu pune sub

semnul Întrebării respectul de sine al copilului. Limitele .fl/lli
luate moi ;n serios atunci când .fUIlt exprimate succint şi im­
personal. «firi cinema seara În zilele cu şcoală» trezcşte mai
pUline resentimente decât «Ştii el n-ai voie să mergi la cine­
ma seara in zilele cu şcoală». «E ora de culcare)) este mai uşor
de acceptat decit «Eşti prea mic ca să stai târziu noaptea. Du-te
să te culci !». «Timpul pentru televizor s-a tenninat azi» sună
mai bine ca «Te-ai uitat destul la televizor azi, stinge-l acum!».
«Flrl lipete Între voi» are şanse de ascultare mai mari decât
«Ai face bine si nu mai lipi la el».
Limitele sunt a''Cf!p'ate mai lIŞo/' dacă ele scol În eviden/ă
(ul/clia obiectului: «Scaunul e de şezut, nu de suit cu picioa­
rele pe el» suni mai bine decit «Nu te sui cu picioarele pe sca­
un!». «Cuburile sunt pentru construclii, nu ca să azvârli cu ele»
124 1 Intre parinte �I COpii

este mai bine decât «Nu azvârli cu cuburile» sau « Î mi pare rău,
dar nu te pot IIsa si azvârli cu cuburi, e periculos».

Copiii au nevoie de supape sinitoase ca si-ti consume

energia. Mulle probleme de disciplină, in cazul copiilor mici,
privesc limitarea activilililor fizice. De exemplu:

Nufugi - nu pol; merge ca orice copil normal?

Nu mQ; .ftiri IOl limpul!
Ridică-le şi sta; drept!
De ce trebuie .fă sloi intr-un picior când şliifoarle bine eli
o; doudpicioare?
Ai .fă ('azi şi-o să-,i rupi un picior.

Activitălile molorii ale copiilor nu lrebuie Iimilole prea mull.

Pentru sAnAtatea lor mentalii şi fizicii deopolrivA, copiii au ne­
voie sA fugă, sii sară, să se calere, să zburde etc. Grija falii de
sănitatea mobilei este de inleles, dar ea nu trebuie să depişeas­
cii grija fală de sănitatea copilului. Reprimarea activitălii fi­
zice a copiilor mici duce la o tensiune emOiionalA care se poate
exprima ca agresivitate.
Amenajarea unui mediu adecvat pentru descărcarea direc­
tă a energici prin activităli musculare este o condilie funda­
mentalii - însă adesea trecuti cu vederea - pentru buna disciplinA
a copiilor şi o viaţă mai uşoară pentru părinli. Copiii au nevo­
ie de o joacă activă. Si existi multe posibile activită1i fIZice pen­
tru copii: să bată mingea, să sară. coarda, să alerge, să inoate,
să patineze, să joace baschet, să facii. gimnaslieii, să meargă pe
role, sii pedaleze pe bicicletii. Scolile au devenit mai conştien­
te de nevoia copiilor de a fi activi fizic şi oferă sporturi orga­
nizate in timpul cursurilor şi În afara lor, precum şi un program
scrios de educalie fizicii.

ImpuDerea strieti a disciplinei. Când ideile părintelui de­

spre o restriC1ie sunt limpezi precum cristalul şi reslriclia e for-
 DIsciplina I 125

muiată intr-un limbaj neagresiv, copilul, in mod obişnuit, se

va conforma. Cu toate astea, din când in când, copilul va incălca
o regulă. intrebarea este: ce facem dacă un copil transgresea­
zi o restricţie declarali? Procesul educalional presupune că pă­
rintele işi asumă un rol de adult amabil, dar fenn. In fala unui
copil care incalcă o limită, părintele trebuie să reacţioneze/ă­
m să se piarclă in a'1lumente şi vorbărie. Părintele nu trebuie
să se lase alIas într-o disculie despre justejea ori injusteţea unei
limite. Mami sau tati nu trebuie nici să dea expliealii detaliate.
Nu e nevoie să-i explici unui copil de ce să nu-şi lovească sora
dincolo de «oamenii nu sunt flcUli ea să-i lov�ti» ori de ce
să nu spargi un geam dincolo de «geamurile nu sunt de spaT1».
Când un copil deplşeşte o limili, anxietatea lui creşte pen­
tru ci se IIliteapli la represalii şi pedeapsă. Părintele nu trebuie
să sporească anxietatea copilului in acest moment. Dacă pă­
rin,ii vorbesc prea mull, ei exprimă .dăhiciune - intr-un mo­
ment in care ar trebui să exprime tArie. Exact in momente de
felul acesta are nevoie copilul de un aliat adult care să-I aju­
te si-şi controleze impulsurile, insă fli.ri să se umilească. Ur­
mătorul exemplu ilustreazi o abordare ineficientă a limitelor:

MAMA: Văd că n-ai să fii multumit pănă nu ţip. Foarte bine.

( TOn! şi QScutil) Gata - altfel o si-ţi pari rău! Dacă mai arun­
ci cu ceva, ai să vezi ce-ţi fac!

in loc să recurg! la ameninlări şi promisiuni, mama putea

să-şi exprime furia - cât se poate de reală - mai eficient:

Mă apucti/ur;a când văd as'a!

Treaba as'a mă infurie!
Siml (-,ri m-am infuriatI
Chestiile af'ea nu sun' de arunca' cu ele! Mingea e /ăcu­
tri sri arunci cu ea!

Când impune o limită, părintele trebuie si aibA grijă ea nu cum­

va si iniliczc o lupii intre voinIC. in exemplul de maijos. Mar­
garei, cinei ani, şi tatii ei işi petrec o după-masă plăcuIi in parc:
126 / lntre p.1rlnle ŞI copit

MARGARET (de pe terel/ul de jflaca"): i mi place aici. Nu merg

acasă acum. O sa mai stau o oră.
TATAL: Tu spui că mai slai, eu spun că nu.

O asemenea afinnalie poate avea două rezultate, ambele ne­

dorite: fie inrrângerea copilului, fie înfrângerea tatălui. O ali­
tudine mai bună este CORcelllrarea asupra dflril/fei fetitei de
a mai rămâne pe terenul de joacă, şi nu asupra ameninlării ei
de sfidare a autorilălii. De pildă, tatăl ar fi putut spune: «Vid
că ili place aici. Presupun că doreşti să POli sta mai mult, chiar
7.ece ore. E timpul să mergem acasă.»
Dacă după un minut sau două Margaret nu se supune, ta­
tăl poate 5-0 ia de mână ori s-o ia in bralC şi s-a scoată de pe
terenul de joaCă. I n cazul copiilor mici, fapta vorbeşte adesea
mai răspicat decât vorba.

Părinţii DU SUDt ficuţi c. si-l lovqtl. Copiilor IIU trebuie

să fi se permită l/iciodată să-şi Iflveascii pdril/fii. Astfel de ata­
curi fizice sunt nocive şi pentru copii, şi pentru părinli. Le insu­
flă copiilor anxietale şi spaimi de represalii. Le insuflă părinlilor
sentimente de furie şi ură. Jnterdiclia lovirii este necesară ca
si-i scutească pe copii de vinovălie şi anxietate şi si-i menli­
ni pe părinli receptivi emOiional fală de copiii lor.
Din când in când, asistăm la scene degradante in care câte
un părinte, ca să scape, si zicem, de o lovitură in fluierul pi­
ciorului, ii spune copilului să-i lovească, în Joc, mâna. «Poli
si mă loveşti un pic, dar nu chiar atât cât si mă doarI», il im­
plora o mamă de 30 de ani pe băielelul ei de patru ani, întin­
zând bralul spre el. Eşti tentat si intervii, spunând: «Nu face
asta, cucoană! E dureros pentru copil să-I laşi să-şi lovească
părintele.» Mama ar fi trebuit să pună capăt imediat atacului
copilului: «Fără lovituri. Niciodată n-am să te pot IAsa si faci
asta.» Sau: «Daci eşti furios, spune-mi asta În cuvinte.»
Limita privind lovirea părintelui nu trebuie modificată În
nici o imprejurare. O educalie eficienlă se bazeazA pe respec-
 DISCiplina I 127

tul reciproc, al părintelui şi copilului,fără ca păriIIIele să ab­

dice di" rolul de adult. Spunindu-i copilului «loveşte-mă, dar
să nu doară», mama ii cere unui copil mic să operele o dis­
tinclie prea tină. Copilul e provocat in chip irezistibil si tes­
teze interdiC1ia şi să descopere diferenlB dintre lovirea injoaci
şi cea care doare de-a binelea.

CopUi DU sunt fieuti ea si-i IOVftti. Bătaia cu palma la

fund, deşi are o proasta reputalie, mai este inci practicată de
anumili părinti. De obicei e aplicatii. ca ultimă solulie, după ce
annele mai conventionale, precum ameninlirile şi argumen­
tatia logică, au dat greş. Adesea nu e ceva planificat, ci se pe­
trece intr-o explozie de furie, atunci când pirinlii au ajuns la
capătul ribdării. Pe moment, palma la fund pare să functione­
ze: disipează tensiunea acumulată de părinte şi-I face pe copil
ascultător, cel PUtin o vreme. Pe deasupra, aşa cum spun unii
pArinti, «limpezeşte aerul».
Dacd Mtaia lafund este aţa de eficientă. oare de ce ne sim­
Iim atât de prost cind ne gândim la ea? Cumva nu putem re­
duce la tăcere dubiile noastre lăuntrice cu privire la efectele
pe termen lung ale pedepselor fizice. Suntem un pic stânjenili
că am recurs la forţi şi ne spunem mereu noui înşine: ((Tre­
buie să existe o cale mai bună de rezolvare a problemelor.»
Ce se intâmplă dacă ili pierzi cumpătul şi loveşti un copil?
Majoritatea părinlilor o fac mai devreme sau mai târziu. «Sunt
momente când mili infurii aşa de tare pe băiatul meu că-mi vine
să-I omOJ», spunea o mamă. «Când trebuie să aleg intre a-l uci­
de şi a-I pocni, il pocnesc. Când mă calmez., ii spun fiului meu:
..Sunt şi eu om. Pot indura până la un punct şi gata. Te lovesc,
ceea ce este impotriva valorilor mele. Când mi impinge cine­
va dincolo de limita răbdarii, fac lucruri care nu-mi plac nici
mie. Aşa că nu mi impinge spre asta!"»
Lovirea copiilor ar trebui săfie c:eva lafel de inacceptabil
ca accidentele de masina. Şi totuşi se petrec accidente de ma­
şină. Dar un permis de conducere nu dili dinainte permisiunea
121 1 Intre parlnt", �I COpII

de a faLoc accidente de maşină. Nu afirmă: «Fii sigur că o să ai

niş1C accidente de maşini, aşa că să nu conduci cu grijă.» Dim­
potrivă, sun1Cm avcrtizali să conducem cu grijă. Nici lovirea
copiilor n-ar trebui să fie o metodă stipulată de a-i disciplina,
chiar dacă lovirea accidentală nu poate fi evitată intotdeauna.
Este aproape imposibil să creşti copii tară să-i lov�ti din
când in când. insă nu trebuie să plănuim asia. Nu trebuie să
considerăm pedeapsa fizică o reaclie la provocările copiilor
noştri sau la enervarea proprie. De ce nu? Din cauza lecliei pe
care o dă bătaia: ii inva1ă pe copii metode nedorite de a gestio­
na frustrarea. le spune, in chip dramatic: «Când eşti furios ori
fruSlrat, nu căuta solutii. Lovc$te. Aşa fac plrinlii tăi.» i n loc
să ne arătăm ingeniozitatea găsind supape civilizate pentru sen­
timentele noastre sălbatice, le transmitem copiilor noştri nu nu­
mai predilec(ia pentru Iegeajunglei, ci şi permisiunea de a lovi.
Mulli părinţi se supără când asistă la lovirea copiilor mai
mici de către cei mai mari, nedându-şi seama că, dacă le dau
o palmă copiilor mici, le dau totodată pennisiunea celor mari
să procedeze la fel.
Un tată de 1 ,80 metri inăllime şi-a văzut fiul de opt ani 10-
vind-o pe sora lui de patru ani. L-a apucat turbarea şi a ince­
put să-i care palme băiatului, În timp ce-l dojenea: «Asta o să
te-nvele să nu mai loveşti pe nimeni mai mic ca tine!» Î ntr-o
seară, Jill, şapte ani, şi tatăl ei se uitau la televizor. Jill îşi su­
gea degetele SC01ând zgomote ciudate. Pe tată l-a deranjat zgo­
motul şi i-a zis: eeÎncetează, te rog. Sunetele astea sunt enervante.»
Nu s-a intâmplat nimic. Tatăl şi-a repetat rugămintea. Î nci o
dată, nimic. A patra oari s-a infuriat şi i-a ars una lui JiIl. Ea
a inceput să plângă şi l-a lovit pe taică-său. Acesla a devenit
şi mai furios: «Cum indrizne$li să-Ii 1000000t i tatăl? a lipat. Du-te
imediat in camera ta!» Pentru că fata a refuzat, a dus-o pe sus
in camera ei. Jili a continuat să plângă, in timp ce televizorul
mergea fără ca nimeni să se mai uite la el.
Jili nu putea inlelege de ce ii e ingăduit unui om mare să lo­
vească o feti(ă mică, dar ei ii este interzis să lovească pe ci-
 DIsciplina I 129

neva mai //Iare. Episodul a lisat-o cu impresia de neşters el

poti lovi doar pe cineva mai mic ca tine dacă vrei să scapi ne­
pedepsit.
Talil lui Jiil ar fi putut folosi o calc mai eficientă decât bă­
Iaia ea să obtină cooperarea fiicei sale. in loc să aştepte până
când nu a mai fost capabil să-şi infrâneze furia, ar fi putut spu­
ne: «.JilI, ai deales: rămâi aici şi nu-ti mai sugi degetele sau ieşi
din cameri şi continui să te desfC1i cu suplu!. Tu hotărăşti.))
Unul dintre cele mai rele efecte colaterale ale pedepsei fizi­
ce este ci ea poate interfera eu dezvoltarea conştiin1Ci unui co­
pii. Btitaw dizolvă vinowi/Îaprea uşor: copilul, deoarece a plătit
pentru reaua purtare, se simte indreptătit s-o repete. Copiii adop­
li o atitudine aşa-zis «contabiliceasci» fali de componamentul
riu. lşi pennit să se poarte riu şi astfel Si devină datori. plătind
prin «depozite)) siptăminale ori lunare de bătaie. Periodic, ei
declanşează o bătaie, a1â1ându-i pe pArinti. Uneori pur şi sim­
plu cer pedeapsa ori se pedepsesc singuri.
Marcy, in vârsti de patru ani, mi-a fost adusi ca s-o consult.
işi smulgea pArul din cap in somn. Mama mi-a dezvăluit că atunci
când se infurie pe fata ci. o amenintă: «Sunt aşa de furioasă pe
tine, incât imi vine să-Ii smulg tot părul din cap!» Marcy, care
simtea, pesemne, ci e indeajuns de rea ca să merite o pedeap­
si atât de cruda. işi multumea mama in somn.
Unui copil care cere si fie pedepsit nu trebuie să i se inde­
plinească dorinta. el trebuie ajutat să-şi gestioneze vinovătia
şi furia. Sarcina nu e deloc uşoară. in anumite situalii, vinovă­
tia şi furia se pol atenua discutând deschis faptele greşite. Când
copilului i se oferă mijloace mai bulle de a-şi exprima viI/O­
wi/Îa si furia si când părin/ii invală moduri mai eficiente de
aflXa si impune limite, necesitatea pedepseifizice de.fcreste.
Arătând o in1Clegere plină de simpatic fală de multiplele sen­
timente ale copiilor noştri, ii pregătim să devini inteligenti em0-
tional. Fixind şi impunind in mod respectuos limite actelor
lor inacceptabile, ii pregătim si se supună regulilor sociale ale
lumii in care triim.
 Capitolul 6

EDUCAŢIA POZITIVĂ:
O ZI DIN VIAŢA UNUI COPIL

Civilizatia i-a distribui' pe pdrinli in rolul personajelor COn'

spun nu - care trebuie si refuze multe dintre cele mai mari pll­
ceri ale copilului mic: nu suge degetul, nu-ţi atinge penisul, nu
te scobi in nas, nu te juca in noroi, nu face zgomot . . . Civiliza·
lia e rece şi crudA fali de copilaşi: in locul unui sân moale, ii
oferi. o ceaşcl tare; in locul uşuririi imediate şi a scutecului
cald, ii oferi. o olilă rece şi-i cere să se abJinl.
Unele reSlriC)ii sunt inevitabile daci vrem să rransfonnlm
copilul intr-o fiin1i socială. Cu toate astea, pirin)ii n·ar trebui
să fac! exces de zel in rolul lor de poliţişti ai civilizaţiei, alt­
minteri vor geneJ11 resentimente, reziS1en1i şi ostilitate, toate
evitabile.

o bună linie de start

Nu părinlii ar trebui si fie cei care-i trezesc pe copii pentru
şcoalA in fiecare dimineali. Copiii nu·i pot suferi pe pirinlii
care le deranjează somnul şi le intrerup visele. le este teaml
de părin1ii care intri in camerI., le smulg pAtura şi ciripesc vesel:
«Hopa sus şi zâmbetul pe buze!» E mai bine pentru toţi ca un
ceas deşteptilor sl-i trezeascA pe copii, şi nu ceea ce, in ochii
lor, arati a «mamA deşteptătorn sau «Iati deşteptător».
Lui Emily, opt ani, ii era greu să se deajos din pat diminea­
ţa. Zi de zi, incerca să mai rlmâni in pat incă vreo câteva mi­
nute nesfirşite. Maici-sa era uneori blândi, alteori acrl, insA
 Eclucaţla pozltlV;1 / 1 31

Emily nu se schimba defel: lenti la trezire, cu fundu-n sus la

micul dejun şi sosind la şcoalA cu intârziere. Certurile zilnice
o oboseau pe maicA-sa şi ii alimentau resentimentele.
Situatia s-a imbunAtAtit radical când mama i-a oferit fiicei un
cadou neaşteptat - un ceas deşteptător. În cutia cadoului, Emily
a găsit un bilet: «Lui Emily, cAreia nu-i place ca oamenii s-a
trezeaSCA prea devreme dimineata. Acum poti li propriul tAu stă­
pân. Cu drag, Mama.» Emily a fost surprinsA şi incintatA. A
zis: «Cum ai şCiUi că nu-mi place sA mA trezească cineva?» Mama
a zâmbit şi a spus: «Am ghici!.» Când s-a auzit soneria ceasu­
lui destep1llOr in dimineala unnAtoare, i-a spus lui Emily: «E
aşa devreme, scumpo. De ce nu mai dormi citeva minute?»
Emily a sărit din pat zicind: «Nu. O să Întârzii la şcoalA.')
Unui copil care nu se poate trezi cu U$urinll nu trebuie sA i
se spună «leneş»; iar un copil care nu e sus in picioare Într-o
secundA, cu zâmbetul pe buze, nu trebuie socotit imbufilat. Co­
piii cărora le e greu .fdfle vioi şi plini de avQnt diminea,a n-ou
nevoiesăfle ridiculizo,i. in loc sA ne luptAm cu ei, e prefera­
bil sA-i lasAm să se bucure de incA ze<:e minute de somn dul­
ce ori de visare cu ochii deschişi. Asta se poate obtine punind
ceasul sA sune un pic mai devreme. Afinnatiile noastre ar tre­
bui sA transmitA empatie şi inlelegere:

E greu sa te trezeş,; dimineala.

Ce plăcere .fă zaci in pal şi să visezi...
Hai. mai Sloi in pat cinci minute.

Astfel de vorbe dau strălucire dimineţii; creează un climat

de cAldurA şi intimitate. DimpotrivA, unnltoarele afirmatii fu­
rioase ori pline de dispreţ induc o almosfeJfi rece şi apAsAtoare:

Hai. sus. pUlurosule!

le$i din paIul ăla chior in clipa asIa!
Doamne. eşti un 01 doilea TândoIă...
132 I Intre p.trinte �I copII

Sau ingrijorarea privind sănitatea: «De ce mai stai inci in

pat? Eşti bolnav? Te doare ceva? Te doare burtica? Capul? la
arată-mi limba!» Totul ii sugerează copilului ci se poate bu·
cura de griji arectuoasi doar daci e bolnav. Copiii pot crede,
de asemenea, ci pirinlii vor fi dezamAgiti daci ei neagi el au
vreuna dintre bolile înşirate cu atâta dui�ie. Se pot simlÎ obli­
gali să pretindă că se simt rău.

Tirania orare lor: graba

Când cineva ii grdbe$te, copiii trag de timp. De cele mai
multe ori, ei opun rezistenli indemnului «Grtbeşte-te!» al adul­
IiIor IăJiginind.. Ceea ce pare ineficienti esteîn realirate anna foar­
te eficientă a copiilorimpotriva tiraniei orarelorcare nu-i privesc.
Copiilor trebuie si li se spună rareori si se gribească. in
schimb, trebuie si li se indice limite de timp /'t!tlli.fte şi si fie
supuşi provocirii de a fi gata la timp:

Autobuzul şcolii sose$te in zece minute.

Filmul incepe la unu. Acum e ora 12 $ijumătate.
Mâncăm de seară la ora şapte. E şase li jumd/ate.
Prietenul tău vafi aici in 15 minute.

Cu aceste afirmalii scurte, vrem să transmitem copiilor că

ne aşteptăm, şi suntem siguri, că ei vor fi intr-un anume loc la
timp. Uneori, o perspectivi pazilivi esle de ajutor. Putem pro­
pune, de exemplu: «Din clipa când eşti gata si mergi la şcoa­
li, POli si le uili la desene animate pâni vine ora de plecare.»

Micul dejun: fara morala

Micul dejun nu e un moment potrivit ca sloi invăIăm pe co­
pii adevăruri filozofice universale, principii morale ori bune
maniere. Este un moment potrivit ca pirintii si pregătească o
masA hrănitoare, În timp ce-i ajută pe copii să ajungă la $Coa­
Ja la vreme.
in genere, micul dejun e o parte a zilei neplăcută. Adesea fie
părintii, fie copiii sunt somnoroşi şi prost dispuşi, iar argumen­
tele pot degenera cu uşurintă in invinuiri şi acuze, aşa cum se
vede in exemplul unnător:

DEBBtE (ră.YcoIiml prinfrigider şi dâJu/ la o pune.

rând pe rând,
101 ce găseşle): Ce-avcm pentru micul dejun? Nu e ni­
mic de mâneare niciodată in casa asta, nu-mi cumperi
niciodată ceva care-mi place!
MAMA (amărdlti şi aptirdmlu-se): Cum adică nU-Ii cumpăr nici­
odată ceva care-Ii place? Î li cumpăr laI ce-li place - nu­
mai Ci tu nu po1i hotiri ce si mlninci! Gata, acum vreau
să te aşezi şi să mănânei ce ai in faţii, după care POli să
pleci la şcoală!

Comportamentul lui Dcbbie a supărat-o pe mama ei; după

care ea a tumat gaz peste foc, infuriindu-şi fiica şi mai mult,
astfel că amindoui au plecat - spre serviciu şi spre şcoală ­
proSl dispuse.
E important să nu lăsăm un copil să hotărască el raspun­
sul sau dispozi#a părimelui. in loc să contnatace, mama lui
Debbie ar fi trebuit si ia eunoştintă de nemultumirea aceste­
ia şi astfel să menţină atmosfera diminC1ii plăcută:

MAMA: Mi se pare că nu găSC$ti in frigider nimic care să-ţi pla­

că in dimineata asta.
DEB8tE: Nu, nu e nimic din ce-mi place. De fapt nu prea mi-e
foame. O si iau doar o banană.

Altă mamă imi povestea: «Mai demu!!, incidentele mii­

runte se transformau, in ochii mei şi ai copiilor, in evenimente
traumatizante. Proverbialul muşuroi de emită devenea mun­
te de citeva ori in fiecare zi. Acum insi am invitat să in1Cleg
1 34 / lntrep.lrinte şi copil

�
mesajclc copiilor mei şi � rispU cu �impalic - a$:8 cum lUJ1
meul in urmA cu câteva zile, la micul dejun, cind fetll8 mea de
cinci ani, Ramona, a refuzal sA minince şi s-a plins.

RAMONA: Mi-au obosit dinlii. Ăia de jos sunl tare somnoroşi.

in loc s-o ridiculizezc, mama i-a confirmat plângerea:

MAMA: A, inlclcg, dinlii tii de jos inci nu s-au trezit.

RAMONA: Nu, şi am unul care viseazi urit.
MAMA: la sA vid. O, iubito, se mişci.
RAMONA: O sA-mi cadă in cereale?

Dupi ce mama a asigurat-o ci nu se mişei aşa de tare ca si

cadA, Ramonei i-a venit inima la loc, a luat lingura ,i a incepui
si-ii minânce cerealelc.
Talli lui Stan mi-a impini,it urmAtoarele: «Prima mea re­
actie la orice accident este o reaC1ie exagerati care modifici
atmosfera. amplificind conflictul. Apoi Încerc si sting incen­
diul aprins chiar de mine, exact ca deşteptul care ,tie cum si
iasă din groapa unde un tip cu scaun la cap n-ar fi intrai de la
bun incepul. De curând, am decis si mă port ca un in)Clept, şi
nu ca un d�tept. in loc sl-i invinovilesc pe copii cind au pro­
bleme, le ofer ajutorul. Lui Paul, fiul meu de zece ani, ii pla­
ce sA-ii pregătească singur micul dejun. inlr-O dimine� l-am
auzit umblind prin bucillrie. î,i făcuse două ochiuri in apA,
iar unul dintre elc alunecase pe jos. in loc si lip la el: "Uite
ce-ai fAcut! Ce mizeric! De cc nu POli fi mai atent?"', am spus:
"Te-ai trezit fără să faci zgomot, li-ai flcut doui ochiuri mi­
nunate, iar unul pur ,i simplu a cAzut."»

PAUL (cu umilinlal: Da.

TATAL: Şi li-e foanne.
PAUL (luminându-se un pic): insi mai c un ou pe farfurie.
TATAL: in timp ce măRinci oul ila, o sA-Ii mai fac un ochi.
 lamentaţii: cum tratăm dezamăgirea
Plrin1ii se confruntă in pcnnanen1ă cu lamentaliile copii­
lor, care de obicei ii infurie. Pentru ca furia să nu fie escala­
dati şi si se transfonne in cearli prin contra-lamenta1ie şi
au toapirare , pdrinlii trebuie sti Învete sti răspundă lamentati­
ilor confirmându-Ie. De exemplu:

SELMA: Nu-mi cwnperi niciodall nimic.

MAMA: Ţi-ar plicea si-Ii cumpăr un anumit lucru.
Şi nu: Cum poli spune asta după ce chiar siptAmina trecuti
li-am cumpărat toate hainele alea frumoase? Nu apreciezi
niciodall nimic din ce fac pentru tine. Asta-i problema ta!

JULlAN: Niciodată nu mi duci niciieri.

TATAL: Unde li-ar plicea să mergi?
Şi nu: Cum si te duc când intotdeauna sf1rşeşti prin a face
o crizt?

ZACHARY: i ntotdeauna intârzii.

MAMA: Nu-Ii place si mi aştePli.
Şi nu: Da' tu nu intArzii niciodati? Nu cred ci vrei si-Ii amin­
tcsc de câte ori te-am aşteptat!

JESSICA: NU-Ii pasi ce pătesc.

TATĂL: Ai fi VlUt si fiu acolo când ai căzut, când ai avut
nevoie de mine.
Şi nu: Cwn spui asia după tot ce-am sacrificat ca si fii tu
fericită?

«Niciodată» şi «intotdeauna» sunt cuvintele preferate ale

copiilor. Ei traiesc intr-o Iwne a extremelor. i nsi piriD1ii, care
au invl18t ci griu! este mai rispândit decât negrul şi albul, ii
pot invita asta pe copii abţinându-se si recurgă ei inşişi la aces­
tc expresii.
136 1 intre p.lrinte şi copII

Imbrăcatul: bătălia şireturilor de la pantofi

i n unele case, plrinţii şi copiii sunt prinşi in plasa bătăliei
cotidiene a şireturilor de la pantofi. Un tati imi spunea: «Când
îmi văd băiatul cu şireturile nelegate, devin nebun de legat.
Vreau să ştiu dacă trebuie 51-1 forţăm să-şi lege şireturile sau pur
şi simplu să-I lăsăm aşa prin lume. Chiar dacă e, poate, fericit,
n-ar trebui să-I invăIăm să fie responsabil?» E preferabil să nu
legăm invă1Mea responsabilitălii de legatul şireturilor; e mai
bine si evitim conflictul cumpărindu-i copilului o pereche de
pantofi fără şireturi sau legându-i noi şireturile unui copil mai
mic, fără comentarii. Putem fi siguri că, ma; devreme sau ma;
lorziu. copilul va invala .ff1-1i lină #returile legate. in afara
('azului in COn! colegii lui nufac a.fla.
Copiii nu trebuie să meargă la şcoală îmbrăcali in hainele
cele mai scumpe. Nu trebuie să-şi bată capul cu păstrarea cu­
rileniei hainelor. Libertatea copilului de a alerga, a siri sau a
bate mingea trebuie să fie mai importantă decit Înfălişarea in­
grijită. Când un copil vine de la şcoală cu cămaşa murdară, pI.­
rintele poate spune: «Dupl. cum arili, ai avut o zi plină. Daci
vrei să te schimbi, e o altă cămaşă in dulap.» Nu ajută la ni­
mic si-i spui copilului ce neglijent este, cit de murdar arati,
cit ne este de greaţj şi cit ne oboseşte să-i spilăm Si să-i căl­
căm cămăşile. O abordare realistă nu .ve bazează pe capaci­
latea copilulu; de a pune curdlen;a mai presu.y de joacă.
Dimpotrivă, admite că imbrăcămintea copilului nu va sta mul­
tă vreme curată. O duzină dc clmăşi uşor de spălat şi care nu
trebuic călcatc contribuie la sănătatea mentală in mai mare mă­
suri decit douăsprezece predici despre curiţenie.

Plecatul la şcoală: mai bine sa

ajuţi decât să ţii discursuri
Este posibil ca in graba de dimineaţă un copil să uite si-şi ia
căl1ile, ochelarii, pachetul cu mincare sau banii penlJU mÎln-
 Educa!la pozlllVol I 137

care. Cel mai bine e să-i inmânezi copilului articolul lipsi firă
adaos de predici despre uitare şi iresponsabilitate.
«Uite-Ii ochelarii» ii este mai de folos copilului decât «Aş
vrea să ajung să trăiesc ziua in care o să-ti aminteşti si porţi
ochelarii». «Uite-ti banii de mâncare» e mai apreciat de copil de­
cât Întrebarea sarcastică: «Si mâncare cu ce o să-Ii cumperi?»
Copilului nu trebuic să i se enumere un şir de admonesliri
şi avertiziri inainte si plece la şcoala. «Să ai o zi placutA» este
o mai bunA frază de despirtire decât avertismentul generic «Nu
intra În vreun bucluc" . «Ne vedem la ora două» este mai instruc­
tiv penlm copil decât «Nu umbla aiurea pe slrizi după şcoalA».

Venitul de la �coaIă:
întampinaţi copilul cu căldură
E de dorit ca părintele ori alt adult afectuos să-I salute pe
copil la intoarcerea de la şcoalA. Decât să pună intrebări care
suscilă raspunsuri ullrabanale - «Cum a fost la şcoală?» -
«Bine» sau «Ce-ai flcut azi'?» - «Nimic» -, ptirintele poate
face afirmarii ce comunicd inrelegerea incercarilor s; tr;bula­
tii/or IQ eare copilul Qfo.YI supus IQ scoală:

Ard,i ea si cum Q; Qvul o z; grea.

Pun pariu cd Qhia QSlepta; .fă .fe termine orele.
Pari bucuro.y că ai ajuns QCQsă.

De cele ma; multe ari, e �ferahil .wifaci afirmatii dectil să

pui inlrebtiri.
Din cauza numărului mare de familii cu un unic părinte şi
de mame care lucrează, mulli copii nu mai găsesc acasă un pă­
rinte care sl-i intimpine in pen;oană. Dar a lăsa un mesaj scris
ori pe e-mail poate compensa oarecum absenţa părintelui. Unii
părinli de copii de vârsli şcolari recurg la scrisori şi bilcte ca
si-şi adâncească relatia cu copiii. le este mai uşor si-şi
U8 / lntrep.trinte Şl copil

exprime pl"C1uirea şi iubirea in scris. Alli părinli Iasă mesaje

inregislrIIte pe casete audio ori video. Copilul poate asculta de
nenumărate ori cuvintele părintilor. Astfel de mesaje incura­
jeazA comunicarea semnificativă intre părintc şi copil şi dimi­
nuează singuritatea pe care o poate simli copilul când, venind
de la şcoali, intri intr-o Casă pustie.

Venirea acasă: reluarea comun icarii

la sfâr�itul zilei
Când piirinlii care lucreazi se intorc seara acasă, ei au nevo­
ie de o tranzilie calmă intre cerimele sociale şi cele ale familiei.
Nici mama, nici tatăl nu trebuie intâmpinaţi cu un bombarda­
meni de plângeri şi de pretentii sau cu un ocean de revendicări
şi acuzalii. O perioadl de «discutia este inter.zisi» ajuti la in­
stituirea unei oaze de calm care contribuie enonn la buna ca­
litate a vietii de familie. De când sunt foarte mici, copiii trebuie
si inteleagl Ci pirintii istoviti care vin de la slujbă au nevoie
de o scurti perioada de calm şi confort. Cina, pe de alti parte,
trebuie si fie un prilej de conversatie. Accentul tntbuie sti cadă
mai putin pe hrana trupului si moi mult pe hrana minlii. Trebuie
si existe PUtine comentarii privind cum mănâncă şi ce mănân­
că. copilul, PUlille UCliuni tii>reiplinare şi multe exemple de veche
ani a conversaţiei.
Anumili părinti işi iau cite un copil la restaurant ca si fie
doar ei intre patru ochi. i n timp cc mlnâncă un hamburger sau
o pizza, copilul, bucurându-se de intreaga atenlie a mamei ori
a tatălui, işi poate impărtăşi problemele.

Ora de culcare: razboi sau pace

in multe case ora de culcare e ora de balamuc, copiii $i pă­
rinlii provocându-şi reciproc tiustrirÎ. Copiii incearcă să stea
treji cât mai târziu posibil, in vreme ce mama şi tatăl i-ar vrea
adormiti cât mai curând posibil. Serile devin momente culmi­
nante de cicăleală pentru părinti şi de tactici evazioniste pen­
tru copii.
Copiii preşcolari au nevoie de mama sau de tata care să-i bage
in pal. Ora de cu/care poalefifo/osild pentru conve"sQ,;i inti­
me cufiecare dintre copii. Atunci copiii incep să aştepte cu bu­
curie ora de culcare. Le place să fie «doar ei impmmă» cu mama
ori lala. Dacă părintele se străduieşte să-I asculte, copilul va in­
văţa să-şi împărti$eaSCă temerile, speran1ele şi dorill)ele. Aceste
contacte intime îi scapă pe copii de anxietate şi-i rac să alune­
ce intr-un somn plăcut.
Şi unorcopii mai mari le place să fie băgati in pat. Ar trebui
si le respcclim şi să le împlinim dorinţa. Nu e cazul să fie ridi­
eulizali şi criticati pentru că vor un lucru ce le pare «Un moft de
copil miCII părinţilor. Ora de culcare a copiilor mai mari trebuie
si rle flexibilă: «Ora de culcare e intre opt şi noul [sau intre noul
şi zece]. Tu hotăn1şti când vrei si te culci.» Intervalul temporal
este stabilit de pArinli. Momentul anume din acest interval e
stabilit de copil.
Este preferabil si nu ne lislm antrenati într-o ceartă atunci
când copilul pretinde că «8 uitat» să meargă la baie sau doreşte
un pahar cu apA. Totuşi, unui copil care îşi tot cheamă părin­
tii la el în cameră trebuie să i se spună: «Ştiu că ai vrea să pot
Sia mai mulll vreme cu tine. Dar acum e momentul când mami
,i tati stau impreună.» Sau: «Ar fi plăcuI si pot sta in camera ta
mai mult, insi a venit timpul să mă pregătesc şi eu de culcare.»

Prerogativa părintelui: n-are nevoie

de perm isiune ca să se distreze
i n unele case, copiii au putere de veto asupra plecărilor şi
venirilor părin1ilor. Aceştia trebuie si obtinfi pennisiunea co­
piilor ca si petreacă o seară in arara casei. Unii părinti renun­
ti si mai meargl la cinema ori la teatru din C8Ul8 bItlliei aşteptate
să unneze acasă.
140 1 Jntre parintI! si copII

Părinfii II-au nevoie de permisiunea sau de acol'dul copii­

lor ;'1 privilIIafelului de a-şi lnii viala. Dacă un copil plânge pen­
lN eli mama şi Iatăl lui ies intr-o seară, temerile nu-i trebuie
condamnate, dar dorinţele lui nu trebuie implinite. Putem inlc­
lege dorinţa copilului de a nu fi lAsat cu un baby-sitter, dar nu e
cazul să ne procurim un «pennis de distraqie» eliberat de el.
Copilului inllcrimat ii spunem, plini de empatie: «Stiu ciai vrea
să nu plecim aslă-seară. Când nu SW1tem acasă, câteodată te spe­
rii. Ai vrea să rimânem cu tine, dar mama la şi cu mine o să
ne distrim astă-seari, mergând la cinema [sau la nişte prieteni,
sau undeva ca să dansăm].»
Conlinutul obiecliilor ori pledoariei, ori ameninlărilor c0-
pilului poate fi ignorat. Replica noastri trebuie să fie fermă şi
prietenoasă: «Ai vrea să pot sta cu tine, dar ăsta e timpul meu
de distraqie.»

Televiziunea: cei goi şi cei morţi

Nici o disculie despre copii n-ar fi completi fliră o estima­
re a influenlei televiziunii asupra valorilor şi conduitei. Copi­
ilor le place să se uite la televizor şi să joace jocuri pe computer.
Mulţi preferi aceste activităţi lecturii de carte, audiţiei de mu­
zici sau convers&liei. Copiii fonneazi o audien1i perfectă pentru
creatorii de publicitate: sunt sugestionabili şi cred in conţinu­
tul reclamelor. invaIă fraze muzicale stupide cu o uşurin1ă ului­
toare şi sunt incântali să-şi plictisească părinlii cu sloganuri
tâmpite. Si cer atât de pUlin de la un program TV! N-au nevo­
ie nici de originalilate, nici de meşteşug. Interesul le este cap­
lai de eroi cu blani ori din plastic. Astfel eli ore in şir, zile la rind,
copiii se confruntă cu violen1ă şi crime amestecate cu fraze mu­
zicale şi reclame.
Părin1ii au simlăminte ambigue filă de televiziune. Le pla­
ce faptul ci-i line pe copii ocupaţi şi la adipost de necazuri, dar
ii preocupă posibilul efect negativ.
 Educa!ra pozrtrva I 141

Televiziunea poate încuraja violenla, poatc trivializa rela­

ţiile dintre oameni, alimenta stereotipurile şi submina compor­
tamentul social pozitiv. i n plus, televiziunea consumă o pane
semnificativi din ziua copilului. Acesta işi petrece mai mult
timp cu televizorul decât cu tata sau mama. Chiar c1ac:a .fpI!C­
to(:olu/ cu .�ex şi bruta/ita,i n-ar reprezenta altceva decăt o di.f­
trac,ie inocenta, distrac,ia aceasta i/ tine pe copil departe de
activitati mai constructiile. Aşa cum observa un cunoscut psi­
holog, atunci când se uiti la televizor oamenii pur şi simplu
nu au acele trăiri optime desemnate dreptjlux·. Cea mai buni
condiţie de creştere interioară cste îndepliniti atunci când «in­
suşirile unei persoane sunt deplin implicate in depişirea unei
provocări aflate la limita puterilor pmoanei» (Csikszcntmihalyi,
1998, p. 30). Pentru copii, asta poate insemna scrierea de p0e­
zii ori de nuvele, modelarea in lut, conslrUclia unui castel din
cuburi. Poate presupune jocul intr-o piesi impreună cu cole­
gii ori aventurile in compania unui prieten. Creşterea liuntri­
Că şi satisfacţia vin mai degnbă ca unnare a efonului concentrat
decât a vizionirii pasive.
i n unelc case, copiilor li se pennite si se uitc la televizor
doaro oră pe zi. in altele li se pennite la anumitc ore şi pe anu­
mite programe alese cu acordul părinţilor. Acqti parinţi cred
că televiziunea, la fel ca medicamentele, trebuie luată la mo­
mentele recomandate şi in dozele corecte.
Doi distinşi pediatri au dat indicalii precise: «Pâni la trei
ani, nu trebuie să se petreacă mai mult dejumitate de oră pc zi
in fala televizorului. După trei ani, incă o jumitate de ori de te­
levizor sau de computer - in compania unui părinte.» (Brazelton
şi Grcenspan, 2000, p. 49)
Din ce in ce mai multi părinti au sentimentul ci alegerea
programelor nu trebuie lisati complet in seama copiilor. N-au
de gând ca nişte personaje discutabile si le influen\Cze copiii

• in englezăj1ow, concept introdus de psihologul Mihaly Csik­

szentmihalyi (v. mai jos in text) 1011"-0 cane care va apArea curind
in romineste la Ed. Humanitas. (N.t.)
1G / intre pannte şi copII

in propria casă. Pirinlii care doresc să-şi protCjC7.e copiii de

expunerea la doze zilnice de sex sordid şi violenlA cxll'elt1i pot
instala azi un «sistem de monitorizare penlr'U pirinli» in apa­
ratul TV şi În computer. De.şi copiii n-au nevoie si fie puşi la
adăpost de orice tragedie, ei ar trebui proteja1i de distrac!iile
in care brutalitatea umană nu inseamnă o tragedie, ci o retetA.
Nu este de ajuns ca pirin!ii să supravegheze cantitatea şi na­
lUra consumului mediatic al copiilor. Ei le pot oferi acces la in­
vilăhri, la interacţii umane şi contribu�i proprii prin intermediul
rela1iilor sinătoase, jocului şi hobby-urilar dătAtoare de satis­
factii.
 CapItolul 7

GELOZIA:
O TRADIŢIE TRAGiCA

Gelozia intre f'rali are o tradilie sh'iveche şi tragicii.. Prima

crimă, inregistrati in Vechiul Testament, a fost asasinarea de
cii.tre Cain a lui Abel, fratele siu. MOlivul - rivalitatea intre ei.
Iacov a scăpat să fie ucis de mana fratelui său lsav doar piri­
sindu-şi casa şi ascu!l2ându-se pe tirim min. Iar fiii lui Iacov
emu atât de invXIioşi pe fratele lor mai mic, Iosif, incit l-au arun­
cat intr-un pul - mai inainte de a-i schimba condamnarea la
moarte in condamnare la robie pe viali şi a-I vinde unei cara­
vane din pustie.
Ce ne spune Biblia despre natuTa şi originea geloziei? in fie­
care dintre aceste cazuri, gelozia a fost provocată de o figuri
parentală care a dovedit că-1 preferă pe unul dintre copii. Cain
şi-a asasinat fratele după ce Dumnezeu şi-a aritat preferinla
pentru darul lui Abel, şi nu al siu. Isav a devenit gelos pentru
cii. mama sa şi-a dovedit preferinla pentru Iacov, ajutându-I si
oblini binecuvantarea tatălui. Iar losifera invidiat de fralii săi
pentru cii. tatii lor il iubea cel mai mult; i-a diruit «O haină lungă
şi aleasl» şi nu l-a admonestat când şi-a ingăduit 51 se laude
flIIri ruşine.
Aceste poveşti biblice despre invidie şi răzbunare dovedesc
ci gelozia a fosl o problemă pentru pArinli $i copii din vremuri
străvechi. Şi totuşi, in zilele noastre, putem invlla cum să re­
ducem la minimum sentimentele de gelozie ale copiilor noştri.
144 / intre parinte �i COpii

intimplarea nu prea binecuvc1ntata:

fraţii o resimt ca pe o uzurpare
Spre deosebire de părinli, copiii nu contestă existenla gelo­
ziei in familie. ii cunosc de multă vreme semnificatia şi impac­
tul. Oricât de temeinic ar fi fost pregătili ei, sosirea unui bebeluş
aduce gelozie şi durere. Nici o explicalie n-o poate pregiti pe
o primadoni si imparti lumina renectorului cu o nou-venită
in ascesiune. Gelozia. invidia Si rivalitatea sunt inevitabil pre­
zente. A nu reuşi si le anticipezi sau a fi şocat de aparilia lor
este o fonni de ignoranla deloc binecuvântată.
Sosirea unui al doilea bebeluş reprezinti o criză de prim
ordin in vial3 unui copil mic: orbitele lui spatiale se schimbi
brusc, aşa că trebuie ajutat si se orienteze şi si navigheze. Ca si-i
fim de ajutor in loc si fim doar sentimentali, e necesar si-i cu­
noaş1cm adevăratele sentimente.
Când anunţim binecuvÎntatul eveniment unui copil mic, cel
mai bine este si evitim explicaliile lungi şi falsele aşteptări,
precum: «Te iubim atât şi eşti aşa de minunat, incât tati şi mami
au hotArât si aibă inci un bebeluş exact ca tine. Ai si-I iubeşti
pc bebeluş. Va fi şi bebcluşul tău. O si fii mândru de el. Şi o si
ai intotdeauna pe cineva cu care si te joci.»
Explicalia aceasta nu sună nici onest, nici convingător. Co­
pilul ajunge la o concluzie mai logici: «Daci mi iubeau cu ade­
vmt, nu-şi găseau alt copil. Nu sunt indeajuns de bun, aşa ci vor
si mi schimbe pe un model mai nou.»
Cum s-ar simli oare o SOlie daca SOIul ei ar veni într-o buni
zi acasi şi ar anun\3: «Scumpo, te iubesc atât de mult şi eşti aşa
de minunatii, încât am hotimt si aduc inci o femeie si locuias­
că la noi. O si te ajute la gospodărie şi n-ai să mai fii singuri
câtă vreme sunt la serviciu. La unna urmei, dispun de suficien­
ti iubire ca si ajungi pentru douA femei.» Nu cred ci ar fi entu­
ziasmată de o asemenea combinlllie. S-v intreba de ce ea nu este
de ajuns şi de ce el ar presupune ci dorqte si-I impană cu allă
femeie. Foarte probabil s-ar simti geloasi şi neiubită.
 Gelozia I 145

E dureros sa imparti cu altt'ineva iubirea unui parinte .fau

a unui sol. Potrivit experienţei unui copil, să imparţi inseam­
nA sA prim�ti mai pulin, ca atunci când impani un mAr ori o
IarnA de chewing-gum. Ideea de a impAl1i un pArinte e indea­
juns de îngrijorltoare, dar a ne aştepta ca un copil să fic încân­
tat de nou-venit sfideazi logica. Pe mAsuri ce sarcina avanseazi,
suspiciunile par tot mai întemeiate. Copilul observă cA, lie!;i
bebeluşul n-a sosit inel, el i-a acaparat deja pe pArinti. Mama
e mai pUlin disponibilA ca inainte. Poate că nu se simtc bine
şi stă in pat; sau e obosită şi se odihneşte. Copilul speriat nu
poate nici mAcar să stea la ea in poalA, căci locul e ocupat de
un uzurpator ascuns, şi totuşi omniprezent. Tatăl e mai atent
cu mama şi mai pUlin dispus sA participe la jocuri ori la alte
activitAti.

Sosirea acasa: prezentarea uzurpatorului

Venirea pe lume a unui bebeluş poate fi anunlală unui c0-
pii mic flrl surle şi trimbile. E suficient să-i spunem: «O sA
avem in familia noastrl un bebeluş.» Indiferent de reaclia ime­
diată a copilului, vom şti cA are multe intrebări nerostitc În min­
te şi multe griji neexprimate in suflet. Din fericire, ca pirinti,
ne aflAm în pozilia cea mai bunA de a-i ajuta pe copii sA de­
plşeascA momentele acestea de criză. Nimic nu poate schim­
ba realitatea cti un nou-născut reprezinta o ameninţare la
adresa siguranrei copilului. Pentru primul niscut reprezinti şi
o amenintare la adresa unicitAtii lui. Este În mod special du­
reros pentru acel prim niscut care nu şi-a mai impAl1it pirin­
Iii cu nimeni. Privit de plrinli ca o flinll flri asemlnare, nu poate
fi prea fericit atunci când sosirea bebeluşului marcheazA sfar­
şilUl şederii lui in grAdina raiului.
Totuşi dezvoltarea sau, dimpotrivA, pervertirea caracteru­
lui unui copil în urma slrCsului şi presiunii crizei depinde de
inlelepciunea şi talentul nostru.
UrmAtorul exemplu este ilustnrea unei prezentări bine Il­
cute a viitorului frate.
14& f Intre p.innte ş,t copII

Când Virginia. cinci ani. a atlat efi mama ei este insărcina­

tă. a reaclionat printr-o mare bucurie. Şi-a imaginat că via1a
cu un frate inseamnă doar soare şi parfum de trandafiri. Mama
nu i-a Încurajat această viziune unilaterală. I-a spus: «Uneori
fratele tău o si fie distractiv, dar alteori o să ne facă necazuri.
Uneori o să plângă şi o să fie o pacoste. O să-şi ude pătuţul şi
o să-şi murdareascA scutece le. Va trebui sA-1 spăl. sA-I hrănesc
şi să am grijă de el. Iar tu s-ar putea si te simli dată deoparte.
S-ar putea si fii geloasA. Ba chiar să-Ii spui: "Nu mă mai iubeş­
te - iubeşte bebeluşul" Când ai si simli asta, vino neapirat la
mine şi eu o să-ti diruiesc iubire În plus, ca să nu fii speriată.
Ai să ştii atunci că te iubesc.»
Unii părinti se feresc de o asemenea abordare. Le este fri­
că să bage in capul unui copil «idei periculoase». Aceşti pă­
riOli să fie siguri de un lucru: ideile astea nu sunt noi pentru
copil. Afirmalia noastră retlectă inlelegerea unor sentimente.
Imunizcază Împotriva vinovăliei şi deschide calea spre intimi­
tate şi comunicare. Orice copil e susceptibil si simtă furie şi
resentiment pentru bebeluşul nou apărut. CellflQ; bine este sd-ş;
exprime Je.fchis angoaSQ, nu sti .fufere in tăcere.

Exprimarea geloziei: cuvintele sunt preferabile

simptomelor
Următorul incident arată cum şi-a ajutat o mamă băielelul
- pe Jordan. in vârstă de trei ani - să-şi exprime supararea fală
de aparilia nou-niscutului. Bebeluşul era aşteptat peste trei săp­
tămâni. Într-o zi, Jordan a izbucnit in lacrimi:

JORDAN: Nu vreau să vină bebeluşul În casă. Nu vreau ca tu

şi tati să vi jucali cu el şi să-I iubili.
MAMA: Eşti supărat din cauza bebeluşului. Ai vrea să nu exis­
te un bebeluş.
JORDAN: Mda, vreau să fie mami, tati şi cu Jordan.
 Gelozia I 147

MAMA: E desrul si te gândeşti la bebeluş şi gata, te apucă furia.

JORDAN: Da, o să-mi ia toate jucăriile!
MAMA: Eşti şi un pic speriat.
JORDAN: Mda.
MAMA: Î1i spui ci mami şi tati n-o să te mai iubeasci aşa mult
şi nici n-o si mai aibă timp pentru tine.
JORDAN: Md•.
MAMA: Bine, Jordan, dar aminleşte-li că vei fi intotdeauna sin­
gurul Jordan pe care-I avem şi asta le face foarte deosebit.
Iar iubirea pe care o simlim penlJU tine n-o s-o simlim nici­
odată pentru altcineva.
JORDAN: Nici pentru bebeluş?
MAMA: Nici măcar bebeluşul nu poate să ne fure iubirea pen­
IJUlordan. Scumpule, ori de câte ori te simli trist şi furios,
vino la mine şi eu o si-Ii dau pUlină iubire mai altfel ca de
obicei.

După ce a sosit bebeluşul, Jordan ii-a arătat resenlimente­

le ciupindu-I, smucindu-i picioruşele, fiind. foarte brutal. Mama
l-a certat: «Bebeluşul nu trebuie lovit, dar pOli si faci un de­
sen cu ei şi să-I tai bUcălele, dacă asta vrei tu.»
Când copiii iii reprimă gelozia, ea reapare deghizată in fel
şi chip, sub formă de simptome şi de purtări rele. Astfel, dacă
au resentimente fa1ă de fralii lor, insă li se interzice să ii le ex­
prime cu voce tare, copiii pot visa, de exemplu, că i-au im­
pins pe cei mici pe o fereastJi de la etajul zece. Cei care viseaza
aşa ceva pot fi atât de inspăimintali incit se trezesc lipând. Ba
chiar e posibil si fugă la pătUlU1 fratelui ca si vadă daci aces­
ta se mai află acolo. După care pot fi atât de incintali că l-au
gAsit intreg, incit părinlii confundă uşurarea lor cu iubirea. CO$­
marurile sunt felul copilului de a povesti in imagini ceea ce-i
este frică să spună în cuvinte. Dar e de preferat si-ii exprime
gelozia şi furia in vorbe, ii nu in vise terifiante.
148 1 Între pannte )I COpll

Curând după ce s-a născut sora lui, Warren, cinci ani, a avut
o serie de crize de astm. Părinlii au crezut că se manifeslă foar­
te ocrotitor fală de sora lui şi că «o iubeşte până la moarte»
(pesemne că «până la moane» era o descriere potrivită). Doc­
torul nu a putut găsi vreun motiv fizic al astmului lui Warren
şi l-a trimis la o clinică de boli nervoase, unde putea invi1a să-şi
cxprime gelozia În vorbe, şi nu suflXându-se. Unii copii şi-o
exprimă prin tuse şi eruplii pe piele. Allii fac pipi in pat, ex­
primând prin intermediul unui organ ceea ce ar trebui să ex­
prime cu altul. Există copii care se manifestă distructiv: sparg
obiecte În loc Să-şi spună cu glas tare resentimentele. Alli c0-
pii îşi mănâncă unghiile sau Îşi smulg fire de pir din cap - o
fonnă de a-şi muşca şi chinui fralii şi surorile. TOli aceşti co­
pii au nevoie să-şi exprime sentimentele În vorbe, nu in simp­
tome. Părinlii se află Într-o pozilie-cheie in ce priveşte indemnul
pe care-I pot da copilului de a-şi elibera sen,imelltele.

Multele chipuri ale geloziei. Ca mAsuri de precaulie, pă­

rinlii trebuie să presupună că au copii geloşi, chiar dacă gelo­
zia nu e vizibilă pentru ochiul neantrenat. Gelozia are multe
chipuri şi nenumărate măşti: se poate manifesta printr-o neîn­
cetată competitie ori prin evitarea oricărei competilii, printr-o
popularitate excesivi sau o timiditate de fecioară, printr-o ge­
nerozitate flri limite sau o cupiditate nemiloasă. Amarele fiuc­
te ale rivalitălilor nerezolvate din copilărie se inghesuie, toate,
În jurul nostru când devenim adulţi. Pot fi observate in cazul
rivalitălii iralionale a unei persoane aflate in permanentă in­
trecere cu orice maşini de pe şosea sau care nu poate pierde
cu gratie un game de tenis, sau care e intotdeauna gata să-şi riş­
te viaţa şi averea ca să dovedească ceva, sau care simte nevo­
ia să ofere mai mulţi bani ca allii, chiar dacA nu-şi poate permite.
Pot fi văzute aceste consecinle, de asemenea, in cazul persoa­
nei care se fereşte de orice competitie, care se simte invinsii
inainte ca lupta să inceapă, care e gata intotdeauna să ocupe lo­
cul cel mai din spate, care nu ridică glasul nici măCar cănd are
drepturi legitime. Astfel, rivalitatea intre frati afectează viata
unui copil mai mult decât işi dau seama majoritatea pArinti­
lor. Poatc si marcheze pe vecie personalitatea şi si distorsio­
nezc caracterul. Poate deveni nucleul unei vieti chinuite.

Originile geloziei. Gelozia işi are originea in dorinta co­

pilului de a li unica liinti «iubiti fări. limite» de eltre pArinti.
Dorinta aceasta are un caracter atât de posesiv, incât nu admi­
te rivali. Când sosesc fratii şi surorile, copilul lupti cu ei pen­
tru dragostea exclusivă a ambilor pirinti. Competitia poate li
ascunsi ori fătişi, in functie de atitudinea pirintilor fiti de ge­
lozie. Pe unii pirinti ii infurie in aşa mAsuri rivalitatea intre
copii, incât pedepsesc orice semn evident al ei. Altii se dau la
o parte cu o flexibilitate cvasiacrobatică, evitind si ofere moti­
ve de gelozie. incearcA sA-şi convingi copiii cA Ioti sunt la fel
de iubiti, astfel ci. nu au de ce si fie geloşi. Daruri, laude, vacan­
te, favoruri, haine, mâncare - toate se cântăresc şi se distri­
buie in mod egal şi corect pentru toli. Şi lotuşi nici una dintre
aceste metode nu slAbqte invidia. Nici pedeapsa egală. nici
lauda egală nu poale slillge dorinţa de iubire exclusivă. Cum
o asemenea dorin1ă e de neostoit, gelozia nu poate fi nicioda­
tA preveniti complet. Pe de altă parte, focul geloziei va pâlpâi
în siguranlA sau va izbucni periculos în funClie de atitudinea
şi de actele noastre.

Faţi În 'aţi cu gelozia: vorbe ,i atitudini care au efecl.

in mod nonnal, diferentele de vârstă şi sex pot provoca gelo­
zie intre frali. Fratele mai mare este invidiat pentru el are mai
multe privilegii şi o independenlă mai mare. Bebeluşul este in­
vidiat pentru că e mai ocrotit. O fată îşi invidiază fratele pen­
tru că pare si aibă mai multi libertate. Un baiat Îşi invidiază
sora pentru ci ea pare si primeasca o atentie specialA. Pericolul
apare atunci când inşişi plrintii. din cauza nevoilor proprii. fac
diferenti între sexe.
150 I lntre parinte )1 copil

Dacă pirinlii, ca in povestea următoare, işi concentrează

afCC1iunea şi darurile asupra lui, copilul preferat devine adesea
o victimă. Părinlii despre care vorbim nu numai că aveau o evi­
denlă preferinli pentru fata mult-aşteptală, sosilă după naşte­
rea mai mullor băie1i, dar insistau ca băie1ii mai mari să-şi
asume responsabilitatea pentru sora lor. invinovălindu-$i sora
pentru că fusese privilegială, şi nu pe părinlii care o favoriza­
seră, băie1ii i-au făcut viaja mizerabilă. Din păcate, gelozia ne­
re7.olvală a fralilor nu numai că i-a otrăvit fetei copiliria, dar
i-a privat pe tOli de o rclalie afeetuoasl la maturitate.
Atunci când părinlii preferă neajutorarea unui bebeluş in­
dependenlei unui copil de şase ani - sau invers - gelozia se va
intensifica. La fel se intâmplă când un copil este pretuit in mod
exagerat din cauza sexului, fiumuSCIii, inteligenlei, talentului
muzical sau sociabililălii. fnzestrarwl llQturala superioara poa­
le provoca invidie, insă preluirwl excesiva a unei trasături sau
o ullui tale/il de călre pări",; este ceea ce conduce la o riva­
litate continuă Între copii.
Nu spunem că ar trebui sl-i tralăm pe copiii mari şi pe cei
mici la fel. DimpotrivA, vârsta trebuie si aducă şi privilegii noi,
şi răspunderi noi. Un copil mai mare va avea, de pildă, mai mulli
bani de buzunar, ora lui de culcare va fi mai lârzie, iar liberta­
tea de a sta afară cu prietenii va fi mai mare decât a copilului mai
mic. Aceste privilegii trebuie asigurate in mod deschis şi gra­
tuit. astfel ca to1i copiii să aştepte cu nerăbdare să crească mari.
Copilul mai mic poate invidia privilegiul celui mai mare.
il putem ajuta pe primul si facă fali sentimentelor sale nu cx­
plicându-i faptele, ci înjelegându-i emolii1e:

Ai vreo sa poli .fla pâna mai lârziu.

Ai dori săfii mai mare.
A; dori să "" o; şO.fe ani, c; nouă.
Ştiu ce oi Vrwl. dor a venit ora ta de culcare.

Părinlii pot, de asemenea, si hrănească fli.ri să vrea gelo-

7.ia cerându-i unui copil să faci sacrificii pentru celălalt:
 Gelozia 1 151

«Bebelusul are nevoie de leagănul tău.1I «Ne pare rău, dar nU-Ii
putem cumpăra anul ăsta patine noi. Din cauza bebelusului,
avem chelluieli mai mari.»
Existi un pericol: copilul se poate simli privat nu numai
de posesiuni, ci si de afccliune. Prin unnare, genul acesta de
solicitiri trebuie «tamponatell cu afec1iune şi preluire.

Vorbe de compasiune: depaşirea geloziei

Copiii foarte mici işi exprimă gelozia fără nici o diploma-
1ie: se intereseazi daci bebelusii mor, vin cu ideea ca «lucrul»
acela si fie trimis inapoi la spital ori aruncat la gunoi. Cei mai
inueprill2.llOri pot chiar să monteze operaliuni militare impo­
triva invadatorului. E posibil si-I hirtuiascl făn\ miii pe co­
pilaş: sl_1 stringi in brale in stil boa constriClor, sI-1 impingă,
sI-1 ciupeascl ori sI-1 ia la pumni 101 timpul. in cazuri extre­
me, un frate gelos poate produce vAtimAri ireversibile.
Noi, pArintii, nu-i putem ingădui copilului sI-şi terorize.ze
astfel fratele sau sora. Atacurile sadice, fie ele fizice sau ver­
bale, trebuie oprite, pentru că fac rău Si victimei, Si teroristu­
lui. Or, ambii copii au nevoie de fol1a Si de grija noastrA. Din
fericire, peR/TU a pt'Otejajizic c'Opilul mai mic mI e nevoie .�ci
atacăm securitatea emorională a celui mai mare.
Atunci când prindem un copil de trei ani hll1uind bebelu­
sul, el trebuie oprit prompt, motivele fiind expuse fără ascun­
zisuri:

Nu-,i place bebeluşul.

EştifuI'ias pe el.
A/'Qtă-mi cât de furios eşti. Eu o .ni te prive.vc.

Copilului trebuie să i se dea o pApUŞă mare sau hânie şi ca­

rioca, astfel ca el să tinA discursuri pApusii ori să dcsencze cu
furie. Nu-i spunem copilului ce să facă. Rolul nostru e să
observăm totul cu un ochi neutru Si si răspundem cu vorbe de
152 1 Intre plrinte ŞI copil

simpatie; nu vom fi şocali de ferocitatea sentimentelor copi.

lului. Sentimentele sunt sincere şi atacul e inofensiv. Este pre­
ferabil ca furia sfj fie deturnati simbolic asupra unui obiect
inanimat, in loc să se indrepte dire<:t asupra unui bebeluş viu
sau - prin intennediul simptomelor - asupra copilului insuşi.
Comentariile noastre trebuie si fie scurte:

Imi ardli cât tiefurios eşli!

Acum mam; ştie.
Cand te apucăfuria. vino să.",; spui.

Abordarea aceasta are efect mai bun in reducerea geloziei

decit pedeapsa ori insulta. Cind o mamă şi·a prins fiul - pe
Walter. in virsti de patru ani - tin\ndu·şi frăliorul bebeluş de
picioare, a explodat: «Ce. Doamne, iarlă·ml, se intâmplă cu
tine? Vrei sfj-I omori? Vrei sfj·li omori fratele, pefratele tău?
NU-Ii dai seama ci·1 POli nenoroci pe viaţl? Vrei si devinl in·
finn? De cite ori li-am spus si nu-I mai iei din leagăn? Nu·1
mai atinge, să nu-I mai atingi niciodall. ! » O asemenea reaclie
va intensifica resentimentele lui Walter. Ce anume va avea
efect? «8ebeluşii nu vin pe lume ca si le facem riu. Uite-Ii
plpu$8, dragul meu. POli I-O tirişti cit vrei tu.»
Copiii mai mari trebuie si se confrunte la rândul lorcu sen­
timentele de gelozie. Cu ci se poate discuta mai pe şleau:

Se vede cu uşurin,ă că nu-I placi pe bebeluş.

Ai dori să nufie aici.
Ai dori săfii singurul copil.
Ai dori să mă ai numai pentru tine.
Te apucăfurla cănd mă vezi invârlindu-mă injurul
bebeluşului.
Vn:; să mă ocup doar de line.
 Gelozia I 153

Erai aşa elejurio.f când ai Înghiontit hebelu$lIl! N-am .fă-ţi

permit niciodată să-ijaci rău. dar POli să-mi .fl,ui dacă
le simlÎ părăsit.
Clitldai să te simti .fi1lgur-.fitlglll'rd. o să-mijac mai lIIult timp
pentru tine $i n-o să te mai .fimli aşa de .fil/gl/lutie pe
dinăuntru.

Calitate sau echitate: iubeşte ţintit. nu uniform

Părinţii care vor sdfie absolut c:orecli eufiec.ure copil.ifâr­
$ese adesea prin afijuriaşi pe toţi copiii. Nimic nu este mai
autodistructiv ca o corectitudine bine cântăritA. Atunci când o
mamA nu poate da un mAr mai mare sau o îmbritişare mai cal­
dl unui copil de teamă cA-I va nedreptăţi pe celAlalt, viata de­
vine insuportabi ll. Efortul pe care-I presupune cântirirea danuilor
emOiionale sau materiale poate obosi si enerva pe oricine. Co­
piii nu se aşteaptă la cantităli egale de iubire. Ei au nevoie săfie
iubit; frlÎnli/», nu uniform. Accentul trebuie sli cadA pe calita­
te, nu pe echitate.
Nu-i iubim pe toli copiii noştri în acelaşi fel, Si nu e cazul
sA pretindem el 8$a este. Iubim fiecare copil «ţintit», Si nu tre­
buie sli ne străduim din rtsputeri ca sli ascundem asta. Cu cât
ne arltlm mai vigilenti in prevenirea aşa-zisei discriminlri, cu
atit fiecare copil detecteazi mai acut cazurile de inechitate.
Nepremeditat, llră sli vrem, ajungem in pozitia de a ne apă­
ra de strigatul universal de lupti .1 copilului: «Nu e drept!»
Si nu ne lAsAm înşelali de propaganda copiilor. Nici sli nu
invocăm oboseala, si nu ne proclamAm nevinovătia. si nu dez­
minlim acuza. SA rezistAm ispitei de a explica situalia ori de
a ne aplra. SA nu ne IAslm antrenati în certuri firi sfârşit de­
spre corectitudinea sau incorectitudinea deciziilor noastre. Si
mai presus de orice, si nu ne rationalizim ori si ne po!1ionflm
iubirea de dragul corectitudinii.
Fiecirui copil să-i transmitem unicitatea relatiei noastre cu
el, şi nu corectitudinea sau similitudinea ei. Dacă petrecem
1 54 1 Înlre p.innte Şl copil

câteva clipe ori câteva ceasuri cu unul dintre copii • .fă fi", im·
plicati pe dep/il/. in acel ristimp, să-I facem pe băiat să simti
că este unicul noslJU fiu. s-a facem pe fată să simtă că este unica
noastră fiică. Când ieşim in oraş cu un l."Opil. să nu nc mai prc­
ocupe ceilalli; să nu vorbim despre ei şi să nu le cumpărăm
daruri. Pentru ca momentul să devină memorabil, atenlia noas­
tră nu trebuie să se impartă.
Cind dorinţa de a avea iubirea noastră neimpăr1ită cu ni­
meni ti este confirmată, copilul se linişteşte. Când acea dorin­
tă e in1Cleasă şi pretuită cu toată compasiunea, copilul c alina!.
Cind fiecare copil este apreciat in ceca ce arc unic, copilul prin­
de puteri.

Divorţ şi recăsătorire: O altă scenă pentru gelozie

in cazul copiilor cu pirin1i divol1ali işi poate face apariţia
o altă forma de gelozie: ea va fi resim1ită de copilul care se
bucură de o strinsă legitură cu parintele in eustodia căruia se
află. Totul pare si meargă bine pânl când relalia strinsi e ame­
ninţată de un invadator. in speţă de un adult care manifestl in­
teres pentru parintele copilului.
Nu este ncobi$l1uit pentru copii să se simti in nesiguranta
după ce unul dintre părinli pleacă din casl. Ei se gindesc : «DacI
un părinte mă poate pArisi inseamnă că şi celălalt poate.» in
consec::inta. devin foane ocrolitori cu părintele in grija căruia rA­
min. ii urmiresc fiecare mişcare ea să se asigure că nu se ata­
şează de vreun alt adult. Pun oprclişti intâlnirilor parintelui cu
pcnoane de sex opus, flcând crize ori de câte ori acesta vor­
bc$te la telefon şi fiind cât se poate de ncsuferili când parte­
nerul vine in vizita. Sunt chiar dispuşi si nu mai doarmă pe la
prieteni ca să-şi supravegheze părintele. Ultimul lucru pe eare-I
doresc este si-şi impartă mama ori tatăl cu o persoană străină.
Ce are de făcut parintele?
Trebuie să inleleagă situalia dificilă in care se ană copilul,
să aibA empatie fală de neliniştea lui şi să-I ineurajcze si-şi ex­
prime grijile retlectându-i şi confirmindu-i sentimentele:
 Gelozia I 155

E un momenl dificil penlru line. Îţi cer.m le adaplezi ia/:

fnmi, a IlT!buil să le obişnuiqli eufoptul că laIi [SQu momi}
nu mai locuieşte cu 1I0i şi ctl sIa; doar cu mine. Iar ac·um
ÎfÎ cer sti-Ii �nizezi viola ca .wi-i/aCÎ loc IIlIui slrăin
care nu-Ii e prieten.
Ţi-e leamQ că doai mQ inclrdgo.fle.fC de cineva II-a să le ma;
iubesc.
Nu vrei să se bage nimeni illtre Ilai.
Te intrebi dacă te-aş părasi şi aş pleca cu persoana aia.
Ai vrea stI n-am nevoie să mQ iubească lIinumi În qfară de lille.
Nu vrei să md imparli cu ace.fl .flrai/!.
Yrei ca eI.fă di.fpara li viala noasIră .Yăfie ca Înainte.

Numai iubirea şi intelegerea pArintelui pot potoli fiicile c0-

piilor şi ii pol ajuta sti se adapteze la dragostea lui cea nouă pen­
tru un adull.
 Capitolul 8
CATEVA SURSE ALE ANXIETAŢII COPIILOR:
CUM SA LE OfERIM SIGURANŢA EMOŢIONAIA

Părin\ii i$i dau seama că orice copil resimte multi frică $i an­
xietate. NU-$i dau seama insă care sunl sursele acestei anxietili.
Pirin\ii intreabA adesea: «De ce e copilul meu 8$8 de temător'?»
Un tată a ajuns chiar sI_i spună copilului său anxios: «Termi­
nă cu prostiile astea! Ştii că n-ai nici un motiv să-ti fie frică!»
Poate fi util să descriem o parte din sursele anxieti\ii copi­
ilor $i să propunem câteva cii de a trata anxietalea.

Anxietatea determinata de frica de abandon:

lini�tirea prin pregatire
Cea mai mare frică a copilului esle că părinlii nu-I iubesc
$i il abandonează. John Steinbeck a exprimal-o impresionant
în La estde Eden: «Teroarea cea mai mare pe care o poale re­
simli un copil este că nu e iubit, iar respingerea e iadul temul. . .
Ş i odată c u respingerea apare furia, iar odală c u furia apare o
faplă reprobabilă in chip de ri2:bunare . . . Un copil căruia i se
refuzi iubirea după care tânjeşte dă cu piciorul in pisică $i i$i re­
primă vinovilia secretă; altul lUri pentru ca banii să-I facă iu­
bit; iarun al tmileacucm:şte lumea - şi iarişi vinoviţieşi rizbunare.,
$i incă mai multi vinovilie.»
Un copil nu trebuie ameninţat niciodată cu abandonul. Nu
trebuie avertizat că va fi părăsit nici În glumi, nici la minie.
Auzim uneori pe stradă ori la supermarket câte un parinte exas-
 Gneva surseale anxiet.lţil CQPlllcr / 1 57

pelat lipind la copilul care se mocoşcşte: «Dacă nu vii În clipa

asta, d ştii că te las aici!» O asemenea afirmllie va deşlepla tea­
ma latentă de abandon. Ea atiţă În mintea copilului flăcările
fanteziei că va fi lAsat singur pe lume. Când un copil se moeo­
şeşte dincolo de limitele tolerabile, mai bine d-I tragem de mâna
decit să-I ameninţăm cu asemenea vorbe.
Unor copii le e fiică dacă, intorcându-sc de la şcoală, nu gă­
sesc acad pirintele sau un îngrijitor. Anxietatea lor latentă ci
sunt abandonali se deşteaptă, fie şi trecător. Aşa cum am mai
sugenat, e util si lăsăm un mesaj privind locul in care se află pă­
rintele: un bilet, un e-maj) sau un mesaj inregistrat. Ultimul este
util mai ales în cazul copiilor mici. Vocea calmă a plirinlilor şi
cuvintele lor iubitoare ii fac să suporte desplil1irile temporare
firi prea mulli anxietate.
Cind valurile vielii ne constrâng si ne separăm de copiii
mici, desplil1irea trebuie precedată de o pregătire. Unora din­
tre pirinli le este greu si transmită copiilor ci motiwl lipsei lor
este o operaţie, o vacanţă sau o obligaţie socială. Temându-se
de reactia copilului, se strecoara afară din casă seara sau când
copilul este la şcoală, lăsând În l1I11'II o rudă sau un baby-sitter
care să explice situaţia.
Mama unor gemeni În virsti de trei ani trebuia d faci o ope­
ratie. Atmosfera din casă era tensionali şi tulbure, însă copiilor
nu li se spusese nimic. in dimineata intemirii În spital, mama,
cu o traistA in mini, a pretins ci merge la cumpirituri. A plecat
de acasi şi nu s-a mai Întors decit peste trei săptimini.
Copiii păreau că se ofilesc in tot acest timp. Explicatiile ta­
tălui nu ii consolau. in fiecare seari plingeau Înainte si adoar­
mă. Ziua stăteau mult timp la fereastră, pândind abltuli sosirea
mamei.
Copiii suporti stresul separării mult mai lI$Of daci sunt pregă­
titi dinainte pentru această expcrienlă. O bună pregătire presu­
pune mult mai mult decât expJicatia verbală obişnuită. Presupune
comunicarea În limbajul jucăriilor şi jocului, un limbaj Înnis­
cut copilului, care vorbeşte inimii lui.
1 5B / lntre pannteşi cop!1

Cu doua săptAmâni inainte si se interneze in spital, mama

i-a spus fiicei sale Yvenc, de ttei ani, des.,n: viitorul eveni�� .
Yveue n-a f'ost prea interesată, dar mama el nu s-a lăsat pacih­
li de aeeasli lipsi de euriozitale. A spus: «Hai să ne jucirn de-a
.,Mama merge la spital".» A ales nişte pipuşi care să reprezin­
te membrii familici, un doctor şi o asistenti medicali. Mane­
vrând pApuşilc in cauză, mama a spus: «Mami merge la spital
ca să se facă sănătoasă. Mami n-o să fie acasă. Yvette se in­
treabă: .,Unde-i mami? Unde-i mami?" Dar mami nu-i acasă.
Nu e in bucitirie, nu e in donnitor. nu e nici in suliagerie. Mami
e la spital ca s-a îngrijească un doctor p să se facă bine. Yvette
plânge: "O vreau pe mami, o vreau pe mami a mea." Dar mami
e la .VJital ca si se faci bine. Mami o iu�te pe Yvetle şj-i esle
dor de ea. ii esle dor de ea in fiecare zi. Se gindeşle la Yvenc
şi o iubeşte. Şi lui Yvette ii este dor de mami. Pe unni mami vine
acasă şi Yvette e fericili ci poate s-a imbri1işeze p s-a sărute.»
Drama separArii şi reunirii a fost jucati de mami şi fiiei
de mai multe ori. La inceput mama spunea toale replicile, dar
curând Yvelle a preluat ştafeta. Servindu-se de pipuşile potri­
vite, i-a spus doctorului şi asistentei să aibă mare grijă de mami,
s-a facă bine şi s-o trimiti. cât mai repede acasă.
inainte ca mama să plece la spital, Yvelle i-a cerut să repe­
te inci o dati. piesa. lvene a rostit majoritatea replicilor şi şi ..
tenninat rolul pe un ton linistitor: «Nu fi ingrijorati, mami, o
să fiu aici când tc întorei.»
inainte de plecare, mama a mai luat câteva măsuri utile. 1 ..
filcut cunoştin1ă lui YveUe cu noua dădacă, a pus pe bufet o
fotografie mare a ei cu Yvctte alituri şi a inregistrat pe o ca­
setă câleva dintre poveştile favorite ale fetiţei, pe care ea si le
asculte înainte de culcare, precum şi un mesaj afectuos. in mo­
mentele inevitabile de singuritate, poza şj vorbele mamei i-au
dat lui Yvetle certitudinea că e inconjurată de iubirea ei.
 Glleva surse ale anlUeIa!1I copiilor I 159

Anxietatea determinata de vinova.ţie:

puţinul care inseamna. mult
Cu intenlie şi fără, părinţii le trezesc copiilor sentimente de
vinovăţie. Vinovălia, ca şi sarea, eSle un ingredient ulii când
e vorba să dai savoare vielii, dar nu trebuie să se lransfonne
in felul principal. Când un copil a transgresat o regulă de com­
ponament social sau moral, este loc pentru de7.aprobare şi vi­
novălie. insă când unui copil nu i se dă voie să aibă sentimente
negative ori gânduri «murdare», acel copil va fi impovărat in­
evitabil cu prea multă vinovăţie şi anxietate.
Pentru a preveni vinovăţia inutilă, părinlii ar trebui si tra­
teze transgresările copiilor in felul in care un bun mecanic tra­
tează o maşină defeclă. Acesta nu-I face de ruşine pe proprietar;
indică ce anume trebuie reparat. Nu dă vina pe zgomotele. ra­
teurile ori sc:â,.,âiturile maşinii; lefoloseşte pentru a pune UII
diagnostic. Se intreabă: «Care e sursa probabilă a problemei'?»
Faptul cA ştiu, În sinea lor, că sunt cu adevirat liberi sA gin­
deascA 8$a cum le place, fără pericolul de a pierde iubirea şi
aprobarea părinlilor, reprezintă o mare alinare pentru copii. Când
apare un dezacord, sunt utile afinnaţii de genul unnător: «Tu
simli asta, dar eu simt altceva. Simţim diferit asupra acestui
subiect.» «Părerea ta ţi se pare cea corectă. Părerea mea e dife­
rită. Î1i respect ideile, dar eu am altele.» Părinlii pot provoca
in mod neinteDiionat sentimente de vinovălie copiilor fiind vor­
blire1i şi dând explicalii de care nu e nevoie. Lucrul ace.fta e.fte
valabil mai ales pentru păl'i",ii care cred că trebuie să con­
ducă pe bazti de liber comim/ănltÎnt chiar dacă subiectul e conl­
plicat şi copilul imatur.
Zachary, cinci ani, era furios pe educatoarea de la grădini­
ţă pentru că lipsise două săptămâni, tiind bolnavă. Când a
revenit, i-a smuls căciula şi a fugit cu ea in curte. Mama şi edu­
catoarea au ieşit după el.

EDUCATOAREA: Clciula e a mea şi trebuie să fie inapoială.

160 I Intre parinte �I copil

MAMA: Zachary, ştii ro.ne bine eli nu e a � iula. Dacă �-o dai
�
�
inapoi, domnişoara arta poate răCI $1 poate sA se Im ­ ��
niveasci din nou. ŞIII. ci a fost bolnavA douA sAptAmanl.
Doar nu vrei si fie iar bolnavi, lachary, nu-i aşa?

Pericolul este că o asemenea explicalie il poate face pe la­

chary si se simtă responsabil - $i vinovat - de boala educa­
toarei. Lunp explicalie a fost irelevanlă şi nocivă. in acel moment
era nevoie doar si se recupereze căciula. intre o cdciuld În mâlld
# doud explicar;; În curte. prima variantă e de preferat.
Mai târziu, educatoarea va discuta eventual cu Zachary de­
spre furia pe care i-a produs-o absenla ei $i-i va indica moda­
litlţi mai bune de a o suporta.

Anxietatea determinata de neincredere

sau nerăbdare: cum să-i dăm copilului
spaţiu sa creasca
Cănd un copil este impiedicat si aclioneze şi să-şi asume
responsabilitAli pentru care e pregltit, reac)ia lui liuntricA este
resentimentară şi de enervare. Copiii mici nu ajung sA-şi in­
suşească rapid şi perfect diverse aptitudini. Le ia mult timp si-Iii
lege şireturi le. să-şi incheie nasturii, să-iti puna haina, si de­
şurubeze capacul unui borcan ori să răsucească minerul de la
uşi. Cel mai hun ajutor pe corJ!-1putem oferi copiilor �te aş­
,eptat'f!Q tolerantă si un scurt comentariu despre dificultatea
farcinii. «Nu e uşor si Îmbraci o haini.» «Capacul borcanu­
lui istuia e greu de destlcut.»
Astfel de comentarii ii sunt folositoare copilului fie că eşuea­
zi, fie cA reu$C$1e. Daci reuşqte, are satisfaclia ci a ieşit in­
vingltor dintr-o treabA dificilA. Dacă eSuează. an! consolarea
t'ă ptirinrii stiau de dificultatea sarcinii. in oricare dintre ca­
zuri, copilul resimte simpatie şi sprijin, ceea ce conduce la o
intimitate sporită intre pArinte $i copiL Eşecul În Îndeplinirea
unei sarcini nu trebuie si-I facA pe copil si se simti inadec-
 C�teva 5Urse ale aOJ(leWll coptiIor / 16'

val. Este e.fen,ial ca IIiala unui copil.Yd nil se (:onducă dupd

"evoia de eJicienfd a adultului. Eficien18 esle duşmanul copi­
lAriei. E prea costisitoare in tcnneni de economie emolională
a copilului. Secdtuieşte resursele ("Opilului. impiedica dezvol­
tarea. Înăbuşă interesul şi poate (-onduce la fragilitate emu­
,iona/d. Copiii au nevoie de ocazii de a experimenta, lupta şi
invi1B firi si fie zorili sau insultali.

Anxietatea determinata de fricţiunile intre

parinţi: razboiul civil cu consecinţe necivilizate
Cind plrinlii se ceartl, copiii simt anxietate şi vinovălie ­
anxietate pentru cl le este amenin1Bt clminul. vinov_ie din ca­
uza rolului lor real sau imaginar in conflictul familial. Pe drept
cuvint sau nu, copiii presupun adesea el ei sunt cauza vraj­
bei casnice. Copiii nu rimin neutri in războiul civil declanşat
de pArinli. Se alături fie tatilui, fie mamei. Consecinlele sunt
nocive pentru evoluţia caracterului. Când sunt obligali si in­
tre in competilie pentru afecliunea copiilor. plrinlii fac apel de­
seori la mijloace precwn mila, linguşeala şi minciwta. Copiii cresc:
cu 10ialităli divizate şi mareali de o ambivalenli durabilă. Mai
mult, necesitatea de a proteja un părinte de celălalt şi ocazia de
a manipula un părinte impouiva celuilalt işi pun pecetea pe ca­
racterul copiilor. De foarte mici. ei devin conştienli de valoa­
rea lor exagerati pentru licitanlii rivali şi ajung si se pre1uiască
pe sine lot mai mult. Învală să manipuleze şi si exploateze, si
leasi inlrigi şi să şanlajeze. si spioneze şi si bârfească. inva­
li să trăiască intr-o lume in care integritatea este un obstacol,
iar onestitatea o piedică.
Plrinlii pot să-şi gestioneze diferenwle de opinie În discu­
Iii calme ori să amine discuţiile pentru când sunl singuri. Deşi
e util pentru copii si lflie că pArinţii lor au diferen)e de opinie
care necesită negociere, nu e defel ulii pentru ei si-şi vadă pă­
rinlii atacindu-se reciproc.
1&2 1 Intre parinte ŞI copii

Situalia aceasta devine critică atunci când pirinlii diVOl1ea­

zi, iar copiii sunt folosili ca pioni in lupta declanşată intre ei.
Adesea li se cere sA-1 spioneze pe celălalt părinte. sunt Încu­
rajali si se plingă de el şi să-şi arate preferinla. Sau sunt fo­
losili drept trasee de transmisie a mesajelor neplăcute. Când
se petrece acest lucru, viala copiilor nu devine deloc mai bună.
Adesea ei trebuie să-şi asume rolul adultului. Iiniştindu-şi pl­
rinlii şi spunându-le că îi iubesc pe amindoi.
Pentru copiii cu părinti diVOrţlti, viala e indeajuns de pro­
blematică şi fără si fie expuşi la pennancntele neplăceri care
au dus la diVOI1. Ei au nevoie să fie liniŞtili spunindu-li-se că
ambii pirinli ii iubesc şi ci nu vor fi amestecali in ciorovăie­
lile lor. După un divor/. copiii au nevoie. de asemenea. de timp
(.'a să dep/ângti pierderea cdminului sigur de altădată şi .fă se
adapteze la noile realităti.

Anxietatea determinata de sfarşitul vieţii:

o enigma invaluita in mister
Pentru adulti, tragedia mol1ii constă in ireversibilitatea ei.
Moartea, definitivA şi eternA cum este, inseamnA sfirşitul ori­
căror speranle. Prin unnare moartea e de neconceput la nivel
personal; nu ne putem imagina propria disparilie, disolulia si­
nelui nostru. Sinele e alcătuit din amintiri şi speranţe, din tre­
eut şi viitor, iar oamenii nu se pot vedea pe ei înşişi firi un viitor.
Consolarea pe care o aduce credinla tine tocmai de acest do­
meniu. Credinla oferA oamenilor un viitor, astfel ca ei să poa­
tă trăi şi muri împAcali.
Dacă moartea reprezintă pentru adulţi o enigmA, pentru c0-
pii enigma aceasta e învăluită in mister. Copiii mici nu pot pri­
cepe el moartea e pennanentă: el nici pArinţii, nici rugAciunile
nu-I pot readuce inapoi pe dispărul. ZădAmicia dorinţelor cu
efect magic in fala mol1ii le dă copiilor o lovituri puternică.
Le clatină credinta in ful1a lor de a inHuenta evenimentele prin
simpla dorintă şi ii face să se simtă slabi şi anxioşi. Copiii con-
 cateva surse ale anxlet.lIlil copiilor 1 163

stată că, in ciuda lacrimilor $i protestului lor, un animal iubit

sau o persoană dragl nu se mai afli injur. in consecin1ă, se simt
abandona1i $i neiubili. Frica lor se reflectă in intrebarea adre­
sată frecvent pArin1ilor: «După ce mori o să mă mai iube$ti?l)
Unii pirinli Încearcă să-şi protejeze copiii de experienl3 dure­
rii $i ajalei inerente când pierzi pe cineva drag. Dacă un peşti­
şar auriu sau o broască leSIOasă moare, se grăbesc să-i înlocuiască,
sperând că miculUI nu va observa diferenta. Dacă o pisică sau
un călel moare, dau fuga să-i dăruiască celui mic un substitut
mai drigui şi mai costisitor. Ce invală copiii din aceste expe­
rienţe timpurii de pierdere bruscă $i inlocuire rapidă? Ar pu­
tea ajunge la concluzia că pierderea celor dragi nu are prea mare
importanli. el dragostea poate fi transferată cu u$urinli, iar lo­
ialitatea se redireclionează la fel de uşor.
Copiii (şi acluilU) nu trebuie lipsifi cle clreptul lor cle a su­
feri şi a cleplânge. Ei trebuie să aibă libertatea de a simli o adân­
că triSl* când pierd pe cineva drag. Umanitatea copiilor capitA
profunzime. iar caracterul lor se innobilează atunci când pot
să deplângl sfăr$itul vielii $i al dragostei. Premisa de bază este
unnltoarea: copiii nu trebuie feriti de implrtlşirea durerilor, ca
şi a bucuriilor care se ivesc inevitabil in decuBul viC1ii de fa­
milie. Când inteJVine o moarte $i copilului nu i se spune ce s-a
Întâmplat, acesta poate să rlmân' invăluit Într-o anxielate difu­
zA. Sau copilul poate umple golul de cunoaştere cu explicalii
confuze, imbibate de spaimă. Se poate invinovtili penlnl pier­
dere şi se poate simli separat nu numai de cei mOl1i, ci $i de vii.
Ca sl-i ajutAm pe copii să faci fali pierderii, primul pas este
.Yâ le Îngâc/uim să-şi exprime neÎngrăcIilfricile.!anteziiie şi sen­
timentele. Alinarea, consolarea vin când impii.rtii.şe$1.i em01ii pr0-
funde cu cineva ciruia ii pasă. Părinlii pot de asemenea să exprime
in cuvinte unele sentimente pe care se presupune că le are copi­
lul, dar ii e greu să le exprime el insuşi. De exemplu, după moar­
tea bunicii de care copilul era foarte ataşat, părintele poate spune:

Ţi-e dor cle bunica.

Ţi-e tare dor cle ea.
1 64 / lnlre pa"nte $l copil

Ai iubit-o atâl de mult! Şi te-a iubit şi ea.

Ai vrea săfieaici. cu noi.
Ai vrea stifie incă În viaţă.
Nu-IÎ vine să crezi că a muriI.
Nu-IÎ vine să crezi ai nu mai este aici, cu noi.
i,; aminteşti de ea atât de bine!
Ai vrea sti poli să mergi din nou la ea acasa.

Astfel de afirmaţii transmit copiilor că părintele e intere­

sat de sentimentele şi gândurile lor şi ii incurajează Să-şi im­
părtă$eaSCă fticile şi fanteziile. E posibil ca ei si. vrea si. ştie dacă
doare si. mori, dacă morţii se intorc vreodati, daci ei şi pirin­
ţii lor VOT muri cindva. Răspunsurile trebuie si. fie scurte şi ade­
vărate: Cind cineva moare, corpul nu simte durere; o persoană
care a murit nu se mai Întoarce; toţi oamenii mor in cele din
unnă.
Când le vorbim copiilor despre moarte cel mai bine este si.
evitim eufemismele. O fetiţă de patru ani, căreia i s-a spus că
bunicul s-a refugiat in somnul veşnic, a intrebat dacă şi-a luat
cu el pijamaua. Ba s-a mai temut şi că bunicul s-a supărat pe
ea pentru că nu i-a spus noapte buni când el s-a dus la culca­
re. Un biieţel de cinci an� cAruia i s-a povestit că «bunica s-a dus
in rai şi a devenit ingern, s-a rugat ca şi restul membrilor fami­
liei si. moart şi si devină ingeri.
Dacă unui copil i se livreazli faptele cu simplitate şi onesti­
tate, insoţite de o imbriţişare afectuoasi şi o privire iubitoa­
re, copilul se linişteşte. Aceasti abordare are efect când pirinţii
au acceptat ei inşişi realitiţile vieţii şi mot1ii. i n toate chestiu­
nile imponante, atitudinile vorbesc mai rAspicat decât cuvin­
tele.
Nu e uşor să creşti mare. Eşti copleşit de gânduri şi sentimen­
te neliniştitoare. precum indoiala, vinoriţia şi, mai ales, anxie­
tatea. Copiilor le e teamA ci VOT fi abullionaţi . sunt neliniştiţi de
conflictul intre pirinţi, sunt derutaţi şi ingrijoraţi de moarte şi
 c.jteva sufSl! aiI! anxil!talli copiilor I 165

procesul mortii. Plrinlii nu pol elimina intru lotul anxielatea

copiilor, dar ii pol ajuta sti faci fa1ă mai bine daci i,i exprimi
inlelegerea penlrU grijile lor $i ii pregAtesc inaintea evenimen­
telor care produc spaimA.
 Capitolul SI

SEXUL Si VALORILE UMANE:

CUM sA ABORDĂM CU SENSIBILITATE
UN SUBIECT IMPORTANT

Multi părinţi nu vor si ştie ce comportament sexual au co­

piii lor, iar adolescentii nu sunt defel nerăbdAtori si-şi impAr­
tişeasci viata intimi pArintilor, mai ales dacă işi inchipuie Cii
aceştia o vor dezaproba. Aşa cum povestea o mamă, «Când
eram tânără, voiam să nu depind de judecata morală a părin­
lilor mei. Făceam dragoste firi sentimente de vinovălie sau
remuşcări. Dar acum sunt mama unei fete adolescente. Inte­
lectual, pot accepta ideea ci fata mea va face sex, dar nu vreau
si ştiu nimic despre asta. Nu vreau si-mi ceari sfaturi ori si-mi
facă mărturÎsiri».
Adevărul este că pirintii pot fi atât de copleşiti de gândul cii
odraslele lor sunt fiinţe sexuale, incit să eludeze tocmai com­
portamentele lor sexuale.
a echipă de cercetitori de la Centrul pentru Sănătatea şi Dez­
voltarea Adolescenli1or al UniversitAtii din Minne50ta a dat pu­
blicitălii in septembrie 2000 un raport care spune cijumlitate
din mamele adolescenlilor activi sexual cred, in mod eronat,
că au copii incă virgini. Dr Roben Dlum, directorul centrului,
observa că studiul n-a analizat motivul pentru care atâtea mame
(nu tati, pentru ci prea putini dintre ei au răspuns chestiona­
rului) nu sunt conştiente de activitatea sexuală a copiilor lor.
Comunicarea dintre pirinţi şi copii este reali, mai ales daci
e vorba de adolescenti, numai in contextul unei rela1ii bazate
pe incredere ii afecfiune. Numai atunci când simt că se pot apro­
pia cu uşurin1ă de părinţi, care le VDr asculta punctul de vede-
 Sexul �i valorile umane I 167

I'e, 1111 VOI' IÎPQ, nu VOI' crilica sau re.rpillge ceea ce au de .rpu.r,
tinerii işi vor discuta problemele legate de sex. Iată ce spune
Selma, in vârstă de 1 6 ani: ((N-o pot intreba pe mama nimic de­
spre sex. Dacă o fac, incepe să se inlrebe care Îmi sunt motive­
le . .. De ce vrei să ştii?", imi spune.» Juliet, in vârstă de 1 2 ani,
povesteşte: «Maică-mea crede că neştiinla le face nevinovat.
Se infurie când o intreb ceva despre sex. De obicei rispunde:
.,0 să ani lot ce trebuie să ştii când o să fii mai mare."»
Există părinţi, cei mai multi de biie1i adolescenti, care nu
se simt stinjeniti de relatiile sexuale ale fiilor lor, ba chiar le
incurajează. La polul opus., existi altii care ar prefera să nu afle
nimic despre experientele sexuale ale copiilor pentru că nu ştiu
cum să reactioneze tără să transmită sentimente de vinovătie
tinărului sau fări să sanClioneze sexul premarital.
Unnălorul incident arată cum a evitat această dilemă tatăl
lui Charles, in ciuda şocului inilial. Charles, în vârstă de 1 7
ani, revenise acasă după ce îşi incheiase primul an de studii la
un liceu cu intemat.

CIiARLES: Am cca mai grozavă prietenă.

TATAL: Hm.

CHARLES: Chiar imi place. O 5-0 văd mâine.

TATAL: Ai întâlnire cu ea.

CHARLES: Am cunoscut-o la şcoală, siptămâna trecută. Se În­

tâlnea cu Lany, dar m-am prins că mă place. M-am culcai
cu ea inainte s-o plac, ăsta-i adevarul. Dar acum o cunosc
şi-mi place la nebunie.
TATAL (uluil de şuvoiul de infornla,ii. nlQi multe decal şi-arfi
dorit .it; QudQ): O, Charles, ai cunoscut o fală care-Ii place
cu adevirat! Ce lucru exlraordinar!
CHARLES: Am fost impreună loală săptămâna trecuti şi acum
chiar ci-mi place la nebunie. Abia 8$lept 5-0 văd iar.
168 1 intre p.trinte ş,i copII

TATAL: Se pare eli uhima săptămână de şcoală a fost intr-ade­

văr fericiti. Pun pariu cii ai avut o mullime de experien1C
noi anul ăsta.
CHARLES: Da, nici nu ştii câte lucruri am invălat la cUBul de
muzicii. Pur şi simplu nu mai sunt aceeaşi persoană. Cred
că plecarea de-acasă la şcoală m-a malUrizat.

I n loc si tină predici şi si-I moralizeze, ceea ce ar fi putut

să-I determine pe fiul lui si se simti vinovat ori să se fcrească
să-i mai facă mirturisiri pe viitor, tatăl lui Charles s-a concen­
trat pe încântarea băiatului pentru iubirea lui recentă. i n ace­
Iaşi timp, l-a ajutat să se vadă pe sine in chip de om maturizat.
Dar unii pirinli, mai ales cei religi�, pentru care sexul pre­
marital e un picat, cred că a-şi face copiii si se simtă vinovati
până şi pentru un interes sexual inocent este o cale eficientă
de a /e preda va/ori.
Samantha, in vârstă de 13 ani, care cunoştea sentimentele
mamei ei pentru orice luCIU de nalUră sexuală, a cerul permi­
siunea să organizeze cu ocazia admiterii la liceu o petrecere
cu prietenii ei.

SAMANTHA: Pot si dau o petrecere de admitere?

MAMA: Dacă vrei . . .
SAMANTHA: Ştii ce fac unii copii la petreceri ? Joacă gajurile pe
sirutate.
MAMA: O!
SAMANTHA: Si!. ştii că se poate juca asta şi la petrecerea mea.
E OK? Nu şCiu sigur dacă se va juca. Daci depinde de mine,
n-o să jucăm, dar o si vedem! Eşti de acord?
MAMA: Trebuie si mi!. gândesc.
SAMANTHA: Ştii că Biblia e de acord cu sexul?
MAMA: Da, dar pentru cine?
SAMANTHA: Pentru soţ şi SOlie?
 5exul ŞI valorile umane I 169

MAMA: Bineinţeles, pentru oamenii că5ătorili.

SAMANTHA: Cum rămâne cu petrecerea? Eşti de acord?
MAMA: Tu ce crezi?
SAMANTHA: Cred c-o si spui nu. Aşa e?
MAMA: Aşa e.
SAMANTHA: Spune-mi de ce. Vreau doar să ştiu motivul.
MAMA: Păi cred ci băie1ii şi fetele de vârsla la sunt prea tineri.
SArulatul şi dragostea sunt pentru adullii Clisătorili.
SAMANTHA (monmiind) : Ştiam că ai sA spui ceva de genul lisla.

Ce ocazie a ralat mama Samanthei sl-i transmitA fiicei ei un

sentiment de confort faţi de interesul sexual abia imbobocit!
l-ar fi putut spune iscoditoarei ei fete: «Vid că te intereseB7.ă
si inlelegi relaliile romantice, insă nu cred cijocul lista e po­
trivit pentru copiii de vârsta la. Hai să ne gândim la alt joc care
v-ar putea placea lie şi prietenilor tăi.» i n loc de asta, a adău­
gat incă mai multi vinovilie, căci Samantha se simlea deja vi­
novată.

Senzualitatea parinţilor
Educalia sexualA incepe cu atitudinea pirinlilor faţi de pro­
pria lor senzualitate. Le plac vederea, mirosurile şi atingerea
trupurilor lor sau cred că toate acestea au ceva nepllicut? Sunt
incântali de goliciunea partenerului sau inchid ochii şi işi im­
braei trupurile in ruşine? Au vreo aversiune speciali faţi de
sexul lor ori al partenerului, sau il pretuiesc? Se socotesc unul
pe celălalt lipsili de consideralie şi cu tendinte de cxploatare
sau drept iniţiatori fascinanli ai unor plAceri impărtăşite?
Indiferent care sunt sentimentele nerostite ale parintilor, ele
VOI' fi transmise copiilor, chiar dacă vorbele spuse incearcă sA le
ascundă. De aceea este atât de greu să le spui cu exactitate pă­
rinlilorce răspunsuri sA dea la întrebările unui copil despre sex.
170 I Între pănnte �I copII

Mai întâi ar trebui să-şi recunoască propria tulburare in dome­

niu şi să-şi modifice anxictălilc şi stânjeneala.

începutul sentimentelor legate de sex

Copiii sunt inzestraţi începând de la naştere cu capacitatea
de a simli pliceri corporale şi, tOI incepând de la naştere, atitu­
dinile lor sexuale intri intr-un proces de fonnare. De indalli
ce sunt fizic capabili de acest luCIU, copiii Îşi explorează corpul.
Î şi manevreazA membrele şi sunt cuprinşi de incintare dacă sunt
atinşi, gâdila1i, strânşi la piept; aceste atingeri şi mingiieri tim­
purii fac parte din educaţia lor sexuală. Prin ele invală si pri­
measei iubire.
Cindva, pc vremwi, mamele emu avertizate să nu-şi ia în bra­
ţe bebeluşii şi sA nu sejoace cu ei, ca să nu-i răsfqe. Chiar şi atunci,
ideea asta nu era inţeleasă de părinti, căci propria lor nevoie
- şi dorinţl - sA imbritişeze, si strângi la piept, si-şi sArute co­
piii era mult mai puternicA decit orice normă. Astlzi ştim ci
un bebeluş are nevoie de foane multe atingeri tandre şi de im­
britişiri - şi că ambii părinti trebuie Si-şi implinească acea.�­
tă nevoie. Ea generează o experienţl fericită pentru părinte şi
copil, precum şi o legături specială intre ei. Mamele care-şi
lutnesc la sân copiii au plăcerea suplimentară a acestei expe­
rienţe reciproc satisfăcătoare.
Când copiii descopenl. că gura le aduce plăcere in plus, tot ce
pot mişca merge acolo: degetul mare, pătura, jucăria. Suptul,
mestecatul şi muşcatul provoacă senzatii plăcute chiar şi cind
se indreaptă spre obiecte necomestibile. Aceste plăceri ale gu­
rii nu trebuie oprite, doar supravegheate: trebuie să avem gri­
ji ca lucrul care ajunge in gură si fie igienic. Unii bebeluşi obtin
toalli plăcerea orală mincind; altii au DCVOie de supt suplimen­
tar, ceea ce trebuie sA li se asigure neconditionat. in timpul pri­
mului an de viaţl, gura este principaJa oglindă in care se reflectă
lumea pentru copil. Si facem in aşa fel incât reflexia să fie plă­
cută.
 Sexul �i mersul la toaletă
i n al doilea an de viată, copiii incep să se concentreze asu­
pra plicerilorevacuării scaunului. Ei nu găsesc nimic dezgus­
Iător in priveliştca, mirosul şi atingerea materiilor recale. Când
ii invaţă habitudinile civilizate ale eliminării, părinţii trebuie
să aibă grijă să nu-i infectcze cu dezgustul faţă de corp şi pro­
dusele lui. Măsurile aspre şi grtbite îi pol race pe copii să simti
că trupul şi toatc functiile lui sunt lucruri de temut, şi nu desti­
natc plăcerii.
i nvăţi.rura transmisă cu nerăbdare e meniti să eşueze. Co­
piii sunt in general pn:gitili să se controleze in timpul zilei la
vârsta de doi ani şi jumătate-trei. Controlul nocturn poate veni
pe la trei-patru ani. Se pot întâmpla, rueşte, accidente, care tre­
buie identificate ca atare: «O, n-ai reuşit de data asta să ajungi
la baie. Eni prea ocupat să construieşti turnul din cuburi. la­
să-mi să te ajut să te speli.»
Lipsa de invăIătură e menită şi ea să ducă la eşec. Când co­
piii sunt lăsaţi complet in voia lor, ei se pot uda şi murdări vre­
me indelungată. Pentru unii poate fi o sursă de plăcere, dar intre
timp ratează satisfactiile pe care le aduc realizările adevărate.
Când copilul e pregătit, trebuie sI-i spunem limpede şi cu bu­
nătate ce aşteptăm de la el: «Acum, pentru ci nu mai eşti be­
beluş, ci băiat mare, mami şi tati vor să le spui când ai nevoie
şi noi o să te punem pe olită.»

Cum răspundem la intrebări

Educaţia sexuală e fonnată din două păl1i: informalii şi va­
lori. lnformaliile pot fi date la şcoall, la biserică sau acasă. Dar
valorile sunt invălate cel mai bine acasă. Copiii invaţă despre
relaţiile sexuale şi de iubire obseJvând cum interacţionează pă­
rinlii unul cu celălalt. Dacă i.şi văd părinlii slrutându-se, imbră­
lişându-se ori avansându-şi propuneri de tip sexual, au răspuns
la multe dintre intrebările lor despre sex şi iubire. De asemenea,
172 1 intre pAnnte ŞI copil

sunt incurajali sA-şi manifcste deschis propriile sentimente de

afecliune şi iubire.
Când fac educalie sexuală, părinlii trebuie să reziste tenta­
lici de a oferi prea mul! prea curând. Deşi nu existA motive sii
nu se dea rAspunsuri sincere inlrebiirilor puse de copii. rAspun­
surile nu trebuie sA devinA cursuri de obstetrici. Pot fi scurte,
fonnulate într-o frazi sau două, nu în lungi paragrafe sau ca­
pitole.
Vârsta potrivitA pentru a-i da unui copil informalii despre
sexualitate este aceea la care pune întrebări. Când un blielCl de
doi sau trei ani işi andl organele genitale şi întn:abii. : «Ce-i asta'?»,
este momentul potrivit sA i se spun!: «Penisul lău.» Chiardacl
copiii numesc penisul pipinel sau cocoşel, aduhul trebuie sii
foloscascA numele corect.
Când un copil se intreabă de unde vin bebeluşii, nu-i vom spu­
ne că vin de la maternitate sau aduşi de bar71i. f i spunem: «Cresc
intr-un loc anume făcut pentru asta din corpul mamei.» i n func­
lie de intrebArile unnătoan: , poate fi sau nu nevoie să identi­
ficlm tot atunci locul, numindu-I uter.
in general, incă de când sunt foarte mici, copiii trebuie să in­
vcle denumirile şi funC1iile organelor lor şi diferenlele anato­
mice dintre sexe. Explicaliile nu trebuie Să se refere la plante
şi animale.
Douii chestiuni ii uimesc pe aproape toli copiii preşcolari:
cum e conceput un bebeluş? Şi: cum se naşte? Este recoman­
dabil să ascullăm versiunea copilului inainte de a i-o da pe a noas­
trii.. RAspunsurile copiilor au de obicei de-a face cu mâncarea
şi eliminarea. Un copil istel explica: «Bebeluşii buni se fac cu
mincare bunA. Cresc in burta lui mami şi ies afari prin buri­
cul ei. Bebeluşii rii se fac cu mâncare proaslă. Ies afarA prin
locul ăla de făcut caca.»
Explicalia noastrii. trebuie să fie factuali, dar nu e nevoie
si relateze de la un cap la altul actul sexual: «Cind un tată şi
o mamA vor să aibă un copil, un lichid care sc chcami spennă
şi conline multe celule-slminlA mici de tot din cOlpUI tatălui
 SexuJ �l vaJoriJe umane / 1 7l

se unesc cu o celulă-ou din corpul mamci. Când celulele as­

tea se contopesc, incepe sa crească un bebeluş. Iar când bebe­
luşul eslC indeajuns de mare, el iese afart prin vagi nul mamei.»
Uneori copilul cere si i se aralC locul prin care a venit. E mai
bine si nu ingăduim o astfel de încilcare a intimităţii. in schimb,
putem desena o siluetă umană, folosi o păpuşă pentru demon­
straţie ori apela la o carte ilustrată.
Raspunsurile noastre il pot mullumi pe copil doar pentru
pUlină vreme. EI poalC reveni cu acccB$i intrebare sau cu une­
le in plus. Următoare intrebare a copilului poate fi cea de care
le e friel părinlilor: «Cum ajunge celula cu sămânlă a tatălui
in celula-ou a mamei?» Din nou, ,rebuie .tti-I intl-ebtim mai j/l­
,tii pe copil care e veniiunea lui. Vom auzi probabil teorii cu
"plantare de seminle" (tati ii planteazA mamei o sămânlă), cu
,.mâncat de semifl1e" (laii ii spune lui mami să mănânce un fi'uct),
cu polenizare (vântul face ca semin1ele si zboare in mami),
cu oper8lie (doctorul plantează o simânţA in mami, pe cale chi­
rurgicală).
Copilului i se pot da atunci răspunsuri seurte: «Sperma iese
prin penisul tatălui şi intră prin vaginul mamei.!) Poate fi mo­
mentul potrivit si accentuăm că sperma e altceva decât urina:
«Urina ClIC un dC$cu al corpului. Sperma este un lichid care
tran5portă celulelc-sămân1ă.»
Următoarea intrebare care se poate ivi este: «Când face1i
tu şi tati copii?» Nu e o întrebare atât de grea pe cit pare. Iar
un răspuns simplu va fi de ajuns: «Mamele şi taţii aleg un mo­
ment când se simt bine şi sunt singuri. Ei se iubesc şi vor să
aibă un bebeluş pe care să-I iubească.» Poate fi necesar să adău­
găm că actul acesta de unire sau de impreunare este ceva per­
sonal şi intim.
Unii băieţi arelori ca şi laiii si poată avea bebeluşi. Ei întrea­
bă: «De ce nu se duce oul mamei in corpul tatălui?» Trebuie
să expliclm că trupul femeii are un loc - uterul - in care poate
creşte un copil. Trupul de bărbat nu are. Nu e neobişnuit să fim
intreba1i: «De ce?» Un răspuns simplu: «Pentru că trupurile
174 f inlfe pannte ş. coptl

E de dorit să-i
bArbatilor şi femeilor sunt conSiruite direrit.»
asigurim pe bAieti el bebeluşii au nevoie şi de un
tată care să-i
iubeascA şi sI_i ocrotească.
i n sfiIşit. pArinlii artrebui si-şi aducă aminte ci, deşi a dis­
cuta despre sex cu copiii poate fi adesea foane delicat, daci
îşi păstreză sim1U1 umorului vor izbuti si depişească situa1ii­
le cele mai tensionate. O mamă povestea unnătoarea întâm­
plare amuzantă: «Băiatul meu Paul, de doi ani şi jumătate, m-a
intrebat dacă am şi eu un penis. Cind i-am spus el nu, a vrut
si ane ce am acolo. '-am răspuns: "Mămicile au un loc spe­
cial." ..Cum se cheamă?" , a intrebat Paul. I-am spus cuvintul,
gândindu-mă Că e prea mic ca Să inleleagă tot. Câteva siptă­
mâni mai târziu, am intrat cu Paul, an.t in cărucior, in liftul
aglomerat .1 clădirii in care locuim. O femeie mai bătrână, cu
gură mare, a inceput sI-1 interogheze: ..Cum te cheamă? iti pla­
ce in vacanţă? Poli să spui Bună!" licere.
M-am aplecat şi i-am şoptit la ureche lui Paul: ,.spune buni."
"Bună!" a urlat el din tOli plămânii. Femeia a lipat şi ea: ,.Aha,
măcar poate să spună bună!" Paul s-a uitat fix in ochii ei şi a
spus răspicat: ,,Pot să spun şi vagin." Liftul s-a zguduit de râs,
şi eu abia am reuşit si-mi lin firea. Cind am ajuns in aparta­
ment, Paul mi-a zis: ,,Ă sta-i cuvântul cel mai lung pe care-l
ştiu.".)

Corpul gol
Vederea lui mami şi a lui tati in pielea goall poate să provoa­
ce excitalia sexuală a copiilor. Să ne reintoarcem atunci la pu­
doarea excesivă a epocii victoriene? Nici vorbă! Dar inseamnă
ci avem nevoie de intimitate - nu numai penrru liniştea pro­
prie, ci şi de dragul dezvoltArii copilului. Putem tolera intru­
ziunile şi privirile accidentale ale copiilor când facem duş şi
ne imbrăcăm, dar nu trebuie să incurajăm un asemenea com­
portament. E cazul să avem in mod special grijă să nu-i facem
pe copii si creadă ci vrem si ne cerceteze.
 5exul ŞI valorIle umane I 175

î nlr-adevăr, copiii au o curiozitate specială fală de corpul

omenesc. Au avut ocazia să observe diferenlele dintre băielei
şi feli\(: şi au aruncat şi spre noi ocheade, când şi când. Ar vrea
si ne privească mai in detaliu. Cel mai bine c să le recunoaş­
lem deschis curiozitatea, dar să insistăm asupra păstrării unei
intimilăli rezonabile.
«Poli dori să vezi cum arăt, însă când fac baie vreau să fiu
singur(ă). Ne putem uita împreună la nişte imagini care o să-Ii
răspundă la întrebări.» Abordarea aceasta nu atacă sau blochea­
ză curiozitatea copilului; o deviază doar pe canale mai accep­
labile social. Curiozitatea poate fi expimatA prin cuvinte în loc
de privire şi atingere.

Masturbarea
Masturbarea din copilărie provoacă plăcere şi poale să-i ali­
ne pe copii, ÎnsA reprezinlă un motiv de conflict pentru mul1i
părinp. Copiii pot găsi în mastwbare o fonna de autoiubire cind
se simt singuri, o formă de «autointrebuinlare» când se plic­
tisesc, o fonnA de autoconsolare când sunt respinşi. PAriniiior
le provoacă o vagi anxielate şi ingrijorare. Mul1i pirinli au au­
zil, au cilil, ba chiar ittiu din proprie experienIă Că masturba­
rea e inofensivă. Ştiu că nu duce la nebunie, sterilitate, impotenIă
sau la vreo altă nenorocire. Dar când îşi găsesc copiii jucân­
du-se cu organele genitale se enervează şi incearcA să-i opreas­
că. Intelectual, pirin1ii recunosc că masturbarea poate fi o fază
in dezvoltarea sexualitălii nonnale ori poate conlinua În pe­
rioada adultă. Şi totuiti, existA păTimi cirora le e greu să accep­
te că au un copil care se masturbează.
Maslurbarea e ÎnsA o parte firească a experimentării sexu­
ale infantile. Pirin1ii care se confruntă cu problema masturbA­
rii copilului in locuri publice - Ia masă ori În maşină - trebuie
să-i amintească doar că aceste activităli plăcute e cazul să se
petreacă in intimitate. E important să nu reaclionAm exagerat
sau sA culpabilizim copilul - nu e nevoie decât de un scurt
116 / rntre �'lnte � copil

comentariu direct: «Atingerea asta dă o senzalie plăcută, dar

e un gest intim, el trebuie făcUI la tine in cameră.»

Jocuri interzise
Bebeluşilor le place să-şi cercete7.e corpul, iar copiilor - să
se exploreze intre ei. Multi dintre noi ne amintim cum ii spu­
neam, cind eram mici, unui prieten de sex opus, asigurându-ne
că părinlii nu ne aud: «Ti-l adt pe al meu daci tu mi-a arăli pe
a ta.» Setea aceasta de cunoaştere nu se potoleşte uşor. Dife­
renlele anatomice ii uimesc pe copii, care trebuie să afle că a
fi diferit nu înseamnă că este ceva in neregulă cu ei. Chiar dacă
faptele sunt explicate şi sentimentele inlelese, copiii pot să con­
tinue cxplorarea reciproci. Ei inventează jocuri, cwn ar fi «de-a
doctorul» şi «de-a mama şi tata». Pot de asemenea să negocie­
ze şi să organizeze jocuri «de-a privitul pe gaura cheii». Pină
şi părinlilor cu vederi largi asupra sexualitălii le e greu să ră­
mină calmi in fala unor asemenea situatii. Se pot abtine să tra­
gă palme ori să culpabilizeze copilul, dar nu ştiu prea bine cum
să impună o barieră pozitivă unor astfel de acte. in ziua de azi,
unii părinli ajung să se intrebe dacă e cazul să se amestece in
treburi atât de intime, de frică să nu impieteze asupra viitoarei
vieli sexuale a progeniturii.
Cind o fetili de doi-trei ani priveşte cwn urinează un băie­
tel, situalia e considerată echivalentă cu o lecţie de anatomic. La
grădinili, unde copiii merg la aceeaşi toaletă. curiozitatea poa­
le fi satisflcută prin observalie nemijlocită. Totuşi, incepind
din clasa întâi, se presupune că un copil a văzut indeajuns. Dacă
un părinte dă peste un biielel şi o fetili cu pantalonii jos şi
rustila sus., nu trebuie să-i intrebe: «Ce faceli?!» <ar fi preaje­
nant cii auzi din gura copilului adevărul goi-golut). Copiii nu
trebuie culpabilizali sau mustraţi cu comentarii de genul: «Ce
se-ntimpll cu voi? Ar trebui să vă fie ruşine! Jimmy, du-te aca­
sA in clipa asta. Cu tine, Melissa, o să discut mai târziu.» Pe de
altă parte, nici nu trebuie să li se ofere o scuză facilă sau un
 Sexut ŞI vatonle umane I 177

alibi fals., precum: «Nu credeti că e prea frig, ca să stali dcz­

bricali?» Copiilor trebuie să li se spuni: «.Jimmy, Melissa, amin­
doi trebuie să vă imbrtcali acum şi să vi găsili altă joacă.»
Atitudinea noastră calmă, nealannat! face posibili îngnidirea
experimentirii sexuale fără a atenta asupra interesului mani­
festat de copil pentru sex şi iubire.

Vorbe porcoase
Nici un pirinte nu doreşte cu adevArat să aibă copii abso­
lut neştiutori in privinla vorbelor porcoase rostite de cei de sea­
ma lor. Aceste vorbe sunt atât de viguroase, de expresive şi de
interzise, Încât îi fac pe copii să se simtă mari şi importanlÎ. Când
copiii recurg la o inlinţuire de vorbe porcoase Într-o reuniune
secretă, ei se simt ca şi cum şi-ar fi fonnulat declaralia pro­
prie de independentă.
Cuvintele porcoase îşi au locul lor care trebuie delimitat şi
definit, astfel încât copilul sl-I ştie. PArin1ii trebuie să-şi ex­
prime pilirerea asupra acestui subiect cu sinceritate. Mama poa­
te spune: «Nu-mi plac deloc, dar cunosc copii şi chiar adulli
care le folosesc. Pune-le deopane pentru prietenii tăi.» Din nou,
recunoaştem şi respeclăm dorinlele şi sentimentele copii/OI; dar
le impunem limite şi le redirecrionăm actele.

Homosexualitatea
Unii parinti sunt tulburati când îşi vid copiii preadolescenli
intn\nd in relatii strânse, chiar pitimaşc, cu prieteni de acelaşi
sex. Sunt ingrijorati de orientarea sexuală a copilului lor - mai
ales pentru cii ii preocupi situalia cu care se va confrunta când
îşi va afinna deschis homosexualitatea. in perioada preadoles­
centei, băieţii se strâng laolaltă in gişti, in vreme ce fetele innoadi
relalii intime. De ceJe mai multe ori, vorbesc despre sex . Compa­
ră observaţii, povestesc şi repovestesc ce a descoperit fiecare.
171 1 Între parmtE' �1 copII

AceastA prietenie cu acelaşi sex este preludiul necesar al dez­

vollArii iubirii heterosexuale.
Unii copii experimenteazA cu prietenii de acelaşi sex. Dar
aslăzi ştim că, dacA nu au predispozilie spre homosexualitate,
ei vor alege pânA la unnA parteneri heterosexuali. Cercetăto­
rii E.O. Laumann, J.H. Gagnon, R.T. Michae1 şi S. Michaels,
de la Kinsey Institute for Sex Research al Universităţii India­
na, au raportat in 1994 că, deşi mulţi oameni au admis că avu­
seserA experiente homosexuale de un tip sau altul, doar 4%
dintre bărbati şi 2% dintre femei se considerau homosexuali.
DerutQ ;n c:e priveste orientQretl sexuală IIU este neobişnuita
in limpul Qdolescentei.
Sunt norocoşi copiii cu părinli deschişi şi toleranli, care le
ingăduie astfel sA-şi ÎmpATtqească ingrijorarea privind senti­
mentele lor despre sex. Ce pot spune specialiştii părinlilor1 Cu
ani in urmă, adolcsccl11i i homosexuali erau trimişi si facă psiho­
terapie, dar nici mAcar Freud nu s-a arătat optimist in privinţa
schimbArii orientării sexuale. Astăzi ştim că homosexualitatea
este inf1uen18ti in mare misurt de factori biologici - şi de aceea
o acceptăm mai mult şi incercăm mai pulin să schimbAm orien­
tarea sexuală a unei persoane.
Când discută cu copiii despre homosexualitate, părinţii nu
trebuie si emităjudecili ori să fonnuleze implicatii morale. De
asemenea, nu vA feriti să discutati ce anume se intimpll atunci
cind un bărbat iubeşte un bArbat, şi nu o femeie. Fiii on�ti şi
transmiteti copiilor noştri infonnaliile cele mai exaete pe care
le detineti. Copiii vi vor multumi ci aveli incredere in ei şi le
spuneti adevirul, in loc si vi eschivati atunci când vi intrea­
bă: «De ce are Rebecca doui mimici?»

Educaţia sexuala
Tabuurile sexuale din viati, literaturA şi filme au cAzut. At­
mosfera vremurilor noastre se caracterizeazi prin candoare şi
libertate. Sexualitatea nu mai este un subiect interzis. Se pre-
 Sexul Şl valonle umane 1 179

di la $Coală şi se discută acasă. Chiar şi Biserica reconsidera

moralitatea in lumina viqii reale. Iar in via1B reală sexul a fost
intoadeauna un subie<:1 popular.
Adolescentii sunt nerăbdători să invele tot ce pot despre sex.
Sunt lUlburati şi uimili. aşa că vor mpunsuri realiste şi perso­
nale. Când li se oferi şansa de a discuta serios despre sex, ado­
lescentii vorbesc liră opreli$li şi cu bun-siml. Caută nonne şi
sensuri. Vor să se împace cu sexualitatea proprie şi 5-0 inte­
greze in personalitatea lor, văzută ca un tot.

lmpărtăşirea experienţelor sexuale

Jason, in vârstă de 1 5 ani, ii povestea tatălui său despre sex
şi dragoste: «Am descoperit adevărata diferenll dintre băiC\i
şi fete. Fetele promit sex ca să obţină dragoste, iar băieţii pro­
mit dragoste ca să obţină sex. Deviza mea este: "Iubeşte-le şi
Iasă-le".»

TATĂL: Ce se întâmplă cu fata după ce o iubeşti şi o laşi?

JASON: Nu-i treaba mea. i ncerc să nu mă gândesc la asta.
TATĂL: Păi gândeşte-te. Dacă ademene,ti o fată să facă sex pro-
mi1ându-i iubire, sentimentele ei devin treaba ta.

Tatăl lui Jason şi-a enunl8l valorile, şi anume faptul ci 0Re.'­

IUatea si respon.robiJilatea trebuie stifocd parte din oricefel de
relalie umanli. Oricefel de situalie, simplii .'au complica/ă. de
naturii socială ori .,exualti, presupune integritate individualti.
Natalie. in vârstă de 1 6 ani, spune: «Părinlii mei şi cu mine
trăim după un cod tacit: "Fări întrebiri serioase, fără rispun­
suri serioase." Pur şi simplu, părintii mei nu vor să ştie ce se
întâmplA. Iar eu nu le pol spune, Sunt, ca să zic aşa, o rati cu­
minte.»
«Taici-meu se bate mereu cu pumnii in piept ci trebuie să
fii sincer şi să spui adevărul. se plânge Joshua, 15 ani. Dar
1 10 / Inue p.arinte ,i copll

sinceritatea lui se opreşle la sex. Asta-i o zonă in care candoa­

rea mea nu e bine-venită.»
PArinlii ar trebuie să-şi incurajeze adolescenlii să fie sin­
ceri in priviDIB sentimentelor lor privind sexul: să nu spună «da»
dacă vor si spuni «nu»; să fie atenli la ceea ce au nevoie, si
respecte ceea ce-i face si se simtă bine; si nu fie prea dornici să
placă sau să intre într-o gaşcă; si nu facă sex pentru a se simli
mai maturi decit sunt şi să nu confunde o relaţie sexuală cu
una de iubire.
Mulli pArinli nu prea ştiu care le este rolul in via1B sexua­
li a adolescenlilor lor. Mama lui Sally a consultat un psiho­
log atunci când fata ei de 1 7 ani i-a cerul sl-i faci rost de pilule
anticoncePiionale. «i mi cunO$(; fata. O să se indrlgosteascl $i
o să vrea să facă dragoste. Dacă are pilule va fi măcar in si­
guran1i. Dar nu-mi place că ii uşurez drumul către sex.»
«Adolescenlii care le cer părinlilor pilule anticoncepliona­
le dovedesc prin insăşi această cerere că nu sunl încl pregă­
tiţi pentru vânta adultă, a replicat psihologul. Fumizându-Ie aceste
pilule, părinlii le refuză o experienlă vitală - aceetl de a lua
decizi; $i de Q accepta consecin,ele. Un adult nu-şi transferi
responsabilitatea asupra părinlilor. i şi poartl responsabililatea
pe umerii proprii.»
Odată revenită acasă, mama lui SaUy i-a spus fiicei ei: «Dra­
ga mea, dacă te crezi pregătită să raci sex, atunci eşti la fel de
pregătită să discUli cu un doctor despre pilule anticonceplio­
nale. Dacă ili procur eu pilulele, atunci eu sunt - şi nu tu - im­
plicată în treaba asta şi responsabilă de compor1amentul llu.»

Iubirea matură
«Numai dragosleajustifică sexul, spunea Betty, 16 ani. Aşa
că sunt îndrigostiti mereu.» Această abordare cinică are isto­
ria ei socială. Betty se simte, pesemne, vinovati şi singurul mod
in care poate să-şi justifice comportamentul sexual este să se
indrlgosteascl. Iubirea, reală sau imaginari, o absolvă de vini.
 Sexul �l valorileumane / 1 '1

Dar iubirea nu inseamnă doar sentiment şi pasiune. Iubirea e

un sistem de atitudini şi o înşiruire de acte care amplificll via-
13 şi pentru cel care iubeşte, şi pentru cel iubit. Iubirea roman­
tici este adesea oarbă. Confinni fot18 celui iubit, dar nu-i vede
slabiciunea. Prin contrast, iubil"m matură acceptă fOl1a fli.rl a
respinge slăbiciunea. i n dragostea matură, nici baiatul, nici fata
nu încearcă să-şi exploateze ori sA-şi posede partenerul. Fie­
care îşi aparţine lui Însuşi. O asemenea iubire Îţi dă libertatea
de a te dezvolta $i a deveni sinele tiu cel mai bun. Iubirea şi se­
xul nu sunt identice, dor oamenii not'OCOŞi SIIIU capobili .'iti le com­
bine.
 Capitolul 10

REZUMAT:
LECŢII DE EDUCAŢIE A COPIILOR, PENTRU PARINŢI

Care e scopul educaliei copiilor de către pArinli? Acela de

a-i ajuta pe copii să crească pentru a deveni fiinle umane aşa
cum se cuvine, persoane având compasiune. dtiruin! si grijd
afectUOllSd. Ce trebui flcut ca să umanizim un copil? Trebuie
folosite doar metode umane, trebuie să recunoaştem cA pro­
cesul se suprapune cu metoda, el scopul nu scuză mijloacele,
şi trebuie să ne asigurtm că. străduindu-nc să-I detenninăm pe
copil să se poarte bine, nu-i producem rini emolionale.
Copiii învaţă ceea ce trtiesc. Sunt ca cimentul ud. Orice cu­
vânt care se abate asupra lor lasi o unnă. in consecinlă, trebuie
neapărat ca pArinlii sA invele sA le vorbească intr-un fel care
nu trezeşte furia, nu produce durere, nu le micşorează incre­
derea in sine. nu-i face nesiguri de competenla şi valoarea lor.
Parinlii impun tonul Într-o casA. Reaclia lor la fiecare pro­
blemă duce la amplificarea ori diminuarea ei. De aceea, pA­
rinlii trebuie să refule limbajul respingerii şi să Învete un limbaj
al acceptării. i i ştiu. de fapt, cuvintele. (-au auzit pe propriii
lor pArinli folosindu-le cu musafii şi străinii. Este un limbaj
care ocroteşte sentimentele şi IIU criticti purttirile.
Un licean îmbrăcat in blugi traversa strada; apare un taxi
şi e gata-gata sA-1 calce. Furios, şoferul incepe sA-I insulte: «Bă,
tâmpitule, de ce nu te uili pe unde mergi? Vrei I-O mierleşti? Ai
nevoie de maici-Ia sA le duel de mină?»
TânAruI işi indreaptă spinarea şi intreabă calm: «Aşa dis­
cutali cu doctorul care vă consulta?» Şoferul se simte prost şi
îşi cere scuze.
 Rezumat I 113

Când părinlii le vorbesc copiilor de parcă aceştia ar fi doc­

tori, ei nici nu-i provoaci, nici nu-i infurie.
Thomas Mann, laureat al premiului Nobel pentru literatu­
ri, spunea: «Vorbirea este civili7.8lia însăşi.» Si totuşi, vorbe­
le pot la fel dc bine sA brutalizC7.e şi si civilizeze, si fincascii
şi si vindece. PArintii au nevoie de un limbaj plin de compa­
siune, un limbaj care ziboveşte afectuos. Au nevoie de cuvin­
te ce transmit sentimente, de reaclii care indulcesc dispozilia,
de afinnalii care incurajează bunăvoin1a, de rispunsuri care lu­
mineazi lucrurile, de replici care emani respect. Cuvintele vor­
besc minlii. Pirinlii vorbesc mai intim; vorhe.fc inimii atunci
când adoptă un limbaj al grijii afectuoase, sensibil la nevoilc
şi sentimentele copilului. Acest limbaj nu se mărgineşte si-i aju­
te pe copii si-şi dezvolte o imagine dominatl de incredere şi
siguranli de sine, ei ii invali totodati să-şi trateze părinlii cu
resJ?CC t şi consideratie.
Insi nu e uşor sii inlocuim stilul nostru obişnuit de a vorbi
cu un limbaj al grijii afectuoase. De exemplu, dl Bloom a par­
ticipat la un grup de indrumare pentru părinlii dornici si in­
veJe un mod mai eficient, dar afectuos de comunicare cu copiii.
După o serie de intilniri, am avut unniitorul schimb de replici:

DI B.: Se pare ci tot ce le-am spus pânii acum copiilor mei este
greşit. Cu toate astea, consider ci e foarte greu si-mi modi­
fic stilul meu Ildisciplinatoro.
Dr G.: Nu e uşor să schimbi atitudinea cuiva şi si-I înveli ap­
titudini noi.
DI 8.: Mai mult, daci aVeJi dreptate inseamni ci mi-am tratat
copiii tari respect sau demnitate. Nu-i de mirare ci nu mă
respecti şi nu asculti ce le spun.
Dt G.: \leJi sii spuneJi ci dali vina pe dvs. pentru ci n-ali ştiut
si procedali mai bine?
DI 8.: Da, cred ci aşa este. Atâta timp cât mă invinovătesc pc
mine, ii invinovăţesc şi pe copiii mei, in loc si-mi schimb
184 1 Intre p.lnnte $1 copil

stilul de a le vorbi. Bun, acum ştiu ce am de fli.cu!. Trebui�

si nu mai dau vina pe mine şi si incerc să vAd daci Iim·
bajul lista al grijii afectuoase, penlJU care pledali, intr-ade·
vir funclionează.

Când piirinlii fac efonul de a re&Cliona fală de copiii cu gri.

jă afectuoasă, recompensele sunl mari: copiii simt diferen1& şi
invaţă să le vorbeasci plrinlilor la fel.
OI Brown a luat-o la SCJViciu pe fiica sa Debbie, in vârslă de
nouă ani, in ziua in care i se zugrivea biroul. A relatat unnă·
toarea conversalie:

01 8 . :Nu pol suporta mirosul de vopsea şi tot praful ista. To­

Iul e atâl de dezorganizal!
DEBBIE: Trebuie să fie Iare naşpa penlJU tine să lucrezi În ha·
rababura asta.
DI B.: Aşa este.
DEBBIE: Ţi-a plicul ce li·am spus mai·nainte?
OI B.: Mi·a plăcul. Mi-am spus mie insumi: «Debbie intelege
ce siml.lI
DEBBIE: Am observat cA aşa imi vorbeşti tu În ultima vreme.

Parintii trebuie totuşi avenizali: să nu se aştepte intotdea·

una la aprecierea de cAlre copii a noului lor mod de comuni·
care prin limbajul grijii afectuoase. Uneori copiii vor cere cu
insisten1i ca, in loc să le conlinne sentimentele, pirintele să
le rezolve problemele - aşa cum relata o mamă.
intr·o zi, fiul ei de I I ani, Noah. se plângea de fratele lui de
şapte ani, Ron.

NOAH: M·am plictisit de minciunile şi înşelătoriile lui Ron,

m-am săturai să mă chinuie!
MAMA: Trebuie si fie tare neplăcut. Vii acasă după o zi obo­
sitoare la şcoală şi dai de un frale mai mic care ili face via­
ţa un iad.
 Rezumat I 185

NOAH: Iar începi! Stiu ce simt. N-am nevoie si-mi spui tu.
MAMA (calma. Rll apdrândll-.ye): Când cineva imi spune ce simt,
mi simt in�leasi.
NOAH (si mai enenvl): Dar ştiu eli mă in�legi! Cred că iei prea
În serios lecţiile doctorului Ginott! Nu-mi place cum te-ai
schimbat.
MAMA: Cum pot si le ajut?
NOAH: Vreau să tipi la Ron mai des.
MAMA: Dar tocmai inviţ ci tipatul nu rezolvă nimic!

NOAH: Am nevoie si-mi rezolvi problema cu Ron.

MAMA: Asta incercam si fac mai demult, dar am incelat. As­
ta-i schimbarea care nu-ţi place. Am invăţat si am incre­
dere in capacitatea ta de a-ti rezolva propriile probleme.
NOAH: Şi cu minciunile lui Ron cum rimâne? Nu le mai pot
suporta!
MAMA: Pii chiar ieri seari tatll lău mi-a spus Ci il supără min­
ciunile lui Ron şi că liul lui Noah l-a liniştit, reamintindu-i
că e vorba doar de o etapă. Poti si-ţi inchipui că un băiat
de I I ani şi-a ajutat tatii si reactioneze calm la reaua pur­
tare a unui copil?
NOAH: Da, cred el i-am ajutat. Poatc Ci mi pot ajuta şi pe mine.

Î1i trebuic o anume îndemânare dacă vrei si nu revii la ve­

chiul stil de a reaeliona faţă dc copii atunci când eşti atacat.
Mama aceasta nu 1-8 lăsat pe Noah sl-i schimbe dispoziţia su­
fletească şi nici sl-i submineze hotărârea de a exersa in con­
tinuare ceea ce invăţase. Pentru el se simJea bine şi plină de
afectiune atunci când ii conlinna liului ei situatia dilicilă, n-a
incertat si se autojustilice ori Si cedeze cererii lui de a-i re­
zolva problema. L-a ajutat, În schimb, si aibă incredere in ca­
pacitatea proprie de a-şi rezolva problemele şi astfel l-a incW'3jat
si se maturizeze.
116 1 inlre parinte ŞI copil

Disciplina: permisiva cu sentimentele,

dar stricta cu purtarea
PăJ'in\ii vor să ştie daci metodele pentru care se pledea71i
in aceasti cartc sunl stricte sau pennisive in ceea ce priveşte
disciplina. Sunt stricte când se referi la reaua purtare a copi.
lului. Dar toute selllimentele. dorin/ele şi fanteziile sunt per·
mise, indiferent dacă sunl pozitive., negative sau ambivalente.
La fel ca noi lO\i, copiii nu pot decide ce simt. In anumite mo-­
mente simt lăcomie, poftă. vinovăţie. furie, fiică, tristete, incăn·
tare sau dezgust. Deşi nu-şi pol alege emo1iile. sunt răspunzători
de cum şi când le exprimi.
Purtarea inacceptabilă nu este tolerată. incercarea de a·i
forla pe copii să-şi schimbe comportamentul inacceptabil e fius..
tranti. Şi totuşi. multi pirin\i iSi pun incă intrebiri firi ieşire:
Cum să-lfac pe Mark să--şi indeplineascA sarcinile in casi? Cum
să-I oblig pe Freddy să se aşezc cu burta pe carte? Cum s-opun
pe Grace si facă ordine la ea in cameri? Cum s-o conving pe
Connie să nu intirzie peste ora fixati de intoarcere acasi? Cum
să·i impun lui Ivan un simulacru de rutini?
Pirinlii trebuie să devină convinşi de inutilitatea cicilelii
şi a presiunilor. Tacticile coercitive nu generează decât resen­
timente şi rezistenti. Presiunca veniti din afari invili doar la
sfidare. Decât si se chinuie să-şi impună voinl8 asupra copi­
ilor, părintii au şanse mai mari să-i influenzqe lunu-Ie in con­
siderare punctul de vedere şi implicându.i in rezolvarea vreunei
probleme.
Un exemplu: ((Freddie, dirigintele tiu ne-a atras atenlia că
nu ti-ai ficul temele. Poti să ne spui care este, in opinia ta, pro­
blema? Te putem ajuta in vreun fel?»
Indiferent ce va răspunde băiatul in vârsti de I I ani, pirin·
tii au iniliat un dialog care va duce la sursa problemei şi ast­
fel n va ajuta pe Freddie să.şi asume răspunderea temelor pentru
acasă.
Copiilor le trebuie o definitie limpede a ceea ce inseamni
purtare acceptabilă şi neacceptabili. Firi ajutorul părintilor,
 Rezumat I 187

le este greu sA nu-şi manifeste impulsurile şi dorinlele. Când

ştiu care sunt limitele componamentului permis. se simt mai
in siguranţi.
E mai uşor pentru părinţi să stabilească reguli şi să formu­
leze resb'iclii, .yolue:e limilele decât .fO le impuna. PArintii simt
tentatia să fie nexibili atunci când copiii transgreseazA regu­
lile. Părinlii vor sA aibA copii fericili. Daci refuză sA le per­
miti incAlcarea regulilor, copiii ii pot face si se simti vinovaţi
şi neiubili.
«Gata cu televizorul asti-seari», a declarat tatii când pro­
gramul fiului siu de zece ani s-a terminat. Steven s-a infuriat
şi a urlat: «Cât eşti de riu! Dacă m-ai iubi, m-ai IAsa si mA uit
la programul meu preferat care o sA vini chiar acum.» Tatăl a
fost tentat si cedeze. Nu i-a fost uşor sA refuze asemenea ar­
gumente. Dar a hotărât să nu accepte un precedent. A impus
limita fixati.
Cum multe reguli se impun cu dificultate, părinlii pot dori
si stabileascA priorităli şi si menlinA un numAr cât mai mic po­
sibil de reguli.

Se poate să fii şi afectuos. şi eficient cu copiii

UrmAtoarele aplicalii ale principiilor comunicArii empati­
ce ii pot ajuta pe piirinli sA fie şi afectuoşi. şi eficienti in rela­
liile cu copiii.

1 . fn/elepciunea incepe odato cu a.reullaml. Ascultarea em­

paticA a copiilor ii face capabili pc piirinli si audă sen­
timentele pe care vorbele se străduiesc sA le transmită,
si audA totodată punctele de vedere ale copiilor şi astfel
si Î01e!eagă esen1B lucrurilor pe care le comunicA aceştia.

Piirinlii trebuie si aibA mintea deschisi şi inima deschisă,

ceea ce ii va ajuta so Qsculte lotlelul de adewiruri, fie ele plă­
cute ori nepllcute. Dar multi piirinti se tem sA asculte penlJU
188 1 Intre pArinte �I copil

că s-ar putea sA nu le placi ceea ce aud. Daci pArinţii nu reu­

şesc sA creeze un climat de lncredere care sA-i incurajeze pe
copii sA-şi impirlăşească până şi sentimentele inoportune., opi­
niile. plângerile şi ideile, copiii nu vor fi sinceri. Le vor spu­
ne pArinlilor doar ce vor să audă.
Cum pot crea părinţii un climat de incredere? Prin relul in
care reactioneazi la atleviirvrile neplăcute. Comentariile de mai
jos IIU sunt de ajutor:

Ce idee aiurea! (trimitere la plimbare)

Ştii că nu mă urtisti. (refuz)
fntotdearma le pripeşti. (critică)
Ce teface sa crezi că eşti aşa grozav? (umilire)
Nu VretlU să mai aud nici o vorbă. (enervare)

În loc de toate astea, confimui: «Aha, inţeleg. imi place eli-mi

impirtişeşti sentimentele tale atât de puternice. Deci asta e pl­
rerea ta. Îţi mulţumesc că mi-ai adus-o la cunoştinIă.» Să con­
jimri nu illseamnd .fdjii de acord. E doar o cale respectuoasA
de a deschide un dialog luând in serios declaraliile copilului.

2. Nu nega perr:epţiile copilului. nu-i pune ;n discu#e sen­

timenlele. nu-i Iăgădui dorinrele. nu-i ridiculiza gustul.
IIu-i denigra părerile. nu-I discredita. "u-i disputa tTăi­
riie. in loc de toate astea, corifirmd.

Robert, opt ani, a refuzat si intre in bazinul de Înot: «Apa

e prea rece, plingea, şi nu mă simt prea bine.» Tatăl i-a ris­
puns: «Apa e bună. Tu eşti complet aiurea. Bazinul e încilzit,
dar tu eşti un laş. Te-ai speriat ca un iepure şi plângi ca un su­
gar. Vocea li-e puternică, insi ai un caracter slab.,.
Cuvintele tatălui au negat perr:epfiile copilului. i-au dispu­
lat troirea. i-au pus in discutie sentimentele şi l-au discret/i­
lat.
 Rezumat I 1"

Un răspuns util, carc conlinnă sentimentele copilului, ar li

sunat aşa: «Nu te simli bine şi apa pare rece . Ai vrea să nu tre­
buiascA să sari azi in bazin.» Un astrel de răspuns are şanse să
diminueze rezistenla. Copilul se simte acceptat şi respectat. Cu­
vintele ii sunt luate in serios şi nu e culpabilizat.
Când Mary, zece ani, i s-a plâns mamei: «Supa e prea să­
rati», mama i-a negat automat percePlia şi a răspuns: «Nu e
sărată. Abia dacă am pus sare.» Dacă ar ti invălat .fii colffirme
perceplia fiicei sale, mama ar ti răspuns: «O, e prea sirată pen ­
tru tine!» Să confirmi nu inseamnă .�d fii de acord. Exprimă
doar respect pentru opinia copilului - În cazul acesta, pentru
papilele lui gustative.

3. in loc .fd critici. Îndruma. FOI7IIuletlzd problema si pa­

.�ibila soIu,ie. Nu-i spune copilului nimic negativ despre
el. O mamă. a observat că tennen u l de restituire la bi­
bliotecă a cărţii fiicei sale era depăşit. SupArata, a izbuc­
nit, criticind: «N-ai pic de responsabilitate! intotdeauna
amâni şi uili. De ce n-ai inapoiat cartea la timp?» Dacă
ar li recurs la indrumare, mama ar ti fonnulat proble­
ma şi ar ti dat 5OIutia:«Canea trebuie returnată la biblio­
tecă. Tennenul e depăşit.»
4. Când vă infuriati. descrieli CI! vederi. ce sim,i,i si la ce
vă aştepta,i, Începând propozitiile cu verbul la persoa­
na intlii:«Sunt supărată, sunt enervată, sunt furioasă, sunt
indignltă, sunt uluilA.» Ferili-vi să atacali copilul. Când
tatăl lui Billy ,i-a văzut băielelul de patru ani aruncind
cu pietre intr-un prieten, el n-I insultat şi n-I blamat co­
pilul cu comentarii de genul: «Ai innebunit? Puteai să-I
faci infinn pe prietenul tău. Asta vrei? Eşti un copil vio­
lent!» În loc de asta, a zis cu voce răspicată: «Sunt fu­
rios şi dezamăgit. Nu aruncăm cu pietre in oameni.
Oamenii nu sunt făcUli ca să-i lovim.»
5. Când lauzi, când vrei să-i spui copilului tău ce apreciezi
la el sau la ceea ce a făcut. de.verie actele in cauza. nu
190 I Intre p.1flnte $1 CQplt

evulua trăsături de caracter. Bctty, in vârstă de 12 ani,

şi-a ajutat mama să rearanjeze dulapurile din bucătărie.
Mama s-a ferit si folosească adjcctive, si evalueze: «Ai
făcut o treabă bună. Eşti roarte muncitoare. Vei deveni
o mare gospodină.» in schimb, a descris ce realizase Serty:
«Farfuriile şi paharele sunt puse toate in ordine acum.
O să-mi fie uşor să găsesc obiectul de care am nevoie.
A rost mult de lucru, dar ai făcut tot. iti multumesc.»
Cuvintele de recunoaştere ale mamei au ajutat-o pe Betty
să tragă propria ei concluzie: «Mamei mele i-a plăcut
ce-am făcut. Sunt foarte muncitoare.»
6. jllvula sa spui anu» intr-un fel mai nedureros oferind
i/l imaginalie ceea ce IIU poli oferi În realitate. Copii­
lor le e greu să distingă Între nellOie şi dorima. in ceea
ce-i priveşte, ei au nevoie de absolut tot ce cer: «Pot sA
primesc o bicicletă nouă? Am mare nevoie. Te rog mult,
pot?» intr-un magazin dejucării: «Vreau camionul ista.
Te rog cumpArt-mi-I!» Cum sA rispundă părintele? De
preferinlă, nu printr-un scun «Nu! Stii că nu ne putem
pennite». E mai pUlin dureros si-i confinni măcar do­
rinlele copilului, spunând că le inlelegi. «D, cit aş vrea
Să-Ii putem cumpăra o bicicletă nouă! Stiu cât li-ar plă­
cea si mergi cu ea in jurul oraşului şi spre şcoali. Via-
18 ta ar fi mult mai simplă. Dar in clipa asta ceea ce
câştigăm nu ne pennite. lasA-mi si vorbesc cu tati şi
să vedem dacă putem face ceva de Crăciun.» Sau: «Cât
aş vrea să am bani ca să li-o cumpărn, În loc de: «Tot
ce vezi vrei Să ai. Nu, nu se poate, aşa că incetează si
mai ceri.»
Elizabeth, in vârsti de 1 7 ani, i-a spus mamei: «Am nevo­
ie de cerceii tii cu diamante ca să-i pun la petrecerea de pro­
movare. Mi-i dai?» Furioasi, mama a ripostat: «Sub nici un
motiv! Stii că nu dau nimănui cerceii mei cu diamante să-i poar­
te! Dacii ii pieni?» Mai pUlin dureros ar fi fost un răspuns care
să confirme dorin(ele fetei: «Cât aş vrea să am incă o pereche
 Rezumat I 191

de cercci cu diamante ca să ţi-i dau! Vrei altceva din cutia mea

cu bijuterii'?»
Părinţilor le e greu să refuze cererile copiilor. Ar vrea să le
implinească dorinţele. Ar vrea să-i vadi cA sunt fericiţi. De
aceea părinţii se simt frustJaţi şi furioşi când li se cer lucruri
pe care nu le pot oferi şi se poartă cu asprime dacA trebuie si
spună «nu». Confinnându-Ie dorin1a şi neenervându-se, părin­
ţii le dau posibilitatea copiilor să-şi manifeste sentimentele.

7. Dati-le copiilor dreptul de a alege şi de a se exprima in

chestiunile care le afecteazii via1a. Copiii sunt dependenti
de părinţi, iar dependen1a generează ostilitate. Pentru a
reduce animozitatea, părintele trebuie să-i ofere copilu­
lui ocazii de a resimti independen1a. Cu cât e mai mare
autonomia, cu atât devine mai mici animozitatea. Cu cât
e mai mare independen1a, cu atât se impuţineazA resen­
timentele faţi. de părinte.

Chiar şi un copil mic poate fi intrebat: «Ţi-ar plAcea sii-li

ung cu gem sau cu unt pâinea prăjitii?»; sau i se poate spune:
«Ora de culcare este intre şapte şi opt. Tu decizi cind eşti des­
rul de obosit ca să te culci.» De ce e important pentru copil si i
se dea dreptul de a alege? Pentru ci s-ar putea să-şi spună: «Pă­
rintii tin seama de dorinţele mele. Am un cuvânt de spus in le­
gătwi cu viala mea. Sunt o persoană. Contez.»
Am primit următoarea scrisoare ca replică la un articol de
ziar in care discutam dreptul copilului de a alege:

Într-unul dintre orlicalele dvs. ne-a,i reaminlit cd până si

copiii/oarle mici trebuie să poată alege. Şi chior pentru a.fta
as vrea să vd muilumesc ti să va spun că acelasi lucru este
adevărat la celălalt capăt 01 vielii. când o persoand poate re­
deveni la/el de neajutorată ca un copil mic.
Eram alături tie tatdl meu. in vârstă tie 80 de an;. care se stin­
gea, bolnav tie cancer. Depresia lui, provocată defaptul că era
191 1 intre pirinle ŞI copII

Într-atât de dependem de a/Iii, m-ofacut să-mi revină În mi".

te, dure ţi răspicate, cuvintele dvs. Ce cumplit este sti nu aj
control asup,.a propriei vieJi! M-am gândit eli frustrarea ta­
tălui meu s-or mai atenua dactl a,. putea face cateva adewi­
rate alegeri. Existau surprinzător de multe situa,ii În care putea
şi trebuia .fa aiba un cuvânt de spus, pret'um: voia să-/ ajut să
meargă la baie? (modes'ia disptlre la un moment dat, dar tre­
buia .fă spunci el cand). I'oia sti-i vorbesc sau să 'ac? Voia prtin­
zul? I'oia să-i vina in vizită nePOlii?
Unele erau lucruri simple, dar toate erau lucruri in care
simfeam cti ar trebui să poată alege el. Simt, de asemenea, că
as'a a ajuta' la s'abilirea unIIi anume fel de relatie a mea cu
el, pe care n-aşji vrut s-a ralez. Sper. Imodulă, cd /-am aju'at
cumva să-şi uşureze IIU durerea, din păcate nu pe ea, dar mă­
car povara agonie;.
 EPilOG

Solutiile oferite in această carte pot uşura sarcina părintilol

numai daci sunt aplicate 8p cum trebuie. Copiii răspund ce·
rinlclOT in mod diferit. Unii sunl ftexibili; acceptă cu uşurinţa
schimbirile in proceduri şi relalii. Ailii, mai conseIVator1, accep­
tă schimbarea doar protesIind şi după ce sum stimula1i. in sfirşil,
altii rezistă actv la orice «ordine noul» in via1a lor. O buni apli­
care a metodelor prezentate În această carte nu va ignora texnt·
18 fundamentală a temperamentului şi personalitAtii copilului.
Copiii infloresc doar dacă metodele de creştere a lor sunl
imbibate cu respect şi simpatie. Abordarea din această carte
poate crea o sensibilitate mai adâncă la sentimente şi o reae·
tivitatc mai mare la nevoi În relatia preslrati cu provocări din­
tre părinte şi copil.
Un tânir cuplu a ri1ăcÎI drumul În păienjenişul de şosele
din California. «Ne-am rătăcit», i-au spus unui polii iSI.
«Ştiti unde vă aRati'?». i-a intrebat el.
«Da, au rispuns. Scrie pe ghereta În care stati dvs."
«Ştiti unde vreli si mergeli?» a continuai politistul.
«Da!» au replicat cei doi in cor.
«Arunci nu v-81i riticil, a tras concluzia polilistul. Aveji doar
nevoie de indicalii clare.»
Pirinţii pol şi ei beneficia de indicalii clare care sl-i ajute
si ajungi acolo unde vor in ce priveşle educatia copiilor. Dar,
in plus, au nevoie de noroc şi de indeminare. Cineva ar putea
si intrebe: «Daci au noroc, de ce le mai trebuie Îndemânare?»
Ca si nu-şi strice norocul...
 Anexa A

CUM PUTEM sA-1 AJUTAM PE COPii

Chiar şi copiii perfect sinitoşi reaclioneazA prin tulburiri ema­

lionale la situaliile stresante şi conflictele liuntrice. Pot li bântu­
ili de spaime $i coşmaruri, pot si-şi roadl unghiile, sl-şi scoală din
lire ftalii şi surorile, sii sufere de ticuri, 51 aibl crize de personali­
late şi sii se manifeste in multe alte moduri neplAcute. Sunt copii
dorili, creseuli de pirinli care-i iubese, in cAmine nedestrlmate,
care ar putea beneficia de $CdiJl1e de terapie infantili.

Traume reeente. Copiii expuşi la o calaSlTOfii venilă pe neaş­

tcptaIe pol suferi de sindromul de stres posuawnatic. Un copil poaIe
reacciona printr-o anxietate copleşitoare şi poate dezvolla simp­
tome dramatice dacii este manorul unui incendiu, al unui acci­
dentde maşinii sau al unui atac Ierorisl. Moartea unei persoane dragi,
mai ales, poale avea efecte devaslaloare.
Când Ieroriştii, folosind avioane ca arme, au alacat Statele Unile
şi au distrus Turnurile Gemene din centrul New York-ului in
I I septembrie 200 1 , adulpi şi copiii au fost traumatizati grav. Multi
copii şi-au pierdut un plrinre, unii chiar pe amindoi. Plrinrele
supravieţuitor, aflat in doliu, sau vreo rudi a rămas sii se descurce
cu aceşti copii orfani şi disperati. Şi vederea Turnurilor Gemene
in flicări. la televimr sau de la o dislanţi nepericuloasi a fost trauma­
tizanlă atit pentru copii cât şi pentru adulli, dar impactul psiho­
logic a fOSI mult mai intens in cazul copiilor care au lriit nemijlocit
evenimentul ori al unui pirinte care s-ta salvat din conflagralie.
Conform unui studiu publicat in New York 1imes, cu cât un copil
196 I Intre parinte �I copII

s-a aflat mai aproape de zona dezastrului, cu atât trauma a fost

mai putemicli.
Copiii mici care trcc prin experienjC tfaUmati7.antc vorbesc:
rareori despre ele. Spaimelc şi tensiunile ies la iveală in jocurile
lor. Psihoterapia infantilli oferi o aanosfcră coresplIn7.ătoare. mate­
riale potrivite şi un adult empatic pentru ajutorarea copiilor aflaci
la ananghie. Terapeutul îi ajută si retriiască - prin joc şi cuvinte
- evenimcntcle dificile. astfel iocit copiii sIi poa1Ii asimila şi slăpini
panica şi anxietatea. Ei construiesc, de pildli, case din cuburi şi le
bombardează. Sirenele urii, incendiile se dezllinluic, ambulanţele
ii iau pe rtnili şi pe tnOI1i. SlipIămâni in şir, copiii işi exprimi sen­
timentele de şoc şi oroare. Numai după aceaslă reluare simbolici
a evenimentclor copiii sunt capabili sIi vorbească despre sentimentele
şi amintirile lor flri fricl şi anxietale. Anxielatea generală de un
dezutru recent esle diminuali când. in prezenla unui adull care-l
inlClegc, copilul eSIe capabil sIi reprezinle cujuclirii şi sIi exprime
in cuvinle evenimenlele şi amintirile infrico$itoare. Cu ajutorul
a numeroşi profesionişti voluntari, New York-ul a pus la dispo­
zilia celor aflali in nevoie servicii psihologice.

CopU înfricoşaţi. La fel ca şunca şi ouăle, copiii mici şi frica

merg impreuni. Principala frici a copiilor de trei ani pare si fie
produsi de câini, a celor de patru aui - de intuneric. Acesle frici
se atenuează cu vârsta, dispănind complet pe la vârsta de opt aui.
Alte frici relatale de copii sunt cele produse de maşinile pompieri­
lor. cutremure, răpire. condusul cu vitezi mare. şerpi, mari inil1i­
mi. Din I I septembrie predominli frica de terorişti. Unii copii au
prezentat doar o teamli uşoară, insii nu au scipal de ca nici când
unul dintre pirinti era de fală. Ailii au awt fCaelii mai puternice;
au cerut si rămini lumina aprinsi pesle noapte ori au avut mani­
feslări tensionate atunci cind a trecut o maşini de pompieri ori
s-a men1ionat o tilhlirie.
Copiii cu frici persistente şi intense pol beneficia de ajutor de
specialitate. Intensitatea reacliei lor este un indiciu grliitor. Sunl
paralizali şi devin neputincioşi din cauza anxietă1ii. Cerul se poate
prlibuşi, fulgerul poate lovi casa, intreaga familie poate fi mitu­
raii de pe fBlB piimintului de un uragan. Caleidoscopul obiecteIoJ
 AneKa A / 197

şi pcrsoanelorînfricoşăloarc e infinit: 1.gomate puternice. înăllimi.

oameni necunosculi, apă care curge, colturi Întunecate, insecte
minuscule. animale uriaşe. Copiii incearcă si scape de anxielatc
rerindu-se deloeurileşi activilili l e pe care le crcd periculoasc. De
exemplu. pot evita apa, urcarea unei scAri. pot refu7.a si stea intr-o
cameri intunecoasă.
in psihoterapia de grup. copiii anxioşi vor fi probabil impli­
caii in activilili care le cer si-şi infrunte fridle. Vor trage la lin.a
cu pU$li zgomotoase, se vor minji singuri cu noroi. vor stinge lu­
mina. Grupul nu le va permite copiilor IIIX ioşi si evite confiuntan:a
cu problema lor. Terapeutul poate, după aceea, si trateze reBC\i­
ile de friei pe mAsuri ee apar. Copiii sunt ajutali sA-şi joace şi
să-şi exprime rricile acute si să-şi atenueze şi stApineascA anxie­
tatea vagi.

Rlvaiilate exeesivl tnlre frati. Copiii a eăror gelozie pe rralii

lor le imbibA întreaga personalitate şi le colorează întreaga viall
au nevoie de ajutor psihologic. Ei îşi agreseazi f'ralii şi surorile
atât lizic, cit şi verbal. Perc:cpându-şi frate1e ea pe ravoritul părin.
lilor, Ciuli atenlÎe exclusivti şi înceard. sub toate rormele si devini
ravorilii vreunui proresor. lideri la şcoală sau in tabărI. in com­
petiţii, au o nevoie compulsivl si excelcze şi nu reac"lioneazi bine
la o Infrângere. Dacă gelozia unor astrel de tineri nu se atenuează
in copilărie, ei pol să-şi ducă via1B tratind oamenii ca pe nişte sub­
stituli de frali. Dupl cum pot continua si-şi chinuie în mod
constient fralii şi surorile.
E normal ca un copil si fie gelos pe fhlli şi surori alâta timp cât.
spre deosebire de a copiilor care au nevoie de ajutor, gelozia lui
nu invadeazl tOC peisajul. Copilul poate simli el rratii $Ii primesc
mai mulli iubire şi poate concura cu ei penuu arecţiune. Dar. când
primeşte iubire, el se calmează imediat. Poate sI_i placă competilia
şi locul cel mai bun, dar poate si se şi bucure de jocul în sine. Mai
mult, poate accepla infringerea fărt prea mulli durere ori tensiune.

Interes prea puternic peIItnI IIH. Unii copii sunt preocupali

prematur şi continuu de chCSliuni sexuale. Ei viseazA sex, se gin­
desc la sex Si vorbesc despre sex . Se masturbeazi in mod regulat
198 / Intre parinte �i copil

În public ori in intimitate şi incearcă sa exploreze sexual alli copii,

inclusiv pe liaPi şi surori1e Ior.Tragcuochiul, incercând si-şiltprindi»
părinţii Ilcind sex. Au in cap prea mult sex, prea devreme. Acc$1i
copii au nevoie de ajutor psihologic.
Mulţi copii manifesd un interes firesc raii de chestiunile sexu­
ale. Ei pot tachina sexul opus. pot chicoti cind vine vorba de iubili
sau iubite. Pot fi, de asemenea, in mod agreabil conştienli de sen­
zualitalea lor; se pot atinge şi uneori se pot masturba. Totuşi acti­
vitatea sexualli le ocupă doar ° parte din via1li.

Copii extrem de pudieL E vorba despre copii care intri in

peniel dacA sunt vlzuţi dezbricali. Sunl conştienţi În mod dureros
de corpul lor; se simt stânjeniţi la orele de educalie fizici şi suferi
cumplit la vizitele medicalc. Ajutorul dc specialitalC poate fi bene­
fic pentru ei.
Şi altor copii poate sa Ic displacl sa se dezbace pentru examinare
medicalli sau pentru gimnasticli. Se pot agita, pot protesta, insi
nu intri in panicl.

CopU extrem de agresivi. Copiii fuartc ostili au nevoie de aju­

lOr de specialitatc. Sensul ostilititii lrebuie evaluat minuţios ,i in1e­
les. Cum ostilitatea poate 51 provinA din cele mai diverse surse,
tn:buie gasiti ClUZI agresivitilii in rlCCare caz, astfel ca balamentUl
sa fie adaptat cauzei şi cazului.
Uneori intilnim copii a ciror agresivitate nu scade prin mani­
festare şi a clrordistructivitate nu e insotill de vreo culpabilitate
vizibilă. O parte din aceşti copii sunt cpbili de ° cruzime
extreml, neunnatl, in aparen1li, de anxictate sau remuşclri. Pare
si le lipseascl insuşirea empatiei şi nu dau semne ci le-ar pisa
de bunlstarea celorlalti. Cenzura şi critica au pu1ine efecte asupra
lor, ca şi cum le-ar fi indiferent ce gindesc: allii despre ei. Nici
mlcar pedepsele nu-i determinl si cedeze. Le esle frici de adulli,
n-au incredere in bunlvoinll ior şi le resping favorurile. Stabilirea
unei relalii cu asemenea copii nu e ° treaba simpli. Copiii cu un
astrel de istoric benefICiază de tratamentul care li se aplici atunci
cind terapeUtul este capabil sli le câşligc: increderea si si stabileascl.
o relalie bazati pe respect reciproc.
 Anexa A 1 199

Nu este neobişnuit pentru copii si aibi comportamente agre­

sive şi distructive. in mare parte, IUCTUI acesta e consecinla cu·
riozid1ii şi excesului deenergie. Cite ceva este şi consecinla frustrării
şi resentimentelor. Componamentu l agresiv se poale petrece acasA,
dar nu in afara casei; sau viceveISa, la şcoală, insi nu acasă. Copiii
pot să-şi distrugi jucAriile proprii - din curiozitate sau din furie
-, dar sunt ceva mai precauli cu posesiunile altora.

ObifauioC& de 8 rura. Fwtul fi'ecvent este o problemi serioasI.

Unii copii şterpelesc lucruri mirunte şi mai pulin minmte ori de
câle ori se iveşte ocazia. Pot fura din cui, la şcoali, in tabără, la
supermarket sau de la vecini. Copiilor cu un lung istoric de fur­
turi le poate fi benefică terapia de grup. Unii dintre aceşti copii,
de obicei mai mari, fură ca si-şi cumpere droguri. PentTu ei este
indicat un centru de reabilitare antidrog.
Copiii care fură doar din casI nu intră in aceasti categorie.
Pot fi şi ei implicali, când şi cind, in episoade de mici furtişaguri
in afara casei. Pot lua fructe sau bomboane, pot să nu returneze
obiecte «imprumutate» sau «glsite». lnsi acest mod de compor­
tament dureui, de obicei, PUlinl vreme. Pe misuri ce cresc, aceşti
copii ajung si recunoasci dreptul de proprietate şi si-I respecte.

Prea-frumos-ea-s1-lle-adevirat. Unii copii par prea cuminli

ca si flCadc:vănt. Sunt ascultitori, ordonali şi cura(i. ii ingrijorează
sinltatea mamei, ii preocupi afacerea tatilui şi abia aşteaptă si
aibi griji de sunam mai mici. intreaga lor via(li pare să se con­
centreze lSupra plirinlilor, pe care vorsi-i bucure. Nu prea mai
au energie si se joace cu copiii de vârsta lor.
La şcoali şi in car1icr, copiii ace"ia pot avea aceeaşi purtare
perfecti. Vor fi blinzi şi driguli şi-şi vor folosi timpul şi energia
ca si-I inmoaie pe profesorul de care le este fiicfI . Î i potaduce pro­
verbialul mir ori se pot oferi si şteargă tabla. Sub masca de «COpii
bull» se ascund adesea impulsuri de «copil rău». Efortul de a-şi
transfonna impulsurile agresive in purtări angelice şi vigilen\B con­
tinui, necesară pentru mcn(Înerea fa1Bdei perfecte, consumi ener­
gia vitali a acestor copii. Nu e neobişnuit să citeşti in presă despre
un copil care a infiptuit un delict grav, in timp ce vecinii povestesc
cât de ascultitor, liniştit. săritor la nevoie era copilul cu pricina.
200 I intre pArinte ŞI copil

Psihoterapia de grup oreri un cadru cficienl de modificare B

comportamenluJui excesi ... de «bun». Scenariul, la care participi
copii cu maniresllIri mai din:c:te ale impulsurilor lor osiile., ii incu·
rajCB7Ji pc «eopiii buni» si renunle la supunerea de scla... i $i si·,i
asume o aserti ... itate fireascA. Observind ,i a...ind experienle, ei
in...alii cii nu e nCi;esar si te bagi pe sub pielea oamenilor şi si
nu·1i manircşti penonalilatea. incep, incetu1 cu incetul, si-şi CWloascli
propriile scolimente $i sl·,i stabileascii propriaidcolitate.

Copii imatari. in aceaslll Calegorie inlri copiii care au rosi

dorili ,i iubili pe cAruI erau bebeluşi, dar nu ,i ca indivizi in dez·
voltare, cu propriile idei ,i ne... oi. Aceşti copii supraprotej ali sunl
nepregilili pentru realillliile vieţii din arara adApostului ramilial.
Au prea pUlin ocazia sili'$i dezvolle apn:c:: ierea ralA de nevoile ,i
senlimcntele celorlalli - $i le e greu si tolereze f'rustrarea. in loc:
sA facA ei inşi,i erorturi, vor ca ceiJaJli si aibii grijii de ci.
Psihoterapia in grupuri atent selcclate este in mod special utili
copiilor imaturi. Grupul oreri moIivatie ,i sprijin pentru «1 creşle
rnIrClt, ca $i o arenă siguri de testare a noilor pauemuri de com·
portament. Copiii In....11, in grup., care aspecte ale comport.·
mentului lor sunt acceptabile social ,i ce comportament se aşteapt6
de la ei. Ca unnare, rac erortul sii se adapteze standardelor celor
de-o seami cu ei. Invalili., in grup, diverse tehnici sociale esenliale.,
precum rolosirea in comun a obiectelor, coparticiparea la acti ... itlli,
c.ptarea aten)iei unui adult prietenos. in...a)i si concureze ,i si
coopm:ze, să lupte $i si apllU"lCU luptele. si negocieze $i si accepte
compromisul. Aceste tehnici ii pregătesc pe copiii in cauzi sI·i
lrateze pe cei din jur de la egal la egal.

Copii reln". Copiii aceştia pot fi descrişi ca timizi, supuşi,

inhiba)i şi umili. Au dirlCultili si-şi exprime sentimernele obişnuite
de afecliunc şi agresi... itate, au pUlini prieteni şi cvill inleJacliu·
nile sociale $i joaca. in situatii interpenonale nu sunt in largul
lor $i se reresc si cunoască oameni. Vor ca ceilalti si racl gestul
prietenesc de deschidere; dar se poate ca nici atunci si nu rispund6
pe milisurl.
 Anexa A / 201

Copiilorretra$i le este greu să injghebe7.e relalii cu profcsorii

de la şcoală sau cu colegii, În cunea şcolii. Sufera cumplit cind
li se cere, În clISă, si facă lectură cu voce tare ori să răspundă la
vreo Întrebare. Pot răspunde cu «da» sau «nu». ori pot 56 nu răs­
pundD. deloc. Când se joacă, îşi cauli o aclivitale lini$lilă şi ncperi­
culoasi, care nu pretinde comel1 social. Când sunl constrânşi si
aibă un contacl social, anx:ielatea lor poate deveni paniei.
Copiii retraşi pot fi ajutali prin psiholenapie de grup. Adultul
prietenos, obieclele tentante ,i membrii bine aleşi ai grupului le
rac dificil6 închiderea în scoica proprie. Scenariul aecelereazll
ieşirea din izolare şi incurajează libenatea in jocul şi conversalia
cu allii copii.

TIcuri " nlravurl. Unii copii au nărawri persistente, care-i

deranjeazt pc pArinU. Se uiti cruciş, puflrie pe nas., se strâmbi,
zvâcnesc, se scobesc În nas, se freacă la ochi, îşi dreg vocea, Îşi
coc:oşeazl umerii, Îşi rod unghiile, Îşi sug degetul mare, îşi poc­
nesc articulaliile, bat în podea cu piciorul. Contorsiunile şi năra­
wrile acestea se pot manifesta atât de evident şi grotesc, încit
ab'lg atenlia. Degetele pot aTitajalnic, cu pielea infiltrată cu api
sau unghiile roase până la l'idacină. $i n-ai cum scIpa de sunetele
discordante ale nasului, gâtlejului, articulaliilor şi picioarelor.
Aceşti copii au nevoie de ccnsult psihologic, ca şi de ingrijire medi­
caii, pentru gisirea celui mai potrivit tratament.
Uneori, copiii obosili, somnoro,i, preoeuPlli sau anali sub un
stres emo'Iional pot prezenta de asemenea o serie Întreagă de par­
ticulari1ăli componamentale ,i ticuri. insi ele nu se manifeslă 101
timpul şi in cele din urmA dispar.
 Anexa B

CUM I�I TRATEAZA SPEC IALI�TII IN

PSIHOTERAPIE INFANTILĂ PROPRIII COPII

Ca psiholog specializat pe părinli şi copii, am fase adesea intre­

bat daci pregAtirea şi experienca mea profesionali mi-au fost utile
In creşterea propriilor copii. Sunt oare psihoterapeulii nişte piril11i
mai buni dc:cit plrinlii firi pregAtire'? Intrebarea aceasta e pusi
II.reori, deşi rAspunsul nu eSle evident. Ciliva psihologi şi psihi­
atri cu specializare infantili s-au Intilnit ca si discute acest subiect
delicat.

DR.ADAMS: Publicul se aşteapti ca specialiştii in sinilatea men­

tali si fie plrinli mai buni. Daci ei nu pot beneficia per­
sonal de pe unna eltperienlei profesionale şi viziunii lor,
ce speran" si mai aibi pirinlii nespecialişti'?
DR. BRUCE: Pe de alli parte, acelaşi public spune, nu Ilri deJicii,
glume n05lime desprecopiii cu tulburări şi turbulenti ai psi­
hologilor ,i psihialrilor.
DR. CHAMBERS: Problema este - poate competenca profesionali
si se personalizeze'? Pol fi transpuse principiile psiholo­
gice În tehnicide educatie Q copiilor?
DR. DAVtD: Am unele indoieli. Sunt intelegitor şi tolerant cu pa­
cien)ii-copii. Dar imi pierd cu uşurill\i cumpitul cu copiii
mei. Mi enervez, lip. cicllesc şi insult. Exact ca un părinte!
DR. FIELD (cd'''' DT. David): i ntr-o conferinJi, cindva, aci spus:
«Ceea ce conteazA in relaliile plrinte-copil nu e o metodA
lDume, ci atitudinile generale.» Stiu ci aveli fati de copiii
 Anexa B / 203

dvs. O atitudine generali minunati. Şi atunci cum se face

ci in viala de liecare zi îi chinuili?
DR. DAVID: Nu pot li obiectiv cu copiii mei. Sunt spontan. Nu le
aplic nici o metodA gândilă dinainte.
DR.ADAMS: Dc ce-ar saicasl aplicaP asupra copiilorpropii metodele
care .f-au dovedil ulile in cozu/ tinerilor dvs. pacienli?
DR. DAVID: SeamAnA atâta cu o manipulare, cu o uneltire, e atât
de lipsit de spontaneitate!
DR. GREEN: Lumea e plini de adulli cu tulburări, cArora pe cind
erau copii li s-a dat, de către pArinlii lor, un «tratament spon­
tan». Ce era in guş4 a\IeQu ţi-n ctipu$d. Iar din guşa lor
lâşneau invective şi insulte.
DR. DAVtD: Vreti si spuneli ci sunte\i contra spontaneitllii fali
de copiii dvs.?
DR. GREEN: Nu, deloc. Sunt contra ;mpulsivildl;; degh;ZQIe ill 5/JOR­
lalleilale. Nu e nimic rău în faptul ci pArinlii îşi examincad
reacliilc natunle fali de copii - ca si. separe grâul de pleavA,
ca 5d afle ce ajutti şi ce doare.
DR. DAVID: Vreli si spunqi ci unele din reacliile noalm: spon­
tane pot li nocive pentru copii? S-ar putca si. aveţi dreptale.
Chiar provocat, nu mi-ar trece prin cap sI.-i pun etichece
abuzive unui tânirpacient. Şi totuşi fac asta cu bliatul meu.
DR. IVY: La fel şi eu. Cind unul dintre pacien1ii mei copii a vArsat
firi si vrea vopsea roşie in camera dejoacă, am şliut exact
cum si reaclionez: «D! s-a vArsal vopseaua. Avem nevoie
de un burete. Şi uite ni$le apa pentru tine.» A fost o remar­
că spontani, automati. N-a fosi ceva une/lit, dar nici occi­
dental. A fost con5eC;nla pregătirii mele de lerapeut.
DR. BRUCE: PresUPUneli atunci el fiul dvs. ar vlrsa flrA si vrea
vopsea pe covorul de acasA. Ce s-ar intâmpla?
DR. IVY: Nu mI-ntreba-li! Sigur, ardepinde de dispozilia mea, dar
aş şti sl-I invinovA\CSC $isl-1 fae de ruşine: «Uite ce-ai fkut!
Eşti tare împiedicat. De cite ori si-Ii spun si ai griji?» imi
dau seama câl de ocrotitorsum cu micii mei pacienli şi cit
de distructiv pot fi citeodatl cu copilul meu. Luat pe sus.
204 / intre pilrlnte SI copil

nu mII gindesc sill-i aplic .V'OIIlolleilatea ub/jllllld prin pre­

gOti/V! propriului mcu băiat.
DR.ADAMS: Un mare maestru le-a spusodali clevilor sl.i: «invata
tehnici, pe urmA uită-Ie.» Acesta e adevillrul oricarui vinuoz.
Ni se aplică şi nouă.
DR. ORUCE: Aşa cum un chirurg nu-şi poale opera membrii fami­
liei, un psihiatru nu poate li terapeutul propriilor sl.i copii.
Nu cumva existA aici pericolul cA vei deveni tcrapeutul, nu
pArintele copilului tău?
DR. ADAM AS: Nici vorbă. le diruiesc pacienlilor mei copii lOt
ce am inviilat mai bun. Iar in asta intri interpretiri ale pro­
ceselor incODştiente, adaptate momentului. Nu mi-ar trece
prin cap si pun diagnostice ori si fac interpretări pentru
copiii mei, sili mA joc cu ei de-a psihologul. Dar ceea ce
este .fell.fibil. plin de compasiune ţi uRlan se schimhiipretl
piliin când vii de la birou acasă.
DR. FIELD: Şi eu am constatat cii pregAtirea medicală şi psihialricll
are efect asupra vie1ii mele. Cind liul meu şi-a fracturat
braJul,n-am leşinat la vcdcn:a osuluicareslripunsese pieJea.
l-am administnd primul ajutor: nu numai fizic, ci şi �1.
Şi astfel l-am ajutat si faei falA şi durerii, ,i pa/Jiei;.
DR. HILL: Mi intreb de ce aplicăm atât de pulin cUnoşlirtlele clini­
ce in crqterea copiilor noştri. Eu, de exemplu. imi lnltez
fiul, in mod fundamental, la fel cum m-a tratat mama pe
mine. Uneori ii folosesc chiar şi tODul vocii. E ca şi cum
iii pune iar şi iar o inregiSbare bine-cunoscutA.

DR. CHAMBERS: Clutali o inregisrrare necunoscuti? Un scenariu

nou? Sunetul altui toboşar?
DR. HILL: Nu-mi place inregistrarea mea patentall. FărI si-şi dea
seama, mulţi pArinti reciti inCOD$liCftt replicile unui sce­
nariu din trecul. Darne diIIm seama. Ar lrebui si fim in stare
si ne scriem propriul scenariu $i si folosim tot ce am inv6tIt
ca terapeUli de copii.
DR. BRUCE: CU toate astea, ai tonul pArintelui tipic.
DR. HtLL: Da, şi asta mA sâc/iie. Acasll, cind lucrurile merg prost
nu ştiu cum si închid sunetul. Ca $i alţi plrinli, dau înapoi
 Ant'�a B 1 205

şi regret, in ciuda pregătirii profesionale şi a mullilor ani

in care am tratat copii.
DR. 8RUCE: T�i pArinlii sunt vulnerabili. Nu-i U$Orsi ieşi câştigi­
tor când e vorba de copiii tăi. Cap - pierdem noi. Pajura
- ci'tigi ei.
DR. ADAMS: Copiii au probleme concn:le, care nu conduc la genc­
ralită� strilucitoaredespre iubire. respect, acceplan:. difen:nlc
individuale şi unicilate personală. Aceste concepte sum prea
mari. Sunt ca o bancnotă de o mie de dolari - bani buni,
dar inutili pentru nccesitălile zilnice: si-Ii cumperi o ceaşct
de cafea, si iei un taxi, si dai un telefon. Pentru viala de
fiecare zi ne trebuie moncde. Pentru a ne creşte copiii avem
nevoie de mOl1lnliş psihologic, inrudit cu cel wilizat in tera­
pia copilului.
DR. DAVID: Dar spUllC\i-mi, vă rog, ce inseamnă mărunliş psiho­
logic?
DR. ADAMS: Căi specifice de a trata eficient ,i uman întimplărilc
din fiecare clipă: micile euerviri, conflictele periodice,
crizele survenite brusc.
DR. DAVID: Spune!i-ne cum ali beneficiat, ca părinte, de terapeulul
caresunte1i.
DR. ADAMS: V-aş putea da o lisli lungi cit o carte. i nsA mi tem
că VC\i crede că imi inchipui el ştiu toate răspunsurile. Nu
le ştiu. Dar am invăţat să n:8C\ionez mai uman la dificullălile
zilnice cu care mi confruntă copiii mei. Sunt empatie, aşa
cum sunt cu pacienlii mei copii. incerc să măpun in pielea
lor CQ sti inleleg ce simt. Am invi",t cum si exprim furia
firi. insulte. Chiar dacă sunt provocat, nu-mi lmproşc copiii
cu nume abuzive. Nu le jignesc atributele pe[5OJlalităIii şi
nuatacttisiturilelorde caracler. in loc de toate astea, e�act
ca in terapie, declar ce vdd. ce simt şi ce trebuiej6cwt.
DR. DAVID: Vreli sA spuneli el nu vi pierdeli cumpltul in fata
copiilor?
DR. ADAMS: Ba da. Dar acum nu-mi mai este mei de furia mea,
pentru ei ,tiu $-O exprim firi efecte nocive. Sunt autentic:
Z06 / inlle pannte şl copil

cuvintele se asorteazi cu sentimentele mele. Nu pretind ci

simt iubire când sunt furios. Am mai invi1a,t că inceputul
inţelepciunii este ticerea şi cii. autoritatea presupune con­
cizie. Aşa ci vorbesc' mai pulill şi ascult l/l(Ji mult. Când
lucrurile merg prost, llU dau lec,ii. caul .roIu,ii. Am invii.lal
si rAspund la plingerile copiilor mei fără si mii. apAr sau
sA mii. plâng şi cu. in compensaţie. Folosesc adcsca mor­
mAicii de simpatie şi comentarii scurte.
DR. CHAM8ERS: Cum ar fi?
DR. ADAMS: «O. vid. Deci asta s-a intâmplat. Deci aşa te simţi.
Dec:iasta e pirerea ta. Mi bucur Cii. imi implorti$e$ti ideile
tale. Mulţumesc cii. imi atragi atenţia. Dă-mi voie si trec
pe hârtie sugestiile tale, ca sA mi 1c pot reaminti.» Evit delibe­
rat intrebirile stinjenitoare. Evit logica rece in situaţiile
fierbinţi. De vreme ce lumea vorbeşle milllU, eu vorbesc
inimÎÎ.
DR. 8RUCE: Asta-i bun-simţ. nimic altceva.
DR. GREEN: Nu. cred că presupune un sim, ne-bun. De pildA, am
invilat in terapia copilului cii. pinii. şi un pic de laudA poate
avea erect distructiv. Aşa ci 0-0 rolosesc. Nici in camera
de joaci, nici acasă. Evit lauda care-i constrânge pe copii
si aspire către imposibil: eşti Întotdeauna atit de minunati,
eşti in/O/JeaulJa atit de atenti. Eşli un inger. lauda mea
esle apreciativii.: Jescrie eforturile şi realizirile copilului
şi sentimentele mele despre acestea. Nu evalueazi, nu
judeci. nu compari sau consimte.
DR. CHAMBERS: Puteţi fi mai clar?
DR. GREEN: imi place ce-mi cereţi. Am posibilitatea astfel sii.-mi
Iimpezesc opiniile. Vi apn:ciez ioImsul. \t:deti. Dr. Chambers,
asta a fosl o laudi apreciativă.

DR. CliAMBERS: Cum m-ali fi lăudat inainte de a vi fi pregltit

ca terapeut al copilului?
DR. GREEN: «Sunteli extraordinar. Sărili intoldeauna in ajutorul
meu. Faceţi o treabi minunati in acest grup.» Ali obser­
vat cii. cnunlând lauda apreciativi am inceput propozitiile
 Anexa B / 201

cu persoana intâi? Enun1ând lauda judicalivă am incepul

cu persoana a doua.
DR. CHAM8ERS: Mă pol lipsi de asemenea laudă!
DR. GREEN: La rei şi copiii. De asemenea, nu neg perceplia unui
copil. Nu-i refuz scnlimcnlele. Nu-i pun in discuţie lrăirea.
CQlifirm perc:eplia. sentimenlu! şi experienla.
DR. IVY: Atunci avem la rândul noslJu nevoie de ajulor ea să ne
indeplinim rolul de pirinţi. Trebuie să reeunoaşlem ci
reacţiile noastre zilnice raii de copiii noştri nu sunl lipsile
de eonseein!e. Le afeclellZi, in bine sau in riu, conduila şi
caractend. Posedăm deja C\UlO$linlele. Ce ttebuie si racem
esle si ne lransrerlm compelenla si si ne lranspunem pri­
ceperea. Melamorfoza aceas" nu se va produce aulomal.
i nsi, ea psiholerapeuti, avem un cap avans.
 Anekil C

LECTURI SUPLIMENTARE

Pirinlii se confruntt, in creşterea copiilor, cu multe probleme.

Aceastl carte nu le-a tral8t pe toate. latl o serie de cir1i care le-ar
putea fi utile:

Benson, Herben, Miriam Z. Klipper. The Reluxll,iOll Re:rponse

(Updo,ed aRd Expanded). New York: William Morrow &
Co., 2000.
Bra)'. James H., John Kelly. Slepfamilies: LoVI!, Marriage, Qnd
Pare",i", i" ,he Fin' Decade. New York: Broadway
Books, I999.
Bnlzelton, T. B., S. I. Greenspan. The Irreducible NeerJsojChikIrM:
Whcu Every Child Mus' Have to Grow, Learn, aM Flnurish.
Cambridge, MIM.: Perseus, 2000.
Bwns, David D. Feeling Good: 1he New Mood T1rerapy. New York:
William Morrow & Co., 1999.
Carlson, Barbara Z., William J. Doheny. Pulling FQmily Fin':
Succeslsfo Slrareg;esfor Recloimitrg Family Ljfe i" a Hwny­
Up Wor/d. New York: Henry Hoit & Company, 2002.
Csikszenbnihal)'i, Mihai)', Finding Flow: 1he Psychology ofEnga­
gemenI wilh EverydQY Life. New York: Basic Books, 1998.
Doberty, William J. Take Bad Your Kids: Cotif'uJen' PQren'itrg in
Turbulen' 1imes. Notre Dame, Ind.: Sorin Books, 2000.
-. The I"'e,,,irmtll Family: Simple Rituols ,o S'reng,hen FQmily
1ies. New York: William Morrow & Co., 1999.
210 1 Intre pArinle ,i copil

Eckler, Jamcs D. Slep-hy Slep-Parenling: A Guide 10 Successful

Livittg with a Blended Fami(v. Des Moines., Iowa: F &. W
Publication" 1 993.
Eisenberg, ArIene, Sandee Hathaway, Hcidi Murkoff. Jt'hQ/ ta Expect
When You 're Expecting. New York: Workman Publishing
Company, 2002.
-. mu.t ta Expect lire Fint Year. New York: Worlunan Publishing
Company, 1996.
-. Wha/ .o Expect ill tire Toddler Yeors. New York: Workman
Publishing Company, 1996.
Emberley, Micbael, Robie H. Hartis. 1. s Sa Amazing!: A Book
AbI Egg.r. Spenn, Bil1h, &bies. and Families. Cambridge.
Mass.: Candlewick Press, 1999.
-. Jt's Perfectly Normal: Changing Bodies. G",wing Up. Sex.
and Sexual Health. Cambridge, Mass.: ClUldlewick Press,
1996.
Fabcr,Adele, Elaine Mazlish, Kumberty AM Coe (ilustnnor). How
ta Talk Sa Kids Will Listell and Liste,. Sa Kids Will Talk.
New York: William Morrow &. Co., 1999.
-. Sihlings Wi.lJoat Rivalry: How to Help Your Children Live
TogetherSo fuu Can Live Too. New York: William MOITOW
&. Co., 1998.
Forehand, Rex L., Nicholas James Long. Parelltillg Ihe Strong­
Wil/ed Child. Revised and Upda.ed &/ilion: TIre C/illieally
Proven Five- Week Programfar Parenl.r ofTwo- ta Six- Year­
O/ds. New York: McGraw-HilllContemporary, 2002.
Ginolt, Haim G. Grvup Psycholherapy wilh Childrell. New York:
McGraw Hill, 1 96 1 .
Goldenthal, Peter. Beyond Sib/illg Rivalry: How l a Help Your
Children Beconre Cooperative, Caring. and CompassiO#Hl.e.
New York: Henry Hoit &. Company, 2000.
Gortman, John M., Joan DeCIaire. Raisittg an Emotionally IlIte/lip.
Child. New York: Simon &. Schaster, 1998.
 Anexa C / 2 1 1

Greenspan. StanJey 1 . , Jacqueline Salmon. The Four-TnirrJs Solillion.

Cambridge, Mass.: Perxus. 200 1 .
Kohn, A1fie. Pllnished hy Rewarrls: TIre Trouble with Gold Slars,
Jncenlive Plan." A s, Praise. tind Olher Brihes. 805lon:
Houghlon Mimin Company, 1999.
Nilsson, Lennart,A ChiM Is Born. New York: Banlam Doubleday
Dell, I 990.
-, Lena Kalarina Swanberg. How Wa., I Born? New York: Dell,
1996.
Norcrnss, Joim c., John Sanlroc:k, Robert Sommer, Thomas Smith,
Edward Zuckennan, Linda Campbell. The Allihoriialive
Gllitle to Sel[-Heip Resollrce.r i/l Mei/lai Health. New York:
Guilford Publicalions, lne., 2000.
Sandholtz, Kurt, Brooklyn DerT, Dawn Carlson, Kathy Buckner.
Beyond Jugg/ing: Reba/ancing Your Bu-,y Ufe. San
Fnmcisco: BemtI-Koehler Publishers, 2002.
Sanlrock, John H., Ann M. Minnen, Barbara D. Campbell. TIre
AllthoriUlIive GuidetoSelf-HelpBooks. New York: Guilford
Press, I994.
Seligman, Martin E. Authentle Happinen: U-,ing t!te New Pasitive
Psychology 10 Rea/ize Your Potentialfor lAsting Fulfi/lment.
New York: The Frec Press, 2002.
-. Lea,.."ed Optimism.New York: Simon & Schusler, 1 998 (ed.
rom. Optimismul se Învala. Bucure$li: Humaniw, 2003).
-. Jane Gillham, Karen Reivich, Lisa Jaycox. The Optimi.'tle
ChUd: A Proven Program ta Safeguarrl Children Aga;'/."
Depression ami BuiM Ufelong Resilience. New York:
HarperCollins, 1996.
-. Whal YouCan ClrangeaNl What You Can 1: The Cuntplete Gllide
10 Succes.VIII Se/f-Improvement. New York: Ballanline
Books, 1 995.
Spock, Benjamin, Slephen Parker, Sharon Scol1and (ilulTIlDr).
Dr. Spoclc s Bahy and ChiM Care, 711r Edi/ion. New York:
2 1 2 1 Intre p.annte ŞI copil

Pocket Books, 1998 (v. ed. rom Spock, Benjamin, Rober1

Needlmar. ingrijirea suga",'u; ş; a copilulu;, ed. a S-a, Ed.
AII, Bucure$ti, 2005).
Vishcr, Emily, lOM Vishei-. Haw ro Win as a Slepfamily. Levinown,
Penn.: BrunncrlMazel, 1 99 1 .
Williams, Redford, Virginia Williams. Anger Kills: / 7 Stra'egia
for Con,rotllng 'he J/os'i!ity TIta, Can Har", YOllr Heal'''.
New York: HarperCollins. 1998.
WOr1hingtOll, Evereu L. Five Steps 'o Forgiveness. New York:
Crown Publishers, 200 1 .

Unele n:surse sunt net supcrioare alton.. 11reAlldwrilQl;ve Guide

10 Seif-Help Resourr:es de JOM W. Santrock et al. ii poate ajuta
pe pArinli si discearni ce cir1i SWlt mai promi1ătoare. Acell$i ghid
conjine $i o listi de resurse web recomandate.
Exisli multe site-uri webafiliale la univmitlţi sau laservicii care
fumizeazi infon1\llii provenite din cerceriri demne de �t. De
exemplu, multe resurse excelente pot fi gisite la Children, Youth
and Families Education and Resean:h Network (www.cyfemet.org).
Astfel de site-uri rurnizeaza infonnlliii serioase., neinf1uenjate de
sponsorizări. CAutând intt-W"I asemenea site cu cuvinte-cheie, aveţi
posibilitatell si gisili multe resurse utile şi actuale.