Românii şi stereotipurile.

Externe şi interne

Definiţii de lucru: Stereotipuri

 „Stereotipul este o schemă abstractă, dată dinainte de mediul social şi cultural şi care
produce în discurs imagini şi figuri imagini şi figuri care se caracterizează prin
repetitivitate. Nu se manifestă, în general, prin enunţuri directe, ci împrumută forma
indirectă care poate fi numită clişeu”1;
 „Stereotipurile nu sunt doar imagini, ci credinţe care se traduc în instrucţiuni care
informează şi orientează acţiunea” (ibid., 250);
 „Un stereotip are o mare profunzime istorică” (ibid., 259);
 „Relevând locul comun, stereotipul se raportează la banal, la deja – văzut, la deja –
judecat. El desemnează asociaţiile de idei împărtăşite de membrii unui grup, idei
atât de pregnante încât este foarte dificil să fie atacate şi puse sub semnul întrebării”
(ibid., 249).
 „A atribui unei întregi categorii de fiinţe o trăsătură pe care o are doar o parte a
acestora este simptomul unei gândiri stereotipe şi comode. Clişeul este o imagine
ultrasimplificată a unui fenomen, determinată de mediul cultural în care apare. Şi cum
coordonatele acestui mediu îşi au rădăcinile de regulă în cultura tradiţională (care este
arhaică şi profundă), ne putem imagina cât de puternice sunt clişeele şi cât de
rezistente sunt ele la schimbare, chiar atunci când sunt infirmate sau doar parţial
confirmate de realitate. Prejudecăţile au, de obicei, un substrat metafizic, spunea
Blaga, de aceea nici nu pot fi sfărâmate şi înlocuite decât de alte prejudecăţi”2.

Bibliografie:
 Andrei Oişteanu, Imaginea evreului în cultura românească, Studiu de imagologie în
context est-central european, Bucureşti, Humanitas, 2001;
 Klaus Heitmann, Imaginea românilor în spaţiul lingvistic german, 1775 – 1918, Un
studiu imagologic, Bucureşti, Univers, 1995;
 Dan Horia Mazilu, Noi despre ceilalţi, Fals tratat de imagologie, Iaşi, Polirom, 1999.

1
René Galissot, Mondher Kilani, Annamaria Rivera, L’imbroglio ethnique en quatorze mots – clés, Lausanne,
Payot, 2000, p. 249.
2
Andrei Oişteanu, Imaginea evreului în cultura românească, Studiu de imagologie în context est-central
european, Bucureşti, Humanitas, 2001, p. 15.

1
  Observaţie conjuncturală: disciplina care studiază stereotipurile: imagologia :
„modul cum o comunitate o percepe pe alta”→ în acest sens, exemplificare: Ortega y
Gaset: „Când Juan se întâlneşte nu Iţic nu se întâlneşte numai Juan cu Iţic. Şi şi
imaginea lui Juan despre sine cu imaginea lui Iţic despre sine şi imaginea lui Juan
despre Iţic cu imaginea lui Iţic despre Juan”.

Ceilalţi despre noi:

 Stereotipuri în general devalorizante: hoţia, murdăria, lenea.
 Exemplificări – HOŢIA = un adevărat stereotip etnic.
„Domnul Iisus Christos, când era răstignit pe cruce, veniră sârbul, ungurul,
neamţul, românul şi ţiganul ca să-l morminte. Dar evreii nu voiră să le deie trupul
sfânt. Atunci zise sârbul:
— Haideţi să ne batem pentru el!
Răspunde ungurul:
— Da, să ne batem, însă mai înainte să ştim, că fost-a nemiş, umblat-a în
nădragi roşii, avut-a pintin şi focos?
— Ce să ne batem şi să cotăm că fost-a nemiş ori ba, grăi neamţul, om băga
ponos şi lăcrămare la Pilat.
— Nu mai boscorodiţi atâtea bolânzii, vorbi românul. Lăsaţi până seara, că-l
fur cu cruce cu tot.
— E, dacă io nu l-aş fi furat! zise ţiganul”3.
Dar pot fi invocate şi bancuri de genul: cum îţi dai seama, din avion, că eşti deasupra
României; scoţi mâna pe fereastră şi constaţi că ţi se fura ceasul.
 Exemplificări – MURDĂRIA: „simţul curăţeniei e străin românilor”;
 Exemplificări – LENEA: „[…] marele număr de sărbători înscrise în calendar sau
datorate superstiţiilor. Astfel, moldoveanul nu lucrează deloc între Paşti şi Rusalii,
întrucât în afară de teama de grindină ce-ar putea să cadă, el mai crede şi că Rusaliile,
un soi de făpturi asemănătoare zânelor, îl aduc la nebunie pe cel prins că munceşte ori
chiar îl ridică şi-l pierd în văzduh”(Zucker, 1834, despre Basarabia)4;
 Cercetătorii români nu sunt nici ei mult mai îngăduitori în privinţa lenei românilor: v.
Ion Aurel – Candrea, Calendarul babelor: „Într-o anchetă făcută asupra stării ţăranului
3
Snoava populară românească, IV, Ediţie critică de Sabina – Cornelia Stroescu, Ediţii critice de folclor –
genuri, Bucureşti, Minerva, 1989, 536.
4
Klaus Heitmann, Imaginea românilor în spaţiul lingvistic german, 1775 – 1918, Un studiu imagologic,
Bucureşti, Univers, 1995, p. 145.

2
 nostru, G.D. Scraba pomeneşte următoarele cincizeci şi trei de «sărbători
superstiţioase», cum le numeşte, pe care le ţin oamenii de la ţară, fără a socoti
sărbătorile numite «bisericeşti». Auziţi şi vă cruciţi: Ghermanul, Nunta şoarecilor,
Câinii lui Sâmedru, Caii lui Sântoader, Închinarea lanţului Sfintei Marii, Calul lui
Sfântul Gheorghe, Pietrele lui Sâmpetru, Logodna păsărilor, Zilele de piatră, Turta
furnicii, Ursina, Macoveiul ursului, Ziua lupului, Lunea păsărilor, Lunea ciorilor,
Lunea viermilor, Lunea burdufului, Lunea albă, Marţea ciorilor, Marţea albă, Marţea
seacă, Marţea mânioasă, Miercurea frumoasă, Miercurea strâmbă, Miercurea neagră,
Miercurea numărătoarea ouălor, Joia ciorilor, Joia furnicii, Joia iepelor, Joia mânioasă,
Joia frumoasă, Joia seacă, Vinerea cea frumoasă, Vinerile scumpe, Vinerea cea seacă
şi şchioapă, Sâmbăta ursului, Sâmbetele de piatră, Tanda, Ropotinii etc. etc. Oricât de
mare ni s-ar părea numărul acestor sărbători de care mulţi din noi, cei de la oraş, nu
am auzit niciodată pomenindu-se, totuşi lista pe care a alcătuit-o e departe de a fi
completă. Cercetările pe care le-am făcut în curs de mai mulţi ani asupra acestei laturi
a psihologiei poporului e-au îngăduit să întregim această înşirare a sărbătorilor
religioase şi băbeşti ale poporului nostru. Departe ş aceasta de a fi completă, lista pe
care o dau oglindeşte, însă, de ajuns, mentalitatea oamenilor de la ţară, şi în special a
sătencelor, care văd în sărbătoare nu prilejul de a-şi aminti de cele sfinte şi de a-şi
aduce prinosul lor de recunoştinţă lui Dumnezeu pentru bunătatea lui, ci ocazia de a
capta prin nelucrare bunăvoinţa cutărui sau cutărui sfânt sau sfântuleţ, de mânia sau
răzbunarea căruia se tem”5;
 Există, totuşi, o variaţie a acestui topos: bărbatul român e leneş, iar femeia româncă e
harnică.

Comentarii:
 Stereotipii negative ca autoflagelare de sine: exemplificare: Cum ştii cã eşti român!!!
Ştii sigur cã eşti român dacã:
* tot ce maninci are gust de ceapa si usturoi
*reciclezi ambalajele de la flori, hirtia de la cadouri si, bineinteles, folia
de aluminiu
* stai linga cele mai mari doua valize din aeroport
* ajungi la petreceri cu una - doua ore intirziere si ti se pare normal
* copiii tai au porecle care suna departe de numele lor real
* dupa ce mergi la cineva in vizita, la plecare mai stai o ora in fata usii
la povesti
5
Ion-Aurel Candrea, Lumea basmelor, Studii şi culegeri de folclor românesc, Ediţie îngrijită de Antoaneta
Olteanu, Cuvânt înainte de Alexandru Dobre, Bucureşti, Paideia, 2001, p. 26 – 27.

3
* parintii tai nu arunca niciodata nimic si daca reusesti sa arunci ceva
la gunoi apare in mod misterios inapoi.
* ai perdele de dantela croşetatã
* ai fata de masa din macrame
* ai covoare care acopera fiecare centimetru din casa ta
* ai sau ai avut covoare pe pereti
* mama ta iti spune ca esti slab chiar daca ai 110 kg
* ai draperii macar la o usa din casa
* mama ta recicleaza pahare de plastic, farfurii din carton si pungile de
la cumpãrãturi spalandu-le
* ai fata de masa din vinilin pe masa din bucatarie
* folosesti sacosele primite la cumparaturi pe post de pungi de gunoi
* raftul tau din bucatarie este plin de borcane de gem, varietati de
recipiente de plastic si sticle goale
* parintii te striga diminutive de la nume de animale cind ii enervezi
* cind gatesti nu folosesti cintarul
* nu poti pleca in calatorii decit daca te conduc macar 5 persoane la
autobuz, tren sau aeroport
* suni interurban numai dupa ora 10 seara
* parintii te suna si intreaba daca ai mincat, chiar daca e miezul noptii
* parintii tai nu realizeaza ca tehnologia s-a imbunatati si atunci cind
suna in strainatate inca urla la telefon
* ai cuverturi uzate pe canapea doar ca sa nu se murdareasca tapiteria
* nu cunosti mai mult de jumatate din invitatii de la nunta ta... pentru
ca parintii i- au invitat
* ai vazut pamintul din interiorul unui WC din tren, in mers.
* copilul tau poarta caciulita si 3 pulovere in Septembrie desi sint 25 de
grade afara
* porti palton din septembrie pina in mai
* cind vin in vizita rudele din provincie stai cu ochii pe televizor
* te urci cu picioarele pe orice fel de toaletã
* crezi ca "urda", "mamaliga", "parizer", "
telemea", "zacusca" sint
feluri internationale de mincare
* nu ştii la ce se foloseste peria de la toaletã
* cind ai musafiri si ii intrebi daca servesc ceva si ei spun ca "NU"
la
tine inseamna ca "DA" si te jignesti daca nu mananca
 Plasarea stereotipului negativ asupra altuia: a ţiganului.

Stereotipii interne, autoevaluatoare:

 Ospitalitate, blândeţe, omenie, ingeniozitate, dragoste de patrie, victime ale istoriei;
 În general aceste imagini se regăsesc în structuri literare sau in mesaje ale
istoriografiei şi etnologiei naţionale, aşadar sunt constructe ale intelectualităţii; (ex.
imaginea ţăranului în muzee şi în fotografii în raport cu imaginea sa reală);

4
 Isteţimea în primul rând este comunicată prin bancuri: ex. ruşi // americani // români;
între puternica Rusie şi bogata Americă ingeniozitatea românească tranşează,
întotdeauna lucrurile în favoarea sa.
 Stereotipii regionale: olteni, ardeleni (aceasta este opoziţia tare; spre deosebire de
termenii slabi: moldoveni, bănăţeni, maramureşeni). Olteanul superficial dar isteţ; vs.
ardeleanul temeinic dar încet şi greoi la minte.
 Opoziţii imagologice prin stereotipii: opoziţia puternică: români – unguri.