3.

Studiul teoretic al interatiunii dintre

corpul uman si agentii chimici sau
toxici(CS, CN)

3.1 ORTOCLORBENZILIDENMALONONITRILUL (CS)

Denumire chimică: ortoclorbenzilidenmalononitrilul.

Alte denumiri: CS CN
HC = C
Formula structurală: CN

Cl

Formula moleculară: C10H5N2Cl

Masa moleculară: 188,55
Proprietăţi fizice:
Ortoclorbenzilidenmalononitrilul, în stare pură, se prezintă sub formă de cristale albe,
produsul tehnic fiind colorat în alb-gălbui. Are miros de migdale amare, caracteristic nitrililor
aromatici, producând şi o senzaţie similară mirosirii piperului.
Cristalizează în sistem monoclinic. Datorită presiunii de vapori foarte mici, la
temperaturi ordinare, produsul se poate răspândi în aer sub formă de aerosoli (terminologia de
CS-gas întâlnită în unele lucrări este eronată).
Este foarte puţin solubil în apă, dar are o solubilitate bună în acetonă, dioxan, clorură
de metilen, acetat de metil, cloroform şi benzen. Are o solubilitate moderată în sulfură de
carbon, tetraclorură de carbon şi alcool etilic, ceea ce face ca aceste substanţe să poată fi
utilizate cu succes la purificarea prin recristalizarea produsului.
 Principalele proprietăţi fizice ale ortoclorbenzilidenmalononitrilului

Proprietăţi fizice U/M Valoarea

Temperatura de topire C 95-96
Temperatura de fierbere C 310-315 (la 760 torr)
Greutatea volumetrică g/cm3 0,435
Densitatea (cristale) g/cm3 1,04
Volatilitatea mg/m3 0,71 (25C)
Presiunea de vapori mmHg 0,00034 (20C)
Căldura de vaporizare cal/g 53,6
Solubilitatea în apă g/100 ml 0,008 (25C)
Solubilitatea în metanol g/100 ml 2,8 (15C); 4,12 (24C); 4,74 (30C)

Proprietăţi chimice

Din punct de vedere chimic ortoclorbenzilidenmalononitrilul este un dinitril

alchilaromatic, monosubstituit pe nucleu (un atom de clor în poziţia orto).
Datorită prezenţei în moleculă a două grupări nitril legate de un atom de carbon,
participant într-o structură nesaturată, dubla legătură etilenică activată, prezintă o reactivitate
deosebită faţă de o serie de substanţe chimice. În majoritatea cazurilor, reacţiile date de CS se
datoresc dublei legături.
Acţiunea agenţilor oxidanţi:
CS-ul este sensibil la acţiunea acestora, oxidându-se cu formarea unor produşi
netoxici. Astfel, permanganatul de potasiu în acetonă îl oxidează la acid o-clorbenzoic.
 Proprietăţi toxice

Mecanisme de acţiune
Nu este cunoscut în detaliu modul de metabolizare al CS-ului, dar au fost dovedite
câteva mecanisme de acţiune.
Mecanismul de hidroliză după Patai şi Rappaport implică formarea produsului
intermediar 1-(2-clorfenil)-1-hidroxi-2,2-dicianoetan cu următoarea structură:

OH
CN
CH CH
CN
Cl

Holmes presupune că o-clorbenzilidenmalononitrilul acţionează ca excitant nervos.

Conform acestei ipoteze el ar reacţiona cu grupele aminice ale resturilor de lisină ale
aminoacizilor, obţinându-se benzilamină;
Cel mai probabil mecanism, acceptat aproape în unanimitate, presupune că CS-ul
reacţionează în organism ca agent de alchilare la grupele –SH ale unor enzime cum sunt
hexochinaza, ureeaza, oxidaza piruvică şi altele, împiedicând astfel activitatea celulară.
Acest mecanism a fost dovedit prin determinarea unei strânse relaţii între acţiunea
lacrimogenă şi capacitatea de blocare a grupărilor sulfhidril din unele proteine. Practic s-a
constatat că toate substanţele care nu reacţionează cu grupările –SH nu au acţiune
lacrimogenă.
Acţiunea o-clorbenzilidenmalononitrilului asupra organismului
Ortoclorbenzilidenmalononitrilul este o substanţă cu caracter iritant foarte puternic ce
acţionează asupra ochilor şi părţii superioare a aparatului respirator. Primele simptome ale
intoxicaţiei constă în arsuri şi înţepături la ochi, senzaţie de corp străin şi tendinţă de
închidere a pleoapelor. După puţin timp se produce lăcrimare, iar intoxicatul are tendinţa de
a-şi freca ochii cu mâna, ceea ce intensifică iritaţia şi grăbeşte apariţia fotofobiei.
Lăcrimarea, fotofobia, durerile şi spasmul pleoapelor, care se accentuează treptat
împiedică pe cel intoxicat să-şi mai continue activitatea. În cazul concentraţiilor mici,
simptomele trec repede, respectiv 10-15 minute după părăsirea mediului contaminat sau chiar
mai puţin dacă intoxicatul iese la aer curat şi nu se freacă la ochi sau nu se spală cu apă. Se
constată o iritare a pielii, îndeosebi în porţiunile mai sensibile ale tegumentului, care poate
persista timp mai îndelungat.
 Concentraţii de 0,1-0,25 % de CS în apă, cu 0,5% emulgator, aplicate sub formă de
picături sau cu „spray”, provoacă conjunctivite trecătoare fără vătămarea corneei.
Concentraţii peste 1% dau, de asemenea, conjunctivite trecătoare fără vătămarea corneei.

Pragul concentraţiei pentru a produce senzaţia de iritare a corneei ochiului la om

cu soluţie diluată de CS, este de 0,137 mg/l. Pragul pentru a produce senzaţia de iritare pe
limba omului s-a stabilit la 1,282 mg/l, deci la o concentraţie de 9 ori mai mare decât cea
necesară pentru a produce senzaţia de iritare la ochi.
La o iritare repetată a pielii pot apărea dermatite, iar la contact îndelungat cu pielea,
CS-ul are acţiune cancerigenă.
În general CS-ul are o acţiune toxică asupra căilor respiratorii, ficatului şi intestinelor.
În cantităţi mari el poate produce moartea prin intoxicaţii generale sau stop cardiac (datorită
fricii).
Dozele toxice de o-clorbenzilidenmalononitril sub formă de aerosoli sunt:
 pentru hărţuirea personalului neprotejat: 2 mg/min/m3;
 pentru personalul neprotejat 50% sunt scoşi din luptă ICt50:
20 mg/min/m3;
 pentru personalul neprotejat, când mortalitatea este de 50% LCt50: 61.000
mg/min/m3.
3.2 CLORACETOFENONA (CN)
Denumire chimică: 2-cloracetofenonă (alfa-cloracetofenona, clorura de fenacil, alfa fenacil
clorură, fenilclormetilcetonă)
Alte denumiri: Mace, CN, Lacrimator, CAF, CAP, NCI-C55107, KhAf
Formula structurală: O

C CH2Cl

Formula moleculară: C8H7OCl

Masa moleculară: 154,59
Proprietăţi fizice

Cloracetofenona este o substanţă solidă, cristalină, incoloră sau albă (funcţie de

granulaţie), cu un miros plăcut de mălin. Produsul tehnic are diverse culori (de la alb la brun)
şi consistenţe (solid sau pastă) funcţie de originea lui.

Proprietăţile fizice ale cloracetofenonei

În stare pură: 57-58C

Punct de topire Produsul tehnic: 46-48C funcţie de
provenienţă
Punct de fierbere 244-245C
Densitate în fază de vapori 5,3 (faţă de aer)
Densitate în fază solidă 1,318 g/cm3 la 20C
Densitate în fază lichidă 1,187 g/cm3 la 58C
Indice de refracţie 1,685 la 25C; 1,5438 la 20C
0,0026 mmHg la 0C, 0,0041 mmHg la 20C,
Presiune de vapori
0,152 mmHg la 51,7C
2,36 mg/m3 la 0C, 34,3 mg/m3 la 20C, 1,060
Volatilitate
mg/m3 la 51,7 oC
 Căldura latentă de vaporizare 98 cal/g
Căldura de ardere –5,190 cal/g
Inflamabilitatea 118C este combustibilă
Temperatura de descompunere Stabilă la fierbere

Cloracetofenona este practic insolubilă în apă. Este solubilă în tetraclorură de

carbon, cloroform, alcooli, benzen, cloropicrină şi alte substanţe toxice de luptă (fosgen,
iperită, clorcian).