Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Subiecte Rezolvate Neuroanatomie
Subiecte Rezolvate Neuroanatomie
suportul
studentului
*Imaginile o sa va fie de folos tuturor, insa
textul pe care il veti avea de recitat la
examen difera mai mult sau mai putin de
minimul de aici, in functie de profesor
*Spor la studiat baza anatomica a ceea ce
suntem!
Set I
Nervii cranieni
1.Maduva-configuratie externa
Limite:
Inferior:
Lungime: 43-45 cm
Greutate: 30g
Diametru: 1 cm
Maduva are forma de cilindru turtit anteroposterior si prezinta 2 dilatatii/intumescente cervicala si lombara la nivelul carora isi au originea plexurile brahial
si lombar. Intumescenta lombara se continua inferior cu conul medular, iar acesta cu filum terminale.
Filum terminale
Anterior, pe linia mediana, maduva prezinta fisura mediana anterioara in profunzimea careia se gaseste o formatiune de pia mater numita LINEA
SPLENDENS care este strabatuta de ramuri perforante din a. spinala anterioara.
Lateral de fisura mediana se afla funiculele anterioare care se intind lateral pana la santul lateral ventral (locul de emergenta a radacinii anterioare a nervilor spinali)
Posterior de linia mediana, maduva prezinta santul median posterior care se continua in profunzime cu septul median posterior.
Lateral de santul median posteriorse afla funiculele posterioare care se intind pana la santul lateral dorsal pe unde intra fibrele radacinii posterioare
ale n. spinali.
.
2. Topografie radiculovertebrala
Mielomerul este segmentul de maduva unde isi arate originea un nerv spinal.
Datorita faptului ca maduva este mai scurta decat coloana vertebrala:
1. maduva cervicala se intinde pana la vertebra C6,
2. maduva toracala pana la T9,
3. maduva lombara pana la T11,
4. maduva sacrococcigiana pana la L1-L2
Diferenta dintre locul de iesire al nervului din canalul vertebral si proiectia mielomerului sau pe coloana este:
2 vertebre pentru reg. cervicala inferioara
3 vertebre pentru reg. toracala sup.
4 pentru toracala inf
5 pentru reg. lombara
7,8 pentru reg. sacrala
10,11 pentru reg. coccigiana.
3. FUNICULUL ANTERIOR
Maduva este formata din substanta alba dispusa la exterior si cenusie la interior.
Substanta alba este alc. din fibre ascendente, descendente si de asociatie si este impartita in 3 perechi de cordoane/funicule:
1. anterioare cuprinse intre fisura mediana anterioara si santul lateral ventral;
2. laterale cuprinse intre santurile lateral ventral si dorsal;
3. posterioare intre sant median posterioar si santul lateral dorsal.
4. Fiecare funicul contine fascicule asc., desc. si de asociatie.
Funiculul anterior:
Fascicule descendente:
- Corticospinal anterior (PS)
- Vestibulospinal anterior/medial
- Reticulospinal anterior/medial
- Tectospinal anterior/medial
- fasciculul longitudinal medial
Fascicule ascendente:
- Spinotalamic anterior
- Spinovestibular anterior
- Spinoreticular anterior
- Spinoolivar
Fascicule de asociatie:
- fascicule proprii
4. FUNICULUL LATERAL
Fascicule descendente:
- Corticospinal lateral (PX)
- Vestibulospinal lateral
- Reticulospinal lateral
- Tectospinal lateral
- Olivospinal
- Rubrospinal
- Nigrospinal
Fascicule ascendente:
- Spinotalamic lateral
- Spinovestibular lateral
- Spinoreticular lateral
- Spinotectal
- Spinocerebeloase ventral si dorsal
Fascicule de asociatie:
- fascicule proprii
5. FUNICULUL POSTERIOR
Fascicule ascendente:
Spinobulbare gracil (Goll) si cuneat (Burdach).
Cele 2 fascicule sunt separate in reg. cervicala printr-un sept intermediar
de asociatie- fascicule proprii:
Zona cornu-comisurala Pierre-Marrie (Westphal).
Fasciculul interfascicular/semilunar/Virgula lui Schultze in cervicala si reg. toracala sup
Bandeletta periferica Hoche - in maduva toracala inf
Fasciculul septomarginal Flechsig - maduva lombara
Fasciculul trunghiular Gombault-Philippe - maduva sacrala
6. Nucleii substantei cenusii medulare
senzitivi (cordonali)
motori (radiculari)
de asociatie (interneuroni)
Nucleii cordonali
Nuclei radiculari
vegetativi
somatici
Nucleii visceromotori se gasesc in jum. ant a l. VII si au aspect translucid de banc de peste. Ei formeaza de-alungul maduvei 2 coloane de nuclei.
1.
Substanta cenusie a maduvei are forma literei M(nu era H???) sau de fluture si e formata din 2 bare anteropost sau sagitale si una transversala.
anterior: mai scurt si mai gros. Are contur neregulat datorita faptului ca la acest nivel ies din maduva fibrele radacinii anterioare a n. spinal.
1. E format din cap si baza si formeaza de-alungul maduvei columna anterioara
posterior: mai lung si mai subtire.
1. Este format din cap, gat si baza. Formeaza columna post.
Intre coarnele ant. si post in regiunea cervicala inferioara si toracala se gasesc coarnele laterale care formeaza de-alungul maduvei columnele
laterale
Intre cornul lateral si baza cornului posterior, substanta cenusie trimite o prelungire in cordonul lateral = substanta reticulata.
Bara transversala este strabatuta de canalul ependimar care o imparte in 2 comisuri cenusii ant si post. Ea are 2 parti:
aa. vertebrale
a. cervicala ascendenta
aa. intercostale post
aa. lombare + sacrale
aceste ramuri spinale intra in canalul vertebral prin gaurile intervertebrale si se impart in ramuri radiculare ant + post care insotesc radacinile
corespunzatoare ale nervilor spinali
Arterele vertebrale
1.
1.
1.
1.
1.
Vascularizatia venoasa:
Venele maduvei spinarii se gasesc in pia mater formand la acest nivel un plex din care in final se individualizeaza 6 canale venoase:
1 in dreptul FMA
1 in dreptul SMP
2 posterior de radacina ant. a n. spinal
2 anterior de radacina post. a n. spinal
7. Acestea dreneaza in plexurile venoase interne (peridural) -> vv. extravertebrale (intercostale/ lombare/ sacrate etc)--> la baza craniului se varsa in
venele cerebrale si in sinusurile venoase endocraniene
8. Sangele venos poate circula in ambele sensuri deoarece aceste vene nu au valvule
Vascularizatia limfatica
Celulele mari si mici sunt neuroni pseudounipolari care emit o singura prelungire ce se divide in T in 2 ramuri:
Diviziunea anterioara:
Diviziunea posterioara:
1. tip A mielinice
- aferente
*grup I: fibre proprioceptive primare/anulospirale + fibre de la corp. Golgi. Grosime: 15-20 microni. Viteza: -> 100 m/s
*grup II: sensibilitate proprioceptiva: fibre secundare/in buchet + sensibilitate tactila. Diametru: 10 microni. Viteza -> 50 m/s
- eferente
2. tip B mielinice: Sunt fibre vegetative preganglionare (simpatice + parasimpatice). Grosime: -> 3 microni. Viteza -> 3-5 m/s
3. tip C amielinice: Fibre vegetative postganglionare. Grosime: < 3 microni. Viteza -> 2 m/s
3. Fibre SE (somato-eferente)
1. Fibre colinergice - majoritatea fibrelor cu exceptia celor simpatice terminale si unele centrale
RECEPTORII:
Formatiuni specializate cu rol de traductori si codori prin care energia stimulului (mecanica, chimica, electrica, termica) este transformata in influx nervos
materializat ca energie electrica modulata ca frecventa.
prag de intensitate
prag de suprafata
prag de timp
prag de frecventa
Clasificarea receptorilor:
de contact (tactili)
telereceptori (vizual)
III. Dupa localizare
exteroreceptori
proprioreceptori
interoreceptori (visceroreceptori)
In functie de functionalitate:
3) Receptori de tip on-off care reactioneaza atat la inceputul stimularii cat si la incetarea
stimularii
Conditia operanta pentru activarea unui receptor este o modificare in mediul inconjurator, adica
receptorii off la o scadere a energiei incidente, iar descarcarile receptorilor spontani sunt
In functie de adaptabilitate
2) Receptori fazici- sunt rapizi, procesul adaptativ este complet iar descarcarile scad pana la
Potentialul generator in cazul unui stimul prelungit creste initial pana la un nivel de varf apoi
scade pentru a se mentine in platou. Acest fenomen poarte numele de adaptarea receptorilor.
marimea acestuia.
Exteroreceptorii:
Incapsulati
TNL
Discurile tactile Merkel
Receptori incapsulati
1. TNL:
Se gasesc la 3 niveluri:
tegument: intr-un plex papilar din care se desprind dupa ce devin amielinice, traverseaza MB a epidermului, se ramifica si se pun in contact cu celule
epiteliale modificate formand jonctiuni neuroepiteliale
b. terminatii peritrihiale(din jurul radacinii firului de par). Au aceasi origine si transmit informatii exteroceptive epicritice
c. in periost, fascii, capsule articulare si alte membrane fibroase; in seroase; in organe parenchimantoase(structurile conjunctive -septuri); in mucoase
esofagiana si vezica urinara.
2. Discurile tactile Merkel
3. Formatiuni incapsulate
a. Corpusculi Meissner.
Se gasesc in staturile superficiale ale dermului la nivel de degete, limba, organe genitale externe feminine, mamelon.
Au forma ovoidala, fiind formati dintr-o capsula conjunctiva, in centrul carora patrunde o terminatie nervoasa amielinica.
Varietate: corpusculii genitali. Se gasesc in preput, clitoris.
Ei transmit informatii referitoare la atingeri puternice.
b. Corpusculii Vater-Pacini
Se gasesc in hipodermul profund: degete, reg. cefei, seroase (inclusiv mezouri), capsule fibroase, muschi, tendoane, pancreas.
Varietate: corpusculi Golgi-Mazzoni. Se gasesc doar la niv. organelor genitale externe (eu stiam ca sunt doar in pulpa degetelor ??)
Ei transmit informatii referitoare la presiuni puternice, tractiuni, vibratii
c. Krause
d. Ruffini
Proprioreceptorii:
1. R. Kinestezici:
Fusurile neuromusculare
Sunt formatiuni specializate care se gasesc in grosimea muschilor striati cu densitati diferite, paralel cu fibrele musculare.
Sunt formate din 2-10 fibre musculare modificate = fibre intrafusale. Ele sunt de 2 tipuri:
1. fibre cu sac nuclear (partea centrala mai voluminoasa, unde se concentreaza toti nucleii);
2. fibre cu lant nuclear (efilata si cu nuclei dispersati in masa citoplasmatica).
3. Ambele tipuri de fibre prezinta extremitati contractile.
Inervatia fibrelor intrafusale este senzitiva + motorie.
Inervatia senzitiva este asigurata de 2 tipuri de fibre:
1. fibre primare (anulospirale) ajung la partea centrala a fibrei cu sac nuclear;
2. fibre secundare ( in buchet) ajung la partile centrale a fibrelor cu lant nuclear.
Inervatia motorie este asigurata de 2 tipuride neuroni:
1. motoneuronul gama1 -> la partile contractile ale fibrelor cu sac;
2. gama2 -> la partile contractile ale ambelor tipuri, dar mai ales la cele cu lant.
In stare de repaos al muschiului, prin relaxare muschiul se intinde, determinand inclusiv intinderea fusurilor si a fibrelor intrafusale -> excitarea
partilor lor centrale -> fibrele primare si secundare -> neuroni senzitivi din ggl. spinal -> 2 cai:
*sinapsa cu motoneuron alfa -> fibre musculara striate care se contracta minim (tonus)
*motoneuroni gama1, gama2 -> partile contractile ale fibrelor intrafusale care prin contractie intind fusurile/fibrele, excita partile centrale si
ciclul se reia.
15.Cai ascendente: clasificare, caracteristici
Cai proprioceptive:
Cai interoceptive
16.Sensibilitatea tactila protopatica
Transmite informatii tactile despre atingeri usoare si presiune, informatii care pot capata si caracter afectiv.
Receptori
TNL,
discuri tactile Merkel,
corpusculi Meissner
Protoneuronul
FSTA
(1) Pentru compoenta paleospinotalamica se face la nivelul cortexului limbic – gir cinguli.
(2) Pentru componenta neospinotalamica proiectia este la nivelul ariilor somestezice principala si secundara.
17.Sensibilitatea termoalgezica
Receptori -
TNL,
discuri tactile Merkel,
corpusculi Meissner
Protoneuron –
Exista 2 teorii:
9. 1) Clasica – in lamele 2, 3, 4
10. 2) Moderna (Carpenter) – se gaseste in lamele 6, 7, 8 dupa sinapsa prealabila la nivelul lamelor 2, 3, 4
10. Axonul deutoneuronului decuseaza, trecand prin comisura alba / cenusie anterioara in cordonul lateral de partea opusa.
11. La acest nivel formeaza fasciculul spinotalamic lateral. Acesta prezinta somatotopie dubla:
12. (1) Anatomica / topografa – legea lui Kahler – vezi la fascicul spinotalamic anterior
13. (2) Functionala – durerea anterior, temperatura posterior
Acest fascicul traverseaza maduva ajungand la nivel bulbar unde se imparte in doua grupuri de fibre:
1) Neospinotalamica (majoritara) – formeaza lemniscul spinal care se gaseste:
In bulb – medial de fascicul spinocerebelos anterior, posterior de nucleul olivar
10. In punte – se gaseste lateral de lemnisc medial si trigeminal
2) Paleospinotalamica
8. slab reprezentata,
9. foloseste o cale polisinaptica cu sinapse intermediare in nucleii formatiei reticulate a trunchiului cerebral.
10. Ultimul neuron pentru aceasta componenta este in talamus – nucleii posteriori.
11. Proiectia corticala se face la nivel de cortex limbic – girus cinguli.
12. Acest fascicul transmite informatii despre intensitatea durerii.
Fasciculul spinotectal Edinger
Fasciulul transmite informatii tactile si termoalgezice pana la nivelul coliculilor cvadrigemeni pentru intretinerea reflexelor oculo- si
acuosticocefalogice.
Orientarea globilor oculari, capului, corpului dupa o sursa de lumina sau zgomot se face in mod reflex.
Receptorii sunt aceeasi ca pentru sensibilitatile tactila si termoalgezica.
Protoneuron, deutoneuron – aceleasi ca cele pentru sensibilitate tacila si termoalgezica
Axonii deutoneuronilor decuseaza trecand in cordonul lateral de partea opusa unde formeaza fasciculul spinotectal.
Acesta este asezat in maduva posterior de fascicul spinotalamic lateral, anterior de fasciculul spinocerebelor anterior.
Fasciculul travereseaza maduva, bulb, punte ajungand la neuronul III din coliculii cvadrigemeni (superior – reflex optic, inferior – reflex acustic).
De la coliculi pornesc eferente spre nucleii de origine a oculomotorilor si fibre tecotspinale.
18.Sensibilitatea epicritica
Receptorii sunt
11. TNL,
12. discuri tactile Merkel,
13. cp. Meissiner,
14. Vater-Pacini
Prelungirea axonica este fibra groasa, mielinica ce patrunde in maduva prin diviziunea posterioara sau posteromediala.
Fibrele lungi patrund in cordonul posterior unde participa la formarea fasciculelor gracil si cuneat sau spinobulbare.
Aceste fasciucle prezinta somatotopie dubla:
1) Anatomica
1. Fasciculul gracil aduce informatii din regiunile sacrala, lombara si toracala inferioara.
2. Fasciculul cuneat aduce informatii din regiunile toracala superioara si cervicala.
2) Functionala – arata ca fibrele dinspre superficial spre profund transmit:
Sensibilitatea peritrichiala
Sensibilitatea tactila epicritica
Vibratiile
Sensibilitatea propioceptiva, constienta, kinestezica
Deutoneuronul
14. Se gaseste la nivelul nucleilor gracil si cuneat din bulb (in partea posterioara a calotei bulbare, segment inferior extraventricular).
15. Axonii deutoneuronului decuseaza formand pe linia mediana:
16. Decusatia senzitiva – piniforma – Spitzka – fibre arcuate interne.
17. Fibrele ajung contralateral formand in bulb, paramedian lemniscul medial.
18. Acestea traverseaza trunchiul cerebral avand urmatoarea asezare si somatotopie.
Neuronul III,
la nivel VPL (ventral posterolateral talamic) cu somatotopie – corp culcat, capul medial.
Axonul lui se proiecteaza cortical la nivelul ariilor somestezice primara si secundara.
19.Durerea
Durerea este experienta opusa placerii.
Durerea exte o experienta senzoriala si emotionala dezagreabila care apare in cazul unor leziuni tisulare adevarate sau potentiale.
Etimologic – dolor (lat.), algio (gr.), angos (gr.), angor (gr.).
Clasificarea durerii:
19. 1) Organica
20. a. Somatica
21. b. Viscerala
22. 2) Psihica
23. 3) Mixta
Din punct de vedere fiziologic s-a demonstrat ca mecanismul transmiterii durerii nu se suprapune complet peste mecanismele celorlalte cai de
sensibilitate.
Diferenta apare la legatura dintre proto- si interneuron.
La nivelul lamei II Rexed mediatorul chimic dintre protoneuron si interneuron nu se este acetilcolina, ci un polipeptid (11 aa.) – substanta P –
descoperita de von Euler.
1. Aceasta substanta este secretata de protoneuron.
2. Sinteza acesteia se gaseste sub influente descendente reticulospinale cu originea in nucleii formatiei reticulate a trunchiului cerebral (mai ales
in substanta cenusie periapeductala), care prin endorfine, encefaline – serotonina - moduleaza sinteza substantei P si transmiterea sinaptica
intre proto- si interneuron.
11. Exista diferente intre sexe referitor la perceptia durerii.
24. Aduce informatii de la segementele corpului, aparat locomotor - despre pozitia acestuia.
25. Receptorii sunt
1. corpusculii Golgi dar si
2. corpusculii Vater-Pacini,
3. Ruffini,
4. Nikolaidini.
26. Calea este comuna cu cea a sensibilitatii epicritice.
27. Proiectia corticala se face la nivelul somestezice primare si aria somatomotorie.
28. In sifilis sunt afectate cordoanele posterioare. Pacientul are tulburare de sens epicritica si ataxie (imprecizia miscarilor).
29. In siringomielie (chist, dilatatie a canalului medular) este afectata comisura cenusie si anterioara – senisibilitati tactila protopatica si termoalgezica
30. In hernia de disc – fibrele groase mielinice au un metabolism mai bogat si consum mai mare oxigen.
31. In sindroame compresive – radacini sau trunchiuri nervoase – in compresii – primele care sunt afectate sunt fibrele groase mielinice. In hernie pacientul
prezinta initial tublurari de sensibiilitate epicritica si motorie.
32. In sectiuni medulare / hemisectiuni sau compresii – manifestarile senzoriale sunt diverse.
33. Anestezia – rahianestezia - se foloseasc substante care se dizolva in teaca de mielina. Primele anesteziate sunt fasciculele care transmit sensibilitatea
tactila si termoalgezica. Urmeaza sensibilitatea tactila epicritica si fasciculele motorii.
Prelungirea axonica este fibra groasa, mielinica ce patrunde in maduva prin diviziunea posterioara sau posteromediala.
Fibrele lungi patrund in cordonul posterior unde participa la formarea fasciculelor gracil si cuneat sau spinobulbare.
Aceste fasciucle prezinta somatotopie dubla:
1) Anatomica
1. Fasciculul gracil aduce informatii din regiunile sacrala, lombara si toracala inferioara.
2. Fasciculul cuneat aduce informatii din regiunile toracala superioara si cervicala.
2) Functionala – arata ca fibrele dinspre superficial spre profund transmit:
Sensibilitatea peritrichiala
Sensibilitatea tactila epicritica
Vibratiile
Sensibilitatea propioceptiva, constienta, kinestezica
Deutoneuronul
12. Se gaseste la nivelul nucleilor gracil si cuneat din bulb (in partea posterioara a calotei bulbare, segment inferior extraventricular).
13. Axonii deutoneuronului decuseaza formand pe linia mediana:
14. Decusatia senzitiva – piniforma – Spitzka – fibre arcuate interne.
15. Fibrele ajung contralateral formand in bulb, paramedian lemniscul medial.
16. Acestea traverseaza trunchiul cerebral avand urmatoarea asezare si somatotopie. (???)
Neuronul III,
la nivel VPL (ventral posterolateral talamic) cu somatotopie – corp culcat, capul medial.
Axonul lui se proiecteaza cortical la nivelul ariilor somestezice primara si secundara.
21. Calea sensibilitatii proprioceptive de control a miscarii (inconstiente)
Informatiile transmise de a aceasta cale NU au releu talamic si proiectie corticala.
Ele se proiecteaza pe scoarta cerebelului – mai exact a paleocerebelului ca fibre muschioase.
Paleocerebelul foloseste aceste informatii in scopul controlului tonusului muscular al segmentelor corpului.
17. Receptorii –
1. fusurile neuromusculare,
2. unii cropusculi tactili si de presiune – e.g. corpusculii Pacini mici.
Protoneuronul –
1. intotdeauna in ganglionul spinal,
2. prelungirea lui axonica, centrala, centripeta este fibra slab mielinizata intermediara ca grosime, intra in diviziunea posteromediala a radacinii posterioare.
Cuneocerbelos
Primeste informatii de la membrul superior si regiunea cervicala prin nervii spinali C1 – C7.
Axonul protoneuronului din ganglionul spinal C1 – C7 patrunde in maduva si se alatura fasciculului gracil (Goll) cu care ajunge in partea posterioara a calotei
bulbare la deutoneuron.
Deutoneuronul se gaseste in nucleul cuneat accesor (asezat lateral de nucleul cuneat).
Axonii deutoneuronilor – (fibre cuneocerebeloase, fibre arcuate externe) -> PCI -> scoarta paleocerebel – arie de proiectie a membrului superior.
Acest fascicul intervine in corelarea miscarilor memebrelor inferioare cu cele superioare
22. Calea sensibilitatii interoceptive
Aduce informatii de la organe interne, inclusiv seroase parietale.
Stimulii pentru acest tip de sensibilitate pot fi:
Mecaninci – spasme, distensie, tractiune, compresiunile (intrinseci sau extrinseci)
Chimici – acidoza, hipoxia, bradikinina, hiperkalemia
Termici
Modalitatile de transmitere - viscerale, simpatice / parasimpatice, somatice.
Recptorii – TNL, corpsculi lamelati
Protoneuronul – in ganglionul spinal.
1. Axonul este fibra subtire amielinica sau foarte slab mielinizata si intra in diviziunea anterolaterala.
Deutoneuronul –
Se gaseste in nucleii de origine ai fasciculelor spinotalamice. (Lamele 2,3,4,5,6,7)
Axonii deutoneuronilor folsesc doua cai:
1) Calea fibrelor spinoreticulotalamice – cale polisinaptica cu numeroase sinapse intermediare in formatiunile reticulate
2) Fasciculul spinotalamic lateral - slab reprezentata, putine fibre
Ultimul neuron (tritoneuronul dupa caz) se gasesc la nivel talamic.
Pentru fibrele spinoreticulotalamice – ultimul neruon este la nivelul sistemului talamic difuz.
Pentru spinotalamic lateral este in nucleul VPL.
Proiectia corticala este difuza la nivelul cortexului limibic, aria somestezica secundara, dar si alte arii corticale.
18. Durerea viscerala
1. este nespecifica datorita proiectiei difuze,
2. este trenanta, de lunga durata, datorita caii polisinaptice.
3. Durerea viscerala este raportata – durerea unui visceromer poate fi transmisa in teritoriul unui dermatomer sau sa determine raspuns muscular intr-un
miomer.
4. Durerea raportata este determinata de ma imulti factori:
19. 1) Fenomenul portii de intrare – lama II Rexed, substanta gelationasa Rolando – unde ajung informatii diverse, exteroceptive – somatice
nociceptive dar si visceroceptive
20. 2) Gradul mare de convergenta a informatiei intre proto- si deutoneuroni (Zece protoneuroni fac sinapsa cu un deutoneuron).
21. 3) Fibrele nervoase folosite sunt subtiri, amielinice – foarte slab mielinizate – ceea ce permite scurtcircuitarea informatiei.
22. Inte proto- si deutoneuron exista interneuron – la fel ca la sensibilitatea termoalgezica, protoneuronul foloseste ca mediator substanta P a carei
secretie este modulata de fibrele reticulospinale.
23. Sensibilitatea interoceptiva este necesara pentru intretinerea reflexelor vegetative si a celor somatice respectiv contractura musculara.
Sunt folosite cai senzitive cu aceeasi inlantuire neuronala – proto- , deuto-, trito- si proiectie corticala
Sensibilitatea proprioceptiva constienta si inconstienta are cale comuna pana la trunchiul cerebal pe seama nervului trigemen – V.
Receptorii – aceeasi – se gasesc la niveluul mm. masticatori, oculomotori, articulatie temporomandibulara, periost, periodontiu.
Protoneuronul –
1. in ganglionul trigeminal Gasser sau in nucleul tractului mezencefalic al nervului trigemen.
2. Sensibilitatea proprioceptiva constienta merge pe calea fibrelor trigeminotalamice – VPM talamic.
Proiectie corticala – aria de proiectie a capului
Sensibilitatea proprioceptiva inconstienta – ajung pe seama fibrelor trigemocerebeloase pe scoarta paleoerebelului (aria de proiectie a capului).
Nervul VII
Nervii IX si X
18. Nervul IX – sensbilitate interoceptiva – vase de sange in sinus carotic, glomus carotic.
19. Nervul X – sensibilitate interoceptiva – pe tot traictul nervului pana in abdomen. `
1. Protoneuronul se gaseste in ganglionii inferiori,
2. deutoneuornul in nucleii dorsali senzitivi,
3. tritoneuronul in VPM,
4. proiectia corticala este difuza.
sensibilitate interoceptiva
3. Nervii IX + X
f. sensibilitate gustativa
sensibilitate interoceptiva
X: teritoriul n. vag
2. sensibilitate exteroceptiva
1. Nc. centrali
3. Nc. mediani
Fig. 22.2A–D. The reticular formation. Diagrammatic transverse sections through the caudal (A) and rostral
(B) medulla oblongata, the rostral pontine tegmentum (C) and the mesencephalon (D), to show the position
of the medial tegmental field (light grey) and the lateral tegmental field (dark grey), the raphe nuclei (red),
the noradrenergic cell groups A1–A7 (light red), the adrenergic cell group C1 and S2 (medium red) and the
cholinergic cell groups Ch5 and Ch6 (grey). A1–A7, noradrenergic cell groups A1–A7; AMB, ambiguus nucleus;
C1, C2, adrenergic cell groups C1, C2; Cochl, cochlear nuclei; CUl, lateral cuneate nucleus; CUm, medial
cuneate nucleus; FLM, medial longitudinal fascicle; GRAC, gracile nucleus; LRN, lateral reticular nucleus;
MesV, mesencephalic tract of the trigeminal nerve; Nucleus subcoer., nucleus subcoeruleus; NRTP, nucleus reticularis
tegmenti pontis; PAG, periaqueductal grey; Prep, nucleus prepositus hypoglossi; Rest.b, restiform
body; SOL, nucleus of the solitary tract; V spin, spinal tract of the trigeminal nerve; Vest, vestibular nuclei;
VMS, superior medullary velum; X, dorsal vagal nucleus; XII, nucleus of the hypoglossal nerve
Somnul -
Somnul de baza
8. este superficial –
9. EEG se caracterizeaza prin unde lente alfa-corticale,
10. mioza,
11. pastrarea tonusului musculaturii cefei,
12. pastrarea activitatii reflexe spinale.
Somnul paradoxal
este profund –
EEG se caracterizeaza prin unde rapide beta-corticale,
midriaza,
abolirea totala a tonusului muscular inclusiv muschii cefei,
abolirea activtiatii reflexes spinale si a trunchiului,
miscari rapide, circulare ale globilor oculari.
Apar
vise,
modificari vegetative,
hipotensiune,
bradicardie,
modificari respiratorii pana la apnee totala,
erectia.
Somnul profund se succede periodic pe perioade de maxim 10 – 15 minute.
MEZENCEFALUL
Pe fata anterolaterala prezinta:
Cei doi peduncului cerebrali care in partea superioara diverg iar in partea inferioara se unesc si delimiteaza fosa interpedunculara.
Medial de pedunculii cerebrali se gasesc santurile oculomotorii unde se afla originea aparenta a nervului III
La nivelul fosei interpendunculare se gaseste substanta perforata posterioara, strabatuta de ramuri perforante din artera cerebrala posterioara
Pedunculii cerebrali contribuie la delimitarea spatiului optopeduncular care corespunde fetei inferioare a hipotalamusului
n. Pe linia mediana - santul bazilar in care se gaseste trunchiul bazilar format prin unirea celor doua artere vertebrale
o. Lateral de santul bazilar este piramida pontina
p. Lateral de ele, la unirea 1/3 superioare cu 2/3 inferioare a fetei anterolaterale a puntii este originea aparenta a nervului V.
q. In santul bulbopontin in dreptul piramidei bulbare este originea aparenta a nervului VI.
r. In dreptul olivei bulbare, in foseta supraolivara sunt originile aparente ale nervilor VII, VIIbis si VIII.
34.Ventriculul IV
12. Ventriculul IV este o dilatatie a canalului ependimar situata intre bulb si punte pe de-o parte si cerebel pe de alta parte.
13. El prezinta doi pereti
1. superior – tavan,
2. inferior – podea,
3. patru laturi si patru unghiuri.
1.
s.
Podeaua ventriculului IV
1. are forma de romb si se numeste fosa romboida.
2. Diagonala mare a rombului se numeste sant median.
3. Diagonala mica este reprezentata de striile medulare ale ventriculare IV.
1. Aceasta diagonala mica imparte fosa romboida intr-un trigon inferior bulbar si superior pontin.
3. De o parte si de alta a santului median se gasesc doua proeminente numite eminente mediale delimitate spre lateral de un sant limitant care la extremitati
prezinta cate o foseta – superioara si inferioara.
4. Trigonul bulbar dinspre medial spre lateral prezinta 3 arii:
5. Aria hipoglosului – aripa alba interna – este impartita de o creasta verticala intr-o parte mediala care are in profunzime nucleul motor al hipoglosului
si o parte laterala numita area plumiformis care are in profunzime nucleul intercalat Staderini.
6. Aria vagului – aria cenusie – este impartita de o creasta oblica intr-o parte superomediala care contine in profunzime nucleul dorsal al vagului si o
parte inferolaterala numita area posterema
7. Aria vestibulara – are in profunzime cei 4 nuclei vestibulari. In unghiul superolateral al acesteia se gaseste o proeminenta numita tubercul acustic
ridicata de extremitatea inferioara a nucleului cohlear dorsal
2. Trigonul pontin prezinta dinspre medial spre lateral prezinta:
3. Coliculul facialului – corespunde partii superioare a eminentei mediale si este format din nucleul motor al nervului VI si genunchiul intern al nervului
VII.
4. Foseta superioara – are in profunzime nucleul motor al nervului V
5. Locus coeruleus – are in profunzime nucleul omonim
Tavanul este format dinspre superior spre inferior din:
- Doua inferioare reprezentate de teniile ventriculului IV (=reprezinta locul unde panza coridiana se insera pe PCI)
- Inferior – se continua cu canalul ependimar – el este acoperit de o fomratiune de subtanta cenusie numita obex
Prin doua orificii laterale numite Luschka – situate in dreptul unghiurilor laterale
Un orificiu median sau apertura mediana Magendie
Prin orificiile laterale pot sa proemine in spatiul subarahnoidian plexurile coroide in forma unui chiorchine de strugure=cornul abundentei.
35.Clasificarea nc tr cerebral
Spre deosebire de maduva, substanta cenusie a trunchiului cerebral este fragmentata in numerosi nuclei, dispersati intre fibrele de substanta alba.
8. - Coloana somatoaferenta generala SAG – corespunde capului cornului posterior – este formata de nucleii senzitivi ai nervului V:
9. - Coloana somatoaferenta speciala SAS - este formata de cei 4 nuclei vestibulari din bulb si doi nuclei cohleari din punte
10. - Coloana visceroaferenta generala VAG – corespunde lamei VII Rexed si contine nucleii senzitivi dorsali ai nervilor IX si X din bulb.
11. - Coloana visceroaferenta speciala VAS– corespunde bazei cornului posterior, este reprezentata de nucleul tractului solitar la care vin informatii gustative din nervii
VII, IX, X.
12. - Coloana somatoeferenta SE – corespunde bazei cornului anterior si este formata din nucleii motori ai nervilor XII,VI IV si III
13. - Coloana visceroeferenta generala VEG – parasimpatica – corespunde jumatatii anterioare a lamei VII Rexed. Este formata din urmatorii nuclei:Nc dorsal al n X, nc
salivator sup si inf, lacrimomuconazal, accesor al oculmotorului
14. - Coloana visceroeferenta speciala (branhiomotorie) VES – corespunde capului cornului anterior si este formata din urmatorii nuclei: nc ambiguu, nc motor al n VII,
nv motor al n V
Nucleii proprii:
Bulb
6. complexul olivar
7. nucleii arcuati
8. aria postrema
9. nucleii gracilis, cuneat si cuneat accesor
Pontini
k. nucleii pontini
Mezencefal:
substanta neagra
nucleul rosu
nucleul interpeduncular
nucleul insterstitial
nucleul comisural
36Nucleii echivalenti ai trunchiului cerebral
37.Nucleii olivari
15. Nucleii olivari se gasesc in profunzimea olivei bulbare.
16. Sunt in numar de 3, unul principal si doi accesori – medial si dorsal.
17. o Nucleul olivar principal are forma de punga plisata si este inconjurat de o lama substire de subtanta alba numita amiculum ce reprezinta fibre din tractul
central al tegmentului.
18. Nucleul olivar principal are doua lame – ventrala si dorsala
19. o Nucleul accesor dorsal este situat posterior de lama dorsala a nucleului olivar principal
20. o Nucleul acesor medial este situat medial de nucleul principal – intre el si lemniscul medial.
21. Conexiuni:
22. o Aferente
23. Ascendente
24. fibre spinoolivare – ajung la nucleii accesori
25. Descendente:
26. Fibre corticoolivare – ajung pe lama ventrala nucleului olivar principal
27. Tractul central al tegmentului – contine fibre pallidoolivare, talamoolivare si rubroolivare care ajung pe lama dorsala nucleului principal si pe
nucleul accesor median
28. Fibrele cerebeloolivare
29. o Eferente
30. Fibre olivospinale
31. Fibre olivocerebeloase.
32. Se incruciseaza pe linia mediana si formeaza o parte din fibrele arcuate interne – unele din ele ajung la nucleii olivari de partea opusa, altele
trec in raport cu nucleul si tractul spinal al nervului V.
33. Fibrele care pleaca de la nucleul olivar principal ajung la neocerebel, iar cele
34. de la nucleii olivari acesori la paleocerebel.
35. Fibrele olivocerebeloase ajung la cerebel pe calea PCI.
36. Nucleii olivari reprezinta un releu intre maduva si cerebel.
38. Nucleii gracil si cuneat
10. Nucleul lui Goll(gracilis) proemina pe fata dorsala a bulbului sub forma unei umflaturi numita clava.
11. Se intinde in jos pana la obex, in timp ce nucleul lui Burdach(cuneat) este asazat lateral de nucleul lui Goll.
12. Nucleul lui Burdach il depaseste in inaltime pe cel al lui Goll si coboara ceva mai putin caudal si daca facem o sectiune orizontala prin bulb, acest
nucleu apare sub forma triunghiulara.
l. Cei doi nuclei Goll si Burdach reprezinta al doilea neuron pe traseul cailor spinobulbotalamocorticale.
m. Sunt neuroni de releu care primesc tractusurile respective, isi trimit axonii ventral care se incruciseaza, realizeazand incrucisarea piniforma sau
decusatio lemniscorum.
n. Dupa incrucisarea lor, fibrele iau directie ascendenta si formeaza un lemnisc: lemniscul median.
La partea dorso-laterala a nucleului Burdach(cuneat), sub corpul restiform se izoleaza un grup de neuroni ce alcatuiesc nucleul lui von Monakov.
O parte din axonii neuronilor din nucleii Goll si Burdach si unii din nucleul von Monakov nu se indreapta spre lemniscul median ci vor forma fibrele
arciforme ale bulbului
40.Nucleul rosu
u. Nucleul rosu este situat la nivelul tegmentului mezencefalic in jumatatea lui superioara, posterior de substanta neagra.
v. Culoarea rosie este data de vascularizatia bogata si de o cantitate mare de pigmenti de fier.
w. Are doua zone:
x. 1) Zona inferioara – magnocelulara – mai veche filogenetic numita paleorubru, de unde pleaca fibrele rubrospinale
y. 2) Zona superioara – parvocelulara – mai noua filogenetic sau neorubrum care are conexiuni cu nucleul dintat.
Conexiuni
Aferente:
1) Fibre corticorubrice
2) Fibre palidorubrice
3) Fibre cerebelorubrice – ajung la nucleul rosu prin pedunculii cerebelosi superiori
4) Fibre tectorubrice
5) Fibre vestibulorubrice
Eferente:
1) Fibre rubrotalamice
2) Fibre rubrocerebeloase
3) Fibre rubroreticulare
4) Fibre rubroolivare – pot intra si in alcatuirea tractului central al tegmentului
5) Fibre rubrospinale
Rolul nucleului rosu este de releu intre maduva spinarii, cerebel si emisfere.
Leziunile la nivelul nucleului rosu, determina aparitia sindromului Benedikt ce se caracterizeaza prin tulburari oculomotorii ipsilaterale si sindrom cerebelos
contralateral.
Tulburarile oculomotorii se datoreaza faptului ca partea mediala a nucleului rosu este strabatuta de nervul III.
41.Substanta neagra
Substanta neagra este cel mai mare nucleu propriu din trunchiul cerebral.
Se intinde pe verticala intre santul pontomezencefalic si subtalamus si pe orizontala pe toata latimea pedunculilor cerebrali.
Se gaseste intre piciorul si tegmentul mezencefalului.
Are forma de semiluna cu concavitatea posterior.
Partea sa mediala este strabatuta de fibrele nervului III.
Substanta neagra are doua parti:
Partea compacta – situata posterior, spre tegment –
1. Contine neuroni bogati in pigment melanic.
2. Pigmentarea incepe la 4 ani si se termina la 16 – 19 ani.
3. Acesti neuroni secreta L-Dopa care se va depozita la nivelul corpilor striati.
4. Aceasta zona este cea predominant eferenta a substantei negre.
Zona reticulara
1. Formata din neuroni mari dispusi in retea.
2. Nu contine pigment melanic, insa contine GABA si este zona predominant aferenta a substantei negre.
Conexiuni ale substantei negre:
Aferente:
(1) Fibre corticonigrice
(2) Fibre strionigrice
Aceste fibre au o anumita somatotopie:
Fibrele care vin de la capul nucleului caudat ajung in partea superioara a substantei negre.
Fibrele care vin de la corpul si coada nucleului caudat ajung in partea anterolaterala a substantei negre
Fibrele care vin de la putamen ajung in restul substantei negre
Aceste fibre transporta GABA cu efect inhibitor si ajung in portiunea reticulata a substantei negre.
(3) Fibre palidonigrice
(4) Fibre subtalamonigrice
(5) Colaterale de la lemniscul medial
Eferente:
(1) Fibre nigrocorticale
(2) Fibre nigrostriate
care transporta DOPA ce se depoziteaza in neostriat.
Somatotopia este similara cu a fibrelor strionigrice (sens invers), pleaca din zona compacta a substantei negre si formeaza un circuit impreuna cu
fibrele strionigrice (cu rol in reglarea sintezei de DOPA)
(3) Fibre nigrotalamice
(4) Colaterale catre nucleii comisurali si interstitiali din mezencefal
(5) Fibre nigrotegmentale
(6) Fibre nigrobulbare
(7) Nigrospinale
Rolul substantei negre este de a controla miscarile automate si semiautomate asociate miscarilor voluntare.
Leziuni la nivelul substantei negre determina aparitia bolii Parkinson, iar la nivelul corpilor striati determina aparitia coreei Huntington.
42.CCS
are o structura stratificata.De la suprafata spre profunzime sunt:
1.stratul zonal-format din fibre corticotectale
2.stratul cenusiu superficial- prezinta cel mici orizontale,multipolare si fibre corticale care au traversat stratul zonal
3.stratul optic-format din fibre ale tractului optic si din putine cel mari multipolare ale caror eferente se duc spre retina
4.stratul lemniscal format din 4 lame:
Lama cenusie intermediara
Lama alba mij
Lama cenusie profunda
Lama alba profunda
Lama cenusie intermediara si lama alba mij constituie zona receptoare a CCS.
Lama cenusie profunda ,cea mai dezvoltata, contine celule de toate marimile ,ale caror dendrite ajung in stratul optic iar axonii iau parte la formarea
tracturilor tectospinal si tectobulbar.
Aferente
Provin de la:
cortexul cerebral(in special de la frontal si occipital)
retina–
cu exceptia fibrelor maculare, ele se desprind din tractul optic si pe calea bratului superior ajung la CCS
fibrele care provin din cadranele retiniene inferioare ( jumatea superioara a campului vizual) se proiecteaza pe jumatatea mediala a CCS iar
cele provenite din cadranele retiniene superioare ( jumatatea inferioara a campului vizual) se proiecteaza pe jumatatea caudolaterala laterala
a CCS.
fibrele maculare ajung in portiunea rostrala a CCS doar dupa ce au facut sinapsa in CGL
Eferente
Ascendente
Tectocorticale(spre occipital)
Tectotalamice
Tectohabenulare
Descendente
Tractul tectonuclear lateral
care are in componenta sa fibre tectoreticulare(cu proiectie difuza bilaterala pentru regiunea dorsala a formatiunii reticulate, cu
rol in activarea cortexului vizual),
fibre tectotegmentale(pentru nucleul rosu si substanta neagra) si
fibre tectopontine directe( pentru nucleii dorsolaterali pontini ale caror prelungiri se duc spre cerebel pe calea PCM conducand
impulsurilevizuale.
Tractul tectonuclear medial -
este format din fibre oculomotoriidintre care unele ajung la nucleul nervului oculomotorului iar altele la nucleul autonom.
Tractul tectospinal
43.CCI
Este format
dintr-un nucleu principal provenit din substanta cenusie centrala
si o zona celulara subtire formata din 4 straturi, denumita cortex.
Contine neuroni mici si mijlocii multipolari
Grupurile neuronale din nucleul central sunt asezate dupa frecventa sunetelor, de la grave la acute dinspre inapoi spre inainte, dinspre lateral spre
medial si dinspre caudal spre cranial.
CCI sunt uniti intre ei printr-o comisura intercoliculara .
lemniscul lateral
CCI contralateral
CGM ipsilateral
cortexul auditiv
de la cerebel (fibre cerebelo-tectale prin PCS )
fibre tectocorticale –
fibre tectogeniculate
fibre acusticooptice
fibre intercoliculare
b) Eferentele descendente sunt constituite dintr-un numar mic de fibre directe spre nucleii nervilor mototri din TC si mototneuronii medulari.
Conexiunile CCI arata ca au rol de centru reflex acustic dar numai prin intermediul CCS.
Rolul consta in localizarea sunetului si transmisia auditiva spre talamus.
Bulb
Arterele paremediane
1. Provin in partea inferioara din trunchiul spinal anterior, in partea superioara – din arterele vertebrale.
2. Ele vascularizeaza piramidele bulbare, nucleul motor al nervului XII si lemniscul medial.
Ramurile circumferentiale scurte
1. provin din trunchiul bazilar si din artera cerebeloasa posterioara si inferioara.
2. Ele vascularizeaza
1. nucleul ambiguu,
2. nucleul dorsal al vagului,
3. nucleu solitar,
4. nucleul tractului spinal al trigemenului,
5. fasciculele spinotalamice,
6. nucleii vestibulari.
Ramurile circumferentiale lungi –
1. provin in partea inferioara din arterele spinale posterioare si in partea superioara din artera cerebeloasa posterioara si inferioara.
2. Vascularizeaza nucleii gracil si cuneat si PCI.
Punte
Ramurile paramediane – din trunchiul bazilar – vascularizeaza piramidele pontine, lemniscul medial, nucleul motor al nervului VI.
Circumfernetialele scurte provin tot din trunchiul bazilar si vascularizeaza nucleul motor al nervului VII, nucleul motor al nervului V, fascicul spinotalamic, nucleul
senztivi superior al nervului V.
Circumferentialele lungi – provin din cerebeloasa inferioara si anterioara si artera cerebeloasa superioara – vascularizeaza PCS si PCM.
Mezencefal
Arterele paramediane provin din trunchiul bazilar si cerebralele posterioare si vascularizeaza tracturile piramidale – nucleul motor al nervului III, nucleul rosu si
partea mediala a substantei negre.
Ramurile circumferentiale scurte – se desprind din artera cerebrala posterioara si din cerebeloasa superioara si vascularizeaza cea mai mare parte a substantei
negre si a tegmentului mezencefalic, fasciul spinotalamic, trigeminotalamic.
Ramurile circumferentiale lungi – provin din cerebrala posterioara, artera cerebeloasa superioara, corodiaiana posterioara si iriga coliculii cvadrigemeni.
Vascularizatia venoasa
corespunde lamei VII Rexed si contine nucleii senzitivi dorsali ai nervilor IX si X din bulb.
Nucleul senzitiv al nervului IX primeste mai ales informatii de la vase si sinusul carotic, iar cel al lui X de la viscerele din teritoriul de inervatie al
acestuia
Coloana somatoeferenta –
Toti nervii cranieni cu origine in nucleii care rezulta din coloana somitica eferenta isi au originea pe fata ventrala a trunchiului cu o exceptie: trohlearul,
care este pe fata dorsala a puntii.
Toti nervii care iau nastere din nucleii derivati din coloana motorie branhiala se distribuie evident muschilor care rezulta din evolutia arcurilor
branhiale, fiecare nerv deservind un arc propriu.
1) Nervul arcului I este trigemenul iar din arcul I deriva muschii masticatori.
2) Facialul este nervul arcului II, arc din care rezulta muschii pielosi ai fetei si ai gatului.
3) Glosofaringianul este nervul arcului III din care deriva muschii faringelui
4) Vagul si accesorul (spinalul) sunt nervii arcurilor IV si V din care rezulta muschii faringelui si laringelui.
Fibrelor motorii li se adauga (la iesirea din trunchi) fibre senzitive si fibre vegetative astfel incat ei devin nervi mixti.
Originea acestor nervi este pe fata antero-laterala a trunchiului cerebral.
48.Lemniscul medial
In regiunea toracica superioara, iau nastere cele 2 fascicule: fasciculul Gracilis (Goll)
situat langa septul median posterior, care contine fibre din segmentele coccigian, sacrat, lombar
si toracic inferior asezate in ordine medio-laterala si fasciculul Cuneat (Burdach) care este situat
lateral si are fibre din regiunea toracica superioara si din regiunea cervicala.
Cele 2 tractusuri se formeaza in cordonul posterior si nu fac sinapsa in MS, urca in bulb
unde fac sinapsa cu deutoneuronul din regiunea dorsala a bulbului si anume nucleii Gracilis si
Cuneat. Ajunse la bulb, fibrele inconjoara nucleii pe fetele lor laterale apoi trec dorsal de nucleu
Prelungirile axonice ale neuronilor din nucleii Gracilis si Cuneat ies pe fata ventrala a
bulbului sub forma fibrelor arcuate interne. Fibrele arcuate interne se incruciseaza pe linia
mediana cu cele de partea opusa si formeaza decusatia senzitiva sau decusatia lemniscorum al
lui Spitzka. Realizand aceasta incrucisare, fibrele arciforme taie cornul posterior medular. In
aceasta decusatie, fibrele de la nucleul Gracil se aseaza ventral, cele de la Cuneat se aseaza
dorsal.
anterior. In punte este situat in partea dorsala a puntii, in mezencefal se aseaza lateral de nucleul
rosu si ajunge in talamus unde se gaseste al 3-lea neuron in nucleul ventral postero-lateral
talamic.
nesiguranta miscarilor active. In sifilis, individul cu tabes, pierde controlul miscarilor, pierde
echilibrul la inchiderea ochilor. Individul cu tabes are miscari exagerate si localizeaza cu greu
zona stimulata. Intr-o alta afectiune, siringomielia unde se distruge substanta cenusie
sensibilitatea epicritica.
Caile de asociatie sunt alcatuite din fascicule proprii, longitudinale care depasesc cu putin limitele superioare si inferioare ale TC.
Ele realizeaza legatura intre nucleii motori ai nervilor cranieni care actioneaza in sinergism sau care intervin in raspunsurile reflexe la impulsurile
venite de la nucleii senzitivi.
Sunt in nr de 3:
1) FLM
b) Fibrele ascendente
cele care unesc nucleul proabducens cu nucleul nervului oculomotor de partea opusa (fasciculul intercalar)
fibre de la nucleul dorsal al corpului trapezoid si din lemniscul lateral care se duc la nucleii motori ai nervilor trigemeni si facial ( explica reflexul
muschilor stapedius)
fibre cu originea in nucleul dintat cerebelos indreptate direct spre nucleul nervului oculomotor (muschiul drept superior) – singurul caz in care
cerebelul este conectat cu un neuron inferior
Functia FLM:
mediaza miscarile conjugate ale ochilor (oculogire), ale capului (cefalogire) si combinatia dintre ele (oculocefalogire) ca raspuns la stimulii vestibulari
coordoneaza miscarile buzelor si limbii in timpul vorbirii datorita conexiunilor pe care le realizeaza intre nervul facial si hipoglos
intervine in reflexele kinetostatice ==> in mentinerea echilibrului, in afara de impulsurile proprioceptive, un rol important il au si impulsurile
vestibulare provocate de modificarile de pozitie ale capului
mediaza reflexe vegetative ca: voma, reactiile vasomotorii, palpitatii, transpiratii.
2.TCT
este situat in mezencefal, lateral de FLM si dorsolateral de nucleul rosu si de decusatia PCS
in punte si in bulb este usor lateralizat in special la nivelul bulbului inferior unde se termina in complexul olivar ipsilateral forman amiculum
contine fibre ascendente si fibre descendente
a) Fibrele descendente:
au originea in nucleul lenticular si caudat, si in special in substanta cenusie din dreptul CCS si a nucleului rosu.
ele se termina in complexul olivar care le proiecteaza mai departe pe calea PCI, pe cerebelul contralateral
b) Fibrele ascendente:
a) Fibrele descendente
b) Fibrele ascendente
au originea in MS si in TC
conduc sensibilitatea gustativa si viscerala spre hipotalamus
50.Meningele spinale
Este compus din 3 tunici concentrice care de la exterior spre interior sunt:
Dura mater:
are rol de protectie
corespunde foitei interne a durei mater cerebrale
este alb-sidefie
este formata din tes. conj. dens
formeaza o teaca de invelis pentru trunchiul n. spinal pana la iesirea din gaura intervertebrala
inveleste si o parte din filum terminale (superior)
intre vertebre si dura mater = spatiul epidural care contine plexuri nervoase
Arahnoida:
subtire,
avasculara
intre ea si dura mater = spatiul subdural
Pia mater:
mai groasa si mai putin vascularizata decat cea cerebrala
este formata din 2 foite:
1. epipia, situata superficial;
2. pia intima care adera de suprafata maduvei si patrunde in santuri si fisuri
intre cele 2 foite ale piei mater, in dreptul FMA = linea splendes.
De la niv. piei mater se desprind niste prelungiri = ligamente dintate, care sunt in nr. de 21 de perechi, ultima pereche la niv. T12-L1.
Ligamentele dintate reprezinta arcade pe unde trec nervii spinali in traiectul lor catre iesire
Intre arahnoida si pia mater = spatiul subarahnoidian care contine LCR
Set II
Asezare, raporturi
Spre deosebire de celelalte segmente ale nevraxului, cerebelul are dispusa substanta cenusie atat central cat si periferic.
1. Central: asezati nc. cerebelosi,
2. periferic: scoarta cerebeloasa.
3. Intre aceste structuri se gaseste substanta alba = centrul medular
arhicerebelul
1. apare prima oara la pesti
2. despartit prin fisura postero-laterala de neocerebel
3. este in stransa corelatie cu sistemul vestibular si are rol in monitorizarea echilibrului
paleocerebelul
1. apare la amfibieni (reptile + pasari)
2. despartit de neocerebel prin fisura primara
3. conectat cu proprioceptorii prin caile spinocerebeloase si are rol in coordonarea tonusului muscular
neocerebelul
1. apare la mamifere (primate + om)
2. conectat cu neocortexul prin sistemul cortico-ponto-cerebelos
3. rol in coordonarea actului motor voluntar.
Fata inferioara :
Tuber
1. se continua pe emisfere cu lubulul semilunar inf
2. cei doi lobuli semilunari sup si inf sunt separati prin fisura orizontala
3. Piramida - se continua pe emisfere cu lobulul biventer
4. uvula - in dreptul ei pe emisfere se gaseste tonsila
5. nodulul
1. pe emisferele cerebeloase ii corespunde floculus
2. intre floculus si tonsila se gaseste fisura postero-laterala
Pentru prelungiri i-am sarit pe primii doi si am compus: "Pisi Si Semenii Beau Tot"
3. Arhicerebelul
4. Paleocerebelul
5. Neocerebelul
6. Scoarta cerebeloasa
are structura uniforma, este formata din 3 straturi:
molecular (asociativ)
intermediar (al cel. Purkinje) – rol efector
granular – rol receptor
straturile prezinta in structura lor neuroni, fibre nervoase si celule gliale
Stratul molecular:
format dintr-un singur tip de celule asezate pe un singur strat (15 mil)= neuronii Purkinje
1. mari
2. piriformi (cu baza spre stratul granular)
axonii celulelor Purkinje traverseaza stratul granular si se termina in nucleii cerebelosi reprezentand unica eferenta a scoartei cerebeloase
Strat granular:
Substanta cenusie a cerebelului se dispune atat la periferie sub forma scoartei cerebeloase cat si central la nivelul nucleilor cerebelosi.
Nucleii cerebelosi:
nc. dintat :
1. apartine neocerebelului
2. are forma olivei principale bulbare cu hilul orientat medial si dorsal
3. Nucleii cerebelosi primesc doar colaterale din aferentele cerebeloase si de la ei pleace toate eferentele cerebeloase.
10. Eferentele cerebelului
Conexiuni - eferente
Arhicerebelul
Paleocerebelul
de la nc. globos + emboliformi pleaca eferente catre nc. rosu din mezencefal (fibre decusate) -> rubrospinale (tot decusate)
Neocerebelul
a cerebeloasa infero-posterioara
a cerebeloasa infero- ant
a cerebeloasa superioara
A cerebeloasa superioara
Pe suprafata exterioara a cerebelului ramificatiile arterelor cerebeloase se anastomozeaza intre ele formand o bogata retea din care se desprind ramuri fine, terminale, ce
patrund in substanta alba si la nucleii cerebelosi.
Vacularizatia venoasa
este bogata si formeaza pe suprafata cerebelului o retea care va fi drenata de urmatoarele vene
2 vene ventrale - pornesc din portinuea ant a emisfereleor cerebeloase corespunzatoare si se varsa in sinusurile pietroase
2 vene dorsale ce iau nastere in portiunea posterioara a emisferelor si se deschid in sinusurile transverse
vena vermiana sup
vena vermiana inf
!12. Functiile cerebelului
Functiile cerebelului
13.Ventriculul III
Prezinta 5 pereti: doi laterali, unul superior, unul anteroinferior si unul posteroinferior.
Peretele lateral – in 2/3 superioare – fata mediala a talamusului, si 1/3 inferioara fata superioara a hipotalamusului.
Intre cele doua exista santul hipotalamic.
La nivelul acestui perete se observa proeminenta cenusie, care poate fuziona cu cea din partea opusa si care poarta denumirea de
adeziunea intertalamica
Peretele superior – format din corp calos, fornix, panza coroidiana a ventriculului III.
Peretele anterior - este format de sus in jos din –
comisura alba anterioara,
lama terminala,
chiasma optica si
versantul anterior al infundibulului.
Peretele posterior / posteroinferior – este format din
versantul posterior al infundibulului,
corpii mamilari si
subtalamus.
Talamus
Talamusul este un nucleu de substanta cenusie situat de o parte si de alta a ventriculului III.
Configuratie externa:
Nucleul talamic contine o lama medulara interna, care impreuna cu cea externa impart talamusul in mai multe grupe de nuclei:
Principali:
Grup anterior
Grup medial
Grup lateral
Secundari:
4. Intralaminari
5. Nucleii liniei mediane intre fata mediala a talamusului si ependimul ventriculului III
6. Nucleul reticular talamic situat intre lama medulara externa si capsula alba interna
15.Talamus - nucleii anteriori
Conexiuni:
Aferente:
corticotalamice de la cortex limbic (GC)
hipocampotalamice prin fornix
hipotalamotalamice
intertalamice
Eferente:
Circuitul hipocamp -> fornix -> corp mamilar (hipotalamus) -> tract mamilotalamic (spre nc. talamici ant) -> cortex limbic. Are rol in memoria recenta.
Afectare lui determina pierderea memoriei recente = sindrom Korsacoff
16.Talamus-nuclei mediali
Subgrupul ventral
Subgrupul dorsal
Subgrupul ventral
nc. extrapiramidali.
Au conexiuni in ambele sensuri cu:
calea extrapiramidala,
corp striat,
substanta neagra,
nc. rosu,
cerebel
VAL intervine in mecanisme supresive ale cortexului premotor si motor
VIL intervine in initierea si organizarea miscarii
Nc. VPL
primeste sensibilitatea nociceptiva + epicritica + proprioceptiva constienta de la nivelul corpului, care se proiecteaza astfel:
1. nociceptiva: 1/3 a nucleului (fibre STA, STL)
2. epicritica + prop. constienta: 2/3 a nucleului
1. jumatatea inf. a corpului (f. Gracil) in partea lat. a nucleului
2. jumatatea sup. a corpului in partea med. a nucleului
Nc. VPM
Nc. VPI
Gupul anterior
Circuitul hipocamp -> fornix -> corp mamilar (hipotalamus) -> tract mamilotalamic (spre nc. talamici ant) -> cortex limbic. Are rol in memoria recenta.
Afectare lui determina pierderea memoriei recente = sindrom Korsacoff
Grupul medial
Subgrupul dorsal
sunt nc. de asociatie intre nc. talamici de aceasi parte si intermediari (impulsuri de natura acustica + optica)
Subgrupul ventral
Nc. VPL
primeste sensibilitatea nociceptiva + epicritica + proprioceptiva constienta de la nivelul corpului, care se proiecteaza astfel:
1. nociceptiva: 1/3 a nucleului (fibre STA, STL)
2. epicritica + prop. constienta: 2/3 a nucleului
1. jumatatea inf. a corpului (f. Gracil) in partea lat. a nucleului
2. jumatatea sup. a corpului in partea med. a nucleului
Nc. VPM
Nc. VPI
apartine sist. talamic difuz (STD) si in acest fel si SRAA si sistemelor paleospinotalamice impreuna cu nucleul reticular talamic
superioara – formeaza treimea inferioara a peretelui lateral al ventriculului III si este separata de talamus prin santul hipotalamic si
o fata inferioara – corespunde spatiului optopeduncular.
Spatiul optopeduncular este delimitat astfel:
Anterior – chiasma optica
Anterolateral – tracturile optice
Posterolateral – pedunculii cerebrali
Posterior – planul ce trece tangent la extremitatea posterioara a corpilor mamilari.
In centrul spatiului optopenduncular este o proeminenta numita tuber cinereum – care se continua cu infundibulul, iar acesta cu tija pituitara de care
este atasata hipofiza.
Tuber cinereum are patru proeminente:
Mediana – eminenta mediana
Doua laterale – eminente laterale
Una posterioara – eminenta postinfundibulara
Intre cele patru eminente si infundibul este santul tuberoinfundibular.
Posterior de eminenta postinfundibulara sunt corpii mamilari, posterior de ei – substanta perforata posterioara.
23.Aria hipotalamica mediala
Aria hipotalamica mediala este impartita in 3 regiuni:
1. supraoptica,
2. tuberala,
3. mamilara.
4. Regiunea supraoptica:
1. nc. supraoptic asezat deasupra tractului optic;(13)
2. nc. paraventricular asezat juxtafornical;(2)
3. nc. suprachiasmatic asezat deasupra chiasmei optice;(14)
4. nc. anterior deasupra nc. suprachiasmatic.(7)
5. Nc. SO + PV formeaza glanda diencefalica, cu capacitati de neurosecretie: sintetizeaza vasopresina (nc. SO) si oxitocina (nc. PV)
Regiunea tuberala:
nc. arcuat (infundibular) – corespunde infundibulului(15),
nc. ventromedial,(9)
nc. dorsomedial (deasupra precendului),(8)
nc. posterior (posterior de precedentii 2)(4).
Regiunea mamilara:
3 nc.
mamilar: medial, intermediar, lateral
Functional:
Aria hipotalamica mediala este impartita in:
regiune ant. cu functie parasimpatomimetic;
regiune post. cu functie simpatomimetica
24.Aria hipotalamica laterala
Structura nc hipotalamici este organizata in jurul cavitatii v. III cerebral.
In afara ependimului v. III se gasesc 3 straturi neuronale: periventricular,lateral si medial(dinspre ext spre int).
La limita dintre straturile medial si lateral se gasesc
columna fornixului,
pediculul mamilar,
fasciculul retroflex al subtalamusului.
Cele 3 straturi neuronale sunt reprezentate inegal:
periventricular mai mult anterior;
medial mai mult posterior;
lateral mai mult lateral.
Aria hipotalamica laterala se gaseste in afara fornixului formata din:
nc. tuberomamilari,
nc. tuberali,
nc. lateral
Este limitata lateral de capsula interna si regiunea subtalamica si se continua anterior cu nucleul preoptic lateral.
Inferior de aceasta arie se gaseste regiunea ventrala a tegmentului mezencefalic.
25.Aferentele hipotalamusului
Conexiunile hipotalamusului
Aferente:
corticohipotalamice de la :
1. cortex orbitofrontal pe 2 cai:
1. cale directa incerta
2. cale indirecta prin FMCA
2. hipocamp pe seama fornixului
amigdalohipotalamice pe 2 cai:
1. cale amigdala fuga ventrala = bandeleta diagonala
2. cale amigdala fuga dorsala prin stria terminala
4. reticulohipotalamice de la nc. formatiei reticulate a TC prin FMCA, FLD (fasc. longitudinal dorsal a lui Schulz)
Eferente:
27.Tractul supraopticohipofizar
9. are origine mai ales in nc. SO si PV(supraoptic si paraventricular)
10. este format din fibre amielinice cu dilatatii din loc in loc (Herring)
11. traverseaza tija pituitara si ajunge la nivelul neurohipofizei
12. cei 2 hormoni sunt transportati in forma inactiva legati de neurofizine si sunt depozitati in neurohipofiza de unde printr-un mecanism neuro-glio-
vascular sunt eliberati in curculatie
28.Functiile hipotalamusului
13. centrul de control al activitatii viscerale autonome
14. centrul de control al activitatii endocrine
15. termoreglare (hip. ant: parasimpatomimetic -> pierderea caldurii)
16. control al importului de alimente si apa (hip. lateral = centrul foamei, hip. medial = centrul setei)
17. coordonator al activitatii sexuale prin componenta obiectiva (gametogeneza) si subiectiva (libidou)
18. intervine in comportamentul afectiv printr-o componenta subiectiva si una obiectiva (=manifestari generale)
19. controlul periodicitatii ritmurilor de functionare ale organismului
29.Subtalamusul
5. Subtalamusul continua superior tegmentul mezencefalic, la nivelul acestuia prelungindu-se mai multe structuri de la nivelul trunchiului cerebral –
cum ar fi nucleul rosu si substanta neagra.
6. Subtalamsulul este format din nuclei de substanta cenusie si fascicule de fibre.
Nucleii sunt:
Fasiculele
32.Sistemul olfactiv
Receptori
= cel. bipolare de la nivelul nucoasei olfactive.
Sunt si protoneuron.
Numarul lor = 50 mil pentru fiecare fosa.
Sunt celule ciliate (densitatea lor = 10.000 cili/mm2).
Cilii sunt cuprinsi intr-o lama de lichid cu rol functional.
Axonii celulelor bipolare formeaza nn. olfactivi (16-20/fosa), care traverseaza lama ciuruita a etmoidului
Deutoneuron =
cel. mitrala multipolara de la nivelul bulbului olfactiv.
Axonii celulelor formeaza tractul olfactiv asezat impreuna cu bulbul in santul olfactiv.
Posterior, tractul olfactiv se lateste => trigonul olfactiv.
De la baza lui pornesc 2 sau 3 strii olfactive.
Stria olfactiva mediala trece de parte opusa prin comisura alba anterioara,
stria intermediara este inconstanta; cand aceasta exista se termina printr-un tubercul olfactiv din care se desprind colaterale pentru
substanta perforata anterioara;
stria laterala conduce mai departe impulsurile olfactive spre cortex olfactiv primar.
Cortexul olfactiv primar - format din spatiul peforat anterior is aria periamigdaliana
Cortexul olfactiv secundar = arie entorinala (olfactiva)/ camp 28 (din gir piriform)
Proiectia corticala a impulsurilor olf. se face la niv. ariilor olf. primare si secundare.
Aceasta cale este lipsita de releu talamic
33.Complexul amigdalian
Complexul amigdalian
Nc. sferic din profunzimea uncusului situat pe peretele superomedial al cornului temporal al ventr. lateral.
Corespunde la suprafata ariei periamigdaliene.
Conexiuni:
cu Hipotalamusul in dublu sens prin intermediul ariei septale pe cele 2 cai:
amigdalo-fuga ventrala (bandeleta diagonala) si
amigdalo-fuga dorsala (stria terminala),
hipocamp,
formatiunea reticulata a trunchiului cerebral.
Intervine in activ. viscerale, emotionale si sexuale;
datorita unui prag de excitabilitate scazut este incriminat in epilepsie (halucinatii olfactive).
Stria terminala
Este un fascicul cu fibre in dublu sens ce se intinde intre nc. amigalian -> aria septala.
Paraseste nc. amigdalian prin parte lui superioara => deasupra cornului temporal al ventriculului lateral, medial de nc. caudat, prin sant talamostriat
=> arie septala.
Formatiunea hipocampica
In grosimea paturii se gasesc cate 2 fascicule longitudinale (med, lat) = striile lancissi.
Girul dintat continua girul fasciolat si ajunga ca fasie de substanta nervoasa crenelata in hipocamp.
Hipocamp
35.Conexiunile hipocampului
Conexiunile formatiei hipocampice
Hipocampul prezinta conexiuni in dublu sens prin fromatiuni nervoase din jurul corpului calos cu
hipotalamus,
talamus is
marea circumvolutie limbica a lui Broca = gir cinguli + istmul lui + girul parahipocampic.
Pe deasupra corpului calos conexiunile sunt realizate
prin cingulum (fascicul de asociatie intre gir cinguli si gir parahipocampic). Deasemenea,
prin intermediul – gir fasciolar + gir dintat + indusium griseum cu striile lancissi cu gir paraterminal (din arie septala).
Pe sub corpul calos conexiunile sunt realizate de
fornix via fimbrie, stalp + trunchi / columna fornix – corp mamilar – pedicul mamilar- bifurcat –
tract mamilotalamic – spre talamus anterior is
tract mamilotegmental spre formatia reticulata a trunchiului.
Formatia hipocampica intervine in memoria recenta si comportamentul afectiv.
Afectarea acestui sistem este de cele mai multe ori degenerativa, de cauza vasculara – sindrom vertebrobazilar.
!!! Nucleii hipotalamusului
Subtanta nucleilor hipotalamici este organizata in jurul cavitatii v. III cerebral. In afara ependimului v. III se gasesc 3 straturi neuronale: periventricular,
medial si lateral. La limita dintre straturile medial si lateral se gasesc columna fornixului, pediculul mamilar, fasciculul retroflex al subtalamusului. Cele 3
straturi neuronale sunt reprezentate inegal: periventricular mai mult anterior; medial mai mult posterior; lateral mai mult lateral.
Corespunzator acestor straturi, hipotalamusul este impartit in 3 arii: aria preoptica, aria hipotalamica laterala, arie hipotalamica mediala
Aria preoptica este o zona de integrare a hipotalamusului cu structurile din jur, se gaseste posterior de lama terminala (intre rostrul corpului calos si
chiasma optica). Este formata din 3 nc: preoptici lateral si medial si nc. interstitial al FMCA
Aria hipotalamica laterala se gaseste in afara fornixului formata din: nc. tuberomamilari, nc. tuberali, nc. lateral
Aria hipotalamica mediala este impartita in 3 regiuni: supraoptica, tuberala, mamilara. Regiunea supraoptica: nc. supraoptic asezat deasupra tractului optic;
nc. paraventricular asezat juxtafornical; nc. suprachiasmatic asezat deasupra chiasmei optice; nc. anterior deasupra nc. suprachiasmatic. Nc. SO + PV
formeaza glanda diencefalica, cu capacitati de neurosecretie: sintetizeaza vasopresina (nc. SO) si oxitocina (nc. PV)
Regiunea tuberala: nc. arcuat (infundibular) – corespunde infundibulului, nc. ventromedial, nc. dorsomedial (deasupra precendului), nc. posterior (posterior
de precedentii 2).
Functional:
Aria hipotalamica mediala este impartita in: regiune ant. cu functie parasimpatomimetic; regiune post. cu functie simpatomimetica
!!!Conexiunile hipotalamusului
Conexiunile hipotalamusului
Aferente:
1. corticohipotalamice de la :
a. cortex orbitofrontal pe 2 cai:
i. cale directa incercta
ii. cale indirecta prin FMCA
b. hipocamp pe seama fornixului
2. amigdalohipotalamice pe 2 cai:
a. cale amigdala fuga ventrala = bandeleta diagonala
b. cale amigdala fuga dorsala prin stria terminala
3. talamohipotalamice de la nc. mediodorsal prin tractul mamilotalamic
4. reticulohipotalamice de la nc. formatiei reticulate a TC prin FMCA, FLD (fasc. longitudinal dorsal a lui Schulz)
5. retinohipotalamice pe mai multe cai:
a. circuit hormonal: epifiza, hipofiza
b. circuit cortical: arii vizuale -> arie olfactiva -> nc. amigdalian/hipocamp
6. olfactive de la analizatori pe 2 cai:
a. spre nc. amigdalian (cai amigdalo fuge ventrala si dorsala)
b. spre hipocamp (fornix)
Eferente:
Brat anterior –
separa capul nucleului caudat de nucleul lentiform –
contine fibre frontopontine si
pediculul anterior talamic
Genunchiul – contine
fibre cortico-nucleare si
o parte din pediculul superior talamic
Bratul posterior –
separa talamusul de nucleul lentiform,
contine fibrele cortico-spinale si
restul pediculului superior talamic
Fibrele corticospinale (din bratul posterior) prezinta somatotopie dinspre anterior spre posterior, fiind fibre pentru membrul superior, trunchi,
membru inferior.
Bratul retrolenticular –
este situat posterior de nucleul lentiform si
contine fibre corticopontine si
pediculul posterior talamic.
Contine radiatiile optice
Bratul sublenticular –
situat inferior de nucleul lentiform si superior de coada nucleului caudat si de cornul temporal al ventriculului lateral.
Contine – fibre corticopontine,
pediculul inferior talamic –
Contine radiatiile acustice
2. Neostriatul = caudat + putamen
Corpul striat este format din nucleul caudat si nucleul lentiform si este situat in centrul emisferelor cerebrale.
Nucleul caudat
Nucleul lentiform
Nucleu lentiform este impartit intr-o parte laterala numita putamen, si o parte mediala numita globus pallidus de catre lama medulara externa.
La randul lui, globus pallidus este impartit de o lama medulara interna, intr-o parte laterala si una mediala.
Conexiunile neostriatului:
Aferente:
1. Fibre corticostriate
2. Fibre talamostriate
3. Fibre subtalamostriate
4. Fibre nigrostriate (substanta neagra...)
5. Fibre interpedunculostriate
6. Fibre reticulostriate
Eferente:
7. Fibre striocorticale
8. Fibre striopallidale
9. Fibre striotalamice
10. Fibre striosubtalamice
11. Fibre strionigrice
12. Fibre strioolivare
3. Paleostriatul = globus pallidus
Corpul striat este format din nucleul caudat si nucleul lentiform si este situat in centrul emisferelor cerebrale.
Nucleul lentiform
Nucleu lentiform este impartit intr-o parte laterala numita putamen, si o parte mediala numita globus pallidus de catre lama medulara externa.
La randul lui, globus pallidus este impartit de o lama medulara interna, intr-o parte laterala si una mediala.
Conexiunile paleostriatului
Aferente
Eferentele –
Fata inferioara
Arii vizuale
sant temporal inferior
delimiteaza impreuna cu santul temporal sup girul temporal mijlociu
inferior de el se gaseste girul temporal inferior
portiunea din lobul temporal ce acopera fosa laterala a creierului, formeaza operculul temporal
Fata inferioara
2 santuri sagitale
santul colateral (medial)
incepe langa polul occipital, avand traiect spre anterior, parallel cu santul calcarin, de care este despartit prin girul lingual
trece apoi pe fata inferioara a lobului temporal, unde delimiteaza medial girul parahipocampic, dupa care se arcuieste spre
medial, inconjurand estremitataea anterioara a girului parahipocampic
din ultima portiune a sa, inainte de a se arcui, se desprinde santul rinal care se indreapta spre polul temporal; medial de santul
rinal se gaseste lobulul piriform (cortexul olfactiv secundar)
girul cingular + istmul sau + girul parahipocampic formeaza marea circumvolutie limbica a lui Broca
santul occipitotemporal
se gaseste lateral si este parallel cu santul colateral
el separa girii occipitemporal medial si alteral
***** Lobul insulei (in plus)
insula reprezinta o portiune a cortexului cerebral situata in fosa laterala a creierului si care este acoperita de operculii frontal, frontoparietal si temporal
ea este delimitata de restul scoartei cerebrale de catre un sant circular, intrerupt de limen insular (o prelungire pe care insula o trimite catre substanta perforata
anterioara)
insula este divizata de un sant central in doua portiuni
anterioara - o zona mai intinsa care este strabatuta de 2-3 santuri, ce o impart in 3-4 giri scurti
posteriaora - o zona mai mica ce reprezinta girul lung
Fata mediala
cele doua emisfere sunt separata intre ele prin fisura interemisferica, in care patrunde un sept format de dura mater numit coasa creierului(falx cerebri)
Emisferele cerebrale sunt complet separate prin intermediul fisurii interemisferice, dar in portiunea lor mijlocie sunt unite prin intermediul corpului calos ce se afla
in adancimea fisurii.
fiecare emisfera prezinta pentru descriere trei fete, trei margini si trei poli.
1. fetele: supero laterala, mediala, inferioara
2. marginile
1. sup sau supero-mediala --> separa fetele supero-laterala si mediala
2. inferioara sau infero-laterala - separa fetele supero lat si inferioara
3. medial sau infero-mediala - separa fetele mediala si inferioara
4. polii: frontal, temporal, occipital
5. pe suprafata emisferelor cerebrale se gasesc o serie de santuri, care dupa momentul aparitiei si dupa adancimea lor au fost impartite in 3 grupuri:
1. santuri primare - apar primele, chiar in perioada fetala, ele delimiteaza lobii emisferelor cerebrale (santurile central, lateral si parietoocipital)
2. santuri secundare delimiteaza girii sau circumvolutiunile
3. santuri tertiare - cel mai putin adanci, care impart girii in portiuni mai mici.
9. Cortexul, tipuri celulare
- citoarhitectonic
- mieloarhitectonic
- angioarhitectonic
- fata de stratul 4, straturile scoartei se impart in: supragranulate, mai noi filogenetic cu dezvoltare maxima la primate si om si infragranulate, vechi
filogenetic prezente si la mamifere si vertebrate inferioare
Mieloarhitectonica
- scoarta este foarte bine vascularizata, sursele arteriale vin dinspre suprafata spre profunzime aduse de piamater
- dpdv fiziologic, vascularizatia arteriala este de tip terminal. Orice obstructie brusca a unei surse arteriale determina leziuni ireversibile
- dpdv anatomic, vascularizatia nu este de tip terminal. Sunt posibile anastomoze distale, numai ca acestea se deschid lent odata cu varsta
11+12. Izocortexul homotipic
Arii vizuale
gustativa
Ariile de asociatie
se gasesc in jurul ariilor somestezice si motorii cu intinderi si dispozitii diferite constitutionale ca urmare a experientei individuale.
Leziuni ale acestor arii se manifesta mai ales prin 2 semne:
1. agnozia (improprietatea cunoasterii elementelor din jur),
2. apraxia (imposibilitatea efectuarii miscarilor fine)
Dominanta emisferica
La nastere cele 2 emisfere cerebrale au aceasi greutate si volum.
Intre 2-10 ani una din emisfere se dezvolta usor mai mult astfel incat o emisfera devine dominanta.
Experimental, intre 60-90% emisfera dominanta este cea stanga.
Functiile emisferei dominante sunt: limbaj, memorie, calcul matematic si rationament
Emisfera nedominanta intervine mai ales: perceptia datelor, simtul estetic si 3D.
17. Calea gustativa
Receptori
Muguri gustativi din papile gustative
Protoneuronul
Ganglion geniculat, ganglion superior – nervii IX, X
Deutoneuron
Parte superioara a nucleului tractului solitar.
Axonii deutoneuronilor decuseaza, formeaza fasiculul solitariotalamic care insoteste lemniscul trigeminal
Tritoneruonul
Este VPM talamic
Proiectie corticala
Arie gustativa – camp 43 din girul postcentral.
PIRAMIDALE
Se gasesc la originea activitatii musculare voluntare. Sunt formate din izocortex heterotipic agranular.
Aria motorie primara
formata din campurile 4,6,8 + gir precentral, lobul paracentral parte anterioara, dar si portiuni posterioare din girii frontali superiori si
mijlocii.
Campul 4
ocupa inclusiv buza anterioara a santului central Rolando, asigura proiectia punct cu punct a corpului a homunculusului motor.
In campul 4 se gasesc celulele Betz, nr. lor nefiind mare 34.000.
Leziunile campului 4 sunt grave la om;
la pisica leziunile sunt minore,
la maimuta paralizie flasca, dar cu refacere rapida,
la om determina paralizie spastica cu refacere lenta dinsre proximal spre distal (umar->mana), insa cu sechele pentru miscarile
fine + exagerarea reflexelor (semnul Babinski pozitiv, extensia piciorului la excitarea plantei).
Campurile 6,8 nu au celule Betz; leziuni mai putin grave si de multe ori reversibile
Arie motorie secundara
se suprapune partial cu aria somestezica secundara, la nivelul campului 40,
ocupa operculul frontoparietal si campul 40
Arie motorie suplimentara
se suprapune cu aria somestezica din girul frontal
EXTRAPIRAMIDALE
vegetative
19. Cai corticospinale
Calea piramidala
Neuronul cortical
Neuronul medular =
motoneuronul alfa din coloanele si nucleii cornului anterior medular (lamele VIII, IX Reixed).
Axonul acestuia paraseste maduva prin radacina anterioara a n. spinal si reprezinta calea motorie finala comuna pentru cele 2 sisteme somatice
piramidal si extrapiramidal (si si oculocefalogir).
EXTRAPIRAMIDALE
Caile descendente
Cai vegetative
Receptorii
Celule piriforme si cilindrice ciliate de la nivelul crestelor ampulare ale canalelor semicirculare si
Celulele maculare de la nivelul utriculei si saculei.
La nivelul receptorilor ajung dendritele protoneuronilor.
Protoneuronul
Deutoneuronul
Tritoneuronul
Proiectie corticala
Este in jurul ariilor acustice din girul temporal superior sau arie somestezica secundara si alte arii parietale
campurile 2, 5,7 (lob parietal) sau proiectie difuza.
24. Nucleii vestibulari – localizare, aferente si
Nucleul vestibular medial este situat dorso-lateral de nucleul dorsal al vagului, si este incrucisat de striile medulare care-l separa de planseul
ventriculului 4. El este cel mai mare nucleu vestibular, intinzandu-se pana in punte.
Nucleul vestibular inferior este situat lateral de nucleul medial. Cranial, el se continua cu nucleul lateral, iar caudal se intinde pana la polul superior al
nucleului gracil.
Nucleul vestibular lateral se intinde cranial pana la nivelul nucleului nervului abducens, la limita bulbo-pontina, unde se continua cu nucleul vestibular
superior, iar caudal se prelungeste cu nucleul vestibular inferior.
Nucleul vestibular superior ocupa regiunea pontina a ariei vestibulare
fibrele primare ale nervului vestibular, si anume: fibre ascendente provenite de la crestele ampulare ale canalelor semicirculare si fibre descendente
provenite de la macule
fibre cerebelo-vestibulare directe si incrucisate
fibre interstitio-vestibulare spre nucleul medial
→ tractul vestibulo-spinal lateral, cu originea in nucleul lateral, este direct si conduce impulsuri vestibulare si cerebeloase cu efect facilitator asupra tonusului
extensorilor si activitatii reflexe medulare
→ tractul vestibulo-spinal medial, cu originea in nucleii mediali de ambele parti, este partial incrucisat
b) eferente ascendente care provin de la toti nucleii vestibulari si se termina prin intermediul fasciculului longitudinal medial (FLM) in nucleii interstitial,
comisural si nucleii oculomotori.
Receptori
Protoneuronul
Neuron bipolar din ganglionul spiral Corti, asezat in canalul spiral Corti.
Axonii protoneuronilor formeaza componenta acustica a nervului VIII – acusticovestibular
Deutoneuronul
La nivelul nucleiilor cohleari ventral si dorsal din bulb – anterior, posterior de PCI
Nucleul cohlear ventral are doua parti:
1) Ventrala
2) Dorsala
Axonii deutoneuronilor formeaza striile acustice – anterioara, intermediara si posterioara.
Striile acustice decuseaza formand median corpul trapezoid.
Superior de acesta se formeaza lemniscul lateral.
Fibrele lemniscului lateral au urmatoare destinatie:
Coliculi cvadrigemeni inferior – neuronul III
Corp geniculat medial – neuronul IV
Cortex auditivi
Pe traiectul acestei cai se gasesc o serie de nuclei:
Nucleii corpului trapezoid / lemniscului lateral – asigura bilateralitatea transmisiei
Fibrele superioare formeaza deasupra talamusului radiatiile acustice – pedicul talamic inferior – brat sublenticular – capsula alba interna – arii acustice 41,
42, 22.
27. Nucleii cohleari
a) Nucleul cohlear ventral primeste ca aferente fibrele groase cu originea in regiunea apicala a cohleei.
b) Nucleul cohlear dorsal primeste ca aferente putine fibre descendente subtiri (direct de la nervul cohlear), care se articuleaza cu dendritele profunde ale
neuronilor fusiformi.
a) fibrele groase ale regiunii ventrale a nucleului ventral formeaza stria acustica ventrala ale carei fibre, la nivelul jonctiunii ponto-bulbare se incruciseaza, pe
linia mediana, cu cele de partea opusa, formand corpul trapezoid, situat ventral de lemniscul medial.
b) fibrele din regiunea dorsala a nucleului cohlear ventral formeaza stria acustica intermediara ce intra in lemniscul lateral contralateral. Aceste fibre
constituie calea cohleo-reticulara.
c) fibrele regiunii dorsale a nucleului cohlear dorsal formeaza stria acustica dorsala care intra in lemniscul lateral contralateral.
Complexul olivar superior situat lateral de nucleul corpului trapezoid, este compus din mai multe grupe celulare:
→ grupul lateral in forma de "S" este nucleul de origine al fibrelor directe eferente, de control a transmisiei la nivel de receptor
→ grupul retroolivar este originea fibrelor incrucisate eferente, ce controleaza transmisia receptorilor.
Aferentele complexului provin de la nucleii cohleari, iar eferentele intra in alcatuirea lemniscului lateral ipsilateral, si mai putin contralateral.
Nucleii corpului trapezoid sunt: nucleii dorsal si ventral ai corpului trapezoid. Acesti nuclei primesc aferente de la nucleii cohleari si trimit eferente prin
lemniscul lateral, si cateva fibre ce intra in fasciculul longitudinal medial pentru a se termina in nucleii nervilor oculomotor, trohlear, abducens, trigemen si
facial.
Corpul trapezoid se continua cu lemniscul lateral situat in punte si mezencefal, lateral de lemniscul medial si de cel trigeminal, si medial de lemniscul spinal.
Urechea externă
PAVILIONUL URECHII
se găseşte pe partea laterală a craniului şi prezintă două feţe : una laterală şi una medială.
Faţa laterală prezintă în centru o depresiune numita conca.
Centrul concăi este reprezentat de porul acustic extern prin care se pătrunde în conductul (meatul) acustic extern.
Ca structură, pavilionul este format din fibrocartilaj de tip elastic.
La nivelul pavilionului se inseră două tipuri de muşchi care la om sunt rudimentari :extrinseci is instrinseci
Pavilionul este acoperit cu tegument care se continuă cu cel al conductului auditiv extern.
se întinde de la porul acustic extern până la timpan şi are o lungime de 2,5 cm.
În prima parte el are un traiect oblic antero-medial, apoi traiectul său este în plan frontal.
În ultima parte are din nou direcţie oblică antero-medial.
Tavanul său se găseşte în plan orizontal în timp ce podeaua are un traiect uşor ascendent până în apropierea timpanului unde începe să coboare spre
acesta.
Conductul auditiv extern are două segmente : cartilaginous şi osos.
Segmentul cartilaginos continuă cartilajul pavilionului formând partea anterioară a conductului în vreme ce partea dorsală şi superioară a
acestuia este de tip membranos. Cartilajul prezintă doua şanţuri verticale numite incizurile Santorini.
Segmentul osos este format antero-inferior de osul timpanal şi superior de scuama osului temporal
Conductul este căptuşit cu tegument prevăzut cu fire de păr. La baza firelor de păr există glande ceruminoase care secretă cerumenul
Urechea medie
Urechea medie este formată dintr-un sistem de cavităţi pline cu aer şi are rolul de a transmite undele sonore captate de urechea externă, perilimfei din
vestibul şi cohlee.
Urechea medie are două segmente :
CAVUM TIMPANIC :
Este partea principală a urechii medii şi se găseşte săpat în stânca temporalului.
Cavumul timpanic comunică anterior cu faringele prin tuba auditivă şi posterior cu antrul mastoidian prin additus ad antrum.
Cavumul timpanic prezintă şase pereţi :
PERETELE LATERAL ( MEMBRANOS ) este reprezentat de timpan – o membrană care separă urechea medie de urechea externă.
Grosimea timpanului de 0,1 mm fiind acoperit la exterior de tegument iar la interior căptiuşit cu mucoasă.
Timpanul se inseră pe osul timpanal prin intermediul unui inel fibro-cartilaginos care are forma literei U.
Partea superioară a acestui inel formează incizura timpanică Rivinius.
Timpanul are două porţiuni :
pars tensa - porţiune care se inseră pe osul timpanal prin intermediul inelului fibro-cartilaginos
pars flaccida ( membrana lui Schrapnell ) care corespunde incizurii.
Membrana timpanului este formată dintr-un schelet conjunctiv, cu fibrele dispuse radiar, pornind din centrul membranei numit umbo.
2. PERETELE MEDIAL ( LABIRINTIC )
vine în raport cu urechea internă. Pe acest perete se găseşte o proeminenţă numită promontoriu şi care este ridicată de prima tură a melcului
osos.
Postero-superior de promontoriu se găseşte fereastra ovală (fereastra vestibulară) acoperită de o membrană pe care se sprijină talpa scăriţei.
Superior şi posterior de fereastra ovală se găseşte proeminenţa canalului facialului şi proeminenţa canalului semicircular lateral.
Postero-inferior se află fereastra rotundă (fereastra cohleară).
Între cele două ferestre se găseşte o fosetă circulară numită sinul timpanic. Posterior de sinul timpanic se găseşte o proeminenţă osoasă
numită eminenţă piramidală la vârful căreia se deschide un canal pentru muşchiul scăriţei.
Acest perete este subţire şi desparte cavumul timpanic de canalul carotic. La nivelul său se deschide canalul musculo-tubar.
În partea superioară acest perete comunică cu antrul mastoidian prin additus ad antrum.
Acesta este reprezentat de o lamă osoasă - tegmen timpani şi este în raport cu fosa craniană mijlocie.
PERETELE INFERIOR ( JUGULAR ) corespunde fosei jugulare, unde se află bulbul superior al venei jugulare interne.
TUBA AUDITIVA
Tuba auditivă este un conduct ce face legătura dintre cavumul timpanic şi nazofaringe al nivelul cărora se deschide prin cele două ostii ale sale.
Tuba auditivă are un segment osos săpat în stânca temporalului şi unul cartilaginos.
Segmetul cartilaginos este turtit şi prezintă două feţe : una medială (cartilaginoasă) şi una laterală (membranoasă).
29. Cai acustice reflexe
1. Eferentele nucleului cohlear dorsal spre: formatiunea reticulata, si coliculii superiori mediati de coliculii inferiori
Aceste 2 categorii de eferente sunt la originea reflexelor tonice ale musculaturii.
2. Eferentele nucleilor corpului trapezoid, care pe calea fasciculului longitudinal medial ajung la nucleii nervilor oculomotor, trohlear, abducens,
trigemen si facial. Ele explica miscarile reflexe ale ochilor si acomodarea auditiva prin nervul muschiului tensor al timpanului si muschiului scaritei.
3. Eferentele complexului olivar superior, care formeaza fasciculul olivo-cohlear. Acestea au rolul de a inhiba transmisia la nivel de receptor.
4. Pedunculul olivar format din fibre directe cu originea in nucleul principal olivar.
5. Eferente de la coliculii inferiori si fibre ale lemniscului lateral, care reintra in nucleul cohlear pentru a ajunge la receptori periferici, cu efecte
inhibitorii pentru anumite frecvente ale spectrului auditiv.
Retina umana este de tip inversat, lumina traverseaza straturile retinei (10) pentru a ajunge la receptori.
Zona de acuitate maxima este pata galbena sau macula lutea – 1 mm2, care prezinta central o depresiune – fovea centralis.
La acest nivel straturile sunt inclinat astfel incat lumina ajunge direct pe receptori.
Fibrele nervului optic parasesc retina in sens retrograd luminii.
Ele se aduna si parasesc globul ocular la nivelul petei oarbe (la acest nivel campul vizual prezinta scotonul fiziologic).
Straturile retinei
dinspre coroida (stratul de mijloc – in afara retinei) spre corpul vitros sunt 10 la numar respectiv:
1) Strat pigmentar –
este format dintr-un singur rand de celule pigmentare cu urmatoarele roluri:
a. Contin melanina si fuscina de culoare neagra – ceea ce determina formarea unei camere obscure
b. Au capacitatea sa emita pseudopode cu rol in impiedicarea parazitarii imaginii cand intensitatea luminii creste
c. Au rol trofic pentru celulele centale
2) Stratul receptorilor – conuri si bastonase
3) Stratul celulelor cu conuri si bastonase (corpuri celulare)
4) Stratul celulelor bipolare (protoneuron)
5) Stratul celulelor multipolare (deutoneuronul)
6) Membrana limitanta interna
Conuri –
pentru vedere diurna, colorata,
5 – 8 milioane / ochi.
Asezare –
la nivelul foveei centralis 50.000 / mm2,
in restul retinei 5.000 / mm2
Bastonase –
pentru vedere nocturna,
scotopica,
necolorata,
30 – 150 milioane / ochi.
Asezare –
lipsesc in fovea centralis, macula lutea,
in rest – 50.000 / mm2
Numarul celulelor receptoare raportat la numarul celulelor multipolare realizeaza o convergenta de aproximativ 150:1 (celulele multipolare – approx. 1 milion).
Intre celulele multipolare si celulele corticale se realizeaza o divergenta de 1:500 (1 milion multipolare – 500 milioane celule corticale).
Celule receptoare sunt capabile de fototransductie, transforma energia fotonilor in energie chimic si apoi impuls electric.
Acest lucru este posibil datorita pigementilor vizuali:
- Bastonase – rodopsina si porfirodopsina
- Conuri – Iodopsina si cianopsina
****** Din LP
Retina prezintă:
Retina vizuală este o membrană care diminuă ca grosime dinspre posterior către anterior.
Ea este formată din zece straturi suprapuse, care de la coroidă la corpul vitros sunt:
stratul pigmentar
este format dintr-un singur rand de celule pigmentare cu urmatoarele roluri:
a. Contin melanina si fuscina de culoare neagra – ceea ce determina formarea unei camere obscure
b. Au capacitatea sa emita pseudopode cu rol in impiedicarea parazitarii imaginii cand intensitatea luminii creste
c. Au rol trofic pentru celulele centrale
stratul conurilor şi al bastonaşelor
membrana limitantă externă
stratul granular extern - format de corpul celulelor cu conuri şi bastonaşe
stratul plexiform extern - în care se găsesc sinapsele dintre axonii celulelor vizuale ( cu conuri si bastonaşe) şi dendritele celulelor bipolare
stratul granular intern - format din corpurile celulelor bipolare, al celulelor de asociaţie (orizontale şi amacrine), precum şi de corpurile celulelor
de susţinere
stratul plexiform intern - în care se găsesc sinapsele dintre axonii celulelor bipolare şi dendritele celulelor ganglionare
stratul celulelor mari, multipolare sau ganglionare
stratul fibrelor optice - format din fibre axonice ale celulelor ganglionare, dispuse paralel cu suprafeţele retinei
membrana limitantă internă - limitează retina spre corpul vitros.
Inervaţia senzitivă a scleroticei, corneei, coroidei şi irisului este asigurată de fibre cu originea în nucleii senzitivi ai trigemenului din bulb şi punte, pe
următoarea cale:
-n.oftalmic→n.nazociliar→nn.ciliari lungi
32. Celulele cu bastonas
Receptorii
Conuri –
pentru vedere diurna, colorata,
5 – 8 milioane / ochi.
Asezare –
la nivelul foveei centralis 50.000 / mm2,
in restul retinei 5.000 / mm2
Bastonase –
pentru vedere nocturna,
scotopica,
necolorata,
30 – 150 milioane / ochi.
Asezare –
lipsesc in fovea centralis, macula lutea,
in rest – 50.000 / mm2
Numarul celulelor receptoare raportat la numarul celulelor multipolare realizeaza o convergenta de aproximativ 150:1 (celulele multipolare – approx. 1 milion).
Intre celulele multipolare si celulele corticale se realizeaza o divergenta de 1:500 (1 milion multipolare – 500 milioane celule corticale).
Celule receptoare sunt capabile de fototransductie, transforma energia fotonilor in energie chimic si apoi impuls electric.
Acest lucru este posibil datorita pigmentilor vizuali:
- Bastonase – rodopsina si porfirodopsina
- Conuri – Iodopsina si cianopsina
Receptorii
Conuri –
pentru vedere diurna, colorata,
5 – 8 milioane / ochi.
Asezare –
la nivelul foveei centralis 50.000 / mm2,
in restul retinei 5.000 / mm2
Bastonase –
pentru vedere nocturna,
scotopica,
necolorata,
30 – 150 milioane / ochi.
Asezare –
lipsesc in fovea centralis, macula lutea,
in rest – 50.000 / mm2
Numarul celulelor receptoare raportat la numarul celulelor multipolare realizeaza o convergenta de aproximativ 150:1 (celulele multipolare – approx. 1 milion).
Intre celulele multipolare si celulele corticale se realizeaza o divergenta de 1:500 (1 milion multipolare – 500 milioane celule corticale).
Celule receptoare sunt capabile de fototransductie, transforma energia fotonilor in energie chimic si apoi impuls electric.
Acest lucru este posibil datorita pigementilor vizuali:
- Bastonase – rodopsina si porfirodopsina
- Conuri – Iodopsina si cianopsina
Straturile retinei
dinspre coroida (stratul de mijloc – in afara retinei) spre corpul vitros sunt 10 la numar respectiv:
1) Strat pigmentar –
este format dintr-un singur rand de celule pigmentare cu urmatoarele roluri:
a. Contin melanina si fuscina de culoare neagra – ceea ce determina formarea unei camere obscure
b. Au capacitatea sa emita pseudopode cu rol in impiedicarea parazitarii imaginii cand intensitatea luminii creste
c. Au rol trofic pentru celulele centale
2) Stratul receptorilor – conuri si bastonase
3) Stratul celulelor cu conuri si bastonase (corpuri celulare)
4) Stratul celulelor bipolare (protoneuron)
5) Stratul celulelor multipolare (deutoneuronul)
6) Membrana limitanta interna
Numarul celulelor receptoare raportat la numarul celulelor multipolare realizeaza o convergenta de aproximativ 150:1 (celulele multipolare – approx. 1 milion).
Intre celulele multipolare si celulele corticale se realizeaza o divergenta de 1:500 (1 milion multipolare – 500 milioane celule corticale).
Celule receptoare sunt capabile de fototransductie, transforma energia fotonilor in energie chimic si apoi impuls electric.
******
Retina vizuală este o membrană care diminuă ca grosime dinspre posterior către anterior.
Ea este formată din zece straturi suprapuse, care de la coroidă la corpul vitros sunt:
stratul pigmentar
este format dintr-un singur rand de celule pigmentare cu urmatoarele roluri:
a. Contin melanina si fuscina de culoare neagra – ceea ce determina formarea unei camere obscure
b. Au capacitatea sa emita pseudopode cu rol in impiedicarea parazitarii imaginii cand intensitatea luminii creste
c. Au rol trofic pentru celulele centrale
stratul conurilor şi al bastonaşelor
membrana limitantă externă
stratul granular extern - format de corpul celulelor cu conuri şi bastonaşe
stratul plexiform extern - în care se găsesc sinapsele dintre axonii celulelor vizuale ( cu conuri si bastonaşe) şi dendritele celulelor bipolare
stratul granular intern - format din corpurile celulelor bipolare, al celulelor de asociaţie (orizontale şi amacrine), precum şi de corpurile celulelor
de susţinere
stratul plexiform intern - în care se găsesc sinapsele dintre axonii celulelor bipolare şi dendritele celulelor ganglionare
stratul celulelor mari, multipolare sau ganglionare
stratul fibrelor optice - format din fibre axonice ale celulelor ganglionare, dispuse paralel cu suprafeţele retinei
membrana limitantă internă - limitează retina spre corpul vitros
Numarul celulelor receptoare raportat la numarul celulelor multipolare realizeaza o convergenta de aproximativ 150:1 (celulele multipolare – approx. 1 milion).
Intre celulele multipolare si celulele corticale se realizeaza o divergenta de 1:500 (1 milion multipolare – 500 milioane celule corticale).
Protoneuronul
Celule de asociatie
Proiectia corticala
Campurile 17, 18, 19 – peristriata, parastriata
Campurile vizuale superioare – temporal de aceeasi parte, nazal de partea opusa se proiecteaza deasupra scizurii calcarine, iar cele inferioare inferior.
Protoneuronul
Deutoneuron
Calea optica
Tritoneuronul
Proiectia corticala
Campurile 17, 18, 19 – peristriata, parastriata
Campurile vizuale superioare – temporal de aceeasi parte, nazal de partea opusa se proiecteaza deasupra scizurii calcarine, iar cele inferioare inferior.
Arii vizuale
Reflexul fotomotor.
Retina este excitata, informatiile au traseu prin: axonul neuronului 2 → tract optic → prin colaterale → nucleii pretectali → nucleul accesor al nervului
oculomotor → nervul oculomotor → ganglionul ciliat → nervii ciliari scurti → muschii ciliari circulari => Mioza (scaderea diametrului pupilei)
!!! Semnul Argylle- Robertson : - apare in sifilisul tertiar, reflexul fotomotor dispare mentinandu-se reflexul de acomodare la distanta. Acest lucru se
datoreaza leziunilor substantei reticulate din jurul canalului Sylvius (apeductul cerebral)
Reflexul fotomotor este un reflex consensual, adica se produce concomitent la ambii ochi (deoarece nucleii pretectali sunt uniti prin comisura
posterioara).
Acest reflex are traseu prin: colateralele tractului optic → coliculii cvadrigemeni superiori → tract tecto-reticulo-spinal → maduva spinarii → coarnele
laterale C8-T1 → lantul simpatic cervical → in ganglionii superiori sinapsa cu fibrele postganglionare → plex carotic intern → plex in jurul arterei
oftalmice → radacina superioara a ganglionului ciliat → nervii ciliari lungi → muschii radiari ciliari => Midriaza.
Sindromul Claude-Bernard-Horner: in paralizia simpaticului, bolnavul prezinta mioza si enoftalmie (ochiul impins in globul ocular)
Sindromul Pancoast-Tobias: - in cancerul de varf pulmonar, bolnavul nu face midriaza pe acea parte.
Stimulul acestui reflex este imaginea neclara care ajunge pe cortex la nivelul ariei 17 care este legata cu aria 18
Aria 18 se gaseste in legatura cu aria 8 (motorie) din lobul frontal.
Acest reflex coordoneaza modificarile curburii cristalinului, convergenta axelor optice si scaderea diametrului pupilar.
Din ariile 18 si 8 pleaca fibre descendente spre coliculii cvadrigemeni superiori → arie pretectala → nucleul accesor al nervului oculomotor →
ganglionii ciiliari → nervii ciliari scurti → contractia muschilor ciliari circulari → relaxarea ligamentului suspensor al cristalinului → bombarea
cristalinului → cresterea vederii de aproape.
Nervul optic este alcatuit din fibre descendente (in contracurent) ce vin spre ochi. Originea acestor fibre este in talamus (pulvinar), coliculi
cvadrigemeni superiori, substanta reticulata mezencefalica. Aceste fibre se termina in celulele amacrine
Potentialul in celulele amacrine faciliteaza transmiterea prin celulele ganglionare (multipolare) ceea ce duce la amplificarea perceptiei si cresterea
cantitatii de lumina perceputa.
Muşchii drepţi
cei patru muşchi drepţi îşi au originea pe inelul tendinos comun al lui Zinn;
acesta este localizat la vârful orbitei şi circumscrie gaura optică şi porţiunea medială a fisurii orbitale superioare
muşchii drepţi formează un con muscular, cu vârful la gaura optică şi baza la locul de inserţie pe globul ocular
conul muscular al drepţilor trage ochiul posterior
axul conului face un unghi de 25° cu axul globului ocular ;
►muşchiul drept superior
se inseră pe faţa superioară a globului ocular, anterior de ecuator, la 8 mm. de limbul sclero-corneean
acţiune - ridicător, adductor accesoriu şi rotator medial al globului ocular
se inseră pe faţa inferioară a globului ocular, anterior de ecuator, la 6 mm. de limbul sclero-corneean
acţiune - coborâtor, adductor accesoriu şi rotator lateral al globului ocular
Muşchii drept inferior şi drept superior formează chinga musculară verticală a globului ocular ;
se inseră pe faţa medială a globului ocular, anterior de ecuator, la 5 mm. de limbul sclero-corneean
acţiune - adductor al globului ocular
se inseră pe faţa laterală a globului ocular, anterior de ecuator, la 7 mm. de limbul sclero - corneean
acţiune - abductor al globului ocular.
Muşchii drept medial şi drept lateral formează chinga musculară orizontală a ochiului.
Muşchii oblici
amândoi muşchii formează o chingă musculară oblică, al cărei plan formează cu axul globului ocular un unghi de 50°, cu deschiderea anterior
origine –în partea infero-mediala a orbitei, pe marginea orificiului superior al canalului nazolacrimal
traiect - oblic, posterior şi lateral trece inferior de muşchiul drept inferior şi urcă spre globul ocular
inserţia - pe faţa infero-laterală a emisferei posterioare a globului ocular
acţiune - ridicător şi rotator lateral al globului ocular.
acesta este un muşchi alungit, triunghiular, turtit, situat imediat inferior de tavanul orbitei
origine - prin scurte fibre aponevrotice, pe periostul orbital, deasupra găurii optice
traiect - fibrele sale au un traiect anterior, constituind o bandă musculară dispusă între tavanul orbitei şi muşchiul drept superior
inserţia - fibrele sale se deschid într-un larg evantai tendinos şi se prind pe toată lungimea pleoapei superioare şi pe rebordul orbitar
Inervaţia muşchilor globului ocular este asigurată de nervii oculomotori, a căror origine reală se găseşte nucleii somatomotori din trunchiul cerebral (nucleii
motori ai nn.lll, lV si Vl).
Nervul oculomotor lll-inerveaza mm. drepti superior, medial si inferior, m.oblic inferior si m. ridicător al pleoapei superioare.
Sclerotica
Sclerotica este alcătuită din fibre de colagen albe sidefii, care formează o reţea densă, ea prezentând:
faţa externă - vine în raport cu o capsulă fibroasă (Tenon), pe care se inseră muşchii extrinseci ai globului ocular,
faţa internă - corespunde stratului extern al coroidei (lamina fusca),
acest strat este traversat de nervii ciliari şi arterele ciliare lungi posterioare.
Între cele două membrane, lamina fusca şi faţa internă a scleroticii, nu există aderenţe decât la nivelul pintenului scleral, unde se inseră tendonul
muşchiului ciliar.
marginea anterioară -
prezintă, la limita dintre sclerotică şi cornee, un şanţ (şanţul scleral), a cărui bordură anterioară este mai dezvoltată (septul scleral).
pe faţa posterioară a septului scleral se găseşte pintenul scleral, sub care este săpat în scleră canalul Schlemm-loc de drenaj al umorilor în venele
ochiului.
marginea posterioară - limitează orificiul de ieşire al nervului optic,
Coroida
faţa externă - este convexă şi se întinde pe toată suprafaţa sclerei, de care este solidarizată prin vase, nervi ciliari şi tesut conjunctiv lax (lamina
fusca),
faţa internă - este concavă şi vine în raport cu retina pe care se mulează, fără să adere,
orificiul posterior - la acest nivel trece nervul optic şi astfel stratul coroidian va fi întrerupt şi va forma un canal pentru nervul optic, participând la
formarea planului anterior al lamei ciuruite,
orificiul anterior - se situează cu puţin înaintea ecuatorului globului ocular şi este demarcat de ora serrata.
Corpul ciliar
Corpul ciliar este cuprins între coroida propriu-zisă şi iris. El conţine două părţi suprapuse în sens antero-posterior: muşchiul ciliar, dispus anterior şi
procesele ciliare situate posterior ;
•procesele ciliare- reprezentate de 70-80 ghemuri vasculare formate din vene şi capilare mari, cuprinse intr-o stromă de ţesut conjunctiv- secretă umoarea
apoasă.
Irisul
Irisul reprezintă segmentul cel mai anterior al tunicii vasculare a ochiului. El este situat anterior de cristalin şi are forma circulară. Irisul desparte camerele
anterioară si posterioară ale ochiului. Camera anterioară se găseşte între cornee (anterior) şi iris (posterior). Camera posterioară se găseşte între iris şi cristalin
(posterior). Cele două camere comunică la nivelul pupilei.
Configuraţie exterioară:
-este traversată de strii radiare mai mult sau mai puţin vizibile,
•circumferinţa mare- are raport cu zona ciliară şi cu linia de joncţiune a scleroticii cu corneea (linia sclero-corneeana),
•circumferinţa mică- mai este denumită şi margine pupilară, circumscrie un orificiu rotund-pupila,
-format din celule pigmentate, dispuse în dublu strat pe faţa posterioară a irisului.
- la acest nivel sclerotica este ciuruită de filetele nervului optic şi poartă denumirea de lama ciuruită a sclerei.
Glanda lacrimală
►porţiunea palpebrală-accesorie
Căile lacrimale
După ce au fost excretate în fundul de sac conjunctival superior prin mişcările palpebrale, lacrimile se amestecă cu secreţia glandelor conjunctive şi
sunt adunate în căile lacrimale.
Lacrimile se adună în unghiul intern al ochiului (sac lacrimal), apoi pătrund prin punctele lacrimale în canaliculele lacrimale, ca să ajungă apoi la sacul
lacrimal. Sacul lacrimal se continuă inferior cu canalul nazo-lacrimal, ce se va deschide în meatul nazal inferior.
•canaliculele lacrimale
ele ocupă partea cea mai internă a marginii libere a pleoapelor şi sunt continuarea punctelor lacrimale, superior şi inferior
canaliculele lacrimale prezintă o porţiune orizontală şi una verticală
porţiunea verticală - este ascendentă pentru canalul superior şi descendentă pentru canalul inferior; ele încep printr-o porţiune îngustă, care va
deveni dilatată (ampula) la locul unde se va continua cu porţiunea orizontală
porţiunea orizontală - în extremitatea medială a acesteia cele două canalicule se unesc şi se deschid printr-un orificiu comun în sacul lacrimal
•sacul lacrimal
este un mic canal membranos, de formă cilindrică, uşor turtit transversal, situat în fosa sacului lacrimal, de pe peretele medial al orbitei
axul mare al său se apropie de verticală, fiind uşor oblicizat
lungimea sa este de 12-15 mm.
superior se termină în fund de sac, iar inferior se continuă cu canalul nazo-lacrimal
•canalul nazo-lacrimal
•continuă inferior sacul lacrimal şi se deschide în meatul nazal inferior, la 30 mm. de aripa nasului
Poligonul arterial de la baza creierului, este un sistem anastomotic rezultat din unirea ramurilor celor două sisteme arteriale care asigură vascularizaţia
encefalului, respectiv vertebrobazilar şi carotic intern.
Prezentând aproape constant şapte laturi, dar cu o mare variabilitate cu privire la configuraţia şi calibrul acestora (un poligon perfect simetric în care
fiecare componentă arterială să aibă acelaşi calibru este extrem de rar întâlnit), poligonul arterial Willis are forma unui contur arterial care înconjoară
tuberozitatea cenuşie şi corpii mamilari hipotalamici, întinzându-se anterior până în dreptul chiasmei optice iar posterior până în aria trigonului
interpeduncular sau spaţiului perforat posterior. Cele şapte laturi ale poligonului arterial sunt reprezentate de arterele cerebrale posterioare, artrerele
comunicante posterioare, arterele cerebrale anterioare şi artera comunicantă anterioară. Arterele cerebrale medii, care practic continuă traiectul arterelor
carotide interne nu iau parte la formarea acestuia. Cele mai mari variaţii de lungime le prezintă artera comunicantă anterioară, în timp ce variaţii mai
mari de calibru s-au întâlnit la nivelul arterelor comunicante posterioare. De asemenea, îngustări mai mari ale vaselor sunt mai frecvente în partea
dreaptă a poligonului, faţă de partea stângă, artera cerebrală posterioară fiind în mod deosebit interesată. Această configuraţie poate explica, cel puţin
parţial, dominanţa emisferei cerebrale stângi, care pare să aibă o vascularizaţie mai bogată. In 10% din cazuri poate lipsi una dintre artere (latura) si
poligonul este incomplet.
Acest poligon este un sistem arterial anastomotic, cu 7 ramuri (laturi), la formarea careia participa 2 sisteme arteriale : sistemul carotic intern si sistemul
vertebro-bazilar.
1) Sistemul carotic intern (artera carotida interna) este alcatuit din 4 parti :
-> partea pietroasa – se gaseste in stanca temporalului si in canalul carotic osos, unde datorita formei canalului se mai numeste si sifon carotic.
-> partea cavernoasa – se gaseste in sinusul cavernos si in santul carotic de pe peretele lateral al sfenoidului.
-> partea cerebrala – tine de la iesirea din sinusul cavernos, in dreptul proceselor clinoide anterioare, pana in dreptul spatiului perforat anterior.
2) Sistemul vertebro-bazilar.
Poligonul arterial isi manifesta eficacitatea atunci cand una dintre laturi (ramuri) este obliterata, circulatia sangelui fiind suplinita de celelalte. Orice
obstructie in afara poligonului duce la leziuni de substanta nervoasa.
Arterele cerebrale dau fiecare 2 grupuri de ramuri :
ramuri corticale sau superficiale, care trec in santurile de pe suprafata emisferelor, vascularizand cortexul in totalitate si o parte a substantei albe
subiacente, si
ramuri centrale sau profunde ce patrund in grosimea substantei cerebrale prin cele 3 spatii perforate (2 anterioare si unul posterior),
vascularizand restul substantei albe, nucleii si peretii ventriculilor.
Protoneuronul
Deutoneuron
Calea optica
Tritoneuronul
Vasc. arteriala
Caracteristici:
1. creierul este cel mai bine vascularizat organ. Consuma 20% din O2 pana la 50% la creierul de copil (1/3 din sangele circulant)
2. vascularizatia arteriala a creierului are o margine de siguranta ingusta. Suprimare 4-5 sec -> lipotimie (pierderea constientei). >4 min leziuni ireversibile.
3. circulatia cerebrala se gaseste sub control strict umoral. Scaderea conc. de O2 sau/si creste conc. de CO2 si scaderea TA determina vasodilatatie.
4. neuronii prezinta mecanisme adaptative proprii in sensul in care atunci cand scade conc. de glucoza isi creste permeabilitatea de membrana.
A. cerebrala anterioara
***
De la origine (in dreptul spatiului perforat anterior), artera trece peste nervul optic, patrunde in fisura interemisferica si se aplica pe genunchiul corpului
calos. Aici se imparte in 2 ramuri mari :
1. artera pericalosala care trece in santul corpului calos si sfarseste in aria precuneusului,
2. si artera caloso-marginala care trece in santul cinguli si sfarseste in aria lobului paracentral.
Ramuri corticale :
-> ramuri orbitale pentru gir drept, bulb olfactiv, tract olfactiv, giri orbitali mediali
-> ramuri frontale pentru corp calos, gir cinguli, gir frontal medial cu lobulul paracentral, gir frontal superior si partea superioara a girului frontal
mijlociu
-> ramuri parietale pentru precuneus si lobul parietal superior
Ramuri centrale : -
sunt desprinse din apropierea originii arterei cerebrale anterioare, trec in spatiul perforat anterior, una dintre ele fiind mai voluminoasa (artera
recurenta Heubner).
Aceste ramuri vascularizeaza : rostrul corpului calos, septul pelucid, capul nucleului caudat, bratul anerior al capsulei interne, partea anterioara a
putamenului.
Sindromul cerebralei anterioare este caracterizat prin
1. paralizie contralaterala de membru inferior si
2. apraxie (decoordonare intre dreapta si stanga)
47. Artera cerebrala medie
A. cerebrala medie
A. cerebrala posterioara
Porneste din dreptul spatiului perforat posterior, are traiect lateral, paralel cu artera cerebeloasa superioara inconjurand spre posteriorpedunculul
cerebral. Apoi trece pe partea temporo-occipitala a emisferelor si sfarseste in santul calcarin ca artera calcarina.
Ramuri corticale : -> 2 artere temporo-occipitale, una anterioara si una posterioara, pentru girii temporo-occipitali dar si girul temporal inferior si
partial girul temporal mijlociu.
-> artera cornului lui Amos pentru girul parahipocampic
-> ramuri parietale pentru precuneus
-> ramuri occipitale pentru cuneus, lingula, pol occipital si fata externa supero-laterala a lobului occipital
Ramuri centrale : - patrund in spatiu perforat posterior si vascularizeaza hipotalamusul, regiunea subtalamica, pulvinar talamic, epitalamus (cu epifiza),
coliculi cvadrigemeni superiori, parte postero-laterala a calotei mezencefalice.
Sindromul cerebralei posterioare se caracterizeaza prin cecitate (orbire) daca leziunile sunt bilaterale, sau hemianopsii (orbire intr-un camp – nazal sau
frontal)
2) Sistemul vertebro-bazilar.
Venele cerebrale însoţesc rareori ramurile arteriale în aceeaşi teacă vasculară, angioarhitectonica venoasă fiind asemanătoare cu cea arterială doar la nivel
intraparenchimatos. Venele parenchimatoase au calibru mic, dezvoltă anastomoze la nivel capilar şi drenează apoi mai departe în canale venoase mai mari
numite vene cerebrale superficiale şi profunde. Acestea trec în spaţiul subarahnoidian şi se varsă în sinusurile venoase ale durei mater.
Venele superficiale drenează cortexul şi substanţa albă subcorticală şi se anastomozează liber în pia mater de pe suprafaţa substanţei nervoase. Venele
cerebrale profunde drenează plexurile coroide, regiunile periventriculare, nucleii bazali, substanţa albă profundă şi regiuni întinse ale diencefalului. Ambele
categorii de vene cerebrale sunt lipsite de valvule şi între ele se realizează anastomoze de tip capilar, în grosimea substanţei nervoase. Au fost descrise şi
canale anastomotice mai mari care fac legătura între venele superficiale şi profunde cum sunt vena bazală (Rosenthal), vena occipitală şi vena calosală
posterioară, pe care le vom trata împreună cu venele profunde.
Venele cerebrale superficiale se găsesc pe suprafaţa substanţei nervoase, în pia mater, la nivelul căreia se anastomosează bogat. Ele provin din cortex şi
substanţa albă subcorticală şi drenează în vene mai mari care se varsă apoi în sinusurile durei mater. Aceste vene mari, superficiale au fost sistematizate astfel:
Venele cerebrale superioare drenează sângele feţelor superolaterală şi medială ale emisferei cerebrale şi se varsă în sinusurile venoase sagital superior şi mai
puţin în sinusul sagital inferior. În număr de 10-15, aceste vene superficiale au un traiect anterior pe suprafaţa emisferei cerebrale, în contracurent cu sensul de
curgere a sângelui prin sinusul sagital superior. Această configuraţie are importanţă hemodinamică, împiedicând colabarea lor în caz de creştere a presiunii
intracraniene.
Vena cerebrală medie superficială primeşte vene mici de pe faţa superolaterală a emisferei cerebrale şi după un traiect descendent prin şanţul lateral se
deschide în sinusul cavernos. Ea primeşte şi ramuri anastomotice, cele mai mari şi mai constante fiind vena anastomotică superioară (Troland) şi vena
anastomotică inferioară (Labbé). Acestea fac legătura între vena cerebrală mijlocie superficială şi implicit sinusul cavernos şi sinusul sagital superior,
respectiv sinusul transvers.
Venele cerebrale inferioare drenează faţa inferioară a emisferei cerebrale şi puţin din partea anterioară a feţei superolaterale. O parte dintre aceste vene se
varsă în sinusurile bazale (sfenoparietal, cavernos, pietroase şi transvers) iar o altă parte, care aduce sângele de la regiuni întinse ale feţelor inferioare,
împreună cu vene care drenează regiuni de pe faţa medială a emisferei cerebrale se varsă direct sau prin canale anastomotice în vene profunde (vena cerebrală
internă şi marea venă cerebrală). Canalele anastomotice dintre venele superficiale şi cele profunde au fost amintite şi anterior şi anume vena bazală, vena
occipitală şi vena calosală posterioară.
Sângele venos din regiunile profunde ale emisferelor cerebrale este drenat către marea venă cerebrală (Galen) prin intermediul venelor bazale şi venelor
cerebrale interne.
Vena bazală (Rosenthal) se formează în dreptul substanţei perforate anterioare prin unirea următoareler vene:
- vena cerebrală anterioară care însoţeşte artera omonimă şi drenează faţa orbitală a lobului frontal şi părţile anterioare ale corpului calos şi girului cinguli,
- vena cerebrală mijlocie profundă care se formează în profunzimea şanţului lateral şi drenează cortexul insular şi opercular
- venele talamo-striate inferioare care ies prin orificiile spaţiului perforat anterior şi drenează partea anterioară a corpului striat; ele se pot vărsa şi în vena
cerebrală mijlocie profundă.
Vena bazală joacă, astfel rolul unui canal anastomotic ce aduce sângele, atât din teritorii superficiale ale emisferei cerebrale (prin venele cerebrală anterioară
şi mijlocie profundă), cât şi din teritorii profunde (prin venele talamo-striate inferioare). Vena bazală are un traiect posterior, înconjoară pedunculul cerebral şi
se varsă în marea venă cerebrală. Pe traiectul ei mai primeşte afluenţi subţiri, de la girul parahipocampic şi din spaţiul perforat posterior.
Vena cerebrală internă se găseşte pe tavanul ventriculului III cerebral, paramedian, în grosimea pânzei coroidiene de la acest nivel. Ea se formează în dreptul
orificiului interventricular (Monro), are traiect posterior, paralel cu stria medulară talamică dintre feţele superioară şi medială ale acestuia şi deasupra cisternei
cvadrigeminale se uneşte cu cea de partea opusă formând marea vena cerebrală.
- vena epitalamică
Vena talamostriată este aşezată împreună cu stria terminală în şanţul talamostriat, dintre faţa superioară a talamuslui şi corpul nucleului caudat, având traiect
anterior, spre orificiul interventricular Monro; în acest traiect primeşte vena terminală anterioară şi numeroase vene caudate transversale şi longitudinale; în
acestea din urmă se varsă venele striate superioare care drenează părţile superioare ale corpului striat şi capsulei albe interne.
Vena coroidiană drenează plexurile coroide ale cornului inferior al ventriculului lateral.
Vena septală drenează septul pellucid şi părţi variabile ca întindere ale corpului calos.
Venele ventriculului lateral drenează plexurile coroide ale ventriculului lateral şi substanţa albă a girului parahipocampic.
Marea venă cerebrală (Galen) se formează sub spleniusul corpului calos prin unirea a două perechi de vene, respectiv venele bazale şi venele cerebrale
interne. După formare, marea venă cerebrală mai primeşte câte o pereche de vene occipitale şi una de vene calosale posterioare. Traiectul acestei vene este
scurt, spre posterior, vărsându-se în sinusul venos drept.
Vena occipitală drenează feţele inferioară şi medială ale lobului occipital, precum şi zone adiacente ale lobului parietal.
Vena calosală posterioară drenează spleniusul corpului calos şi zone adiacente ale emisferei cerebrale.
DURA MATER
Dura mater este o membrană fibroasă, rezistentă, puţin extensibilă şi care aderă strâns la nivelul oaselor craniului.
Ea trimite nişte prelungiri la nivelul porţiunii intracraniene a nervilor spinali în jurul cărora va forma o teacă. Această teacă se va continua de la nivelul
orificiului de ieşire din craniu al nervului cu pericraniul.
Dura mater prezintă două straturi:
unul intern – duramater propriu-zisă
unul extern – periostul cutiei craniene
Între aceste straturi se formează sinusurile venoase.
Din această membrană pornesc nişte septuri care vor împărţi incomplet cavitatea craniană:
Coasa creierului (falx cerebri) este un sept sagital care separă cele două emisfere. Ea prezintă două feţe laterale (dreaptă şi stângă) şi două margini
(superioară şi inferioară), vârf şi bază.
Marginea superioară porneşte anterior de la nivelul foramen cecum, se inseră pe marginile şanţului sagital, de pe feţele interne ale scuamei
frontalului, oaselor parietale şi scuamei occipitalului, terminându-se posterior pe protuberanţa occipitală internă. În grosimea ei se găseşte
sinusul sagital superior.
Marginea inferioară este liberă şi este situată în apropierea feţei superioare a corpului calos. La nivelul ei se găseşte sinusul sagital inferior care
se continuă cu sinusul drept.
Vârful se inseră pe crista galli.
Baza se inseră pe linia mediană a feţei superioare a cortului cerebelos şi conţine sinusul venos drept.
Cortul cerebelului (tentorium cerebelli) este dispus transversal, uşor înclinat spre lateral şi se află între cerebel şi lobii occipitali.
Marginea anterioară este liberă şi participă la formarea incizurii tentoriale, împreună cu dorsum sellae.
Marginea posterioară se inseră astfel:
pe buzele şanţului sinusului transvers la nivelul căruia se află sinusul omonim
pe marginea superioară a stâncii temporalului, nivel la care se găseşte sinusul pietros superior.
Coasa cerebelului (falx cerebelli) se formează pe faţa inferioară a cortului cerebelului, în plan medio-sagital şi separă incomplet cele două emisfere
cerebeloase. Ea se inseră pe creasta occipitală internă.
Din LP
Ventriculii laterali se gasesc in partile inferomediale ale emisferelor cerebrale, sub forma unor cavitati lichidiene, care trimit prelungiri spre cei trei poli ai
acestora. Cei doi ventriculi laterali nu comunica intre ei, dar fiecare dintre ei comunica inferior cu ventriculul III prin intermediul orificiului interventricular
Monro. Acesta este delimitat anterior de columna fornixului si posterior de tuberculul talamic.
Un ventricul lateral prezinta cate o parte centrala sau raspantie ventriculara si trei prelungiri sau coarne:
Cornul frontal, ce se gaseste in grosimea lobului frontal. El arte pe sectiune frontala o forma triunghiulara si este delimitat astfel:
superior – corpul calos, care se arcuieste anteroinferior formand genunchiul ce participa la delimitarea extremitatii anterioare a cornului frontal
medial – septul pellucud
inferior – capul nucleului caudat; acesta este separat de nucleul lentiform prin bratul anterior al capsulei albe interne.
Partea centrala (principala) a ventriculului lateral se intinde intre doua planuri frontale care trec prin orificiul interventricular (limita anterioar aa partii
principale) respectiv prin spleniumul corpului calos (limita posterioara). Pe sectiune frontala are forma triunghiulara si este delimitata astfel:
Cornul inferior este cea mai voluminoasa prelungire a ventriculului lateral si se gaseste in profunzimea lobului frontal. Pe sectiune frontala are forma unei
fante semilunare, concave inferior si este delimitata astfel:
Superior, tavanul cornului itemporal este format de tapetum, in grosimea caruia se gasesc coada nucleului caudat spre lateral si stria terminala spre medial
Inferior, podeaua cornului temporal prezinta doua formatiuni: spre lateral eminenta colaterala ridicata de santulu colateral si spre medial hipocampul acoperit
de alveus.
Cavitatea ventriculului lateral este captusita la interior de epiteliu ependimar, care se continua la nivelul orificiilor interventriculare cu cel al ventriculului III.
La limita dintre partea principala a ventriculului lateral si cornul inferior al acestuia, intre stria terminala si fimbria hipocampului se delimiteaza fisura
choroidiana a ventriculului lateral, inchisa de epiteliu ependimar.
Acest ependim este impins si deformat de pia mater cerebrala, care se insinueaza prin fisura choroidiana impreuna cu plexuri venoase choroide si formeaza
panza choroidiana a ventriculului lateral. Plexurile choroide de la nivelul ventriculului III pot proemina si ele in cavitatile ventriculilor laterali. Plexurile
choroide secreta lichidul cefalorahidian
Fibrele care pleaca din corpul calos catre emisfere leaga parti diferite ale acestora:
fibrele de la nivelul rostrului leaga partile orbitale ale lobilor frontali.
Fibrele de la nivelul genunchiului formeaza forceps minor si leaga fetele mediale ale lobilor frontali.
Fibrele care pleaca din partea anterioara a trunchiului formeaza radiatiile corpului calos si leaga parti intinse din lobii frontali, parietali si
temporali.
Fibre din partea posterioara a trunchiului impreuna cu fibre din partea anterioara a spleniumului formeaza tapetum si leaga lobii parietali si
occipitali.
Fibre din partea posterioara a spleniumului formeaza forceps major cu doua brate – lateral si medial, care trec in raport cu cornul occipital al
ventirculului lateral.
*************Din LP
El prezintă un corp şi două extremitaţi. Extremitatea anterioară este curbată şi va forma genunchiul. Acesta se continuă anterior cu o margine ascuţită numită
rostru. Extremitatea posterioară este mai voluminoasă şi se numeşte splenius.
Fibrele corpului calos pătrund în substanţa albă a emisferelor cerebrale, făcând legătura dintre acestea:
fibrele de la nivelul genunchiului formează forceps minor care uneşte feţele mediale ale lobilor frontali
fibre de la nivelul rostrului fac legătura între părţile orbitale ale lobilor frontali
fibrele de la nivelul trunchiului formează radiaţiile corpului calos ce unesc pe arii extinse lobii temporali, parietali şi frontali
fibrele din partea anterioară a spleniului împreună cu o parte din fibrele de la nivelul trunchiului formează tapetum
restul fibrelor de la nivelul spleniului vor forma forceps major care va fi situat la nivelul lobului occipital.