Noțiuni de Geometrie descriptivă – Drepte oarecare

POZIȚII RELATIVE ALE DREPTELOR – DREPTE OARECARE

Dreptele care nu sunt nici concurente şi nici paralele sunt într-o poziţie oarecare
una faţă de cealaltă. Pentru ca două drepte să fie într-o poziţie oarecare va trebui deci ca
proiecţiile lor să nu îndeplinească nici una din condiţiile stabilite pentru dreptele paralele şi
concurente.

Fig. 3.16. Drepte oarecare. Fig. 3.17. Idem. Fig. 3.18. Idem.

Astfel, dreptele:
- PQ şi RS (figura 3.16.) nu sunt nici concurente şi nici paralele, deoarece nu au decât
proiecţiile orizontale paralele, respectiv cele verticale concurente;
- TU şi JL (figura 3.17.) nu sunt concurente, deoarece deşi tu este concurentă cu jl şi t'u'
cu j'l', punctele k1 şi k2' sunt numai puncte de concurenţă aparentă, nefiind pe aceeaşi
linie de ordine;
- FG şi EI (figura 3.18.) nu sunt paralele, deoarece proiecţiile de acelaşi nume ale celor
două drepte nu sunt paralele între ele (fg cu ei şi f’g' cu e'i').

Rezultă că dreptele reprezentate în cele trei epure sunt drepte oarecare.

Se mai face următoarea convenţie în privinţa poziţiei observatorului faţă de planele
de proiecţie:
Se consideră că proiecţia orizontală a unui obiect constituie aspectul său pentru un
observator aşezat la o distanţă infinită deasupra planului H şi privind în direcţia
proiectantelor faţă de acesta. În mod analog, proiecţia verticală a obiectului
constituie aspectul său pentru un observator aşezat la o distanţă infinită în faţa
planului V şi privind în direcţia proiectantelor faţă de acesta.

Octavian Groza
 Noțiuni de Geometrie descriptivă – Drepte oarecare

O problemă care se pune la dreptele oarecare este aceea de a stabili care din cele
două drepte trece deasupra, respectiv prin faţa celeilalte. Problema se rezolvă cu
ajutorul punctelor de concurenţă aparentă din cele două proiecţii.

Fig. 3.19. Dreptele D1 şi D2 în poziţie oarecare.

Fie D1 şi D2 (figura 3.19,a) cele două drepte oarecare. Dacă se urmăreşte epura, se
vede că, de fapt în punctul de concurenţă aparentă k, se suprapun proiecţiile orizontale k1
şi k2 a două puncte din spaţiu: unul de pe dreapta,d1, d1’ şi celălalt de pe d2, d2’.

Proiecţiile verticale k1’ şi k2’ ale celor două puncte se găsesc la intersecţia liniei de ordine
ridicată din k, respectiv cu d1’ şi d2’. Deoarece punctul k1, k1’ de pe dreapta d1, d1’ are
cota mai mare decât k2, k2’ de pe d2, d2’, rezultă că dreapta, d1, d1’ trece deasupra
dreptei d2, d2’.

Octavian Groza
 Noțiuni de Geometrie descriptivă – Drepte oarecare
Este de remarcat că segmentul K1K2, care se proiectează orizontal în k, nu este
altceva decât verticala care se reazemă pe cele două drepte date.
În mod similar, dacă se porneşte de la punctul de concurenţă aparentă g' şi se
determină proiecţiile punctelor g1, g1’ şi g2, g2’, se deduce că dreapta d2, d2’ este în faţa
dreptei d1, d1’. Segmentul G1G2, proiectat vertical în g', este dreapta de capăt care se
reazemă pe cele două drepte date.
Pentru a face epura mai expresivă se obişnuieşte ca proiecţia dreptei care este
dedesubtul, respectiv în spatele celeilalte drepte, să fie întreruptă în dreptul punctului de
concurenţă aparentă (figura 3.19,b).

Octavian Groza