APROBAT

DIRECTOR

INSTRUCTIUNI PROPRII PRIVIND SANATATEA SI SECURITATEA IN

MUNCA PENTRU  : ELECTROMECANIC

Instruirea personalului in domeniul SSM

 Organizarea şi desfăşurarea activităţii de instruire a salariaţilor în domeniul SSM se vor realiza
conform prevederilor Legii 319/2006 si a HG 1425/2005;
 În cadrul procesului de instruire în domeniul SSM se vor trimite toate informaţiile necesare, referitoare
la:
 Riscurile la care sunt expuşi;
 Părţile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate, în funcţie de specificul activităţii;
 Mijloacele de protecţie şi autoprotecţie;
 Modul de intervenţie în caz de avarii sau accidente;
 Sistemele de avertizare/semnalizare/alarmare;
 Semnificaţia marcajelor diferitelor încărcături, colete etc., conform standardelor;
 Măsurile de prim ajutor stabilite, în funcţie de specificul activităţii comerciale desfăşurate,
prin instrucţiuni proprii.

Dotarea cu echipament individual de protecţie

 Dotarea cu echipamentul individual de protecţie şi alegerea sortimentelor în funcţie de riscurile
specifice fiecărui tip de activitate sau operaţie comercială, se vor face conform prevederilor HG
1048/2006
 În zonele cu pericol potenţial de apariţie a electricităţii statice în mediul de muncă, îmbrăcămintea şi
încălţămintea vor fi antistatice; se interzice utilizarea îmbrăcămintei sintetice, generatoare de sarcini
electrice sau a încălţămintei cu accesorii metalice. De asemenea, salariaţii vor fi dotaţi cu echipament
individual de protecţie fără buzunare, manşete sau cute în care s-ar putea acumula pulberi generatoare de
incendii sau explozii;
 Pe lângă echipamentul individual de protecţie corespunzător, salariaţii care desfăşoară activităţi de
comercializare a substanţelor chimice caustice, acide, petroliere etc. Vor fi dotaţi, după caz, cu unguente
de protecţie şi soluţii de neutralizate a nocivităţii;
 Personalului salariat care lucrează în medii cu temperaturi ridicate, i se va administra, după caz,
alimentaţia necesară, în conformitate cu criteriile de acordare a alimentaţiei de protecţie;
 Pentru asigurarea unei igiene corporale corespunzătoare, salariaţii care manipulează şi comercializează
diverse materii şi materiale nocive, înainte de servirea mesei îşi vor spăla mâinile şi faţa;
 La terminarea lucrului, echipamentul individual de protecţie va fi depus în vestiare special amenajate;
 Persoanele juridice sau fizice vor lua măsuri, după caz, de curăţare, denocivizare, reparare şi
întreţinere a echipamentului individual de protecţie;
 Echipamentul individual de protecţie împotriva tuturor riscurilor existente la locul de muncă.

Organizarea locului de muncă şi a activităţilor

 Toate căile de acces ale spaţiilor de lucru vor fi menţinute în stare de curăţenie, libere de orice obstacol
şi vor fi marcate vizibil, pentru e se evita expunerea salariaţilor la accidente. Căile de acces vor fi nivelate,
1
podite sau pavate, şi amenajate în vederea scurgerii apei. Iarna, căile de acces vor fi curăţate de zăpadă şi
presărate cu materiale antiderapante (nisip, sare, rumeguş etc.);
 Pentru autovehicule vor fi prevăzute drumuri sau spaţii de întoarcere cu o rază de curbură care să
permită manevre nepericuloase. Atunci când nu există spaţii de întoarcere, manevrele se vor face prin
pilotaj. Pe căile de circulaţie ale autovehiculelor, vor fi amplasate, la loc vizibil, plăcuţe cu semnele de
circulaţie;
 Acolo unde este cazul (diferenţe de nivel) se vor amenaja rampe de încărcare-descărcare, la cote de
nivel corespunzătoare platformei mijloacelor de transport şi prevăzute cu dispozitive de egalizare sau
podeţe de trecere cu înălţime variabilă;
 Diversele mărfuri vor fi depozitate în spaţii distincte, special amenajate, în funcţie de natura mărfii;
 În spaţiile de lucru se va asigura un iluminat corespunzător (natural, artificial sau mixt) conform
prevederilor H.G. NR.1091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă;
 Pe timp de noapte se va asigura un iluminat corespunzător al căilor de acces din spaţiile de lucru:
rampe de încărcare – descărcare a mărfurilor, depozite etc.;
 În cazul în care, în spaţiile de lucru, temperatura aerului depăşeşte valoarea de 25 0C, se va asigura o
viteză de mişcare a aerului de cel puţin 0,5 m/s, indiferent de intensitatea efortului fizic;
 Pentru evitarea curenţilor de aer din zona uşilor, porţilor sau golurilor tehnologice dinspre exterior, se
vor prevedea separat sau combinat:

Protecţia împotriva electrocutării

 Echipamentele şu utilajele acţionate electric vor fi protejate prin carcase, apărători etc. Astfel încât
elementele aflate normal sub tensiune să nu poată fi atinse;
 Cablurile electrice vor fi pozate corespunzător şi protejate împotriva deteriorărilor mecanice, termice,
chimice etc.;
 Se interzice deschiderea carcaselor, capacelor, apărătorilor etc. La echipamentele aflate sub tensiune;
 Toate reparaţiile, reglajele sau alte intervenţii asupra instalaţiilor electrice se vor efectua numai după
întreruperea alimentării cu energie electrică şi numai de către electricienii de întreţinere, instruiţi
corespunzător şi autorizaţi. În zona de lucru, vor fi montate, la loc vizibil, tăbliţe avertizoare de interdicţie;
 Circuitele de comandă, semnalizare, sesizare vor fi alimentate la tensiuni nepericuloase dintr-un
transformator separator, care să separeu galvanic aceste circuite de circuitele cu tensiune mai mare;
 Pentru prevenirea electrocutării la lucrul cu echipamentele şi utilajele comerciale vor fi respectate
prevederile Normelor specifice de protecţie a muncii pentru utilizarea energiei electrice, precum şi
standardele de electroprotecţie în vigoare;

2
 CONDITIILE CE TREBUIE SA LE INDEPLINEASCA UNELTELE ELECTRICE DE MANA

Se considera utilaj electric portative acel utilaj construit special pentru a fi purtat usor de una sau doua
personae si cu care muncitorul in timpul lucrului are un contact bun si indelungat.
Utilajele portative trebuie sa fie alimentate la tensiunea redusa de 12 V si 24 V, astfel: tensiunea de 24 V
se va folosi la locuri periculoase, iar cea de 12 V in locuri foarte periculoase.
Utilajele portative trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
 partile conductoare sa fie inaccesibile unei atingeri intamplatoare;
 izolarea bobinajului sa reziste atat socului mecanic, cat si mediului in care functioneaza
(umiditatea, caldura, agenti corosivi etc.);
 manerele si reazemele pentru piept sa se faca din material izolat sau din metal acoperit
cu un material izolat. De asemenea, vor exista inele de aparare sau aparatori care sa
impiedice atingerea partilor metalice ale sculei;
 conductorii de alimentare sa fie foarte flexibili, iar fixarea lor sa se faca astfel incat san
u se roada la intrarea lor in carcasa sculei sis a se impiedice pe cat posibil smulgerea lor
de la bornele de legatura.
Daca in timpul lucrului, muncitorul simte o actiune cat de slaba, a curentului, este obligat sa intrerupa
imediat lucrul sis a predea unealta defecta pentru verificare si reparare.
In incaperile cu praf bun conducator de current electric sau cu multa umezeala, corpurile de iluminat vor fi
etanse.

MIJLOACE DE PROTECTIE FOLOSITE LA INSTALATIILE ELECTRICE DE JOASA

TENSIUNE
Se numesc mijloace de protectie sculele, echipamentele, instrumentele, aparatele si dispozitivele
portative, al caror scop este protejarea personalului care munceste in instalatiile electrice langa sau in
apropierea partilor aflate sub tensiune impotriva electrocutarii, a actiunii arcului electric, a efectelor
termice ale trecerii curentului, precum si impotriva altor incidente ce s-ar produce in timpul lucrului in
aceste instalatii.
Mijloacele de protectie se impart in:
a. mijloace de protectie, care au ca scop sa protejeze personalul contra electrocutarii, prin
izolarea lui fata de partile aflate sub tensiune sau fata de pamant (prajini electroizolante,
clesti, scule cu manere izolante, manusi de cauciuc, electroizolante, cizme de cauciuc
electroizolante, galosi electroizolanti, platforme izolante, covorase de cauciuc
electroizolante);
b. indicatoare mobile de tensiune, lampi de proba si clesti de masurat;
c. garniture mobile pentru scurtcircuitare si legarea la pamant, ingradiri mobile si placi
avertizoare;
d. mijloacele de protectie impotriva arcului si impotriva actiunilor chimice ale produselor
arderii: ochelari de protectie, manusi din foaie de cort, masti de gaze.
Mijloacele de protectie isolate se impart in:

3
 a. mijloace principale de protectie;
b. mijloace auxiliare de protectie.
Se numesc mijloace principale de protectie acele mijloace a caror izolatie suporta, in conditii sigure,
tensiunea de regim a instalatiei si cu ajutorul carora este permis sa se atinga partile conducatoare de
current aflate sub tensiune.
In instalatiile electrice de joasa tensiune exista urmatoarele mijloace principale de protectie
izolante:
a. prajini electroizolante;
b. clesti izolanti pentru sigurante;
c. manusi electroizolante.
Se numesc mijloace auxiliare acele mijloace care singure nu pot garanta securitatea impotriva
electrocutarii le tensiunea respective. Ea constituie masuri auxiliare de protectie ale mijloacelor principale
si servesc, de asemenea, pentru protectia impotriva tensiunii la atingere, precum si impotriva arsurilor
provocate de arcul electric.
In instalatiile electrice de joasa tensiune se utilizeaza urmatoarele mijloace auxiliare electroizolante
de protectie:
a. cizme electroizolante sau galosi;
b. covorase de cauciuc electroizolante;
c. platforme izolante (podete).
In cadrul tuturor instalatiilor de curenti tari, precum si asupra echipelor si personalului care deservesc
instalatiile, trebuie sa se afle in permanenta mijloacele de protectie necesare.
Mijloacele de protectie trebuie incercate:
a. la receptionarea lor, inainte de a fi date in exploatare;
b. periodic, la termenele prescrise pentru fiecare mijloc in parte;
c. cand apare un defect sau semn de deteriorare a unei parti oarecare;
d. dupa o reparatie si dupa inlocuirea uneia din parti;
e. daca exista indoieli asupra bunei lor stari.

Este interzisa folosirea lampilor de control improvizate.

Protectia impotriva electrocutarii la masinile – unelte

Protecţia împotriva electrocutarii prin atingere directă la echipamentele electrice de pe maşinile-unelte se

realizează prin:
- utilizarea carcaselor de protecţie;
- izolarea suplimentară a părţilor active;
- descărcarea energiei înmagazinate în condensatoare;
- interzicerea accesului la părţile active a personalului necalificat în meseria de electrician şi
neautorizat să lucreze la instalaţiile respective.
Deschiderea carcaselor de protecţie (uşi, capace, plăci de închidere etc.) se va realiza prin unul din
următoarele moduri:
- utilizând o cheie sau o sculă specială când, în interiorul carcaselor, au acces numai
persoane calificate în meseria de electrician şi autorizate să lucreze la instalaţiile
respective;
4
 - folosind blocaje electrice sau mecanice care deconectează toate părţile active, când în
interiorul carcaselor au acces şi persoane necalificate în meseria de electrician, însă
autorizate să lucreze la instalaţiile respective;
- fără folosirea unei chei sau scule fără deconectarea părţilor active, când accesul este
ocazional şi se realizează un obstacol sau o îngrădire în interiorul carcasei, pentru a
împiedica atingerea părţilor active.
Izolaţia suplimentară va acoperi complet părţile active şi va fi rezistentă la toate solicitările fizice şi
chimice posibile.
La întreruperea tensiunii din reţeaua electrică, descărcarea energiei înmagazinate în condensatoare se va
realiza prin rezistenţă, dacă energia electrică înmagazinată depăşeşte 0,1 Jouli.
Pe maşinile- unelte sunt admise următoarele sisteme de distribuţie a energiei electrice:
a) curent alternativ trifazat:
- cu neutru legat direct la pământ (cu 3 sau 4 conductoare);
- cu neutrul izolat ( cu 3 conductoare).
b) curent alternativ monofazat:
- cu două conductoare, din care unul este legat direct la pământ;
- cu două conductoare izolate faţă de pământ;
c) curent continuu:
- cu două conductoare, din care unul este legat direct la pământ;
- cu două conductoare izolate faţă de pământ.
Utilizarea altor sisteme constituie, pentru fiecare caz în parte, obiectul unei examinări speciale.
Protecţia împotrva electrocutării, prin atingere indirectă la maşinile-unelte, va fi realizată conform
prevederilor STAS 12604/1-87, STAS 12604/4-89, STAS 12604/5-90.
În cazul maşinilor-unelte alimentate de la reţeaua electrică de joasă tensiune cu neutrul legat la pământ,
protecţia principală trebuie să fie legarea la nul, suplimentată de protecţia prin legare la pământ.
În cazul maşinilor-unelte alimentate de la o reţea electrică de joasă tensiune, izolată faţă de pământ,
protecţia principală trebuie să fie legarea la pământ, suplimentată obligatoriu de utilizarea unui dispozitiv
care să întrerupă alimentarea cu energie electrică în maximum 3 secunde de la apariţia unui curent de
defect periculos sau a unei tensiuni de atingere periculoasă.
Batiul maşinilor-unelte va fi prevăzut cu două borne de protecţie. Una dintre borne se va afla în cutia de
borne de alimentare, iar cealaltă se va afla în exterior, pe construcţia metalică a maşinii. Aceasta prevedere
va fi respectată şi la prefabricatele electrice de joasă tensiune (PEJT) din care se alimentează cu energie
electrică maşinile-unelte.
În cazul reţelelor electrice legate la pământ cu tensiunea de linie de 380 V, cablurile care alimentează
maşinile-unelte trebuie să continuă două conductoare de nul (de lucru şi de protecţie), dacă tablourile
electrice nu sunt montate pe maşini şi dacă pe maşini există receptoare alimentate la tensiunea de 220 V.
Conductorul de nul se va conecta la o bornă izolată, de lânga bornele fazelor din cutia de borne a maşinii.
Conductorul de nul de protecţie se leagă la borna de protecţie aflată în cutia de borne a maşinii-unelte.
Dacă nu există nici un receptor alimentat la 220 V, atunci cablul poate să nu conţină un singur conductor
de nul (conductorul de nul de protecţie).
În cazul reţelelor legate la pământ cu tensiunea de alimentare de 380 V, cablurile care alimentează
maşinile-unelte vor conţine un singur conductor de nul, indiferent de tensiunile receptoarelor monofazate
(infăşurarile primare ale transormatoarelor de iluminat sau de comandă etc.), dacă tabloul electric echipat
cu protecţie maximală de curent (cu carcasa metalică) este sudat pe construcţia metalică a maşinii.
Conductorul de nul se va conecta la borna sau bara tabloului electric, iar aceasta se va lega prin sudura la
masa maşinii. Masa se va legă la pământ.
Mijlocul principal de protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirecta la echipamentele montate pe
maşini-unelte va fi legarea la masa metalică a maşinii. Legarea la masă a echipamentelor electrice mobile
5
ale maşinilor-unelte se va realiza printr-un conductor de cupru flexibil, care va însoţi conductoarele de
fază.
Legarea echipamentelor electrice fixe ale maşinilor-unelte se va face cu conductoare de cupru flexibile,
conectate între carcasele lor şi bornele special montate pe batiurile maşinilor. Dacă nu este posibilă
această soluţie, se va realiza măsura indicată mai sus pentru echipamentele mobile.
Mijlocul suplimentar de protecţie împotriva electrocutării, prin atingere indirectă la echipamentele
electrice montate pe maşinile-unelte, va fi deconectarea automată în caz de defect.
În cazul reţelelor legate la pământ, se va adopta protecţia prin deconectare automată la curenţii de defect
(PACD).
În cazul în care nu se utilizează protecţia automată la curenţii de defect (PACD) ca protecţie suplimentară,
atunci legarea la masa metalică a maşinii va fi considerată drept protecţie suplimentară, iar ca protecţie
principală va fi adoptată legarea la nul. Legarea la nul va fi asigurată prin conductorul de protecţie din
cablul de alimentare a echipamentului de pe maşina-unealtă.
În cazul reţelelor izolate faţă de pământ, va fi prevăzut obligatoriu un dispozitiv de semnalizare sau
deconectare a punerilor simple la pământ.
Protecţia suplimentară se va adoptă numai dacă reţelele de pe maşini sunt separate galvanic de reţelele de
alimentare ale maşinilor.
Buloanele şi şuruburile care servesc la asamblarea diverselor organe ale maşinilor-unelte vor fi
considerate ca asigură legătura galvanică la pământ, dacă suprafeţele de contact sunt curăţate şi secţiunile
lor transversale suportă curentul de defect.
Suprafeţele portante metalice ale echipamentelor mobile ale maşinilor-unelte vor fi considerate că asigură
continuitatea electrică pentru legarea la masă (pământ), dacă între acestea şi suprafeţele fixe nu există
straturi izolante.
Rezistenţa electrică, măsurată între borna de legare la pământ şi oricare parte metalică care poate fi atinsă
de om, nu va depăşi 0,1 Ω.
Tuburile metalice flexibile nu vor fi folosite drept conductoare de protecţie, dar vor fi racordate la circuitul
de protecţie.
Racordarea se va face prin elementele de fixare sau printr-un alt conductor.
Şuruburile şi bornele destinate legăturilor conductoarelor de protecţie nu vor avea funcţia de asamblare.
Părţile metalice ale echipamentelor electrice cu acţionare manuală vor fi legate la circuitul de protecţie sau
vor avea izolaţie suplimentară.
Cablurile de alimentare ale organelor maţinilor-unelte, care în timpul funcţionării se deplasează sub
tensiune, vor fi protejate cu elemente sigure împotriva deteriorărilor mecanice.
Tuburile metalice flexibile nu sunt admise pentru astfel de protecţie.
Pozarea cablurilor flexibile de alimentare a elementelor mobile, cu caracter temporar, prin canalele
platformelor de fixare, este interzisă.
Este obligatorie protecţia cablurilor împotriva deteriorărilor cauzate de şpanul rezultat din procesul de
prelucrare.
Cablurile de forţă vor fi pozate pe trasee diferite faţă de cablurile de comandă sau iluminat local. Se
admite montarea cablurilor într-un singur tub, jgheab sau mănunchi, cu condiţia izolării suplimentare a
conductoarelor corespunzătoare tensiunii celei mai mari.
Este interzisă amplasarea prizelor pe pereţii prefabricatelor electrice de joasă tensiune (PEJT) pentru
alimentarea elementelor mobile, dacă producătorul PEJT nu a prevăzut aceasta.
Amplasarea echipamentelor electrice pe maşinile-unelte va fi făcută în aşa fel încât să nu se producă
deteriorarea lor la scoaterea şpanului.
Distanţa minimă faţă de tablourile electrice, sub care este interzis să se depoziteze materiale sau utilaje, va
fi de 60 mm. Această distanţă se va adopta şi în cazul coridoarelor de manevră, comandă şi întreţinere a
tablourilor electrice, cu condiţia ca gradul de protecţie a lor să fie de cel puţin IP 2x.
6
Se interzice depozitarea de materiale, scule sau alte obiecte în tablourile electrice.
Curăţirea interioarelor tablourilor se va face o dată pe trimestru.
În halele cu deranjări de prafuri conductibile, dacă este necesar, timpul la care se face întreţinerea se a
reduce în mod corespunzator.
Protecţia împotriva electrocutării prin atingere directă la corpurile de iluminat amplasate pe maşini se va
asigura prin realizarea unui grad normal de protecşie de cel puţin IP 3x.
Corpurile de iluminat care se amplasează în zona de manipulare vor fi astfel construite încât deschiderea
lor să se facă numai cu ajutorul unor scule speciale.
Schimbarea de lumină la corpurile de iluminat este permisă numai după întreruperea tensiunii din circuitul
de alimentare.
Protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă la corpurile de iluminat fixate pe masă este
admisă a se efectua prin:
a) alimentare la tensiune redusă, la 24 V pentru corpurile de iluminat portabile;
b) separare de protecţie pentru corpurile de iluminat care se dirijează sub tensiune pentru
iluminarea zonei de lucru;
c) legarea la masa metalică a maşinii-unealtă, masa legată obligatoriu la pământ.
Conductoarele de alimentare a corpurilor de iluminat, care se dirijează sub tensiune, vor avea izolaţia
întărită pe zona tijei de fixare.
În cazul articulaţiilor din material electroizolant, se va realiza o legătură electrică, care să asigure
continuitatea galvanică între tijele separate de articulaţie.
Articulaţiile tijei de fixare a corpurilor de iluminat, care se dirijează sub tensiune, se vor construi în aşa fel
încât să nu deterioreze izolaţia conductoarelor.
Este interzisă utilizarea construcţiilor metalice ale maşinilor-unelte drept conductor de nul.
Alimentarea cu energie electrică a circuitelor de comandă este permis să se facă, fie direct de la reţeaua de
alimentare a maşinilor-unelte, fie de la un transformator de comandă.
Alimentarea directă de la reţeaua de alimentare legată la pământ se va face între faza şi nul. În acest caz,
butoanele de comandă se vor amplasa de partea fazei.
Este admisă şi alimentarea între două faze, cu condiţia ca, la o punere la pământ între bobina contactorului
şi butoanele de comandă, să nu se producă o conectare nedorită a contactorului.
Alimentarea directă a circuitelor de comandă de la reţeaua de alimentare izolată de pământ este permisă cu
condiţia utilizării unui dispozitiv care să deconecteze reţeaua la scăderea rezistenţei de izolaţie sub o
anumită valoare. În cazul reţelei de 0,4 KV, limita minimă a rezistenţei de izolaţie la care dispozitivul
trebuie să deconecteze este de 7 kΩ.

MANIPULAREA , TRANSPORTUL SI DEPOZITAREA MATERIALELOR

In operatiile de manipulare, transport si depozitare a materialelor ,utilajelor si sculelor pentru lucrari se vor
respecta normele specifice de securitate a muncii pentru manipularea , transportul prin purtare sau
mijloace mecanizate si depozitarea materialleor ;
Incarcarea, descarcarea,manipularea si asezarea materialelor,utilajelor si sculelor pentru instalatii tehnico-
sanitare si de incalzire se vor executa cu personal specializat si dotat ci echipament individual de protectie
corespunzator.
Materialele se vor depozita pe sortimente , in stive sau stelaje, asigurate impotriva rosotgolirii sau
miscarilor necontrolate;
Trasportul sculelor de mana se face in ladite sau truse speciale a carora masa nu va depasi 20 kg.
Se interzice aruncarea materialelor si sculelor devenite disponibile in timpul lucrului.
7
 MASURILE DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ACCIDENTARE

PRIMUL AJUTOR LA LOCUL ACCIDENTULUI - PRINCIPII GENERALE

 Obligaţia care revine salvatorului este aceea de a preveni agravarea stării victimei.
 Cel care acordă primul ajutor nu înlocuieşte medicul dar prin măsurile pe care le aplică el trebuie să
reuşească să evite: înrăutăţirea stării accidentatului, apariţia altor complicaţii, producerea morţii
victimei.
 Cât mai mulţi salariaţi trebuie să fie instruiţi şi formaţi în calitatea de salvatori, prin instructaj periodic
teoretic şi practic de prim ajutor.
 Salvatorul de la locul de muncă este important si de neînlocuit, deoarece el se găseşte la locul şi în
momentul producerii accidentului, el este colegul de muncă al victimei.
 La acordarea primului ajutor participă: martorul accidentului, salvatorul, medicul întreprinderii (unde
este cazul), serviciul de protecţie a muncii, pompierii unităţii (unde este cazul), conducerea unităţii.
 În cazul producerii unui accident se intervine prin: oprire de urgenţă utilaj instalaţie, întrerupere curent
electric, îndepărtare, telefon, apel verbal, semnal de alarmă, vehiculele unităţii, trusa de prim ajutor,
targa, fişe de intervenţie.
 La producerea unui accident, intervenţia imediată a salvatorului are în vedere: protejarea victimei,
examinarea victimei, anunţarea accidentului, acordarea primului ajutor, supravegherea victimei până la
sosirea echipei de specialitate, asigurarea securităţii victimei.
 Având grijă să nu-şi pericliteze propria sănătate, salvatorul trebuie să cunoască regulile de aplicare a
primului ajutor, să-şi păstreze calmul, să acţioneze energic, eficace şi rapid la luarea măsurilor.
 Înainte de orice intervenţie asupra victimei salvatorul trebuie să-şi pună întrebările: ce s-a petrecut?
(interogând martorii sau victima, dacă este posibil), mai există vreun pericol? (de electrocutare, de
incendiu sau explozie, de intoxicaţie), dacă NU să intervină, daca DA să interzică accesul în zonă şi să
dea ALARMA, SĂ CEARĂ AJUTOR.
 Pentru a proteja victima şi a preveni extinderea accidentării, salvatorul trebuie să observe dacă persistă
un risc de strivire, incendiu sau explozie, electrocutare, asfixie, etc.
 Într-o situaţie de accident înainte de a efectua intervenţia de prim ajutor, salvatorul trebuie să
examineze victima dacă sângerează abundent, răspunde la întrebări, respiră, îi bate inima.
 Intervenţia de prim ajutor trebuie făcuta cu sânge rece de către salvatori, astfel:
a) Dacă victima nu vorbeşte, dar respira şi îi bate inima sunt necesare aşezarea în poziţia de siguranţă,
acoperirea victimei, alarma, supravegherea ei.
b) Dacă victima nu răspunde, nu respiră, dar inima îi bate sunt necesare : degajarea căilor respiratorii,
respiraţie “gură la gură” sau “gură la nas”.
c) Dacă victima nu respiră, nu îi bate inima este necesar: masaj cardiac extern asociat cu respiraţie
“gură la gură” sau “gură la nas”.
d) Dacă victima sângerează abundent se aplică compresie manuală locală, pansament compresiv.
e) Dacă victima prezintă arsuri provocate de foc, căldură sau substanţe chimice se va face spălare cu
apa.

8
 f) Dacă victima vorbeşte dar nu poate efectua anumite mişcări, va acţiona ca şi cum victima ar avea o
fractură, evitând să o deplaseze.
g) Dacă victima poate să prezinte plăgi grave, aşezarea într-o poziţie adecvată, îngrijirea segmentului
amputat, compresie pentru oprirea sângerării, etc.
h) Dacă victima prezintă plăgi uşoare se face curăţirea şi pansarea plăgii.

RESPIRATIA ARTIFICIALA
- Respiratia artificiala urmareste redresarea schimburilor de aer de la nivelul plamanilor.
- Metoda cea mai eficace este "gura-la-gura". Avantajul acestei metode consta in faptul ca nu
necesita echipament special si nici manevre obositoare.
- Accidentatul sta intins pe spate, cu fata in sus.
- Se controleaza caile respiratorii superioare pentru a avea siguranta ca nu sunt blocate cu sange,
secretii sau alti corpi straini. In cazul infundarii lor, se recurge la desfundarea lor cu ajutorul
degetelor.
- Salvatorul se aseaza in genunchi, langa capul victimei.
- Se trece mana stanga pe sub ceafa accidentatului si se impinge in sus, astfel incat sa se asigure o
extensie a cefei. Aceasta manevra asigura eliberarea cailor respiratorii superioare acoperite de
limba, stiut fiind ca, la accidentatii care si-au pierdut cunostinta, limba cade in fundul gatului.
- Dupa aceste manevre de pregatire, salvatorul trage aer in piept si, aplicandu-si gura pe gura
deschisa a accidentatului, insufla aerul din plamanii sai in cei ai victimei. In tot acest timp, narile
accidentatului trebuie astupate cu ajutorul celeilalte maini, pentru a impiedica refularea aerului.
- In timpul manevrei se va controla eficacitatea manevrei, urmarindu-se umflarea abdomenului cu
aerul insuflat.
- Dupa fiecare insuflare, in timp ce salvatorul inspira, se vor lasa libere gura si nasul accidentatului.
In acest fel aerul introdus in plamanii victimei este eliberat datorita elasticitatii custii toracice.
- Ritmul de insuflare va fi de 10 -16 cicluri pe minut si va fi mentinut pana cand victima incepe sa
respire autonom.
- Daca victima are gura inclestata, se poate recurge la respiratia "gura-la-nas".

MASAJUL CARDIAC EXTERN

- Urmareste reanimarea batailor cardiace in cazul in care inima a incetat sa mai bata.
- Metoda consta din aplicarea unor presiuni ritmice asupra inimii, prin intermediul custii toracice.
- Accidentatul este culcat pe spate, pe un plan tare, cu capul mai jos decat restul corpului.
- Salvatorul isi asaza palmele suprapuse pe locul corespunzator inimii in cusca toracica, adica in
stanga extremitatii de jos a sternului (osul pieptului).
- Palmele salvatorului vor exercita presiuni ritmice, astfel incat toracele victimei sa fie turtit cu 3 - 4
cm, intr-un ritm de 60 apasari pe minut.
- Compresiunile si decompresiunile ritmice indeplinesc functia de pompare a sangelui in vasele
sanguine.
- In mod obisnuit, in scurta vreme dupa aplicarea masajului, inima isi reia activitatea spontana.
Reluarea activitatii se poate observa dupa reaparitia pulsului si colorarea pielii si mucoaselor.
Accidentatul isi capata cunostinta, iar reflexele reapar.
 
In cazul unui stop cardio-respirator. este necesar sa se execute concomitent si respiratia
artificiala si masajul cardiac extern. In aceasta situatie este necesara prezenta a doi salvatori care sa
execute concomitent manevrele. Alternarea miscarilor va fi urmatoarea: la patru compresiuni de masaj
cardiac - o insuflare de aer. In eventualitatea ca nu exista decat un singur salvator, acesta va efectua, in

9
ritmul amintit mai sus, ambele manevre.
La copii, compresiunile pentru masajul cardiac extern se vor face cu doua degete si cu blandete.

MASURI DE PRIM AJUTOR IN CAZ DE ELECTROCUTARE

1.1 Scoaterea accidentatului de sub influenţa curentului electric (tensiuni < 1000V).
Acest lucru se efectuează astfel:
- Acţionaţi pentru întreruperea tensiunii
- Dacă scoaterea de sub tensiune a instalaţiei necesită timp, defavorizând operativitatea
intervenţiei, scoateţi accidentatul de sub tensiune prin utilizarea oricăror materiale sau
echipamente electroizolante care sunt la îndemână, astfel încât să se reuşească îndepărtarea
accidentatului de zona de pericol.
2. Determinarea stării accidentatului.
2.1 .Dacă accidentatul este conştient :
Are loc un contact verbal realizat sub forma întrebărilor, concomitent cu acţiunea de calmare:
- Aşează-te şi stai liniştit, respiră adânc şi regulat.
- Cum s-a întâmplat accidentul ?
- Te supără ceva ?
- Ai ameţeli ?, Ai greaţă ?, Ai dificultăţi de respiraţie ?, Te supără inima?
În timpul întrebărilor se analizează vizual starea accidentatului, culoarea pielii (a feţei), transpiraţia
feţei şi a palmelor, caracteristicile respiraţiei şi a pulsului. În cazul unui rău se solicită salvarea.
2.2 .Dacă accidentatul este inconştient procedaţi după cum urmează:
- Dacă accidentatul nu prezintă vătămări corporale datorate unor lovituri prin cădere aşezaţi
accidentatul într-o poziţie care să permită examinarea lui, adică culcat pe spate pe o suprafaţă
plană.
- Desfaceţi hainele de la gât, piept şi zona abdominală.
- Verificaţi starea respiraţiei şi existenţa pulsului.
- În cazul lipsei funcţiilor vitale, acestuia i se va face respiraţie artificială sau reanimare cardio-
respiratorie.
- Modalitatea de acordare a primului ajutor şi în general orice intervenţie se stabileşte în funcţie
de starea concretă a accidentatului.
- Chiar dacă în urma electrocutării, accidentatul nu acuză stări de rău, el
trebuie ţinut în repaos timp de 0,5-1 oră, după care trebuie supus unei consultaţii medicale.
- Orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicală, deoarece ulterior pot
surveni tulburări de ritm cardiac.

ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR ÎN CAZUL ARSURILOR

Arsurile sunt răni ale pielii sau ale altor ţesuturi produse de agenţi termici, chimici, electrici sau
de radiaţii. Durerea extremă, suferinţa intensă produsă de arsuri precum şi evoluţia acestora trebuie să
determine luarea tuturor măsurilor de precauţie pentru a împiedica producerea accidentală a arsurilor.
Arsura este o leziune locală, reprezentând elementul declanşator al unor perturbări cu amploare
variabilă asupra întregului organism. Amploarea perturbărilor este legată direct de întinderea şi
profunzimea leziunilor produse de arsură dar şi de capacitatea nativă a organismului de a lupta contra
arsurii şi durerii provocată de ea. Această capacitate compensatorie este strâns legată de vârsta
accidentatului şi de starea fiziologică a persoanei (de exemplu diferite boli cum ar fi hepatita acută virală,
diabetul, afecţiunile renale) agravează starea accidentatului. Arsura reprezintă de fapt distrugerea unor
celule vii din anumite regiuni. Deoarece sunt afectate terminaţii nervoase din piele, orice arsură provoacă
10
dureri puternice. Durerea însăşi este o cauza a şocului. Şocul arşilor este extrem de grav şi pielea nu-şi mai
poate îndeplini funcţiile. Prin ţesuturile lezate se pierde o mare cantitate de lichide bogate în proteine.
Sângele îşi pierde masa circulantă şi devine vâscos. El se încarcă cu substanţe provenite din degradarea
ţesuturilor, la care se mai adaugă şi produşii toxici proveniţi din infecţii. într-un cuvânt, orice arsură poate
deveni extrem de gravă. Ea constituie o urgenţă şi necesită prim ajutor.
Clasificare:
 În funcţie de agentul care le-a provocat, există patru tipuri majore de arsuri:
- termice – produse de foc, contactul cu obiecte fierbinţi, abur;
- corozive – cauzate de substanţe chimice foarte active cum ar fi acizii sau bazele;
- electrice – produse de curentul electric;
- prin radiaţie – determinate de expunerea excesivă la soare, raze X sau materiale radioactive;

 După profunzimea lor, arsurile (este vorba despre arsurile termice), se clasifică astfel:
- arsuri de gradul I – limitate la stratul superficial al pielii; pielea este roşie şi ustură (un exemplu tipic
este arsura solară provocată de expunerea prelungită la soare a pielii neantrenate). Aceste arsuri sunt
mai puţin grave.
- arsurile de gradul II – cuprind toată grosimea pielii; pe pielea roşie, congestionată apar băşici, cu
conţinut seros (gălbui) sau amestecat cu sânge. Pe lângă durerea mare pe care o resimte victima,
pericolul principal constă în infectarea conţinutului veziculelor. Aceste arsuri sunt mai grave,
gravitatea fiind în raport cu mărimea suprafeţei arse. Prin spargerea băşicilor rezultă o rană, care se
poate infecta foarte uşor.
- arsurile de gradul III – leziunile depăşesc grosimea pielii, distrugând şi straturile mai profunde:
grăsime, muşchi, vase de sânge, nervi, ajungând până la os.
- arsurile de grad IV – sunt foarte severe, incluzând distrugerea tuturor structurilor de ţesut, inclusiv a
osului (prin carbonizare).

Efectele arsurilor:
Sunt determinate de :
- întinderea suprafeţei arse a corpului – viaţa accidentatului este ameninţată dacă arsurile depăşesc 10 %
din suprafaţa totală a pielii;
- localizarea arsurii – de exemplu arsurile din zona feţei pot afecta respiraţia;
- gradul arsurii – determinat de profunzimea leziunii;
- vârsta şi starea fizică şi fiziologică a victimei (chiar şi arsurile mici pot fi critice pentru persoanele mai
vârstnice).
Complicaţii :
- şocul – produs de durerea intensă şi de pierderea masei sanguine sau a plasmei;
- infecţia – deoarece pielea arsă expune la infecţii şi ţesuturile mai profunde, cu care are continuitate;
- probleme respiratorii – de exemplu la victimele cu arsuri faciale severe sau care au inhalat fum sau
vapori fierbinţi se produc leziuni ale căilor respiratorii sau chiar ale plămânilor;
- inflamarea (producerea edemelor) – se produce mai ales dacă zona este presată de îmbrăcăminte
strânsă sau bijuterii.

Ce trebuie sa facem:
1. Prima grijă este să fie scos accidentatul de sub acţiunea cauzei ce a produs arsura;
2. Dacă este apă curată la îndemână, în primele secunde după ce s-a produs arsura este indicat să fie
turnată apă rece curată peste locurile arse, pentru a întrerupe acţiunea căldurii asupra ţesuturilor;
mai târziu apa devine inutilă;

11
 3. Dacă hainele ard, se aruncă peste victimă o pătură, o haină groasă sau se foloseşte extinctorul sau
se rostogoleşte victima în zăpadă, după împrejurări;
4. În cazul arsurilor întinse se înveleşte accidentatul într-un cearşaf curat şi se transportă de urgenţă la
spital;
5. Pentru calmarea durerilor, un medicament calmant, administrat oral este totdeauna binevenit;
6. Dacă victima cere de băut i se administrează apa îndulcită cu zahăr, limonadă sau ceai;
7. Ca regulă generală, arsurile de gradul II sau III, chiar dacă ocupă o suprafaţă mică a corpului,
necesită îngrijire de specialitate într-o unitate medicală;
8. În cazul unei arsuri mici (de exemplu de mărimea unei palme), se aplică tratament ca în cazul unei
răni şi apoi un pansament steril;
9. Arsurile de gradul I nu necesită, în general, îngrijiri medicale dacă nu este afectată starea generală
a bolnavului. Tratamentul acestor arsuri este simplu : se spală imediat pielea înroşită cu apă rece şi
se aplică comprese calmante;
10. În cazul arsurilor de natură chimică, se impune în primul rând spălarea imediată a suprafeţei
arse cu multă apă curată, de preferinţă călduţă, pentru a dilua cât mai mult substanţa chimică care a
venit în contact cu pielea. Nu este recomandată utilizarea în primul rând a substanţelor
neutralizante fără ca arsura să fie mai întâi spălată din abundenţă cu apă deoarece soluţiile folosite
direct pentru neutralizarea substanţei pot genera reacţii de agravare a leziunii. Este contraindicată
aplicarea alifiilor sau grăsimilor pe arsură. Spălarea cu apă din abundenţă nu trebuie să fie aplicată
mai puţin de 10 minute pentru acizii obişnuiţi, cu o concentraţie mică. Dacă arsura este întinsă, în
situaţii de extremă urgenţă, spălarea se face direct sub duş. Şi în cazul arsurilor produse de baze
(sub formă solidă sau soluţii concentrate), care au acţiune caustică asupra pielii, tratamentul aplicat
este acelaşi ca şi în cazul arsurilor cu acizi. In cazul arsurilor cu fenol, tratamentul se instituie
urgent, din cauza pericolului de intoxicare generală a accidentatului.

Acordarea primului ajutor în cazul arsurilor termice

Acordarea primului ajutor presupune degajarea victimei din focarul generator al arsurii (incendiu,
explozie, sursa de abur). Este contraindicat să se încerce la locul accidentului îndepărtarea vestimentaţiei
combustionate sau a veziculelor cu lichid formate în zona arsă. Singurul indicator al calităţii primului
ajutor este asigurarea unui timp cât mai scurt de la producerea accidentului şi până la aplicarea
tratamentului specific. În cazul asocierii arsurilor cu fracturi (ca urmare a unor explozii), se vor imobiliza
focarele de fractură cu mijloace improvizate. Deoarece profunzimea leziunilor este strâns legată şi de
durată de acţiune a agentului termic, primul ajutor include în unele cazuri ca salvatorii să acţioneze cu
rapiditate pentru stingerea hainelor incendiate, pentru îndepărtarea hainelor îmbibate cu lichide fierbinţi,
scoaterea mănuşilor sau a cizmelor în care au pătruns lichidele fierbinţi. În arsurile mici, imediat după
producerea leziunii, zona afectată se badijonează cu pansament steril. Este interzisă aplicarea pe arsură a
unguentelor deoarece acestea favorizează infectarea şi agravarea leziunii. În arsurile limitate, foarte
importantă este aplicarea locală imediată a apei reci sub jet sau imersarea părţii arse în apă rece. Se
uşurează astfel şi durerea şi se reduce inflamarea şi băşicarea, prevenindu-se lezarea ulterioară a
ţesuturilor. Dacă imersarea nu este posibilă, se aplică pe zona arsurii îmbrăcăminte curată sau comprese
sterile îmbibate în apă rece. Se îndepărtează imediat orice sursă de presiune a zonei arse (inele, brăţări,
îmbrăcăminte), înainte de apariţia inflamării. Se acoperă arsura cu pansament curat, lipsit de scame,
preferabil steril. Nu se aplică loţiuni, alifii sau pansamente murdare şi în nici un caz nu se folosesc uleiuri,
cerneală, albastru de metil. Este interzisă spargerea băşicilor. Nu se respiră şi nu se tuşeşte peste arsuri şi
nu se palpează zona. Dacă îmbrăcămintea este lipită de zona arsă, nu se va dezlipi. În cazul arsurilor
grave, se controlează respiraţia victimei, şi dacă este necesar se aplică respiraţie artificială. Concomitent

12
cu aplicarea primului ajutor se anunţă medicul unităţii pentru asigurarea transportului urgent cu salvarea şi
acordarea asistenţei medicale de specialitate.
Acordarea primului ajutor în cazul arsurilor chimice

Arsurile produse de substanţele chimice corozive sau caustice precum acizii tari sau bazele sunt
întotdeauna serioase deoarece aceste substanţe continuă să “ardă” atât timp cât rămân pe piele. Primul
ajutor eficient în aceste cazuri trebuie să se aşeze pe dezactivarea rapidă şi eficientă a agentului chimic
lezant urmat de transportul rapid la spital. În cazul arsurilor produse de acizi şi baze se spală din
abundenţă zona arsă cu jet de apă curată, rece, timp de cel puţin 60 minute (cu cât mai mult cu atât mai
bine). Nu se recomandă neutralizarea directă (fără a se spăla mai întâi rana cu multa apă) a acizilor tari cu
soluţii de baze slabe sau a bazelor tari cu soluţii acide slabe, deoarece folosirea excesivă a acestor
neutralizanţi poate genera leziuni grave. Substanţele neutralizante, sub formă de soluţii diluate, se aplică
abia după spălarea abundentă a suprafeţei arse. Cel mai indicat este aplicarea acestora cu avizul medicului.
Arsura se tratează apoi ca o arsură termică. Se acoperă cu pansament steril şi se solicită ajutorul
medicului. Procedurile de prim ajutor în cazul arsurilor chimice cu anumite substanţe (în afara acizilor sau
bazelor frecvent folosite), pot diferi de procedurile uzuale (cum ar fi de exemplu arsura generată de varul
nestins la care prima operaţie efectuată este îndepărtarea prafului de var uscat prin scuturarea cu o bucată
textilă curată şi abia apoi spălarea cu jet de apă, pentru a împiedica degajarea rapidă de căldură la
suprafaţa pielii; arsurile produse de anhidride, fosfor sau fenol au o gravitate extremă datorită efectului
toxic al substanţelor şi necesită în primul rând îndepărtarea lor rapidă de pe suprafaţa pielii). Salvatorii
trebuie să cunoască substanţele chimice utilizate la locul lor de muncă şi să ştie cum se acordă primul
ajutor.
Arsurile chimice oculare trebuie tratate cu deosebită atenţie datorită gravităţii lor şi sensibilităţii
zonei afectate. În acest caz, asistenţa medicală specializată este urgent necesară. Scopul primului ajutor
este să dilueze şi treptat să elimine substanţele chimice prin inundarea ochiului cu apă curată şi spălarea să
dureze minim 20 minute. O substanta chimica sub forma de pudra trebuie indepartata prin periere.
Substantele chimice corosive se vor indeparta prin spalarea ochiului timp de cel putin 10-20 min (se
foloseste aparatura speciala pentru irigarea ochiului)

PIERDEREA CUNOSTINŢEI, LEŞINUL

- Se verifică dacă victima are căile respiratorii deschise şi dacă respiră;

- Se slăbesc hainele la gât, piept şi talie;
- Se aşează victima în poziţie de siguranţă (de recuperare), pe o parte, dacă leziunile permit, pentru a
evita inundarea căilor respiratorii şi înecarea;
- Se asigură aer proaspăt şi se protejează victima de temperaturi extreme;
- Se menţine victima întinsă confortabil încă 10-15 min. după ce şi-a recăpătat cunoştinţa.
ATENTIE! Pierderea temporară a cunoştinţei poate fi unul din simptomele care însoţesc o criza
ischemică sau o comoţie cerebrală. Trebuie avută în vedere o astfel de posibilitate, mai ales când leşinul se
produce la persoane mai în vârsta şi cauza nu este evidentă.
Dacă revenirea din leşin nu este rapidă şi completă este necesar ajutorul medical.

PLĂGI, HEMORAGII

a) contuzii, vânătăi – se aplică comprese reci sau punga cu gheaţă în reprize de 10-15 min., se culcă
persoana accidentată şi se ridică membrul rănit. Nu se aplică punga cu gheaţă direct pe piele
b) plăgi minore (cu sângerări mici, tăieturi şi zgârieturi minore) – se spală cu apă şi săpun, se şterg cu
tifon steril şi se acoperă cu pansament special preparat sau improvizat.
13
c) plăgi grave (cu sângerări abundente) – se aplică o apăsare continuă şi directă pe plagă (pansament
compresiv sau compresie manuală). Dacă rana are marginile desfăcute, acestea se apropie înainte de
apăsare. În cazul corpurilor străine înfipte, nu se aplică pansamentul compresiv. Corpurile străine
înfipte nu trebuiesc scoase. Rana se bandajează în jurul corpului străin înfipt şi se urmăreşte blocarea
mişcării acestuia în rană, prin bandajare.

Scurgerea sangelui in afara vaselor sanguine se numeste hemoragie. Se pot deosebi mai multe tipuri
de hemoragii:
» Hemoragiile externe - in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectionarii unor vase
de sange. In functie de vasele sectionate deosebim:
- Hemoragii arteriale, in care sangele, de culoare rosu aprins, tasneste intr-un jet sacadat, in acelasi
ritm cu pulsatiile inimii;
- Hemoragii venoase, in care sangele, avand o culoare rosu-inchis, curge lin continuu;
- Hemoragii capilare, in care curgerea sangelui se observa pe toata suprafata ranii, avand intensitate
redusa.
» Hemoragiile interne - in care sangele care curge ramane in interiorul
organismului. O categorie deosebita o pot forma hemoragiile interne exteriorizate, in care sangele  ajunge
in afara corpului dupa ce a trecut printr-o cavitate naturala care face comunicarea organismului cu
exteriorul.
Hemoragiile interne sunt insotite de semne prin care se pot banui si diagnostica: ameteala, cresterea
numarului de batai ale inimii pe minut, cresterea numarului de batai ale inimii, cresterea numarului de
respiratii. Pulsul este slab, tensiunea arteriala sub limita normala. Bolnavul este nemultumit, palid,
vorbeste sacadat, are transpiratii reci si chinuit de sete extrem de mare.

Operatiunea de oprire a unei hemoragii se numeste hemostaza. Oprirea rapida si cu competenta este

una din actiunile decisive care trebuie executate de catre cel ce acorda primul ajutor in cazul accidentelor.
Se realizeaza in doua feluri: natural si artificial. Hemostaza naturala se datoreaza capacitatii sangelui
de a se coagula in momentul in care a venit in contact cu mediul exterior. Se produce in cazul
hemoragiilor mici, capilare.
Cel mai simplu mod de a face o hemostaza provizorie este aplicarea unui pansament
compresiv. Cateva comprese aplicate pe plaga, o bucata de vata si un bandaj ceva mai strans sunt
suficiente pentru a opri o sangerare medie.
Daca hemoragia nu se opreste, este necesara comprimarea vasului din care curge sangele. In
hemoragia arteriala, comprimarea se face intr-un punct situat cat mai aproape de rana si mai sus, intre rana
si inima. In hemoragiile venoase, comprimarea se face sub rana pentru a opri venirea sangelui de la
periferie catre inima. Comprimarea vaselor se face mai bine in locurile in care ele sunt mai aproape de un
plan osos si se poate face direct, cu degetul sau cu toata mana, insa numai pentru o hemostaza de scurta
durata.
Cand se intentioneaza comprimarea pentru o perioada mai indelungata a vasului de sange se
foloseste garoul.

FRACTURI

Fracturile sunt ruperi totale sau partiale ale unui os, determinate de cauze accidentale. Frecvent se
rup oasele lungi ale membrelor, fracturile aparand cand osul este bolnav, sau la batrani, la care oasele sunt
rarefiate.
Semnele de probabilitate ale unei fracturi sunt:
14
  Durerea locala care apare brusc, in momentul accidentului, este situata exact la locul fracturii, se
exagereaza prin apasarea focarului de fractura si se diminueaza dupa imobilizarea corecta;
 Deformarea locala, care tine de deplasarea fragmentelor din focarul de fractura si poate aparea in
lungul osului sau in lateral;
 Impotenta functionala adica imposibilitatea folosirii membrului fracturat.
 Echimoza (vanataia) apare la interval de 1- 2 zile dupa accident.
 
Semnele de siguranta ale unei fracturi sunt:
 Mobilitatea anormala la nivelul focarului de fractura, in functie de axele osului respectiv;
 Frecatura osoasa (zgomot de paraitura, care apare la miscarea sau lovirea capetelor fracturate);
 Lipsa de transmitere a miscarii la distanta;

ATENTIE: Se recomanda a nu se insista prea mult la cercetarea semnelor de siguranta a unei fracturi,
deoarece la mobilizarea capetelor osoase se poate provoca ranirea unor artere sau a unor nervi din
vecinatate.
 
Nu trebuie făcut – victima nu trebuie ridicată în picioare sau transportată înainte de imobilizarea
fracturii, pentru că toate acestea pot provoca complicaţii (accentuarea durerii, deplasarea fragmentelor
osoase, distrugerea muşchilor, a vaselor de sânge sau nervilor, hemoragii sau paralizii, transformarea
fracturilor închise în fracturi deschise).
Trebuie făcut – acordarea primului ajutor la locul accidentului, exceptând cazul în care persistă un
pericol pentru salvator sau pentru victimă. În acest caz, victima trebuie aşezată în cel mai apropiat şi sigur
loc în care rănile sale pot fi temporar asistate şi stabilizate.
- În caz de fractură deschisă trebuie procedat mai întâi la oprirea hemoragiei şi la pansarea rănii. Orice
os exteriorizat trebuie protejat cu feşi de jur împrejur, dar nu trebuie forţat să intre înapoi în rană.
- Imobilizarea fracturii prin utilizarea atelelor tip sau improvizate
» Clavicula: se utilizeaza doi colaci de panza rasuciti si legati la spate;
» Brat: 1- 2 atele aplicate pe brat si apoi legarea bratului de torace;
» Antebrat: 1 - 2 atele aplicate pe antebratul respectiv si suspendarea antebratului
cu ajutorul unei fese legate de gat;
» Picior: de obicei imobilizarea cuprinde in intregime membrul respectiv. Pentru aceasta, in cazul
in care avem 2 atele, acestea se asaza fata in fata, pe partile laterale ale piciorului, in cazul in care avem o
atela, o asezam pe partea laterala a piciorului si folosim, ca a doua atela, celalalt picior, legand strans
picioarele victimei.
Pentru fixarea oricarui tip de atela, trebuie avut grija ca aceasta sa nu apese pe rani sau sa produca
rani accidentatului. Pentru aceasta orice obiect folosit drept atela va fi infasurat in fasa sau carpa (material
textile).
Ca regula generala, orice atela trebuie sa depaseasca deasupra si dedesubt ambele articulatii ale
osului fracturat, imobilizandu-le.
- Se va administra un calmant (antinevralgic, algocalmin, etc.), pentru calmarea durerii.

Pentru victima suspecta de o leziune a coloanei vertebrale, masurile sunt urmatoarele:

- Se urmareste mentinerea permanenta a coloanei vertebrale in linie dreapta, capul fiind tinut ceva mai
jos decat picioarele, atat in timpul ridicarii cat si al transportului;
- Capul si gatul accidentatului se mentin intr-o pozitie care sa asigure permeabilitatea cailor respiratorii
superioare;

15
- Imobilizarea unui accidentat cu leziuni ale coloanei vertebrale se face pe un plan tare (scandura lata,
usa, etc.) pe care bolnavul este asezat cu fata in sus, intre perne sau haine, pentru a evita deplasarile
laterale.

Primul ajutor la locul accidentului privind leziuni ale ochiului

CORPI STRĂINI ÎN OCHI

Nu se îndepărtează : - când particula este pe cornee; când particula este încastrată sau s-a lipit de globul
ocular; când particula nu poate fi văzută deşi ochiul este umflat şi doare.
Primul ajutor constă în:
- avertizarea persoanei să nu-şi frece ochiul.
- cel care ajută îşi va spăla mâinile înainte de a acorda primul ajutor.
- închiderea pleoapei şi acoperirea ochiului afectat cu un tampon pentru ochi sau cu un tifon (se
poate fixa bandajul cu banda adezivă astfel încât să se evite presiunea asupra ochiului).
- solicitarea asistenţei medicale de specialitate.

16