În viaţa societăţii Junimea se disting trei etape.

Etapa ieşeană (1863-1874) are un pronunţat caracter polemic şi se manifestă în trei direcţii:
limbă, literatură şi cultură. În această perioadă se elaborează principiile sociale şi estetice ale
junimismului.
A doua etapă durează din 1874 până în anul 1885 cu desfăşurarea şedinţelor Junimii” la
Bucureşti, dar a activităţii revistei la Iaşi.
A treia etapă(1885 – 1944) este numită etapa bucureşteană deoarece este mutată la
Bucureşti revista „Convorbiri Literare” şi întreaga societate Junimea.

Opere literare
● O cercetare critică asupra poeziei române (1867)
● În contra direcției de astăzi în cultura română (1868)
● Direcția nouă în poezia și proza română (1872)
● Comediile domnului Caragiale (1885)
● Eminescu și poeziile sale (1889)
● Povestirile lui Sadoveanu (1906)
● Poeziile lui Octavian Goga (1906)
● Retori, oratori, limbuți
● Beția de cuvinte
Opere publicate postum
● „Jurnal”, se întinde pe zece volume, e cel mai lung jurnal intim din literatura română.
Jurnalul este început de Maiorescu la vârsta de 15 ani, când era elev la Institutul Academia
Tereziană din Viena, și este continuat până la vârsta de 77 de ani, cu două săptămâni înainte
de a muri.
● „Scrieri de logică”, restituite de Alexandru Surdu (1988)
● „Istoria politică a României sub domnia lui Carol I” (1994)
● „Discursuri parlamentare cu priviri asupra dezvoltării politice a României sub domnia lui
Carol I (2001-2003)
“În contra direcţiei de astăzi în cultura română” Studiul este publicat în „Convorbiri literare”,
în 1868 și lansează „Teoria formelor fără fond”. Aceasta exprimă viziunea lui Titu Maiorescu
asupra culturii, construită pe următoarele trei principii: autonomia valorilor, unitatea dintre
cultură şi societate, unitatea dintre fond (activităţile sociale, culturale, tradiţiile şi
mentalităţile) şi formă (structurile instituţionale ale societăţii, sistemul educaţional şi cel
cultural, prin care se realizează circulaţia valorilor în cadrul societăţii)

“O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867” Cea dintâi lucrare de critică literară a
lui Maiorescu, studiul “O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867”, conţine
“didactic şi limpede estetica maioresciană, rămasă neschimbată pe toata întinderea
activităţii criticului”, cum afirmă George Călinescu.

“Comediille d-lui Caragiale” (1885) Comediile domnului Caragiale este o lucrare scrisă din
dorinţa de a-l apăra pe I.L. Caragiale de atacurile din presa vremii care-l acuzau de
imoralitate (datorată prezenţei unei lumi de joasă speţă în piese le sale).

“Eminescu si poeziile lui” Studiu realizat de Titu Maiorescu, publicat în anul 1889. Studiul
cuprinde două părţi: prima parte se referă la viaţa poetului, în timp ce a doua cuprinde o
analiză a operei acestuia.

“Convorbiri Literare” La 1 martie 1867 apare la Iași, în redacţia lui Iacob Negruzzi și sub
conducerea spirituală a lui Titu Maiorescu, revista Convorbiri literare, care va domina
aproape trei decenii viaţa literară și publicistică română. Revista a apărut până în 1884-1885
bilunar, în 16 pagini, într-un tiraj de 300 de exemplare, iar din 1885- 1886 până în 1893-
1894: câte un număr lunar.