ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN

Anatomie umană = știință biologică fundamentală care se ocupă cu studiul formei și structurii
corpului uman
Fiziologie umană = știință biologică fundamentală care se ocupă cu studiul proceselor fizice și
chimice care au loc în corpul uman sănătos, al funcțiilor și funcționării normale a organismului

Anatomia și fiziologia umană au la bază o serie de principii:

• complementaritatea dintre structură și funcție = forma și structura organelor sunt în strânsă
relație cu funcțiile acestora
• ierarhizarea organizării structurale
• atomi
• molecule
• macromolecule
• organite celulare
• celulă
• țesuturi
• organe
• sisteme de organe
• organism
• homeostazia = capacitatea organismului de a-și menține constantă compoziția chimică și
proprietățile fizice ale mediului intern, indiferent de variațiile din mediul extern
• mediu intern = sânge + limfă + lichid intersițial + LCR

Funcțiile fundamentale ale organismului uman:

• funcția de relație (sensibilitatea și mișcarea)
• sistemul nervos
• analizatori
• sistemul endocrin
• sistemul locomotor
• funcția de nutriție
• sistemul digestiv
• sistemul circulator
• sistemul respirator
• sistemul excretor
• funcția de reproducere
• sistemul reproducător
Segmentele corpului uman:
• capul
• partea craniană=neurocraniu (cutia craniană)
• partea viscerală=viscerocraniu (fața)
• gâtul extremitatea cefalică
• leagă capul de trunchi
• elemente somatice: mușchi, oase, articulații
• viscere: laringe, trahee, esofag, tiroidă, paratiroide
• trunchiul
• torace – cavitatea toracică
• mediastin
• cavitate pleurală
• cavitate pericardială
• abdomen – cavitatea abdominală
• hipocondru stâng
• epigastru
• hipocondru drept
• abdomen lateral stâng
• periombilical
• abdomen lateral drept
• inghinal stâng
• hipogastru
• inchinal drept
• pelvis – cavitatea pelviană
*cavitățile trunchiului adăpostesc viscerele
*între cavitatea toracică și cea abdominală se interpune un mușchi numit diafragmă
*cavitatea abdominală se continuă cu cea pelviană
*cavitatea pelviană este limitată inferior de diafragma perineală
 • membrele
• membrele superioare
• centura scapulară – leagă membrul de trunchi
• membrul liber
• braț
• antebraț
• mână
• membrele inferioare
• centura pelviană – leagă mebrul de trunchi
• membrul liber
• coapsă
• gambă
• picior

Nomenclatură anatomică
• anterior/ventral = în față
• posterior/dorsal = în spate

• superior/cranial = în partea de sus

• inferior/caudal = în partea de jos

• medial = mai aproape de mijlocul corpului

• lateral = mai îndepărtat de mijlocul corpului

• proximal = formațiuni ale membrelor mai apropiate de centuri

• distal = formațuni ale membrelor mai depărtate de centuri

• superficial = mai aproape de suprafața corpului

• profund = mai departe de suprafața corpului

• volar/palmar = formațiuni de la nivelul palmei

• plantar = formațiuni de la nivelul tălpii
• dorsal = formațiuni de la nivelul părții superioare a labei piciorului

• soma/partea somatică = totalitatea formațiunilor anatomice, cu excepția viscerelor

• viscerele = organele interne ale corpului, adăpostite în cavități
Axele și planurile corpului uman
• corpul uman este tridimensional, alcătuit după principiul simetriei bilaterale
• simetria bilaterală = plan de organizare în care organismul poate fi împărțit în imagini în
oglindă, de-a lungul unui ax central
*în natură există mai multe tipuri de simetrie: bilaterală, radiară, sferică

• corpul uman prezintă trei axe (corespund dimensiunilor spațiului, se întretaie în unghi
drept) și trei planuri (delimitate de câte două axe)
Axele corpului uman
• axul longitudinal – axul lungimii corpului
• vertical
• are doi poli: superior (cranial) și inferior (caudal)
• pleacă din creștetul capului și merge până la nivelul spațiului delimitta de suprafața
tălpilor
• axul sagital – axul grosimii corpului
• antero-posterior
• are doi poli: anterior și posterior
• axul transversal – axul lățimii corpului
• orizontal
• are doi poli: stâng și drept
Planurile corpului uman
• planul frontal
• merge paralel cu fruntea
• trece prin axul longitudinal și transversal
• împarte corpul în două jumătăți asimetrice:
anterioară (ventrală) și posterioară (dorsală)
• planul sagital
• trece prin mijlocul corpului (median) =
planul mediosagital
• trece prin axul longitudinal și sagital
• împarte corpul în două jumătăți simetrice
(=planul simetriei bilaterale): stângă și
dreaptă
• planul transversal
• dispus orizontal
• trece prin axul transversal și sagital
• împarte corpul în două jumătăți asimetrice:
superioară (cranială) și inferioară (caudală)
• numit și planul metameriei corpului
*metamerie = serie liniară de segmente cu structură similară – ex: vertebrele
 CELULA

=unitatea morfofuncțională și genetică a organizării materiei vii

• celulele pot fi grupate în țesuturi sau pot exista singure (ex. gameții – spermatozoidul și
ovulul)

Forma celulelor
• inițial toate celulele au formă sferică/globuloasă
• ulterior se diferențiază
• pot fi:
• fusiforme
• stelate
• cubice
• cilindrice
• sferice/globuloase – celulele sangvine, ovulul, celule adipoase, celule
cartilaginoase

Dimensiunea celulelor
• variază în funcție de: specializare, stare fiziologică, condițiile mediului extern, vârstă
• media: 20-30 μm (micrometri/microni)
• hematia – 7,5 μm – microscopică
• ovulul – 150-200 μm – la limita dintre microscopic și macroscopic
• fibra musculară striată – 5-15 cm – macroscopică
• μm = 1*10-6 metri

Structura celulelor
• membrană
• citoplasmă
• nucleu
MEMBRANA CELULARĂ
=membrana plasmatică/plasmalemă
Rol:
• delimitează celula
• conferă formă celulei
• separă structurile interne ale celulei de mediul extracelular
• intervine în schimburile dintre celulă și mediul extracelular
Alcătuire:
• bistrat fosfolipidic
• 2 straturi de fosfolipide
• fosfolipidele sunt alcătuite intr-un cap hidrofil și două cozi
hidrofobe
• formează o structură trilaminară: două capete hidrofile și un miez
hidrofob
• proteine membranare
• realizează funcțiile specializate ale membranei și mecanismele de transport
transmembranar
• se pot afla pe fața externă, pe fața internă, sau transmembranar (străbat întreaga
membrană) – modelul mozaicului fluid
• colesterol
• în bistratul fosfolipidic
• glucide
• pe fața externă a membranei
• puternic încărcate negativ
• dispuse sub formă de glicoproteine și glicolipide
La unele celule, citoplasma prezintă prelungiri acoperite de plasmalemă:
• temporare și neordonate
• peudopode – la leucocite
• ”piciorușe false”
• rol în
• mișcare
• ingerarea de particule străine (ex: bacterii)

• permanente
• microvili
• epiteliul mucoasei intestinale
• epiteliul tubilor renali

• cili
• epiteliul mucoasei traheale

• desmozomi
• corpusculi de legătură între celulele epiteliale
CITOPLASMA
• ocupă spațiul intracelular
• la nivelul ei se desfășoară principalele funcții vitale
• are o structură complexă
• este un sistem coloidal = substanță microscopic dispersată prin altă substanță
• mediul de dispersie = apa
• faza dispersată = micelii coloidale aflate în mișcare browniană
• alcătuită funcțional din:
• citoplasma nestructurată = hialoplasma =
citoscheletul
• rețea interconectată de microtubuli,
microfilamente și filamente intermediare
• rol în menținerea formei celulei,
organizarea conținutului celular și
mobilitatea organitelor celualre și a celulei
în ansamblul ei
• citoplasma structurată: organite celulare + incluziuni citoplasmatice
• organite celulare = structuri diferențiate pentru îndeplinirea unor funcții
specifice
• organite comune – se întâlnesc în toate tipurile celulare; au funcții
generale
• reticul endoplasmatic
• ribozomi
• aparat Golgi
• mitocondrii
• lizozomi
• centrozom
• organite specifice – se întâlnesc numai în anumite tipuri celulare;
au funcții specializate
• miofibrile
• neurofibrile
• corpi Nissl
• incluziuni citoplasmatice/ergastice = produși ai metabolismului celular
• au caracter temporar
• granule de substanțe de rezervă (lipide, glicogen), produși de
secreție, săruri minerale, pigmenți
Organitele comune
Reticulul endoplasmatic (RE)
• sistem membranar de canalicule, vezicule și cisterne dispus
între plasmalemă și stratul extern al membranei nucleare
• rol:
• transportul substanțelor în citoplasmă = sistem
circulator intracitoplasmatic
• conectarea nucleului cu periferia celulei
• eliminarea unor substanțe în mediul extracelular
• reglarea nivelului ionilor de calciu în fibra
musculară
• sinteza homronilor steroizi în celulele glandulare
• mărirea suprafeței de reacție a membranei celulare
• dezvoltarea intracelulară a RE este direct proporțională cu
intensitatea activității celulare
• este de două tipuri:
• reticul endoplasmatic neted (R.E.N)
• rețea de citomembrane cu aspect diferit în
funcție de activitatea celulară
• are suplimentar lor în metabolismul glicogenului
• reticul endoplasmatic rugos (R.E.G) = ergastoplasma
• prezintă ribozomi pe suprafața externă
• are suplimentar rol în sinteza de proteine

Ribozomii
• au dimensiuni reduse (150-250 Å), vizibili doar la microscopul electronic
1 Å = 100 pm = 10−1 nm = 10−4 μm = 10−7 mm = 10−8 cm = 10−10 m
• au formă rotundă sau ovală
• sunt bogați în ribonucleoproteine (ARN+proteine
ribozomale)
• sunt alcătuiți din două subunități (mare și mică) care
se asamblează, formând ribozomii funcționali
• au rol în sinteza de proteine – decodifică informația
din ARNm și, pe baza ei, sintetizează catena
polipeptidică
• pot fi liberi în citoplasmă sau atașați de RE, formând
REG
Aparatul Golgi (dictiozomii)
• ansamblu de saci aplatizați=cisterne din care se
desprind permanent micro- și macrovezicule
• situat în apropierea nucleului, în zona cea mai
activă a citoplasmei
• lipsește în hematiile adulte
• foarte bine dezvoltat în celulele glandulare
• are rol în
• excreția unor substanțe celulare
• sinteza membranelor
• sinteza carbohidraților (=glucide)

Mitocondriile
• formă ovală sau rotundă
• prezintă perete cu structulă lipoproteică
(trilaminară)
• sunt alcătuite din:
• înveliș mitocondrial
• membrană externă netedă
• membrană internă cu criste
• matrix mitocondrial
• ADN, ARN
• ribozomi
• conțin enzime oxido-reducătoare
• au rol în respirația celulară, cu eliberare de energie înmagazinată în ATP – fosforilare
oxidativă
• numărul lor variază în funcție de activitatea celulară
• în celulele hepatice sunt peste 1000 de mitocondrii
• lipsesc în hematiile adulte
• sunt foarte numeroase în celula musculară

Lizozomii
• corpusculi sferici răspândiți în întreaga hialoplasmă
• înveliți de o membrană simplă
• conțin enzime hidrolitice
• sunt mai numeroși în celulele fagocitare (leucocite,
macrofage)
• au rol în digestia intracelulară a:
• substanțelor și particulelor străine pătrunse în celulă
• fragmentelor de celulă și țesuturi
Centrozomul (centrul celular)
• situat în apropierea nucleului
• format din:
• 2 centrioli cilindrici
▪ dispuși perpendicular unul pe
celălalt
▪ fiecare centriol este alcătuit din 9
grupuri a câte 3 microtubuli
• centrosferă – masă densă de citoplasmă
care înconjoară centriolii
• lipsește în neuron
• are rol în diviziunea celulară – din el se formează
fibrele fusului de diviziune

Organitele specifice
Miofibrilele
• organite specifice fibrei musculare
• sunt alcătuite din proteine contractile (actina și miozina) dispuse intercalat
• au rol în contracția musculară

Neurofibrilele
• organite specifice neuronului
• se întâlnesc în coprul neuronului și în prelungiri (dendrite și axon)
• au rol
• mecanic – de susținere
• în conducerea impulsului nervos
Corpii Nissl (corpii tigroizi)
• organite specifice neuronului
• echivalenți ai ergastoplasmei pentru celula nervoasă
• prezenți în corpul neuronal și la baza dendritelor
• au rol în metabolismul neuronal
NUCLEUL
• partea constitutivă principală a celulei
• rol: coordonează procesele biologice celulare fundamentale – conține și transmite
informația genetică, controlează metabolismul celular – are importanță vitală!
• are de obicei forma celulei

• poziția nucleului:
• centrală – la majoritatea celulelor
• excentrică/periferică – la celulele adipoase și mucoase

• numărul nucleilor – celule:

• mononucleate/uninucleate (1 nucleu) – majoritatea
• binucleate (2 nuclei) – hepatocitele (celulele hepatice)

• polinucleate (mai mulți nuclei) – fibra musculară striată

• anucleate (fără nucleu) – hematia adultă

• dimensiunea nucleului:
• în raport de 1/3-1/4 cu citoplasma
• între 3 și 20 μm
• corespunde ciclului funcțional al celulei
• structura nucleului:
• membrană nucleară (înveliș nuclear)
• dublă, cu pori
• structură trilaminată (lipoproteică)
• alcătuită din:
• membrana externă
• prezintă ribozomi
• se continuă cu citomembranele RE
• membrana internă
• aderă de miezul nuclear
*între cele două membrane există un spațiu numit spațiu perinuclear
• carioplasmă/nucleoplasmă
• soluție coloidală cu aspect omogen
• alcătuită din:
• cariolimfă – partea lichidă
• cromatină – eucromatină (laxă) și heterocromatină (condensată)
• alcătuită din ADN, ARN, proteine histonice și nonhistonice,
ioni de Ca2+ și Mg2+, mici cantități de lipide
• din ea se individualizează cromozomii la începutul diviziunii
celulare
• nucleoli
• formă rotundă
• rol în fabricarea ribozomilor
 PROPRIETĂȚILE CELULELOR

Celulele au proprietăți:
• generale
• metabolismul
• înmulțirea
• mișcarea
• transportul transmembranar
• iritabilitatea
• specifice
• excitabilitatea
• contractilitatea
• activitatea secretorie
• fagocitoza

TRANSPORTUL TRANSMEMBRANAR
• membrana celulară prezintă permeabilitate selectivă pentru anumite molecule și pentru
majoritatea ionilor
• membrana permite un schimb bidirecțional (dinspre mediul intracelular spre mediul
extracelular și dinspre mediul extracelular spre mediul intracelular) de:
• substanțe nutritive
• produși de catabolism
• ioni => curenți electrici
Mecanismele de transport transmembranar:
• în funcție de proteina transportoare
• mecanisme care nu necesită proteine transportoare
• difuziunea
• osmoza
• mecanisme care necesită proteine transportoare
• difuziunea facilitată
• transportul activ
• în funcție de necesarul de energie
• mecanisme care nu necesită consum de energie (pasive)
• difuziunea
• osmoza
• difuziunea facilitată
• mecanisme care necesită consum de energie (active)
• transportul activ
Difuziunea
=mișcarea pasivă a moleculelor sau ionilor unui gaz sau lichid în sensul gradientului de
concentrație, de la concentrație mare la concentrație mică, până la egalarea concentrațiilor
• moleculele și ionii posedă energie cinetică și se găsesc permanent într-o stare de agitație
numită mișcare browniană, ceea ce favorizează răspândirea lor uniformă în soluție

*când curățăm o ceapă, lăcrimăm pentru că substanțele volatile care se degajă din ceapă
difuzează în aer și se dizolvă în lichidul lacrimal unde formează acid sufluric, foarte iritant pentru
ochi
• membrana celulară are structură lipoproteică și si de aceea prezintă permeabilitate pentru:
• molecule nepolarizate (liposolubile)
• oxigen
• hormoni steroizi
• molecule organice cu legături covalente polare, dar care nu sunt încărcate electric
• dioxid de carbon
• etanol
• uree
• membrana nu permite pasajul liber al ionilor – aceștia traversează membrana la nivelul
canalelor ionice:
• au structură proteică
• prezintă dimenziuni extrem de mici – nu pot fi vizualizate nici la microscopul
electronic
Osmoza
=difuziunea apei în gradient de concentrație
• membrana care separă cele două compartimente trebuie să fie semipermeabilă – mai
permeabilă pentru solvent (apa) decât pentru solvit (substanța care se dizolvă în apă)
• apa trece din compartimentul unde concentrația ei este mai mare (soluția este mai diluată)
în compartimentul unde concentrația ei este mai mică (soluția este mai concentrată)
• forța care trebuie aplicată pentru a preveni osmoza = presiune osmotică – proporțională cu
numărul de particule dizolvate în soluție

Difuziunea facilitată
=difuziunea moleculelor polarizate (hidrofile) și cu greutate moleculară mare, cu ajutorul
proteinelor transportoare, în gradient de concentrație
• intervine în transportul glucidelor (ex. glucoza) sau a aminoacizilor
• este un tip de transport:
• specific – o anumită moleculă se leagă de o anumită proteină transportoare
• saturabil – există un transport maxim pentru o a numită substanță
• competițional – pentru aceeași proteină transportoare poate apărea competiție între
moleculele de transportat

Transportul activ
=transportul solviților contra gradientului de concentrație, adică de la concentrație mică la
concentrație mare, cu consum de energie furnizată de ATP
• este de două tipuri:
• primar – pentru funcționarea proteinei transportoare este necesară hidroliza directă
a ATP
• secundar (cotransport) – pentru funcționarea proteinei transportoare este necesară
energia rezultată prin transferul altei energii conform gradientului de concentrație
• ex: pompa Na+/K+
Transportul vezicular
=categorie specială de transport a particulelor mari și a macromoleculelor, cu ajutorul veziculelor
Poate avea două forme:
• exocitoză
• materialul intracelular este captat în
vezicule
• veziculele fuzionează cu membrana
celulară
• conținutul vezicular va fi eliminat în
exteriorul celulei
• endocitoză
• materialul extracelular este captat în
vezicule formate prin invaginarea
membranei celulare
• vezicula se desprinde de membrană și se
deplasează în citoplasmă
• conținutul vezicular este transferat în
interiorul celulei, unde va fi digerat
• forme particulare:
• fagocitoza – ingerarea particulelor solide (phagein gr. = a mânca)
• pinocitoza – ingerarea particulelor lichide (pinein gr. = a bea)
EXCITABILITATEA
• unele celule din organism (neuronii, fibrele musculare, celulele glandulare etc.) pot
răspunde la stimuli printr-o serie de manifestări caracteristice
• sarcinile electrice sunt distribuite inegal de o aprte și de alta a membranei celulare =
potențial de membrană – determinat de:
• permeabilitatea selectivă a membranei
• prezența intracelulară a moleculelor nedifuzabile încărcate negativ
• activitatea pompei Na+/K+

În condiții de repaus = potențial membranar de repaus (PR)

• membrana este polarizată electric:
• încărcată pozitiv (+) la exterior
• încărcată negativ (-) la interior
• principalii electroliți implicați în excitabilitate sunt: Na+, K+, Cl-
• Na+ este de 100 de ori mai concentrat la exteriorul celulei
• K+ este de 30 de ori mai concetrat în interiorul celulei
• Cl- este mai concentrat în exteriorul celulei
• în interiorul celulei există anioni organici (proteine) care echilibrează excesul de
Cl- extracelular
• membrana este:
• permeabilă pentru K+
• foarte puțin permeabilă pentru Na+
• puțin permeabilă pentru Cl-
• între cele două fețe ale membranei există o diferență de potențial (sarcini electrice) de -65
până la -85 mV = potențial de repaus
• valoarea PR este apropiată de potențialul de echilibru pentru K+
• PR este menținut cu ajutorul canalelor pentru K și pompei Na+/K+
• canalele de K+ de ”scurgere”:
• sunt deschise permanent
• în repaus, ionii de K difuzează în mediul extracelular => exteriorul celulei se
pozitivează și interiorul se negativizează
• pompa Na+/K+:
• scoate 3 Na+ din celulă
• introduce 2K+ în celulă
• pompa Na+/K+ funcționează activ – permite transportul ionilor de Na+ și K+ împotriva
gradienților de concentrație
• PR nu se propagă
 mediu extracelular

Na+
Na+
Na+

Na+
Na+
Cl-
Na+
Cl-

Na+
Na+ Na+

Na+
Cl-
K+

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
------------------------------------------------------------------

K+ K+
Na+ K+

K+
Cl- A-
K+
K+

A- A-
mediu intracelular
Când acționează un stimul = potențial de acțiune (PA)
• se modifică temporar potențialul de membrană sub acțiunea unui stimul, care trebuie să
atingă o valoare-prag (reobază)
• pragul este specific fiecărui tip celular și determină depolarizarea
stimulii sub valoarea prag = stimuli stimulii peste valoarea prag = stimuli
subliminari supraliminari
nu determină depolarizarea și declanșarea nu determină un răspuns mai amplu decât
unui impuls stimulul prag

PA este de tip ”tot sau nimic”

Neuronul – model pentru PA:

Faza de latență
• canalele voltaj-dependente pentru Na+ și K+ sunt închise
Faza ascendentă (panta ascendentă) = depolarizarea
• crește brusc permeabilitatea membranei pentru Na+
• canalele voltaj-dependente pentru Na+ se deschid
• Na+ difuzează în celulă
• membrana se depolarizează: devine + la interior și – la exterior
• diferența de potențial ajunge la +40mV = potențial de acțiune
• are loc trecerea impulsului nervos
Faza descendentă (panta descendentă) = repolarizarea
• canalele voltaj-dependente pentru Na+ se închid
• canalele voltaj-dependente pentru K+ se deschid
• K+ difuzează în afara celulei
• membrana se repolarizează, dar distribuția ionică este modificată (mai mult K+ la exterior
și mai mult Na+ la interior)
Faza postpotențial
• unele canale de K+ rămân deschise = hiperpolarizare
• acționează pompa Na+/K+ care reface distribuția ionică de repaus

PA odată generat într-un punct, se propagă în ambele sensuri de-a lungul membranei
transmiterea depolarizării de-a lungul neuronului sau fibrei musculare se numește impuls
Perioada refractară
=proprietatea celulei de a nu răspunde la noi stimuli în timpul producerii unui răspuns
Perioada refractară absolută
• nu se poate obține un nou PA indiferent de intensitatea stimulului
• corespunde pantei ascendente și primei porțiuni a pantei descendente
• durează de la deschiderea canalelor pentru Na+ până la închiderea lor
Perioada refractară relativă
• se poate obține un nou PA dacă stimulul care acționează este mai puternic decât stimulul
inițial
• PA obținut are o viteză de apariție a pantei ascendente mai mică și o amplitudine mai
redusă
• corespunde fazei postpotențial
• canalele de Na+ sunt închise, iar unele canale de K+ sunt încă deschise
CONTRACTILITATEA
• este specifică fibrei musculare
• presupune transformarea energiei chimice a unor compuși în energie mecanică
• baza anatomică a contractilității o reprezintă sarcomerul din structura miofibrilelor

ACTIVITATEA SECRETORIE
• specifică celulelor care elaborează produși de secreție și îi elimină:
• în mediul intern = secreție endocrină => glande endocrine
• în mediul extern = secreție exocrină => glande exocrine
*toate celulele elaborează produși lipidici și proteici proprii necesari pentru refacerea
structurilor celulare, creștere și înmulțire celulară
 ȚESUTURILE

=sisteme organizate de materie vie cu funcții biologice definite, alcătuite din celule similare
• celulele sunt unite între ele printr=o substanță intercelulară:
• de ciment – când este în cantitate mică
• fundamentală – când este în cantitate mare

ȚESUTUL EPITELIAL
• alcătuit din celule care au inițial formă rotundă, iar ulterior se diferențiază și devin
pavimentoase, cubice sau cilindrice
• este avascularizat
• celulele sunt așezate pe o membrană bazală
• este însoțit întotdeauna de un țesut conjuntiv sub membrana bazală, care îi asigură hrănirea
și sensibilitatea

Clasificare – după funcție:

• țesut epitelial de acoperire
• țesut epitelial glandular
• țesut epitelial senzorial
Țesutul epitelial de acoperire
• acoperă suprafața corpului și căptușește cavitățile și conductele organelor
• se clasifică în:
• simplu/unistratificat – alcătuit dintr-un singur strat de celule așezate pe membrana
bazală
• pavimentos – tunica internă a vaselor de sânge și limfatice (endoteliu),
pleură, pericard, peritoneu, epiteliul alveolar
• cubic – mucoasa bronhiolelor
• cilindric ciliat și neciliat – mucoasa tubului digestiv, trompele uterine
• pseudostratificat – alcătuit dintr-un singur strat de celule dispuse la înălțimi
diferite, dând impresia de falsă stratificare
• cilindric ciliat și neciliat – mucoasa traheei și bronhiilor principale
• pluristratificat – alcătuit din mai multe straturi celulare; stratul profund este așezat
pe membrana bazală
• pavimentos
• keratinizat – epiderm
• nekeratinizat – mucoasa bucală, faringe, esofag, vagin
• cubic și cilindric – canalele glandelor exocrine
• de tranziție – uroteliu – vezica urinară, uretere
Țesutul epitelial glandular
• format din celule diferențiate, care au proprietatea de a elabora produși specifici
• intră în alcătuirea glandelor:
• endocrine
• își varsă produsul de secreție (=hormoni) direct în sânge
• se clasifică în:
• tipul în cordoane celulare – adenohipofiza, paratiroidele
• tipul folicular – tiroida
• exocrine
• își varsă produsul de secreție la exterior sau într-o cavitate a corpului
• se clasifică în:
• simplu – tubular, acinos
• compus – tubulo-acinos
• mixte
• pancreasul
• secreție exocrină: sucul pancreatic
• secreție endocrină: insulina, glucagonul
• ovarul
• secreție exocrină: ovulul
• secreție endocrină: estrogeni, progesteron
• testiculul
• secreție exocrină: spermatozoizii
• secreție endocrină: testosteron

Țesutul epitelial senzorial

• format din celule specializate pentru recepționarea stimulilor din mediul extern sau intern
• intră în structura organelor de simț
ȚESUTUL CONJUNCTIV
• este foarte variat ca aspect și funcții
• este alcătuit din:
• celule conjunctive
• autohtone – fibrocite, histocite, plasmocite, celule adipoase, celule
pigmentare, mastocite
• migratorii – leucocite, limfocite, monocite
• fibre conjunctive
• de colagen – conferă rezistență
• de elastină – conferă elasticitate
• de reticulină – formează rețele în ochiurile cărora se află substanță
fundamentală
• substanță fundamentală
• fluidă
• moale
• semidură
• dură

Clasificare – după natura substanței fundamentale:

• țesut conjunctiv fluid
• țesut conjunctiv moale
• țesut conjunctiv semidur
• țesut conjunctiv dur

Țesutul conjunctiv fluid

• sângele
Țesutul conjunctiv moale
• lax
• conține celule, fibre și substanță fundamentală în proporții aproximativ egale
• umple spațiile dintre organe
• leagă unele organe – ex: mușchii
• formează stroma conjunctivă de susținere a organelor
• însoțește alte țesuturi – ex: țesutul epitelial
• reticulat
• predomină fibrele de reticulină
• celulele se pot transforma în histocite și amcrofage, cu rol în apărarea fagocitară
• prezent în ganglionii limfatici, splină, măduva osoasă, ficat
• adipos
• predomină adipocitele (=celule adipoase)
• celulele adipoase se grupează formând lobuli adipoși
• conferă rezistență mecanică, are rol trofic și de izolator termic
• se dispune în jurul unor organe interne (rinichi, ochi, suprarenală, tiroidă) și
subcutanat (în hipoderm)
• prezent în mezenter, mediastin, regiunile axilare și inghinale
• fibros
• predomină fibrele de colagen și elastice
• conține puțină substanță fundamentală și celule conjunctive
• este rezistent, cu rol de protecție
• formează capsula unor organe (ficat, splină, rinichi, ganglioni limfatici)
• se dispune în derm, cornee, firul de păr, tendoane, ligamente, aponevroze
• elastic
• predomină fibrele de elastină
• prezintă elemente celulare rare
• localizat în tunica medie a vaselor de sânge, corzi vocale
Țesutul conjunctiv semidur
=țesut cartilaginos
• avascularizat
• are rezistență elastică la presiune și rezistență mecanică la frecare
• învelit de o membrană fibroasă, vascularizată = pericondru
• alcătuit din:
• celule: condrocite (celule mature), condroblaste (celule tinere) localizate în
condroplaste (cămeruțe săpate în matricea cartilajului)
• fibre dispuse concentric în jurul condroplastelor
• substanță fundamentală impregnată cu condrină

Clasificare:
• hialin
• substanță fundamentală abundentă
• puține fibre
• formează scheletul embrionului
• localizare: cartilajele de creștere diafizo-epifizare, cartilajele articulare, cartilajele
laringiale și traheale, cartilajele nazale, cartilajele costale
• elastic
• conține numeroase fibre de elastină
• localizare: pavilionul urechii, epiglota, aripile nasului
• fibros
• predomină fibrele de colagen
• substanța fundamentală este redusă
• numit și țesut fibrocartilaginos
• localizare: discurile intervertebrale, cartilajele simfizelor, meniscurile articulare,
unele ligamente
Țesutul conjunctiv dur
=țesut osos
• puternic vascularizat
• învelit de o membrană conjunctivă, vascularizată = periost
• cel mai rezistent și dur țesut mecanic
• alcătuit din:
• celule: osteocite (celule adulte), osteoblaste (celule tinere)
localizate în osteoplaste (cămeruțe săpate în substanța
fundamentală), osteoclaste (formează canalul medular,
modelează osul)
• fibre
• substanță fundamentală impregnată cu oseină, săruri de calciu și fosfor
Clasificare:
• spongios/trabecular
• format din lamele osoase numite trabecule care se întrepătrund,
delimitând cavități numite areole
• areolele conțin măduvă roșie hematogenă
• localizare: epifizele oaselor lungi, interiorul oaselor late și scurte
• compact/haversian
• format din lamele osoase dispuse concentricîn jurul unui canal
Hawers
• canalele Hawers conțin țesut conjunctiv și vase de sânge
• canal Hawers + lamele osoase = osteon/sistem hawersian – unitatea morfologică și
funcțională a osului
• localizare: diafizele oaselor lungi, stratul de la suprafața epifizelor și oaselor late
ȚESUTUL MUSCULAR
• adaptat funcției de contractilitate
• alcătuit din celule numite fibre musculare, formate din:
• membrană celulară = sarcolemă
• citoplasmă = sarcoplasmă
• conține organite celulare comune și organite specifice = miofibrile
• nucleu/nuclei
Clasificare – după particularitățile miofibrilelor:
• țesut muscular striat
• țesut muscular neted
• țesut muscular striat de tip cardiac

Țesutul muscular striat

• intră în alcătuirea mușchilor striați, musculaturii limbii, faringelui,
primei porțiuni a esofagului, mușchilor extrinseci ai globului ocular
și unor sfinctere
• prezintă contracție voluntară
• este alcătuit din celule alungite, cu numeroși nuclei (zeci sau sute)
dispuși periferic = polinucleate
• miofibrilele au aspect heterogen, dând aspect striat

Țesutul muscular neted

• intră în alcătuirea musculaturii viscerelor,a tunicii musculare a

vaselor de sânge, în anexele unor organe de simț (piele, ochi), în
capsulele unor organe (splină, suprarenală)
• prezintă contracție involuntară
• este alcătuit din celule fusiforme, cu un singur nucleu dispus
central = uninucleate
• miofibrilele au aspect omogen

Țesutul muscular striat de tip cardiac

• intră în alcătuirea miocardului
• prezintă contracție involuntară
• este alcătuit din celule alungite, ramificate la capete, cu un singur
nucleu dispus central = uninucleate
• miofibrilele au aspect heterogen
ȚESUTUL NERVOS
• formează componentele sistemului nervos
• este alcătuit din:
• celule nervoase – neuroni
• celule gliale – nevroglia
Celulele gliale
• sunt de 10 ori mai numeroase decât neuronii
• se divid – sunt singurele elemente nervoase
din SNC care pot da naștere tumorilor
• însoțesc neuronii
• nu conțin neurofibrile și corpi Nissl
• alcătuite din:
• corp celular – cu forme și dimensiuni diferite
• prelungiri – cu număr variabil
• reprezentate de:
• în SNC – formează nevrogliile (constituie jumătate din masa creierului)
• astrocite
• celule în formă de stea, cu numeroase prelungiri = pediceli
vasculari
• cele mai numeroase nevroglii
• se interpun între neuroni și capilarele sangvine – controlează
mediul chimic din jurul neuronului
• participă la formarea barierei hemato-encefalice
• oligodendrocite
• prezintă prelungiri puține
• formează teaca de mielină în SNC
• microglii
• celule de dimensiuni reduse, cu numeroase prelungiri
• sunt un tip special de macrofage, având rol fagocitar – protejează
neuronii de agenții patogeni
• celule ependimare
• prezintă numeroși cili vibratili la polul apical
• se găsesc la nivelul ventriculilor cerebrali și ai canalului ependimar
• contribuie la formarea barierei hemato-encefalice
• în SNP
• celule Schwann
• formează teaca de mielină și teaca Schwann în SNP
• celulele satelite
• la nivelul ganglionilor nervoși – formează capsule cu rol protector
Neuronul
• este unitatea morfo-funcțională a sistemului nervos
• nu se divide
• este înalt specializat, adaptat funcției de generare și conducere a impulsului nervos
• are o rată metabolică înaltă – necesită aport continuu de oxigen și glucoză, fără de care în
3 minute moare
• este o celulă extrem de longevivă – poate funcționa optim toată viața
Alcătuit din:
• corp neuronal = somă = pericarion
• format din:
• neurilemă = membrana plasmatică
• subțire, de natură lipoproteică
• delimitează neuronul
• neuroplasmă = citoplasma
• conține organite comune (RE, ribozomi, mitocondrii) și organite
specifice (neurofibrile și corpi Nissl)
• nu prezintă centrozom
• conține incluziuni pigmentare
• nucleu
• este unic, prezintă 1-2 nucleoli
• neuronii vegetativi prezintă nucleul dispus excentric și pot prezenta
nuclei dubli sau multipli
• prelungiri neuronale
• dendrite – prelungiri celulipete (dendron gr. = copac)
• prelungiri numeroase, scurte, ramificate
• conduc impulsul nervos aferent (spre corpul neuronal)
• sunt mai groase la bază, apoi se subțiază
• prezintă neurofibrile și corpi Nissl (la baza lor)
• axon – prelungiri celulifuge
• prelungire unică și obligatorie, lungă (de până la 1 m) și groasă
• conduce impulsul nervos eferent (dinspre corpul neuronal)
• pornește de la conul axonal
• de-a lungul traseului trimite colaterale perpendiculare scurte
• în porțiunea terminală se ramifică formând butonii terminali cu vezicule
cu mediatori chimici (neurotransmițători), mitocondrii și neurofibrile
• format din:
• axolemă – membrana axonului – continuare a neurilemei
• rol important în propagarea impulsului nervos
• axoplasmă – citoplasma axonului
• prezintă mitocondrii, RE și neurofibrile
Axonul este învelit în 3 teci concentrice:
• teaca de mielină
• lipsește la axonii cu diametru mai mic de 2 μm și la neuronii postganglionari
vegetativi – fibre nemielinizate
• are rol de izolator electric
• accelerează conducerea impulsului nervos
• în SNC
• produsă de oligodendrocite
• o celulă formează teacă de mielină pentru mai mulți axoni
• în SNP
• produsă de celulele Schwann
• o celulă produce teacă de mielină pentru un singur axon
• prezintă discontinuități = noduri Ranvier – spațiul dintre două celule
Schwann
• teaca Schwann
• în SNC
• lipsește
• în SNP
• se dispune în jurul tecii de mielină
• este formată din celulele Schwann
• teaca Henle
• în SNC
• lipsește
• în SNP
• separă membrana plasmatică a celulei Scwhann de țesutul conjunctiv din
jur
• conferă permeabilitate și rezistență