Fiziologie generală și neuromusculară

Asist. Univ. Drd. Ioana Buculei

 Cuprins
1. Introducere - fiziologie Ce? De ce? Cum?
2. Homeostazie - Ce? Mecanism?
3. Celula - Ce? De ce?
4. Membrana celulară - De ce? Componente?
5. Componente
6. Transport celular - Tipuri?
 Fiziologia

„Ramura cunoașterii care studiază modul în care

funcționează structurile unui organism viu pentru
a menține viața”

funcția este un aspect al structurii

Funcția este „cum și de ce” al sistemului sau al

evenimentul
Funcțiile de bază ale organismului
1) Organizare - multicelulară
2) Sensibilitate
3) Creștere - numărul celulelor, dimensiunea sau
cantitatea de substanțe (substanțe nutritive /
depunerea grăsimilor)
4) Dezvoltare și diferențiere - trecerea de la celule
generalizate la celule specializate
5) Reproducerea
6) Metabolism și excreție (eliminarea deșeurilor)
 Abordări ale fiziologiei
• Abordarea teleologică
– Se gândește la „de ce”
– De ce RBC transportă oxigenul?
– „Pentru că celulele au nevoie de oxigen și
eritrocitele le aduc”
• Abordare mecanicistă
– Se gândește la „cum” au loc procesele fiziologice
– Cum transportă RBC oxigenul?
– „Oxigenul se leagă de moleculele de hemoglobină
conținute în eritrocite”
 Specialitățile fiziologiei

• Fiziologia celulară
• Fiziologie specială
– (de exemplu, fiziologie cardiacă)
• Fiziologie sistemică
– (de exemplu, fiziologie cardiovasculară)
• Fiziologie patologică - fiziopatologia
 Variații fiziologice
• Sex, vârstă, dietă, greutate, activitate fizică
• Valori fiziologice tipice
– Sexul masculin
• 22 de ani, 80 kg, activitate fizică ușoară
• consumă 2800 kcal / zi
– Sexul feminin
• la fel ca bărbații, cu excepția a 60 kg și 2000kcal / zi
• Supramedicația vârstnicului
 Sisteme de organe

• Sisteme (11)
– Tegumentar, nervos, osos, endocrin,
muscular, cardiovascular, limfatic, urinar,
respirator, digestiv, reproductiv
• Organe
– Inima, plămânul, pancreasul, stomacul,
creierul etc….
 Organizarea corpului uman
• Chimic
– Molecule: proteine complexe formate din atomi (ADN)
– Atomi
• Celular
– Alcătuit din multe complexe macromoleculare
– Cea mai de bază unitate funcțională a oricărui organism multicelular
• Tisular
– Compus din diferite tipuri de celule
– Conjunctiv, muscular, nervos, epiteliu
• Organ
– Conțin diferite tipuri de țesuturi
• Sisteme de organe
– Cardiovasculare, respiratorii, tegumentare etc.
• Organism
Nivele de
organizare
 Homeostazia
„Procesul de menținere a unui mediu intern relativ constant în cadrul unui organism”

(temperatura corpului, ritmul cardiac, nivelul glicemiei etc.)

Set Normal
Point Range

Time
Loss of homeostatic control
 Echilibru
• O stare de repaus sau echilibru egal
– „Toate fenomenele biologice acționează pentru a se ajusta: nu
există alte acțiuni biologice în afară de ajustări. Ajustarea este
un alt nume pentru echilibru. Echilibrul este universal sau ceea
ce nu are nimic extern care să-l deranjeze.” Charles Fort

• Homeostazia nu înseamnă echilibru atunci când ne

referim la întregul corp
– Adică lichidul extracelular și lichidul intracelular există de
obicei într-o stare care ar putea fi numită cel mai bine un
dezechilibru dinamic
Most cells are in
contact with the ECF
 Homeostazie și control
• Extern sau intern

• Are loc o încercare fiziologică de

corectare
– senzorii detectează
– Integrarea procesului de către
centru
– Apare răspunsul celulelor și
organelor

• Compensare reușită
– homeostazia restabilită
• Necompensarea
– Fiziopatologie
– boală / boală
– moarte
 Mecanismele homeostaziei

• Mecanisme prin care se menține

organismul aproape de punctul stabilit

• Autoreglare (reglare intrinsecă) - flux

sanguin constant indiferent de TA
– Ex: sistemul renal
• Reglare extrinsecă - termoreglare
(comportamentală)
 Reglarea homeostatică implică

• Un receptor (semnal de
intrare)
• Un centru de control
• Un efector (semnal de
ieșire / eferent)
Homeostazia este mediată de

Control center

Tonic
Activity
 Feedback negativ

Response

Primary mechanism Decrease

for homeostasis! stimulus
Feedback negativ: controlul temperaturii corpului
 NU se obține un echilibru
homeostatic, ci în schimb un
echilibru instabil

Response

More stimulus
 Feedback pozitiv: Coagularea sângelui
Feedback-ul pozitiv - mecanisme care conduc sistemele mai
departe de punctul de stabilitate
• de obicei duce la depășirea stării de homeostazie și poate duce
la moarte
• de exemplu. contracții uterine în timpul nașterii, coagularea
sângelui
 Feedback pozitiv dăunător
• Febra > 60 ℃elsius
– rata metabolică crește
– corpul produce căldură și mai repede
– temperatura corpului continuă să crească
– Are loc creșterea în continuare a ratei metabolice
– Ciclul continuă să se consolideze
• Devine fatal la 45 ℃elsius
• Deteriorarea creierului apare în jurul valorii
de 41,6 ℃elsius
Control homeostatic
• Corpul prezice că o schimbare este pe cale să se producă și începe
răspunsul la schimbare

• de exemplu: salivaţia
 Dezvoltarea teoriei celulare
• Citologie - studiu științific al celulelor
– a început când Robert Hooke a inventat cuvântul „celule” pentru a
descrie pereții celulari goi de plută

• Theodore Schwann a concluzionat, aproximativ două secole

mai târziu, că toate țesuturile animale sunt formate din celule

• Louis Pasteur a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că

„celulele apar doar din alte celule”
– infirmând ideea generației spontane
– „Ființele vii apar din materie non-vie”

• Teoria modernă a celulelor reiese din aceasta

3-24
 Teoria celulară
1) Celulele sunt elementele de bază ale tuturor
plantelor și animalelor
2) Celulele sunt produse prin diviziunea
celulelor preexistente
3) Celulele sunt cele mai mici unități care
îndeplinesc toate funcțiile fiziologice vitale
4) Fiecare celulă menține homeostazia la nivel
celular
- Homeostazia la niveluri superioare reflectă acțiunea combinată și
coordonată a multor celule
 Celula

microvilli
Microvilli
ciliaCilia
Secretory
vesicles
cytoplasm
Cytoplasm

Smooth
ER
mitochondria
Mitochondrion

Golgi
Rough ER ER
Rough apparatus

nucleus
Nucleus
Cytoskeleton
CellCell membrane
membrane
 O celulă tipică

• Este înconjurată de lichid extracelular,

care este fluidul interstițial al țesutului
• Are o limită exterioară numită
membrana celulară, membrana
plasmatică sau plasmalemă
Membrana celulara

– Unde apare „fiziologia”?

• Membrana celulara
– Compoziția membranei celulare
• Lipidele
– dublu strat de fosfolipide
• Colesterol
• Carbohidrați (zaharuri)
• Proteine
Membrana celulară
Funcțiile membranei celulare
1.Formează limita fizică a celulei

2.Prezintă permeabilitate selectivă - reglează transportul prin

membrană

3.Suport structural

4.Motilitate - facilitată de prezența cililor (mișcă fluidul EC, flagelul

(mută celula) etc.

5.Transducția semnalului - mișcarea unui stimul de la o formă la alta

6.Recunoașterea celulară - condiții autoimune

 Componentele membranei plasmatice
1) Lipide - nu foarte solubile în H20
• Grăsimi și uleiuri
• Fosfolipide
• Stratul bifosofolipidic conține:
1) „Cap” hidrofilic, polar
2) Coada hidrofobă, nepolară
3) Grupa glicerol + fosfat

2) Modelul mozaicului fluid - fosfolipidele „înoată”

pe straturile bistratului membranei celulare
Molecula fosfolipidică
choline
• Cap
• Polar
PO4- • Hidrofil (iubitor de
apă)

glycerol

• Coadă
• Nonpolar
• Hidrofob (hidrofug)
Membrana celulara

– Unde apare „fiziologia”?

• Membrana celulara
– Compoziția membranei celulare
• Lipidele
– dublu strat de fosfolipide
• Colesterol
• Carbohidrați (zaharuri)
• Proteine
 Componentele membranei plasmatice
1) Lipidele
– Dublu strat de fosfolipide
– Colesterolul și alte lipide
– Glicolipide - zahăr atașat la un fay
– Lipoproteine- (HDL și LDL)
– Steroizi

2) Toate acestea influențează fluiditatea membranei

Structure of phospholipids and glycolipids

C,H,O
 Glicolipide
• Carbohidrați atașați la lipide.
• Funcţie:
– Furnizează energie
– Servește ca markeri pentru recunoașterea
celulară (markeri care pot spune dacă o celulă
aparține sau nu organismului)
Membrana celulara

– Unde apare „fiziologia”?

• Membrana celulara
– Compoziția membranei celulare
• Lipidele
– dublu strat de fosfolipide
• Colesterol
• Carbohidrați (zaharuri)
• Proteine
Componente ale membranei celulare: glucide

• Glucidele
– Zaharuri simple
• fructoză, glucoză, galactoză (monozaharide sau oligozaharide)
• Zaharoza, maltoza, lactoza (dizaharide)
– Zaharuri complexe
• chitină, glicogen, celuloză, amidon, dextrină (polizaharide -
bogate în energie)
• Carbohidrații cu membrană formează glicocalixul
– Glicocalix (strat de zahăr pe exteriorul celulei) - situat pe suprafața
extracelulară
 Componentele membranei plasmatice
1) Lipidele
2) Glucidele - cele mai abundente
biomolecule, dar doar 5% din membrană
– Glicoproteine
 Glicoproteine
• Funcţie:
– orientează și ancorează proteinele membranei
– servesc ca un tip de particule de recunoaștere
• Grupuri sanguine ABO determinate de
oligozaharide pe suprafața RBC (antigene)
Componentele membranei plasmatice
1) Lipidele
2) Carbohidrați

3) Proteine (cel puțin 50% din membrană)

• Ce sunt proteinele?
 Proteinele sunt un lanț liniar de aminoacizi
 Structura primară (secvența de aminoacizi)
 Structura secundară (interacțiuni ale aminoacizilor)
 Structura terțiară (formare complexă)
 Structura cuaternară (complexe proteice)
 Patru niveluri ale structurii
proteinelor
• Structura primară (secvența de aminoacizi)
• Structura secundară (interacțiuni de
aminoacizi)
• Structura terțiară (formare complexă)
• Structura cuaternară (complexe proteice)
Clasele de proteine de membrană
includ:
1) Proteine integrale
2) Proteine periferice
3) Proteinele structurale
4) Proteine enzimatice
5) Proteine receptor
6) Proteine transportoare
7) Canale
Channel Protein Structure
Selectivity is determined by channel
of amino acids that line the channel
 Gated Channel Proteins

Types of gating:
• “gated” by voltage change (Na+, K+, Ca2+ channels)
• “gated” by chemical ligand (chemical binds to receptor) (acetylcholine receptor)
• “gated” by physical change (physical distortion of membrane) ( temperature, force)
Cellular Transport
Notes
 Despre membranele celulare

1.Toate celulele au o
membrană celulară
2.Funcții:
– Controlează ceea ce intră și
iese din celulă pentru a
menține un echilibru intern
numit homeostazie
– Oferă protecție și suport
pentru celulă TEM picture of a real
cell membrane.
 Despre membranele celulare
3.Structura membranei celulare
Stratul bilipidic -2 straturi de
fosfolipide
– Capul fosfat este polar (iubitor
de apă)
– Cozi de acid gras nepolare
Phospholipid
(frică de apă)
– Proteine încorporate în
membrană

Lipid Bilayer
 Polar heads Fluid Mosaic
love water & Model of the cell
dissolve. membrane

Non-polar
tails hide
from water.
Carbohydrate cell
markers

Proteins
 Despre membranele celulare

4. Membranele celulare au pori (găuri) în ea

• Permeabilitate selectivă: permite accesul unor
molecule și păstrează alte molecule înafara celului
• Structura o ajută să fie selectivă!

Pores
 Structure of the Cell Membrane
Outside of cell
Carbohydrate
Proteins chains
Lipid
Bilayer

Transport
Protein Phospholipids
Inside of cell
(cytoplasm)
Go to
Section:
 Tipuri de transport celular
Weeee!!!
• Transport pasiv
celula nu folosește energie
1. Difuziune
high
2. Difuziune facilitată
3. Osmoză
low
• Transport activ
celula folosește energie This is
gonna be
1. Pompe hard
2. Endocitoză high
work!!

3. Exocitoză

low
 Transport pasiv
• Celula nu folosește energie
• Molecule se deplasează aleatoriu
• Moleculele se răspândesc dintr-o zonă cu
concentrație mare la o zonă cu concentrație
scăzută.

(CrescutScăzut)
• Trei tipuri:
 3 Tipuri de transport pasiv

1. Difuziune
2. Difuziune facilitată - difuzie cu ajutorul
proteinelor de transport
3. Osmoza - difuzie a apei
 Transport pasiv:
1. Difuziunea Simple Diffusio
n Animation

• Difuziune: mișcare aleatorie a

particulelor dintr-o zonă de
concentrație ridicată într-o zonă de
concentrație scăzută.
(De la mare la mic)
• Difuziunea continuă până când
toate moleculele sunt uniform
distanțate (se ajunge la echilibru)
-Notă: moleculele se vor deplasa în
continuare, dar vor rămâne întinse.
http://bio.winona.edu/berg/Free.htm
 Transport pasiv:
2. Difuziunea facilitată A B
2. Difuziunea facilitată:
difuziunea unor particule
specifice prin proteine
trasportatoare care se găsesc la
nivelul membranei celulare
a. Proteinele transportatoare Facilitated Diffusion
sunt specifice -„selectează” diffusion (Lipid
doar anumite molecule (Channel Bilayer)
pentru a traversa membrana Protein)
b.Transportă molecule mai
mari sau încărcate electric

Carrier Protein
 Transportul pasiv: 2. Difuziune facilitată
Glucose
molecules
Cellular Transport From a-
High Concentration
High
• Channel Proteins
animations

Cell Membrane

Protein
Low Concentration channel
Low

Through a 
Transport
Go to
Protein
Section:
 Transport pasiv: Osmosis
3. Osmoza animation

• Osmoză: difuzie a apei

printr-o membrană
permeabilă selectiv
• Apa se deplasează de la
concentrații mari la
concentrații scăzute
•Water moves freely
through pores.
•Solute (green) to large
to move across.
 Transport activ
•celulele folosesc energie
•transportă activ moleculele acolo unde sunt necesare
•Mișcarea de la o zonă cu concentrație scăzută la o
zonă cu concentrație mare
(Scăzut  Crescut)
•Trei tipuri:
 Tipuri de trasport activ

1. Pompe proteice-
transportă proteine care
necesită energie
• Examplu: pompa
Sodiu / Potasiu
importantă în realizarea
răspunsului nervos. Protein changes shape
to move molecules:
this requires energy!
 Tipuri de transport activ

• 2. Endocitoza: introducerea în
celulă de material extracelular
• Folosește energie
• Membrana celulară
înconjoară progresiv particula
• “cell eating”
• Formează vacuole
• Acesta este modul în care
celulele albe din sânge
mănâncă/distrug bacterii!
 Types of Active Transport

3. Exocitoza: proces prin care Endocytosis & Exo

cytosis
celula expulzează materialul din animations
citoplasmă prin membrana
celulară.
• Membrana celulară înconjoară
materialul ce va fi externalizat
• Celula își modifică forma –
utilizează energie
• EX: Hormoni sau deșeuri
eliminate din celulă
 Fiziologia
• este știința care se ocupă cu studierea funcțiilor
organismului. Organismul este un sistem
termodinamic care realizează schimburi de materie și
energie cu mediul înconjurător și este capabil să se
adapteze la variațiile acestuia.
 Fiziologia
Organismul uman prezintă mai multe nivele de
organizare morfofuncținală:
• Nivel molecular
• Nivel celular
• Nivel tisular
• Nivelul de organ
• Nivelul sistemelor de organe
• Nivelul de organism
Celula eucariotă
Proprietățile fundamentale ale materiei vii:
• Excitabilitatea;
• Metabolismul;
• Reproducerea.

Miliardele de celule ale organismului uman lucrează continuu şi

coordonat, asigurând structura normală a ţesuturilor şi organelor
şi constanţa mediului intern.
Mediul intern este mediul lichidian în care se desfășoară
procesele fizico-chimice și biologice celulare caracteristice
materiei vii.
Mediul intern cuprinde totalitatea lichidelor care asigură
transportul de gaze și substanțe nutritive, consumul lor și
depurarea celor aproximativ 100 trilioane de celule ale
organismului uman de produșii toxici rezultați din combustiile
tisulare.
Mediul intern este format din:
• Sânge = țesut lichidian circulant
• limfă
• lichid intercelular( interstiţial )
Transportul prin membranele biologice
Excitabilitatea este proprietatea materiei vii de
a reacționa prin manifestări specifice (sinteză,
secreție, contracție, elaborarea influxului
nervos) la acțiunea unor stimuli din mediul
intern și extern.
 Clasificare
• Funcției de răspunsul la stimul putem clasifica structurile
biologice în:
– Excitabile (majoritatea celulelor și țesuturilor)
– Inexcitabile (celula osoasă, celula conjunctivă, celula hepatică,
hematia)

• Funcție de tipul de energie vehiculată putem clasifica

stimulii în:
– Fizici – mecanici, vibratori, presionali, electrici, luminoși;
– Chimici – aciditate, alcalinitate, pH;
– Biologici – structuri moleculare care fac schimb informațional cu
membrana celulară (cuplare cu receptori, imunomodulatori)
*în experimentele biologice sunt preferați a fi
folosiți stimulii electrici datorită posibilităților
tehnice de control în generare și aplicare.

Parametrii unui stimul sunt:

• Amplitudinea;
• Durata;
• Bruschețea;
• Frecvența;
• Perioada.
 LEGILE GENERALE ALE EXCITABILITĂȚII:
I. Reacția de răspuns se produce numai dacă excitantul are o
intensitate prag/ liniară;
i. Stimularea subliminară produce modificări membranare locale care pot
genera starea de excitație numai dacă se repetă la intervale scurte de timp.
ii. Creșterea intensității stimulului este urmată de o amplificare
proporțională reacției de răspuns, până la o manifestare maximă.
II. Răspunsul celular apare după un interval de timp din momentul
acțiunii excitantului (perioadă de latență), necesar producerii
modificărilor fizico-chimice capabile să traducă stimulul în răspuns.
III. Excitantul trebuie să acționeze cu o anumită bruschețe și să
persiste o durată minimă de timp pentru a produce stimularea
celulei.
IV. Procesul de stimulare produce modificări de excitabilitate în
structura vie, încât aceasta se va comporta diferit în condițiile unui
nou impact cu variații energetice din mediu.
 Potențiale de membrană și potențiale de
acțiune
• Potențialul de repaus (PR) este diferența de potențial care poate fi
înregistrată pe cele două fețe ale membranei unei celule în
condițiile de repaus electric și funcțional.

• În momentul aplicării unui stimul eficace se deschide un număr

suficient de canale ionice pentru a atinge local nivelul critic (prag).
Aceasta va determina deschiderea explozivă a tuturor canalelor
ionice, urmată de invazia intracelulară a ionilor de sodiu, ceea ce
va determina inversarea potențialului membranar.

• Potențialul de acțiune (PA) este modificarea potențialului de

repaus, după stimularea supraliminală a celulei.
 Potentialul membranar de repaus (PR)
Permeabilitatea selectivă a plasmalemei determină
distributia asimetrică a ionilor de o parte si de alta a
acesteia.
Pentru orice ion difuzibil se defineste potentialul de
echilibru conform legii Nernst:
E=±61log(c1/c2),
c1 si c2 = concentratiile ionului respectiv în cele două
compartimente;
Conform ecuatiei Goldman-Hodgkin-Katz; PR este
determinat de distributia si coeficientii de permeabilitate
membranară pentru trei ioni majori: Na+, K+, Cl-, la care
putem adăuga calciul si contributia unor canale cationice
neselective.
Permeabilitatea pentru potasiu fiind mai
importantă, PR este apropiat de valoarea
potentialului de echilibru pentru K.

PR de repaus variază de la o celulă la alta, în functie

de permeabilitatea membranei.

Pentru mentinerea potentialului de repaus este

necesară pomparea permanentă a ionilor, pentru a
asigura mentinerea gradientelor de concentratie →
ATP-ază membranară (pompă de sodiu).

In absenta transportului activ s-ar produce în timp

pierderea de K si acumularea de Na.
Pentru fiecare ciclu conformational pompa de Na+-
K+ expulzează 3 Na+ si introduce doar 2 K+, fiind deci
electrogenă; adică are un efect hiperpolarizant.
Activitatea pompei fiind dependentă de concentratia
Na intracelular, pompa va participa la fenomenul de
repolarizare din cadrul potentialului de actiune.
Hiperpolarizare = cresterea diferentei de potential
electric transmembranar.
Depolarizare = reducerea diferentei de potential
electric transmembranar.
Depolarizarea locală = un influx net de sarcini
pozitive (propagare pe o mică arie, scăzând în
amplitudine cu distanta).
 Potentialul de actiune (PA)
PA = depolarizarea tranzitorie care se propagă
nedecremential la distantă.
• Canalele ionice implicate au o dependentă de voltaj
a probabilitătii de deschidere relativ abruptă, ceea
ce imprimă caracteristica de fenomen cu prag a
fenomenului (legea “tot sau nimic”).
• Propagarea PA în membrana celulară se realizează
prin autoregenerare, pe baza difuziunii sarcinilor pe
cele două fete ale membranei.
 Fiziologic PA apare prin sumatie temporală a
efectelor depolarizante si hiperpolarizante ale
diferitilor curenti ionici.
Curentii ionici depolarizanti pot fi determinati de:
- mediatori chimici (transmitere sinaptica)
- efecte hormonale sau paracrine
- agenti fizici (celule receptoare)→potential de
receptor
- activarea canalelor ionice prin deformare mecanică.
 Potential de actiune de tip neuronal
In fibra musculară scheletică si în fibrele nervoase
cu diametru mare potentialul de actiune are
anumite caractere.
- depolarizarea este abruptă, cu durată de ~0,2 ms,
cu depăsirea izopotentialului (overshoot),
- urmată imediat de repolarizare (spike-potential).
- depolarizarea se produce ca urmare a unui influx
masiv de Na prin canale voltaj-dependente rapide
- repolarizarea se produce ca urmare a efluxului de K
prin canale voltaj-dependente ceva mai lente, în
conditiile inactivării canalelor de Na.
- durata este de 2-3 ms.
 Fazele potentialului de actiune
1- Potential de repaus - nu există curent net – curent de scurgere de K+
si curent de extruzie de Na+
2. Stimulare – cresterea conductantei locale pentru Na+ – mecanică,
electrică, termică
- curenti locali – potentiale locale
- stingere, dacă sunt sub prag
3. Faza de depolarizare – deschiderea canalelor de Na+ voltaj-
dependente – feedback-pozitiv – inversarea polarizării membranare
4. Peak-ul aproximativ +30 mV canalele de Na+ voltaj-dependente se
inactivează
- Canalele de K+ voltaj dependente se deschid
5 – Faza de repolarizare – eflux masiv de K+ – repolarizare rapidă
6. Postpotenţialul negativ – canalele de K+ de rectificare tardivă pierd K+
chiar si după ce membrana s-a repolarizat complet
Transmiterea PA
 Transmitere sinaptica

Sinapsele chimice sunt structuri specializate ce

asigură transmiterea de mesaje între celule
învecinate.

Ele permit difuzia ionilor de la o celulă la cealaltă,

asigurând astfel direct propagarea potentialului de
actiune.
 Organizarea functionala a sinapsei
Sinapsa “chimică” presupune:
- existenta unui mediator chimic pentru semnalizarea
intercelulară,
- mediatorul este eliberat în spatiul sinaptic din
teritoriul presinaptic si
- mediatorul actioneaza asupra unor receptori
specifici prezenti în membrana postsinaptică.

Componenta presinaptică este întotdeauna

terminatia unei prelungiri neuronale de tip axonic.
 Dacă celula receptoare este
- un neuron → sinapsa este neuro-neuronală
- alt tip celular → sinapsa este neuro-efectoare.
Etapele transmiterii sinaptice:
- mediatorul sinaptic (neuromediator) este sintetizat
la nivelul butonului terminal.
- eliberarea mediatorului în spatiul sinaptic se
produce prin exocitoză.
- mediatorul eliberat în spatiul sinaptic poate fi:
=>recaptat la nivel presinaptic,
=>inactivat enzimatic,
=>difuza extrasinaptic.
- moleculele vor actiona la nivelul membranei
postsinaptice
- cuplarea cu receptori membranari specifici
determină un răspuns excitator / inhibitor.
- depolarizarea este de obicei rezultatul unui influx de
Na si / sau Ca, iar hiperpolarizarea poate fi
determinată de eflux de K / influx de Cl.
- transmiterea sinaptică presupune o întârziere
(determinată de difuzia mediatorului).
 Placa motorie
Se mai numeste: sinapsa neuromusculară; placa
motorie; jonctiunea neuromusculară
Jonctiunea neuromusculară este o sinapsă cu
transmitere chimică, cu cele trei componente
descrise:
- segmentul presinaptic,
- spatiul sinaptic,
- membrana postsinaptică.
Componenta presinaptică a sinapsei
neuromusculare este reprezentat de arborizatia
terminală a axonului motoneuronului α.
- Membrana postsinaptică reprezintă o portiune
diferentiată din sarcolema fibrei musculare
juxtapusă membranei presinaptice în care se găsesc
numerosi receptori colinergici de tip nicotinic, ce
contin fiecare câte un canal de sodiu.
- Intre segmentul pre si postsinaptic se interpune un
spatiu de ~ 100 μm (spatiul sinaptic), în care se
găsesc molecule de acetilcolinesterază.
- Ansamblul format din membrana presinaptică,
spatiul sinaptic si membrana postsinaptică = "placă
motorie" sau sinapsă neuromusculară.
- Mediatorul chimic al jonctiunii neuromusculare este
acetilcolina:
=> este transportată până la nivelul terminatiei
axonice
=> este repartizată în anumite compartimente (liber
disponibil si de depozit)
=> ajunge la nivelul membranei postsinaptice, unde se
leagă reversibil de receptorii colinergici.
=> creste permeabilitatea sarcolemei pentru Na.

- Inactivarea acetilcolinei:
=> acetilcolinesteraza → colină si acetat → inactivare
 Viteza de conducere nervoasa
- Impulsul nervos se deplaseaza de-a lungul neuronului cu 10-100 cm/sec (insuficient
pentru timpii de reactie)
- Vertebratele superioare au celule gliale specializate, numite celule Schwann în
sistemul nervos periferic si oligodendrocite în SNC, care secretă straturi
concentrice dintr-o substanţă lipidică, numită mielină, în jurul axonului.
- Stratul de mielină este discontinuu, prezentând strangulaţiile Ranvier, unde se poate
forma potenţial de acţiune
- Viteza în fibrele mielinizate depinde de grosimea axonului si grosimea tecii de mielină
– 10-100 m/sec
Tipuri de axoni
Tip de fibre Inervatie Diametru extern Viteză de
(mm) conducere (m/s)

A a sau I A Fibre motorii 12-20 70-120

A b sau I B Fibre senzoriale 10-15 60-80

II Fibre senzoriale 5-15 30-80

proprioceptive

Ag Fibre motorii intrafusale 3-8 15-40

A d sau III Tactile, temperatură, durere 3-8 10-30

B SNV autonom 1-3 5-15

C sau IV Durere, temperatură, 0,2-1,5 0,5-2,5

(amielinice) olfactie
 Electronervograma
Reprezintă un grup aproape sincron de potentiale de actiune neuronale
măsurat la capătul unui nerv
– Motor
– Senzitiv
– Mixt
Se obtine prin stimularea nervului si arată ca un potential de actiune cu
mai multe pic-uri