LP 3

Biomecanica
genunchiului
Suprafetele articulare la nivelul genunchiului sunt:
a) Epifiza inferioara a femurului, epifiza superioara a tibiei, patela,
fibula
b) Epifiza inferioara a femurului, epifiza superioara a tibiei, patela
c) Epifiza inferioara a femurului, epifiza superioara a tibiei
d) Epifiza inferioara a femurului, patela, fibula
Meniscurile intraarticulare au rolul:
a) completează spaţiul liber între suprafeţele articulare și centrează
sprijinul femurului pe tibie;
b) participă la lubrifierea suprafeţelor articulare (asigură repartiţia
uniformă a lichidului sinovial pe suprafaţa cartilajelor);
c) amortizor de şoc între extremităţile osoase și congruență articulară
(conformitatea între suprafețe) este realizată de meniscurile
articulare;
d) Toate răspunsurile sunt corecte.
B. meniscurile intraarticulare - sunt două fibrocartilaje situate în dreptul glenelor
articulare tibiale; ele contribuie la o mai bună congruență între suprafeţele articulare;
Mișcările de la nivelul articulației genunchiului sunt:
a) Flexie – extensie – mișcare principală;
b) Rotație axială mișcare principală;
c) Înclinare laterală și deplasare înainte-înapoi a platoului tibial (în lanț
deschis) – mișcări secundare;
d) Toate răspunsurile sunt corecte.
Mişcarea principală în această articulaţie este cea de flexie-extensie
la care se adaugă mişcări secundare rotaţie (internă şi externă);
Pot să apară şi mişcări foarte reduse de:
• înclinare laterală;
• deplasare înainte-înapoi a platoului tibial (în lanț deschis)

Axe de mișcare
• Flexia si extensia – rotație în jurul axei X-X’
• Rotația – rotație în jurul axei Y-Y’
• + înclinare laterală – rotație în jurul axei Z-Z’
• + deplasare înainte înapoi a platoului tibial (în lanț deschis) –
translație în lungul axei Z-Z’
Amplitudinea flexiei genunchiului:

a) Este de max. 140o;

b) Este de max. 120o;
c) Depinde de poziția în care se află șoldul, maxim 140° - dacă șoldul
este deja în flexie și maxim 120° - dacă șoldul este deja în extensie
d) Toate răspunsurile sunt corecte.
Principalii flexori ai genunchiului (în lanţ cinematic deschis) sunt:
a) La nivelul coapsei: bicepsul femural şi semimembranosul, la care se
asociază şi semitendinosul şi croitorul
b) La nivelul gambei: gemenii, soleus şi croitorul
c) bicepsul femural şi semimembranosul, la care se asociază şi
semitendinosul, dreptul femural, croitorul
d) bicepsul femural şi semimembranosul, la care se asociază şi
semitendinosul, vastul lateral, vastul medial şi croitorul
Mușchii extensori ai genunchiului (în lanţ cinematic deschis) sunt:
a) Vastul intermediar și tensor fascia lata;
b) Vastul lateral și vastul medial;
c) Dreptul femural;
d) Toate răspunsurile sunt corecte.
Mușchii rotatori ai genunchiului sunt:
a) Pentru rotație internă: semimembranos, popliteu, semitendinos şi
croitor;
b) Pentru rotație externă: bicepsul femural;
c) Semimembranos, popliteu, semitendinos, croitor și bicepsul femural;
d) Toate răspunsurile sunt corecte.
Axul biomecanic al femurului face cu axul anatomic un unghi de:
a) 15-20o deschis în jos;
b) 20-25o deschis în sus;
c) 6-9° deschis în sus;
d) 3-4° în jos.
• Unghiul A reprezintă unghiul valgus fiziologic
mecanic al genunchiului (de aproximativ 87°).
• Unghiul B reprezintă unghiul tibiei (de
aproximativ 93°), care are o abatere de 3° de
varus față de axa transversală a genunchiului.
• Unghiul C corespunde unghiului dintre axa
anatomică și mecanică femurală (6° de valgus).
Axa anatomică femurală ar putea fi
determinată cu ușurință prin două puncte
situate în centrul diafizei.
• Axa mecanică a membrului inferior trece în
apropierea sau prin centrul genunchiului și se
află de la centrul capului femural până la
centrul gleznei.
• Practic, această axă face cu verticala un unghi
de 3°.
Mișcarea dintre femur și tibie este:
a) De rostogolire între 0o și 60o;
b) De alunecare înte 20o și 160o;
c) De alunecare și rostogolire între 20o și 60o;
d) Toate răspunsurile sunt corecte.
0 – 20o → rostogolire pură
20o – 60o → rostogolire + alunecare
60o – 160o → alunecare pură
La nivelul articulației genunchiului, în plan frontal, axa biomecanică
trece:
a) Medial de articulația genunchiului;
b) Lateral de articulația genunchiului;
c) Prin spinul intercondilian;
d) Anterior de articulația genunchiului.
• Axa verticală este definită ca o linie
verticală care se extinde distal de la
centrul simfizei pubiene pe o
radiografie anteroposterior normală.
• Această axă verticală este folosită ca
axă/linie de referință din care sunt
determinate celelalte axe.
• Axa mecanică a extremității inferioare
se determină prin trasarea unei linii de
la centrul capului femural până la
centrul articulației gleznei, ceea ce
corespunde unei înclinații de
aproximativ 3° față de cea a axei
verticale.
• Pentru un om sănătos, această axă
trebuie să trecă prin spinul
intercondilian.
Unghiul Q se măsoară trasând o linie (cu bandă
măsurată) de la ASIS (spina iliacă anterosuperioară) la
centrul rotulei.
Apoi se face o nouă măsurare de la mijlocul rotulei
până la tuberozele tibiale.
Pentru a găsi unghiul Q, măsurați unghiul dintre
aceste două măsurători - și apoi scădeți 180 de grade.
Un unghi Q normal:
• la bărbați este de 14 grade,
• la femei este de 17 grade.
O creștere a unghiului Q poate indica un risc mai
mare de probleme la genunchi și genunchi. Inclusiv un
risc mai mare de subluxație patelară și denaturare
patelară.
La nivelul articulatiei genunchiului, devierea axei biomecanice a
genunchiului, în plan frontal, se numește:
a) Genum varum
b) Genum valgum
c) Genum recurvatum
d) Genum flexum
Presiunile dezvoltate la contactul dintre condilii Femurali și glenele tibiale
sunt:
a) Egale pentru cei doi condili la un om sănătos;
b) Mai mari în condilul medial pentru genu varum;
c) Mai mici în condilul medial pentru genu valgum;
d) Toate răspunsurile sunt corecte.
Genu valgum Genu varum
La nivelul articulatiei genunchiului, devierea axei biomecanice în plan
sagital, se numește:
a) Genum varum
b) Genum valgum
c) Genum recurvatum
d) Genum flexum
Genu flexum este o limitare temporară sau permanentă a extensiei
genunchiului.
Genunchiul nu se mai poate extinde complet, ramanand intr-o pozitie
de flexie mai mult sau mai putin semnificativa. Menținerea unei
poziții culcat este incomodă și adesea imposibilă deoarece spatele
picioarelor și coapselor nu se sprijină complet pe pat, iar presiunea
este concentrată pe călcâi și sacru.
Este de obicei cea mai frecventă complicație post-chirurgicală după:
• O operație de proteză de genunchi sau o intervenție a ligamentului
încrucișat anterior în primele săptămâni.
• Un traumatism la genunchi (fractură, entorsă, ruptură)
• O poziție proastă a șoldului cu o flexie exagerată.Imobilizarea
prelungită a piciorului în flexie
• Cazuri de dismetrii la membrele inferioare.
• Membrul mai lung ia poziția de flexie a genunchiului pentru a
reechilibra pelvisul.
• Rigiditate sau spasticitate articulară din cauza bolii (artrita, accident
vascular cerebral)
Genu recurvatum este o deformare a genunchiului relativ comună în rândul populației și caracterizată printr-o creștere a
unghiului femoro-tibial în plan sagital de peste 180°, sau ceea ce este același lucru, o hiperextensie a genunchiului peste 180°.
Genu recurvatum constituțional - Este o patologie benignă secundară hiperlaxității ligamentelor.
Este de obicei asimptomatic și se rezolvă adesea la adulți fără a necesita nici un tratament special.
Sunt predispuse la rupturi ale ligamentului încrucișat anterior (ACL) și luxații rotuliene, în special la unghiuri de recurvatum de
20o.

Genu recurvatum congenital - Recurvatul genunchiului congenital apare la copii

înca de la primii pasi.
Este adesea bilateral și simetric și este expresia hiperlaxității la naștere, care
regresează de-a lungul anilor datorită folosirii unor dispozitive corective care
mențin genunchiul în ușoară flexie.
Genu recurvatum dobândit - Rezultat al unei leziuni de hiperextensie a
genunchiului în contextul unei entorse sau fracturi severe complexe de femur
inferior, sau tibiei superioare și pentru care tratamentul ortopedic a fost slab
efectuat.
Poate fi și o consecință a atrofiei musculare, rezultat al paraliziei care nu permite
genunchiului să aibă o mobilitate normală.
 Hiperextensia excesivă (genu recurvatum), a
genunchiului, poate duce la creșterea presiunii
articulației femuro-patelare, datorită
poziționării rotulei în direcție caudală.
Hiperextensia genunchiului apare adesea în
combinație cu suprapronația retropiciorului și
rotația internă a femurului și poate duce la
genu varum, deoarece hiperextensia are loc în
direcția posterolaterală.

Genum flexum Genum recurvatum

Care este rolul patelei?
a) Protejare a articulației genunchiului;
b) Stabilizare a genunchiului în plan frontal;
c) Mărire a momentului forței mușchiului cvadriceps;
d) Toate răspunsurile sunt corecte.
ARTICULATIA FEMURO-PATELARA

BIOMECANICA articulaţiei femuro-patelare

• Rolul rotulei este de a depărta tendonul
cvadricepsului de trohlee la extensie
maximă; astfel braţul momentului
mușchiului cvadriceps creşte cu 50%.
• În flexie, forţa reprezentată de greutatea
corpului i se opune o rezistenţă
reprezentată de cvadriceps şi aparatul
rotulian, rotula uşurând activitatea
cvadricepsului.

Patela are o miscare de alunecare pe

santul intercondilian
Loc de generare a artrozei
La nivelul articulației femuro-tibiale, în timpul mersului, forța are:
a) Trei maxime pentru faza de sprijin al piciorului pe sol;
b) O valoare maximă de aproximativ 4 ori greutatea corpului;
c) Un vârf intermediar datorat mușchilor gemeni;
d) Toate răspunsurile sunt corecte.
DINAMICA ARTICULAȚIEI GENUNCHIULUI
La articulație femuro-patelară mărimea forței este influențată de:
a) Unghiul, în plan sagital, dintre femur și tibie;
b) Mărimea forței dezvoltate de mușchiul cvadriceps;
c) Tipul de activitate;
d) Toate răspunsurile sunt corecte.
Mișcarea dintre femur și patelă este:
a) Mișcare de alunecare;
b) Mișcare de rostogolire
c) Mișcare de alunecare plus rostogolire;
d) Toate răspunsurile sunt corecte.