USMF„Nicolae Testemițanuˮ

Citologia.
Componentele citoplasmei – hialoplasma, organitele, incluziunile.

Catedra Histologie, Citologie și Embriologie

Pelin Elina,
Conferențiar universitar
 Citoplasma:

Hialoplasma (citosol)
Organite celulare
Incluziuni
 Hialoplasma
• Substanța fundamentală a celulei
• În funcție de diferiți factori (temperatura, pH-ul) se poate prezenta
sub 2 stări fundamentale:
faza fluidă (solul) (apă, proteine, electroliți, aminoacizi,
glucoză, oxigen)
faza solidă (gelul) (molecule polimerizate)
 Funcțiile hialoplasmei:
Desfășurarea reacțiilor chimice: glicoliza, sinteza proteinelor de către
poliribozomi, acizilor grași
Depozitarea moleculelor de ATP, glicogenului, lipidelor
Asamblarea și dezasamblarea proteinelor ce constituie citoscheletul
Transferul necontenit al ionilor spre membrana celulară, mitocondrii,
nucleu
 Citoplasma

Organite Incluziuni

• Structuri permanente • Structuri nepermanente

• Structuri obligatorii • Structuri neobligatorii
• Realizează o funcție
concretă
 Clasificarea organitelor
(după răspândire)
De tip general De tip special
(caracteristice tuturor celulelor) (caracteristice doar unor celule)
• Reticul endoplasmatic • Cili
• Complex Golgi • Flageli
• Mitocondrii • Microvili
• Ribozomi • Miofilamente
• Lizozomi • Neurofibrile
• Peroxizomi • Acrozom
• Centrozom
 Clasificarea organitelor
(după structură)

Membranare Amembranare
• Reticul endoplasmatic • Ribozomi
• Complex Golgi • Centrozom
• Mitocondrii • Citoschelet
• Lizozomi
• Peroxizomi
 Clasificarea organitelor
(după funcție: în sisteme funcționale)
Sistemul de sinteză (ribozomi, reticul endoplasmatic,
complex Golgi)
Sistemul energetic (mitocondrii)
Sistemul digestiei intracelulare (lizozomi,
peroxizomi)
Citoscheletul (microfilamente, filamente intermediare,
microtubuli)
 Ribozomi
(descriși pentru prima dată de Gh. Palade (granulele Palade) în 1953)
Sunt prezente în toate celulele (poate atinge milioane) cu excepția
eritrocitelor
Constituiți din 2 subunități:
Mare (3 molecule de ARNr și 49 molecule de proteine) și
Mică (1 moleculă de ARNr și 33 molecule de proteine)
Subunitățile sunt libere și se pot asambla în ribozomi.
 Ribozomii:
În două forme:
Liberi (multe în celulele tinere)
Atașați (în celule mature, specializate în sinteza proteinelor „pentru
exportˮ )
Liberi:
Separat
Polizomi (poliribozomi)
Atașați:
Fixați pe versantul exten al membranei reticulului endoplasmatic rugos
 Poliribozom
• Pe o moleculă de ARNm(i)
concomitent se pot sintetiza
câteva polipeptide cu implicarea
mai multor ribozomi
• Acest complex poartă denumirea
de poliribozom
Sintetizează proteine pentru
necesitățile proprii ale celulei
concrete
 Reticulul endoplasmatic
(numeroase canale anastomozate, tubuli, saci aplatizați, vezicule, cisterne)

Rugos (granular) Neted (agranular)

(RER sau REG)

• Ribozomi atașați pe versantul • Lipsit de ribozomi

extern al membranei
Reticulul endoplasmatic
 Reticulul endoplasmatic rugos
(RER)
• Lumenul lui reprezintă o continuare a spațiului perinuclear
• Ribozomii sunt atașați cu ajutorul riboforinelor (proteine integrale
speciale)
• Asigură sinteza proteinelor „pentru exportˮ, proteinelor
transmembranare și enzimelor lizozomale
• Prezent în majoritatea celulelor
• Foarte bine dezvoltat în celulele specializate în sinteza proteinelor
• Citoplasma celulei care conține mult RER se colorează bazofil
Corpusculii Nissl în neuroni
 Reticulul endoplasmatic neted
Rețea fină de canale, lipsită de ribozomi
Funcțiile:
Sinteza și depozitarea lipidelor
Sinteza și depozitarea glucidelor
Detoxifierea endotoxinelor și a exotoxinelor
Depozitarea ionilor de Ca2+
Reticulul endoplasmatic neted
 Complexul Golgi
• A fost descris de Camillo Golgi (medic și histolog italian) în 1898
• Prezent aproape în toate celulele
• Poziția complexului golgi variează în depenență de tipul și funcția
celulei:
• În neuroni-perinuclear
• În celulele exocrine între nucleu și polul apical
Complexul Golgi
(colorație cu acid osmic)

• 1. nucleu cu nucleol
• 2. citoplasma
• 3. complexul Golgi (rețea de fire)
 Complexul Golgi se constituie din:
Dictiozomi (până la zeci), care la rândul său sunt formați din:
Saci, cisterne, canale (3-30), amintesc un teanc de farfurii (în centru
plate, iar la periferie sunt dilatate)
Vacuole
Microvezicule
 Ultrastructura complexului Golgi
Partea cis (partea concavă (cu adâncitură), orientată spre nucleu)
Partea trans (partea convexă, orientată spre membrana celulară)
 Partea cis:
• Numeroase vezicule mici (veziculele Gogi)
• Provenite din reticulului endoplasmatic rugos
• Se contopesc cu cisternele dictiozomului
Complexul Golgi
 Partea trans:
• Vacuolele Golgi care se detașează de la cisterne reprezintă veziculele
de secreție se deplasează spre citolemă
• Conținutul este exocitat în spațiul extracelular
 Funcțiile complexului Golgi:
• Controlarea calității proteinelor
• Complexarea proteinelor cu glucide și lipide
• Împachetarea și transportarea lor
• Formarea lizozomilor
Complexul Golgi
 Mitocondriile
• Lipsesc în eritrocitele mature
• Au formă diferită (sferică, alungită, bastonaș)
• Sunt numeroase în celulele cu activitate intensă
 Mitocondriile:
• Se desfășoară etapa finală de biodegradare a substanțelor de rezervă,
ciclul Krebs, din care rezultă energie sub formă de ATP, CO2 și H2O.
• În prezența ribosomilor din matricea mitocondrială și a ARN-ului
mitocondrial are loc biosinteza unor proteine specifice mitocondriale
Ultrastructura mitocondriei
 Componentele mitocondriei:
O membrană externă (netedă) delimitează mitocondria la exterior
O membrană internă (cu numeroase pliuri, numite criste). Conține
proteine responsabile de fosforilarea oxidativă și sinteza ATP-ului
Matrixul mitocondrial (spațiul din interiorul mitocondriei)
Genom mitocondrial (molecule de ADN circular codifică proteinele
esențiale pentru producerea enegiei. Aceste proteine sunt produse de
ribozomii amplasați în matrixul mitocondrial).
Cea mai mare parte a proteinelor mitocondriale sunt
produse în citoplasmă și importate în mitocondrie
Ultrastructura mitocondriei:
 Lizozomii
• Descoperiți de Cristian De Duve (1949) (laureat al Premiului Nobel în
1974)
 Hidrolazele lizozomale:
(circa 60)

Nucleaze
Proteaze
Glicozidaze
Lipaze
Fosfataze
Sulfataze
Fosfolipaze
La un pH acid (4-5) ele se activează
 Lizozomi primari:
• Reticulul endoplasmatic rugos (sinteza hidrolazelor)
• Complexul Golgi (controlul și împachetarea hidrolazelor)
• Conțin enzime neactive (pH bazic)
 Lizozom secundar
(fagolizozom)
• Contopirea lizozomului primar cu endozomul cu formarea fagolizozomului
• La fuzionare cu o altă veziculă pH-ul interior scade prin activitatea
pompelor de H+ și enzimele se activează
Formarea lizozomilor primari și
secundari
Digestia intracelulară
 Lizozom terțial
(telolizozom, corp rezidual)
• Acumularea substanțelor nedigerate
• Exocitate din celulă sau reșinute în ea sub formă de lipofuscină
(pigment de vârstă)
 Lizozomii
Asigură degradarea:
Proteinelor până la aminoacizi
Glucidelor până la monosaharide
Lipidelor până la acizi grași
Degradarea substanțelor reprezintă digestia intracelulară
3 variante de digestie intracelulară:
• Heterofagie
• Autofagie
• Crinofagie
 Heterofagie
Dezintegrarea substanțelor captate prin endocitoză (bacterii, viruși)
 Autofagia
• Procesul de dezintegrare a componentelor uzate sau necalitative
• Veziculele apărute se numesc autofagozomi
• La contopirea lor cu lizozomii primari se formează autofagolizozomii
• Asigură regenerarea permanentă a celulelor și organitelor
• În caz de inaniție se intensifică considerabil.
Vârsta organitelor unui neuron nu depășește 30 zile, iar a unui
hepatocit 7 zile.
 Autofagia
Reglatorul autofagiei este proteinkinaza:
• Activarea ei stopează autofagia
• Inhibarea ei contribuie la intensificarea autofagiei
 Crinofagia
• Are loc în celulele secretoare
• Asigură controlul asupra cantității produsului sau modifică structura
(în glanda tiroidă fermenții lizozomali hidrolizează tiroglobulina cu
formarea tiroxinei)
 Lizozomii asigură:
Apărarea organismului în distrugerea:
• microorganismelor (bacterii, paraziți)
• celulelor (degenerate, îmbătrânite, maligne) fagocitate
• organitelor fagocitate
 Peroxizomii
• Corpusculi ovalari sau sferici acoperiți de o membrană biologică
elementară
• Conțin catalaze, oxidaze, uratoxidaza (în centru)
• Enzimele sunt sintetizate de către polizomi
Funcția de bază este detoxifierea
 Citoscheletul
• Microfilamente
• Filamente intermediare
• Microtubuli
 Microfilamentele
• Grosime de 5-7 nm
• Reprezintă o spirală dublă de actină F (actina filamentară)
• Apare în urma polimerizării actinei G (actina globulară) în prezența
ionilor de Ca
 Funcțiile microfilamentelor:
Contracția în țesuturile musculare
Modificarea membranei în endocitoză și exocitoză
Deplasarea organitelor celulare, veziculelor de secreție și transport
Citotomia în telofaza mitozei
Formarea scheletului microvilozităților și stereocililor
Formarea unor joncțiuni intercelulare
Mobilitatea unor celule (macrofage, leucocite)
 Filamentele intermediare
• Ating în grosime circa 10 nm
• Ansambluri proteice răsucite și neramificate
 Filamente intermediare:
1. Filamente de keratină (celulle epiteliale)
2. Filamente de vimentină (celulele de proveniență mezenchimală)
3. Filamente de desmină (miocite, fibre musculare striate)
4. Filamente de laminină (nucleul celulelor)
5. Neurofilamente (neuroni)
6. Gliofilamente (celule gliale)
 Funcțiile filamentelor intermediare:

• De susținere
• Menținerea formei corpului și prelungirilor neuronale
• Ghidarea direcționată a organitelor, veziculelor de transport și
secreție
 Microtubulii
• Aspect de cilindru cavitar
• Atinge în diametru 24-25 nm, lungime de 50 nm
• Peretele este constituit din 13 protofilamente de A și B tubuline
• Când concentrația de Ca este scăzută are loc polimerizarea
tubulinelor (creșterea microtubulilor în lungime)
 Funcțiile microtubulilor:
• Menține forma celulei (cu excepția celei sferice)
• Menține structura prelungirilor neuronului
• Constituie fusul mitotic și asigură deplasarea cromozomilor în timpul
mitozei
• Constituie componentul de bază a centriolilor, corpusculilor bazali,
axonemei (cili, flagel)
• Deplasarea vectorială a structurilor este asigurată de kinezină și
dineină.
 Centrozomul (centrul celular)
• Caracteristic majorității celulelor (lipsește în eritrocite, neuroni)
• Alcătuit din 2 centrioli
Rol:
asigură formarea fusului
de diviziune în diviziunea celulară
 Centriolul
• Un cilindru, peretele căruia este constituit din 9 triplete de
microtubuli (din interior spre exterior: A, B, C) unite cu „brațeˮ de
dineină
• Fiecare triplet este unit cu o structură globulară (satelit)
• Totalitatea microtubulilor porniți de la sateliți formează astrosfera
• Unul din centrioli este activ (matern), celălalt filial (neactiv)
 Cilii
• Prelungiri apicale
• Au un diametru de 300 nm și o lungime de 5-10 mkm
• La locul de pornire a cilului se localizează corpusculul bazal (similar
centriolului) (9x3)+0
• 2 microtubuli (A și B) formează un cilindru numit axonemă (9x2)+2
Structura cilului
 Flagel
• Caracteristic spermatozoidului
• După structură se aseamănă cu cilii
Microvilii
 Incluziuni
• Trofice
• De secreție
• De excreție
• Pigmentare
Incluziuni trofice în celulele ficatului

De glicogen De lipide