Fluierul fermecat

Victor Eftimiu

Tudorel era un ciobănaş de vreo zece anişori, care prin isteţimea lui scăpase
în multe rânduri vacile şi oile din ghearele unor lupi şi balauri ce le dădeau
târcoale. Nu ştia nici de frică, nici de înşelăciune. Şi nu-l biruia nimeni.
Moşul din pădure, vrăjitorul cel bun, l-a chemat la el în peştera din munţi să-
şi aleagă ce va dori dintre bogăţiile lui. Tudorel îşi alese un fluier cu care să cânte
ca să-i treacă de urât când ieşea cu oile la păscut.
Vrăjitorul îi spuse că e un fluier fermecat care poate îmblânzi fiarele şi
dărâma cetăţi. Tudorel îşi puse fluierul la brâu, îşi luă rămas bun de la unchiaş, şi
se-ntoarse în sat.
A doua zi, când era cu oile la păşune, a început să cânte din fluier, iar oile au
început toate să joace în jurul lui, berbecul cel mare şi măgăruşul, la fel.
Cântă el Tudorel ce cântă, apoi zise:
- Acum destul! Şi toate mioarele se opriră din jucat.
Într-o zi, o haită de lupi se repezi la stâna lui Tudorel. Acesta duse fluierul la
gură şi începu să cânte, iar lupii începură toţi să joace cu oile. Până şi dulăul a
intrat în horă cu starostele lupilor, au făcut frăţie, s-au pupat în bot şi au făcut
legământ să nu se mai prigonească unul pe altul, cât vor trăi!
Când osteniră, lupii îl rugară pe Tudorel să se oprească, dar el le spuse că nu
se opreşte până nu promit că pleacă şi-i lasă oile în pace. Lupii n-avură încotro şi
pieriră în desimea codrului…
Povestea cu fluierul vrăjit ajunse şi la urechea împăratului, care se gândi că
asemenea instrument le-ar veni de hac duşmanilor lui. Trimise, deci, împăratul
câţiva soli la Tudorel să-i ceară fluierul, dar băiatul nu vru să-l dea. Aşa că,
împăratul se duse chiar el, cu mare alai, la ciobănaş în sat, ca să-i ceară fluierul.
Nici de data asta băiatul nu se înduplecă să-l dea, iar împăratul îşi puse oştenii să-l
prindă şi să-i ia fluierul cu forţa.
Apoi, tot alaiul, în frunte cu împăratul, care era tare fericit, plecară înapoi la
palat. Dar lui Tudorel nu-i ardea să se despartă de fluier. Lăsă turma şi se luă după
împărat. Alergând după calul lui şi strigând:
- Măria-Ta, dă-mi fluierul înapoi, că-i al meu.
Dar împăratul nu voia nici în ruptul capului, şi-şi puse oştenii să-l alunge cu
suliţele.
Iată însă că, ajungând la palat, iar se treziră cu Tudorel care-şi cerea fluierul.
Oştenii îl prinseră şi-l legară fedeleş, aruncându-l în închisoare.
Dar în vremea asta, oştile vrăjmaşe invadară ţara. Mândru nevoie mare,
împăratul tot sufla în fluier aşteptând să se întâmple minunea. Dar degeaba! Iar
împăratul fu prins şi legat de vrăjmaşi. Fluierul căzu la pământ, dar un sfetnic
înţelept îl luă, se repezi la palat să-l scoată pe Tudorel din temniţă şi să-l ducă la
năvălitori.

48
 Când începu Tudorel să cânte din fluier, oştile duşmane începură să joace şi
să ţopăie de zor. Se ţineau după el, tot dănţuind, şi părăseau pământurile cucerite
atât de uşor.
Şi ciobănaşul nostru nu s-a lăsat până nu i-a dus dincolo de hotarele ţării, cu
împăratul lor hapsân cu tot, şi a salvat ţara de la robie.

1. Încercuieşte răspunsul corect:

 Numele băiatului era:
a) Teodor b) Tănase c) Tudorel

 Băiatul avea vârsta de:

a) 11 ani b) aproape 10 ani c) 8 ani

 Ciobănaşul a fost chemat de vrăjitorul cel bun:

a) într-o peşteră b) într-o scorbură c) într-o colibă

 Tudorel nu şi-a ales:

a) fluieraşul b) straie scumpe c) bani de aur

 Fluierul avea puterea de:

a) a omorî duşmanii b)a îmblânzi fiarele c) a dǎrâma cetǎţi

2. Rǎspunde la întrebǎri:
 Ce au făcut lupii când au auzit cântecul fluierului ?

 De ce nu a reuşit împăratul să învingă oştile duşmane ?

3. La ce te gândeşti când rosteşti numele ciobǎnaşului? Scrie câteva din

calitǎţile lui.

49