Username / Parola

inexistente

 
Creaza cont nou

Administratie
ALTE DOCUMENTE
Arta cultura FIZIOPATOLOGIA REACTIEI SITEMICE
Biologie POSTAGRESIVE SI A STARILOR DE SOC
Casa gradina SUBCONsTIENTUL TINDE CÃTRE VIAŢÃ
Diverse EDUCATIA SI Varsta adulta si rezistanta
Economie Comportamentul auto-stimulativ
Geografie SOCIETATEA Caracteristicile activitatii corticale pe parcursul
Gradinita vizionarii TV
Istorie ATENTIA (II)
Jurnalism AUTOCUNOASTERE
Limba SINELE CA INSTRUMENT SI SCOP AL
Literatura romana EDUCATIEI
Management Eric Berne - fondatorul Analizei Tranzactionale
Medicina
Personalitati
Profesor scoala
Sociologie Asistenta sociala Căutare
Filozofie Psihiatrie Psihologie
Comunicare Resurse umane
Stiinta   
Tehnica mecanica CONTEMPORANA
Timp liber Psihologie

EDUCAŢIA sI SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

Referindu-se la specificul educatiei contemporane B. Wurtz (cf. Cucos,

C., 1996, p.32-33), surprinde trasaturile definitorii ale actualei
paradigme promovate în educatie. Prezentam în Tabelul 5.1. principiile
noii paradigme educationale.

Principiile paradigmei Principiile paradigmei

educationale clasice
Accentul este pus pe
continut, pe însusirea de
informatii corecte si
punctuale în mod definitiv;
A învata este un rezultat;
Exista o structura ierarhica
si autoritara unde
conformismul este
recompensat iar rebeliunea
gândirii diferite este
educationale moderne
Accentul este pus pe
conexiunile dintre
informatii, pe receptivitatea
fata de conceptele noi,
subliniindu-se necesitatea
învatarii permanente;
A învata este un proces;
Exista principii
antiierarhice, profesorii si
elevii privindu-se reciproc
mai ales ca oameni si nu ca
roluri;
 descurajata;
Structura a învatamântului
rigida, programe analitice
obligatorii;
Cunostintele se însusesc într-
un ritm obligatoriu pentru
toti;
Accentul cade pe randament,
pe reusita;
Se acorda preponderent
importanta lumii exterioare;
Accentul este pus pe
dezvoltarea gândirii liniare,
analitice, a potentialului
emisferei cerebrale stângi;
Aprecierea elevilor se
bazeaza pe etichetari stricte,
fapt ce poate conduce uneori
la stigmatizare, la
plafonarea acestora la limita
etichetei care li s-a aplicat;
Preocupare fata de norme si
standarde ce de cele mai
multe ori sunt exterioare
elevului;
Accentul este pus pe
cunostintele de ordin
teoretic;
Birocratie si rezistenta fata
de propunerile colectivitatii;
Salile de clasa sunt
concepute si proiectate dupa
Structura flexibila a
derularii procesului
instructiv-formativ,
discipline optionale si
metode alternative de lucru;
Acceptarea faptului ca din
punctul de vedere al
potentialitatilor elevii sunt
diferiti, fapt ce reclama
admiterea unor ritmuri
diferite de înaintare în
materie;
Accentul este pus pe
dezvoltarea personalitatii
celui care învata;
Se promoveaza potentarea
si activarea imaginatiei si
creativitatii, a
potentialitatilor experientei
launtrice a elevului;
Se militeaza pentru o
educatie care sa solicite
întregul creier, urmarindu-
se îmbinarea rationalitatea
emisferei cerebrale stângi
cu strategiile neliniare,
bazate pe intuitie, ale
emisferei cerebrale drepte;
Etichetarea este limitata la
un rol auxiliar, descriptiv,
nefiind necesar ca aceasta
sa devina valorizare fixa,
sentinta definitiva ce
stigmatizeaza biografia
celui care se educa;
Raportarea performantelor
elevului la posibilitatile si
nivelul de aspiratie al
acestuia;
Este promovata
completarea cunoasterii
teoretice cu experiente
practice realizate în clasa si
în afara clasei;
Propunerile colectivitatii
sunt luate în calcul si
chiar sprijinite;
Salile de clasa respecta
criteriile de ordin
 criterii strict functionale;
Învatarea se realizeaza
pentru momentul prezent,
reciclarea informationala
fiind consecutiva progresului
stiintific;
Fluxul informational este
conceput ca având un sens
unic, de la profesor la elevi;
ergonomic (conditii de
iluminat, de cromatica, de
aerisire si de comoditate
fizica etc.)
Educatia are un caracter
prospectiv, aceasta
realizându-se pentru viitor,
reciclarea informationala
anticipând progresul
stiintific;
Este promovata
reciprocitatea învatarii în
relatia profesor-elevi;

Tabelul 5.1. Principiile noii paradigme educationale

(adaptare dupa Cucos, C., 1996)

Aflate sub presiunea mereu în crestere a pietei educationale si

urmarind asigurarea si mentinerea competivitatii în acest sector, institutiile de
învatamânt contemporane se vad obligate nu numai la frecvente restructurari
a continutului învatamântului si la o mai buna politica de selectie a
personalului didactic ci si la stabilirea unor legaturi de strânsa colaborare cu
departamentele de cercetare stiintifica existente la nivelul diverselor domenii
de activitate. Acestor prioritati li se vor adauga în timp, datorita concurentei
de pe piata educationala, ridicarea standardelor de selectie a candidatilor. În
contextul autofinantarii si sistemelor educationale concurentiale devine
evident faptul ca trebuie stabilite criterii pertinente de selectie a candidatilor
astfel încât educatia acestora sa implice costuri cât mai reduse iar
performantele lor ulterioare sa contribuie la îmbunatatirea imaginii institutiei
care i-a pregatit.

Din aceasta perspectiva, se impun schimbari majore si în ceea ce

priveste sistemul managerial al scolii care trebuie sa devina mai flexibil si
mai dispus sa reactioneze rapid si adecvat la provocarile socio-economice ale
prezentului. La rândul lor, profesorii de la toate nivelurile de organizare a
învatamântului, vor fi încurajati sa-si asume în mod direct si explicit
responsabilitatea progresului scolar al celor care se educa, evitându-se ca
relatia profesor-elev sa devina o relatie goala de orice semnificatie.

Dotarea subiectului uman cu informatia necesara realizarii idealurilor

pe care acesta si le propune reprezinta sarcina dar si obligatia morala a
educatiei. Cunostintele, oricât de importante ar fi în asigurarea libertatii
individuale, nu sunt însa suficiente prin ele însele pentru a conduce individul
la împlinirea aspiratiilor sale. Este astfel necesar ca cei care se educa sa
dobândeasca abilitatea de a transforma aceste informatii în cunostinte
operationale, sa-si dezvolte imaginatia si creativitatea. Dotarea elevilor cu
strategii actionale flexibile si formarea capacitatii acestora de a adecva
permanent a activitatile întreprinse la scopurile asumate reprezinta, la rândul
lor, conditii esentiale în asigurarea libertatii de decizie si actiune.

Nu mai putin importanta în relatia dintre educatie si libertate este

cultivarea sentimentului de responsabilitate a elevilor. Conceptul
responsabilitate provine din latinescul respondere (a raspunde) si desemneaza
o anumita maturitate psihologica a persoanei în evaluarea continutului si
consecintelor propriilor actiuni întreprinse

Responsabilitatea, în calitatea sa de capacitate de a judeca actiunile

personale în termenii consecintelor acestora, de a lua decizii conforme cu
normele si principiile ce reglementeaza conditiile existentei umane, nu apare
si nu se formeaza de la sine, fiind necesara în acest sens întreprinderea unor
demersuri educationale conjugate. Avem în vedere în acest context faptul ca
elevii trebuie antrenati progresiv în întelegerea realitatii conform careia, în
absenta responsabilitatii, libertatea se transforma în anarhie, situatie în care se
pot manifesta constrângeri externe inclusiv la nivelul propriei persoane.

Concomitent cu interiorizarea acestui fapt de catre elevi se va actiona

în vederea familiarizarii lor cu diada reprezentata de drepturile si îndatoririle
individuale, cu principiile generale de organizare si functionare a existentei
umane. Responsabilitatea, indiferent daca este conceputa în termeni de drept
sau obligatie, este o coordonata definitorie a libertatii umane, fiind (cf. Albu,
G., 1998, p.12) atributul fundamental al edificarii existentei noastre, atribut
care ne apartine în întregime si pe care nimeni nu ni-l poate prelua sau anula.

Este necesar ca demersurile anterior mentionate sa fie dublate la

nivelul realitatii educationale de tip scolar de o serie de actiuni instructiv-
formative destinate încurajarii permanente a libertatii de gândire, actiune si
exprimare a celor care se educa. Elevii vor fi astfel stimulati sa emita opinii
personale, sa-si dezvolte gândirea divergenta si spiritul critic, sa genereze
controverse de idei si sa-si argumenteze punctele de vedere. În acest sens,
profesorul va initia activitati care sa favorizeze atât asumarea libera de catre
elevi a unor finalitati actionale personale cât si întreprinderea unor demersuri
concrete de atingere a acestora, demersuri aflate la latitudinea elevilor în
cauza.

Asigurarea unui climat educational adecvat încurajarii libertatii de

actiune si gândire a elevilor presupune încurajarea initiativelor personale ale
acestora, existenta unei ambiante scolare flexibile si instituirea între profesor
si clasa a unor relatii bazate pe cooperare si nu pe dominare sau vasalitate
autocratica, pe autoritate si nu pe exercitarea discretionara a puterii.

Importanta implicarii active a educatiei în raport cu problematica

libertatii umane este cu atât mai evidenta cu cât, asa dupa cum preciza
Finkielkraut (cf. Cucos, C., 1996, p. 86), în prezent omul a devenit un
conglomerat de nevoi pasagere, uitând ca libertatea este altceva decât puterea
de a schimba o determinare iar cultura este ceva mai mult decât o pulsiune
care trebuie satisfacuta.

Directii actuale de

Kohlberg, L. (1984). Essays in moral development: Vol. 2. New York:

Harper & Row.

         Kohlberg, L. (1990). Which postformallevels are stages? In M. Com-

 mons, C. Armon, L. KohI berg, F. Richards, T.

Document A fost util?

Info Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Accesari: Copiaza codul

3105 in pagina web a site-ului tau.
Apreciat:

Comenteaz
a
documentu
l:
Nu esti
inregistrat
Trebuie sa fii
utilizator
inregistrat
pentru a putea
comenta

Creaza cont
nou

Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2011 )