Au fost odata o vulpe si un iepuras.

Vulpea avea o coliba scobita in

gheata, iar iepurasul o coliba din coaja de tei. Vulpea il tot sacaia
pe iepuras:
- Coliba mea e luminoasa, iar a ta e intunecoasa. A mea e
luminoasa, iar a ta e intunecoasa!
Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit. Ea s-a rugat atunci de
iepuras:
- lepurasule, lasa-ma sa stau macar in curtea ta!
- Nu vreau, vulpeo, fiindca m-ai sacait atata!
Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si
i-a dat drumul in curte.
A doua zi, vulpea s-a rugat din nou:
- lepurasule, lasa-ma sa stau la tine in pridvor!
- Ba nu te las! De ce m-ai sacait atata?
Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in
pridvor.
A treia zi, iar a spus vulpea:
- Da-mi drumul in coliba ta, iepurasule!
- Nu vreau si pace! prea mult m-ai sacait!
Dar vulpea nu s-a lasat si, pana la urma, iepurasul a lasat-o sa
intre in coliba. Vulpea s-a asezat pe lavita, iar iepurasul pe cuptor.
A patra zi, vulpea iar incepe.
- lepurasule draga, lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor.
- Nu, nu te las, fiindca m-ai sacait atata.
Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe
cuptor langa el.
A mai trecut o zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca iepurasul
din coliba.
- Iesi afara, urechiatule, n-am pofta sa mai locuiesc cu tine!
Si pana la urma I-a dat afara.
Plange iepurasul si se jeleste si-si sterge siroaiele de lacrimi cu
labuta. Niste caini care treceau pe acolo il zaresc si-l intreaba:
- Hau, hau, hau. De ce plangi, iepurasule?
- Cum sa nu plang, dragii mei? Am avut o coliba din coaja de tei,
iar vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit.
Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca
m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule, ca o scoatem noi.
- Mi-e ca n-o puteti!
- Ba o sa vezi si tu!
Cainii s-au apropiat de coliba:
- Hau, hau, hau! Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea Ie-a
raspuns de pe cuptor:
- Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
Cainii s-au speriat si au fugit.
Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare. Pe langa el trece un lup:
- De ce plangi, iepurasule?
- Cum sa nu plang, lupule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar
vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-
a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule - zice lupul - ca ma duc indata s-o
gonesc.
- N-o s-o poti goni. Au incercat si cainii s-o goneasca, dar n-au
izbutit. Nici tu n-o poti goni.
- Ba da, sa vezi, am s-o gonesc.
A sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios:
- Uuuu, uuuu... Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns
de pe cuptor:
- Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
Lupul s-a speriat si a fugit.
Iar iepurasul plange si tot plange, lata ca vine un urs batran.
- De ce plangi, iepurasule?
- Cum sa nu plang, ursule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar
vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-
a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule - spune ursul - c-o gonesc eu.
- Ba n-o s-o gonesti. Au incercat si cainii, si lupul si n-au putut s-o
goneasca. Nici tu n-o sa poti.
- Ba o sa pot.
Si a pornit ursul spre coliba mormaind:
- Morrr... morrr... Iesi afara, vulpe vicleana! Dar vulpea i-a
raspuns de pe cuptor;
- Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac!
S-a speriat Mos Martin si a sters-o prin padure. Iepurasul iar
plange si se caieste. Trece un cocos pe drum cu o coasa pe spate.
- Cu-cu-rigu! Iepurasule, de ce plangi tu?
- Cum sa nu plang, cocosule? Am avut o coliba din coaja de tei, iar
vulpea una de gheata. Primavara, coliba vulpii s-a topit. Vulpea s-
a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.
- Nu mai plange, iepurasule, ca-ti scot vulpea din casa.
- Ba n-o sa izbutesti. Au incercat si cainii, si lupul, si ursul si n-au
putut s-o goneasca. Nici tu n-o sa poti face nimic.
- Las pe mine.
A pornit cocosul spre coliba:
Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tiu coasa, vulpea
ticaloasa, S-o gonesc din casa!
Vulpea aude si o cam sfecleste.
- Iaca ma imbrac... zice ea. Dar cocosul nu se lasa:
Cu-cu-rigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tiu coasa, vulpea
ticaloasa, S-o gonesc din casa!
Vulpea se balbaie:
- imi pun suba.
Cocosul canta a treia oara:
Cu-cu-rigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tiu coasa, vulpea
ticaloasa, S-o gonesc din casa!
S-a speriat vulpea din cale-afara, a coborat de pe cuptor si a luat-o
la sanatoasa. Iar iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au
dus-o imparateste; si daca n-au murit, mai traiesc si astazi.