Sunteți pe pagina 1din 112

31 0 de ani

de existentă

REVISTĂ CULTURALĂ
Biblioteca
Județeană „V.A. URECHIA”
TRIMESTRIALĂ
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi
I
AX S
NĂSTASE MARIN

L IBRI
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
NICOLAE MANTU

Anul XIV, Nr. 51,


iunie 2021
(
Nicolae Mantu Nastase Marin
- 85 de ani de la naștere -
- 150 de ani de la naștere -

economist, scriitor, pictor și fotograf amator


pictor, grafician
19 mai 1936, comuna Traian, județul Teleorman
24 aprilie 1871, Galaţi – d. 8 septembrie 1957, Galaţi

Studii: Studii:
Nicolae Mantu s-a născut într-o familie notabilă din Galaţi, tatăl său, Stavru Mantu,
fiind un comerciant cunoscut, consilier local – pentru o perioadă de timp, ajutor de primar şi, nu Năstase Marin a absolvit Academia de Studii Economice București, Facultatea de
în ultimul rând, primar al Galaţiului, iar fraţii lui, Gheorghe – medic, cu studii și doctorat la Paris Comerţ (1957-1962), fiind diplomat economist în Comerț și Merceologie.
şi Menelas - magistrat, președinte al Curții de Apel, și el cu studii și doctorat în drept comercial
la Paris. Activitate profesională:
A absolvit Şcoala Comercială Superioară „Alexandru Ioan I” din Galaţi (din 1882), apoi
a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti (1890-1894); aici i-a avut ca profesori pe Gheorghe A fost economist și șef birou comercial la I.C.R.M. Galaţi (1962-1989), care s-a
Tattarescu şi pe G. Dem. Mirea, absolvind cu medalia „Honoris Causa” pentru lucrările transformat în S.C. Comrimet S.A. în 1990; în perioada februarie 1990-iunie 1998, a fost
„Compoziţie”, „Natură” şi „Cap de expresie”. Frecventează cu mai multe întreruperi cursurile director al S.C. Comrimet S.A., apoi s-a pensionat.
Academiei de Arte Frumoase din München (1899-1912,), iar, în 1905, obţine „Diploma Economistul Năstase Marin este un pasionat al artei fotografice, picturii și literaturii.
atelierului de compoziţie”. În perioada 1969-1977, a participat la mai multe expoziţii fotografice personale şi
colective, având și publicaţii foto în presa locală și națională. A avut expoziții foto personale în
Activitate profesională: 1973, 1974 la Casa Sindicatelor din Galați, iar în 2002, a expus 70 de fotografii în holul
Universității „Dunărea de Jos” Galați, pe care apoi le-a donat Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”
Debutul său a avut loc în 1910, cu lucrări de pictură în expoziţia Societăţii „Tinerimea Galaţi. Pentru fotografiile sale a primit mai multe premii, printre care Premiul I, acordat de Viaţa
artistică” din Bucureşti. liberă (1970), iar la un concurs organizat de acelaşi cotidian, a fost distins cu Premiul al III-lea
La începutul activităţii sale profesionale, timp de 11 ani, a fost grafician şi caricaturist, (2000).
publicându-şi creaţiile în publicaţii ca: Adevărul, Adevărul politic, Belgia Orientului, Furnica, Între 1980-1983, a participat la cursurile de pictură de la Școala Populară de Artă -
Patriotul, Dimineaţa, Moftul român. Creaţia sa grafică este o adevărată ilustrare a perioadei de la Galaţi, clasa prof. Gh. Andreescu, activând apoi ca membru al cenaclului de pictori amatori
finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. „Camil Ressu” (1982-1988), tot în acest interval, participând la mai multe expoziţii de grup şi
În anul 1913, se stabilește definitiv în Galați; începând din acest moment, se dedică personale.
picturii și altei pasiuni a lui, vânătoarea. În timpul Primului Război Mondial, a fost concentrat Literar, Năstase Marin s-a dezvoltat pe următoarele direcţii:
la Arsenalul Armatei din Iași; în prima parte a anului 1917, a fost reporter de război, pentru • autor al volumelor de povestiri: Fermecate obiceiuri (Galaţi, 2005, 2018), Magia
ziarul de front România, ca apoi să facă parte din echipa artiştilor mobilizaţi în Marele Cartier colindei (Galaţi, 2008, 2015), Domnişoara Iulia (Galaţi, 2009), al volumului de nuvele şi
General, ca mai târziu, în 1918, să participe la Expoziţia de pictură şi sculptură a acestora, de la miniromane S.R.L. AMARU (Galați, 2012), al romanului fantastic Mărţişor (Galaţi, 2004 şi
Iaşi. Adjud, 2014), al eseului Limba românilor (2013) şi al volumului de proză scurtă Noaptea
După Primul Război Mondial, participă periodic cu tablouri la expoziţiile organizate în sufletelor stinghere (Galaţi, 2019), dar şi apariţii în volume colective, cum sunt: Armonii celeste
Bucureşti de Societatea „Tinerimea artistică” (1926-1945), dar şi la alte expoziţii: Expoziţia (Galaţi, 2009); Comori de vise (Adjud, 2012), Viitorul trecutului prezent ori În vârful picioarelor
retrospectivă a artiştilor români, pictori şi sculptori din ultimii 50 de ani (Grota Ateneului, pe tărâmul copilăriei;
Bucureşti, 1927), la Salonul Ateneului Român (Bucureşti, 1935), Expoziţia Anuală de Stat a • critică de întâmpinare, respectiv prefaţator al volumelor: Regăsite (uni)versuri, Pax
Artelor Plastice de la Bucureşti (1954), Expoziţia Personală Retrospectivă (Muzeul de Artă din Aura Mundi, 2007 şi Curcubeie de vânzare, Olimpias, 2009, ambele volume de Olimpia Sava, al
Galaţi, 1956). volumelor de poezii Inima-stea în devenire de Ionel Marin, 2009 şi a Înţeleptului din fruct de Geta
Nicolae Mantu s-a implicat activ în viaţa culturală a Galaţilor, fiind vicepreşedinte al Murariu-Şuteu, 2011, al romanului De-ar şti omul ce-ar păţi de Tudosia Lazăr, 2011 sau postfaţa
Societăţii „V.A. Urechia” şi membru în Consiliul Municipal; a iniţiat prima expoziţie colectivă volumului Glezna Timpului de Speranţa Miron, 2011 etc;
din oraş, în anul 1948. Împreună cu alţi artişti plastici gălăţeni: Nicolae Spirescu, Dorothea • eseist şi publicist, în paginile mai multor ziare locale şi naţionale, dar şi în presa on-line,
(Lola) Schmierer-Roth, Gheorghe Levcovici, Elena Hanagic și alţii au pus bazele Cenaclului printre care: Viaţa liberă, Week-end Magazin, Şcoala gălăţeană, Viaţa de pretutindeni, Bogdania,
Galaţi al Uniunii Artiştilor Plastici (1951), care va deveni mai târziu Filiala Galați a Uniunii Constelaţii diamantine, Axis Libri, Basarabia literară, Neamul românesc, Confluențe literare,
Artiştilor Plastici. Armonii culturale etc, acestea fiind doar o parte a preocupărilor literare ale lui Năstase Marin.
Pictura sa cuprinde compoziţii, portrete, scene de vânătoare, naturi statice, interioare, Năstase Marin este un participant activ la viaţa culturală a Galaţiului şi unul dintre
flori; a prezentat aspecte din Primul Război Mondial, la care a şi participat, a redat participarea participanţii cei mai fideli la Salonul Literar „Axis Libri”, organizat de Biblioteca Judeţeană „V.A.
gălăţenilor la reconstrucţia oraşului, după cel de al Doilea Război Mondial ori a reprezentat scene Urechia” Galaţi.
dramatice ale Răscoalei din 1907. Pentru activitatea sa literară, a fost distins cu premiul special al juriului pentru volumul
Opera sa a fost apreciată prin acordarea Medaliei de argint din partea Academiei de Arte de povestiri Domnişoara Iulia, la concursul de lucrări literare organizat de Inspectoratul Şcolar
Frumoase din München (1909), a Medaliei Mare de Argint (München, 1912), a Ordinului Bacău - 2009; Premiul I pentru eseul Limba românilor acordat de Liga Scriitorilor Vrânceni şi
Muncii, clasa a III-a (1956) şi a titlului de Maestru Emerit al Artei (1957). revista „Salonul literar” (Focșani, 2013).
Ioana Chicu, bibliotecar, Ioana Chicu, bibliotecar,
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi
Cuprins
3 Biblioteca și Bibliotecarul – medicament și medic pentru suflet
Dorina Bălan
Profesional

5 Palatul Comisiei Europene a Dunării de la Galați, actualul sediu


central al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, a fost desemnat
din partea României pentru obținerea Mărcii Patrimoniului
European
Camelia Bejenaru

7 Laureați ai Premiului Nobel în colecțiile Bibliotecii (I)


Letiția Buruiană

10 RDA în Europa
Catrina Căluian

14 Capitala Mondială a Cărții


Dorina Bălan

16 Galați – istorie și cultură locală


Nicoleta Mazilu

18 Lumea prin ochi de călător


Denisa Albescu

20 Întâlnirile on-line, plusvaloare în activitatea


Filialei nr. 2 „Paul Păltănea”
Cătălina Șoltuz

22 De la inimă la inimă - Lumină din lumină


Mitrofan Daniela
Condeiul fermecat

24 O lume minunată
Diana Oancă-Leonte
26 Poezia poveştilor
Amana-Mihaela Cristea

27 Victoria lui Făt-Frumuşel-Isteţel


Alexandra Cîrcei
Cronică

28 Printre genuri, cu grație

30
Ion Manea Imposibila viață posibilă
Livia Ciupercă

33 (Izvoare de) Istorie și Literatură

36
A. Y. Secară
Peste vârfuri – o viziune
Mihaela-Evelina Cernățeanu

40 Arta subtilă a supraviețuirii fără exces de eroism


Romeo Aurelian Ilie

42 În dialog cu al treilea de Leonard Matei (II)


Octavia Floricică

Literatură

46 Poeme
Ana-Maria Murariu
48 Poeme
Mariana Eftimie-Kabbout

50 Poeme
Alexandru Cazacu
52 Poeme
Ioan Fărcășanu
54 Poeme
Simion Felix Marțian
56 Poeme
Ioan Toderiță

58 Terrorist blues 4 - violență și identitate / șarpele casei


Horia Marchean

59 Baticul uitat în scara blocului


Antonio Doda

56 Perfecțiune
Tudor Voicu
61 Poem
Ana-Maria Anania

62 Rubrica nr. 4 - Plantația de cuie


Leonard Matei
65 Hălăişa! (I)
Năstase Marin

68 Eminescu în literatura turcă


Gülten Abdula-Nazare
71
Jour fixe (VI)
Violeta Ionescu
Vlad Vasiliu

74 A traduce sau nu Shakespeare


Nona Ropotan

76 Dorurile mele, după versurile


lui Octavian Goga

78 Epigrame
Vasile Manole
A.Y. Secară

80 Scriitorul Năstase Marin


Ghiță Nazare
79 Epigrame
Ionel Jecu

Restituiri

84Synopticul lui Mathiesen


Theodor Parapiru
85 Ion Croitoru – romancier
Ionel Necula

88 Galațiul acum 100 de ani


Sorin Langu
91 140 de ani de la înființarea
Băncii Naționale a României
Radu Moțoc
Artă

94 Nicolae Mantu, ctitorul mișcării plastice gălățene


Corneliu Stoica

97 Salonul de Primăvară 2021 al


Filialei Uapr Galați
Mariana Tomozei Cocoș
Eveniment

99 Întrunirea profesională a Asociației Bibliotecarilor din România,


Filiala Galați

100 Filiala ANBPR Galați – bilanț și alegeri

101 Aurelia-Coca Voinescu - Bilanțul celor peste 30 ani de


activitate la Secția Copii
Șerban Florica
In memoriam

101 Ziaristul Radu Macovei (1943-2020), ultima întâlnire (III)


Maria Stanciu

106 Plecat „puțin” să scrie din Poezia Cerului...


A.G. Secară

107 Corneliu Antoniu


Ioana Chicu
ditorial

Biblioteca și
Bibliotecarul
medicament și medic
pentru suflet
A vorbi despre bibliotecă este ca o sărbătoare a sufletului și, bineînțeles,
este indisolubil legată de cei care slujesc acesteia, bibliotecarii, cei care se văd
- constituind interfața cu publicul a instituției - și cei care nu se văd – dar care
structurează informația pentru căutarea și regăsirea ei. Și, ca orice manifestare
de prețuire, a fost aleasă pentru a fi sărbătorită o dată, 23 aprilie, această zi fiind
consfințită de UNESCO pe tot mapamondul, fiind ratificată și de România.
Sigur că, fiecare om își dorește o profesie urmându-și visul din copilărie
sau sfaturile celor apropiați sau idolatrizați. De ce să alegi profesia de bibliotecar?
Răspunsul este simplu – este meseria cea mai valoroasă pentru că este singura care
oferă gratuit cardul cel mai prețios din portofel, cel care nu se golește niciodată -
pașaportul spre cunoaștere. Nu ai cum să devii bibliotecar fără cunoștințe solide
în diverse domenii ale cunoașterii și fără să ți le înnoiești în fiecare zi, fie prin
comunicarea cu utilizatorii (da, am zis bine, nu mai există numai cititori, ba chiar
sunt numiți clienți), fie prin documentare pentru a deveni mai bun în sectorul în
care activezi, pentru a răspunde nevoilor de informare ale acestora.
De fapt, întreaga istorie a omenirii se învârte în jurul documentelor scrise
pe diferite suporturi, de la tăblițele de lut, la actualele formate electronice, accesibile
la un clic distanță.
Primele biblioteci au apărut, se pare, în Egiptul Antic, găzduite fiind în palate
sau în temple, şi erau cunoscute sub denumirea de „case de papirus” sau „case pentru
viaţă”. Faraonii egipteni acordau o mare atenție educației ceea ce explică și faptul că,
la Palatul lui Ramses al II-lea, care adunase peste 20.000 de papirusuri, arheologii
au descoperit, la intrarea într-una dintre camere unde erau acestea depozitate, o
inscripție pe care se găsea menționat: „Farmacie pentru suflet”, lucrările scrise,
existente aici, simbolizând pentru ei tratamentul pentru spirit. Această sintagmă
poate fi considerată universal valabilă în timp și spațiu. Și, dacă bibliotecile erau
considerate locul de tratare a sufletului, se poate deduce că „medicii” care prescriau
rețetele puteau fi considerați bibliotecarii? Se pare că avem răspunsul deoarece

iunie 2021 3
funcția de bibliotecar era deținută de savanți, poeți, scriitori, filosofi, oameni de
știință, medici etc. În aceste importante case ale înțelepciunii, a fi bibliotecar era
una dintre cele mai deosebite meserii pe care o putea primi cineva, pentru că
acesta era investit în funcție de însuși regele teritoriului. Iată, deci, că importanța
acestei profesii era una recunoscută la cel mai înalt nivel, deși la începuturi era
considerată aparținând exclusiv bărbaților.
În anul 1300 î.Hr., bibliotecile din apropiere de Teba era patronate de doi
zei Hu şi Sia. Dacă zeul Hu este puţin cunoscut astăzi, în vechime el personifica
autoritatea glasului, puterea cuvântului rostit și este menționat chiar în textele
Piramidelor (cca 2400 – 2300 î.e.n.) ca însoțitor al faraonului decedat, împreună
cu Sia, care era zeița cunoaşterii divine, înţelepciunea zeului creator.
Primii bibliotecari din istorie se pare că au fost scribii care au compilat o
colecție de tăblițe de lut în jurul anului 2500 î.Hr. Secolul al VII-lea î.Hr semnalează
apariția unei colecții de cărți a regelui asirian Ashurbanipal și biblioteca templului
Edfu din Egipt. Bibliotecile personale, apărute în Grecia clasică a secolului al V-lea
î.Hr. au dus și la apariția cuvântului derivat din bibliotecă, care definește meseria,
și anume, bibliotecar. Etimologic, cuvântul bibliotecă apare pentru prima dată în
limba greacă și provine din cuvintele βιβλίον (carte) și θήκη (cutie sau loc de
depozitare). În limba română el a fost preluat din franțuzescul bibliothèque și din
latinescul bibliotheca.
Inițial, în atribuțiile bibliotecarului erau incluse numai căutarea rapidă a
cărții pe care o dorea cititorul. Pe măsură ce stocul de carte, dar și de alte resurse
ale bibliotecilor au crescut, sfera activității bibliotecarilor s-a extins. Introducerea
noilor tehnologii în biblioteci a avut un impact covârșitor în schimbarea atribuțiilor
bibliotecarului.
Astăzi, bibliotecarul este responsabil de gestionarea și dezvoltarea
achizițiilor de documente, catalogarea colecțiilor, gestionarea fondului, circulația
și furnizarea unei largi game de servicii: de referință, informații, instruire și
gestionarea instruirii utilizatorului etc. Bibliotecarul secolului al XXI-lea trebuie
să fie un profesionist în domeniul gestionării informațiilor pentru a pune la
dispoziția comunității deservite cele mai pertinente date, existente atât în noianul
de documente în format tipărit sau digital, cât și în mediul on-line. Biblioteca
s-a transformat astfel într-un real centru metodic, cultural, educativ, inovativ, de
recreare, învățare, inspirație, informare și cercetare în care bibliotecarul trebuie să
înțeleagă ceea ce este valoros și fundamental în această profesie, să aibă curajul de
a fi original și să nu uite că rolul său este la fel de prețios ca al unui medic, pentru
că el are meritul de a-i ajuta pe alții să-și trateze sufletul.

Dorina Bălan,
redactor-șef al revistei „Axis Libri”

4 Axis Libri
rof esional

Palatul Comisiei Europene a Dunării


de la Galați, actualul sediu
central al Bibliotecii Județene „V.A.
Urechia”, a fost desemnat din partea
României pentru obținerea Mărcii
Patrimoniului European
Palatul Comisiei Europene a Dunării (C.E.D.) este unul dintre
cele două situri ce candidează din partea României pentru obținerea
distincției Marca Patrimoniului European, după ce Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia” s-a înscris în competiție și a trecut de preselecția națională,
grație sprijinului acordat de Consiliul Județean Galați și de domnul
profesor univ. dr. Constantin Ardeleanu, cărora le suntem recunoscători.
În etapa de preselecție națională s-au înscris patru situri, însă
numai două dintre ele au fost alese să participe la etapa de selecție la
nivel european, Palatul C.E.D. de la Galați și Muzeul Civilizației Populare
Tradiționale Astra din Sibiu, după o jurizare care s-a desfășurat în zilele
de 18 și 22 februarie, în format de videoconferință.
Acordarea Mărcii la nivel european are loc o dată la doi ani.
Fiecare stat membru al Uniunii Europene poate transmite Comisiei
Europene, într-o sesiune, maxim două propuneri de situri, dintre care
poate fi selectat doar unul. Instituită prin Decizia nr. 1194/2011/UE a
Parlamentului European și a Consiliului European, această distincție este
o inițiativă menită să aducă în atenția publicului valorile fundamentale
europene, elementele comune de istorie și cultură ale patrimoniului
cultural care contribuie la consolidarea sentimentului de apartenență la
Uniune și a dialogului intercultural. Pot candida pentru obținerea Mărcii:

Camelia Bejenaru
bibliotecar, Biblioteca
Județeană
„V.A. Urechia”

Palatul Comisiei Europene a Dunării - 1931

iunie 2021 5
situri arhitectonice, situri naturale, subacvatice, Palatului C.E.D., structurată pe cinci subsecțiuni.
arheologice, industriale sau urbane, peisaje culturale, Aceasta reprezintă o sursă de informare atât pentru
locuri comemorative, bunuri şi obiecte culturale din publicul larg, cât și pentru membrii juriului european
patrimoniul imaterial asociat unui loc, inclusiv din în procesul de evaluare care va începe pe data de 1
patrimoniul contemporan, situri care au capacitatea martie și se va derula pe tot parcursul anului 2021.
de a plasa istoria şi cultura naţională a fiecărei ţări Palatul C.E.D. a fost construit inițial, între 1893-
într-un context de relevanţă europeană. 1896, ca sediu administrativ pentru această primă
Decizia Juriului preselecției naționale de a instituţie europeană, constituită în urma Congresului
promova Palatul C.E.D. pentru etapa de selecție de Pace de la Paris, din 1856, cu scopul de a
europeană a fost luată în urma analizei formularului reglementa regimul navigației pe Dunăre. După cum
de cerere înaintat de instituția noastră. Juriul a apreciat apreciază prof. univ. dr. Constantin Ardeleanu, acest
faptul că acesta a fost întocmit corespunzător și că edificiu reprezintă o construcție europeană deoarece
sunt întrunite criteriile specifice Mărcii Patrimoniului decizia de construire a fost luată de reprezentanții a
European. „Propunerea valorifică semnificația euro­ opt state europene, lucrarea beneficiind de „fonduri
peană a sitului, Comisia Europeană a Dunării fiind europene” și fiind reprezentativă pentru valorile
prima structură instituțională transfrontalieră de în care credea C.E.D., preluate astăzi de Uniunea
politică europeană, cu un rol major în reglementarea Europeană. În clădire își desfășurau activitatea
schimbului economic între statele europene, o funcționarii compartimentelor: Secretariatul General,
veritabilă instituție precursoare a Uniunii Europene Contabilitatea, Arhiva și biblioteca. Tot aici se
de azi. Semnificația europeană a sitului este reală și desfășurau plenarele delegaților C.E.D. și se asigura
a determinat schimbări majore în regiune, inclusiv cazare pentru unii dintre funcționari.
în dezvoltarea economică și politică a Dobrogei”, Comisia Europeană a Dunării a funcționat în
se precizează în informarea primită de la Institutul acest sediu până la desființarea sa, în anul 1948. Între
Național al Patrimoniului. Juriul a apreciat și faptul că anii 1948–1968, clădirea a fost sediul mai multor
proiectul înscris în formularul de cerere se axează pe instituții gălățene, iar din anul 1968 a fost repartizată,
educația în spiritul valorilor europene a generațiilor ca sediu, Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, instituție
tinere și are în vedere relevarea istoriei acestei regiuni care funcționează aici și în prezent.
aflate în extremitatea estică a Uniunii Europene prin Situl, aflat în proprietatea Consiliului Județean
acțiuni care să sensibilizeze publicul românesc și Galați, reprezintă un simbol cultural al orașului de la
european față de importanța și semnificația sitului, Dunăre, un monument arhitectural cu un stil sobru,
inclusiv față de istoricul funcționării C.E.D. Juriul elegant ce evocă imaginea vechiului târg cosmopolit
a remarcat și faptul că Biblioteca Județeană „V.A. din perioada secolelor al XIX-lea şi prima jumătate a
Urechia”, susținută în demersurile sale de Consiliul celui de-al XX-lea. Configurația actuală a obiectivului
Județean Galați, este un actor important al vieții este, în principal, rezultatul reconstrucției din temelie
culturale din zonă, care colaborează, totodată, la realizată de Societatea Română de Întreprinderi din
activități în parteneriat cu o serie de alte instituții Bucureşti, între 23 iunie 1922 și 10 mai 1923, vechea
locale. Situl are o capacitate organizațională clădire fiind puternic avariată în Primul Război
corespunzătoare și activitățile propuse în proiect Mondial.
sunt adecvate scopului enunțat. În concluzie, Juriul Fiind o clădire de patrimoniu supusă
consideră că valoarea europeană a sitului este una reglementărilor restrictive de reabilitare/modernizare,
foarte densă, invocând istoria configurării relațiilor situl și-a păstrat arhitectura exterioară și interioară
europene, iar Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” intacte, în urma diverselor lucrări de întreținere sau
poate deveni un motor real pentru accentuarea valorii reabilitare. Actualmente, structurile de management
simbolice cu privire la o Europă unită. ale bibliotecii gestionează atât întreținerea clădirii în
Institutul Național al Patrimoniului a înaintat care funcționează, cât și întreaga activitate, precum
Comisiei Europene formularele de cerere ale siturilor și totalitatea resurselor științifice și de patrimoniu pe
selectate, în data de 26 februarie 2021. Juriul european, care le deține, fiind sprijinită în toate demersurile ei
format din 13 experți independenți, va delibera asupra de către Consiliul Județean Galați.
tuturor siturilor care au trecut de etapa preselecției Biblioteca investește anual în întreținerea și
naționale și se va pronunța asupra selecției finale până protejarea sitului: lucrări de reparații, igienizare,
la sfârșitul anului 2021, conform calendarului oficial. servicii de pază și protecție, utilități necesare bunei
În urma recomandărilor primite de la Juriul funcționări. Situl deține un sistem de monitorizare a
național, pe pagina de internet a Bibliotecii Județene clădirii, cu camere de supraveghere. Sumele investite
„V.A. Urechia” (https://www.bvau.ro/) a fost creată în acest scop provin integral din fondurile alocate de
o secțiune bilingvă, română și engleză, dedicată Consiliul Județean Galați.

6 Axis Libri
rof esional

Laureați ai Premiului Nobel


în colecțiile Bibliotecii (I)

Anul 2021 reprezintă pentru istoria Premiului Nobel prilejul


aniversării a 120 de ani de debutul decernării. Povestea a început în
27 noiembrie 1895, când Alfred Nobel și-a semnat ultimul testament,
oferind cea mai mare parte a averii sale în vederea acordării unei serii
de premii în fizică, chimie, fiziologie sau medicină, literatură și pace (și
diplomație) pentru cei care aduc mari servicii umanității. De atunci și
până în prezent, 934 de laureați și 28 de organizații au primit Premiul
Nobel. Un număr mic de persoane și organizații au fost onorate de
mai multe ori, rezultând că 930 de persoane și 25 de organizații unice
au primit Premiul Nobel, în total. Cu excepția Premiului pentru Pace
care s-a acordat încă de la început de un juriu ales de Parlamentul
norvegian, toate celelalte sunt acordate de înalte foruri din Suedia1.
Biblioteca „V.A. Urechia” păstrează în colecțiile sale unele
documente ce conțin scrisul olograf al unora dintre personalitățile
laureate ale premiilor pentru pace și pentru literatură, acordate în
primii ani de după înființare. Acest fapt i se datorează fondatorului
bibliotecii, el însuși fiind un potențial laureat al Premiului pentru
Pace, chiar în 1901, anul primei decernări. Faptul este atestat de o
scrisoare din 12 aprilie 1901 a lui Albert Gobat, Secretarul general
al Biroului Permanent al Uniunii Interparlamentare, cu sediul la
Berna2, ca răspuns al unei scrisori a lui Urechia din 3 aprilie 1901,
prin care acesta din urmă era felicitat, dar și informat despre depășirea
termenului de depunere a candidaturii, care era 1 aprilie 1901.
Letiția Buruiană În primul rând, observăm simpatia și buna relație pe care
bibliotecar, Biblioteca Urechia, în calitate de președinte al grupului parlamentar român
Județeană o avea cu Albert Gobat, dovadă fiind și bogata corespondență
„V.A. Urechia”
întreținută de cei doi. Biblioteca gălățeană deține însă doar una dintre
cele 17 scrisori semnate de Dr. Gobat3. Scrisă de mâna acestuia, pe
hârtie cu filigran, autenticitatea ei este probată și de antetul Biroului
1
La vremea constituirii Premiului Nobel, Norvegia era încă într-o uniune cu Suedia.
2
Prima organizație politică mondială de arbitraj internațional, constituită pentru
promovarea păcii, în 1889. România a devenit membră în 1891, în urma Conferinței
de la Roma.
3
Biblioteca Academiei Române deține 16 scrisori adresate lui Urechia în perioada
25 octombrie 1897 – iulie 1901.

iunie 2021 7
rof esional
Parlamentar pentru Arbitraj și Pace, Berna, 1 iulie Sully Prudhomme (1839-1907), membru
1894 .4
al Academiei Franceze, a fost laureat al Premiului
În al doilea rând, în ceea ce privește pentru Literatură, în 1901, cu motivația: „in special
aprecierea și încrederea acordată, e necesar să recognition of his poetic composition, which gives
menționăm meritul lui Urechia, un fin analist al evidence of lofty idealism, artistic perfection and a
relațiilor internaționale, de a promova principiul rare combination of the qualities of both heart and
naționalităților pe plan european, interesul lui fiind intellect”6. A afirmat într-o însemnare pe apelul
prioritar național, pledând pentru transformarea trimis de V.A. Urechia pentru susținerea Mișcării
României într-un stat puternic care să asigure pacea memorandiste: „Am putut să pun personal la
în Orientul Europei. În plan cultural, el a reușit să încercare afinitățile intelectuale și morale ale
coalizeze și să atragă de partea sa personalitățile României cu Franța. Eu am păstrat, din această
vremii, în vederea susținerii cauzei minorităților cauză, pentru națiunea română o simpatie pe care
din Balcani și a românilor, încerc să o exprim aici. Sully
îndeosebi, prin discursuri Prudhomme”7.
la întrunirile internaționale, Charles Albert Gobat
prin articole în presă și prin (1843-1914), Secretar general
realizarea a două culegeri de al Biroului Permanent al
adeziuni: Albumul macedo- Uniunii Interparlamentare
român și Voci latine. De la de la Berna, a primit Premiul
frați la frați. Astfel se explică pentru Pace, în 1902, pentru:
prezența în donația sa, pentru „his eminently practical
înființarea și dezvoltarea administration of the Inter-
Bibliotecii Publice din Galați, Parliamentary Union8”. În
a unor mesaje manuscrise scrisoarea păstrată în colecțiile
ale personalităților de prim Bibliotecii „V.A. Urechia”
rang din lumea latină, printre își exprimă simpatia față de
care și câțiva viitori laureați cauza transilvănenilor, ca
ai Premiului Nobel: Frederic urmare a aceluiași apel lansat
Passy, Sully Pruhomme, Albert de V.A. Urechia: „În calitate
Gobat, Fédéric Mistral și de Cetățean al unei țări în
Giosuè Carducci. care naționalitățile germană,
Frederic Passy (1822- franceză, italiană, locuiesc
1912), membru fondator al laolaltă în pace, deosebit de
Uniunii Interparlamentare și al atașate individualității lor,
Societății Franceze pentru Pace, unite sub un guvern comun,
a primit Premiul pentru Pace Gobat, Charles Albert. [Românii din egale în drepturi și îndatoriri,
în 1901, cu motivația: „for his Transilvania : Lb. franceză], 1894. trimit victimelor intoleranței
lifelong work for international Cota Ms II 462 politice dovada profundei mele
peace conferences, diplomacy simpatii. Dr. Gobat, Consilier
and arbitration” . Cel care a primit Premiul pentru Național al Elveției” .
5 9

Pace, la care ar fi candidat și Urechia, dacă grupul 6


V. https://www.nobelprize.org/prizes/literature/1901/
parlamentar român din cadrul Uniunii i-ar fi depus prudhomme/facts/.
dosarul în timp util, nu a corespondat cu el, însă 7 În: Însemnări făcute pe apelul trimis de V.A. Urechia prin
Biblioteca deține cinci scrisori și două fotografii care protestează împotriva arestrii memorandiștilor. În lb.
provenite din corespondența sa cu Antonie și Franceză. 1894, 1 f. Cota Ms. I/667; V. și Voci latine. De la frați
la frați, 1894, cota V 2.853, în facsimil, precum și ediția cu
Rovena Schwartz.
traduceri ale textelor: Voci latine...Porto-Franco, Galați, 1993,
4
Antetul este anulat cu linii de tuș negru, în grilă. Hârtia p. 122. Cota F.G. III 31.461.
conține filigran pe marginile st./dr. ale foii. 8
V. https://www.nobelprize.org/prizes/peace/1902/gobat/
5
V. https://www.nobelprize.org/prizes/peace/1901/passy/ facts/.
facts/. 9
În: Voci latine... Loc. cit., p. 102. Cota F.G. III 31.461.

8 Axis Libri
Fédéric Mistral (1830-1914), fondator and lyrical force which characterize his poetic
al Societății literare Felibrige, este laureat al masterpieces”12. În același context, menționat
Premiului pentru Literatură, în 1904, cu motivația: mai sus la predecesorii săi, a transmis următorul
„in recognition of the fresh originality and true mesaj: „Românilor de dincolo de Carpați, temelia
inspiration of his poetic production, which faithfully Columnei lui Traian, un salut pentru încrederea
reflects the natural scenery and native spirit of his în viața nemuritoare a gintei noastre. Giosuè
Carducci”, 11 iunie 1894.13
În loc de concluzii, la această primă parte a
expunerii, observăm că o bună parte dintre primii
laureați pentru literatură sau pentru pace au fost
personalități ale aceleiași sfere relaționale din care
a făcut parte și fondatorul bibliotecii noastre. Pe
de altă parte, ne încearcă desigur regretul că lista
personalităților române care au trecut pe lângă
„nobelizare” începe cu V.A. Urechia. Premiul a
fost ratat „la mustață”, întrucât Frederic Passy, care
a câștigat Premiul pentru Pace14, a fost propus și
susținut de Uniunea Interparlamentară în locul lui
Urechia.

Fédéric Mistral : [carte poștală ilustrată], [1913?].


Cota F I 264

people, and, in addition, his significant work as


a Provençal philologist”10. A dedicat României
un poem în limba provensală: „A la Roumanio /
Quand lou chaple a pres fin, que lou loup e la russi/
an rousiga...”11
Giosuè Carducci (1835-1907), a obținut
Premiului Nobel pentru literatură în 1906, cu
motivația: „not only in consideration of his deep Carducci, Giosuè. [Românii în Transilvania : Lb. italiană],
learning and critical research, but above all as a 1894. Cota Ms II 441
tribute to the creative energy, freshness of style, 12
V. https://www.nobelprize.org/prizes/literature/1906/carducci/facts/
10
V. https://www.nobelprize.org/prizes/literature/1904/ 13
În: Voci latine... Loc. cit., p. 99.
mistral/facts/ 14
Apud Anișoara Popa. Un aspirant român la primul premiu
11
În: Voci latine... Loc. cit., p. 129. V. și Catalogul manuscriselor Nobel pentru pace V.A. Urechia. În: V.A. Urechia: istoric.
și scrisorilor din Biblioteca „V.A. Urechia”/Paul Păltănea, Galați, Editura Fundației Academice Danubius Galați, 2001. pp. 223-
1979. p. 218 (962, 963). Cota F.G. II 52.188. 229; 272.

iunie 2021 9
rof esional

RDA în Europa

Secțiunea de Catalogare din cadrul IFLA (International


Federation of Library Associations and Institutions) împreună cu
Comitetul Director al RDA (RDA Steering Committee - RSC) și
EURIG1 au organizat, pe 15 septembrie 2020, întâlnirea virtuală prin
satelit: RDA in Europe. Subiectul general al întâlnirii a fost Proiectul
3R (Project RDA Toolkit Restructure and Redesign – Restructurarea și
reproiectarea RDA Toolkit), care a avut ca obiectiv principal alinierea
regulilor stipulate în Codul internațional de catalogare RDA (Resource
Description and Access) la noul model conceptual FRBR-Library
Reference Model (LRM)2. Reproiectarea RDA Toolkit s-a concretizat
prin lansarea unei versiuni beta a site-ului, în vara anului 2018,
versiune care conține implementarea inițială a Modelului de Referință
pentru Bibliotecă (LRM) și care, în urma dezbaterilor, a fost trecută la
statutul de site oficial al RDA, la sfârșitul anului 2020 (15 decembrie).
Odată cu publicarea noii versiuni a kitului de instrumente RDA și
stabilirea adresei în internet, la access.rdatoolkit.org., s-a încheiat și
Proiectul 3R. Însă tranziția către standardul internațional RDA bazată
pe LRM este un proces destul de complicat care implică traduceri,
dezvoltarea propriilor profiluri de aplicații, a declarațiilor de politică,
diseminarea bunelor practici, instruirea catalogatorilor, elaborarea
documentației necesară informării și instruirii catalogatorilor privind
implementarea noului RDA restructurat.
Programul întâlnirii a fost compus din două sesiuni:
1. În prima sesiune au fost prezentate studii de caz privind
Catrina Căluian
adaptările noii versiuni beta a RDA Toolkit și informații privind bibliotecar, Biblioteca
documentarea și instruirea catalogatorilor privind tranziția către RDA Județeană
bazată pe LRM în zona Europa. În secțiunea dedicată studiilor de caz, „V.A. Urechia”
trei țări și-au prezentat experiența proprie în aplicare Proiectului 3R:
Germania, Finlanda și Ungaria:
1
European RDA Interest Group - Cel mai important organism decizional privind Codul
internațional de catalogare RDA la nivel european. (40 de instituții membre din 26 de
țări), care desemnează regiunea Europa în Comitetul de coordonare RDA (RSC).
2
Cele trei modele conceptuale dezvoltate și publicate de IFLA în perioada 1992-
2011 au fost revizuite și regândite într-un singur model conceptual, publicat la
sfârșitul anului 2017 sub denumirea IFLA Library Reference Model.

10 Axis Libri
• One more time, 3R in DACH: Renate În secțiunea destinată elaborării materialelor
Behrens pentru documentare și instruire, au avut prezentări
Începând cu anul 2012, Biblioteca Națională specialiști din biblioteci naționale din Germania,
a Germaniei a aderat la noul cod internațional Israel și Marea Britanie.
de catalogare RDA și timp de patru ani s-a • DACH handbook: Renate Behrens
tradus complet codul în limba germană, s-au Odată lansat, kitul de instrumente Beta a
elaborat politici proprii de aplicare și s-au instruit generat printre specialiști confuzii și chiar panică
catalogatorii. După 2017, toate acestea au trebuit și asta pentru că se confruntau cu o nouă structură
reluate, odată cu apariția LRM și implementarea a codului, cu noi concepte, formulări noi, dispariția
modelelor conceptuale în RDA. Biblioteca regulilor deja știute și apariția altora, barierele
Națională a Germaniei reprezintă din 2016 EURIG lingvistice și altele. Definitivarea Proiectului 3R
în cadrul Comitetului Director al RDA, în calitate a făcut ca toată munca depusă de țările care au
de reprezentant al regiunii Europa. În prezentare, optat pentru traducerea și implementarea codului
dna Behrens, plecând de la o ecuație cunoscută: RDA să necesite revizuire și restructurare întrucât
RDA original Toolkit + LRM = 3R Project ajunge nu se mai potriveau declarațiile de politici,
la o ecuație cu o necunoscută: Beta Toolkit + RDA materialele de instruire, fluxurile de lucru etc. Și
în germană, după 3R = x. Restructurarea codului odată cu apariția problemelor au venit și soluțiile:
RDA a implicat teste cu setul de instrumente beta, elaborarea manualului RDA pentru biblioteci în
discuții în organismele competente cu privire la limba germană – DACH handbook (din 2020),
standardele comitetului german de specialitate, instruirea catalogatorilor de către grupul de
consultări cu ale colegilor din Europa și din lume experți, consultarea grupurilor de lucru pentru
și conturarea și implementarea a două proiecte resursele speciale etc. Elaborarea manualului
începând cu anul 2020: 3R Dach for Libraries și face parte din proiectul privind documentația
DACH Documentation. în limba germană (DACH Documentation), iar
• 3R in Finland: Marja-Liisa Seppala la realizarea lui s-a avut în vedere menținerea
În Finlanda există cinci grupuri naționale de practicilor existente de catalogare, documentația
experți în metadate care lucrează la implementarea adecvată tuturor nivelurilor de catalogare și,
3R. Etapele, în mare asemănătoare de la țară la bineînțeles, în concordanță cu kitul de instrumente
țară, ar fi: traducerea versiunii beta RDA Toolkit RDA reproiectat, să se asigure o referință clară la
de experții fiecărei țări, aprobarea de către Grupul vocabularul RDA. De reținut din prezentare că
de lucru pentru traduceri RSC (RSC Translations pentru această activitatea s-a estimat un timp de
Working Group) a termenilor traduși, elaborarea de doi ani și un număr consistent de resurse umane
declarații de politică proprii fiecărei țări, publicarea specializate.
oficială a noului RDA în limba țării respective, • Israeli handbook: Ahava Cohen
toate acestea urmate de multe sesiuni de instruire În prezentare se subliniază bariera lingvistică
a catalogatorilor, conversii ale metadatelor vechi și și faptul că nimeni cu creează instrumente de lucru
implementarea propriu-zisă a standardului RDA. și manuale pentru catalogarea ebraică în limba
• Hungary - implementing 3R from scratch: ebraică, și ar fi fost necesar și oportun întrucât limba
Szabolcs Dancs ebraică este al treilea cel mai popular script non-
În Ungaria, anul 2020 a fost debutul pentru latin din WorldCat (7,25% din toate înregistrările).
unele demersuri oficiale privind adoptarea noului În prezent pentru catalogarea ebraică se folosește
standard internațional de catalogare 3R RDA. Din Omanut HaKitlug (Arta catalogării), manualul
prezentare reținem pașii pentru 2021: traducerea de catalogare în limba ebraică care a fost lansat în
conținutului noului kit de instrumente RDA, 2013 și actualizat pentru a se potrivi cu orientările
instruiri ale bibliotecarilor concentrate pe LRM, RDA, fără a fi o traducere a toolkit-ului. Barierele
elaborarea materialelor teoretice de bază privind financiare nu permit Bibliotecii Naționale a
implementarea RDA structurat, realizarea profilului Israelului să obțină drepturi de traducere de la
aplicației, construirea unui glosar în cooperare cu ALA pentru standardul RDA și chiar dacă s-ar găsi
MulDiCat etc. resurse, în acest moment, Toolkit nu are niciun

iunie 2021 11
rof esional
sprijin pentru ebraică. În prezent nu există planuri Director al RDA (RDA Steering Committee),
pentru actualizarea Omanut pentru 3R. prezintă etapele derulării Proiectul 3R: lansarea
• British Library: Alan Danskin setului de instrumente RDA, varianta beta, mai
Prezentarea aduce informații despre planurile multe exemple de declarații de politică din Library
de implementare a RDA post 3R în British Library of Congress și British Library, traduceri parțiale
(estimat până la sfârșitul anului 2020!), cum se publicate în finlandeză și norvegiană și limba
cataloghează conform RDA, utilitatea seminariilor site-ului (meniuri, navigare, căutare), maparea
web ALA în instruirea personalului pentru aplicarea elementelor RDA la elementele LRM etc. Important
RDA, implementarea modificărilor LRM/RDA în de reținut că pot sugera modificări ale conținutului
formatul MARC. standardului RDA, în armonie cu obiectivele și
principiile care guvernează acest cod, membrii RSC,
2. A doua sesiune a cuprins abordări organisme regionale de reprezentare RDA grupuri
practice ale RDA și formatele bibliografice MARC21 de lucru RSC, utilizatori RDA sau organismul lor
și UNIMARC realizate de specialiști din Biblioteca regional de reprezentare (de exemplu, EURIG,
Britanică, Biblioteca Națională a Franței, Biblioteca NARDAC, ORDAC), prin intermediul RSC
Națională a Elveției și Biblioteca Universității din Wider Community Engagement Officer, dacă nu
Maryland (SUA): sunt reprezentați de un organism de reprezentare
• RDA and MARC21 Development: regională. Prezentarea aduce multe detalii despre
Thurstan Young grupul de lucru RSC, despre structura, componența,
Prezentarea conține o istorie a formatului sarcinile și activitățile grupului. Sarcinile în
MARC 21 adoptat de British Library în 2004, derulare ale grupului de lucru includ dezvoltarea
structura, conținutul, dezvoltarea și administrarea directă a RDA pentru a asigura alinierea continuă
formatului, maparea MARC 21 la RDA Toolkit și o la obiectivele de guvernare, sensibilitate la nevoile
evoluție a grupului de Lucru MARC RDA începând utilizatorilor, rentabilitate, flexibilitate, continuitate
cu sfârșitul anului 2019 și sfârșind cu începutul și internaționalizare, asigurarea unui accent
anului 2021. Grupul de lucru s-a focusat pe noile internațional pentru instrucțiunile și exemplele
entități RDA conform LRM, concepte și scheme RDA, oferirea actualizărilor de conținut pentru
de codificare a vocabularelor, alegerea formatului patru versiuni de RDA Toolkit pe an, receptivitate
pentru implementarea schimbării, granularitatea, la feedbackul utilizatorilor, examinarea calității de
consistența, fezabilitatea și utilitatea schimbării. membru, sarcinile și progresul tuturor grupurilor
• UNIMARC/RDA update: Héloise Lecomte de lucru, oferire de expertiză și asistență pentru
and Françoise Leresche orientarea și instruirea RDA. Din agenda de lucru
Din prezentare aflăm despre convergențe a RSC pentru 2022 au fost punctate: implementarea
UNIMARC și RDA, alinierea kitului de instrumente recomandărilor finale din cadrul Grupului de
RDA reproiectat la formatul UNIMARC Bibliografic lucru pentru profilurile aplicației, dezvoltarea în
și UNIMARC Autorități, mapări semantice la continuare a instrucțiunilor Nomen3 și Time-
formularea IFLA Library Reference Model entitate- span4, urmărirea modificărilor la standardele ISSN
relație etc. și ISBN și impactul acestora asupra armonizării cu
• Using an AP to catalog in practise – first RDA, tratarea resurselor arhivistice în RDA etc.
steps from the national libraries in DACH: În încheiere, prezentarea conține o serie de link-
Christian Aliverti uri care duc către informații privind RSC și RDA
Dna Aliverti, de la Biblioteca Națională a Toolkit.
Elveției, vorbește despre profilul aplicației beta Descrierea și accesul resurselor (RDA) este
Toolkit, insistând, bineînțeles, pe profilul aplicației Codul internațional de catalogare dezvoltat prin
în limba germană. 3
Entitate cu numărul 9 (LRM-E9), subclasă a entității de nivel
• Update on RSC work & topics for
superior Res (LRM-E1), fiind o asociere între o entitate și
development of RDA in the future: Kathy Glennan denumirea care se referă la aceasta.
Dna Glennan, de la Biblioteca Universității 4
Entitate cu numărul 11 (LRM-E11), subclasă a entității de
din Maryland (SUA), membru în Comitetul nivel superior Res (LRM-E1), fiind o întindere temporală
având un început, un sfârșit și o durată.

12 Axis Libri
contribuțiile mai multor instituții și persoane la realizarea de baze de date comune în mediul
sub conducerea Comitetului de Conducere RDA on-line. Din 27 ianuarie 2021 există pe youtube
(RDA Steering Committee). Dreptul de autor o prezentare, în limba engleză, pentru noul RDA
pentru textul acestui cod îl dețin: American Toolkit reastructurat și reactualizat după LRM:
Library Association (ALA), Canadian Federation RDA Toolkit Demo la: https://www.youtube.com/
of Library Associations/La Fédération canadienne watch?v=hahrrR_5hdw.
des associations de bibliothéques (CFLA) și
Chartered Institute of Library and Information
Professionals (CILIP), însă editura digitală Webliografie
ALA (ALA Publishing) gestionează licențele de IFLA [on-line] [accesat martie 2021].
traducere în numele deținătorilor drepturilor de Disponibil pe internet la adresa: https://www.ifla.
autor. Deși limba engleză este limba originală a org/.
codului RDA, totuși deținătorii drepturilor de IFLA Library Reference Model: A
autor au un angajament ferm de a internaționaliza Conceptual Model for Bibliographic Information
standardul. Versiunea oficială a standardului RDA, [on-line]. [accesat martie 2021]. Disponibil pe
după implementarea Proiectului 3R, se găsește la internet la adresa: https://www.ifla.org/files/
access.rdatoolkit.org., iar setul de instrumente assets/cataloguing/frbr-lrm/ifla-lrm-august-2017_
original, cel de dinaintea lansării versiunii beta, rev201712.pdf.
este încă disponibil, până în anul 2022, la adresa RDA in Europe virtual meeting [on-line]
original.rdatoolkit.org. Ambele pot fi accesate [accesat martie 2021]. Disponibil pe internet la
doar printr-un abonament Toolkit. În prezent, adresa: http://www.rda-rsc.org/node/643.
RDA este tradus în limbile engleză, catalană, RDA Steering Committee : (RSC) [on-line]
chineză, finlandeză, franceză, germană, italiană, [accesat martie 2021]. Disponibil pe internet la
norvegiană și spaniolă. Este evident interesul adresa: http://www.rda-rsc.org/.
bibliotecilor naționale din zona europeană de a se RDA Toolkit [on-line] [accesat martie 2021].
alinia noului standard internațional de catalogare, Disponibil pe internet la adresa: https://www.
în primul rând pentru a ține pasul cu noutatea și, nu rdatoolkit.org/.
în ultimul rând, pentru că uniformitatea asigurată
de aplicarea acelorași reguli de prelucrare va ajuta
la schimbul internațional de date bibliografice și

iunie 2021 13
rof esional

Capitala Mondială a Cărții

Începând din anul 2001, Comitetul Consultativ pentru programul


Capitala Mondială a Cărții al UNESCO, alcătuit din reprezentanți
ai: Federației Internaționale a Editorilor (International Publishers
Associations - IPA), ai Federației Internaționale a Bibliotecilor
și Asociațiilor de Biblioteci (International Federation of Library
Associations and Institutions - IFLA) și ai UNESCO, desemnează
Capitala Mondială a Cărții. Astfel, UNESCO recunoaște eforturile
depuse de orașele lumii pentru promovarea cărților și a cititului, iar
orașul care câștigă titlul îl va deține timp de un an, începând cu 23
aprilie a anului pentru care a fost desemnată capitală, până în aceeași zi
din anul următor. Madridul a fost prima capitală a cărții, în anul 2001, iar
anul acesta, 2021, a fost desemnată Capitala Mondială a Cărții Tbilisi
(Georgia). Sloganul sub care se vor desfășura în acest an activitățile va
fi: Ok. So your next book is…? (Bine. Deci, următoarea ta carte este...?)
și dorește să pună accentul pe utilizarea tehnologiilor moderne ca
instrumente puternice pentru promovarea lecturii în rândul tinerilor.
Pentru anul 2022, capitala mondială a cărții a fost desemnată
Guadalajara (Mexic). Începând cu data de 23 aprilie 2022, orașul va
găzdui un program de evenimente care va sărbători cărțile, lectura și
bibliotecile. Ceea ce a primat în alegerea acestui oraș au fost proiectele
de lucru, cu și prin intermediul cărților, prin care se vor promova
incluziunea și pacea. Vor fi folosite spațiile publice pentru activități
de lectură, se va citi pentru socializare, se vor desfășura ateliere de
scriere creativă și se vor stabili conexiuni între generații, prin povestiri Dorina Bălan
șef birou, Catalogarea
și poezii în diferite cartiere. colecțiilor. Control de
Rolul esențial în toate aceste activități îl vor avea bibliotecile, autoritate,
care împreună cu librăriile, editorii și târgul de carte al orașului Biblioteca Județeană
„V.A. Urechia”
vor contribui la promovarea și realizarea evenimentului pentru a
îmbunătăți politicile de prevenire a violenței. Aceste resurse vor fi
valorificate pentru a promova drepturile omului, egalitatea de gen și
pacea în rândul publicului, folosind marele potențial al cărților de a
contribui la transformarea socială.
Iată ce spunea secretarul general al IFLA, Gerald Leitner: „Este
minunat că Guadalajara va fi Capitala Mondială a Cărții UNESCO în

14 Axis Libri
Tbilisi – Capitala Cărții 2021
anul 2022 și sunt sigur că bibliotecile de acolo și din colaborare între autoritățile publice, organizațiile
toată țara vor contribui la transformarea acestuia profesionale ale bibliotecarilor, editorilor și
într-un an uimitor. Salut cu tărie accentul pus pe librarilor în derularea planului de activități;
cărți ca factori de schimbare socială pozitivă, ceva existența unor strategiile de promovare a lecturii,
care stă la baza activității bibliotecilor la nivel înscrise în planul de activități; încadrarea în
global. IFLA așteaptă cu nerăbdare să colaboreze cu principiile libertății de expresie. Dosarele se
membrii săi din Guadalajara și Mexic, în general, transmit secretariatului UNESCO exclusiv în
pentru a se asigura că bibliotecile participă pe limba engleză sau franceză, de regulă, până în luna
deplin la atingerea obiectivelor anului”1. aprilie3.
Activitățile vor include evenimente literare în Programul Capitala Mondială a Cărții oferă
colaborare cu scriitori latino-americani, un proiect o oportunitate imensă pentru orașele din întreaga
artistic pe Turnul Babel, evenimente care leagă lume, atât pentru a-și promova propriul patrimoniu
teatrul și muzica de literatură și utilizarea radioului literar și producția de carte pe scena internațională,
local pentru lecturi de poezie2. cât și pentru a aduce față în față scriitorii și
Procedura pentru desemnarea Capitalei cititorii viitorului. Ceea ce este de reținut, e faptul
Mondiale a Cărții începe cu doi ani înainte de că UNESCO nu oferă fonduri orașului desemnat
eveniment. De exemplu, în anul 2021 se va desemna câștigător.
capitala cărții pentru anul 2023. Candidaturile Așteptăm cu interes să aflăm care va fi
trebuie depuse de către municipalitățile aspirante următoarea Capitală Mondială a Cărții, în anul
la acest titlu, dosarele urmând să fie evaluate în 2023!
funcție de următoarele criterii: planul de activități
elaborat; existența unui buget sustenabil alocat de
către autoritatea locală pentru finanțarea acestor
activități; gradul mare de implicare al autorităților
locale în derularea planului de activități; o bună
1
IFLA - Guadalajara named as World Book Capital 2022.
Disponibil la: (https://www.ifla.org/node/93435). Data
consultării: 2021/03/22.
2
Guadalajara named World Book Capital 2022. Disponibil la: 3
CNR UNESCO. Disponibil la: https://www.cnr-unesco.
https://en.unesco.org/news/guadalajara-named-world-book- ro/ro/activitate/capitala-mondiala-a-cartii-2023.Data
capital-2022. Data consultării: 2021/03/22. consultării: 2021/03/22.

iunie 2021 15
rof esional

Galați – istorie și cultură locală


proiect educațional on-line
derulat de Fundația „Andreiana
Juventus” în colaborare cu
Filiala nr. 1 „Costache Negri”

„Galați, orașul Dunării?...


Nu. Orașul teilor înfloriți, orașul fluviului sfânt care se varsă cu
mii de valuri blonde în albastra mediterană a nopții de vară”... (Ionel
Teodoreanu)
Se spune că jocul cu trecutul ne poartă spre tărâmuri de poveste.
Un asemenea tărâm a fost Galații de odinioară, un mic târgușor de
la malul Dunării, ale cărui mistere și bogății culturale încercăm să le
cuprindem în proiectul pe care îl desfășurăm on-line, pe pagina de
Facebook a Filialei Nr. 1 „Costache Negri”.
Îmbinând istoria cu legenda, dorim să oferim o mică monografie
istorico-geografică a vechiului ținut al Galaților, cu speranța că, de
la cei mai mici la cei mai mari, cititorii noștri vor dori să afle și să
cunoască o fărâmă din întâmplările și din frumusețea acestui colț de
țară care este orașul nostru natal.
Dar de ce credem că este atât de important ca semenii noștri
să ia contact cu istoria? Răspunsurile pot fi diverse, dar modelul de
conectare interdisciplinară pe care îl prezintă Horia Dumitru Oprea
ar putea fi un pas înainte pentru crearea unei punți de legătură între
mai tânăra generație și studiul istoriei. Pe lângă faptul că o bună
cunoaștere a originilor noastre poate transforma individul dintr-un
candidat la umanitate într-un om în adevăratul sens al cuvântului, el
ne încredințează că istoria ne poate conecta cu majoritatea aspectelor
vieții din jurul nostru, „fiindcă istoria este și despre toate celelalte
domenii la un loc. Este despre Beethoven și despre Jocurile Olimpice,
este și despre Strabon, Pitagora, Aristotel și despre toate personalitățile Nicoleta Mazilu
care au învârtit roata evoluției în toate domeniile științei, este și despre bibliotecar, Fundația
Andreiana Juventus
progresul tehnologic, dar și despre decriptarea textelor... Istoria nu
este doar o înșiruire bizară de date, un manual care reduce infinitul
existenței la rănile pe care le-au produs războaiele, ci este un îndreptar
al vieții. E un compendiu al avatarurilor ființei umane în demersul ei
de a se cățăra pe scara evoluției”.
În acest sens, în paginile proiectului, veți regăsi de la informații
istorice obiective despre cum a luat ființă orașul, scrise de istorici
pasionați, până la prezentări arhitectonice, curiozități, cunoașterea
personalităților locale, despre învățământ, cultură, legende și multe

16 Axis Libri
În paginile lor am descoperit că
orașul pe care îl iubim și de care ne
bucurăm nu a fost dintotdeauna așa
cum îl știm astăzi, ci a cunoscut ample
modificări de-a lungul secolelor, însă
și perioade tulburi, când războaiele au
transformat o parte din clădirile din
oraș în cenușă. Pentru a ne face o idee
despre cum era văzut Galațiul la mijlocul
secolului al XIX-lea, de exemplu, vom
reda o parte a unor însemnări despre
oraș ale unuia dintre cei mai renumiți
călători străini care au vizitat Principatele
Române, Edouard Antoine Thouvenel,
impresii care au fost publicate în anul
1840 la Paris în cartea „La Hongrie et
La Valachie”. Mărturiile pline de pitoresc
ale lui Thouvenel, dar și ale altor mulți
străini care au tranzitat orașul nostru, le
regăsim în volumul „Orașul Galați – în
alte lucruri interesante. Nu putem spune că vom relatările călătorilor străini (de la începuturile sale
cuprinde tot, dar măcar o mică parte din ceea ce până la 1848)”, scris de Ștefan Stanciu și Marian
a fost târgul Galaților, atmosfera acelor vremuri, Stroia, care reprezintă surse de o deosebită valoare
păstrată în ilustrate, cărți poștale, articole din presa și care dau culoare și conținut istoriei locale: „Am
vremii, amintirile bunicilor, volume de istorie zărit Galații din depărtare. Acest oraș se împarte în
locală ale unor scriitori care merită să fie amintiți și două părți; orașul nou ocupă o colină ridicată de
prezentați pentru toată strădania și dăruirea lor. Din unde privirea domină asupra Dunării și a frumoșilor
tot acest cufăr cu amintiri prețioase putem afla câte munți ai Dobrogei; casele elegante și construite din
ceva despre noi, despre ce am fost și ce am devenit. piatră dau acestui cartier un aer eropean; inundațiile
Nu avem pretenția de a fi spus ceva nou și nici frecvente ale Dunării îi forțează pe locuitorii orașului
de a da o interpretare originală lucrurilor atât de vechi să urmeze exemplul celor care s-au stabilit pe
bine prezentate de scriitorii citați, acest privilegiu înălțimi […] Coborâm de-a lungul fluviului pe ulițe
îl acordăm lor și generozității cu care ne-au pus la întortocheate pline încă de construcții vechi turcești
dispoziție ani întregi de cercetare și ale căror opere unde negustorii și-au deschis provizoriu comptoarele
scrise cu pasiune, ne-au ajutat și ne-au determinat lor. O populație cosmopolită se înghesuie în bazarele
să ne dorim să facilităm accesul la informația și numeroasele cafenele din Galați […] Din 1832,
istorică și să oferim cititorilor paginii noastre de 400 de nave se opresc în fiecare an la Galați. Dunărea
Facebook posibilitatea de a se conecta cu o lume în acest fragment al cursului său, nu se ridică
care merită redescoperită, care face parte din noi. deasupra mării decât cu trei metri și navele de 300
Astfel, tovarăși de nădejde pentru realizarea acestui de tone pot naviga cu ușurință din aprilie până în
proiect de suflet ne-au fost volumele istoricului Paul noiembrie. Lemnul, grâul, uleiurile și diversele soiuri
Păltănea, cu „Istoria orașului Galați, de la origini de pește, ceara cea mai bună din Europa, în special
până la 1918”, ale scriitorului Dumitru Săndel, cea verde și parfumată specifică Moldovei, acestea
cu „Galațiul, așa cum mi-l amintesc”, dar și „Saga sunt principalele produse ale provinciei […].”
Galaților 1917 – 1918” sau „ABECEDAR istoric Încheiem cu convingerea că istoria este, pe
gălățean”: „O istorie a Galațiului spusă ca o poveste, drept cuvânt, „magister vitae”, învățătoarea vieții, așa
însă adevărată, istorisită adolescenților, ca s-o spună cum bine a spus Cicero în dialogul „De Oratore”, și
și ei părinților și bunicilor lor prea ocupați cu alte vă invităm pe pagina noastră de Facebook pentru a
treburi” ale scriitorului Victor Cilincă și multe alte explora împreună cu noi povestea orașului Galați,
comori de preț descoperite între rafturile bibliotecii mereu captivantă și surprinzătoare, și, de ce nu, și
de la Filiala Nr. 1 „Costache Negri”. pentru a ne oferi și alte informații, amintiri sau sugestii.

iunie 2021 17
rof esional

Lumea prin ochi de călător


proiect

Motto: „O călătorie, pentru a fi instructivă, trebuie să constituie


un fel de apreciere asupra lucrurilor pe care le întâlnim” (Stendhal,
Journal)

Călătoriile reprezintă o inițiere în arta de a trăi, de a simți, de a fi


fericit. De asemenea, sunt ceva „frumos” pe care îl faci „bine” pentru
că vin din sufletul tău.
Ele sunt sursă de cunoaștere, fie că este vorba de locuri, oameni,
obiceiuri, arhitectură, istorie, artă. Mintea umană memorează
informațiile care sunt interesante, iar atunci când ești într-o călătorie,
într-un loc nou, totul are un farmec aparte, chiar și aspectele de care
nu ești pasionat în mod special.

Denisa Albescu
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

18 Axis Libri
Călătoriile reprezintă o clipă de relaxare în De aceea va propunem un nou proiect prin
viața tuturor, având în vedere că trăim în epoca care intenționăm să aducem în atenția cititorilor
vitezei. Stresul este un factor din ce în ce mai noștri perspectivele încântătoare deschise de
îngrijorător în ceea ce privește omul modern, vizitarea țării noastre și a altora.
iar combaterea acestuia se poate face în mai Lumea noastră este fascinantă, iar dorința de
multe moduri, printre care și călătoriile. Ieșirea a o cunoaște și vizita i-a însoțit mereu pe oameni.
din cotidian, din programul zilnic este deja o Cele mai mari structurări ale acestui spațiu sunt
sărbătoare, iar vacanțele oferă acest prilej de țările care o alcătuiesc, pline de variatele lor atracții,
evadare. În călătorii grijile dispar, programul se mai mult sau mai puțin turistice. Dar spiritul
schimbă, mintea și corpul se relaxează și de ce nu, uman, mereu doritor de aventură, s-a avântat chiar
omul ajunge să privească anumite aspecte din viața și pentru a descoperi lucruri noi, nu doar pentru
sa cu alți ochi. a completa peisajele și centrele umane deja bine-
Astfel, călătoriile nu sunt doar o sursă de cunoscute. De aceea, este un adevărat itinerar
cunoaștere, ci și de relaxare. O călătorie ne învață turistic, plin de fiorul înnoirii, faptul de a le revedea
multe lucruri, dar oferă și momente de reculegere în toată spectaculozitatea lor.
și de meditație, momente în care au loc revizuiri, Proiectul își propune să suscite interesul
îmbunătățiri și modificări ale unor aspecte din pentru cele mai atractive obiective, locații și trasee
viața omului care, în marele oraș și ritmul infernal ale unor călătorii cu adevărat formative pentru cei
de lucru, nu observă cele mai mici bucurii, cele mai ce le întreprind.
mici lucruri ce pe termen lung înseamnă foarte mult.

iunie 2021 19
rof esional

Întâlnirile on-line
plusvaloare în activitatea
Filialei nr. 2 „Paul Păltănea”

Ca și întreaga societate în contexul pandemiei provocate de


Covid-19, bibliotecile publice au căutat și caută în permanență
diversificarea și personalizarea serviciilor prestate în regim on-line
pentru a veni în sprijinul comunității, pentru a fi o componentă de
siguranță a acesteia.
Situația de criză a provocat forme și metode noi de dezvoltare
a competențelor profesionale ale bibliotecarilor, cu scopul ca toate
serviciile să fie orientate către cetățeni, către nevoile lor de informare,
de căutare și de rezolvare ale acestora.
Impactul pandemiei a fost și este profund resimțit de către toate
sistemele, de către toată societatea, în ansamblul ei. Nevoia rapidă
de digitalizare, provocările legate de situația pandemică și impactul
psihosocial sunt câteva dintre realitățile cu care ne confruntăm. În

Cătălina Şoltuz
responsabil, Filiala Nr. 2
„Paul Păltănea”

20 Axis Libri
acest context, activitatea Filialei nr. 2 ,,Paul Păltănea” utilizatorilor bibliotecii, bune practici de lucru la
s-a concentrat și pe componenta digitală, pe distanță, să încurajăm informarea corectă și, ceea
activitățile și întâlnirea on-line cu toate categoriile ce este extrem de important în situații de criză, din
de utilizatori, pe diverse teme de discuție. surse de încredere.
Întâlnirile on-line cu cei mai mici dintre Trebuie să răspundem cu seriozitate
utilizatori, cu elevi, adolescenți până la întâlnirile și responsabilitate nevoilor de informare ale
sau participarea la diferite webinare, cursuri sau utilizatorilor, oferind acces la informații de calitate,
dezbateri, alături de persoane adulte din diverse atât prin colecția fizică de documente, baze de date
medii sociale și profesionale, toate au adus plus și conexiune la internet, cât și prin comunicarea
valoare în activitatea filialei, în diversificarea virtuală, prin asistență la distanță în găsirea de
ofertelor virtuale ale bibliotecii. informații corecte și în navigarea în siguranță prin
Consider că perioada pe care o traversăm imensa cantitate de informații disponibile.
este plină de provocări, care însă le depășim prin Încercăm, așadar, să transformăm distanțarea
multitudinea de proiecte, activități și întâlniri on- fizică într-un lucru pozitiv și să ne continuăm
line. Dar care este de fapt scopul acestor întâlniri? activitățile noastre esențiale în folosul comunității
Este din ce în ce mai important să punem în aplicare și nu numai, conștienți fiind că biblioteca vie o
posibilitățile oferite de resursele tehnice și on-line constituie cititorii noștri și, doar ÎMPREUNĂ,
moderne de care dispunem, cu scopul de ne păstra putem depăși aceste vremuri tulburi!
relațiile reale menținute cu utilizatorii și rolul care
ne revine în comunitate.
Astfel, toate activitățile noastre cuprinse
în proiectele educaționale cu partenerii noștri -
grădinițe, școli, licee și alte organizații s-au mutat
în spațiul virtual. Zoom, Google Meet, Teams,
sau Google Classroom sunt doar câteva dintre
platformele de întâlniri video unde s-au mutat
acțiunile și expozițiile noastre, interacționând în
mod plăcut și util, primind un feedback pozitiv
și constructiv. Aș mai aminti despre platformele
guvernamentale, ghișeul.ro și vaccinare-covid.
gov.ro prin intermediul cărora bibliotecarii oferă
asistență în accesarea și folosirea acestor platforme.
Mai mult ca oricând, este imperativ necesar
să ne mobilizăm să oferim servicii on-line

iunie 2021 21
rof esional

De la inimă la inimă
Lumină din lumină

Să ne oprim o clipă din tumultul aglomeratelor zile și să urcăm


cu inima în largul cântărilor îngerești ca, astfel, și sufletele noastre
să tresalte cum an de an fac, cântând: „Hristos a înviat!” Aceste clipe
refac familia, o aduc acasă, o fac mai frumoasă, mai tânără. Cuibul
primitor al veșniciei renaște în sufletele fiecăruia dintre noi, dând
aripi pentru cer și putere pentru zbor.
Simbolul creștin al Sfintelor Paști e oul, micul univers ce adună
în sine făptura întreagă, izvor al vieții și totuși mister al veșniciei.
La Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” din Galați, sunt culori
și vise imprimate pe micile coji de ou cu măiestrie și migală pentru
a împodobi sărbătoarea cea mare a Luminii. În spiritul cald al zilelor
pascale, secția Împrumut la domiciliu pentru adulți, prin pagina de
facebook proprie „Bibliofilii”, a inițiat pentru cititorii și utilizatorii
bibliotecii de toate vârstele o expoziție-concurs de ouă încondeiate,
desfășurată on-line, cu sugestiva temă: „Învierea Domnului în
inimile noastre”, deschisă tuturor celor ce vor să-și facă cunoscut
talentul creativ și participarea la marea bucurie a Învierii.
Cu toți am fost invitați să privim și să admirăm bogăția
culorilor de primăvară, mulțimea fotografiilor ce surprind câte un
colț de rai colorat, răpit pe furiș cu camera foto iscoditoare parcă în
căutarea celui mai încondeiat ou, trimis de cititorii noștri fideli și

Daniela Mitrofan
bibliotecar, Biblioteca
Județeană „V.A. Urechia”

22 Axis Libri
iubitorii de lectură prin intermediul canalelor de
comunicare on-line.
Mii de nuanțe, de forme și figuri geometrice
își pun amprenta pe acest mic univers al ființei.
Ouă încondeiate, colorate în sute de culori,
răspândesc cuminți parfumul etern al clipei.
Timpul se oprește și face loc veșniciei din care toți
suntem parte. Îngeri și oameni, tineri și vârstnici,
săraci și bogați, mici și mari devin un întreg care
împărtășește vestea cea mare a Învierii Domnului.
În elanul energicelor pregătiri pascale,
biblioteca și-a îmbrăcat straiele de sărbătoare și
a expus în holul de la intrarea principală, într-un
armonios ton cu aceste momente de bucurie,
o bogată expoziție de simboluri și elemente
tradiționale românești, spre încântarea ochilor
celor mici și nu numai...
Fiecare participant a fost premiat cu
simbolicele diplome de participare în semn de
apreciere și prietenie pe care biblioteca noastră,
prin bibliotecarii săi, le oferă tuturor celor care, cu
inima lor mare, mărturisesc deschis: „Adevărat a
înviat!”
Lumina care zdrobește întunericul frumos a
răsărit peste inimile noastre și a făcut să vibreze
în cântul îngeresc al marii victorii cerești un imn
de pace și mare bucurie. Astăzi cerul și pământul
serbează înnoirea legământului veșnic care
îmbracă pe om cu podoaba Învierii.

iunie 2021 23
Condeiul fermecat

O lume minunată*

Într-o zi foarte frumoasă de vară, Matilda se uita pe telefon


1

în loc să se joace afară cu prietenii ei, dar totul avea să se schimbe.


A primit un mesaj în care scria că este invitată la o lansare de carte
organizată în aer liber.
— Ce să caut eu acolo? Doar am cărți on-line. Nu vreau să merg!
— Dar trebuie să mergi, draga mea. De mult nu ai mai ieșit din
casă. Toată ziua stai cu nasul în telefon și îți scrii cartea. Pe vremea
mea, cărțile se scriau de mână, nu la calculator, îi explică mama ei.
Matilda a mai primit un mesaj.
— Scrie că vor fi acolo şi Kira cu Winston și Odette, Alice,
Scufița Roșie, Rapunzel şi Paddington.
— Foarte bine! Te vei întâlni și cu prietenii tăi.
— Bine, bine. Mă duc.
— Unde?
— Păăăi... La lansarea de carte.
— Ai și o adresă?
— Da. Vom discuta despre carte în parcul de lângă noi.
Matilda și-a pus într-un rucsac apă, un sandvici și, desigur,
telefonul.
— Distracție plăcută! i-a urat mama ei.
— Mulțumesc! răspunse Matilda, cu puțin sarcasm în glas.
Nu după mult timp, Matilda s-a întâlnit cu prietenii săi, care
stăteau cu ochii în telefon.
— Bună! Diana Oancă-Leonte
— Buuuuună! i-au răspuns prietenii ei, fără să-și ridice privirea. elevă, Școala „Constantin
Gheorghe Marinescu”,
— Am să mă așez acum...! a spus Matilda. Galați
— Auuu! Doare! Dă-te jos de pe părul meu, fetiță cu părul scurt!
țipă Rapunzel.
— Scuze, n-am vrut...
— Sigur, sigur! îngână Rapunzel indignată.
— Cred că nu reuşeşte să treacă de un nivel în joc, mormăi
Matilda.
*
N.r. Teodora Ivănică, care a publicat „Scufița Roșie actualizată”, în numărul 50
al revistei, la această rubrică, a realizat textul în perioada în care era elevă a Școlii
Gimnaziale Nr. 2 „Constantin Gheorghe Marinescu” Galați.

24 Axis Libri
Se așeză lângă Winston, începu să-l mângâie — Haideţi în parc, poate vom rezolva
și își scoase telefonul ca să-și termine de scris cartea. misterul! propuse Alice.
— Când începe ședința? întrebă Kira. Toți au fugit în parc, unde s-au distrat de
— Nu știu! a răspuns Paddington. E cald şi minune! Dându-se pe tobogan, Paddington s-a
mă tem ca prăjitura mea cu marmeladă să nu se ciufulit tot. Scufița Roșie răsturnă din grabă licoarea
strice. Doamna Byrd a făcut mai multe porţii, să pe care Alice era gata să o bea. Lui Rapunzel îi
îi duc şi bunicii. Nu ştiu cât voi mai putea sta pe flutura părul în vânt, iar Matilda s-a împrietenit
aici. mai bine cu Kira.
Cum toți erau lângă parc, dar stăteau cu nasul Ce zi au avut! Dar întrebarea adevărată este:
în telefoane, Odette a încercat să-i cheme în parc ca „Cine i-a chemat pe toți la un loc?” Asta este altă
să se joace. Odette e o pisică, însă Winston, soțul poveste pe care am să v-o spun eu mai târziu.
ei, comunică de minune cu cea care are grijă de
ei, Kira. De data aceasta, însă, Kira nu încercă să ***
înţeleagă ce spune Winston pentru că era supărată,
se certase cu mama ei. A trecut destul timp. E seară şi Matilda îşi
— Eu cred că, de fapt, nu este nici o lansare dă seama că prietenii ei au zbughit-o spre casă.
de carte. Eu cred că... Stați puțin! Și voi ați primit Începe să se teamă. Se îndreaptă spre o bancă din
mesajul de la o persoană anonimă? a întrebat parc şi scoate telefonul, cu gândul să îşi sune mama.
Matilda. Telefonul s-a descărcat, din păcate!
— Da! au răspuns toți prietenii ei în cor, Pe bancă se află o broşură. Nu, e o carte
numai Winston și Odette au aprobat cu un mieunat. subţirică. O carte al cărei titlu este „O lume
— Asta poate însemna că cineva care ne minunată”. Autor? Matilda - Ma - Fave. E cartea
cunoaște și știe că nu prea mai petrecem timp scrisă de ea! Terminată, tipărită.
împreună ne-a chemat pe toți aici, cu o scuză falsă, — A fost o lansare minunată! o felicită mama,
și-a dat cu părerea Matilda. apărută pe neaşteptate. Prietenii tăi au spus că nu
— Ai dreptate! Dar oare cine? a întrebat Kira, s-au mai simţit aşa bine de multă vreme. Şi prima ta
care iubește misterele şi a devenit atentă. carte arată minunat! Bravo, draga mea!
— Nu știu, a spus Scufița Roșie, dar e tot mai
ciudat.

iunie 2021 25
Condeiul fermecat

Poezia poveştilor

Acum când îmi amintesc


De-ale copilăriei poveşti,
Cum Jack pe vrej urca,
Sau cum Hänsel si Gretel au văzut vrăjitoarea,
Care la dulciuri i-a ispitit,
Şi aproape i-a gătit.
Îmi mai amintesc şi de „Punguţa cu doi bani’’
Unde ni se arată ce poate face omul chiar și pentru doi gologani.
În „Fata babei și fata moşneagului’’ ni se arată
Că bunătatea e mai importantă
Decât orice fată minunată.
În „Sarea în bucate” e narată
O poveste frumoasă
Care zice că cele mai mici lucruri din viaţă
Sunt cele care dau dulceaţă.
În „Prâslea cel voinic” se povesteşte
Cum acesta merele de aur păzeşte.
În timp ce în „Ursul păcălit de vulpe’’ ni se spune
Că nu trebuie să avem încredere în întreaga lume,
Pentru că nu toţi ne vor binele,
Unii doar vor să râdă de tine.
„Capra cu trei iezi’’ ne învaţă
Că trebuie să avem grijă la străini,
Pentru că altfel s-ar putea s-o păţim.
Din „Hainele cele noi ale împăratului’’ aflăm Amana Mihaela
Cristea
Că un copil spune adevărul mereu. elevă, Colegiul Național
„Răţusca cea urâtă” ne aduce aminte „Costache Negri”, Galați
Că înfăţişarea e mică pe lângă o inimă plină de iubire.
„Mica sirenă’’ ne dovedeşte
Că visele mereu devin realitate.
Când îmi aduc aminte de aceste basme,
Parcă îmi vine să tot fac rime…
Văd câte am învăţat din ele
Şi mă bucur că mi-am petrecut o parte din copilărie,
Lecturându-le!

26 Axis Libri
Condeiul fermecat

Victoria lui
Făt-Frumuşel-Isteţel

A fost odată ca niciodată un grup de şapte tineri, iar liderul


lor era Ţânc-Mucos. El era cel mai rău din gaşcă deoarece dorea să
fie cât mai bogat. Jefuia bănci, case de schimb valutar, ardea clădiri
şi fura bani ca să-şi cumpere bijuterii si băuturi. Era foarte vesel că
toată lumea era la picioarele lui. El plănuia să jefuiască banca de pe
Strada Brăilei ştiind ca acolo sunt lingouri de aur. Lângă seif se afla un
ursuleţ cu pietricele swarovski. Rotind capul ursuleţului, uşa seifului
se deschise. El observă că pe lângă lingourile de aur se afla şi o rachetă.
— Ha, ha! Aş putea să mă duc pe lună.
Însă unui erou viteaz şi curajos pe nume Făt-Frumuşel-Isteţel nu
îl plăcea pe Ţânc-Mucos. Ţânc-Mucos decolă. Eroul, văzând racheta,
se gândeşte să facă un plan ca să-l pedepsească pe Ţânc-Mucos. Prima
oară, Făt-Frumuşel-Isteţel a trimis o fată pentru a-l chema pe Ţânc-
Mucos pe pământ. Când, Făt-Frumuşel-Isteţel a văzut că planul lui a
eşuat, a poruncit să i se construiască o corabie nemaivăzută, cu care să
poată zbura până la Ţânc-Mucos. Era viu colorată, ca o pană de păun,
şi părea să fie presărată cu mii de ochi. Dar fiecare ochi era o ţeavă
de tun. Corabia era trasă de cei mai puternici vulturi. Înainte de a se
duce, el a trimis un balaur. După ce a plecat balaurul, a plecat şi Făt-
Frumuşel-Isteţel împreună cu amicii lui spre Ţânc-Mucos. Aproape
ajunşi pe lună, Tânc-Mucos observă balaurul.
— Uitaţi, balaurul! Atacaţi!
Săgeţile se loviră de aripile balaurului şi căzuseră cum cade
grindina. Ţânc-Mucos avea o ţintă extraordinară, însă era mai puţin
Alexandra Cîrcei
elevă, curajos decât Făt-Frumuşel-Isteţel. Balaurul a căzut în corabia lui Făt-
Liceul Teoretic „Emil Frumuşel-Isteţel.
Racoviță” Galați — Ce ghinion! Trebuie să-l vindecăm! Nu putem continua fără el!
Făt-Frumuşel-Isteţel a scos o licoare din buzunar şi i-a dat-o
balaurului să o bea. Balaurul s-a făcut de șapte ori mai puternic. Ajunşi
pe lună, Făt-Frumuşel-Isteţel s-a luptat cu Ţânc-Mucos. Cu ajutorul
fetei, Făt-Frumuşel-Isteţel l-a învins pe Ţânc-Mucos. Prietenii lui
Ţânc-Mucos erau trişti că liderul lor a fost învins şi s-au alăturat lui
Făt-Frumuşel-Isteţel. Când au ajuns pe pământ, tot oraşul a petrecut,
iar aurul a fost înapoiat.
Şi-am încălecat pe o căpșună și-am descris o aventură.

iunie 2021 27
C

Printre genuri, cu grație

Ioan Fărcășanu se află acum la cea de-a cincea sa carte,


convingându-ne încă o dată că scrierea literară este pentru el nu
numai o îndeletnicire de cinste, dar și o vocație. Când mi-a cerut să
scriu câteva rânduri despre noua sa apariție editorială, am acceptat
cu plăcere, dată fiind împrejurarea de a ne cunoaște de aproape o
jumătate de veac, cândva, la început de vremi, lucrând împreună\în
același birou terorizat de bătăile ineluctabile ale unei vechi pendule
fixate pe peretele de est.
Cum numele său nu e deloc străin de sumarele mai multor
reviste culturale locale și nu numai, unele dintre ele, dintre care
„Axis libri” se cuvine a fi prima pomenită, găzduindu-i creațiile
număr de număr, o nouă carte a domniei sale nu poate fi decât
bine venită.
Noi toți îl știam pe Ioan Fărcășanu, membru fondator al
Cenaclului satiric „Verva”, prin percuția și relevanța epigramelor sale,
dar, iată că, de data aceasta, lasă să intre în scenă poetul, cu toate
trăirile și visările sale dintotdeauna, fără a uita întru totul, după cum
se va vedea, umoristul consacrat.
Tocmai de aceea, pentru a trasa ceva granițe, fie ele fluide și,
deci, ușor penetrabile, își împarte acest nou volum botezat generos
„Armonia cuvintelor”, în trei capitole separatoare, primul cu „Creații
de ieri și de azi”, al doilea cu „Iubirea - un vis frumos și tainic”, iar al
treilea cu „Istorii amuzante”.
Poetul Ioan Fărcășanu nu se revendică câtuși de puțin din
modernismul și, cu atât mai puțin, postmodernismul scrisului liric, Ion Manea
dimpotrivă, inspirația sa este una solară, perspectiva luminoasă, în scriitor, jurnalist
timp ce cvasi-prezența omului social în peisajele oferite conferă
întregului demers note evidente de clasicism și tradiționalism. Iată
cum vede poetul anotimpul renașterii:
„Se simte iar miros de primăvară,
Gingașe flori ne surâd vesele-n balcon,
Timizii ghiocei scot capu-afară;
La colțul străzii cântă un acordeon”
(„Primăvară timpurie”)
Reînprospătarea cosmică, reînvierea, devine prilejuri de firești
trăiri reconfortante:

28 Axis Libri
„E-o armonie sfântă subtile ale nostalgiei și regretului, apar în cel de-al
Cum rar ți-i dat să vezi; doilea capitol. Cu senzația unor repetate plimbări
Miracolul te-ncântă: anterioare pe ulițele ultraelegante ale lui Minulescu
Cu ochi deschiși visezi...” și Topârceanu, Ioan Fărcășanu relansează eterne
(„Pădurea în zori”) întrebări:
De aici și dorința poetului de a păstra starea „Mă-ntreb adesea cu-ntristare
de bine a începutului, de a se împotrivi, simbolic, Cine te-a scos în calea mea
mersului firesc al naturii care condamnă irevocabil De-aștept cu-atâta nerăbdare
verdele la pieire, fie ea și vremelnică: Momentul când te pot vedea?”
„Aș vrea ca frig să nu mai fie („Nerăbdare”)
Când vântul toamna bate-n geam;
Aș vrea să țin-o veșnicie „Unde ești, te-ai dus departe
Tot verde frunza de pe ram...” Draga mea, cu ochi căprui?
(„Dorința”) Singur răsfoiesc o carte
Binefăcătoarele revelații ale comuniunii cu Și n-am gândul cui să-l spui...”
natura, bucuriile prilejuite de armoniile lumii (care („Unde ești?”)
se regăsesc, nu-i așa?, în armonia cuvintelor) lasă În cel de-al treilea capitol, autorul schimbă
uneori loc liber și unor stări potrivnice, cum ar fi gamele și partiturile, revenind la haina cu care a ieșit
aceea a prezenței sentimentului de trist abandon cel mai adesea în lume, aceea a umoristului bine
regăsit în structurile primare ale satului românesc: temperat. Bine temperat, pentru ca el nu se avântă
„Din cimitir răzbat sunete ciudate, în volburoase și ditirambice abordări agresive,
Frunzele copacilor sunt agitate; blândețea și mustrarea aproape părintească fiindu-i,
Morţii par supăraţi că cei vii i-au uitat; structural, mai la îndemână. Îi sunt bine cunoscute
Doar vântul mai suspină sub ceru-nnorat...” epigramele presărate generos prin presa vremii,
(„Satul pustiu”) dar iată că în această carte dovedește alte priorități,
Starea economică precară, soarta printre care la loc de cinste se află și fabula. Redăm,
pensionarilor, fenomenele de degradare a societății în întregime, aventura nesăbuită a unui arici foarte
contemporane, adesea însoțite de trimiteri directe puțin precaut (ca să folosim un cuvânt de-a dreptul
la comunicatele oficiale sau de presă, reprezintă o prezidențial):
altă dimensiune a inspirației poetice, așa încât se Ariciul îndrăgostit
poate vorbi de spiritul angajant, militant al poetului Un arici îndrăgostit,
Ioan Fărcășanu. Fericit că a zărit
Este de remarcat că în acest angrenaj al Parteneră de amor,
implicării sociale directe, militante, își fac apariția Avansa încetișor...
și sentimente strict personale, Mult pe gânduri nu stătu
amintiri, omagii aduse unor colegi Și-și zise: Acu-i acu!
și prieteni etc. Este impresionantă Dar ce crunt se sperie:
în acest sens atitudinea față de Era doar o perie
părinți (temă universală a poeziei), De sârmă, uzată,
eterna nerăbdare a fiului de a-și Pe jos aruncată...
îmbrățișa mama: *
„Zburaţi voi clipelor mai iute * *
Că aşteptarea-i tot mai grea, Când își reveni din șoc,
S-ajung la casa părintească, El filozofă pe loc:
S-o-mbrăţişez pe mama Acțiunea negândită
mea.” Cu rușine-i răsplătită...
(„Ultima revedere”) Acesta este Ioan Fărcășanu,
Sentimentele circumscrise poetul cu treceri grațioase prin
filonului de aur al creației poetice genuri literare diferite dar, după
care a fost, este și va fi întotdeauna cum încearcă să ne convingă, deloc
iubirea, apar, în aceeași linie a incompatibile. Așteptăm cea de-a
armoniei și împăcării cu sine, dar șasea carte.
cu nuanțările aduse de broderiile

iunie 2021 29
C

IMPOSIBILA VIAȚĂ POSIBILĂ

Recentul volum, semnat de cunoscutul jurnalist și poet Lucian


Avramescu, Confesiunile unui mut care a vorbit cândva (AM PRESS,
2020) este o carte specială, un amplu eseu romanesc. O mărturisește
însăși vocea auctorială, cu o subtilă doză de sinceritate detașată:
„încerc să povestesc viața unui scriitor care a amuțit brusc, descifrând
nedescifrabilul, dar lunec în prăpăstiile imaginarului și confesiunea
mea seamănă pe alocuri cu un roman pe care nu vreau să-l scriu” – ,
dar care-și derulează firul epic, pe alocuri, cu fior liric, fără reținere,
învăluind trecutul într-acest prezent dur, de mileniu al treilea.
Incontestabil, Confesiunile unui mut care a vorbit cândva este o
scriere unică în felul ei. Aș numi-o, deopotrivă, roman-autoportret,
gândind la filosoful Lucian Blaga („Sufletul meu e în căutare / în
mută, seculară căutare”). Și ceva mai aproape de inima sa, însuși
poetul Lucian Avramescu, își autointitulează romanul-eseu, drept,
„confesiune sângerenă”, învăluită într-o glăsuire mai mult poeticească
decât naratologică. Nu descoperim un filon epic (în sensul clasic al
cuvântului), dar impresionează, la gradul superlativ, fărâma de viață a
naratorului, uimitor „străjer al luminii”.
Că protagonistul este însuși Lucian Avramescu, ori doar
prototipul unui personaj care trăiește drama unei înlănțuiri fără ieșire
sau dimpotrivă, se află într-o aprigă dorință de desferecare din mrejele
unui labirintic mister, spectrul fiorului dramatic ni se revelă, generos.
Afectarea cititorului se menține la aceleași cote ale dramaticului.
E posibil să se reacționeze, pro și contra, afirmației comparației
anterioare. E drept, spre deosebire de copilul Lucian Blaga cel care, Livia Ciupercă
scriitoare
în pruncie, căuta „apa, / din care curcubeul / își bea frumusețea și
neființa”, Lucian Avramescu a avut o parte frumoasă din viață, mai
precis, bucuria multor împliniri. Și-atunci, cum ne explicăm durerea
prezentului evocat care lovește într-atât de crunt?! Cu fiecare pagină
parcursă, lectorul se subsumează dramaticului, dar, intuitiv, cu logică
speranță întru schimbare.
În fapt, nici nu vrem a crede că minunea nu s-ar putea reîmplini!
Săltând peste cele 488 de pagini ale romanului, cititorul va rămâne,
ferm, cu această convingere. Această disfonie a protagonistului-erou
se dorește (o dorim, o întrezărim, într-un final) a fi doar pasageră.

30 Axis Libri
Asemenea trenului sosit într-o gară. O „staționare” dimineața. Mă scol de când mă știu deodată cu
cât o veșnicie, atâta timp cât nimeni nu-ți iese întru zorii, atent la îmbujorarea zidurilor pe care se scurge
întâmpinare. Absența/tăcerea doare. Te zvârcolește. lumina”. Un zori de zi iluminat de iubirea pentru
Zugrumă-n tine orice speranță. Și totuși, presimțim ceea ce ni s-a dat, pentru tot ceea ce merităm.
o voce interioară, care avertizează. Nu avem voie să „Muzeul Pietrei” este o frumoasă și unică
dezertăm. A rostit-o, cândva, Poetul… „Bună seara realizare. Demnă de toată atenția. Sângeru
iubito, te aștept ca din cer”!... „Te aștept!” prahovean – un popas istoric. Un „copil” drag. Dar
Și mai este ceva, extrem de important. Cine scriitorul Lucian Avramescu are mulți copii dragi.
crede în Dumnezeu nu va spune niciodată că Pentru fiecare, un zâmbet. Dintre toate comorile,
se „simte jefuit de cuvintele care se rostesc”. Ești Poezia. Un copil ce crește mereu-mereu. De ce,
contrazis? Oricând. „Un mut condamnat la moarte nu? și în acordurilor dumnezeiești ale viorii lui
este tragic ca un pietroi”. Și câte alte realități, la fel Alexandru!
de dure! Unii își pierd somnul (Emil Cioran), alții Fiecare dintre noi poate fi bântuit de
– vederea (Pr. Antonie Plămădeală); în vremuri vreun „amurg al gândurilor”. Chiar și în mâzga
de restriște – detenții… cum au fost cele… 3000 Cernobâlului poate renaște viață. Asemenea,
de zile de izolare, într-o celulă (Lena Constante) cândva, chiar și în mintea lui Emil Cioran, convins
și exemplele ar putea continua. Speranța, voința și fiind că „în fiecare făptură zace bunătatea și răutatea
credința fi-vor liman salvator. Ne-o predică Sfântul în aceeași măsură” (Razne). Și, după zbucium intens,
Ioan Gură-de-Aur. Suferința poate fi înfruntată, va exclama, totuși: „De-aș putea deveni fântână
precum piatra care se vrea șlefuită, pentru a deveni de lacrimi în mâinile lui Dumnezeu” (Amurgul
operă de artă. gândurilor)!
Dumnezeu nu este un „pedepsitor”, el este un Și-nturnându-ne-într-acest dureros prezent
generator de împliniri. El nu pedepsește. Greșită evocat de pana îndurerată a scriitorului Lucian
judecată! Noi cerem răsplata. Singuri! Corect Avramescu, să afirmăm, deschis, fără înconjur:
este a spune că nimic din ceea ce săvârșim nu „Corona nu e o boală, e un fel de tandru călău”.
este întâmplător și nu rămâne la voia întâmplării. Dacă l-a ciuntit și pe Cezarul Neurologiei Române,
Auzit-am de Legea bumerangului?! Faci rău – cunoscutul profesor Ovidiu Alexandru Băjenaru,
primești rău, faci bine – te-mbrățișează binele. ce să mai spunem de noi, ceștilalții?!
Se vor „cutremura” și Bucegii, și Caraimanul, și Cert este că nu vom izbândi, nimic, dacă
Muzeul Pietrei, dacă nepotul va uita că are o sfântă ne vom „îndoi” în realizarea vreunui gând. Orice
datorie față de Tata Mihai, gândind la cele șapte „minune” se află în noi. Numai în noi. Este taina
vlăstare în desfrunzirea lor postumă. Sfânta lege sinelui. Care nu are de a face cu declamația.
a compensației! Pentru a trece dincolo de „zidul” Rugăciunea nu cere cuvinte, ci dorința de împlinire.
tăcerii sau pentru a frânge orice fel de „zid”, se cere E un semn de vrednică luciditate să constați că
înfrățire între doctorul de oameni și doctorul de „asmuțirea” nu a „stricat rânduielile memoriei”. Un
suflete. În mod cert! semn benefic, încurajator. Și-avem încredințare că
Ne bucurăm în tăcere, înfrângem orice tip de doar prin proprie voință, crisalida în centrul căreia
durere, în intimitate. Nu neapărat în tăcere! Orice naște speranța, binecuvântată împlinire deveni-va!
stare poate fi „îmblânzită”. Important, „Nu te da „Nevorbirea” te marchează, schimbă unele
bătut, omule!” obiceiuri, în favoarea altora; ale acelora care au darul
La un semn, când șocul se produce, durerea să mângâie orgoliile propriului „eu”. Nu e o formă
și uimirea reacționează, rostogolindu-se într-atât, și de supraviețuire, așa cum s-ar crede, superficial,
înfrățind „orbirea vorbirii” cu „amuțirea ochilor”. la un moment dat, ci o altă voință, cea interioară,
Din nefericire, un cuțit-halebardă-mi străpunge pregătită a fi salvatoarea. În creierul nostru, în toată
ființa. Pot accepta semnul egalității? Mai mult ființa noastră, există un ceva care naște dorința. O
de-atât nu se poate. Și ce-mi rămâne? Să-mplinim spun dintr-o trăire personală. Și, nu am dezertat.
voia Domnului! „Orice durere omenească să În inima mare a răsunat, hotărât, acel… „Nu te da
devină prilej de rugăciune”, spune Cuviosul Paisie bătut, omule!...” Și-am biruit.
Aghioritul. Pierderea vorbirii, a memoriei sau a vederii,
„Zori buni”, prieteni cititori! Fiecare răsărit care dintre ele este cea mai dramatică? Adjectivul
de soare înflorește printr-o nouă speranță. „Bună „dramatic” are grad de comparație? Nici pomeneală!

iunie 2021 31
Există dureri cumplite, greu de acceptat, greu de pe malul Jiului – râu scăldat de sub buza cerului
înfruntat. Fiecare, în parte. Domnul le știe pe toate. limpede – într-un colț de rai supranumit Parcul lui
Avem sfântă datorie să luptăm cu noi înșine. Și vom Brâncuși, coboară voievozii cei aleși ai neamului și
birui! se așază ca niște țărani la Masa tăcerii. Pe scaunele
Orice rază de speranță își face loc – își poate de piatră ei sunt însăși veșnicia. Au loc aici, la
face loc – și prin cel mai mic/strâmt „toc de lemn masa titanului ridicat din Hobița, Decebal și Mihai
al ferestrei”! E ca și cum, prin purificare, dorim să Viteazul, Mircea cel Bătrân și Brâncoveanu, chiar
pătrundem, într-un final, prin „poarta cea strâmtă” Ștefan…”, „umbrele” trecutului, „la ceas de taină”,
a nemuririi! Oricui i se poate întâmpla ca „ciutura „spre hodină eternitatea neamului”.
cuvântului” rostit să se bălăcească, la un moment O, și câte alte „tăceri” biruitoare! Neprevăzutul
dat, în ape tulburi. Salvarea este în noi înșine. plutește în juru-ne. Unii au ochi de vultur, alții –
Întotdeauna e „loc” liber pentru a ne „bucura” de doar ochiul tăcerii. Unii sunt prea vorbăreți, alții –
ceea ce ne oferă „clipa”. Precum, fericirea. Uite! Este îmbrățișează neantul. Suferințe – și suferințe!
și s-a topit! Doar scrisul rămâne. El ne salvează din De când cu virusul-ucigaș, se tot vorbește
uitare. Din cruda uitare. de dispnee și anosmie. În Cartea Cărților se
Concertul vieții se cere prezentat. Sub forma vorbește despre „plinirea prorociei”. Asemenea,
unui online interior. Aplauzele vor curge de la și-n contemporaneitate. Cunoaștem situații, mai
sine, asemenea… acelora… după marele concert mult sau mai puțin similare, gândind la „imposibila
vienez… din Întâi ianuarie 2021. În interiorul viață posibilă” a poetului-artist C. Dracsin sau
ființei. Dacă le auzim, e bine. Sunt vindecătoarele. a adolescentei Lorelai Moșneguțu – „îngeri fără
Important este să nu dezarmăm. Avem exemplul lui mâini”.
Prometeu cel înlănțuit! Glăsuiește Poetul: „Vorbele cântă. Cuvintele
Câtă dreptate are Eschil! „Legănat de de pe hârtie, niciodată!”, și totuși, un ceva mai
văzduhuri”, să ascultăm „vocea” Prometeului său presus de fire stă la temelia oricăror împliniri. Așa
care zice, splendid: „Nicio durere nu mă va lovi că acele „ghemotoace de câlți în gât”, ale prezentului,
neprevăzută. E dat să îndurăm cu inima cât mai nu putem ști cum și când, se pot metamorfoza în
ușoară soarta, să înțelegem că Ananke-i o putere sonorizări care să uimească firea. Așa cum Poezia,
neînvinsă”. „Imn de bucurie” (Ioan Alexandru), fundamentează
Indiferent cât de adâncă-i rana mea, să nu relația omului creat cu însuși Creatorul său,
îngenunchez, ci să-mi repet, cu demnitate: Pot să asemenea și-acest lanț viclean al „tăcerii”, își va cere
„port jugul suferințelor”, pot. „Lanțurile” se cer dreptul desferecării.
zdrobite. Și le voi înfrânge. Și „voi învinge”. Cu Conchizând, Confesiunile protagonistului
aceeași speranță, precum Prometeul lui Eschil sau acestui roman-eseu surprind o dură realitate, dar
Iona, cel plăsmuit de Marin Sorescu. finalul expozeului se dorește (așa îmi place să cred)
Momentul acela al învingătorului e însuși o fereastră deschisă înspre lumină. Important
departele nostru. Ne poate despărți, de liman, este să credem în deviza formulată de cel care a
un „ocean de valuri” sau un „ocean de vise”?! fost Constantin Dracsin, un munte de voință și de
Încrederea în mine fi-va singura, biruitoarea. „Uită perseverență: „Imposibila viață devine posibilă și
tot și iubește!” Superb îndemn! „Te îndemn să atunci ea duce în spate nenumărate posibilități”.
urmezi rețeta asta – iubește!”
„Buni zori!” Tăcerea poate striga? Nici să nu *
ne mirăm. Priviți The Scream, al lui Edvard Munch,
și vom înțelege! Dar singurătatea? Da, „proclamă Epilog... „Buni zori”, prieteni! Privirile-mi
iubirea oriunde s-ar înfiripa ea ca unic medicament tresaltă. Imaginarul străfulgeră înspre zenit,
al supraviețuirii” (Despre singurătate). undeva, dincolo de paginile Confesiunilor unui
Tăcerea poate fi anticipată? Pare a o fi mut... Și ce credeți că zăresc? Acolo, într-un cotlon
descifrat (îndrăznesc a spune), într-un volum, mai furișat al timpului-timp, rușinată de-atâta durere
de demult, Transplantul de albastru, mai precis, pricinuită, tăcerea toarce pânză de umbră…
într-un eseu mângâiat de fiori romantici: „În Eliberarea se produsese!
nopțile scăldate de lumina lunară, când se aprind
toți ochii zăpezilor peste Munții Carpați, undeva,

32 Axis Libri
C

(Izvoare de) Istorie


și Literatură

Ghiță Nazare, De la cerneala de boz la calculator, Eikon,


București, 2020

Urmând, volens, nolens, calea deschisă de un Anton Holban,


cu „Parada dascălilor”, Crișan Mușețeanu, Vasile Gh. Popa, Neculai
Staicu-Buciumeni, Ilie Tănăsache („Ocrotiți-l pe Romeo!”), Ion Trif
Pleșa cu jurnalul său, Ioan Gh. Tofan, Cosma Tudose ș.a., profesorul
de istorie aduce prin această nouă carte a domniei sale, debut în
proză, mărturii („Amintiri recuperate” se subintitulează „romanul”,
după cum îl consideră Dan Plăeșu într-o altă cronică; dar și de către
unul dintre prefațatorii cărții, scriitorul Ion Manea) pentru o para-
sau meta-istorie care poate fi mult mai aproape de adevăr decât istoria
care, deseori, ca știință, este „înșelată” de către documentele, izvoarele
care, desigur, de multe ori sunt scrise de către „învingători” (La pagina
182 scrie: „… oamenii fac istoria. Pe dictatori și pe lacheii din jurul
lor tot oamenii îi fac, datorită lipsei de cultură politică, de demnitate,
de implicare.”).
Un învingător sui generis, cărturarul Gh. Nazare cade în ispita
altor muze decât Klio, „sare pârleazul” literaturii (este un apropo
la o scenă comică, probabil singura cu tentă erotică, în care sunt
satirizate două „tovarășe”, Nescu, „surori nedespărțite”, responsabile
de pregătirea unor evenimente culturale din perioada construirii
socialismului, printre care și o emisiune realizată de „poetul-patriot
A.Y. Secară
bibliotecar, Fundația Adrian Păunescu”) și ne lasă pagini de neuitat care par a fi dintr-un
Andreiana Juventus proiect mai amplu, „romanesc”, în acest prim volum fiind amintirile
din copilărie, atât din localitatea natală (satul Vizurești, comuna
Buciumeni - școala fiind urmată și în sat și în comună), cât și din
Tecuciul anilor de liceu, cu tot cu internat, dar și secvențe monografice
(vizată fiind viața rurală, dar și cea pedagogică și culturală din Galați
și Iași) și etnografice (două texte vizând o anume minoritate, specifică
zonei noastre, moartea unui băiețel rom fiind prilej de adâncă și
firească compasiune), câteva amintiri studențești (din Iași), dar și
de proaspăt părinte (scurtele texte „Să-mi citească floricica!” și „Am
făcut duși!...”, unde eroi sunt Roxi, care încearcă încă de grădiniță să

iunie 2021 33
C
împace contrariile, și Cătălin-Alexandru, copiii
profesorului căruia îi sunt frumos îndatorați atâtea
generații de elevi și tineri profesori din Galați!)...
Ceilalți eroi sunt, desigur, semnatarul
rândurilor, cu „istoria sa personală” încadrată în
neliniștea și nerăbdarea timpurilor, fiind surprinse
evenimente precum colectivizarea, diferite
condiționări și presiuni ale autorităților care puteau
schimba destine: cum se întâmplă cu admiterea
la liceu, „Școala Medie”, a tânărului, înscrierea la
examen fiind condiționată de un număr de zile
de muncă prestată de către părinți la Gospodăria
Agricolă Colectivă (soluția fiind miraculoasă și…
ilegală, prin contribuția „tovărășească” a unui prieten
cu o adeverință falsă: scrie prozatorul: „Ce vremuri!
Judecați-le!”, p. 86 și „Și așa se scrie istoria”, p. 94.);
în rândul eroilor literari sunt de neuitat Mama și
Tatăl, gata de orice sacrificiu pentru copiii lor, alți
colegi, consăteni, menționatul Adrian Păunescu
care se amuză și el de provincialismul și stupiditatea
unor factori de conducere, alți scriitori, printre care
Teodor Parapiru, amintitele surori Nescu (fair play,
în capitolul, să-i zicem așa, „Discursul fiului doamnei
Nescu”, fiu ajuns academician, se recunoaște că
așchia poate sări și departe de trunchi), dar mai
ales, negativa Bocănoaia, care parcă dezechilibrează
întreaga carte, ca o diavoliță din prozele timpurii „Punctul forte al candidatului Frontului
ale lui Apostol Gurău, un simbol al mediocrității, pentru un loc de deputat în noul Parlament al
sfertodoctismului, parvenitismului, continuității României erau promisiunile făcute alegătorilor
Răului nu neapărat spectaculos (deși în tinerețe lua săi în situația în care va câștiga competiția. Pe
animalele oamenilor din ogradă) și al omului politic primul plan era construirea unor întreprinderi
care a rezistat și Revoluției, și tranziției. Poate ar agro-industriale în fiecare localitate, pentru ca
fi meritat un micro-roman numai al ei, zolist sau oamenii să nu mai facă naveta la Tecuci, asfaltarea
balzacian, aici parcă umbrind însă și candoarea și în cel mult cinci ani a tuturor drumurilor comunale,
vrednicia micului Ghiță Nazare (cu ea se începe, cu construirea în fiecare localitate a unui spital, a unor
ea se termină cartea): instituții de cultură - sală de teatru, de spectacole
Irina Boca, „Bocănoaia, pe care nu știu nici -, dotarea școlilor cu material didactic, înființarea
astăzi dacă o chema așa (nota A.S.: sic!), dar așa de noi cimitire, amenajarea unor baze sportive
o alinta toată lumea, era o femeia înaltă, roșcată moderne, constituirea unor echipe de fotbal
și roșcovană, cu ținută de ofițereasă, îmbrăcată formate din jucători locali, care în cel mult 10 ani să
într-un impecabil veston kaki, cu căciulă rusească ajungă în divizia națională.
cu urechi, cu pantaloni bufanți și cizme din piele Cu acest arsenal de argumente, Irina Boca era
până peste genunchi, bine lustruite, care să fi avut convinsă că va câștiga alegerile. Într-adevăr, în ziua
vreo 25 de ani…” (p. 19) fatidică de 27 septembrie 1992 sătenii s-au prezentat
Penultimul capitol, „Irina Boca și sensul în număr mare la urne. Rezultatul a mulțumit-o pe
«Schimbării»”, prezintă evoluția post-revoluționară Irina Boca, deși nu deplin, pe măsura muncii pe
acesteia, cu treceri prin Frontul Salvării Naționale, care a desfășurat-o în campanie. A câștigat doar
P.S.D.- Cunescu, PDSR, care devine P.S.D. ș.a.m.d., cu 78,5 % din voturi. A avut totuși puterea să le
cu prezentări de campanii electorale, cu discursuri: mulțumească alegătorilor…” (pp. 182-183)

34 Axis Libri
Oarecum, ea este, cum spuneam și mai vise mai fusese purtat, ca pe un covor zburător,
sus, un simbol și al Spiritului Veacului, deloc de ajungând concret la aceste destinații peste decenii, la
singurătate, pe care l-a trăit scriitorul. De altfel, „castelele regilor Franței de pe Valea Loarei, Domul
cartea se închide brusc, cu un alt episod… electoral din Milano”, Cheile Bicazului, Săpânța, Faleza de la
și satirizare a altor noi membri ai clasei politice Odessa, parcul Eminescu din Chișinău, Bratislava,
actuale, revenind și Irina Boca, care speră să câștige Paris, Praga ș.a. „Cana mea misterioasă mi-a oferit
și niște europarlamentare! Umorul și ironia sunt șansa să văd toate aceste frumuseți cu mult înainte
ingrediente marcă înregistrată! de a ajunge la maturitate. Mulțumesc mult, cănița
Harul de povestitor îl găsim în fragmente mea, oriune vei fi tu acum!” (p. 32)
precum acelea din „Am cumpărat carne de cal”, Învingător „la puncte”, deși i-a plăcut să
„Tovarășul Stalin a interzis Colindul și Steaua”, „Cana joace fotbal, chiar la nivel înalt, adevărată legendă
misterioasă”, „Uraaa, a murit Gheorghiu-Dej!”, „O a istoriei culturale și pedagogice a Galațiului, Ghiță
iarnă năpraznică”, unde sunt evocate chiar clipele Nazare nu se sfiește să arate și părțile întunecate ale
dureroase ale despărțirii definitive de mama propriei istorii, punctând și la capitolul veridicitate
eroului, Ana; de altfel, întreaga carte este dedicată și sinceritate: o palmă pe care o dă unui elev,
memoriei părinților, Ana și Ion… Cutremurătoare schimbarea unei note în catalog când era elev, într-o
sunt și paginile descrierii morții unui cal, Cezar, aventură demnă de Tom Sawyer, în „Jocul periculos
din textul „Frate cu Tecucelul”, text care începe cu de-a profesorul”, totuși atât de premonitoriu!
voioșia amintirilor lui Creangă, tot de la scăldat, Dar cu siguranță nu petele de... cerneală
dar terminând cu teribilul sfârșit al animalului, care ale luptei existențiale vor rămâne predominante
își rupe piciorul când se juca în preajma rădăcinilor în sufletul cititorului, ci luminile sau, dacă vreți,
unei sălcii de pe malul apei Tecucelului… Lumina! care se strecoară din amintiri, dar și din
„Cana misterioasă” are un filon fantastic, aici realitatea cât se poate de actuală printre pâlcurile de
punctând imaginația scriitorului: o cană moștenită salcâmi de pe malurile Tecucelului, pornește către
de la bunici, o cană de tablă, de care copilul era căutător din lămpile de gaz ale vremurilor când
„îndrăgostit” - „Visam din ce în ce mai des cana nu exista încă electricitate, din tifonul prin care se
misterioasă, buclucașă. În vis era, de fapt, un aparat strecura cerneala de boz (sambucus ebulus, fratele
de zbor, mai ceva decât avioanele care brăzdau vitreg al socului), lumina care, picătură cu picătură,
cerul toată ziua, pornind și sosind pe aeroportul din stelele strălucind când se pleca de acasă cu
din Tecuci… Dimineața îi spuneam mamei pe unde noaptea în cap, lumina sălilor de clasă, lumina
m-a purtat cana în timpul nopții și ce am văzut. Copoului ș.a.m.d. surprinde un trecut, o Epocă, dar
Eram încântat să-i povestesc pe unde am umblat eu. care a fost și călăuza unui om pe o cale nu lipsită de
— Cred că Dumnezeu îți dă noaptea asemenea greutăți, dar care i-a adus multe bucurii, ca orice
bucurii, îmi tot spunea mama. viață împlinită!
— Și eu îi mulțumesc lui Dumnezeu! Așteptăm, evident, alte noi volume-de-
Într-o noapte, cana m-a dus la un zid gros lumină care să limpezească apele trecutului, care
și înalt de nu putea trece omul peste el, lung cât nu încetează să vină, să vină… Klio mulțumește
vedeai cu ochii. Pe când mă uitam la acel zid, o voce uneori surprinzător sacerdoților Săi! Frumos și
mi-a spus că au fost odată doi oameni puternici și în… izvoare istorice!
foarte răi. Ei s-au bătut și unul a fost învins, celălalt
luându-i o parte din țară și despărțind-o prin acest
zid gros și înalt, pentru ca frații să nu mai treacă la
frați, părinții la copii, bunicii la nepoți.”
Se dovedește (sau nu, dar trebuie să credem,
literatura presupune acest cod) că minunata căniță
îl ducea pe viitorul profesor și în viitor, deoarece,
„peste 20-30 de ani, am văzut zidul Berlinului, opera
lui Stalin în lupta cu Hitler” (nota A.S.: mai degrabă
cu urmașii lui), noi trebuind să mai credem că în

iunie 2021 35
C

Peste vârfuri
o viziune

Peste vârfuri – o viziune

„Peste vârfuri trece lună,


Codru-şi bate frunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sună.

Mai departe, mai departe,


Mai încet, tot mai încet,
Sufletu-mi nemângâiet
Îndulcind cu dor de moarte.

De ce taci, când fermecată


Inima-mi spre tine-ntorn?
Mai suna-vei, dulce corn,
Pentru mine vreodată?”

Poezia datează din anul 1876 şi a fost inclusă în 1877 în piesa de


teatru Bogdan-Dragoş ca un cântec de dor pe care-l murmură Ana
noaptea în singurătate, acompaniată de sunetul prelung al cornului
din pădure.
Alcătuită din trei catrene, care ilustrează lumea exterioară
– descrierea naturii şi lumea interioară – stările şi sentimentele
poetului, poezia este o capodoperă a liricii eminesciene în care Mihaela-Evelina
peisajul se asociază cu meditaţia poetului, sugerând înţelesuri Cernățeanu
profesor
profunde. Peisajul este unul specific eminescian în care predomină
motivele specifice liricii de natură: codrul, arinul, luna, cornul.
Lexicul indică substantive concrete: vârful, luna, codrul, frunza,
ramuri, arin, corn; este un tablou iniţial, un fel de intrare în scenă
în care verbele la prezent ne fac să simţim în preajma noastră o
realitate văzută şi auzită. Imaginea creată de primul vers este una
feerică, misterioasă indusă de folosirea substantivelor nearticulate:
vârfuri, lună. Sentimentul creat izvorăşte mai puţin din forma
nedeterminată a substantivului vârfuri și într-o măsură mai mare

36 Axis Libri
din forma neobişnuită a substantivului lună. a se topi în natură, de a se contopi cu ea. Această stare
Substantivul lună însă, în poziţia lui de subiect, lirică este exprimată prin mijloace de construcţie
presupunea în mod normal forma articulată. lexicale, morfologice şi sintactice figurate, prin
Sensul partitiv pe care el îl capătă într-o mijloace fonetice ce definesc esenţa unui lirism
structură ce nu poate fi gândită partitiv provoacă muzical, dar poate în ultimul vers al strofei a doua
sentimentul de îndreptare în ireal. Versul al doilea se sugerează tristeţea poetului provocată de ideea
aduce o delimitare a peisajului; faţă de tabloul morţii, care este un inevitabil sfârşit al vieţii. Verbul
imens al lunii care trece pe deasupra vârfurilor, la gerunziu îndulcind are sens de alinare, atenuând
concentrarea interesului la codrul care-şi bate lin sentimentul morţii anunţat prin sunetul melancolic
frunza semnifică o  diminuare  a perspectivelor,  al cornului. Metafora dor de moarte transferă
diminuare  care  merge sporind în versul al treilea: noţiunea teoretică a morţii în planul interior al
din totalitatea codrului se desprind acum, ca un simţirii, întrucât o dată cu stingerea sunetului
element izolat, ramurile de arin. Se crează astfel de corn dispare orice semn al lumii materiale,
o imagine ce duce cu gândul la eternitate, la amplificând astfel caracterul meditativ al poeziei.
repetitivitate. E ca şi cum de veacuri Peste vârfuri Pentru sufletul său nemângâiat, poetul nu vede
trece lună / Codru-şi bate frunza lin… Spaţiul decât dulceaţa dorului de moarte. Prin valorile şi
descris nu este unul cosmic, nici unul terestru, prin poziţia lui, cuvântul vine greu, ca o sentinţă
sintagma „peste vârfuri” sugerând un loc nedefinit, definitivă a destinului.
abstract, un spaţiu spiritual, al sufletului, aflat între Strofa a treia este dominată de o profundă
viaţă şi moarte. Titlul, care coincide cu primul nefericire, sufletul poetului fiind sfâşiat de doruri
vers, procedeu des întâlnit în literatura populară, şi de regretul pentru timpul ce s-a scurs, marcând
poate fi şi o metaforă pentru noţiunea de timp trecerea tinereţii, neîmplinirea iubirii şi a fericirii.
care, în concepţia lui Eminescu, este ireversibil Stilul retoric, susţinut prin interogaţii retorice şi
şi nu poate fi concretizat de către omul efemer pe forme verbale inverse, prin formule de adresare
acest pământ. directă – verbul şi pronumele la persoana a II-a
Transpare ideea genezei prin elementul luna singular – „De ce taci, când fermecată / Inima-
– astrul ceresc văzut ca o lumină a începuturilor, mi spre tine-ntorn?”- precum şi cu vocativul cu
ca o naştere. Poate fi lumina care leagă cerul de epitet „dulce corn” dezvăluie profunzimea şi
pământ, element care duce cu gândul la blânda dramatismul sentimentului de nostalgie şi regret.
lună din poezia Lacul, astrul tutelar ce protejează Ca şi în baladele populare, sunetul cornului ar
terestrul, dominându-l. putea sugera nu numai dorul şi tristeţea, ci şi o
Întreg peisajul descris în prima strofă este atitudine mioritică, de împăcare a poetului cu
străbătut de sunetul cornului, ale cărui ecouri destinul implacabil, cu faptul că moartea este o
sunt percepute până la stingerea lor treptată şi componentă firească a existenţei umane, ca şi viaţa.
îndepărtată. Ele aduc în sufletul poetului dorinţa Sunetul dulce al cornului nu mai este un obiect
senină şi împăcată de cufundare în liniştea veşniciei. concret, ci devine – în finalul poeziei – un simbol
În strofa a doua substantivele sunt filozofic, ca un ritual cosmic, sugerând detaşarea
abstracte: suflet, dor, moarte. De la contemplarea poetului de formele vieţii, care au dispărut treptat,
peisajului exterior, privirea poetului coboară în idei exprimate printr-o exclamaţie retorică: „Mai
adâncurile sufleteşti unde perceperea peisajului se suna-vei, dulce corn,/Pentru mine vreodată?”
transfigurează într-o stare de suflet şi într-un dor Se exprimă astfel şi regretul pentru timpul care
de moarte, de contopire cu veşnicia. Epitetele lin s-a scurs, pentru tinereţea, iubirea, fericirea de
şi melancolic, urmate în a doua strofă de cele două altădată.
repetiţii: Mai departe, mai departe, / Mai încet, tot Substantivul inimă are sens de gând; este o
mai încet, trezesc în sufletul cititorului sentimentul eliberare de sub impresia peisajului şi a ecourilor
de tristeţe, finalizat la sfârşitul ultimului vers al lui emoţionale. Dorul este o stare permanentă,
celei de-a doua strofe: Îndulcind cu dor de moarte. este un dor care se naşte din muzica cornului şi
Poetul transformă peisajul în stare de suflet, se transformă odată cu încetarea lui în mişcarea
interiorizează peisajul până la dorinţa dureroasă de nemărginită a sufletului.

iunie 2021 37
C
Dacă cel mai adesea cornul ţine de La nivel morfologic se remarcă folosirea
simbolismul lunii, deci este un simbol feminin, în cu preponderenţă a substantivelor din sfera
anumite culturi el sugerează puterea. În literatura semantică a naturii: vârfuri, lună, codru, frunza,
română, cornul a ajuns să fie sinonim cu buciumul arinul, cornul şi a noţiunilor abstracte: sufletul,
care anunţă moartea. La Eminescu, acest simbol moarte, inima. Se observă astfel o întrepătrundere
se împleteşte cu momentul în care poetul alege a elementelor naturii cu cele care ţin de sufletul
să-şi exprime sentimentele: „trece lună”. Spaţiul omului, scoţându-se în evidenţă opoziţia dintre
nocturn este unul prielnic exprimării sentimentelor natură ca element etern, reversibil, nemuritor şi
de tristeţe, de neîmplinire, fiind în acelaşi timp efemeritatea naturii umane. Liantul dintre cele
sinonim cu timpul etern, nedefinit. două lumi este cornul care prin sunetul lui se
La nivel stilistic, poezia pare golită de figuri adresează simţului, sufletului, dobândind şi el
de stil, idee care ar duce cu gândul la găsirea facilă a sensuri diferite. Cornul devine astfel simbol al
semnificaţiilor. Însă, din contră, poezia este plină de naturii înseşi.
sensuri tocmai prin simplitatea ei. Poetul foloseşte Modul de expunere prezent în text este
inversiunea: „Peste vârfuri trece lună”, „Melancolic descrierea susţinută de prezenţa imaginilor vizuale
cornul sună”, „Sufletu-mi nemângâiet / Îndulcind cu realizate prin numeroase substantive şi adjective:
dor de moarte”; epitetul: „codru-şi bate frunza lin”, „Sufletu-mi nemângâiet”; „dor de moarte”;
„Melancolic cornul sună”, „Sufletu-mi nemângâiet”; „fermecată inima”; „dulce corn”; şi auditive, create
personificarea: „Codru-şi bate frunza”, „Melancolic cu ajutorul verbelor şi substantivelor: „Melancolic
cornul sună”. cornul sună”, „Mai suna-vei, dulce corn”.
Folosirea interogaţiilor retorice „De ce Repetiţia celor două adverbe la gradul
taci când fermecată / Inima-mi spre tine-ntorn?” comparativ de superioritate din primele două
şi „Mai suna-vei, dulce corn / Pentru mine, versuri ale celei de-a doua strofe „Mai departe, mai
vreodată?” adâncesc şi mai mult misterul poeziei departe / Mai încet, tot mai încet” trezesc în sufletul
prin faptul că există mai multe posibilităţi de cititorului sentimentul de tristeţe care stă la baza
interpretare a mesajului, cititorului nefiindu-i întregii poezii. Relaţia de legătură directă între
uşor să recunoască destinatarul acestor gânduri. om şi natură se realizează şi aici, ca în majoritatea
Poate fi iubita, timpul ireversibil, destinul creaţiilor lui Eminescu, prin folosirea verbelor
implacabil, viaţa care-a trecut şi nu se mai la timpul prezent: „trece”, „bate”, „sună”. Forma
întoarce. Finalul, şi de această dată, nu reprezintă inversă a viitorului din cadrul ultimei interogaţii
o cheie care să ajute la elucidarea sensului poeziei, accentuează prezenţa unor structuri gramaticale
ci lasă loc de multiple interpretări. Propoziţiile populare alături de utilizarea vocativului „Mai
interogative indică momentul smulgerii din suna-vei, dulce corn”.
atmosfera de visare, curmată de tăcerea ce Sintactic, întâlnim în poezie propoziţii
spulberă gândurile poetului, răvăşite de clipa de dezvoltate: „Peste vârfuri trece lună, / Codru-şi bate
vrajă. Verbele la prezent „de ce taci?”, „-ntorn” frunza lin / Melancolic cornul sună”; ultimele
pregătesc despărţirea de starea de visare, pentru două versuri din prima strofă alcătuiesc o
ca forma de viitor „mai suna-vei, dulce corn”, cu unică construcţie sintactică continuată în
inversiunea devenită marcă a incertitudinii, să strofa a doua, poetul folosind şi procedeul
proiecteze gândul poetului sub forma dorinţei ingambamentului pentru a ilustra continuarea
şi a aşteptării, adică a reîntâlnirii cu farmecul ei, ideii poetice dintr-un vers în celălalt. E ca şi cum
dincolo de clipa de faţă. sunetul cornului ar cuprinde întreg universul, aşa
Ultima determinare, exprimată prin cum mesajul poetului se transmite de la un vers la
complementul adverbial „vreodată” asociată cu altul, de la o strofă la alta.
viitorul verbului, confer stării de bucurie dureroasă, Eminescu a valorificat în opera sa întreaga
o dimensiune nouă: „farmec dureros”. bogăţie expresivă a limbii, de la arhaisme, cuvinte şi
Se realizează un transfer din planul spaţial expresii populare, până la neologisme. În realizarea
şi psihic într-unul temporal, cel al duratei, al poeziei se observă folosirea unor forme de limbă
aşteptării, al împlinirii visate. diferite de cele din limba literară: „nemângâiet”,

38 Axis Libri
„-ntorn”. Unele cuvinte din limbajul uzual sunt forma interogativă, cu topica specială pe care o
folosite cu sens diferit faţă de cel obişnuit: cuvântul impune sau o permite, contribuie în mod esenţial
„dulce” din sintagma „dulce corn”. ca poezia, care începe cu o certitudine, să se
Nu este cazul ca opera să fie urmărită în încheie pe linia îndoielii.
formele ei premergătoare. Este important de Poezie de sugestii și de simboluri, Peste vârfuri
amintit faptul că poezia a fost concepută în cadrul exprimă în ultimă analiză legea fundamentală a
unei drame, Bogdan-Dragos, si ea figurează acolo lumii, aceeaşi lege care se desprindea din opere ce
într-o poziţie erotică: nu regretul pentru o iubire concretizau filozofia eminesciană a istoriei: trecerea
dispărută, ci nostalgia pentru o iubire nelămurită, este legea de care ascultă toate fenomenele vieţii.
presimţită numai. Cu instinctul lui artistic Spiritul poetului se întoarce cu o dulce durere către
nedezminţit, poetul si-a dat seama de multiplele fenomenele ce intră succesiv în lumina crepusculară
posibilităţi de simbolizare pe care le putea realiza. a istoriei, pe care ar dori-o reversibilă, dar de a
El desprinde poezia din context, îi creează un cărei reversibilitate se îndoieşte. Este aşadar aceeaşi
spaţiu propriu de respiraţie, şi o lipseşte de orice atitudine care se întâlneşte în marea Panoramă a
determinare precisă a obiectului. Dintre formele pe deşertăciunilor, dar transpusă într-o cheie de lirism
care poetul le încearcă şi le părăseşte, reprezentativă elegiac şi în forme simbolice. Şi astfel, după ce
este aceea cuprinsă în ms. 2283 din Biblioteca încărcase de sugestii erotica din Povestea teiului,
Academiei Române: motivul cornului ajungea să exprime, în cadenţe
ce dau impresia unui ritual cosmic, trecerea eternă
Cântăreţ nemângăiet a lucrurilor şi ataşarea sentimentală a poetului de
Tinereţelor deşarte, formele ce dispar sau sunt sortite dispariţiei; în
Mai departe, mai departe, spaţiul restrâns al poeziei trăiesc laolaltă filozoful
Mai încet, tot mai încet. pesimist din Memento mori şi poetul îndrăgostit de
Cum simţirea fermecată anul 1400.
Ochii mei spre culmi întorn … Esenţa muzicală a poemului o găsim în
Mai suna-vei, dulce corn, talentul poetului de a expune într-o viziune estetică
Pentru mine vreodată? concepţia despre lume. Există în poezia Peste
vârfuri ca, de altfel, în toată poezia eminesciană, o
Din faptul că poetul înţelege să lase la o parte dimensiune spaţială şi temporală care sintetizează
orice precizare, rezultă deci posibilităţile multiple trăirile eului liric. Mişcarea elementelor naturii
de simbolizare ale operei. În dureroasa întrebare devine mişcare muzicală sufletească, mişcare
cu care se încheie poezia, se concentrează tot lăuntrică a dorului, ca dizolvare a fiinţei în
regretul pentru timpurile duse, pentru bunele nemărginire.
timpuri duse. Iubire, tinereţe, fericire, indiferent
ce nume ar purta aceste timpuri, imaginea lor se
leagă indisolubil de sunetul cornului. Dorinţa vie
de a le vedea revenind se exprimă însă în forme ce
sugerează anticipat soluţia negativă: strofa primă
se încheie într-un verb — sună — ce exprimă
o certitudine; strofa a doua se încheie într-un
substantiv ce domină, funebru, întregul moment
poetic: moarte; strofa ultimă se încheie într-un
adverb încărcat de valori nedefinite: vreodată. Dar
verbul sună îşi înmoaie metalele prin rezonanţele
sufleteşti de care se înconjoară; substantivul
moarte îşi diminuează de asemenea valorile sale
absolute, în context: îndulcind cu dor de moarte.
În opoziţie cu acestea, adverbul vreodată îşi
sporeşte sensul lui dubitativ în contextul respectiv:

iunie 2021 39
C

Arta subtilă a supraviețuirii


fără exces de eroism
Cronica romanului Deborah de Cătălin Mihuleac
(Editura Humanitas, 2019)

Cătălin Mihuleac este prozator și jurnalist, domenii pe care le-a


și îmbinat în cadrul tezei sale de doctorat în filologie: Pamfletul și
tableta, jurnalism sau literatură?, susținută în cadrul Universității
„Alexandru Ioan Cuza” din Iași și publicată în anul 2009, dar și în
unele dintre romanele sale, scrise în urma unor anchete riguroase. Cele
mai recente cărți ale sale sunt: Zece povestiri multilateral dezvoltate
(2010), Aventurile unui gentleman bolșevic (2012), America de peste
pogrom (2014 și 2017) și Ultima țigară a lui Fondane (2016).
Cu America de peste pogrom, deschide o trilogie tematică
dedicată evreilor și modului în care aceștia au trăit experiența
nazismului, trilogie pe care o încheie în anul 2019 cu romanul
Deborah, apărut la editura Humanitas, în colecția Scriitori români
contemporani, roman care aduce în lumină biografia tumultoasă a unei
evreice din România, mai precis din Câmpulung, care supraviețuiește,
prin tehnici de adaptare incredibile, nu întotdeauna ortodoxe (că doar
au și evreii ortodoxia lor), tuturor regimurilor politice și schimbărilor
de atitudine față de evrei, atingând cu brio statutul de nonagenară
excentrică, dar și a altor personaje reale ce populează la fel de excentric
scala istoriei între pozițiile inedit și insolit, printre acestea numărându-
se Aurelian Leon, un exemplar rar din specia cameleonilor umanoizi,
David Fallik, un elev evreu ce pune pe jar întregul oraș, sfârșind prin
a fi împușcat sau Emilian Diaconescu, un profesor român antisemit,
ce rămâne în istorie ca omul care a încercat să epureze învățământul
românesc din Cernăuți, de evrei.
O biografie succintă a eroinei acestui roman ar suna cam așa:
Deborah se naște în anul 1926 într-o familie de evrei din Câmpulung. Romeo Aurelian Ilie
scriitor
Încă din adolescență descoperă că are un trup frumos și că dragostea
este și ea frumoasă, așa că își începe hoinăreala sexuală, fără prea multe
mustrări de conștiință. În 1941, în urma unei decizii a mareșalului
Antonescu, toți evreii din Bucovina sunt deportați în Transnistria, unde
urmează să trăiască în condiții de viață mizere, în barăci improvizate,
într-o zonă mlăștinoasă. Dar Deborah, profitând de farmecul ei, reușește
să trăiască puțin mai bine decât restul evreilor, obținând în schimbul unor
servicii sexuale, mici beneficii pentru ea și familia ei: „Cu inteligența
ei de femeie tânără, Deborah și-a dat seama că în deportare trebuie
găsit compromisul între groaza de viol și abstinență, de răul căreia
fetele nu puteau pune tâmpla pe pernă, fără să le împresoare prinți

40 Axis Libri
în cucul gol. Masturbarea – cafeaua de cicoare Adâncită în noapte, ora fugărise din cale oricare
sexuală a săracului – nu era o soluție pe termen martor posibil. S-au apropiat cu pași măsurați
lung”. În Transnistria îl cunoaște și pe Aurelian unul de altul. Șarmant ca răsăritul de lună, Leon
Leon, un român fără niciun fel de scrupule, care și-a plasat anestezia de vechi agent acoperit:
se declara când evreu, când român, când nazist, — Ce ți-e și cu nemurirea, dragă maestre!
când bolșevic, în funcție de interesul de moment, Ne-am cunoscut în toate ipostazele, iată-ne azi
infiltrat în comunitatea evreilor ca informator al reîncarnați în străzi! Sunt fericit să vă văd asfaltat
serviciilor secrete române de orientare antisemită, nu doar în conștiința neamului, ci și la propriu!
jucând însă rolul unui director de teatru ambulant și Diaconescu și-a golit de sânge buzele ca
a celui mai înfocat susținător al drepturilor evreilor, hârtia igienică, într-o atitudine care-i devoala
și este cooptată ca actriță în trupa acestuia. Tot prin dorința de-a întoarce timpul în clasa liceului
intermediul lui Leon, care îi devine și iubit oficial, Negruzzi, acolo unde se știa cine este profesorul și
reușește să intre la facultatea de medicină. Devenind cine elevul:
ulterior un foarte bun medic, ajunge doctorița — Scutește-mă bre, de poezie ieftină! Mă aflu
personală a lui Gheorghe Gheorghiu – Dej și din acest aici pentru a-ți face oleacă de instrucție, caracudă
moment viața ei ia o turnură ascendentă, devenind antipatică! Află că nu scapi de chelfăneală, cum
o persoană bogată și influentă, nu scapă cel intrat la Sfânta
ceea ce rimează adeseori cu Parascheva fără să-i pupe
extravaganța. Astfel că, în 2018, moaștele!”
la peste 90 de ani, pe când trăia Prin intermediul ro­
în Franța, Deborah își angajează manului Deborah, Cătălin
un gigolo de conversații, care, Mihuleac rescrie, cu sinceritate
după moartea sau mai bine spus, și mai ales cu umor (și încă unul
dispariția acesteia, căci după împrumutat de-a dreptul de la
o existență atât de intensă nu patriarhul umorului literar, Ion
putea muri într-un mod banal, Creangă), istoria evreilor din
va scrie povestea tumultoasei Bucovina, dintre anii 1918 și
sale vieți, biografie ce a servit 2018. Poate v-ați întreba cum se
ca sursă de inspirație pentru poate ca drama acestora să fie
scrierea romanului de față. tratată cu umor? Simplu: totul
Cât anume este realitate este să privești cu luciditate
și câtă ficțiune artistică și să înțelegi evenimentele
s-a strecurat între paginile în ansamblul istoriei locale a
acestui roman, deja contează evreilor din Bucovina din toate
infinitezimal de puțin, povestea timpurile, ajutat de o privire
fiind cu siguranță în mare parte antropologică iudaică, care ar
adevărată, acest lucru reieșind funcționa ca sarea și piperul
inclusiv din faptul că în cazul presărate peste istoria „oficială”.
celorlalte personaje secundare Cât privește sinceritatea cu care
(sau nu) s-au păstrat documente și monumente, pe Cătălin Mihuleac tratează episodul pogromului
care autorul le-a cercetat, grefând micile infuzii de românesc, aceasta este în raport de 1:1 cu cea a
fantezie pe izvoare istorice 100% veridice. lui Art Spiegelman din capodopera grafică Maus.
Fantezia autorului explodează efectiv în Povestea unui supraviețuitor.
finalul romanului, unde narațiunea îmbracă haina Desigur, romanul este unul foarte complex,
de gală a suprarealismului magic, ilustrată magistral nivelurile de lectură și de înțelegere stratificându-se
într-o scenă antologică în care personaje devin generos, fiind vorba aici nu doar despre evrei și
străzile ce poartă numele eroilor din carte, Aurelian pogrom, ci și despre modul în care a funcționat
Leon și Emilian Diaconescu: „Într-un huruit politica românească, oficială și neoficială, de birou
seismic de șenile, cele două artere de circulație au dar și de budoar, în intervalul mai sus menționat,
traversat curți și piețe, și-au aruncat asfaltul peste precum și despre caractere umane în general,
clorofila parcurilor, au spart vitrinele magazinelor, cazurile particulare nefiind decât mostre menite să
au doborât copaci și felinare, au secționat baruri și ilustreze esența de fond.
cluburi de noapte, pentru a se întâlni în partea de
Nord a orașului unde au creat ad-hoc o răscruce.

iunie 2021 41
C

În dialog cu al treilea
de Leonard Matei (II)

Volumul se deschide cu o splendidă dedicație: Bunicului meu


călător/ Prin mine și ape,/ Ion Matei,/ În credința iubirii izbăvitoare/ A
repetării orelor/ Cu umilința legitimă a recunoașterii noastre,/ Laolaltă
cu toate neamurile,/ În palma lui Dumnezeu. Poemele sunt grupate
sub trei titluri: reclamă pentru un cal mort cuprinde 20 de poezii,
imn închinat Apei are doar poemul Frumusețe, iar ciclul dragoste pe
girafe însumează alte 20 de poezii. Există deci o simetrie și o armonie
compoziționale, vizibile în realizarea fiecărui poem în parte, dar și
în structura grafică a cuprinsului, realizat într-o manieră originală.
Câteva titluri sunt descriptive: drumul spre casă, câteva ore la Paris,
Marsilia în răsăritul soarelui, Monte-Carlo etc. vânzând iluzia că ar
putea fi pasteluri. Elementele de peisaj, atunci când există, marchează
matricea stilistică a autorului, poet danubian și citadin, care îmbină
infinitul, acvaticul, vegetalul cu citadinul industrial. Alte titluri sunt
oarecum stranii: poemul globulelor roșii presate de egou, obișnuitul
poem al răspunsului, atonement, aerul tare și rufele colorate etc.
Răsfoind volumul, descoperim o serie de poeme picturale
create prin tehnica enumerației multiple, preferată, se pare, de autor
din cauza capacității ei de a juxtapune imaginile în maniera colajului.
Dacă cuvintele și-au recăpătat prepozițiile și conjuncțiile, pierdute în
exercițiile avangardei poetice românești, imaginile au rămas disparate,
oaspeți străini în casă străină. Privite mai atent, ele au un imobilism
sucit, de icoană bizantină. Sunt spațializate geometric în viziunea
iconografiei naive românești, figuri-metaforă statice și izolate în planuri
verticale diferite, fără punți de comunicare între ele. La fel ca în pictura Octavia Floricică
scriitoare
naivă, imaginile poemelor sunt schematizate, redimensionate subiectiv,
de o extremă expresivitate, preluate deopotrivă din profan și sacru. Ceea
ce deosebește cele două tipuri de pictură nu este diversitatea tematicii,
ci tratarea ei. Dacă pictorul naiv se situează pe-un picior de plai/pe-o
gură de rai, îmbinând trecutul arhaic al satului cu fabulosul popular,
realizând imagini solare pline de prospețime și culoare, Leonard Matei
sparge realitatea acceptată și permanentizată de dorința noastră de
liniște și confort și o restructurează din perspectiva celui care a înțeles
că realul nu este decât pojghița subțire sub care se ascunde spaima fără
trup a Țipătului lui Munch.

42 Axis Libri
Poemul ținta zero este o pictură de natură spune că rugul ardea cu flacără și nu se mistuia,
moartă cu ceea ce a mai rămas din oameni. Termenii marcând prin acest fapt nemaivăzut de Moise un
enumerației: muzeu, statui, umbra, grâul, meteoriții, portal între două nivele cosmice. Stâncile aprinse ca
ferestrele etc., fiecare cu câte un determinant fals un rug/ pe fruntea unui film nedevelopat reprezintă o
explicativ, conturează o atmosferă citadină stranie, asociere stranie, chiar dacă permite interpretări mai
un spațiu agonizant purtând pecetea războiului, a mult sau mai puțin subtile. O altă aluzie biblică apare
distrugerii și a morții: muzeu de katiușe cu țevile în versul rușinea soarelui dezbrăcat..., unde motivul
retezate, statui din cenușă de muncitori dibaci, rușinii, al culpei, este asociat, în mod obișnuit, cu
ferestrele chituite cu plumb gâfâie, ramă de sânge Adam în Grădina Edenului. După ce a mușcat din
în lacul Bâlea, crengi înghețate cresc în ceață... În mărul cunoașterii, fruct axiologic, Adam a văzut
această dezolare industrial-vegetală oamenii au că este gol și s-a rușinat, astfel că s-a îmbrăcat în
involuat, devenind creaturi oferite morții și lipsei de frunze. Văzându-l, Dumnezeu a înțeles că interdicția
sens: dirijorul explodează în cei ce-l imită, secretara i-a fost încălcată. Apoi a făcut Dumnezeu lui Adam
goală scrie după dictare... și femeii lui îmbrăcăminte de piele și i-a îmbrăcat. Și
Marsilia în răsăritul soarelui utilizează a zis Domnul Dumnezeu: „Iată Adam s-a făcut ca
aceeași tehnică a colajului, a picturii în fragmente de unul dintre noi, cunoscând binele și răul. Și acum nu
imagini juxtapuse: plasele verzui, aluatul gălbicios, cumva să-și întindă mâna și să ia roade din pomul
un rac imens, iluzionistul, soarele rar și femeile, vieții, să mănânce și să trăiască în veci!” Motivul
căutătorii și cei care s-au legat de clopotul ud de la biblic al rușinii are proiecții simbolice extrem de
Notre-Dame de la Garde. Sunt cuvinte fecundate interesante, care pot intra în consonanță cu metafora
de imagini, ca în pictopoezie. Fiecărui termen al soarelui dezbrăcat de vise, astru căzut în profan, așa
enumerației îi corespunde un determinant straniu cum Adam, îmbrăcat în piele, cade în materie.
sau oniric, ceea ce face ca poemul să devină o pictură Viziunii spectaculare din primele patru
suprarealistă. Plasele verzui cu burta plină de joacă, secvențe ale poemului, care pare doar o elaborată
un rac imens prins în gura parcării cu plată, femeile punere în scenă, îi corespunde, în rol de actant,
injectate cu strigăte de luptă compun o viziune întrebarea atonică și retorică adresată nimănui
originală, secvențială, în care funcțiile obiectelor/ sau doar propriei conștiințe: uneori te întrebi dacă
subiectelor sunt eludate sau întoarse pe dos, fapt se poate trăi prezentul. Aș spune că ea este Graalul
neliniștitor pentru cititor. Sugestia soarelui arzător poemului și, poate, al volumului. Pentru fiecare
din sud rezidă doar în metafora aluatului gălbicios în dintre noi întrebarea are conotații deosebite, așa
care se pulverizează/coagulează țiglele de ceramică cum și prezentul fiecăruia înglobează realități/
de pe acoperișuri. Turiștii adulmecă treptele. virtualități diferite. Și, totuși, ea este întrebarea
Posesorul unei astfel de priviri lipsite de emoție, este esențială. Rostind întrebarea esențială, lumea se
o conștiință singulară, care vede/știe cu necruțătoare regenerează. Numai încercând să răspunzi cinstit,
luciditate ceea ce se află la capătul coasei. asumându-ți integral prezentul tău, poți merge
Monte-Carlo selectează elementele unui peisaj mai departe ca om, asemenea zeilor și superior
subiectiv receptat vizual, olfactiv și auditiv, oferit lor, tocmai prin acceptarea faptului că ești un
cititorului într-o jerbă de figuri de stil. Stâncile aprinse zeu muritor, având însă puterea de a schimba
ca un rug/ pe fruntea unui film nedevelopat/ ...soarele prezentul. Sigur că volumul ne spune câte ceva
dezbrăcat de vise/ ...pubelele de gunoi/ în mirosul despre prezentul unui eu poetic convulsionat de
algelor/ noaptea înălțată în filamente/ zâmbind întâmplările lumii, dar răspunsul trebuie să rămână
scâteietor/ ecoul expus voluntar/ pe un afiș imens sunt al lui. Noi ne putem întreba doar dacă marinarul,
imagini activate în tehnică tradițională, prin epitete, metaforă a sinelui individual, ar vrea să naufragieze
comparații, personificări, ceea ce nu le face mai puțin lent/ pe recuzita plajei săpate/ în molozul rodat/ pe
insolite. Stranietatea viziunii de ansamblu provine oase/ egal crestate.
din asocierea unor termeni profani cu simboluri În poemul prea puțin sunt revelate, în aceeași
creștine și din efectul de șoc al substituțiilor în tehnică a enumerației multiple, câteva dintre aspectele
expresii consacrate de uzul limbii. Rugul aprins prezentului colectiv: sunt televizoare cu lămpi/ care
este o metaforă-simbol a divinului, forma sub care sunt setate să se deschidă/ la scandalurile zilei/ cu
Dumnezeu i s-a adresat lui Moise pe Muntele Sfânt avocați și procese recidiviste/ ale frustrării/ cu egouri
Horeb, prin intermediul Îngerului Domnului. Biblia care devin prieteni/ ai suficienței/ cu inimi înfundate

iunie 2021 43
C
în șanțuri/ oratorice pure/ cu alergături după nuci/ îngropate în pământ și în stâncă, ascunse în
găurite în fenomene/ inflaționiste/ din căutări profetice minerale și în plante, în copaci sau sub ape. Cele
stabilizate/ în zona genunchiului/ de politician/ din mai importante însă au fost ascunse în mintea
conducători auto transformați/ în transpirate bujii/ oamenilor. În revelație, tertons văd litere sau
informatice. Aceste pasiuni mistuitoare injectate imagini în coduri necunoscute, aud sunete în game
populației prin TV o fac incapabilă să depășească de vibrații. Se spune că toate aceste comori ascunse
prezentul unei iluzii manipulatoare a integrării și nu sunt decât suporturi materiale sau mentale,
să înțeleagă că adevărul și sensul vieții sunt date de care declanșează în minte amintiri ferecate. Sunt
trăirea autentică a întâmplărilor individuale. Numai declanșatori ai unor implanturi de memorie. Ele îi
astfel, calități pierdute, precum inocența, ironia și conectează pe practicanți la conținutul esențial al
discernământul, vor fi recuperate și oamenii vor învățăturii, într-o experiență simultană. Și pentru că
înceta să mai creadă în adevărul de azi pe mâine. Dacă e greu de crezut că aceste implanturi de memorie se
programele de televiziune ne structurează prezentul află ascunse doar în mintea unei părți a populației
și ne ghidează viața și alegerile, atunci trebuie să ne lumii, este mai simplu să credem că ele se află în
reamintim întrebarea esențială: Unde este Graalul? mintea tuturor, dar sunt puțini aceia care ar vrea
Poemul are două finaluri în tehnică modernistă, să știe ce e în capul lor și sunt și mai puțini aceia
ambele interesante ca idei poetice. care sunt dispuși să facă vreun efort în acest sens.
(fragment din lucrarea Ghid pentru turiști deștepți.
* Beijing – turism și metaturism)
Există în volum poeme în care pare să se fi realizat
Volumul cuprinde, în opinia mea, o poezie o deconstrucție a universului și o recompunere a lui
a singularității, care își atribuie uneori sensul de în mozaic, fixat însă în cuiele vechii realități. Așa este
omenire, dar, cel mai adesea, eul liric reprezintă prima secvență din între străini: cerul este localizat pe
persoana I singular, eu, altfel decât ceilalți. Poezie marginea/ binoclului cu fise/ și cuvîntul este așezat ca o
a inspirației, a experienței, a construcției artificiale? gară/ pe falangele/ dilatate de arșiță// îmi trag sufletul pe
Mereu m-am întrebat dacă inspirația poetică o insulă/ care seamănă cu un depozit ruginit/ cu brazi
înseamnă să primești poemul întreg, perfecțiune a care învață să respire/ în aerul magnetic/ din carcasa
formei și a ideii, sau să-ți fie oferit germenele unei fiarelor//porumbeii/ vopsiți total în negru/ survolează
idei poetice, în cuvinte sau necuvinte, în imagini, insula cu aparate/ imense/ agățate de urechi// iar penele
sunete, culori, parfumuri, pe baza cărora, asemenea lor obosite/ se pierd în trompele elefanților/ (cu trese
lui Proust, să reconfigurezi lumea. napoleoniene/ răsucite pe coadă). Cuiele vechii realități
Uneori, mi se pare mai simplu să cred că sunt ruinele industriale distorsionate, acoperite
inspirația este un implant de memorie și în sensul parțial de vegetație, semănând cu Sagrada Familia
acesta îmi amintesc de Marele Maestru indian a lui Gaudi, în care arhitectura umană geometrizată
născut din Floarea de Lotus, care a propagat se îmbină cu vegetația exuberantă, copleșitoare,
budismul în Tibet, în secolul al VIII-lea. triumfătoare, realizând forme suprarealiste și, din
Pentru că Padmasambhava a înțeles deficitul nou, neliniștitoare pentru conștiința umană trează.
de înțelegere spirituală a adepților, se spune că Pendulând între luciditate și vis, turnurile, coșurile,
a ascuns învățături și obiecte de cult în peșteri și furnalele și carcasele metalice ale unui combinat
sihăstrii, în temple sau în firide scobite în munte siderurgic abandonat de mai bine de două decenii
și apoi zidite. Ele erau destinate unui timp viitor și pot deveni falange dilatate de arșiță sau trompele
unor discipoli capabili să le asimileze înțelesurile și elefanților (cu trese napoleoniene pe coadă). Iar noi
puterile. Puteau fi descoperite numai prin revelație putem decodifica, să spunem, o imagine poetică.
sacră, fiind intangibile și material celor care nu Învățăm să descifrăm lumea. Înțelegem încă o dată
atinseseră stadiul de inițiere cerut. Aceste comori că nimic nu este doar ceea ce pare, că fiecare lucru
ascunse se numesc terma, iar maeștrii, care au și fiecare om sunt alcătuiți din straturi suprapuse de
revelația locului în care se află, se numesc tertons. înțelesuri, care, în clipe de grație, se deschid pentru
Comorile ascunse și revelate au fost, de-a lungul mintea noastră. Înțelegem că e posibil să fi întâlnit
timpului, texte, care au dispărut imediat ce au încă un om care a scris o poezie a refuzului/ sațietății/
fost transcrise, forme de ritual, plante medicinale, plictisului de a accepta universul ca simplă realitate
obiecte necesare evoluției spirituale. Ele au fost fizică.

44 Axis Libri
Și, pentru că am mai similare există și în alt poem
întâlnit astfel de oameni, și teribil, obișnuitul poem al
noi și Leonard Matei, voi cita răspunsului, în care oamenii
încă o tulburătoare poezie cu unghii grotești/ și pielea
pentru sănătatea poeților: să ștrangulată de păr// cu urechi
ne aducem aminte de noi/ cei ascuțite/ și dinții întorși pe dos/
care am urcat treptele/ și am pornesc în ceată/ la vânătoarea
băut atâtea izvoare/ și să nu de lupi. Acesta este obișnuitul
uităm ce-am făgăduit/ sus/ ce- răspuns al oamenilor, deveniți
am jurat când nu mai puteam/ mai fioroși decât lupii care,
când bolile se încolăceau/ spre deși foamea le văruie stomacul,
fântâna din cap/ când gloanțele ... nu au plecat niciodată din
deveneau neconvenționale/ și locurile lor, așezări în care au
totul ricoșa în toate/ și respirația rămas, după vânătoarea de
întârzia să îngenuncheze// în lupi, doar cenușa, rămășițe
genunchi pe Pământ/ putem de fum culcate și femei fără
visa visele care au venit/ de la sân, căutând un loc în care
primul scâncet/ de la primul să ascundă pruncilor fața. La
trandafir care înțepa/ și asta Belgrad și la Sarajevo familia
doar pentru a putea vorbi/ mea/ își leagănă pruncii/
despre oameni și rădăcini/ în/ streașina casei// cu cerul
despre timpul în care Dumnezeu miluiește//în pe pleoape/ pietonii/ își destramă coapsele/ și-și/
picioare pe pământ/ cu idealuri pe urmele proaspete/ mătură drumurile/ înroșite/ de cruce. Același poem,
care au înghițit eroi/ cu turma de oi care a ieșit la cu același titlu, drumul spre casă, propune un alt
vânătoare/ și pădurarul devorat de propria-i blană/ final, o viziune plină de forță și transcendență:
înțelegem să nu ne zăpăcim/ și să purtăm povara adâncit în fluviu/ podu’ ridicat/ de-a lungu’/ își ține
celuilalt/ în limpezime. Este o artă poetică mai ușor superstițios/ umbra/ în picioare. Poemele acestea
de înțeles, chiar și de către cei nefamiliarizați cu păstrează tehnica alăturării imaginilor incoerente,
poezia. Exprimă un sentiment de solidaritate între răsturnate, mutilate. Cioburile de imagini ale
poeți, între oamenii care se simt datori să poarte unui univers ciuruit de gloanțe convenționale și
povara de lumină și vise a umanității mai departe neconvenționale alcătuiesc o nouă realitate, stranie
în timp, mai departe în spațiu. Există în trecerea în imensa ei solitudine și indiferență.
omului pe pământ și momente de criză la nivel Sunt și multe poezii ermetice. Un ermetism de
individual sau la nivelul colectivității, care sunt idee, nu neapărat de sobrietate extremă a imaginii
figurate în poem prin două imagini paradoxale poetice, căci adesea tehnica imagistică deosebește
teribile: turma de oi care a ieșit la vânătoare și aceste poeme de avangardă și de ermetism.
pădurarul devorat de propria-i blană. Teribile prin Numeroase figuri de stil, asocieri insolite de cuvinte,
consecințe, vizualizând tabloul lui Pieter Bruegel epitete originale, capabile să trezească substantivele
cel Bătrân, Parabola Orbilor, dar și prin implicațiile pe nivele superioare de expresivitate, comparații
simbolice, câteva menționate în Oda (în metru și personificări, substituiri de cuvinte sau de sens
antic) a lui Eminescu. în locuțiuni oferă versurilor veșminte poetice
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. / Ori ca tradiționale. Ideea poeziei este însă tulburător de
Hercul înveninat de haina-i; / Focul meu a-l stinge modernă, depășind limitele umanului obișnuit și
nu pot cu toate / Apele mării. // De-al meu propriu comod relaxat în fotoliu. Mi s-a părut uneori că
vis, mistuit mă vaiet, / Pe-al meu propriu rug, mă rezidă în aceste versuri un intelectualism la nivelul
topesc în flăcări... / Pot să mai re’nviu luminos din ideii poetice, care conștientizează individualitatea
el ca / Pasărea Phoenix? ca singularitate absolută. Dumnezeu, prietenul,
Numai că „devorarea de către propria-i blană” poetul însuși, camaradul, iubita nu au realitate
are motive mult mai sumbre decât visul, iubirea proprie, sunt entități pur conceptuale, aflate pe alte
sau condiția muritoare pentru care ar fi putut opta nivele, prinse între alte cercuri, situate în alte celule
ipostaza Hyperion a eului liric eminescian. Imagini ale fagurelui, pe care îl numim obișnuit univers.

iunie 2021 45
P
O
E
Z
I
E

PoemE

nicăieri nu-i ca acasă

nicăieri nu-i ca acasă


același miros de băutură și aceeași oameni ce nu dau doi bani pe
fericire
liniștea nu mai cântă la pânzele de păianjen
acum vocile acoperă fiecare cotlon
fiecare insultă devine o pată de mucegai
și știu că până la sfârșitul zilei pereții nu vor mai fi albi

pășesc pe zăpada însângerată din curte


amintirile mele încă nu s-au vindecat
continuă să sângereze și să piară odată cu soarele
ca apoi să revină mult mai obosite
pășesc ușor și privesc vița-de-vie
bunicul obișnuia să spună că această viță-de-vie dă cele mai frumoase
roade
că vinul acestor roade are gustul liniștii
îmi pare rău să te dezamăgesc bunicule
dar după moartea ta din struguri nu s-a făcut vin
s-a făcut venin
e de ajuns o sticlă pentru ca tata să înceapă să împrăștie mucegai pe
pereți
Ana-Maria Murariu
poetă
pășesc spre grădină
e acoperită de zăpadă dar nimeni nu știe că sub această zăpadă
zace un pământ murdar și urât mirositor
sub acest pământ sunt îngropate amintirile bunicului
în fiecare primăvară aceste amintiri sunt răscolite și ciopârțite una
câte una
și atunci parcă îl pot auzi pe Dumnezeu plângând
nu-i de ajuns că l-ați omorât pe el
trebuie să-i omorâți și amintirile?

46 Axis Libri
destinul ei
nicăieri nu-i ca acasă soba nu mai răspândește căldură
același miros de pârjoale și aceeași mamă ce și-ar răspândește doar temeri de când te-ai dus la
da și viața să mă facă fericită judecată bunicule
numai că ea nu știe că fericirea ei e mai importantă
decât a mea aș vrea s-o strig așa cum o strigai tu mai demult
ea nu știe că poate să se salveze să-i spun să nu mai bea și să nu mai uite să facă
ea alege să mă salveze pe mine și eu aleg să o focul
salvez pe ea să o iau de braț și să o zgudui ca mai apoi ea să
vom vedea cine va fi erou și cine va fi victimă plece spre crâșmă
pe o ureche îți intră și pe alta îți iese
nicăieri nu-i ca acasă i-aș fi spus a doua zi de dimineață când mahmureala
numai că fără tine bunicule i s-ar fi citit în privire
acasă nu mai e demult acasă ce avem astăzi la cină?
aș fi întrebat-o mai târziu
*** când mahmureala ar fi fost deja înlocuită cu alte
pahare de rachiu ieftin
Fericirea nu există nimic
Dacă ar fi existat, tata n-ar fi lovit-o pe mama nimic
și mama n-ar fi plâns într-un colț nimic
n-ar fi strigat că vrea să moară asta ar fi fost cina
n-ar fi blestemat ziua în care se născuse și tot nimic scrie acum și pe crucea ta bunicule
Dacă ar fi existat, bunicul n-ar fi lovit-o pe bunica
și bunica n-ar fi băut de supărare când te visez stând pe prispă citind ziarul mă simt
nu și-ar fi acoperit obrajii cu un batic ponosit iarăși mică
n-ar fi băut lângă sicriul lui simt că o parte din tine încă nu e pregătită să
și n-ar fi provocat acel potop de lacrimi părăsească această lume
dar când mă trezesc totul se spulberă și amintirea ta
Fericirea nu există mi se scurge printre degete
Dacă ar fi existat, n-aș fi murit de-atâtea ori precum nisipul se trage spre mare
n-aș fi pierdut războiul cu viața
mă uit la bunica și nu citesc regrete pe fața ei
Fericirea nu există citesc doar eliberare cum tu ai fost o închisoare
E scris pe vânătăile amintirilor pentru ea
și-n șopronul tău uneltele se ascund să nu le găsim
*** plângând

am bătut la ușa bunicii și nu mi-a răspuns nimeni am bătut iar la ușa bunicii și tot niciun răspuns
perdelele de la ferestre lipseau și simțeam că în am format numărul ei de telefon și mi-a intrat
această casă trăiește doar moartea căsuța
prin camere mișunau amintirile gârbovite în pereții ea nu e pregătită să arunce minciuna în foc
goi pentru ea adevărul trebuie ars ca să dea cât mai
cândva pe acești pereți erau culori și covorașe multă căldură
țesute cu războiul
acum tot ce se mai țese cu războiul sunt vânătăi

singura liniște în această casă a rămas somnul


bunicii
patul e vechi și scârțâie de parcă ar fi îndurat

iunie 2021 47
P
O
E
Z
I
E

PoemE

Doar (pe) o parte...

Umblu-n haina zilei de pe urmă.


Nu mai încerca să-mi spui că plouă!
E destul că trecerea ta curmă
Gândul meu pictat pe flori și rouă!

Umblu-ncet. Și numai talpa-mi țese


Pe un foșnet brun, cărări șoptite.
Umblu și mai scriu fără să-mi pese
Un poem cu mâini îmbătrânite.

Umblu-n haina zilei... și se pare


Că mă strânge doar în partea stângă...
Ce păcat că nu e partea-n care
Sufletul învață să nu plângă...

Doar poetul...

Poetul nu doarme; culege-o idee


Cu bobul rotund ca un sân de femeie.

Pe masa luminii, cu timp o frământă,


În graiul trăirii, de dragoste-i cântă;
Mariana Eftimie
Cu nume de suflet duios o-nvelește Kabbout
Și-apoi o admiră cum crește... și crește... poetă

Poetul nu doarme; păzește doar vina


Că-i cer dăruit pentru-a fi rădăcina.

La curtea lumii

Cu fir de sânge-n alb îngenunchiat,


Pe foi de-azur și gând nesfâșiat,

48 Axis Libri
Scriam legenda ochilor rămași Şi-apoi, ce-ai mai putea c-un poet ca să faci?
În strai orfan de vreme și de pași. Cel mai simplu ar fi să-l iubeşti şi să taci.

Cu inimi mari și coapte de neplin, Dar, aşa, doar un vis auzit-am cu rost,
În templul vechi al jocului senin, C-a iubit un poet!... Şi, iubindu-l, a fost...
Slujeam la curtea lumii de apoi
Privirea unei clipe fără noi.
Ştiind...
Și cât de bine, Doamne, mai era
Când ochiul doar cu zâmbete plângea! Mai lasă-mă să cred că mi se pare...
Că sufletul acesta-ncarcerat
În fir de zbor şi flăcări călătoare
În dans de fluturi Ştia să uite-n clipa următoare
Că a murit doar cât a existat.
Când se iubesc poeţii, ce crezi c-ar vrea să fie?
Cerneală-n basm de gheaţă cu inimi de hârtie? Şi cât l-ai izgonit din întâmplare,
În clipe, trup şi chipuri, şi oglinzi!
E greu să ştii, se pare, iubirea lor cum vine... Tu, gând sedus de veşnicii barbare
Mătase-n râu de fildeş, fior în serpentine, Ce scutură seminţe de ninsoare,
Sonetul unei pajişti cu flori diamantine, Pe-un colţ de stea cu ochii suferinzi,
Concert de slove-n hora privirilor străine.
Mai lasă-mă să cred că mi se pare...
Şi cum se-ntâmplă numai la ora de iubire, Şi iartă-mă că ştiu de ce mă vinzi...
Să le gravezi conturul pe-un fir de amăgire?

Nici oglindirea faptei nu mai priveşte-n vină Necredinţă


Când ei, pe ramul clipei, cu valuri de lumină
Se împletesc pe coapsa trăirilor virgine, Tu ai venit să-mi spui că sunt o floare?
În veşnic dans de fluturi cu aripi cristaline... Ori ai trecut pe-aici să-mi aminteşti
Că tot ce sunt e timp şi mă iubeşti
Dar cum n-ai scris, străine, măcar poemul vieţii, Când nu mai scriu romanţe călătoare?
De ce-ţi doreşti să afli cum se iubesc poeţii?
De ce-ai venit? Să-mi spui că sunt o carte
Şi până-ar fi ca drumul în cuget să te scalde, Şi cuget ca un murmur nesfârşit?
Se vor iubi... ca zeii... în lacrimi dulci şi calde... Dar câte cărţi cu flori ai întâlnit
La şcoala unui gând predat de moarte?

Patima Ochiului ETern Sau poate c-ai venit să nu mai doară


Că sunt şi eşti cu vină şi cu rost?
Să întrebi un poet ce înseamnă-a iubi? Dar ce iubire lacrimă n-a fost?
E la fel ca şi când nu mai crezi că ar fi. Şi cât, din ce iubim, rămâne vară?

Să încerci să-nţelegi un poet? Nu ai cum. Iar în decorul vechi cu iz de soartă,


Nu e pas. Nu e loc. Nu e timp. Nu e drum. Când pentru tine pot să înfloresc,
De ce visezi că eu nu te primesc,
Nu e spic fără glas. Nu e rod să-l culegi Când n-ai venit decât până la poartă?
Din grădina cu nori ce te-ndeamnă s-alegi
Izvorul meu de patimă şi artă,
Cum să uiţi ori să ştii la ce-i bun un poet... Imperiu ars de viscol nefiresc,
Să-l urăşti? Să-l ucizi? Să-l adori în secret? Tu chiar nu crezi că pot să te iubesc...
Dar eu... te iert... cum numai floarea iartă...

iunie 2021 49
P
O
E
Z
I
E

PoemE

Decupați din stampe mateine

Lumina în declin a serii de Octombrie 


este o formă de salut
când ploaia șterge desenele de pe asfalt 
ca pe niște decizii greșite și devenim 
eleganți și nobili 
decupați din stampe mateine
printr-un tărâm nepieritor al izbânzilor muritoare 
Nu departe  cineva  mângâie 
puii de-o zi ai pisicii și  luna apasă cu razele ochii lor nededeschiși
încă 
iar cercurile arborilor s-au strâns 
în toate pădurile lumii 
Frigul  este  adus în ghiare de păsări 
cuvioșia toamnei en chair et en os 
e tot ce ne rămâne odată cu 
odăile iluminate de fructele rămase
pe glaful hotelului măcinat
de nostalgiile unei provincii 
când ajutorul din cărțile sapiențiale 
nu mai vine şi trecem printre ore 
ca un șarpe prin tunelul pielii sale abandonate 

Alexandru Cazacu
Să mă uiți  poet

Să mă uiți ca pe-o foaie de ziar 


într-un compartiment de tren la capătul liniei
când taina zilei ascunsă în golul ceștilor de cafea amară
relevă încet duplicitatea
ornicului ce  bate în grinda casei
când brâul de iederi ce va strânge orașul ca un corset vegetal
şi arpegiile părerii de rău
răsună în concertele de deschidere
ale marilor filarmonici 

50 Axis Libri
Să mă uiți ca pe numele unui trib  sud-american în geamul prispei după
exterminat  de conchistadori  vagoanele trenul de amiază 
într-un tratat de istorie milenaristă zărit cândva printre grădinile 
când mă întorc spăşit în toamna de ambră carbonizate de amintiri
precum fiul din pericopă ale caselor de vizavi
pământul iți pare că devine ocoperit când orele serii sosesc 
cu batiste albe de bumbac ca niște aripi lungi învinse și câștigătoare
și cuțitele înstrăinării țintesc foarte aproape 

Ascultând  Beethoven duminica


Se transformă în cântec 
Sonata lui Beethoven taie bucată cu bucată
Noapte s-a tras peste oraș orașul în această seară de așteptări cinematografice
ca o husa peste un violoncel  și fosta  cazarmă de la margine a devenit
Gândurile din altă primăvară se întâlnesc un teatru pentru actorii fără angajament 
cu cele din primăvara de acum ce se transforma în Cu labe moi de felină trece peste acoperișuri
cântec  începutul de iarnă 
Când stelele cad prin cutia milei Din buzunarele întoarse se împrăștie nisipul
și cochiliile uscate ale melcilor rămân în urmă celei de-a opta minuni a lumii 
ca nişte paşi pierduţi și într-o carte poștală de pe vremea războiului rece
Continentul este un imens amfiteatru ne surprindem 
pentru povestea unor farisei scrisul mărunt și caligrafic
Stolurile pescărușilor ne arată când naufragiu este  o instituție și devenim cu toţii
că oriunde am fi marea este aproape  Robinsoni plătiți cu ani lumină
Un buchet de freziii roșii cu tiv alb în petale să rămână pe insula lor și să devină  ucenicii lui
strâng mâinele copilăriei tale Vineri
Colțul de lună văruiește umbrele când te mai poți bucura 
Sigur o fată dormind acum o mie de ani ne-a visat de aurore și eclipse 
povestea și acest vis este  cum se bucură câinii de pripas
ca o imensă statuie de aer de resturile unui prânz duminica
prin care trecem 
dar pe care nu o vom zări niciodată 
Pe o stradă mică

Trenul de amiază  Când timpul apasă necruțător butonul soneriei


și jocurile sunt deja făcute 
Lent  iarna se dezgheață  pe o stradă mică într-un cartier aclamat 
și se leapădă de noi  amatorii de senzații vor avea material
lângă plopii ca niște lumânări pentru mult timp de acum înainte 
presărate în pământul câmpiei  acum când  ploaia 
și bruma se adună în cana de argint își îneacă în șanțuri corăbiile
a fântânilor de  la răscruci și radarele turnului de control
Apele oglinzii stau  identifică stoluri de păsări din Hitchcock 
acoperite de ștergare brodate Igrasia înaintează în pereții casei
cu trandafiri înfloriţi asemeni rănilor nevindecate  ca un batalion de recunoaștere în teritoriul inamic
Miroase a gutui prin cămările reci iar reporterii marilor trusturi vorbesc precipitat
și ochii adună tot zborul unei vrăbii temătoare  printre mulţimea ce se calcă în picioare
venită peste un cer liliachiu la promisiunea că astăzi un arhanghel
parcă la semnul sfinților din icoana  se va arăta în mijlocul pieței
agățată la colțul pereților  în deschiderea concertului formației de rock
lângă privirea ce sapă  alternativ 

iunie 2021 51
P
O
E
Z
I
E

PoemE

Eminescu

Nemuritor luceafăr va rămâne


Că strălucire a dat limbii române;
Poezia lui ne-a-nnobilat gândirea
Și ne-a-nvățat ce e nemărginirea...

Dragostea lui curată pentru glie


E pentru cei de azi o pildă vie;
Opera sa – tezaur nestemat
Culturii noastre noi valori i-a dat.

Ca jurnalist, cu verbul său înflăcărat,


Pentru dreptate și-adevăr a militat;
Unele cronici scrise cu patos, evident,
Combat moravuri ce-s actuale și-n prezent...

În viață mulți denigratori l-au umilit,


Unii din ei nici astăzi nu s-au potolit:
— Pot niște nori soarele să-l umbrească?
Razele de lumină să le oprească?!

Cu cât ne-ndepărtăm mai mult în timp,


Tot mai strălucitor e a lui nimb,
Iar steaua lui nicicând n-o să apună Ioan Fărcășanu
Cât timp noi vom vorbi limba română... epigramist

Pădurea în zori
- pastel -

Pădurea se trezește,
Cântă privighetori;
Soarele se ivește
Pe-un cer fără de nori.

52 Axis Libri
Gâzele adormite Şi simt un dor fără de margini Când cugetul străbate depărtări,
Încep să prindă viață, Cum îmi apasă pieptul greu. Îmi pun mereu aceleași întrebări:
Florile abia-nflorite De ce destinu-a vrut să te-ntâl-
Își scaldă-n rouă fața. Mai e puţin şi se zăreşte nesc?
Balconul înflorat de-acasă; De ce numai la tine mă gândesc?
Totu-i în jur mișcare; În minte îmi apare mama De ce doar cu o singură privire
Într-un decor ad-hoc Cum mă sărută bucuroasă. Tu-mi umpli sufletul de fericire?
Cântări de păsări care De ce când nu te văd o zi sau
Dau un concert pe loc... Şi parcă pentr-o clipă timpul, două,
Înduioşat se-opreşte-n loc: În ochi mi-apar mici licăriri de
E-o armonie sfântă — Ce minunată-i revederea rouă?
Cum rar ți-i dat să vezi; Şi cum mă strânge de mijloc!... De ce în orice clipă te doresc?
Miracolul te-ncântă:
Cu ochi deschiși visezi... Dar când m-apropii mă cutre- ***
mur: Cu tin-alături visuri făuresc!
Omagiu femeii Un doliu-atârnă la intrare: Când viitorul îl vedeam prin ceață
Cum? Imposibil! Nu se poate! Tu mi-ai redat iar zâmbetul pe
Femeia e-o enigmă, e-un mister; Să fie pentru mama, oare? față.
E-o stea-ntr-o constelație pe cer,
Ce strălucește-o clipă apoi dis- Dar peste-o clipă aveam în faţă ***
pare Tot adevărul crunt, nedrept: Iubirea ce ți-o port nimeni n-o
Iar sufletul ți-l umple de visare... Mai fac un pas şi-o văd pe știe,
mama Tu ești cea mai frumoasă poe-
*** Dormind cu mâinile pe piept. zie...
De vrei ca sensul vieții să-nțelegi
Te-ntrebi cine dă viață lumi-n- De veghe-i stă o lumânare Timp limitat
tregi? Ce-i face chipul alb, solemn;
Doar ea, femeia – mamă sau Se odihneşte dup-o viaţă Din Cartea vieții am aflat
soție Într-un modest sicriu de lemn. Că timpul nostru-i limitat:
Planeta fără ea ar fi pustie. Te naști și crești, spre piscuri zbori
A încetat să bată-n pieptu-i Îți lași urmași, te pierzi și mori...
*** O inimă curată, bună;
De la-nceput, din vreme-aceea Din gura-nchisă pe vecie ***
Nemuritoare e femeia! Cuvinte dragi n-o să-mi mai Bătrânii noștri ne-au lăsat
Prin ea renaște omenirea, spună... Pilde-nțelepte de urmat:
Sfânt îi e locul și menirea!
*** ***
Ultima revedere Din somnu-ţi greu ce te-npresoară Când vei pleca la Domnul Sfânt,
Priveşte-o clipă-n jurul tău Ca moștenire pe pământ
De pe meleaguri depărtate Să vezi ce lacrimi laşi în urmă Să lași, cum lasă orice om:
Revin acasă-n scurt popas, Şi plânset şi păreri de rău... O casă, un copil, un pom
S-o mai revăd cu drag pe mama, Și amintiri de fapte bune
Să-i mai aud duiosul glas. Adio dar o, scumpă mamă! Să și le aminteasc-o lume...
Să-ţi fie somnul lin pe veci,
Zburaţi voi clipelor mai iute Sufletu-ţi bun să aibă parte ***
Că aşteptarea-i tot mai grea, De ale raiului poteci... Când la mormânt, la crucea ta,
S-ajung la casa părintească, Cei dragi te vor mai vizita
S-o-mbrăţişez pe mama mea. De ce? Și-ți vor aprinde-o lumânare
Și poate-ți vor lăsa și-o floare,
N-am mai văzut-o de-astă vară, În nopțile de veghe și visare, Pentru omagiul lor pios
Mi-e gândul doar la ea, mereu, Când dorurile-și caută alinare, Să le trimiți un gând frumos...

iunie 2021 53
P
O
E
Z
I
E

PoemE

Dor de verde Și fă-mă, căci la Tine-i cu putință,


Măslinul verde pus în Casa Ta!
Ieșind pe prispa unui gând răzleț
Ca să-mi întind ideile la soare, Mă-nchin scriind
Am fost izbit de valul de culoare
Cu creasta de un verde pădureț. Lumina mă deşiră în cuvinte
Din ghemul încâlcit al multor
Am scris cu pana înmuiată-n cer gânduri
Și-n auriu de țarină fertilă, Şi-apoi, aliniindu-mă pe rânduri,
Dar o să scriu, mi-am zis, cu Mă toarnă-n strofe, matcă şi
clorofilă, sorginte.
Cu dor de verde renăscut din ger.
Izvoare am în piept, în ochi, pe
Și m-am lăsat pătruns de seve noi buze,
Ca de-o renaștere, de-o nouă În palmele ce-s gata să rodească
viață, Un grâu ce singur se frământă-n
Înțelegând că-n verde se pască,
dezgheață Şi curg tumultuos peste ecluze.
Muriri trecute, adâncite-n noi.
Respir seninul când ţâşnesc în
Doar respirând prin muguri muguri
înverziți, Şi-n aripi ce se ţes în alfabete,
Și înverzind la rându-ne spre soare, Iar inima drapată-n epitete
Vom dovedi că verdele nu moare, Încinge ţestul propriilor ruguri.
Simion Felix
Țâșnind cu viața-n arborii Marțian
treziți. Mă-nalţ înflăcărat şi curg în versuri, poet
Zădufu-l domolesc cu adiere
Arzând de dor de verde mă-nfășor Şi, ca într-o perpetuă-nviere,
În straiul vegetal ca-ntr-o Trăiesc geneza altor universuri.
hlamidă,
Iar inima, tinzând să se deschidă, Ai pus în mine, Doamne, o lumină
Își toarce ruga către Creator: Ce-aprinde focul dragostei de-a
scrie,
Ascultă, Sfinte Tată, ruga mea Dar eu doresc, trăind în poezie,
Când înverzirea-mi este năzuință, Să fiu poem de foc, ce Ţi se-nchină!

54 Axis Libri
Simfonie de primăvară
De-acolo văd cu ochi de cer și soare
S-a răsculat lumina, revendicându-şi timpul, Cum timpul, într-o vie afluire,
Şi calendarul însuşi a nechezat din file, Se varsă-n marea fără... mărginire,
Când s-a schimbat cu zumzet de viaţă anotimpul Oceanul veșniciei de splendoare.
Şi-o diademă pus-a, de zâmbete, pe zile.
Și dacă vremea încă mă mai leagă
Îmbălsămata sevă îmi primeneşte versul Și, ticăind, pendule-mi scriu destinul,
Şi-l pârguieşte dorul din soarele ce arde, Eu simt cum veșnicia se încheagă,
Când dedulcit cu muguri îngână Universul
O simfonie nouă în inimă, pe coarde. Căci curge-n mine ca un râu seninul
Prin inima care iubind se roagă,
S-a-naripat culoarea, curgând pe săturate, Când eu ating și pâinea Ta și vinul.
Înfiorând petale din flori cu gustul mierii,
E o-ncântare totul, dar, mai presus de toate, Sonet în alb
E anotimpul vieţii, e vremea învierii!
Tresar în alb tăcutele zăpezi
Şi-n simfonia care încet, încet se naşte, Primind lumina cu uimire castă,
Pe partitură punem, din „dolorose” uliţi, Când curge alb imaginea fantastă
În cadenţare tristă, şi paşii-n prag de Paşte Din tolba grea a scurtelor amiezi.
Ai Celui ce spre moarte mergea împuns de suliţi.
Cu alb pictează primăveri pe coastă
Redeşteptaţi de focul aducerii-aminte Când pun dantele-n pomii din livezi,
În primăvara caldă şi castă care vine, Şi-apoi în ţipăt alb zvâcnesc în iezi
Să ne trăim viaţa în dragoste fierbinte, Şi-n laptele pe care îl adastă.
Şi spre-nvierea noastră să ne sfinţim, creştine!
Cu alb nuntit, izvor de puritate,
Sonet dezghețat E şi potirul florilor de crin,
Dar eu doresc un… alb mai sus de toate,
Mai am pe gânduri încă promoroacă
Și-un vânt tăios îmi feliază cordul, De-aceea, Doamne, eu la Tine vin
Când ochii reci scrutează-n zare nordul Să-Ţi cer un alb ce-acoperă păcate
Prin pâcla rece, umedă, opacă. Şi-apoi, iertat, doar Ţie să mă-nchin!

Trăiesc o tragedie-n dezacordul Sonetul dimineții din amurg


Între-a iubi ca Tine, sau... în joacă,
Căci lupt cu gheața care mă provoacă Cuprins de ani ca de-o perfidă mreajă,
Și mă străbate ca un râu fiordul. Îmi smulg secundele înfipte-n trup,
Dorind blestemul timpului să-l rup,
Dar când lumina dragostei divine Sedus de veșnicie ca de-o vrajă.
Îmi bate-n geamul vieții cu o rază,
Dezghețul se înstăpânește-n mine, Aș vrea să mai adaug un calup
La timpul ce se strânge ca o coajă,
Iar țurțurii a bine lăcrimează Dar simt cum bucuria se degajă
Și-s curcubeie-n boabe cristaline, Din sentimente noi, care erup,
Căci Tu faci, Doamne, din ghețar o... oază!
Când văd venind spre mine, de la Cruce,
Sonet euharistic Un râu cu valuri ce-n iubire curg
Și cheia veșniciei îmi aduce.
Din miezul clipei dată-n putrezire
M-ai smuls cu funii albe de iertare Acum, prin timpul înghețat mă scurg
Și, țintuit cu binecuvântare, Și, stând lângă Acel ce mă conduce,
M-ai răstignit pe brațe de iubire. Mi-e dimineață-al trecerii amurg.

iunie 2021 55
P
O
E
Z
I
E

PoemE

El și ea

El culege, din palme,


fărâme de necuprins.
Și piatra începe să sfarme...

Ea îmbracă mângâierea lui


pe trup-cămașă de mătase.
Și liniștea începe să coase...

El s-a oprit să privească,


dar chipul pe care i l-a cioplit
era mai sus de privirea lumească.

Ea n-avea destulă putere


să coboare din trupu-i înalt.
El stâlpii cerului a dărâmat.

Ea și el, cândva doar unu’,


împletesc horele-n nunți:
fundamentul celor mulți.

Lemnul de sicriu (1)


Ioan Toderiță
M-am trezit într-un pat de scânduri triste, scriitor
care s-au transformat în îngrijorare
de coloane vertebrale,
extinse.

Mi-am rezemat țeasta


în scândura de tei,
ce mi-aș fi dorit să fie de plută.
Celelalte întunecimi, din ei, în derută,
erau de brad, de fag, pe care dormi mai bine,

56 Axis Libri
cu ochii deschiși, Vinul de-l beți, în loc de lapte,
într-un război de țesut privirea cruciș. Nu vă-nșelați, că scăpați de păcate.
La nunta mea veniți de acasă,
Scândurile se vând, la ster, pe stern. cu sânul mireselor voastre pe masă.
Sunt demodate gravitățile, la cântar,
în care poți locui longitudinal, Singurătate
o săptămână de miere fără plata chiriei.
Eu sunt voința de a transforma,
Mă pălmuiește fruntea, cu un rid subțire. în vedere, irisul și retina, necuviința.
Mângâi îngrijorarea, cu dosul palmelor tale. Între „eu” și „al meu”, e o singurătate,
Supraveghetor de deșeuri sentimentale, de crapă pietrele, în voi aruncate.
mă molipsesc de-o altă pretinsă iubire. În care „altul”, poate să umble, la fel,
în ,,unu’ din altu”, care-i tot el.
Nostalgie Cresc și descresc, abscons reificat,
din cauza concretă, în motivul abstract.
Las pângărirea să se-mplinească deplin, Din obiect al mâniei, în mânii devastatoare.
în seara asta de desfrîu eleusin. Din esență, în esențialitate.
În nopțile-n care voi poposi pe columna Din frig, în înfrigurare.
visului atins de om cu mâna. Din plural, în pluralitate.
Și plinul redundant, superfluu,
La vina mea de a fi fost prezent, al incertitudinii, umple distanța dintre Da și Nu,
ușor fărâmițat în carne, cu un hiat decrepit: Ah!
la sindrofii, cu-n sentiment, Ori, numai, cu schimbarea lui Cristos, în Alah.
adaug complezența unei solemne doamne. Alunec în nevederea altuia mai bun...
Amenințând moartea să-ntârzie ,,post festum”.
Nu-mi zugrăviți altarul prea viu, cu smalțul Toate aceste metamorfoze, spun unii,
trupului atins olfactiv. vă sunt la îndemână, scriind poezie.
Păcatul explicit ar fi doar un motiv, Făcând, din profet, adept al rațiunii,
de-a săvârși un altul. Din război continuu, o pace pe vecie.

Pe care dintre voi, scufundându-vă-n el, Goarna


nu v-aș recunoaște în obedientul
orfic, al celei de pe urmă desfătări? Sună goarna trompetistul pe nota ,,la”.
Când dați iubirii-asentimentul. S-a dat stingerea, pe Terra, la cafenea.
Două santinele, Alcor și Mizar, călare,
Prototipul stau de strajă pe bulevardu’-nsingurare.

Să se zidească, din sânge și lut, Din etajul infinit cade o stea, bob de linte...
din sămânță de in și secară, De lumină s-a dezbrăcat, de grele veșminte,
un prototip de ființă hilară, și umblă prin lazaretul nopții, nud,
în care viețuiește noul născut. precum Adam, ’nainte de păcatul imund.
Eu strâng înăuntru morala, Dincolo de toate, colac peste pupăză, un ins,
și-afară vă las să-mi priviți stânjeneala... vine să-i deschizi ușa, ca un frate.
Poți avea cămașă, fără a ști de trup...
Că n-are unde să doarmă în ceasu-i stins...
,,A fi” e o speranță a timpului pierdut.
Și-i dai un pat, în eternitate.
Poți umbla cu-n bisturiu în toate
La, la, la!, sună goarna, în inima mea.
organele nebuniei ameliorate,
Do re mi, dor îmi e de cine mă vrea...
cum ar fi intestinul subțire de zeu
din care ne tragem, tu și eu.

iunie 2021 57
J „Jurnal poetic” este un grup de pe Facebook care promovează literatura scrisă de tinerii
U talentați. De asemenea, periodic selectăm fragmente din cele mai reușite poeme postate și
R realizăm stickere (pe care le puteți găsi pe pagina Jurnal poetic -
N https://www.facebook.com/jurnalpoetic/)
A Alina Neculachi, responsabil rubrică, studentă, poetă
L
P
O
E terrorist blues 4 - violență și
T
I identitate / șarpele casei
C

presupun că devii bărbat pe presupun că devii bărbat


neașteptate, când înveți ceva din dezlipirile
pe măsură ce lepezi treptat astea
fricile și mâniile de dinainte, și dai jos treptat pielea veche,
lepadând pielea învățând că n-ai nevoie de ea,
care nu te mai încape. ci doar de căldură.

ești o reptilă a timpului, ești o reptilă a violenței și


identității,
încălzită și maturizată
la lumina viitorului și înveți să iubești fără teamă,
și căldura din brațele în pielea cea nouă,
celor pentru care ai face orice care te încape mai bine
ca să împărtășiți acel viitor. și care te lasă
să îmbrățișezi căldura.
prosperi în căldura aia.
ești un șarpe al casei,
și mergi mereu către ea,
deși uneori, colțurile pielii vechi, și copiii se vor juca cu tine,
agățate în stâncile de pe drum, râzând fericiți,
te țin în spate, și tu o să sâsâi a mulțumire.
încetinindu-ți mersul.
presupun că devii bărbat Horia Marchean
ăla e secretul, când afli cum să aperi ce iubești poet
așa le dezlipești. cu grație.

58 Axis Libri
J
U
R
N
A
baticul uitat în scara L

blocului P
O
E
T
I
C

vezi jucăriile din vitrine


mai des decât pe ale tale
părinții nu-ți dau voie să urmărești până târziu
desenele care îți interzic să observi tristețea

bomboanele care îți fac limba albastră costă un leu


mărunțișul curăță dezamăgirea
și femeia de serviciu
curăță scara blocului

poartă batic
haine albe
te întreabă dacă ți-ai făcut temele
zâmbește

realitatea
testul fără puncte din oficiu
deciziile spontane
gesturi animalice care nu te plictisesc

viciile nu îți trimit mesaje


apa de la robinet e galbenă
te bucuri că nu te vezi în oglinda aburită
Antonio Doda încerci să uiți că iubești
poet
mănânci spaghete vechi
repeți aceeași piesă în minte
până când toate personalitățile înnebunesc

frustrarea îți amintește


că explorezi doar stratul imaginației
de care nu ești speriat

iunie 2021 59
J
U
R
N
A
L
P perfecțiune
O
E
T
I
C

tot ce știu înseamnă cât viața unei furnici


în apropierea bocancului

frumoasă lucrare ai plăsmuit doamne


pentru sclavia ochilor noștri

de parcă nici nu ar exista perfecțiune


în afara supunerii

binecuvântează-mă cu harul
îmbrățișării și al indiferenței

și iartă-mă încontinuu
chiar dacă nu cunoști supărarea

roagă-te doamne și pentru mine


dumnezeului tău mai mare ca universul

Tudor Voicu
poet

60 Axis Libri
J
U
R
N
A
L
poem P
O
E
T
I
C

***

Poate ar fi util să vorbești despre lucrurile care te dor.


Dacă aruncăm carnea putrezită la tomberon, nu înțeleg
de ce nu desfacem și sacoșa aia cu gânduri împuțite.
Mergeam pe stradă de parcă eram în cel mai romantic film
realizat vreodată, însă eram pierduți în hățișurile minții
noastre necurățate. De când am concediat pădurarii, creierul meu
e o junglă nebună și tu poți nega, dar văd prea bine cum buruienile
se cațără și pe irisul tău cu reflexii aurii.
Poate ar fi mai simplu să ne punem pe masă totul așa cum facem
cu toate cumpărăturile de la supermarket și să încercăm
să le facem loc în ceea ce numim suflet. De fapt, cred că e greșit
să aștept să îmi organizezi sentimentele așa cum faci cu restul
lucrurilor în casă.
Sunt un haos și nu cred că asta poate fi organizat în vreun fel.

Ana-Maria Anania
poetă

iunie 2021 61
P
L
A
N
T
A
Ț Rubrica nr. 4
I
A Plantația de cuie
D
E
C
U
I Cunoscutul poet optzecist, Florin Iaru, bucureștean prin naștere
E și absolvent al Facultății de Filologie din București, ajunge la Galați,
prin repartiție, la terminarea facultății, în 1978. Modalitatea prin care
a ajuns în orașul nostru este povestită savuros într-un interviu. În
perioada de atunci, în comunism, se făcea o teleconferință la care luau
parte toate universitățile din România și în ordinea descrescătoare a
mediilor se dădea repartiția. Florin Iaru (un student interesat mai mult
de literatură decât de istoria literaturii sau gramatică), era pe locul
128, dar a speculat lipsa de atenție din jurul său, când un absolvent de
pe locul 10 sau 11 a renunțat la postul de profesor din Galați. „Eu, mă
știți, sunt cu urechile ciulite în stânga și în dreapta că trebuie să absorb
realitatea. La locul 128 zic: Aleg Galați. A fost o furtună în jurul meu.
Așa am ajuns acolo.”
În primele trei luni petrecute aici, salamul de Sibiu, mușchiulețul
Montană, berea poloneză și votca rusească, l-au făcut să uite de
Bucureștiul în care penuria de alimente era mult mai drastică. Apoi,
acestea au dispărut și drumul spre muncă, de acasă, din Micro 18,
strada Ada Marinescu, până la Școala 29, a devenit o aventură tristă,
pentru că autobuzele erau supraaglomerate, fiind nevoit să stea la tiră,
și când acestea opreau între stații, ca să mai coboare dintre călători -
el urca. Anii terni ai comunismului, de supraviețuire, au continuat în
prea puțin ofertantul oraș de la Dunăre până la terminarea stagiaturii,
în 1981.
Modelele recunoscute de poet sunt: Ion Luca Caragiale, Leonard Matei
George Bacovia, Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, beat generation, poet
Tristan Tzara, suprarealiștii, Nichita Stănescu și „cam tot ce e bun”.
C. Komartin îi adaugă la aceste modele pe dramaturgii absurdului și
pe poeții Generației Războiului (n.n.: Geo Dumitrescu și Constant
Tonegaru fiind două poetici demne de rememorat în acest context).
Poezia aleasă pentru această rubrică, „Adio. La Galați”,
face trimitere la vânzoleala „de scara blocului” a urbei gălățene,
într-un joc suprareal, avangardist, întâmplările banale fiind realizate
prin luxurianțe verbale de coerență minimă, o entropie fantezistă,
eminamente tragică în simulările și disimulările conștiinței „datoriei
împlinite”.

62 Axis Libri
Adio. La Galați

Căldură mare tropăită de trupe terestre


Se răsuceau creioane leneșe în ascuțitori clemente
Soarele arunca pisici de sudoare-n ferestre
Zidurile abureau peste creiere lente

Așteptam să se întâmple ceva Căldura scârțâia


pompa gaz ilariant în butoiul tristeții
Rămâneau sălbaticii să tocească versiunea ascuțită
Creșteau urechi și rapoarte pe toți pereții

Da da. Intrați. Poftim. V-am spus că sunt singur... Florin Iaru


Știți... pentru mine... femeile... desigur să ridicăm Să mă-nțelegi, don florin (m-a oprit pe scară) care
patul și eu
Nici nu mai fac gălăgie de un an, de când am am fost tânăr care numa nevastă-mea zice ‒ io am
vândut-o două fete
după dulap? așa-i, don florin, două care io vrusesem băiat ‒
E praful. În dosare? Hârtie de scris. Chiar o d’aia am luat-o
folosesc la să facă și a fost fată, a doua tot fată, ptiu! Că mi-ar
scris poezii. Astea sunt bonuri adeverințe fi plăcut
certificate și mie o fufă, un dans, o petrecere cu lăutari ‒ da și
de la frigider de la cuier de la călcatul de fier dumneata
n-am nicio femeie n-am/ credeți că sub covor cu toate cinci faci baie și ne inundă, hai lasă ‒
unde parchetul e mai ușor (e din cons) ceva mi-a spus mie cineva că le-a văzut ‒
undeva prin casă zbenguintele-n cadă
ziceți că vă miroasă? E din construc/ am tăcut am prea multe ‒ care și eu știu mă-nțelegi ce e aia!
înțeles Ce era să scriu în declarație!? ce zicea: vezi-ți de
sunt sincer vă jur vă dau cuvin/e o simplă lampă cu treabă,
abajur... le-am văzut io! Io de ce nu?! de ce să nu le...?
Ce femeie? Sertarul e gol ‒ unde ce să ascund? Vă Că muierea-i a dracu! Am bani, bani... don florin,
ascult. o facem?
Am înțeles /să trăiți. Dar, știți, am o sticlă două de Le dau și o sută dacă mă lasă... să-ți facă nevasta
bere fată!
dacă... văă... face plăcere...? Am să mă potolesc da Ce zici? Mai încerc o dată?
da. A fugit după ea cu toporul pe scară.
Să trăiți să trăiți. Vă salut! Ea, zveltă, fâșneață, sprințară,
M-am așezat mai liniștit, am scos de la rece hârtii s-a refugiat la 23.
cu șurube, cuie și lanțuri împachetate și le-am El s-a luat de piept cu Andrei.
tăiat felii-felii Au sărit trei vecini să-i despartă. Au venit
puțin minereu ‒ după gust, puțină sare, un blacheu corespondenții voluntari cu un cuvânt potrivit.
am organizat o gustare feroasă pe gustul meu... Copilul urla
Sughițul l-am astupat cu un pumn de pământ... închis între șifonier și dușumea.
La desert cuie cu floare de nu-mă-uita... Copila își subțiase degetele boante cu pila.
O adevărată industrie grea în sinea mea ‒ Găina din baie ouase
o producție netă pe creierul meu de ger ‒ tocmai când sărea sângele din numitul Tănase
un procent monstruos în ochiul meu gri-fer. care, și el, avusese conflict
Sau crezi, iubito, că am vorbit și acum în flancul cu vecinu Câineru, în lift.
stâng? Dar acum s-au deslușit, s-au pupat, diseară-i
Hai, vino-mi în brațe să te strâng! bairam
cu ocazie la-ncurcătura în care ne găseam.

iunie 2021 63
În autobuz, o gură se plimba pe față, gata să-și ia Ospiciul mă refuza cu politeță: nu e cazul...
zborul. Să mă-nțelegi, poem al meu scris cu fiere și mânie!
La masă, o altă gură se întindea lungă, lua forma Care să mă-nțelegi, foaie albă de hârtie violată cu
mâncării amintiri provinciale. Cu nepăsarea vicioasă a
(fetele crescute la școală curând au emoții) prostiei!
Dezvoltată-n ureche, o gură nouă vindea Care să mă-nțelegi, gând leneș de-al meu în
dedesubturi cu altceva ... cuptorul de ars evadări ‒
Guri strânse cu ușa aspirau părul tău neauzit, ei voiau să știe de ce trăiesc așa de sus
se-nfuriau, goleau pahare, mușcau neveste, copii, Dus
sforăiau. de pe lumea lor, rupt de damigeana lor cu lichide
O gură chiar se strecura furtunos pe țeavă cu liniștite ori fioroase
cântece populare. și veneau
Ajunsesem de iubirea ta numai cu lele și tra la la. dădeau târcoale
făceau experiențe de capul lor cu două emisfere
Apoi, când liniștea arunca dopuri de șampanie vidate
pe tavanul unui timpan pe care din strămoși le pictaseră cu nasuri, guri,
urcam coboram bolboroseam asudam. ochi,
Atunci totul era înfloritor și prezentul ni-era mare bărbii,
râdeau cu lacrimi de noi epocile viitoare deschideau dantura de viplă a ușilor
se despărțeau de trecut râzând - ștergeau arzătoare vaginul steril al vizoarelor îl umpleau cu priviri
gura ta rujată cu tu... cu tub... cu turbare. dorind și ei ceva din femeia
ce aprindea sub acoperiș, cu nerușinare, în
Căldura alerga cu o măciucă de chit singurătate
după amatorii de cozi și de rate. far-nenufar să lumineze drumul vapoarelor cu
În toate gesturile locuiau lagăre prost gresate. ciumă
Vapoarele își aduceau aportul de ciumă de zile de ori sosirea americanilor...
plictiseală Ei voiau să știe
Nituite, fasonate, presărate cu ceasuri pisate. și au știut și au vrut
Femeile străzilor alunecau dulci uleioase pe și au vrut ce au avut
covorul inutil al zilei și măcar pofta gândului bot-de-câine
tramvaie după tramvaie se duceau sub vatmanii a ros din fermoară
nebuni frumusețea ta imaginară.
casele ardeau ficații lumii săptămâni neterminate.
,,Paștele mă-sii ‒ strigau ‒ curva asta de viață!”
‒ Opriți, să mă nasc! striga noaptea. ‒ Să mă-nțelegi, don florin...
‒ Oprește, să te tai mai bine! Strigam ‒ Omul, ce mândru sună acest cuvânt...
când ea fugea pe fereastră, prin geam ‒ Ceea ce scrii să fie clar și precis...
ireversibilă rază de soare. ‒ Să trăiești liniștit din ce e al tău...
‒ Mai bine bogat și cinstit decât... astaa... mai bine
Pe aici toate iubirile se îngrașă și fac copii hoț și cinstit
nici o mașină aici nu tinde spre perfecțiune ptiu! Mai bine sărac și bogat... mai bine, mai bine...
nici un sentiment aici nelegat cu sârmă
nici un gând aici să funcționeze lin, cu Mai bine despre poezie să vorbim, despre
înțelepciune. această inutilă amărăciune.
Creierul se simțea în acele zile tot mai străin Și să ne spunem adio
într-un singur cap. până cădem sub masă cu conștiința datoriei
Gesturile fugeau de mine să lipăie pe pereți. împlinite.
Ochiul se rotea ‒ trist satelit de spionaj
peste o bătălie trucată.
Cuvintele dădeau târcoale nebuniei de zi de zi.

64 Axis Libri
P
R
O
Z
Ă

HĂLĂIŞA! (I)

Era prin 1941, la începutul lunii iunie. Începuse săptămâna


Rusaliilor…În acele zile se vorbea numai de Căluş. După amiază când
ieşeau femeile pe şanţ, în timp ce torceau sau coseau, numai de căluşari
vorbeau. Mai ales, era o vecină tinerică, uşarnică şi plimbăreaţă, care,
făcea ce făcea şi aducea vorba: 
— Aţi văzut, fă, căluşul? Aseară a trecut pe linia Bălăcenilor. 
Celelalte femei îşi dădeau coate, râzând pe înfundate. A
întrebat-o una: 
— Ai, ghea, da’ tu numa’ grija căluşului ai? 
Tinerica a lăsat capul în jos, spăşită: 
— E, întrebai şi eu aşa, de! 
— Poate ţi s-a făcut de aia a mutului, a sărit altă femeie. 
— Păi sigur! Parcă vouă nu vi s-a făcut! mormăia tinerica. 
Iar a întrebat-o altă femeie, chipurile mirată: 
— Vrei să te calce căluşarii, ghea? Poate eşti bolnăvioară şi nu
ştim noi? 
Se râdea în hohote. Bosumflată, tinerica a mormăit: 
— Parcă voi n-aţi vrea să vă calce. 
După ce s-au liniştit au început să lucreze tăcute, oftând din
când. Stând aproape de ele, le-am aruncat o întrebare candidă în
tăcerea lor (aveam vreo cinci anişori): tuşă Lino, ce-i „aia” a mutului? 
Toate au pufnit în râs, uitându-se una la alta. O femeie mai
bătrână le-a certat, mormăind: 
Năstase Marin — Neruşinatelor! Nu vă mai potoliţi nici în faţa copiilor. Şi tu,
scriitor fă!? Du-te, fă, după căluş, dacă ţi s-a făcut de dus! 
N-am priceput nimic. Discuţiile astea au stârnit în mine
curiozitatea de a-i vedea pe căluşari şi pe mutul căluşului, să aflu ce-i
„aia”.
Curiozitatea mi-a fost satisfăcută a doua zi, pentru că am auzit
pe uliţă ţipete de femei şi mare hărmălaie. 
— Ieşiţi, făă, că trece căluşul! 
Am ieşit şi eu din curte şi am văzut apropiindu-se de casa
noastră ceata de căluşari, cu alai de lume după ei, mai cu seamă femei.
Lăutarii cântau binecunoscuta melodie, iar căluşarii, încolonaţi câte

iunie 2021 65
doi, strigau, împungând cerul cu beţele ridicate Tata a privit nehotărât la vătaf şi la femeile de
deasupra capului: la poartă: 
— Înc-o dată iar aşa! Hăi!.. Hăi!.. Hă-lăi- — Bine, mă! Dacă voi vreţi aşa, hai la drum! 
şaa!  Toată lumea s-a bucurat şi ceata de căluşari,
În fruntea coloanei de căluşari era vătaful cu alaiul de la poartă s-a dus în mijlocul drumului.
căluşului. Lângă el un căluşar purta steagul. Adică, Aici nu era praf, pentru că plouase cu o zi în
o prăjină de vreo doi-trei metri, în vârful căreia era urmă şi era numai bun de joc. În urma ploilor
un mănunchi de spice de grâu, date-n pârg, o funie din luna mai, crescuse un covor de troscot şi de
de usturoi şi o legătură de pelin, toate legate cu un traista ciobanului, smălţuit cu flori de muşeţel care
ştergar galben de borangic.  înmiresma atmosfera. 
Tot lângă vătaf era şi mutul căluşului, Era pe la cinci după-amiază, când, din înaltul
îmbrăcat în haine femeieşti, adică într-o bluză cerului, soarele cobora pe cărarea spre apus. Cred că
roşie şi o fustă neagră, trasă peste pantaloni se oprise şi el să privească uimit căluşarii din drum.
negri. Avea pe faţă o mască din catifea neagră, cu Pentru că… erau fermecători! Purtau cămăşile
găuri în dreptul ochilor şi al gurii, iar în dreptul înflorate, cu râuri de cusături fine aurii şi argintii,
nasului avea cusut un ardei roşu, ascuţit, care se pe la gulere, pe umeri, la mâneci şi poale. La brâu,
tot mişca într-o parte şi alta. Mutul avea în mâna încinşi cu bete roşii, pe piept cu două diagonale,
dreaptă o sabie de lemn, uşor înconvoiată, ca tot roşii, brodate cu trandafiri din mărgele. Pe cap
un iatagan. Pe cap avea o pălărie neagră, veche, purtau pălării de pai, având panglici brodate cu
ponosită, cu un şirag de ardei roşii în loc de paiete sclipitoare. În picioare, cioareci roşii până
betelie. Femeile îl necăjeau şi îl trăgeau de fustă, la genunchi şi opinci din piele legate cu nojâţe. Pe
râzând în hohote. Chipurile, supărat, el le fugărea cioareci erau înfăşurate două şiraguri de clopoţei
cu sabia ridicată…  mici, argintii, care le învăluiau gleznele şi gambele.
Imaginea asta halucinantă a căluşarilor care Beţele erau frumos lustruite şi aveau la capătul de
ameninţau cerul cu beţele şi a mutului, care alerga sus panglici albe şi roşii, care fluturau în timpul
după femei cu sabia ridicată, m-a speriat îngrozitor. jocului. 
Am fugit în curte plângând şi m-am agăţat de Nu erau înalţi. De talie mijlocie, chiar mică.
pantalonii lui taică-meu. După mine a intrat şi Subţirei, cu feţe osoase, arşi de soare, zâmbitori.
vătaful, împreună cu doi căluşari. Am început să Ţinuta lor degaja forţă, dar şi calm, echilibru.
plâng şi mai tare, însă vătaful s-a apropiat de mine Părea că lumina bucuriei izvora din ei. Trupa de
şi m-a mângâiat pe creştet. Ca prin minune, m-am lăutari era formată din doi inşi cu viorile şi unul cu
liniştit. Apoi, vătaful l-a întrebat pe tata:  ţambalul… 
— Ne dai voie să jucăm la dumneata?  Deşi îmi trecuse frica atunci când mă
— Bineînţeles, a răspuns tata. Şi a scos din mângâiase vătaful, tot îi mai priveam cu teamă.
buzunar nişte bancnote. Vătaful a zâmbit, refuzând. Mi se părea că nu erau la fel ca ceilalţi oameni. Mi
Tata a insistat şi, până la urmă, vătaful a luat banii, se părea că veniseră din basmele spuse de mama.
spunând scurt: mulţumesc!  Că erau, probabil, rude cu Făt-Frumos şi vecini
Întorcându-se către căluşari, tata i-a întrebat:  cu Baba Cloanţa. Că… în mod sigur se certau
— Flăcăi, beţi câte-o ţuică?  şi se băteau cu zmeii. D-aia aveau beţe!.. Însă…
Ei au râs, făcând semn din cap că nu vor.  nu înţelegeam: dacă ei erau aşa de frumoşi, de
— Măcar câte un pahar de vin! a insistat tata.  ce aveau tovarăş pe acesta urâtu’? De ce îi ziceau
Vătaful a zâmbit, vădit jenat  „mutu”? Credeam că mutul acesta, aşa de urât,
— Altă dată! Altă dată, cu plăcere!  trebuie să fie, ori fiul, ori nepotul Cloanţei. Că…
Fâstâcit, tata a îngăimat şi el:  fiind ei vecini, or fi fost şi ei tovarăşi de joacă în
— Dacă aşa vreţi, faceţi ce credeţi!  copilărie. Dar… de ce alerga mutul după femei şi
Între timp, mulţimea se înghesuia la poartă. ele, în loc să se sperie şi să plângă, râdeau întruna.
O femeie mai îndrăzneaţă a strigat la tata:  Trebuia să dezleg enigma. 
— Băă, lasă căluşarii să joace în drum, să-i Aşadar, femeile care râseseră cu atâta poftă,
vedem şi noi!  se aşezaseră grupuri-grupuri, în jurul căluşarilor.

66 Axis Libri
Puţin mai departe, tinerele fete chihoteau, privind săltau în aer mai sus, tot mai sus. Era un circuit P
pe furiş la mutul necăjit de femei. Bărbaţii stăteau electrizant care purta căluşarii la tensiuni înalte, R
la o distanţă mai mare. Râdeau şi priveau ironic la corpurile lor plutind în aer nefiresc de uşor şi de O
femei, şuşotind între ei. Copiii…erau împrăştiaţi sus. Z
printre toţi.  Această energie primită din pământ, căluşarii
Ă
Căluşarii s-au aşezat în cerc. Au aruncat o transmiteau în jur cu strigăte sacadate: 
beţele-n cerc şi au împreunat mâinile a rugă, cu — Hălăişa, şa, şa! Hălăişa, şa, şa! Hălăişa!...
ochii închişi şi capul plecat. Părea că se rugau cu Hălăişa!...
toţii. Parcă împietrise şi mulţimea, într-o tăcere În salturile lor, căluşarii păreau râuri de
nefirească…prelungă. Nedumerit, am închis şi lavă fierbinte, izvorâte din adâncul pământului.
eu ochii, dar am tresărit imediat, când a strigat Trupurile lor - torţe aprinse în răsuciri ameţitoare,
vătaful:  feţele lor - flăcări orbitoare în mişcări magice. 
— Hălăişa!  Acest iureş de foc îi electrizase şi pe lăutari
Atunci, căluşarii au început să meargă-n care cântau tot mai iute, într-un ritm ameţitor,
cerc, în sensul invers acelor de ceasornic, tăcuţi, cu amplificat de energia căluşarilor. 
capetele plecate. Pe lângă ei mergea şi mutul. După În acest timp, ce făcea mutul căluşului?
o rotire, vătaful iar a strigat:  Sigur că juca şi el, tot atât de serios cum jucau
— Hălăişa!  şi căluşarii. Dar seriozitatea lui devenea
Căluşarii au tresărit, dar au mers în tăcere, caraghioasă când îi juca nasul de ardei pe faţă şi i
tot cu capul plecat. Vătaful a mai strigat o dată din se scutura sub fustă ciudatul instrument. Şi, spre
răsputeri:  hazul femeilor, mai întindea piciorul, scoţând la
— Hălăişaa!  iveală buclucaşul obiect. Spre deliciul lor, mutul
Parcă i-ar fi trezit din somn! Toţi căluşarii au îl acoperea imediat cu un gest ruşinat. Era una,
ridicat capetele şi au strigat:  mai aproape de căluşari. Trupeşă, cu piept bogat
— Hăi! Hăi! Hălăişa!  şi mucalită. Când i se ridica fusta mutului, se tot
Strigătul lor a-nfiorat mulţimea din jur. Toţi văicărea: 
au tresărit, parcă electrizaţi. Dar, imediat am auzit — Aoleu şi vai de mine, ce-i atârnă printre
o explozie de râs. Pe lângă căluşari se „trezise” şi vine! 
mutul. Şi el a strigat: hei, hei, hălăişa! Dar când a Mutul s-a apropiat de ea şi s-a făcut că o
strigat s-a încordat şi a întins în faţă piciorul drept. întreabă: ă, ă, ăă! 
Atunci, de sub fustă i-a apărut un fel de făcăleţ, Căluşarii s-au oprit din joc şi, miraţi, l-au
vopsit roşu. Scos la vedere, respectivul obiect a întrebat: ce s-a întâmplat, mutule? 
înviorat mulţimea. Mi-am dat seama că, de fapt, Mutul doar a arătat spre femeie, dând din cap
asta aşteptau femeile. Aşa am priceput că… asta îngrijorat. Vătaful l-a liniştit: 
era „aia”, de care vorbeau femeile pe şanţ. De aceea — Lasă mutule, că o vindecăm noi! Şi a
râdeau ele cu atâta poftă.  invitat femeia în cerc. Aceasta s-a aşezat acolo,
Din acel moment lăutarii au început să cânte. într-o poziţie de suferindă. Căluşarii au reluat
Căluşari au luat rapid beţele şi au început să joace tot jocul în jurul femeii. Rând pe rând făceau salturi
în roată. Clinchetul clopoţeilor le sublinia mişcările elegante peste băţ şi peste femeie, la strigătele
paşilor... tot mai rapizi, tot mai ritmaţi. Beţele şi vătafului de hălăişa. După ce au sărit peste femeie
opincile lor loveau pământul tot mai repede, tot mai toţi căluşarii, a-ncercat să sară şi mutul, dar,
tare. Era un dialog cu pământul surd, adormit, pe vrând să se sprijine în sabia lui înconvoiată, s-a
care, treptat-treptat îl trezeau, atât cu loviturile de împiedicat şi a căzut peste femeie, dându-i brânci
băţ, cât şi cu strigătele de hălăişa. Forţa loviturilor să se ridice. În cascada de râsete, căluşarii au
cu opincile şi beţele, reverbera cu forţa din adâncul ridicat de jos pe mut. Apoi s-a ridicat şi femeia,
pământului şi se întorcea în picioarele căluşarilor, zâmbind voiasă, semn că s-a vindecat. 
parcă amplificată de bucuria pământului trezit. De
aceea opincile lor erau împinse şi mai sus… tot mai
sus… Şi beţele lor, cu cât loveau pământul mai tare,
(Va urma)

iunie 2021 67
P
R
O
Z
Ă

EMINESCU ÎN LITERATURA TURCă

În fiecare an, la 15 ianuarie este marcată Ziua Culturii


Naţionale, data fiind aleasă în semn de omagiu faţă de poetul naţional
al românilor, Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850-15 iunie 1889).
Eminescu, această ultimă expresia a esteticii romantismului
literar European, ar fi împlinit anul acesta 171 de la naștere, și
împlinește 132 de ani de la moartea sa.
„A vorbi de poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă… Nu
poate să ajungă vorba până la el, fără să-i supere tăcerea. Numai graiul
coardelor ar putea să povestească pe harpă și să legene, din depărtare,
delicata lui singuratică slavă…” spunea cu emoție și respect poetul
psalmilor, Tudor Arghezi în timp ce, peste ani, Ali Narçın, un poet
și un important cărturar turc, autor a numeroase și valoroase volume
despre civilizațiile vechi scria: ,,În camera cosmică a cuvintelor este
Mihai Eminescu”.
Poet al visului cosmic și mitologic, rămâne să strălucească
precum Luceafărul de zi în lumea literelor din spațiul românesc, ca și
în cel universal.
Voi încerca să creionez în câteva rânduri prezența marelui poet
nepereche, Mihai Eminescu, în lumea literelor din spațiul lliteraturii
turce.
- La pagina 3673, din volumul 6 al Dicționarului Enciclopedic
Larousse, sunt 23 de rânduri dedicate marelui poet împreună cu o
imagine a poetului.
- În numărul 16, din 16 februarie 1968, al revistei „O fereastră
deschisă spre Lume”, apărea articolul semnat de Muzaffer Uyguner
în care poetul Mihai Eminescu era prezentat astfel: „Este considerat Gülten
cel mai mare poet al românilor. Ca romantic, el este adesea comparat
Abdula-Nazare
cu poetul britanic John Keats. A creat o enciclopedie a spiritului
scriitoare
românesc, care în lucrările sale constituia poezia epocii sale. El a creat
o limbă națională”. Articolul se încheia cu poeziile „Dintre sute de
catarge” și „Împărat și proletar”, traduse în limba turcă.
În iulie 1978, revista literară de prestigiu din Istanbul „Varlîk”
publică patru poezii din opera poetului: „Eleştirmenlerime” (Criticilor
mei), „Uykulu Kuşlar” (Somnoroase păsărele), „Şayet” (Și dacă...) și
prima parte din „Sözlük” (Glosă)
- În 1987, apare „Enciclopedia Literaturii Turce și Universale”, în
4 volume. La pagina 22 a volumului 2, apar date despre viața și opera
poetului M. Eminescu prezentate în 69 de rânduri.

68 Axis Libri
- În 1980, cu ocazia comemorării a 100 de ani Ali Narçın a trăit în România aproape 14 ani,
de la moartea poetului, prof. Irfan Nastratinoglu îndeosebi în zona Botoșanilor, unde a fost șocat de
scoate la Ankara un volum din lirica eminesciană insistența și religiozitatea cu care era rostit numele
tradusă în limba turcă de personalități marcante de marelui poet, de care intelectualul turc nici nu
origine turcă din România și Turcia: Mehmet Ali auzise până atunci.
Ekrem, Enver Mahmut, Nedret Mahmut, İsmail Întrebat fiind cum a cunoscut poezia
Ziyaaddin, Mihai Guboğlu, Ion Arion, Feyyaz eminesciană acesta spunea: „În anul 1990 am fost în
Sağlam, Erem Melike Roman, Nevzat M. Yusuf, Ion vizită la Ipotești și apoi la mănăstirile Putna, Voroneț,
Penişoarâ, Emil Suciu, Valeriu Veliman și Şahidat Neamț și Agapia. În timpul acestor excursii prietenii
Vatansever, cu o prefață semnată de istoricul și mei români pronunțau des un nume: Eminescu.
criticul literar, folclorist, eseist și poet român Am întrebat, la un moment dat, cine este Mihai
Dumitru S. Perpesicius, în traducerea doamnei Eminescu? Mi s-a răspuns că este vorba despre cel
Gülten Abdula. mai mare și mai drag poet al românilor. Am fost atât
Într-un articol dedicat marelui poet național, de impresionat de această situație, încât am decis pe
M. Eminescu, scriitoarea de origine turcă, Melike loc să mă ocup de Mihai Eminescu, să-i studiez viața
Roman, menționa: „În 1988, am întâlnit-o pe și opera, profitând de șederea mea la Botoșani. Am
pictorița Yıldız Cibiroğlu din Turcia cu care am avut o ajuns, ulterior, la Ipoteşti, în satul lui de baştină. Îmi
lungă conversație. Printre altele mi s-a destănuit: Am amintesc că atunci am lăsat un mesaj în cartea de
citit poemele lui Eminescu în traducere franceză și oaspeţi a casei-muzeu de acolo, care suna cam aşa:
am fost foarte impresionată. La sfârșitul conversației „… pe măsură ce-ți colindam casa, mă cuprindea tot
noastre i-am cerut să scrie câteva gânduri despre mai mult un dor nedefinit, de parcă aș fi început să
Eminescu. „Nu mi-a fost greu să scriu despre trăiesc din nou. Noi, scriitorii, prindem rădăcini în
Eminescu. Am văzut în el spiritul unei păduri tinere toate părțile lumii. Şi, oriunde am fi, suntem până la
gata să străpungă eternul. De fapt, cred că spiritul urma frați cu toții. Eu sînt poet turc şi voi traduce
unei astfel de zâne se află în sufletul fiecăruia din noi, poeziile tale în turcă.” (22.9.1991. Ali Narçin, Poet,
cuibărit cu mii de ani în urmă. Mi-aș fi dorit să ne Instanbul.)
amintim mereu că suntem parte din natură. Cred Din acel moment, cărturarul turc Ali
că este imposibil să separăm Eminescu de gândirea Narçin a făcut o pasiune constantă pentru poezia
contemporană. L-am adăugat pe Eminescu printre eminesciană.
prietenii mei nemuritori.” În consecință, s-a decis să studieze „fenomenul
Poet al visului cosmic și mitologic, cucerește Eminescu” și s-a ambiționat să învețe limba română
din ce în ce mai mult cititorii turci. Scriitor şi pentru a-l putea înțelege pe Eminescu. După 18 ani,
traducător turc, Ali Narçin, este primul și unicul în anul 2009, apare la Editura Ozan din Istanbul
turc care l-a tradus pe marele Eminescu direct din un minunat volum intitulat „Poetul legendar al
limba română şi nu prin intermediul unei limbi de versului românesc: Mihai Eminescu” tradus direct
circulaţie universală. din română și nu prin intermediul unei limbi de

iunie 2021 69
circulație internațională. În volumul prefațat de anul 2013, numit membru de onoare al Academiei
directorul ICR Istanbul, pe atunci regretatul istoric Turce de Istorie.
și renumit turcolog, prof. Mihai Maxim, sunt traduse „Traducerea lui Eminescu este extrem de
nu mai puțin de 61 de poezii eminesciene, care au dificilă, aproape imposibilă. Cu toate acestea,
„o fidelă rezonanță în limba turcă, dat fiind faptul dragul nostru prieten Ali Narçın a lucrat enorm,
că Ali Narçın, fiind el însuși scriitor, are un acut a explorat și a analizat scrierile despre Eminescu
simț al limbii. ” Circa 40 de pagini sunt consacrate și, într-adevăr, înțelegând ideile frumoase ale lui
de editor prezentării vieții și personalității lui Eminescu în română, ni l-a dat pe Eminescu drept
Eminescu, precum și comentariilor proprii pe cadou literaturii și cititorilor turci. Oricât l-am
marginea poeziilor eminesciene. lăuda pe Ali Narçın pentru acest lucru, nu este
Cronicile literare făcute pe marginea volumului sufficient”. (prof. dr. Mihai Maxim).
în revistele literare de prestigiu au trezit un viu Eminescu, emblema culturii române și
interes din partea iubitorilor turci de literatură, al universale, deopotrivă, a fost și va rămâne pentru
scriitorilor și criticilor literari din Turcia. Volumul a cititorul turc din Turcia, ca și al celor de etnie turcă
fost lansat prin intermediul ICR Dimitrie Cantemir, și tătară din România, un balsam al sufletului cu
la Istanbul, Ankara, Eskișehir și Izmir. toate caracteristicile romantismului, de linişte, de
Precedată de o publicitate de 3 zile, emisiunea înălţare sufletească, de pace și de acea atmosferă
„Mihai Eminescu - poetul legendar al României. uşor melancolică.
120 de ani de la moarte” a fost realizată şi transmisă Centrul de Cercetare, Dezvoltare, Educație
în direct pe 12 iulie 2009, de către Canalul ULUSAL și Cultură Turcă din Galați a Uniunii Democrate
TV, timp de 50 de minute, la Turce din Romania – Galați,
o oră de maximă audienţă, înființat în anul 2002, a
avându-l drept realizator pe organizat, atât la Galați cât
cunoscutul poet Huseyin și la Constanța, expoziții,
Haydar şi drept invitaţi pe paneluri, simpozioane
scriitorul şi traducătorul și recitaluri de poezie în
Ali Narçın şi pe prof. univ. limba română și turcă
dr. Mihai Maxim, directorul dedicate acestui mare
Institutului Cultural „secret al geniului” numit
Român Dimitrie Cantemir EMINESCU.
din Istanbul, directorul LA MULȚI ANI,
Centrului de Studii Turce al EMINESCU!
Universităţii din Bucureşti.
S-a discutat despre contextul
istoric în care a trăit poetul naţional al
românilor, despre revoluţionarea limbii
literare române de către Eminescu, despre
perceperea în Turcia a operei „ultimului
mare romantic al Europei”, despre
similitudini cu creaţiile marilor poeţi turci
Yunus Emre, Namık Kemal şi chiar Nazım
Hikmet, despre numele cu rezonanţă turcă
Emin-escu. În fine s-au citit în paralel,
în română (Mihai Maxim) şi turcă (Ali
Narçın), versuri din creaţia eminesciană.
În anul 2014, apare la editura
Siyah Beyaz al doilea volum de poezii
eminesciene traduse în limba turcă, tot
de Ali Narçin, intitulat „Mihai Eminescu
Beș Mektup ve Osmanlı” („Cele cinci
scrisori și Osmanii”), prefațat de marele
și regretatul prof. dr. Mihai Maxim, 2015- Zıua Culturii Române. În imagine de la stânga la
profesor titular de Istorie otomană şi de dreapta: Dl. Osman Fedbi, președinte UDTR, Gulten Abdula-
Paleografie şi Diplomatică turco-osmană Nazare, președinte UDTR-Galați și Ali Bozçalışkan,consulul
la Universitatea Fatih din Istanbul și, din general al Turciei la Constanța

70 Axis Libri
T
E
A
T
R
JOUR FIXE (VI) U

Piesă în două acte

(Doamnele, concentrate, nici nu observă că Safta, râzând pe


înfundate, adună merdenelele de pe jos și le pune înapoi pe tavă.)
D-na Sâmbureanu: Gata! Ți s-au și aprins călcâiele!
D-na Gogulescu: Vaai, nu tu!... N-am avut ce face…
D-na Ciomac: Nu te mai smiorcăi, dragă, că-ţi strici ochişorii.
Melanie: Saftă proastă, tu râzi și când trebuie și când nu trebuie!
Hai, lasă tava aici și du-te să faci cafelele. Ai grijă să nu o verși și pe aia
pe jos, că n-ai cum s-o mai aduni!... (Safta iese).
D-na Alexandrescu: Hai, gata că pierdurăm prea multă vreme.
Să începem pokerașul. Coană mare, ne dai cărțile?
Arghira: Ia-le, maică, dar dă-mi o merdenea!
D-na Sâmbureanu: Să ne-nțelegem de la-nceput: monedele
vechi de 100 de lei nu mai au putere circulatorie, cred că știți asta! Să
n-avem probleme!
D-na Gogulescu: Da, dragă, am auzit. Eu mi-am spart purcelul
și le-am schimbat la bancă. Uite-le, astea-s, de hârtie.
D-na Alexandrescu: Altele n-ai mai avut?
Violeta Ionescu D-na Gogulescu: Eh, de unde? N-am pierdut alaltăieri, la
jurnalistă, scriitoare
Sâmbureanca, ai uitat?
Arghira: Asta-i boală grea...
D-na Ciomac: Nu e mai grea boală decât punga goală!...
D-na Alexandrescu: Ei, să facem o cruce mare și să începem!...
(se închină toate) Jucăm cărți ca la palat! Ce dacă-i lege, acolo nu se
joacă?
D-na Sâmbureanu: Ei, da‚ acolo, în aleea Vulpache, Duduia
face legea...
Arghira: Păi, duduie, „duduia” că-i amantă!
D-na Sâmbureanu: Ba nu, duduie, deloc! Știe să joace bărbatul
pe degete… E de familie bună, dacă vrei să știi!
Melanie: Lupeasca?
D-na Sâmbureanu: Da, tu, ea! Taică-su, farmacist cu
Vlad Vasiliu faimă, a călătorit mult până s-a așezat pe meleagurile noastre. Iar
actor, dramaturg madame Lupeasca, mama, de origine germană, după moarte a fost
înmormântată aici, în Cimitirul Bellu.

iunie 2021 71
Arghira: Că doar nu era s-o îngroape înainte... D-na Gogulescu: Vălei! Mă sărăcești. Sec.
D-na Sâmbureanu: Ei, așa vine vorba. Deci, D-na Sâmbureanu: Mneata? Și nu mai
Duduia noastră e o mare doamnă, din părinți de strânge banul acela așa tare, că-l faci pe Ferdinand
vază! Și nu mai tăiați voi în carne vie elitele! Hai, să plângă!
taie, madame Ciomac! (împarte cărţile) D-na Ciomac: Dau și eu să îți văd cartea.
D-na Alexandrescu: Stai, tu! Nu te repezi Arghira: Păi, ziceam că pe vremea mea, banii
ca fecioara la rașnea! Tragem întâi locurile. Bate se făceau din te miri ce și mai nimica. Nu trebuia
cărțile, madame Moscopulo, și dă-ne câte una. să joci cărți pentru asta... Era la noi, în mahalaua
D-na Sâmbureanu: Eu nu mă scol de-aici. sârbească, un negustor de lipitori.
Arghira: Așa, așa! Nu te mișca maică, că-ți D-na Gogulescu: Un ce??... Brrrr! Mi se face
fuge norocul. pielea măciucă!
(Melanie împarte cărțile) Ciomac: Poate părul, machere...
D-na Gogulescu: Și-acum, cum ne așezăm? (Celelalte râd, atmosfera se destinde.)
Eu am asul. Că cu dumneaei nu mă pot așeza unde Arghira: Degeaba râdeți voi. Era un francez,
vreau. negustorul ăsta, Hempel, îl chema. Era vestit.
D-na Ciomac: Hai, nu plânge dragă! Uite: Aduna lipitori din baltă, de la Cătușa, și le vindea
dacă madam Sâmbureanu e aici, tu alege între astea cu borcanul... (Râsul se întețește)
două locuri. D-na Alexandrescu: Hai, mamă mare, chiar
D-na Gogulescu: Păi, stau aici. E bine? așa? Și ce se făcea cu ele? Le punea în scobitori, la
D-na Alexandrescu: Atunci, eu aici și madam antreuri? Dau și eu… iaca polul.
Ciomac dincoace (se așază). Împarte cărțile, Arghira: Da, da! Când ți se suia apoplexia la
madam Moscopulo! cap, câteva lipitori te puneau pe picioare!...
Melanie: Cine taie? (dna Gogulescu taie; (Râsul nu mai contenește. Uitaseră de cărți.)
Melanie dă cărțile): Jocurile sunt făcute! D-na Sâmbureanu: Și cât costa borcanul,
D-na Gogulescu: Aoleu, ce mână ai! Pas! coană Arghiră, mai ții minte?
D-na Ciomac: N-am noroc. Pas! (Alte hohote de râs.)
D-na Alexandrescu: Deschid eu. Voi aveți Arghira: Cum să nu! Doi sfanți jumate. Sau 5
noroc în dragoste. lei și 25 de parale, la cursul visteriei...
D-na Gogulescu: Crezi? Doamne ajută! D-na Sâmbureanu (arată cărțile): V-am luat
D-na Sâmbureanu: Merg și eu. visteria! Ful de popi cu lipitori în coadă!
Melanie: Vă rog, decartați! Deci: Doamna D-na Gogulescu: Cei dintâi turbează! Și
Alexandrescu două cărți. Doamnei Ciomac toate. unde-i Hempel, ăsta, mai trăiește?...
Câte vrei dragă? Arghira: El nu, da’ lipitori sunt în baltă,
D-na Gogulescu: Păi nu știu. Una… nu, trei! pe gratis, câte vreți!... Nu mai jucați cărți, maică,
Melanie: Dumneata?... Aha, două. (strânge duceți-vă la Cătușa de le-adunaţi!...
cărțile decartate) Vă rog! Aici pe masă aveți oarece (Râs general. Fondul muzical sugerează
ca să vă serviți. trecerea timpului. Cucoanele joacă, mănâncă, beau.
D-na Sâmbureanu: Lasă-ne, tu! Vedem noi. Melanie și Safta se învârt în jurul mesei)
(Doamnele concentrate pe cărți) D-na Sâmbureanu: Hei, hei, ce faci acolo,
Arghira: V-am spus aia cu purceaua? madame? Ascunzi cartea? Noi vorbim și mătăluță
Melanie: Le-ai spus-o, mamă soacră, data ne trișezi!
trecută! D-na Gogulescu: Vai de mine, cum să trișez?
Arghira: Chiar? Cum de uitai? Mi-a căzut... Sigur, vă ofensați din orice! Noroc că
Ciomac: Dar, nu… bărbatu-miu, răposatu’, n-a apucat zilele astea!...
Melanie: Șșș… Alta, alta, mai proaspătă!... D-na Alexandrescu: Ce are bărbatul dumitale
Arghira: Stai, să-mi vină. cu cartea pe care voiai s-o dosești?
D-na Alexandrescu: Cer doi lei, să dai de D-na Gogulescu: Eu? Pe onoarea mea dacă...
vrei. zău așa! Parol! Eu nu cred în noroc, să știți!
D-na Sâmbureanu: Ce ai, tu? Ai plecat cu D-na Sâmbureanu: Păi, dacă nu crezi, nici
trei cărți. Brelan sau chintă spartă? Plus un pol! n-ai parte de el!

72 Axis Libri
D-na Ciomac: Bine, bine, să trecem mai D-na Gogulescu: Iar ți-a intrat carte. T
departe. D-na Ciomac: Draga mea, dacă nu intră E
Arghira: Lasă, mamă, că cine n-are noroc la singură, o-ndeși! A
cărți are noroc în dragoste. D-na Alexandrescu: Mă-ndoiesc… Polu tău T
D-na Ciomac: Of! E atât de cald la voi, că mi … și mai îndes cinci lei.
D-na Sâmbureanu: Eeei! Un pol …cinci lei
R
s-au topit și banii!
D-na Sâmbureanu (ia potul): …Și mâna-i … și încă un pol!
U
greblă se făcu…(Saftei): Ia umple-mi paharul, fată! D-na Gogulescu: Văleu! Eu îs văduvă, cu
Cherry. pensie de melitar mort la datorie. Nu pot da atâțea
Safta: Șerii mata și io-ți pui. (cucoanele râd) bani… M-arunc.
Melanie: Vișinată, proasto! D-na Sâmbureanu: Ei, să vă văd acum!
Safta: Păi, zâi așa cucoanî, pi moldovinești. Fetelor, aș mânca un cârnăcior.
D-na Ciomac (râzând): Ești minunată, fato! Melanie: Iertați-ne!. Noi ținem post. Zilele
Je t’aime! următoare vine arendașul de la moșie cu carne.
Safta: Di și ti temi, cucoanî? (toți râd) D-na Gogulescu: Daaa… niște crenvurști
Melanie: Hai, hai, nu te întinde la vorbă. Și buni de la… uite din sărăcia mea dau cinci lei, să ia
nu mai râde ca proasta. Safta de la colț.
D-na Ciomac: Las-o madam; și noi râdem. D-na Sâmbureanu: Nu așa, tu! Bărbată-miu
Cât ai câștigat, dragă? m-a învățat că ordinele se dau scurt, clar și ferm:
D-na Gogulescu: Puțin… În jur de trei poli. Safto! Ia banii ăștia și cumpără doi… patru… opt
Ciomac (întorcându-se spre Sâmbureanu): crenvurști. Nu, nouă. Stânga-mprejur! Fuga marș.
Da’ tu, ma cherie? (Safta iese)
D-na Sâmbureanu: Păi, în jur de cinci poli. Arghira: Pe vremea mea cârnații se vindeau
D-na Ciomac (Către Alexandrescu): Tu, cu cotul și crenvurștii cu perechea.
madame? D-na Ciomac: I-auzi!... Și ce se mai vindea cu
D-na Alexandrescu: Eu… Eu înjur de când toptanul, coană mare?
m-am așezat aici. Loc cu ghinion! Hai, faceți cărțile! Arghira: Peștele sărat se vindea cu calul. Un
D-na Ciomac: Poate ai noroc în dragoste. cal de pește avea vreo 132 de kile.
D-na Alexandrescu: Norocul ți-l faci. Melanie: Așa, mamă soacră. Tot înainte…
Bărbatu-meu e Dumnezeu și acasă, și la serviciu. era mai bine.
D-na Sâmbureanu: Uite unde era sfânta!... D-na Alexandrescu: Mie mi-o pescuit
Nu te mai încoțopeni! Ați trăit fără cununii de pe ordonanța pește viu, direct din cherhana pentru
când era locotenent. dezlegarea de alaltăieri.
D-na Alexandrescu: Și ce?... Nu m-a luat? Arghira: Vezi?... Și pe mine mă ții numai cu
Acu’ sunt nevastă de colonel! fasole!...
Arghira: Dar locul amantei a rămas gol… (intră Safta în fugă dezbrăcându-și haina. Îi
D-na Alexandrescu: A fost singura mea face semn Melaniei.)
iubire și eu a lui! Bărbatu-meu a zis că-i în stare Melanie: Ce-i tu?
să-i împuște pe toți care pretind că am răspuns la Safta: Don comisar… vine domnișoara
avansurile lor. Maricica cu don comisar.
D-na Ciomac: El este comandantul Melanie: Vai de mine!... Strângeți repede cărțile.
depozitului de muniții, nu? D-na Sâmbureanu: Nu! Să terminăm partida.
D-na Alexandrescu: Da. Am carte mare.
D-na Ciomac: Atunci s-ar putea să-i ajungă Melanie (Strângând banii de pe masă): Razie!
gloanțele. (toate râd) Vine comisarul.
D-na Alexandrescu: Tu vorbești? Când Arghira: Dați cărțile, că eu am „dezlegare” la
pleacă al tău pe mare ar trebui să îți pună centură pasiențe.
de castitate. (Se aude clopoțelul. Cucoanele își trag în față
D-na Ciomac: Poa-să puie. Am lăcătuși buni paharele și cafelele, Melanie se duce spre ușă.)
(râde): Plus un pol. (Va urma)

iunie 2021 73
T
E
A
T
R
U A traduce sau nu
Shakespeare

Am căutat febril traducerile poetei Nina Cassian pentru Hamlet


și Furtuna. Din păcate, n-am reușit să găsesc decât o traducere pentru
Hamlet, dar nu știu nici anul în care a apărut și nici editura care a girat
traducerea. În schimb, știu sigur că regizorii români preferă această
traducere în locul multor altora apărute pe piața editorială românească.
Într-o țară în care teatrul este aproape în colaps – pandemia n-a făcut
altceva decât să grăbească acest dezastru, din păcate - și în care nu
știu să se joace vreo piesă scrisă de marele Will în original, este mai
mult decât evident cât de mult contează traducerea. Am în biblioteca
personală cel puțin patru traduceri pentru Hamlet, ediții diferite și
traducători și mai diferiți. Evident, din punct de vedere stilistic se pot
spune foarte multe, se pot realiza analize comparative, dar cum nu
este domeniul meu de competență, mă rezum doar la a spune că cel
puțin una dintre ele nu merită luată în considerare, din niciun punct
de vedere. Las aici spre comparație doar două traduceri, cea a Ninei
Cassian și cea a lui George Volceanov. Se simte încă de la primele două
versuri diferența de timp, mă refer la anii în care s-au realizat cele
două traduceri. Îți dai seama relativ ușor cât de mult a evoluat (oare
a evoluat?, dar aceasta este altă întrebare) limba română de-a lungul
ultimelor decenii, realizezi cât de mult a pierdut din persuasiune și
culoare.

HAMLET
A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea! Nona Rapotan
E oare mai de laudă să suferi profesoară
În sinea ta, săgeţile şi praştia
Norocului vrăjmaş, sau mai degrabă
Să te-narmezi în faţa unei mări
De zbucium şi prin luptă s-o răpui?
Să mori, să dormi... nimic mai mult. Să ştii
Că printr-un somn poţi pune-odată capăt
Durerii sufleteşti şi-atâtor chinuri
Ce-s partea cărnii, iată o-ncheiere
Spre care năzuim. Să mori, să dormi;

74 Axis Libri
Să dormi poate visând? Aici stă totul. Așa de mult năpasta, căci, altminteri,
Ce vise-n somnul morţii poţi visa Cine-ar mai îndura insulte, - ocări,
Când am scăpat vremelnicei strânsori? Și tiranie, și obrăznicii,
E tocmai ce ne-ndeamnă-a pregeta, Și chinul dragostei disprețuite,
Şi-aici se află şi acea-ndoială Zăbava legii și nerușinarea
Ce dă restriştii-o viaţă — atât de lungă. Celor cu funcții, șuturile trase
O, cine-ar mai răbda dispreţul, biciul De prostovani celor merituoși,
Acestor vremi şi-obida asupririi, Când ar putea scapa de orice griji
Jignirea-adusă numelui de om, Doar c-un pumnal? Cine-ar răbda povara
Durerea dragostei ne’mpărtăşite, De-a geme asudând strivit de viață,
Trufia dregătorilor, dreptatea De nu ne-am teme toți că după moarte
Zăbavnică, bătaia din picior Ajungem pe tarâmul neștiut
Pe care vrednicia răbdătoare (De unde niciodata nu s-a-ntors
O tot îndură de la nedestoinici, Vreun călător), de nu mai știm ce vrem?
Când liniştea şi-ar căpăta-o singur Ne-ndeamna gândul asta să-ndurăm
C-un vârf de jungher. Cine-ar sta să-şi ducă Aceste rele decât sa gonim
Povara vieţii-n geamăt şi sudori, Spre altele necunoscute nouă!
De n-ar fi spaima de ceva de-apoi, Pe toți ne face conștiința lași:
De ţărmul neştiut de unde nimeni Iar hotarârea, la-nceput robustă,
N-a mai venit şi care ne-ngrozeşte Pălește de prea multă judecată
Făcându-ne mai lesne să-ndurăm Și faptele mărețe, însemnate,
Urgiile de-aici, decât să tindem Exact de-aceea n-au succes, pierzându-și
Spre altele pe care nu le ştim. Până și numele de-acțiune. Hopa!
Şi cugetul ne schimbă-n bieţi mişei, Ofelia cea frumoasa… – Nimfă scumpă,
Încât firescul chip al hotărârii Fii bună, roagă-te și pentru mine.”
Sub raza slabă-a gândului păleşte, (William Shakespeare, Opere complete,
Şi-avânturile cele mai măreţe Volumul V (Tragedii), Ediție îngrijită, note și
Sub semnu-acesta se abat din drum comentarii de George Volceanov, Academia
Şi pier ca faptă. Dar tăcere, iat-o Română Fundația Națională pentru Știință și Artă
Pe mândra Ofelia. Nimfă, pomeneşte Muzeul Național al Literaturii Române, București,
În ruga ta de mine, păcătosul.” (traducere 2016)
Nina Cassian) Dacă vă întrebați de ce unii dintre regizori
preferă varianta Ninei Cassian este pentru că
„ACT III Scena 1 ea ajută foarte mult în construcția rolului; felul
HAMLET cum cad accentele și frazarea ajută la creionarea
A fi sau a nu fi – iată-ntrebarea: situației în sine și la construcția relației cu celelalte
Mai vrednic e să-nduri în cuget, oare, personaje. Hamlet nu e singur pe scenă când își
A soartei crunte lovituri și palme spune monologul, în spatele lui, bine ascunse, sunt
Sau piept să dai cu un ocean de griji toate celelalte personaje. Cu fiecare vers Hamlet
Pe care să le curmi? Să mori, să dormi - lasă să se vadă puțin câte puțin din toată această
Nimic mai mult – și printr-un somn, să zicem, dinamică relațională. Iar Nina Cassian a intuit
Vom stinge jalea inimii, potopul perfect acest continuum și l-a adus la nivel de vers
De lovituri ce-s hărăzite cărnii; cu ajutorul unui joc de cuvinte unic, deși, pe fond,
Iat’ un final ce ni-l dorim cu-ardoare. totul i se datorează marelui Will. Dincolo de talent
Să mori, să dormi – să dormi, poate, visând: și meșteșug, în spatele cuvintelor, Nina Cassian a
Iată dezavantajul, ezităm, lăsat și câte puțin din dragostea ei pentru oameni
Păi, ce putem visa în somnul morții, și frumos.
Când vom lasa tumultul vieții-n urmă?
Iar gândul asta face să dureze

iunie 2021 75
T
E
A
T
R
U Dorurile Mele, după versurile
lui Octavian Goga

Una dintre cele mai noi producții ale Teatrului Dramatic Fani Tardini
din Galați propune un experiment bine venit din mai multe puncte de vedere:
în plină epocă a globalizării, fenomen impulsionat de fapt de o ideologie ca
atâtea altele din istoria zbuciumată a omenirii, globalizare căreia i s-a dat o
pauză prin această misterioasă pandemie, politizată și ideologizată și ea,
fiecare individ, fiecare cultură, fiecare individ al fiecărei culturi, chiar și a uneia
sincretice, își pune, ținând cont și de condițiile de criză, nu numai sanitară, ci
și existențialistă, întrebări. Care pot fi și hamletiene: a fi sau a nu fi, voi mai fi
sau nu voi mai fi, dintr-un anumit punct al filosofiei istoriei și culturii.
Cu atât mai mult când este vorba de un poet, dramaturg, dar mai
ales de un actor implicat în viața socială, precum îndrăgitul Vlad Vasiliu,
care a avut ideea de a provoca Istoria (și contemporanii, de orice vârstă),
printr-un spectacol care nu este numai de poezie și folk: prin jocul actorilor
(Mihaela Lecca-Gorea - Anița crâșmărița, Lică Dănilă - Primul Țăran, Vlad
Vasiliu - Al Doilea Țăran, Săndel Spînu - Lae Chioru'), dar și prin inspirația
scenaristului, care semnează și regia artistică, același... Vlad Vasiliu, ca și prin
contribuția versurilor unui poet marginalizat pe nedrept și din considerente
care țin de altă ideologie, Octavian Goga, care, indirect, este super-eroul
„piesei” improvizate, eul său liric, cu „dorurile sale”, fiind cel care „strigă”, nu
chiar în pustiu, ci mai degrabă în angoasa posibilului neant din viitor!
Rezultă o dramă, dacă nu chiar o tragedie sui generis, meditație asupra
condiției umane, indiferent de etnie! Și, indirect, meditație asupra artistului
în general, vizavi de universalitate în raport cu tradițiile!
Desigur, Istoria are răspunsurile ei la întrebările oamenilor, ideile au
și ele viața lor!
Pariul lui Vlad Vasiliu este/era unul riscant, dar seara premierei a
arătat că toate riscurile pot fi, pe lângă asumate, și depășite: când vrei să ai o A.Y. Secară
carte de vizită ca națiune în concertul națiunilor lumii, trebuie să știi pe ce bibliotecar, Fundația
să mizezi: oamenii pot fi îndrăgostiți și să ducă dorul nu numai după Marele Andreiana Juventus
Român Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici… Astfel de inițiative sunt
binevenite, din conul de umbră al noilor pedagogii și conținuturi putând
fi scoase personalități precum: Goga, Blaga, Arghezi, Bacovia, Macedonski,
Coșbuc, Anton Pann, Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Ștefan
Petică, Vasile Voiculescu și atâția și atâția alții, recurgându-se, desigur, la
opera lor… Estetic și didactic-pedagogic, un astfel de spectacol poate trezi
chiar conștiințe!
De altfel, regizorul observă în interviul din caietul-program: „Dacă
la școală, la orele de română, profesorii s-ar apleca mai mult asupra bogăției
de versuri pe care le-am moștenit, probabil că am avea mai mulți iubitori

76 Axis Libri
de poezie. Poezii precum „Oltul”, „Noi”, „Doina”, cântându-se cântecul care, pentru noi, este și al lui Pittiș
„Strămoșii”, „Pajurei cu două capete” - scrise cu lacrima și al lui Bob Dylan: „Sfârșitul nu-i aici”/ „Death Is Not
românului autentic! - ar eroda piatra care s-a pus pe the End”!!!
sufletul tânărului de azi.” Despre colegi, Vlad Vasiliu mai declară: „Mihaela
O piatră de comentat, care este posibil să fie pusă și Lică au dovedit că sunt buni recitatori. Mi-a fost
acolo birocratic! destul de greu să-i rup din ritmicitatea versului și totuși,
Așadar, spectatorul îl (re)descoperă pe Octavian păstrându-l, să reprezinte niște personaje: oameni vii ai
Goga, dar poate (re)descoperi, etnografic și istoric (mulți satului, cu bucuriile, durerile, năzuințele lor. Dar… sper
dintre românii... actuali, născuți mai încoace, nu au că am reușit.”
rude la țară, la sate; mulți sunt născuți în… străinătate), La urma urmelor, mesajul final, și al spectacolului
eternitatea satului românesc, cu obiceiurile sale, (și al interviului publicat în caietul program, interviu cu
punctând toate evenimentele: nașterea, tinerețea, prima Vlad Vasiliu) poate sau chiar este acesta:
iubire, nunta, munca, hora, boala, uneltirile, moartea. „Oameni! Opriți-vă o clipă din fuga nebună!
Surprinzător pentru unii, poate, nu se idealizează, Alergând după nevoile zilnice, bani și afaceri, uitați
bucolic, nimic, acesta fiind unul dintre punctele forte să trăiți! Priviți un răsărit, ascultați foșnetul frunzelor,
ale spectacolului: oamenii beau, se distrează, cuceresc inspirați aerul parfumat al grădinii… măcar puțin, puțin
Femeia, se înfurie, se roagă, dar și înjură! Nimic din ce-i de tot! Frumosul va intra în sufletul vostru și vă va-
omenesc nu-i este străin românului, doar „dragostea mbogăți, alungând nepăsarea și tristețea. Armonia este
poate fi și cu vină!”! De aici și Frumusețea specială (și) a sâmburele care face să crească în voi Iubirea. Credința.
particularului vizavi de general… Cred că puteți să alungați apăsătoarea indiferență și,
Credința și religiozitatea nu sunt nici ele neglijate, dezbrăcăndu-vă de diurn, vă veți acoperi cu aripa
două dintre cele mai emoționante momente fiind finalul binefăcătoare a îngerilor. Dacă în clipele de singurătate,
(când înmormântarea simbolică a lăutarului, prin de bucurie sau tristețe veți accepta chemarea corzilor
„instrumentul” său muzical - superbă metaforă! -, îi unei chitare, încercați să citiți, ostoindu-vă sufletul cu
provoacă pe „cei rămași” la cină de taină la lumină de versul poeților noștri…”
lumânare) și scena de rugăciune a Mamei: „Să-mi plec Sau, mai adăugăm noi, să mergeți la teatru!
genunchii iară,/ Să-ți spun iar ce mă doare/ Preasfântă Încă un cuvânt pentru scenografia doamnei
născătoare/ Și pururea fecioară!/ Cu ochiul tău din Elenei Neagu Ștefan, de-o sobrietate și o eleganță aparte,
ceruri,/ Atoatevăzătorul,/ Tu mi-ai văzut feciorul,/ Și adaptate, probabil, veșnicului sentiment românesc al
mi-ai văzut necazul…” ființei:
Mihaela Lecca-Gorea, coborâtă parcă dintr- „Eu ştiu un basm de mult uitat
un tablou de Grigorescu, este atentă la toate nuanțele C-un cântăreţ rătăcitor,
interpretării (ca Iubită, ne aduce aminte și de lirica Ce strunele şi-a încordat
erotică a poetului Goga: „Mai ţii tu minte noaptea- Pe rând, la poarta tuturor…”
ntâie,/ O noapte umedă, albastră.../ În pacea ei înfiorată/ Sau:
Vorbea numai tăcerea noastră...// De-atunci atâtea nopţi „La noi sunt codri verzi de brad
trecură,/ Tot nopţi cu şoapte şi cuvinte.../ Din câte- Şi câmpuri de mătasă;
alături povestirăm/ Nimic nu-mi mai aduc aminte...// La noi atâţia fluturi sunt,
Dar până-n clipa de pe urmă/ Fermecătoare-o să-mi Şi-atâta jale-n casă.
rămâie/ Şi-o să-mi vorbească totdeuna/ Tăcerea ta din Privighetori din alte ţări
noaptea-ntâie…”) , „țăranul” lui Vlad Vasiliu, bonom, Vin doina să ne-asculte;
poate fi și iute la mânie și la butelcuța în plus (degrabă La noi sunt cântece şi flori…”
scoate șișul ca într-un poem de Borges sau de Lorca), Dar, desigur, jalea poate fi învinsă… „Sfârșitul
Lică Dănilă se dovedește un bun prieten, și la necaz și nu-i aici!”
la bucurie, jucând subtil năbădăile unui
Casanova tomnatic, Natura ne aduce
aminte de mărire și decădere („Vin’ sub
plopul mărturie/ Viselor de astă-vară,/
Să-l vezi frânt de vijelie/ Cum îşi cerne
frunza rară./ În tulpina lui închise/ Dorm
iluzii şi regrete,/ Dorurile noastre-s scrise/
Pe-aste foi nemângâiete.”), Săndel Spînu
cântă de parcă ar fi pentru ultima oară,
invocând un Lae Chioru de neuitat, „Lae”
cântă și moare și este privegheat ca la...
teatru, spre final, apropo de complexitatea
întrepătrunderii lumilor (și timpurilor),

iunie 2021 77
E
P
I
G
R
A
M
E Epigrame

O... DACĂ... (EMINESCIANĂ) M-am dus să văd cu ochii mei


Fiind îndrăgostit lulea De unde-ncepe infinitul.
O... dacă Decebal iubea
Şi dacă-ar fi pe gustul meu UN SĂTEAN LA CARNAVAL
O... dacă aş iubi şi eu. Vecinilor să deie clasă,
A fost atât de categoric
LA MEDICUL DE FAMILIE Încât, de la bufet, acasă,
- Doamna doctor, vă e bine? S-a-ntors cu carul alegoric.
C-aţi dorit să mă testaţi,
Aţi pus mâinile pe mine ANTITEZĂ
Şi-aţi uitat să le luaţi! Te iubesc virtute
Pân’ la senectute,
LA VERNISAJUL UNUI PICTOR Dar am şi-un capriciu:
Fiind un tip mai analitic, Nu pot fără viciu.
Picturi făcute-n lungul vieţii,
Privindu-le autocritic ARMONIE CONJUGALĂ
Cu ele-a dat de toţi pereţii. Soaţa mi-i mereu alături,
Dragostea-i aşa de mare,
BREAKING NEWS Când mai calc eu pe de lături
De la bufetul suedez Ea mă calcă în picioare.
Clienţii au plecat în pripă,
Că bucătarul, un chinez, INEGALITATE
S-ar fi îmbolnăvit de gripă. Cam asta e ideea:
Bărbatul nu va fi
ADAM, EVA ŞI FRUNZA Egal şi cu femeia,
Enervat s-o frunzărească Oricât ar cheltui.
Şi tentat s-o ia în braţe,
Frunza să nu-l stânjenească, LA OFIŢERUL STĂRII CIVILE
O tocă s-o dea la raţe. Un domn ajuns la senectute Vasile Manole
Era c-o tânără-n putere, epigramist
DIVINA COMEDIE Cu analizele făcute
„Să lăsăm orice speranţă” Şi I.S.U. în apropiere.
A spus Dante, că acolo
Nu se dă vreo ordonanţă SINUCIGAŞUL
Şi răspunderea e solo. Vrând cu viaţa s-o încheie
La prieteni cere sfatul...
UN MATEMATICIAN LA Şi-l primeşte: - Ia-ţi femeie,
TÂRGU JIU După care-i mort bărbatul.
Pe carte eu punând temei,
Brâncuşi stârnindu-mi apetitul,

78 Axis Libri
E
P
I
G
R
A
Epigrame M
E

MOLUSCA ȘI MUSCA Banca, umedă și rece


Părea de nerecunoscut,
Din oceanul de azur, O lacrimă, ca să nu plece
Ieși pe țărm o moluscă Cu greu pe-obraz mi-am reținut.
Şi privind atent în jur
Văzu aproape o muscă. Atâtea seri, mi-am amintit
Am petrecut împreună
Prea mult pe gânduri n-a stat, Stând pe ea în amurgit
Cum plaja era pustie, Așteptând un clar de lună.
În vorbă ea a intrat
Vrând câte ceva să știe, Nici teiul vesel nu părea,
Având ramurile goale,
Ușor s-a înfiripat Să-ntâmpine, se pregătea
O discuție banală Iarna ce dădea târcoale.
Care a degenerat
Devenind o bâzâială. Aleea părea pustie,
Făcând și mai trist decorul,
Nimic nu înțelegea, Singur, la ora târzie,
Doar o mare râgâială Eram pe ea, trecătorul...
Ce auzul îi spărgea
Cauzându-i amețeală.
FRUNZA EVEI
Sătulă de sâcâit, Singur din frunză de vie
Molusca, de muscă scapă A fost, nu stăm la taclale,
Și uită ce a pătimit Iar azi toată lumea știe
Aruncându-se în apă. C-o folosim la sarmale.

Ionel Jecu Cei ce bâzâie sunt mulți


epigramist Și în lumea omenească ÎI ZIC NEVESTEI:
Pe ei ca să îi asculți — Cred că soața mă iubește,
Domnul bun să te ferească. De o vreme îmi zâmbește!
Ea îmi zice: - Tu sari gardul!
Vezi că ți-a folosit cardul!
PRIN PARC LA SFÂRȘIT DE
TOAMNĂ
AUTO... STRĂZI
Prin parc aseară am trecut De aruncăm o privire
Pe aleea unde-n vară Putem vedea, deunăzi,
Ore întregi am petrecut Peste tot o înmulțire,
Sub teiul cu frunza rară. De auto, nu de străzi!

iunie 2021 79
I
N
T
E
R
V
I
U
SCRIITORUL NĂSTASE MARIN

Ghiță Nazare: Domnule Marin, o bună perioadă de timp ați


cochetat cu arta fotografică, obținând premii și mențiuni la diferite
concursuri/ expoziții organizate pe plan local sau în țară. La peste
40 de ani ați absolvit Școala Populară de Artă, secția Pictură, clasa
profesorului Gheorghe Andreescu. Ca pictor amator, ați participat
cu lucrări la multe manifestări expoziționale, la care ați obținut, de
asemenea, alte premii și mențiuni. De unde această aplecare spre
artă?
Năstase Marin: Încă din copilărie am fost atras de tot ceea ce
reprezenta FRUMOSUL, admirându-l în tot ceea ce mă înconjura:
peisaje, oameni, sărbători. În studenție, fiind în București, obișnuiam
să vizitez în timpul liber Muzeul de Artă al Republicii, cu valoroase
colecții de pictură, sculptură națională și universală, precum și
valoroasa colecție de artă medievală românească. Așa mi-am cultivat
cunoașterea artelor vizuale și mi-am hrănit sufletul cu frumosul artei
autentice. Mai târziu, viața mi-a adus provocări și oportunități de
practicare a artei fotografice și, mai târziu, a picturii. Când a venit pe
lume primul meu copil, am simțit imboldul de a surprinde pe hârtie
foto cele mai frumoase momente din viața lui. Astfel, în toamna
anului 1968, la Casa de Cultură a Sindicatelor – Galați, s-a organizat
un curs de artă fotografică, pe care l-am absolvit. Tot în aceeași
perioadă, ziarul „Viața Nouă” a organizat un concurs de fotografie,
la care am participat, obținând premiul I. Încurajat, am continuat să
trimit fotografii și la alte reviste și ziare din țară, care mi le-au publicat
(ziarul „Munca”, revistele „Flacăra Magazin” și „Femeia”, almanahurile
revistelor „Magazin” și „Flacăra”).
Ghiță Nazare
Dorința de a admira tablouri și în spațiul meu privat și neavând profesor, publicist
posibilități financiare de a cumpăra tablouri ale unor pictori consacrați
m-a determinat să încerc să pictez eu. Așa m-am înscris la Școala
Populară de Artă, clasa pictorului Gh. Andreescu și la Cenaclul de
pictură „Camil Ressu”, participând la mai multe expoziții colective
de pictură, unde am luat și câteva premii, cât și la câteva expoziții
personale (în holul Universității Galați, Librăria centrală și Casa de
Cultură a Sindicatelor). Precizez că arta fotografică am practicat-o
numai în anii ’70, iar pictura în anii ’80. După Revoluția din 1989, când
am ajuns director general, nu mai aveam timp liber pentru practicarea
activităților extraprofesionale.

80 Axis Libri
Gh.N.: În context, v-aș ruga să punctați ţară şi diaspora, la editura „Armonii culturale”,
câteva repere ale carierei dumneavoastră Adjud, 2012, cu basmul „Copacul dorinţelor”;
personale și profesionale. „Meridiane Lirice” (Antologie universală a poeziei
N.M.: M-am născut în comuna Traian, județul românești contemporane cu 124 poeți), la editura
Teleorman, la 19 mai 1936, fiu al lui Vasile și a Linei „Armonii culturale”, Adjud, 2012, cu 3 recenzii ale
Marin. Am absolvit în 1962 Facultatea de Comerț operelor poeților gălățeni: Andrei Parapiru, Angela
- ASE București. Deși am avut oportunitatea unei Cioltan Zainea și Lenuța Tăune; „Eposs Meridiane”
cariere universitare la ASE, conform mediei de (Antologie de proză scurtă contemporană
absolvire, jocul dragostei și al destinului m-au românească, cu 78 prozatori), la editura „Armonii
„repartizat” la ICRM Galați și așa am ajuns cetățean culturale”, Adjud, 2013, cu trei proze scurte: „Fântâna
al municipiului Galați, capitală a regiunii Galați. La Bărăganului”, „Caleidoscopul cu suflete” și „Cu-cu!”.
întreprinderea ICRM Galați am trecut prin toate Gh.N.: V-ați completat aceste frumoase
funcțiile: recepționer, economist birou comercial, preocupări și cu cea de jurnalist. Ați semnat
șef birou comercial și director general. De la această articole în mai multe ziare și reviste din Galați și
întreprindere, numită din anul 1990 COMRIMET din țară. Ce teme ați abordat?
Galați S.A., am ieșit la pensie la 30 iunie 1998. După N.M.: Da, m-am risipit și în jurnalistică,
pensionare am început să scriu literatură la modul începând din anul 2009 și până în prezent. Am
serios, întrucât am avut încercări literare atât în anii abordat toate temele tangente literaturii, dar și cele
adolescenței, cât și prin anii 1980. ale problematicii cotidiene, pe care am îndrăznit
Gh.N.: La vârsta deplinei maturități, la să le comentez și să încerc propuneri de rezolvare.
aproape 70 de ani, ați debutat în literatură, De la eseuri, exegeze, pamflete, reportaje literare
la Editura Școala gălățeană, cu romanul și cronici de artă plastică până la proză scurtă și
„Mărțișor”. A fost doar un episod pasager în fragmente din propriile nuvele sau romane. În
creația dumneavoastră literară sau ați mai oferit eseuri, am „patinat” pe teme istorice, patriotice,
cititorilor și alte cărți? durerile și dorurile după rupturile din trupul patriei,
N.M.: De atunci și până în prezent am mai apoi moravurile sociale, mâhnirile și revoltele față
publicat și alte cărți: „Fermecate obiceiuri”, volum de unele fenomene și evenimente social-politice,
de povestiri, ediția I, la editura. „Şcoala gălăţeană”, care au dus la decăderea social-economică a patriei.
2005, și ediția a II-a la editura „Olimpias” - Galați, Dar m-am lăsat încântat de frumusețile patriei și
2018; „Magia colindei”, volum de povestiri, ediția I, de realizările românilor din epoci trecute, trăite de
editura „Sinteze”, 2008 și ediția a II-a, în anul 2015, mine și/ sau de contemporanii mei. M-am aplecat
la aceeași editură; „Domnişoara Iulia”, volum de și asupra cărților scrise de către colegii mei de la
povestiri, editura „Olimpias” - Galați, 2009; volum cenaclul „Arionda” și de către alți prieteni scriitori,
de nuvele şi miniromane „S.R.L. AMARU”, editura despre care am scris exegeze, prefețe sau postfețe.
„Olimpias”- Galați, 2012; „Limba românilor”, eseu, Așa am considerat că trebuie să fie un scriitor, pe
editura „Olimpias” - Galați, 2013; „Noaptea sufletelor baricadele revistelor de cultură și literatură, un
stinghere”, editura „Olimpias” - Galați, 2019. cetățean în serviciul culturii naționale.
Gh.N.: La acestea se adaugă și mai multe Gh.N.: Domnule Năstase, cum v-a
volume semnate în colaborare cu alți pasionați ai întâmpinat critica de specialitate, v-a stimulat sau
condeiului. Vreți să exemplificați? v-a dezamăgit?
N.M.: Deoarece sunt membru al Cenaclului N.M.: La început, nefiind cunoscut, m-am
„Arionda” din anul 2006, am avut șansa să public în adresat scriitoarei Katia Nanu de la ziarul „Viața
volume colective, următoarele: „Armonii celeste”, liberă”, cu manuscrisul romanului „Mărțișor”, de
editat de Cenaclul „Arionda”, la editura „Olimpias”, la care am primit observații critice juste, care m-au
în anul 2009, (cu nuvela „Cât îi drumul de lung”); ajutat în perfecționarea textului și cu această ocazie
„Viitorul trecutului prezent”, editura „Olimpias”, cu îi mulțumesc din suflet că m-a ajutat în acele grele
prozele scurte: „Fântâna Bărăganului”, „Aplaudacos- momente. Tot dânsa mi-a recomandat să-l consult
Aplaudatus”, „Să fii pasărea care zboară”, „Cu-cu!”, și pe regretatul critic literar Viorel Ștefănescu, de
„Bucăți literare”, „Trei fabule triste”, „Ultra scurte la editura „Școala Gălățeană”, a Casei Corpului
despre bou”; „În vârful picioarelor pe tărâmul Didactic. Dânsul a acceptat să-mi editeze romanul
copilăriei”, editura „Olimpias”, cu basmul „Stejarul și, ulterior, mi-a acordat aprecieri elogioase în
cu poveşti neterminate”. De asemenea, am publicat volumul „Portretul scriiturii”. Regretata scriitoare
în antologiile scriitorului Gh. A. Stroia, de la Adjud, și profesoară de limba română Mariana Parapiru a
în trei volume colective: „Comori de vise” (poveşti, recenzat și publicat în ziarul „Viața liberă” volumele
povestiri, amintiri), editat de 23 autori români din „Mărțișor” și „Fermecate obiceiuri”. M-am bucurat

iunie 2021 81
de aprecieri din partea colegilor de la cenaclul că profesoara de limba română Pătrașcu Aurelia
Arionda: scriitoarea poetă și editoare Olimpia de la Școala 7, Galați, a participat la un concurs de
Sava, poeta Geta Mocanu, prozatoarea Tudosia teatru școlar cu o scenetă inspirată din romanul
Lazăr, poeta Elena Tudose, poetul și eseistul „Mărțișor”, pentru care a luat premiul 1.
Andrei Parapiru și, în special, din partea scriitoarei În calitate de scriitor, am primit două
Cezarina Adamescu (care m-a apreciat în volumul premii: Premiul Special al juriului de la Bacău, la
„Dunărea și eu”). A mai scris despre mine poetul Concursul noilor apariții editoriale, în anul 2009,
și criticul literar Gh. A. Stroia, care mi-a prefațat pentru volumul „Domnișoara Iulia” și Premiul I la
ediția a doua a romanului „Mărțișor”. De asemenea, Festivalul Național de Creație „Vrancea Literară”,
am fost apreciat și încurajat să scriu și de către 2013, pentru volumul „Limba românilor”. Am
redactorii șefi ai revistelor: Octavian Lupu, revista primit și mai multe premii de excelență din partea
on-line „Confluențe literare”, Dorina Bălan, revista revistelor, editorilor colaboratori, cât și din partea
„Axis Libri” a Bibliotecii „V.A. Urechia” , Eleonora Salonului Literar al Bibliotecii „V.A. Urechia”, Galați.
Stamate, revista „Tecuciul literar și artistic”, Ionel Gh.N.: Cum percepeți literatura românească
Marin, revista „Bogdania”- Focșani și Culiță actuală? Ce predomină, realitatea sau ficțiunea,
Ioan Ușurelu, revista „Salonul literar Focșani”. socialul sau politicul? Vă rog să recomandați
O mare onoare a fost pentru mine includerea cititorilor noștri trei cărți de referință apărute în
datelor biobibliografice de către scriitorul, atunci ultimii 10 ani.
manager al Bibliotecii „V.A. Urechia”, Zanfir Ilie, în N.M.: Acum câțiva ani, distinsul poet ieșean
„Dicționarul scriitorilor gălățeni”, apărut la editura Daniel Corbu a caracterizat literatura română astfel:
„Axis Libri”, în 2016. Tuturor celor menționați le „este o literatură provincială”, afirmație cu care sunt
mulțumesc și pe această cale pentru aprecierile de acord. Ne confruntăm, în prezent, cu un paradox:
critice și sprijinul în publicarea scrierilor mele. deși există o multitudine de scriitori români
Totuși, cele mai dure critici le-am primit în familie, contemporani ce publică atât pe hârtie, în reviste
de la fiica și soția mea, care, deși m-au descurajat pe fizice, cât și on-line (aproximativ 2500 scriitori
moment, le-am considerat critici constructive, care membri USR și cam tot atâția în afara uniunii),
m-au mobilizat să mă perfecționez. operele acestora nu sunt cunoscute, deoarece cărțile
Gh.N.: Dar dumneavoastră, cum vă simțiți nu prea ajung în librării (care preferă să vândă operele
în haina de critic literar? Știu că aveți antecedente scriitorilor străini), iar publicațiile literare on-line
în acest sens. Dați-ne câteva detalii! sunt foarte puțin cunoscute publicului larg, astfel
N.M.: Eu am scris numai despre operele literare că cititorul român interesat de literatura română
ale scriitorilor și poeților colegi de cenaclu, prieteni contemporană nu prea are ce să citească.
sau cunoscuți. De fapt, am scris numai despre cărțile În ce privește orientarea literaturii române,
care m-au impresionat mult, de aceea eu nu consider pot afirma că toate genurile sunt abordate
că am făcut critică literară, ci exegeze. de scriitorii români și accesate în funcție de
Gh.N.: Ce satisfacții ați avut în calitate de preferințe. N-aș fi de acord să recomand cititorilor
scriitor? Premii și mențiuni, aprecieri, referințe… anumite cărți, cunoscând proverbul „de gustibus
N.M.: Preocupările mele de scriitor mi-au non disputandum”. Totuși, încerc să recomand
adus satisfacții, în special din partea copiilor, prin câteva cărți care mi s-au părut interesante: o
interesul manifestat când ascultau încântați ce le lucrare monumentală de cultură „Dicționar de
citeam, aplauzele și râsetele lor, ce-mi dovedeau expresii celebre” – Theodor Parapiru, romanul
admirația și sincera lor apreciere. Ceea ce m-a „Emigrantele” – Dora Alina Romanescu, romanul
impresionat mult au fost două momente: la Școala „Întoarcerea ultimului erou” – regretatul scriitor
Gimnazială Nr. 3, Galați, invitat de colectivul focșănean Gh. Chirtoc, poeseurile „Umbrele
profesorilor de limba română ca să particip tainelor cresc în amurg”- Florian Saioc, „Întâlniri
la prezentarea creațiilor literare ale elevilor, poetice” – Gh. A. Stroia, „Dunărea, poveste și
inspirate din romanul „Mărțișor”, când am primit adevăr” – Zanfir Ilie, o carte de suflet pentru fiii
flori și aprecieri atât din partea elevilor, cât și a Dunării, „Mareșalul Antonescu” – o biografie de
profesorilor; la Școala Gimnazială Nr. 31, Galați, istoricul Teșu Solomovici, o carte pentru căutătorii
invitat de profesoara și scriitoarea Mariana Parapiru de adevăruri istorice.
și învățătoarea și poeta Elena Tudose ca să citesc din Gh.N.: Revuistica gălățeană este mult mai
cărțile mele în fața elevilor membri ai cenaclului bogată în comparație cu cea din alte județe. Vă rog
„Anton Pann”, când am primit aprecieri, dar și un să faceți câteva considerații în cunoștință de cauză.
interviu cu întrebări interesante puse de elevi. De N.M.: Eu am publicat doar în câteva reviste
asemenea, am avut o mare satisfacție când am aflat ale altor județe: „Ecouri dunărene”, județul

82 Axis Libri
Teleorman, „Bogdania” și „Salonul literar”, județul mă consider fiul Dunării, pentru că am plecat de la
Vrancea și „Viața de pretutindeni”, județul Arad. În Dunăre și am ajuns tot la Dunăre. Mai mult, am avut
județul Galați am publicat la revistele „Axis libri” o perioadă de câțiva ani de activitate profesională
și „Tecuciul literar-artistic” și am citit publicațiile: când priveam Dunărea de la fereastră. Erau
„Axis Libri”, „Școala gălățeană”, „Dominus”, momente când numai ei îi ceream sfaturi pentru
„Armonii de toamnă”, „Tecuciul literar-artistic” și rezolvarea problemelor existențiale. Iar undele
„Dunărea de Jos”. De aceea nu pot face o apreciere ei cântau când le săruta Soarele și îmi linișteau
între revistele gălățene și cele din alte județe sau sufletul. Parafrazând pe marele Eminescu, spuneam
capitală. Ce pot spune este doar atât: revistele zâmbind: „de mi-i vremea bună-rea/mie-mi cântă
gălățene în care am publicat pot fi printre cele Dunărea”. De aceea, în anii ’70, cu filmul aparatului
mai bune din țară, având în vedere conținutul de foto, i-am înregistrat cântecele ei de dragoste pentru
calitate și numărul mare de pagini, grafica și hârtia. Galați, din răsărituri și apusuri de soare, când scălda
Le mulțumesc pe această cale redactorilor celor în undele sale macaralele portului mineralier,
două reviste: doamnei Dorina Bălan („Axis Libri”) Turnul Televiziunii, tânguitoarele sălcii de pe faleza
și doamnei Eleonora Stamate („Tecuciul literar- inferioară, turlele Bisericii Precista, încărcate de
artistic”). Asta nu însemnează că celelalte reviste mistere istorice, eleganta navă „Libertatea”, gara
gălățene, unde publică atâția scriitori consacrați, nu fluvială și navele ancorate în port. Dar soarele
sunt de calitate. săruta Dunărea și blocurile vesele de pe malul ei
Gh.N.: Dialogul nostru va fi consemnat în și în calmul amiezii, când le priveam de pe plaja
prestigioasa revistă a Bibliotecii „V.A. Urechia”, „Cocuța” și pescarii din zori, cu bărcile și navele
Axis Libri. Succint, câteva gânduri pentru această mângâiate de undele Dunării, pe toate acestea le-am
publicație gălățeană, după 50 de numere de la surprins în imagini fotografice. Totul era bucurie și
apariție. cântec. Dar sufletul meu a surprins și nocturnele
N.M.: Transmit felicitări revistei „Axis Libri” Galațiului, în mai multe ipostaze: o ploaie de iulie
și îi urez viață cât mai lungă, cu sute de apariții! pe bulevardul Coșbuc, o Dunăre visătoare în noapte
Felicit și pe cei care i-au dat viață, adică întregului de august, legănând vasul „Libertatea” și navele din
colectiv de redacție și în special doamnei Dorina port, o noapte de noiembrie în cartierul micro 17
Bălan, redactorul șef al acestei reviste! De asemenea, (unde am locuit o vreme), o noapte de decembrie
transmit mulțumirile mele întregului colectiv pe bulevardul Brăilei și luminile Viaductului. Mi-
al Bibliotecii „V.A. Urechia”, pentru care am tot au încântat sufletul și gălățenii contructori de
respectul și perțuirea față de înaltul profesionalism blocuri. Am fost lângă ei, surprinzând pe pelicula
pe care l-a dovedit cu atâtea prilejuri. Fac aceste foto eforturile lor. La fel, m-au încântat gălățenii
considerații atât în calitate de cititor, când mi- când i-am văzut cățărați în copaci, în Tiglina I,
am făcut documentația pentru multe eseuri, cât urmărind un concurs de motociclete pe bulevardul
și în calitate de participant la ședințele Salonului Brăilei. Apoi Catedrala, bisericile și salba de bălți de
Literar, unde am audiat intervențiile profesioniste dincoace și dincolo de Dunăre, de fapt, tot Galațiul
ale bibliotecarilor instituției, de înalt nivel calitativ, și gălățenii, cu copiii lor care mi-au oferit clipe de
întrunind aprecieri elogioase din partea multor bucurie și fericire.
distinși scriitori din România și Republica Moldova. Am selectat dintre fotografiile mele cu
De fapt, toți invitații din țară, printre care scriitori Galațiul și gălățenii 70 de imagini, pe care le-
și critici literari prestigioși, au apreciat activitatea am donat Bibliotecii „V.A. Urechia”, spre bucuria
Salonului Literar al Bibliotecii „V.A. Urechia” drept gălățenilor iubitori de frumos. Este adevărat, în
cea mai bună din țară. Aici s-au scris pagini de vremea aceea erau realizate în alb/negru și nu au
istorie literară care au dat valoare atât bibliotecii, cât valoarea fotografiilor color, dar cu sufletul, fiecare
și revistei „Axis Libri”. Și nu în ultimul rând se cuvin privitor le poate colora cum dorește. Chiar așa cum
aprecieri de prețuire domnilor Zanfir Ilie și Theodor sunt, acele imagini ale Galațiului din anii ’70 le-am
Parapiru, fondatori și piloni de bază ai Salonului urcat și pe Facebook, să strige de-acolo către toți
Literar, dar și continuatorilor acestora, directoarei românii de pretutindeni mesajul meu: „Băă! Eu
Corina Dobre și criticului literar Adi Secară. mi-s gălățean și îmi iubesc orașul cu toate fibrele
Gh.N.: În încheierea dialogului nostru, vă sufletului!”
propun o plimbare imaginară prin Galațiul zilelor Gh.N.: Mulțumindu-vă pentru amabilitate
noastre. Aveți cumva nostalgii? Sunt gata să notez și pentru consistența răspunsurilor, atât în nume
impresiile dumneavoastră. personal, cât și în numele redacției revistei Axis
N.M.: Eu sunt gălățean de la 15 august 1962 Libri, vă doresc multă sănătate și La mulți ani cu
și voi rămâne așa până voi pleca Dincolo. Totodată prilejul împlinirii onorabilei vârste de 85 de ani!

iunie 2021 83
Restituiri
„Synopticul lui Mathiesen“
„Le synoptique de Mathiesen“
„Mathiesen’s Synopticon“

Proiectul închisorii model, în varianta lui Jeremy Bentham (v.


Panopticul lui B.), are limite tocmai din perspectiva scopului propus
într‑o societate umană care descoperea dinamismul relaţiilor sociale şi
nuanţele manifestării de putere: „Tema Panopticonului ‑ în acelaşi timp
supraveghere şi observaţie, siguranţă şi cunoaştere, individualizare
şi totalizare, izolare şi transparenţă ‑ şi‑a aflat în închisoare locul
privilegiat de realizare.” (Michel Foucault, A supraveghea şi a pedepsi).
M. Foucault redimensionează ideea prin prezentarea tehnicilor
panoptice în condiţiile timpului modern, când exercitarea puterii
şi a controlului impune redefinirea unor noţiuni precum spaţiu
concentraţionar, închisoare, recluziune, pedeapsă etc. Constatările
conţin deja germenii vulnerabilităţii: „Uităm de asemenea necesităţile
caracteristice procesului de modernizare care au făcut ca strategiile
panoptice să devină posibile şi atractive. Astăzi, altele sunt necesităţile
şi, în încercarea lor de a le satisface, strategiile panoptice fundamentale
s‑ar dovedi neîndoielnic nerelevante sau chiar contraproductive.”
(Zygmunt Bauman, Globalizarea şi efectele ei sociale).
Thomas Mathiesen observă faptul că puterea modernă renunţă
la exhibiţionism, devenind discretă şi sofisticată, dar rămânând
inflexibilă şi tot mai promptă: „Se referea, desigur, la ascensiunea
şi explozia mass‑media ‑ mai cu seamă a televiziunii ‑ care au dus
la crearea, în paralel cu Panopticul, a unui alt mecanism al puterii,
pe care l‑a botezat inspirat Synopticon.” (Zygmunt Bauman, idem).
Synopticul extrapolează panopticul
la dimensiuni globale, prin Theodor Parapiru
promovarea unor celebrităţi profesor, scriitor
(politicieni, sportivi, savanţi,
artişti, oameni de afaceri, analişti
etc.) care induc mesaje controlate
colectivităţilor.
În limbaj figurat, „synopticul
lui Mathiesen” desemnează un
sistem (tehnic, ideologic, politic,
moral, mistic...) ingenios de
mistificare şi de manipulare. Thomas Mathiesen

84 Axis Libri
Restituiri

Ion Croitoru
romancier

N-am nici o îndoială că dintre clericii actuali, părintele Ion


Croitoru este cel mai prolific, mai harnic și mai predispus pentru
râvnă cărturărească. L-am citit de fiecare dată cu interes și-am dat
seamă despre toate cărțile sale, cele ce-au ajuns pe masa mea de
lectură, subliniind de fiecare dată implicarea sa în active sporitoare
de creație literară și de neodihne ale spiritului, cu care își dublează
activitatea duhovnicească. Originar din Mărăștii Vrancei, a relatat
cu multă rigoare despre luptele ce s-au dat în aceste locuri în timpul
războiului pentru reîntregirea țării și despre suferinţele populației
civile, nevoită să ia drumul bejeniei și să reconstruiască din temelii
satul așezat între fronturi și distrus în întregime în timpul luptelor.
Ultima sa carte Trecute vremuri (Editura InfoRapArt, Galați,
2019) urmează, dac-ar fi să-i găsim un loc în ansablul zbaterilor sale
literare, celei care relatează despre luptele de la Mărăști și reconstituie
efortul populației de a reașeza satul în normalitate, în tradițiile sale
vechi, și-n cutumele lui ancestrale.
Autorul și-a încadrat lucrarea în genul romanesc, deși se
constituie din actul rememorării, ignorând ficțiunea, fabulosul,
fantezia sau imaginația. Este, dac-ar fi să-i găsim totuși o încadrare,
un roman memorialistic, în spiritul literaturii promovate de
reprezentanții Școlii de la Târgoviște, care creditau actul rememorării
ca substanță a dispunerii narative. Este, bineînțeles, un mod de a
face literatură fără inserția subiectivă a autorului în desfășurarea
Ionel Necula conținutului epic. E ceva ciudat în cadrul acestui gen literar;
profesor, scriitor beletristica se legitimează prin elemente non-ficționale, exterioare
ei. Controversa este evidentă, dar dincolo de opinia pro sau contra
cred că putem cauționa ideea că și biografismul poate genera
structuri narative cu șansa de a fi recunoscute în cadrul generos
al procesărilor epice. Care dispunere epică nu conține, de regulă
într-o formă disimulată, și elemente preluate din propria biografie
a scriitorului? Nu proclamase Balzac că o noapte de dragoste
echivalează cu un sfert de roman? Orice aspect biografic poate trece
în literatură și să-i confere un plus de autenticitate, dar și puțínă
savoare, puțină glazură.

iunie 2021 85
Restituiri
Așadar, războiul se terminase, tunurile nu cadrului feeric ales pentru împlinire. Sentimentele
mai bubuiau și nu mai lăsau caverne adânci în tinerei femei răspunseră iubitului ei căzând în brațele
carnea pământului, iar oamenii, foștii locuitori ai lui ca o trestie pe care se așează o privighetoare din
satului revin, de pe unde-au fost risipiți de furtună, zbor și se lasă până la pământ pe iarba de sub umbra
la viața lor ancestrală, bine statornicită în cutume, cireșului, care deveni martoră a iubirii lor. În acele
în obiceiuri și credințe strămoșești. Nu mai era, nici clipe inimile lor s-au înțeles în dăruirea ce nu s-a
pe departe satul pe care îl părăsise, cu case albastre putut împlini în toți anii din copilăria lor până acum
și cu ziduri trainice din piatră de munte, era un (p. 185).
ansamblu de dărâmături și numai rareori se mai Spuneam că acțiunea romanului nu
vedea câte un perete rămas în picioare. Ca-n ziua reconstituie doar saga unei familii, ci o întreagă
dintâi a Facerii totul trebuia reluat de la zero și-a epocă cu toate nevralgiile ei. Afirmarea tot mai
contribuit la acest proces de refacere și Societatea energică a Mișcării legionare, cu sloganurile ei
Mărăști constituită special în vederea acestui proces claxonate că apără credința, dreptatea și neamul -
de reconstrucție. La refacerea satului Mărăști, spune iluzie împărtășită de tot mai multă lume, printre
autorul, au contribuit săteni, plutoane ale armatei care și de Ionică Mohor, căruia i se încredințează
române, prizonieri unguri și germani, toți plătiți de chiar funcția de primar al satului ca în vremea când
Societatea Mărăști. țara era declarată stat legionar. Apoi Războiul (al
Cartea este structurată în mai multe diviziuni, Doilea Război) și luptele de la Prut, foametea din
inegale ca întindere – fiecare focalizând câte un colț 1947 și exodul populației în căutare de bucate, mai
de memorie și toate la un loc refăcând întregul, așa apoi după încetarea războiului, apariția instituției
cum cioburile unei oglinzi sparte, așezate într-o securiste și teroarea dezlănțuită printre oameni,
anumită ordine, reconstituie integral obiectul în colectivizarea agresivă la sate sunt repere ale
care privim când ne bărbierim. Axul cardanic al evoluției românești asupra cărora autorul insistă
întregii construcții romanești (este totuși un roman) copios dovedind o documentare riguroasă și o
îl constituie familia Ionică Mohor – prototip de excelentă dispoziție narativă.
țăran dârz, harnic și cu știința lucrului bine făcut. Dialogurile vii, replicile tăiate, nelipsitele
De fapt romanul reconstituie traseul acestei familii, floricele stilistice și etosul sănătos specific oamenilor
dar îl reconstituie, vorba lui Hegel, cu drum cu de la munte, conferă narațiunii o savoare aparte și
tot, cu tot cortegiul de întâmplări, oameni de o lectură plăcută. Departe de a fi doar Saga unei
munte și multe situații, cu care a fost încercată familii, romanul părintelui Croitoru este o cronică
și pe care a trebuit să le învingă. Circumscrisă a evenimentelor românești petrecute în ultimele
epocii dintre cele două războaie acțiunea cărții dă trei sferturi de veac.
seama, în paralel, de toate învolburările istoriei, de Se vede de departe că autorul nu este un
schimbările profunde ale satului românesc și de orășean oarecare transplantat ca intrus într-o
marile dezamăgiri care au cuprins populația rurală ruralitate aproape bucolică, pentru că nu este
de-a luat cu asalt orientările de extremă dreaptă, în străin de problemele satului, este chiar un vlăstar
dauna democratismului autentic și funcțional. concrescent al vieții rurale măreștene, un fiu atașat
Se vede că autorul a cunoscut bine viața afectiv și emoțional de locul în care s-a născut,
satului românesc și oamenii care îl populează, a crescut și-a muncit și un observator atent al
le-a cunoscut tradițiile, firea lor aprigă, spiritul cutumelor și tradițiile care cimentează această
gospodăresc, dar și legătura lor ombilicală cu comunitate. Cred c-a detașat bine elementele
natura, deplina comuniune cu pământul și cu tot care conferă localității sens și identitate într-o
ce constituie mediul lor natural de viață. Totul, perspectivă mai generoasă. Ca om al locului a
de multe ori chiar actul împreunării, se petrece cunoscut bine oamenii despre care vorbește,
în natură, în cadrul paradisiac oferit de peisajul întâmplările, multe pitorești, dar pline de
muntos, cu fânețuri necosite, sub umbra adâncă a semnificație, care i-a și furnizat pretextul acestei
brazilor și în concertul fabulos al păsăretului. Scena laborioase structuri narative. Stăpânește arta
întâlnirii lui Ionică Mohor cu Mărioara, iubirea lui portretizării, găsește totdeauna însușirile esențiale
din copilărie, este tulburătoare tocmai prin inocența care conferă personajelor identitate și distincție.

86 Axis Libri
Dar cel mai important de la ultima întâlnire până
aspect al romanului este astăzi? îl întrebau ei. El, cu
calitatea de observator o caligrafie extraordinar de
ipohondric și rafinat al frumoasă nota pe hârtia care
cutumelor și tradițiilor care i se punea în față. Am cărat
cimentează o comunitate bălegarul de la porci la râpă,
rurală și pe cea mărășteană am rânit la cai, am adus apă
în special. Relatează cu atâta pentru animale și-atât.
exactitate despre obiceiurile În cele din urmă, a dat
de la nuntă, că un etnolog nu- un ban clopotarului satului
și poate dori mai mult, pentru să tragă clopotul într-o
a se identifica, decât această limbă ca pentru morți. Dacă
pagină reportericească. te întreabă cineva să spui că
Vornicii călări, purtând o Ionică Mohor a murit. – Da
ploscă cu vin pe umeri și nu ești matale Ionică? - Aista
brădulețul în mâini merg pe care îl vezi e alt om, trăiește
înaintea mirilor spre biserică, într-o altă lume.
iar copiii le ies înainte cu cofele Aceasta e cartea. O
de apă stropindu-le calea frescă a devenirii noastre
spre fertilitatea căsniciei, iar istorice după Primul Război
nașul îi răsplătește cinstindu-i Mondial și până când țara
cu vin sau oferindu-le un a fost luată-n primire de
bănuț. În urma lor vin șiruri comuniști. Nu știu dacă
de gospodari fălindu-se cu autorul a mai publicat și
căruțele și caii împodobiți. Acasă la mire, mama alte lucrări epice, dar romanul aceasta chiar este
soacră aruncă ștergarul peste capetele celor doi și îi o reușită și o raritate în literatura noastră actuală.
trage în noua lor casă oferindu-le să guste dintr-un Într-o vreme când cei mai mulți se întrec în
ou și ungându-i cu miere ca să viețuiască împreună versificări fără noimă, părintele Ion Croitoru a avut
și să fie dulci în relațiile cu viitoarea soacră (p. 164). curajul să se încerce în scrierea unui roman masiv și
Ionică Mohor este și el mobilizat pe front, bine articulat. Nu înțeleleg de ce diviziunile cărții,
participă la luptele de la Prut, unde este rănit grav altfel bine structurate în conținutul romanului, nu
de se întoarce în sat cu un picior amputat. se regăsesc și într-un cuprins necesar. Nu este un
Apoi lucrurile se încurcă, la putere se reproș, ci numai o constatare periferică pentru că
instalează ciuma roșie, comunistă și Ionică Mohor, dincolo de conținutul romanesc al cărții trebuie
ca fost primar legionar, este arestat și purtat prin să subliniem abilitățile narative ale autorului,
Gulagul românesc sau prin coloniile de muncă. O dispoziția sa pentru lucrări pretențioase și de mai
vreme, preventiv își făcuse o colibă pe râul Draciei largă respirație. Îl felicităm, firește, pentru această
unde avea și două vaci de care avea grijă. N-a minunată ispravă literară și-l așteptăm în librării
scăpat de arestare, doar a amânat-o. Teroarea pe și cu alte îndrăzneli epice.
care a îndurat-o în închisoare i-a dat înțelepciune.
Și-a dat seama că hidra comunistă are prea multe
capete ca să te împotrivești, așa că atunci, în 1962,
când s-a înființat colectivul a cerut soției să facă
cerere de intrare în C.A.P. După ce a ieșit de la
răcoare, Ionică Mohor s-a retras în sine evitând, pe
cât posibil contactul cu lumea din sat, dezamăgit
fiind că, o parte dintre foștii legionari au ajuns loiali
partidului comunist. O dată pe lună era chemat
la poliție ca să dea explicație în scris. – Ce ai făcut

iunie 2021 87
Restituiri

Galațiul acum 100 de ani

Anul 1921 este un an de speranță, un an în care românii își revin


după marea conflagrație mondială. Dar războiul nu a fost uitat: așa
apare Cartierul Demobilizaților, așa apare Otto de Habsburg la Galați.
În cele ce urmează prezentăm câteva evenimente întâmplate în 1921,
la Galați, evenimente aflate nu neapărat într-o ordine cronologică, dar
care au un punct comun: se desfășoară în 1921. Evenimentele sunt
diverse, de la cheresteaua exportată la propaganda socialistă, și de la
muzică la tratate comerciale. Ele oglindesc lumea eclectică de după
război, o lume în care apăruse comunismul, dar o lume care spera.
1920-1921: apare cartierul Demobilizaților, în care sunt așezați
soldații din Primul Război Mondial, mai ales cei care au apărat
Galațiul în ianuarie 2018. Cartierul era pe unde se află astăzi Cartierul
Siderurgiștilor și se chema Cartierul Nou sau Galații noi. În 1935,
cartierul este alipit Galațiului.
„În cartierul Demobilizaţilor nu era lumină electrică şi nici
felinare cu gaz nu erau ca în restul Galaţilor. Oamenii mergeau
noaptea la lumina lunii. Când ne întorceam din centru, tata sau mama
ne aşteptau la capătul străzii. Trăsurile nu intrau în cartier. Riscau să se
împotmolească în noroi. Se opreau acolo unde se termina şoseaua de
macadam (pavaj cu pietre cubice). După ce se însera şi intram în casele
noastre, stăteam de obicei toţi membrii unei familii în aceeaşi cameră,
la lumina unei lămpi cu gaz lichid.” (Drăghici, Studium, 2016, p. 228,
https://www.robertoiacomi.co.uk/tdinmahalauagalatilorlabucuresti.
html, https://www.viata-libera.ro/vlg-cultura/84676-povesti-din-
istoria-orasului-galatii-noi-sau-cartierul-demobilizatilor). Dr. Sorin Langu
profesor
1921: este înființat Aeroportul Civil Galați. Primul comandant a
fost slt. av. Nicolae Cicei. A fost bombardat puternic de către americani
pe 6 iunie 1944, de către 104 avioane de bombardament protejate de 54
de avioane de vânătoare de tip Mustang. După război, aeroportul din
Galați a mai funcționat câțiva ani. În 1958, sub pretextul că acesta nu
este eficient și merge pe pierdere, a fost desființat. Pe amplasamentul
său, după sistematizarea orașului, s-a construit Fabrica de Sârmă,
Cuie și Lanțuri, multe dintre hangare fiind folosite în continuare
în sistemul de producție, s-au trasat noi străzi, s-au mai construit
alte câteva fabrici, iar din 1970, a început construirea Cartierului

88 Axis Libri
Aeroport, cu blocuri muncitorești. (D. Antoniu, V. la presse roumaine France. Ministère de la guerre
Ionescu, Galați. O poveste cu aviatori, Galați, 2015, (1791-1936), 31.12.1921, no.37, p. 3).
p. 8, https://adevarul.ro/locale/galati/una-cele- 1921: în mai are loc congresul de la București
mai-crunte-distrugeri-romania-celui-de-al-doilea- prin care se înființează PCR, Congres la care
razboi-mondial-bombardat-italienii-8000-metri- participă și delegați din Galați. (Studii şi materiale
aeroportul-galati-1_56b9fafd5ab6550cb89db7c9/ de istorie contemporană. Volumul 2, 1968, p.164).
index.html, https://www.viata-libera.ro/prima- 1921: lemnul exportat pe la Galați ajungea în
pagina/93544-orasul-care-a-stiut-sa-zboare- Rotterdam (Olanda), Oran, Arzew și Mostaganem
galatiului-i-a-fost-construit-aeroportul-cu-forta, (Algeria), Tunis (Tunisia), Alexandria (Egipt),
https://justitiecurata.ro/galati-ultimul-hangar-al- Smirna (Turcia), Napoli, Trieste (Italia), Nisa,
aviatiei-militare-ar-putea-fi-demolat-de-primarie- Toulon, Marsilia (Franța), dar în cantități mai mici și
pentru-a-face-loc-unui-parc/). în alte porturi din Marea Mediterană și Marea Roșie.
1921: apare revista literară „Licăriri”, inițiată C. Bungețianu. (Buletinul Institutului Economic
de elevi ai Liceului „V. Alecsandri”. (Bodea, Românesc, 01, nr. 01, ianuarie 1922, p. 25).
Danubius, XXXVII, p. 186). 16 august 1921: se naște Ovid S.
1921: propagandă socialistă foarte puternică Crohmălniceanu (1921-2000), critic și istoric literar
la Galați. (Bulletin périodique de la presse roumaine român de origine evreiască. A fost fiul lui Lazăr
France. Ministère de la guerre (1791-1936), Cohn și a Esterei, născută Leibovici și căsătorit
12.02.1921, no. 30, p. 9). cu nepoata lingvistului Heimann Hariton Tiktin.
26 iunie 1921: se naște la Galați, Temistocle A urmat școala primară și liceul, devenit Colegiul
Popa. Absolvă Liceul „V. Alecsandri”, apoi Național „Vasile Alecsandri” la Galați, unde și-a
Conservatorul din București. Compune sute de început și studiile la Institutul Politehnic din Galați,
melodii, cele mai cunoscute compoziții fiind: întrerupte în 1940. Le-a continuat între anii 1944-
„Gabriela”, „În rândul patru”, „În târgul moșilor”, 1947 la Politehnica din București, unde a devenit
„Mereu cânta o serenadă”, „Trecea fanfara militară”. licențiat în construcții. Din 1966, a devenit profesor
Este creatorul muzicii din filmele Veronica, la Facultatea de Litere din București. Începuturile
Veronica se întoarce, Tată de duminică, Mama, sale literare au fost marcate de o fază de interpretare
Trahir, Secretul lui Bachus etc. Cultură, știință, artă, sociologizantă și marxistă. Opera ulterioară, precum
p. 221-222. (Compozitori şi muzicologi români : Mic sinteza sa Istoria literaturii române între cele două
lexicon, București, 1965, p. 293-294). războaie mondiale îl plasează în rândul celor mai
1921: un număr mare de refugiați români și importanți istorici literari români postbelici. Scrie
ruși „albi” vin la Galați, din cauza asedierii Odessei și literatură SF: Istorii insolite, Alte istorii insolite.
de către Armata Roșie bolșevică. Majoritatea celor A murit în anul 2000, la Berlin, unde emigrase în
refugiați erau femei și copii. (Bulletin périodique de 1992, în același timp cu soția sa Ruth, care se afla

iunie 2021 89
internată într-un alt spital. (Cultura, știința și arta, care avea de partea sa şi o forţă armată. Carol l-a
p. 75-76). somat pe Horthy să abdice, dar a fost refuzat din
1921: la Galați ajunge un transport de nou. Regentul ungar a rugat armata să-l îndepărteze
refugiați evrei din Uniunea Sovietică. În Galaţi, pe regele Carol din Ungaria, drept care acesta s-a
se va organiza un comitet condus de bijutierul reîntors în Elveţia, la Palatul Hertenstein, pe data
Helder care, din fondurile primite din Chicago – 6 aprilie 1921. După ce și-a redactat testamentul,
circa 400.000 lei, precum şi din cele colectate de la regele a revenit în Ungaria cu un avion de tip „Ad
evreii gălăţeni, a achiziţionat medicamente, unelte Astra”, pe 21 octombrie 1921, aterizând în vestul
de muncă, un imobil pentru orfelinat. (Guzum, Ungariei. Carol avea în intenție să plece cu soldații
Caietele CNSAS, 6, 2010, p. 205-206, 209). înspre Budapesta, desemnându-și chiar și un
1921-1925: Geo Bogza urmează Școala guvern provizoriu. În aceste condiţii mulți soldați
de Marină de la Galați, pe care o va termina la au jurat supunere regelui, iar noul guvern Horthy
Constanța. (http://www.viatasiopera.ro/bogza-geo/ a fost pus într-o poziție delicată. Pe 22 octombrie
biografie.html, http://istoria.md/articol/602/Geo_ 1921, Carol a plecat cu trenul la Budaörs, însoțit
Bogza,_biografie, https://beta.dela0.ro/tineretea- de o forţă militară maghiară. Ministrul de externe
marelui-bogza/). cehoslovac Edvard Beneš a intervenit în vederea
5-6 noiembrie 1921: Karl de Habsburg, unor negocieri, dar regele Carol al IV-lea nu era
fostul împărat al Austro-Ungariei, ajunge dispus la acea vreme să negocieze. Pe 23 octombrie
la Galați, pe vasul britanic „Glow worm”. În 1921 a început bătălia de la Budaörs, soldată cu
condiţiile înfrângerii Puterilor Centrale în Primul 19 morți și 26 de răniți. A doua zi, 24 octombrie,
Război Mondial, la 11 noiembrie 1918, Karl a regele i-a dat un ultimatum lui Horthy, însă a fost
desemnat noul guvern maghiar, condus de Mihály arestat în orașul Tata, în aceeași zi, de către forțele
Károlyi, iar la 13 noiembrie 1918 a renunțat la lui Horthy. La 26 octombrie 1921, regele Carol
conducerea statului fără a abdica. Prin precipitarea a fost trimis la mănăstirea din Tihany, iar pe 1
evenimentelor, la 11 ianuarie 1919, Mihály Károlyi noiembrie a fost expulzat cu canoniera britanică
este ales preşedinte, iar două luni mai târziu Glow-Worm spre Galaţi, pe calea Dunării, pentru
guvernul Mihály demisionează şi la putere ajung ca apoi să fie îmbarcat pe crucişătorul britanic
comuniştii, în frunte cu Béla Kun. În iunie 1919, „Cardiff ”. Din cauza scăderii apelor Dunării a
acesta era de facto şeful statului maghiar. Dar la 4 trebuit însă să-şi întrerupă călătoria pe apă şi să o
august 1919, armata română cucereşte Budapesta continue pe uscat, prin România, până la Galaţi.
şi eliberează Ungaria de bolşevicii lui Kun, care Ofiţerul englez Gilbert Roberts, aflat pe canoniera
se vede silit să demisioneze (6-7 august) şi să fugă Glow-Worm, avea să relateze mai târziu că în acel
în Austria. După îndepărtarea comuniştilor — de timp (sfârşit de octombrie-început de noiembrie)
către trupele române - la 1 martie 1920 amiralul staţiona la Novisad, aşteptând creşterea nivelului
Miklós Horthy (conducătorul armatei naţionale apelor Dunării. Karl va ajunge la Galați, de unde
ungare) a fost ales guvernator (regent) al Ungariei va fi expediat de britanici în insula Madeira, unde
(cu 131 voturi din 141). Anterior, la 2 februarie va și muri, în scurt timp. Va fi beatificat, în 2004,
1920, aliații dăduseră o „declaraţie formală” că de Papa Ioan Paul al II-lea. (Iorga, supt 3 regi,
întoarcerea Casei de Habsburg „nu va fi tolerată”, p. 364.) (https://ziarulnatiunea.ro/2011/07/25/
iar în perioada martie-octombrie 1921 Horthy a carol-de-habsburg-spre-exil-prin-romania-5-6-
pus în practică legea detronării regelui Carol al IV- noiembrie-1921/, Journal des débats politiques et
lea al Ungariei. Cu toate acestea, Carol de Habsburg littéraires, 6 novembre 1921, p. 2, Adevărul, 34,
a încercat să revină la tronul Ungariei, având trei nr. 11530, 4 noiembrie 1921, p. 4, Adevărul, 34,
astfel de tentative: la 20 octombrie 1920, 26 martie nr. 11532, 6 noiembrie 1921, p. 4, Adevărul, 34, nr.
1921 şi 21 octombrie 1921. În 1921, lovitura de stat 11533, 8 noiembrie 1921, p. 3).
a regelui a început la 26 martie, când revenit din 1921: Tratat comercial cu Polonia. Polonezii
Elveţia i-a cerut lui Horthy puterea. În urma unui au o clauză prin care, în intervalul a un an și jumătate,
refuz categoric Carol s-a dus la Szombathely și a au dreptul a cumpăra la Galați și Brăila, suprafețe
început să negocieze cu prim ministrul Pál Teleki, până în 6000 de metri pătrați și să-i amenajeze ca
însă fără succes. Între timp, la Szombathely s-au port liber. (Journal des débats politiques et littéraires,
adunat și aristocrații pentru a se alătura regelui, 17 juillet 1921, p. 2, 27 juillet 1921, p. 2).

90 Axis Libri
Restituiri

140 DE ANI DE LA ÎNFIINȚAREA


Băncii Naționale a României

Aniversarea Băncii Naționale a României, la 140 de ani de la


înființare, a oferit un bun prilej Romfilateliei de introducere în
circulație a unei emisiuni filatelice1.
Emisiunea este alcătuită din șase timbre, o coliță nedantelată
și un bloc filatelic, ce ilustrează Palatul Nou al BNR și clădirile
sucursalelor teritoriale.
Această emisiune filatelică a intrat în circulație pe data de 21
octombrie 2020.
Banca Națională a României, care este una dintre cele mai vechi
instituții ale statului nostru, a fost înființată în anul 1880.
Prima bancnotă a fost emisă la începutul anului 1881, cu
valoarea nominală de 20 de lei. Era ilustrată cu efigia împăratului
Traian și personaje alegorice, simbolizând industria și comerțul.
Timbrul cu valoarea nominală de 1,40 lei reproduce arhitectura
clădirii Sucursalei BNR din Constanța. Această surcursală a avut
de-a lungul timpului mai multe sedii. Primul fiind în strada Remus
Oprean, la nr. 30, dar din cauza creșterii numărului de funcționari a
fost necesar să se caute un alt imobil. În urma Convenției încheiată
în 1933 cu Banca Marmorosch-Blank, aflată în proces de lichidare,
sucursala din Constanța s-a mutat în această clădire.
Clădirea (fostul Hotel Mercur), a fost construită în perioada
anilor 1913-1916, în stil eclectic, după planurile semnate de arh.
Nicolae Michăescu (1863-1934).
În perioada 1997-2002, această clădire a fost consolidată, dar
Radu Moțoc fațada a păstrat aspectul inițial.
inginer, publicist
Clădirea Sucursalei BNR din Cluj este redată pe timbrul cu
valoarea nominală de 1,90 lei.
Prima clădire în care a funcționat Sucursala BNR, se află pe
strada Memorandului nr. 28 și a intrat în patrimoniul BNR în ianuarie
1922.
În anul 1962, Sucursala din Cluj s-a mutat într-un imobil din
piața Libertății, astăzi piața Unirii. Acest imobil a fost construit în
1913-1914, în stilul Secession vienez, după planurile arh. Dvorak
1
Romfilatelia, 140 de ani de la înființarea Băncii Naționale a României, Buletin
tehnic.

iunie 2021 91
Restituiri

Plic „prima zi” cu trei timbre legate de BNR din București, Constanța și Cluj

Ede. Începând din 2004, această clădirea a fost care ilustrează simbolic destinația clădirii. Aceste
consolidată și restaurată. Au fost modernizate și efigii reprezintă vechi monede moldovenești, emise
reamenajate toate birourile și tezaurul. Lucrările în secolele XV-XVI.
s-au încheiat în anul 2008. Lucrările de consolidare și restaurare ale
Pe timbrul cu valoarea nominală de 3,30 clădirii au fost realizate în perioada 1994-2002.
lei este reprezentată clădirea Sucursalei BNR din Pe timbrul cu valoare nominală de 8,50
Craiova. lei este reprodusă clădirea Sucursalei BNR din
În martie 1881, când și-a început activitate, Timișoara.
Sucursala de la Craiova își desfășura activitatea Acest edificiu a fost construit în perioada
într-un imobil închiriat, situat în strada Sfinții anilor 1903-1904 și a intrat în patrimoniul BNR
Arhangheli. Construcția localului a început în prin convenția din ianuarie 1922.
anul 1887 și s-a finalizat în anul 1888. Această Această clădire este în zona centrală a
clădire se caracterizează prin elemente de decorație Timișoarei, pe Bulevardul I.C. Brătianu, și se
exterioară, specifice stilului neoclasic al epocii lui caracterizează prin stilul eclectic, cu elemente
Carol I. arhitecturale neoclasice. Fațada se remarcă prin
Clădirea Sucursalei din Craiova și-a recăpătat decoruri specifice barocului vienez târziu, combinat
strălucirea de odinioară în urma lucrărilor de cu stilul Secession. Capetele de lei care împodobesc
consolidare și restaurare din perioada 2015-2018. clădirea simbolizează puterea și bogăția instituției.
Clădirea Sucursalei BNR din Iași, este Lucrările de restaurare și consolidare,
ilustrată pe timbrul cu valoarea nominală de 5 lei. realizate în perioada anilor 2004-2005, au contribuit
La Iași, Sucursala BNR a început să la redarea strălucirii uneia dintre cele mai frumoase
funcționeze în martie 1881. Construcția acestei și reprezentative edificii care formează bogatul
sucursale a fost făcută după planurile arh. Nicolae patrimoniu cultural al orașului Timișoara.
Cerkez (1951-1927), dar clădirea a fost distrusă de Clădirea Sucursalei BNR din București
bombardamentele din perioada celui de-al Doilea este redată pe ultimul timbru al seriei, cu valoarea
Război Mondial. nominală de 10,50 lei.
În anul 1946, conducerea BNR a inițiat Construită în perioada anilor 1923-1928, a
proiectarea unui nou local al sucursalei din Iași, fost realizată după proiectul arhitecţilor George M.
care, în anul 1949, a intrat în funcție. Arhitectura Cantacuzino (1899-1960) și August Schmiedigen,
acestui nou sediu este sobră, în stil neoclasic, având îmbinând grația și eleganța arhitecturii specifice
fațada decorată cu nouă efigii sculptate în piatră, Renașterii italiene cu cele mai moderne dotări necesare

92 Axis Libri
Plicul „prima zi” cu timbrele legate de BNR din Craiova, Iași și Timișoara

activității bancare. Edificiul are deschidere pe două Blocul filatelic reunește cele șase timbre
străzi, Lipscani nr. 16 și Stavropoleos nr. 7, și cuprinde ale emisiunii într-un ansamblu grafic în care este
două subsoluri, parter, cinci etaje și mansardă. prezentat un element arhitectonic decorativ din Sala
În epoca construcției acestui sediu BNR, de Marmură a Palatului vechi, alături de sigla BNR
Palatul Chrissoveloni era considerat una dintre și de texte difinitorii ale evenimentului aniversar.
cele mai moderne clădiri cu destinație bancară Romfilatelia a onorat cu multă eleganță
din Europa, remarcându-se prin dotări precum: filatelică acest eveniment important al aniversării
generator de curent, centrală termică, ventilație celor 140 de ani de la înființarea BNR, drept pentru
artificială, telegraf propriu, rețea de telefonie internă, care merită toate felicitările.
puț de mare adâncime pentru alimentare cu apă etc.
Acest Palat a fost cumpărat în 1933 de către
BNR și a fost transformat în spațiu de lucru
pentru serviciile din cadrul instituției.
După 1990, edificiul ridicat de Jean N.
Chrissoveloni a devenit sediul Sucursalei
Municipiului București a BNR.
În perioada anilor 1993-1998, Palatul
Chrissoveloni a cunoscut un amplu proces
de restaurare și consolidare, prin care palatul
și-a recăpătat strălucirea și soliditatea.
Colița nedantelată a emisiunii,
având ilustrat timbrul cu valoarea nominală
de 29 lei, reproduce imaginea Palatului
nou al BNR, într-o asociere grafică în care
se evidențiază arhitectura Palatului vechi
și grupul statuar al fondatorului BNR,
Eugeniu Carada.
Această emisiune filatelică are și
două plicuri echipate cu timbrele emisiunii,
numerotate și obliterate cu ștampila „prima
zi”. Colița nedantelată, cu Palatul BNR

iunie 2021 93
Nicolae Mantu, ctitorul
mișcării plastice gălățene
- 150 de ani de la nașterea pictorului -

Cu 150 de ani în urmă, la 24 aprilie 1871, se năştea la Galaţi, în


familia Stavru și Evanthia Mantu, cel care avea să devină pictorul şi
graficianul Nicolae Mantu, artist de talie naţională, Maestru Emerit
al Artei, care a trăit şi a activat în oraşul natal, aducându-şi din plin
contribuţia la dezvoltarea graficii şi picturii româneşti de la sfârşitul
secolului al XIX-lea şi din prima jumătate a celui de-al XX-lea, cât şi
la viaţa culturală a urbei dunărene.
Tatăl său, comerciant notabil, a fost un timp și consilier local,
ajutor de primar şi primar al Galaţiului, iar frații săi, Gheorghe –
medic, cu studii și doctorat la Paris, și Menelas - magistrat, președinte
al Curții de Apel, și el cu studii și doctorat în drept comercial la Paris,
au manifestat preocupări artistice, primul fiind un pasionat fotograf,
iar al doilea, un virtuoz al pianului, cu un repertoriu foarte bogat, ce-i
includea pe Beethoven, Schubert, Schumann, Chopin, Mendelssohn-
Bartholdy, Bruckner etc.
Artistul, după absolvirea Şcolii Comerciale „Alexandru Ioan I”,
a urmat Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, pe care a absolvit-o în
1894. Aici a studiat cu pictorii
Gheorghe Tattarescu şi cu
G. Dem. Mirea. O perioadă
de 11 ani a desfăşurat o
bogată activitate de grafician,
publicând caricaturi social-
politice şi desene satirice în
ziarele şi revistele umoristice Corneliu Stoica
scriitor, critic de artă
ale vremii sau în unele care
aveau rubrici umoristice:
„Adevărul”, „Moftul român”,
„Patriotul”, „Tămâia”, „Belgia
Orientului”, „Dimineaţa”,
„Zeflemeaua”, „Moş Teacă”,
„Țivil – cazon”, „Furnica” etc. A
cultivat teme antidinastice sau
legate de problema ţărănească,
s-a ridicat împotriva Nicolae Mantu (1903)

94 Axis Libri
demagogiei, a corupţiei, a farselor electorale şi a la propunerea locotenentului Mihail Sadoveanu,
falsului patriotism, a ridiculizat cu incisivă ironie director al ziarului de front „România”, a lucrat în
pe guvernanţii şi politicienii timpului. Producţia prima jumătate a anului 1917 ca reporter de război
sa de grafică publicistică constituie o adevărată la această publicație, „organ al apărării naţionale”,
cronică ilustrată a perioadei de la sfârşitul secolului iar apoi a făcut parte din echipa artiştilor mobilizaţi
al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea. în Marele Cartier General. Participă la Expoziţia
În 1899, s-a îndreptat către Academia de pictură şi sculptură a acestora, deschisă la
Regală de Arte Frumoase din München, pe care a 27 ianuarie 1918 în patru săli ale Şcolii de Arte
frecventat-o sporadic, însă din 1905 nu-şi va mai Frumoase din Iași.
întrerupe cursurile. A studiat pictura animalieră După demobilizare, reîntors la Galaţi, trimite
cu profesorul Heinrich von Zügel, continuând periodic tablouri la expoziţiile din Capitală ale
să trimită desene satirice la revistele şi ziarele din Societăţii „Tinerimea artistică”, participă la viaţa
ţară. Datorită pictorului Lascăr Vorel, pe care l-a culturală şi civică a oraşului, este vicepreşedinte
cunoscut în capitala Bavariei, a colaborat la revista al Societăţii Culturale „V.A. Urechia”, membru în
satirică „Der Komet”. A obţinut mai multe premii, Consiliul Municipal. Multe activități ale acestei
între care Marea medalie de argint şi Diploma societăți s-au desfășurat chiar în salonul casei
pentru atelierul de compoziţie şi, odată cu ea, părintești din strada Cuza Vodă nr. 46, unde au
atelierul de creaţie, unde timp de un an a lucrat poposit de-a lungul anilor Nicolae Iorga, Mihail
având la dispoziţie, gratuit, tot felul de ustensile şi Sadoveanu, Radu D. Rosetti, Ion Minulescu, Gala
uşurinţe în realizările sale artistice. Galaction, Cincinat Pavelescu, Ionel Teodoreanu,
Nicolae Mantu a debutat cu lucrări de Gruia Păunescu, George Enescu ş.a. Lui Mihail
pictură în expoziţia din toamna anului 1910 a Sadoveanu i-a ilustrat volumul „Povestiri de
Societăţii „Tinerimea artistică” din Bucureşti. S-a război”. Colaborează cu desene la publicațiile
reîntors în ţară în 1913, stabilindu-se definitiv în „Carpații”, „Revista Științelor Veterinare” și „Revista
Galaţi. Aici s-a dedicat întru totul picturii şi unei vânătorilor”. Din 1948, s-a ocupat de organizarea
mai vechi pasiuni, nu fără urmări în creaţia sa, mişcării plastice din Galaţi, în 1951, dimpreună
vânătoarea. În timpul Primului Război Mondial, cu Nicolae Spirescu, Dorothea (Lola) Schmierer-
fiind concentrat la Arsenalul Armatei din Iași, Roth, Gheorghe Levcovici, Elena Hanagic și alți

Nicolae Mantu, Autoportret (Muzeul de Artă Vizuală Galați) Nicolae Mantu, Boi în pădure, Muzeul de Artă Craiova

iunie 2021 95
câțiva, punând bazele Cenaclului Artiștilor Plastici avea predilecţie pentru cai, se dezvăluie aici în toată
Galați, nucleu din care se va dezvolta actuala filială. plenitudinea talentului său. Goana dezlănţuită a
Este considerat pe drept cuvânt adevăratul ctitor cailor (în ochii acestora se citeşte chiar o anumită
al mișcării plastice gălățene. În 1956, i s-a conferit disperare, ceea ce este foarte surprinzător şi greu de
Medalia Muncii, cls. a II-a, iar în 1957 - titlul de redat cu mijloace plastice, mai ales când este vorba
Maestru Emerit al Artei. A încetat din viață la 8 de animale), mulţimea de soldaţi avântaţi în luptă
septembrie 1957. A fost înmormântat la Cimitirul subliniază atmosfera de supremă încordare, iureşul
„Eternitatea”. năvalnic al bătăliei. Este atâta mişcare în acest tablou,
Opera pictorului cuprinde în repertoriul său atâta dinamism, încât, fără să vrei îţi vin în minte
compoziţii, portrete, scene de vânătoare, naturi versurile din „Scrisoarea III” prin care Eminescu
statice, interioare, flori. Pictorul a evocat aspecte înfăţişează apriga confruntare de la Rovine. Caii,
din luptele românilor din primul război mondial oştenii au înfăţişări aproape sculpturale. Cerul este
la care a participat („La Mărăşeşti”, „Spionul”, plumburiu, întunecat la orizont. De altfel, întreaga
„Răniţii”, „Şarja de la Prunaru”), a surprins drama compoziţie este realizată în griuri terne şi verzuri
ţăranilor răsculaţi în 1907 („Din ordin”, „După închise. Zguduitoare prin tensiunea momentului
răscoală”, „Arestaţii”, „Incendierea unui conac”), aşternut pe pânză sunt şi compoziţiile „Din ordin” şi
a reţinut secvenţe din munca gălăţenilor pentru „După răscoală”, inspirate din tragicele evenimente
reconstrucţia oraşului distrus în cel de-al Doilea de la 1907. Dacă în „Din ordin” artistul se opreşte
Război Mondial („Reconstrucţie”, „După subotnic”, la represaliile sângeroase ale răscoalelor, în „După
„Scenă de reconstrucţie”, „Sosesc tractoarele”). A răscoală” el surprinde un alt moment, acela al
redat cu mijloacele picturii frumuseţea anatomică recunoaşterii victimelor de către supravieţuitori şi
a animalelor („Cai la adăpat”, „Cai şi călăreţi”, „Cai”, ridicarea lor de pe câmpul pustiit de gloanţe.
„Porci în pădure”, „Viţei spre păşune”, „Rok (câine Prin creaţia sa în domeniul picturii şi graficii,
de vânătoare)”, „Căţelul alb”, „Flox”, „Havana”), a Nicolae Mantu a slujit cu sinceritate un crez artistic,
imortalizat pe pânză sau carton florile (panseluţe, a lucrat cu onestitate şi probitate profesională pentru
petunii, trandafiri, cârciumărese, crizanteme, realizarea lui, situându-se în contextul picturii din
lumânărele, liliac), pe care le-a pictat cu o prima jumătate a secolului al XX-lea pe linia marii
intensitate a sentimentului ce aminteşte de Ştefan tradiţii realiste. Opera sa, plină de adâncă simţire,
Luchian. Din seria lucrărilor inspirate din luptele demnitate şi omenie, înnobilează cele mai bune
Războiului de Întregire a Neamului, pânza de mari acumulări ale artei româneşti interbelice, fiind
dimensiuni „Şarja de la Prunaru” (2,500 x 1,650 dovada cea mai grăitoare a unui penel sincer, pus
m) este o strălucită evocare a acelei extraordinare în slujba frumosului şi a idealurilor neamului
acţiuni executată de cei 363 de ostaşi şi ofiţeri ai românesc.
Regimentului 2 Roşiori, comandat de colonelul
Gheorghe Naumescu, în noiembrie
1916, când aceştia au înfruntat
călare, numai cu sabia şi lancea, un
duşman superior, aflat sub comanda
generalului August von Mackensen. Cu
preţul a numeroase jertfe, regimentul
bravilor eroi români a oprit în satul
Prunaru (comuna Bujoreni, judeţul
Teleorman) înaintarea spre Capitală
a trupelor inamice, deschizând calea
unei divizii de infanterie române
ameninţate cu încercuirea. Tabloul
se detaşează prin monumentalitatea
imaginii, prin naraţiunea de amplă
desfăşurare epică ce o conţine. Nicolae
Mantu, care cunoştea atât de bine
anatomia şi psihologia animalelor şi Nicolae Mantu, Din ordin (Episod 1907), Muzeul de Artă Vizuală Galați

96 Axis Libri
SALONUL DE PRIMĂVARĂ 2021 AL
FILIALEI UAPR GALAȚI

Un nou Salon al Filialei UAPR Galați arată o activitate susținută


a celor ce-și continuă creația în domeniul artelor plastice în orașul
nostru, într-o perioadă ostilă, în general, oricăror activități umane.
E ciudat, dar această continuitate e totuși de natură să ne reclădească
optimismul, pus la grea încercare în ultimul an. Urmărind ampla
etalare de pe simezele Salonului, m-am oprit la câteva dintre lucrările
aparținând unor generații diferite.
Gabriela Georgescu este una dintre personalitățile deosebit
de interesante și originale ale filialei noastre. Pictura ei reușește să
păstreze și să dezvolte repere ale tradițiilor, având în același timp o
viziune mereu actuală. Este ceea ce se întâmplă și cu lucrările expuse
aici. „Introspecție” face trimitere, prin imaginile-simbol create și
printr-o anume finețe a tehnicii picturale specifică autoarei, la una
din perioadele de referință ale omenirii, civilizația greacă. Modul
de organizare a compoziției, suprapunerile de cadre, introduc însă
un element nou, dificil de sugerat vizual: acela de timp, sau mai
exact, de trecere a timpului. Astfel, prin senzația de concretețe, dar
și de inaccesibil, de îndepărtare, realizată cu mijloace pur plastice
compoziția capătă o certă dimensiune poetică, invitând la meditație,
elemente pe care le regăsim și în „Adiere de primăvară”.
Lucrările Janei Andreescu solicită întotdeauna atenția
privitorului prin două componente esențiale: perfecta stăpânire a
tehnicii acuarelei și capacitatea de a crea un univers liric, pornind
adesea de la motive cunoscute, obișnuite. Este și cazul lucrării
„Metaforă” expusă la acest Salon de primăvară. Evident, compoziția
ei depășește ceea ce în mod obișnuit numim „natură statică”. O
Mariana inventivitate neobosită în a concepe schemele compoziționale, modul
Tomozei Cocoș de folosire al efectelor de transparență, al reflexelor transformă și
critic de artă, pictor această lucrare a Janei Andreescu într-o secvență cu componente ușor
onirice, și-i conferă un accentuat lirism.
Bogdan Murariu este o prezență aproape permanentă în
Saloanele Filialei noastre. Am urmărit evoluția lui încă de la expozițiile
„Atelier ‘35”, de la sfârșitul anilor ’90, un parcurs care integrează cele
mai bune tradiții ale sculpturii românești contemporane. Echilibrul
volumelor, tratarea tehnică respectând calitățile materialului sunt
constante ale sculpturii lui Bogdan Murariu. În lucrarea „Vizionar
arhaic” trimiterea către timpurile străvechi e făcută atât prin sugestia

iunie 2021 97
Câteva cuvinte privind mesajul lucrării semnate
de mine, „Unchiul Vania- Harold Pinter Theatre,
Londra, 2020”. Desenele sunt inspirate din suita de
spectacole „Unchiul Vania” de Cehov din Londra,
întrerupte în luna martie 2020 din care pandemiei.
Abordând un fapt concret am vrut să concentrez cu
precădere atenția asupra realității imediate pe care o
trăim. Am preferat desenul tip schiță pentru a sugera
dinamismul performance-ului, dar și vulnerabilitatea
materială a actului artistic în fața impactului agresiv
al acestor vremuri.
Trebuie remarcată prezența printre expozanți
a pictorului Liviu Hâncu, profesor la Facultatea de
Arte din Chișinău, care a aderat la asociația noastră
devenind membru al Filialei UAPR din Galați.
Este meritorie ideea pe care a avut-o Gheorghe
Andreescu de a-i conferi pictorului Marcel Bejan
titlul de Președinte de Onoare al Filialei UAPR
Galați. Marcel Bejan1 este cu adevărat un reper
Mariana Tomozei Cocoș - Unchiul Vania Harold Pinter al profesionalismului pentru noi toți, atât în ce
Theatre, Londra, 2020
spiritualității imaginii, cât și prin modul de
punere în valoare a frumuseții plastice a lemnului,
a planurilor curbate, a texturii.
Cristiana Ștefania Culiță continuă
configurarea unui spațiu/univers eliberat de
amestecul derutant de imagini reale și virtuale
care ne poluează într-un fel modul de a gândi,
de a percepe. Compoziția ei, intitulată „Proces”,
pare o întoarcere către lumea certitudinilor
aduse de geometrie, de logica ei. Totuși, modul
cum artista introduce ușoare devieri ale liniilor și
unghiurilor drepte, felul cum interacționează cu
Cristiana Ștefania Culiță - Proces - 2021
ambientul, strecoară semne de
întrebare, dar și deschideri către privește valoarea artei sale, cât și
noi spații. În esență, lucrarea ca atitudine morală în asociația
Cristianei Culiță arată din nou noastră. Privind retrospectiv,
subtilitate în corelarea dintre consider că pictura sa are calități
elementele plastice și mesajul de excepție și profunzimi pe care
conturat. nu le găsim decât în ceea ce cu
Adriana Chebac („Natură simplitate se numește „ARTĂ
statică - Săbiuță”), plasticiană ADEVĂRATĂ”!
cu o practică îndelungată în Mai putem enumera câțiva
domeniul picturii în frescă artiști ale căror lucrări merită
tradițională, se remarcă atenția iubitorilor de artă: Cornelia
în compoziția expusă prin Burlacu, Gheorghe Andreescu,
capacitatea de a folosi elemente Dan Mateescu, Sterică Bădălan,
tehnice ale artei murale într-un Liliana Tofan și alții.
mod foarte modern, ocolind În esență, ediția de primăvară
posibilele capcane ale unei a Saloanelor Filialei UAP Galați-
repetiții în mici dimensiuni 2021 este o manifestare generoasă
ale acesteia. În schimb, artista în calități artistice!
Gabi Georgescu - Introspecție
reușește să valorifice finețea
griurilor și textura suprafeței într-un mod inventiv 1 Marcel Bejan a încetat din viață în data de 3 mai 2021 (n. 12
ca imagine și ca picturalitate. februarie 1937).

98 Axis Libri
veniment

Întrunirea profesională
a Asociației Bibliotecarilor
din România Filiala Galați

Având în vedere seria de acțiuni menite a conturează viitorul bibliotecilor în noul context -
combate răspândirea infecțiilor cu noul coronavirus, Mioara Voncilă, Biblioteca Universității „Dunărea
Asociația Bibliotecarilor din România (ABR), de Jos” Galați;
Filiala Galați împreună cu Biblioteca Județeană 2. Expoziția virtuală, o nouă modalitate
„V.A. Urechia” și Biblioteca Universității „Dunărea de promovare la distanță a documentelor rare
de Jos” au organizat, în data de 16 aprilie 2021, în din colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”
intervalul orar 1100-1300, în mediul on-line, pe Galați - Letiția Buruiană, Biblioteca Județeană
platforma ZOOM, la adresa https://us02web.zoom. „V.A. Urechia” Galați;
us/j/83922377795, întrunirea profesională cu tema 3. Biblioteca școlară în pandemie - Rina-
Biblioteca și Comunitatea, dedicată zilei de 23 Valerica Brătuleanu, Liceul Teoretic „Sfânta Maria”
Aprilie, Ziua Internațională a Cărții și a Dreptului Galați;
de Autor și Ziua Bibliotecarului din România. 4. Promovarea lecturii în mediul on-line
În deschidere, doamna Corina Emanuela - Anca Georgescu, Biblioteca Județeană „V.A.
Dobre – manager/ director al Bibliotecii Județene Urechia” Galați.
„V.A. Urechia” Galați a adresat un cuvând de Bun Prezentările au fost urmate de premierea
găsit!, transmițând urări de bine membrilor gălățeni care s-au
colegelor de breaslă. remarcat în mod deosebit
Doamna Adriana Szekely în activitatea lor, în anul ce
- președinte al Asociației a trecut. Au fost răsplătite și
Bibliotecarilor din România a felicitate următoarele colege:
salutat colegele participante, 1. Viorica Dicu, Biblioteca
felicitând membrii Filialei Galați Universității „Dunărea de
pentru desfășurarea activităților Jos” Galați, pentru dedicație și
profesionale. În semn de competență profesională;
recunoaștere și apreciere, dna 2. Rina-Valerica Brătu­
Szekely a oferit Filialei Galați, leanu, Liceul Teoretic „Sfânta
din partea Consiliului Director Maria” Galați, pentru implicarea
al Asociației Bibliotecarilor din România, diploma în activitatea profesională a bibliotecarilor școlari;
pentru cea mai activă Filială în anul 2020. 3. Letiția Buruiană, Biblioteca Județeană
Doamna Dorina Bălan, președinte al Filialei „V.A. Urechia” Galați, pentru implicarea profesională
Galați a ABR, și-a exprimat bucuria pentru diploma și promovarea colecțiilor speciale ale bibliotecii.
primită și a mulțumit conducerii Asociației pentru La acest eveniment profesional au participat
încrederea acordată, iar membrilor Filialei Galați bibliotecari din bibliotecile publice, școlare și
pentru seriozitatea și profesionalismul cu care tratează universitare din județul Galați, obiectivele principale
profesia și calitatea de membru. În continuare, dna ale întâlnirii fiind formarea profesională continuă
Bălan a semnalat, celor prezenți, noutățile în profesie. a bibliotecarului și a specialistului din domeniul
Au fost prezentate următoarele lucrări științelor informării și documentării și împărtășirea
profesionale: de exemple de bune practici în situații de criză.
1. Provocări și schimbări în cadrul relației
Filiala Galați a
bibliotecar-cititor, în perioada pandemiei. Cum se Asociației Bibliotecarilor din România

iunie 2021 99
Filiala ANBPR Galați
bilanț și alegeri
Vineri, 26 martie 2021, la Sala de lectură a Această întâlnire și-a dovedit utilitatea, astfel
Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” a avut loc întâlnirea membrii Asociaței au decis noua componență a
anuală a bibliotecarilor din bibliotecile publice din structurilor de conducere ale Filialei ANBPR Galați.
județul Galați. Președinte ales al Filialei ANBPR Galați pentru următorii
Dincolo de bucuria revederii colegilor din județ, 4 ani (2021-2025) este Geta Eftimie, director adjunct
întâlnirea a avut drept scop ședința de Adunare generală BVAU, iar Biroul executiv ales este alcătuit din: Titina-
pentru alegerile structurii de conducere a Filialei ANBPR Maricica Dediu, vicepreședinte, Cătălina Șoltuz – secretar,
Galați și delegarea pentru alegerile generale. Lucica Veliche și Mihaela Buțurcă, membri.
După cuvântul de întâmpinare al managerului Chiar dacă anul 2020 a fost un an altfel au
bibliotecii, doamna Corina Emanuela Dobre, prin care existat suficiente premise pentru a premia excelența,
aceasta a subliniat importanța bibliotecii în contextual bibliotecarii fiind extrem de creativi și inventivi în a
actual pentru a rămâne în permanentă conexiune cu adapta servicile clasice, tradiționale la situația pandemică
comunitatea și cu nevoile ei, a fost menționată ordinea existentă. În acest context a urmat decernarea premiilor
de zi a întâlnirii. la nivelul Filialei ANBPR Galați, pentru activitatea din
A fost prezentat Raportul de activitate 2017-2020 anul precedent, respectiv:
și Bilanțul Filialei ANBPR Galați, evoluția numărului de • Aurelia Voinescu pentru întreaga activitate
membri, situația financiară, participările la conferințe, profesională, fidelitate și contribuţiea substanţială la
seminarii, proiecte, participările la cursurile organizate promovarea serviciilor de lectură pentru copii;
de ANBPR, propunerile de activități pentru 2021 și • Mihaela Buțurcă pentru performanţe deosebite
bineînțeles alegerile structurii de conducere a Filialei în activitatea profesională și pentru contribuţie substanţială
ANBPR Galați, președinte și membri în Biroul executiv. la implementarea serviciilor bazate pe utilizarea noilor
La întâlnire a participat și domnul Liviu Iulian tehnologii în activitatea de bibliotecă;
Dediu, vicepreședinte ANBPR și membru în Comisia • Silvia Macovei pentru promovarea şi
Națională a Bibliotecilor, care a susținut o scurtă diversificarea activităţilor cu publicul și pentru
prezentare despre ce înseamnă structura asociativă, promovarea bibliotecii și a serviciilor de bibliotecă în
rolul și importanța acesteia, despre cele mai noi tendințe mediul on-line;
în bibliotecile de azi, despre propunerile de proiecte • Gina Obreja pentru activitatea publicistică și
legislative și impactul acestora asupra bibliotecii și pentru contribuția substanțială la popularizarea rolului
bibliotecarului. bibliotecii publice în activitatea de conservare și de
Dacă în anii precedenți în cadrul acestei promovare a memoriei locale;
întâlniri se făcea bilanțul activității din anul precedent • Maria Sandu pentru promovarea şi diversificarea
și ne împărtășeam fiecare experiențele din activitatea activităţilor cu publicul și promovarea bibliotecii și a
profesională cu prezentări detaliate și discuții diverse, serviciilor de bibliotecă în mediul on-line.
acum din cauza situației epidemiologice existente Întâlnirea s-a încheiat cu un sincer și călduros
timpul de expunere a fost limitat, urmând ca pentru „La mulți ani!” adresat tuturor bibliotecarilor din
schimbul de experiențe din activitatea profesională și bibliotecile publice din județul Galați cu prilejul Zilei
bune practici să utilizăm întâlnirile on-line. Naționale a Bibliotecarului.
Ultima oră!
În 27 aprilie, la CPPI Bușteni s-a derulat Adunarea Generalaă ANBPR în cadrul căreia a fost decisă
componența structurii de conducere ANBPR pentru perioada 2021-2025. Președintele ales al ANBPR este
Dragoș-Adrian Neagu, director al Bibliotecii Județene „Panait Istrate” Brăila, Biblioteca Județenă „V.A.Urechia”
Galați fiind reprezentată de Geta Eftimie, membru în Biroul executiv al ANBPR.
Mai multe detalii la https://anbpr.org.ro/index.php/alegeri-generale-anbpr-2021/.
Filiala Galați a ANBPR

100 Axis Libri


veniment

Aurelia-Coca Voinescu
Bilanțul celor peste 30 ani
de activitate la Secția Copii

A fi bibliotecar înseamnă cunoaștere, pregătire, răbdare,


amabilitate, spirit de echipă, creativitate și perseverență.
Autorul monografiei Biblioteca Publică „V.A. Urechia” Galați,
Nedelcu Oprea, atunci în calitate de director, a spus la o întâlnire
profesională, citez din memorie: „Ați ajuns bibliotecari dintr-o
întâmplare, de voi depinde dacă veți fi și veți rămâne bibliotecari!”
Se pare că doamna Aurelia-Coca Voinescu și-a însușit această
remarcă deoarece a fost bibliotecar timp de 31 de ani la Secția pentru
copii din cadrul Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” Galați. Tânără,
ambițioasă, serioasă și mai ales generoasă, viitoarea bibliotecară a

Florica Șerban
bibliotecar, Biblioteca
Județeană
„V.A. Urechia”

Aurelia-Coca Voinescu

iunie 2021 101


pășit în bibliotecă în anii ’90 și aici a rămas până în cu colegii, Coca-Aurelia Voinescu lasă în urmă un
luna martie a anului 2021. parfum de neuitat.
A urmat cursurile Bazele Biblioteconomiei A fi bibliotecar la Secția pentru Copii
atât la București, cât și la Bușteni, iar mai târziu a presupune înțelegerea și cunoașterea psihologiei
urmat cursuri de perfecționare la Sinaia, iar acolo copilului. Având pregătire filologică, Coca a reușit
unde Biblioteca a trimis-o a reprezentat instituția să-i ajute pe copii să citească, să-și dorească se
cu cinste și dăruire. revină cu drag la bibliotecă.
Sub îndrumarea unor bibliotecari cu Nu știu cum va fi pentru alții, dar pentru
experiență, Coca s-a integrat cu mult profesionalism mine și colectivul Secției Copii ne va fi greu să nu o
în activitatea cu publicul și a participat de-a lungul mai vedem zi de zi, cu sufletul ei ales, cu umorul ei
timpului la toate acțiunile ce s-au desfășurat frecvent autohton care binedispunea aproape zilnic întregul
la Secția Copii, inițiate de colectivul secției și cu colectiv. La plecare, bibliotecara Coca-Aurelia ne-a
sprijinul acordat de conducerea Bibliotecii atât la declarat următoarele: „Am considerat Biblioteca
sediul Bibliotecii, cât și în diferite locuri din oraș unde - la pachet cu colegii, un dar de la viață, de la
au fost organizate mai multe cluburi de vacanță, dar Dumnezeu. De-a lungul timpului m-am străduit
în mod special la tradiționalul concurs de personaje să am un loc onorabil printre colegi. Tinerețea
Carnavalul Cărții, unde de cele mai multe ori a făcut rămâne în urmă, prezente sunt amintirile, iar ele
parte din juriu pentru acordarea premiilor. îmi certifică faptul că nu am trecut degeaba prin
Și-a îndeplinit cu seriozitate toate sarcinile viață”. Bibliotecara a încheiat un capitol important
ce i-au fost repartizate pentru buna desfășurare a din viață, spunând că nu știe exact ce o așteaptă
activităților zilnice a Secției Copii. și ce va face, însă noi cei rămași în urmă vom afla
Model în ceea ce privesc ținutele cu siguranță când va reveni să ne povestească și o
vestimentare, conduită profesională demnă de așteptăm în viitor cu nepotul să-i îndrume pașii în
urmat, exemplu de bunătate și înțelegere în raport lumea minunată a cărților din Secția Copii.

102 Axis Libri


In memoriam

Ziaristul Radu Macovei


(1943-2020)
ultima întâlnire (III)

Renegat și adorat!
În contextul tristei întâmplări, s-a amintit că în anul 19761, din
motive politice, Radu Macovei a fost înlăturat din redacția fostului ziar
„Viața nouă”, alături de ziaristul și profesorul Virgil Nistru Țigănuș.
Cauza era „originea nesănătoasă” a celor doi, care scriau la un ziar „fără
să fi avut postuniversitara de partid”, în plus, Radu Macovei era și soțul
unei fiice de preot, doamna Viorica Macovei, profesor universitar.
Minunată este povestea revenirii ziaristului Radu Macovei
la ziar, în plin ev ateist. Povestea trebuie reținută, pentru că, astăzi,
privind fără patimă înspre „anii de aur” ai ateismului, cu siguranță,
frumoasa întâmplare s-a concretizat, prin lucrarea nevăzută și ajutorul
lui Dumnezeu. Povestea ne-a relatat-o sora sa, doamna prof. Nicoleta
Ioniță. „După plecarea de la ziar, fratele meu a lucrat la Direcția de
Cultură. Înainte de această poveste tristă, Radu participase la un
concurs de cultură generală, la nivel național, «Cine știe, câștigă». De
la Galați, în fruntea echipei s-a aflat Radu. Concursul a fost transmis
la Televiziunea Română și toată lumea a văzut că echipa de tineri
din Galați era temeinic pregătită, fapt ce a făcut să aducă Premiul I,
la Galați. La întoarcere au fost așteptați în gară de un delegat al lui
Constantin Dăscălescu2, pe atunci mare om de stat. Radu a fost invitat a
1
„Ziaristul de rubrică”, Radu Macovei, a fost transferat din redacție în 16 septembrie
1976, ca instructor principal, cu un salariu mai mic cu o treime, la Direcția de Cultură
- Galați. A fost reangajat în 8 noiembrie 1977, potrivit cărții de muncă, pp. 16-17.
2
S-a născut în 2 iulie 1923, la Breaza, jud. Prahova. A fost prim-secretar al Galațiului,
Maria Stanciu între 1965-1974, deputat în Marea Adunare Națională. Președinte al Uniunii
jurnalistă Cooperativelor Agricole de Producție (1976-1978), președinte al Consiliului
Organizării economico-sociale (1978-1982) și prim-vicepreședinte al Consiliului
Suprem pentru Dezvoltarea Economică și Socială (1982-1989). În mai 1982, a fost
numit prim-ministru al Guvernului Republicii Socialiste România, succedându-i lui
Ilie Verdeț. Ca prim-ministru, Dăscălescu a sprijinit „metodele controversate” ale
lui Ceaușescu de reeșalonare a datoriei naționale. Cert e că ne-am plătit datoriile,
cu mari sacrificii. În decembrie 1989, era în aparatul de stat al lui Ceușescu. Ultimul
act, semnat de Dăscălescu, ca șef de guvern a fost Decretul de eliberare a tuturor
deținuților politici și a celor arestați în urma demonstrațiilor anticomuniste din 1989.
L-a urmat în funcție Petre Roman. După instaurarea noii puteri, a fost judecat în
„Lotul CPEx”, fiind condamnat pe viață. A stat închis cinci ani. A fost scos din cauza
gravelor suferințe cardiace. A murit de inimă în 15 mai 2003, la vârsta de 80 de
ani. (Nicolescu, Nicolae C., Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006),
București: Editura Meronia, 2006, pp. 121–126).

iunie 2021 103


In memoriam

Radu Macovei
doua zi la Dăscălescu, «de urgență»!... Radu s-a BINE absolut, în căutarea căruia nu trebuie, ci este
prezentat. Și surpriză! La premiul stabilit prin normal să fim uniţi”.
regulamentul concursului, o excursie de o lună în
Franța și Maroc, a primit de la Dăscălescu un stilou Corăbierul „Navei Amiral”
din aur...” Revenind la ziua ultimei întâlniri din vechea
Pe lângă stiloul de aur și excursia în Catedrală a Galațiului, Înaltpreasfințitul Părinte
străinătate, Radu Macovei a mai primit un dar Casian al Dunării de Jos a salutat marea familie
neașteptat, însă mult-dorit: a fost reangajat la a ziaristului Radu Macovei, precizând: „Ne-am
cotidianul local, chiar numit șeful secției Cultură- adunat în duminica Evangheliei care ne-a relatat
Învățământ. În fața evidenței, nici comuniștii nu despre Pescuirea Minunată, ca să fim alături de
au rezistat! un Om care a venit pe lumea aceasta nu neapărat
Expresivă, în acest sens, este chiar mărturisirea pentru el, ci a venit pentru a sta în slujba semenilor
ziaristului, Radu Macovei, care în eseul „Cazul Viața săi. Acum, el este cel ce a obosit în trup, dar spiritual,
liberă”, din ediția aniversară, numărul 2.000, din 3 cultural, ființial, ziaristul Radu Macovei este rupt
iulie 1996, a cotidianului gălățean, reedita crezul din stânca tare a unei familii din vechea aristocrație
său: „Cine se întreabă cum de am rezistat, cum de a Moldovei, o familie adânc înrădăcinată în cultul
am ajuns în topul celor mai puternice cotidiane din pentru cuvânt, în cultul pentru cultivarea cuvântului
ţară, cum de nu ne-au luat locul alţii, trebuie să facă Culturii, un ziarist care, asemenea ucenicilor
apel la acest legământ. Legământul de a transforma Mântuitorului, a știut a face din cuvânt mreajă și a-i
cuvântul nu în armă, ci în piatră de temelie pentru o aduna pe oameni”.
cetate de apărare a drepturilor omului, de a-i pune în În atmosfera din Vechea Catedrală,
valoare fiinţa, speranţele, destinul.  Legământul de a Arhiereul nostru a explicat celor prezenți că
nu mai distruge, ci de a construi, de a nu răni, ci de a prin adormirea sa în Domnul, pare că noi, „cei
vindeca; stăruinţa de a concilia în imensa diversitate care suntem foarte atașați de efemeritatea celor
a manifestărilor umane, relevând tot timpul, cu trecătoare, vedem acest moment ca pe o înfrângere.
o insistenţă de multe ori supărătoare, că există un Dar, acest om - prin slujirea lui, ca ziarist și om de

104 Axis Libri


cultură - a făcut să ne fie cât mai bine tuturor, ucenicii spre a propovădui Binele și Frumosul.
semenilor săi. În fiecare breaslă există elite, există Acesta este pescarul”.
piscuri. Aici este un conducător de breaslă, este un În contextul întâlnirii, Înaltpreasfințitul
om care nu a fost în viața lui pe locul doi. Pe locul Părinte Casian a spus că Radu Macovei „este
trei, nici atât... Cei care l-am cunoscut, ne-am pescarul de oameni de la Dunăre, care până în
hrănit și ne-am bucurat de lucrarea sa exemplară, 1989, a adunat atâta istorie, cultură și artă, pentru
pusă în slujba comunității de la Dunăre, și nu numai, ca apoi să poată să formeze o școală de gazetari,
am devenit mult mai singuri, mult mai săraci, pe care i-a adunat în «Corabia» care se numește
prin plecarea sa. Prin slujirea sa, ziaristul Radu «Viața liberă», scriind - pe răbojul timpului - istoria
Macovei a știut să ne cheme la dialog, comunicare clipei de la Dunărea de Jos. Această corabie a avut
și comuniune. El a făcut din nume un renume... cel mai mare corăbier posibil, atât de cult, atât de
Când omul se odihnește în veșnicie - aparent - nu ambițios, atât de puternic, atât de răzbătător, atât
mai spune nimic, dar - tainic - spune totul. Se poate de nobil. Corăbierul acesta nobil s-a aflat pe stâncile
spune despre acest om, pe cât e cu puțință, că a fost Revoluției și pentru că era cu un cap deasupra
învins ca un învingător. A căzut în luptă ca un mare tuturor, i-a învățat pe toți să pescuiască cele mai
luptător. Am pierdut un reper adevărat, care trebuie bune valori și a reușit... A făcut din echipa de la
pus pe o statuie a demnității, a valorii intrinsece...” Viața liberă, «Nava Amiral» a presei de la Dunăre,
Înaltpreasfințitul Părinte a făcut o paralelă dându-i de toate: istorie, cultură, tradiție, dreptate,
între minunata pescuire a Mântuitorului și slujirea pace socială, liniște, mai ales, liniște în comunitate.
ziaristului, care - atunci când este întreptată spre Și muncitorul și universitarul, și săracul și bogatul
Bine și Frumos - se aseamănă cu cea a ucenicilor s-au regăsit printre coloanele ziarului”.
Mântuitorului, care - prin cuvântul însuflețit - Nu au lipsit nici aducerile aminte... „Eu l-am
a întraripat și a unit mii, sute de mii, milioane cunoscut acum treizeci și unu de ani, la doar o
de inimi. S-a raportat la activitatea ziaristului saptămână de la venirea mea la Galați.
și deputatului eparhial, spunând că este Domnule Radu Macovei, sunteți primul om
„Întâistătător și Apostol al culturii și presei de la din Cetate, care m-ați căutat... Sunt acum aici să
Dunăre” și ctitor al buletinului eparhial „Călăuză vă multumesc!, domnule Radu Macovei. Imediat
ortodoxă”, periodic eparhial care, în primii ani, după evenimentele din Decembrie 1989, nu v-a fost
s-a tipărit la editura cotidianului „Viața liberă”. jenă să mergeți în Adunarea Eparhială Națională, la
„Avem nevoie de astfel de oameni care să ne București, și să-l uimiți pe Patriarhul Țării Teoctist,
arate binele. Și cine-i conducător de oameni este un punând votul pentru alegerea mea ca Arhiereu.
om care se smerește pe sine și îl ridică pe celălalt Eu v-am ales, pentru că am văzut valoare! În
la sine. Și caută să fie mai bun ca sine, mai mare duminica aceasta, a Minunatei Pescuiri, a fost și ziua
ca sine. Ucenicii Mântuitorului se plângeau că nu Arhiepiscopatului de la Dunărea de Jos și, mai nou,
prind pește, dar la îndemnul Mântuitorului - de a este și ziua de naștere în cer a Domniei Voastre.
duce undița mai în adânc - au izbutit! La fel este și Nu transmit condoleanțe familiei, ci mulțumiri
cu ziaristul, cel care dă putere cuvântului. Adună că, de câteva luni, zi de zi, ați fost lângă Dânsul, l-ați
sufletele oamenilor, împreună. Și oamenii au nevoie încurajat, l-ați susținut, l-ați iubit mult... Pe aripile
să fie împreună, mai ales astăzi, pentru că sunt prea Învierii lui Hristos, Radu Macovei va trona în inima
risipiți, prea răniți. Ziaristul Radu Macovei a avut comunității de la Dunărea de Jos. Nu-mi iau rămas
conștiința așezării voievodale și a știut să răzbească bun, ci doar vă arăt un om bun de care avem nevoie,
peste pericole, necazuri, dureri. În activitatea prin verticalitatea și profesionalismul său. Acum și-n
sa, ne-a arătat cum e să-ți arăți superioritatea, vecii vecilor!
nu ridicându-te peste ceilalți, ci ridicându-i pe Iubite prieten, nici presa, nici timpul, nici
verticală pe celalți; nu dărâmând, ci învățându-i pe uitarea nu vor putea șterge ușor urmele tale.
semeni să stea drepți, cu demnitate. Nu doborând, Inclusiv în Catedrală, la Sfânta Liturghie, am spus
ci zidind. A fost cel care a știut că doar slujind că vă consacru, în acest început, cea mai frumoasă
oamenii rămânem în inimile lor și doar împreună simfonie a unchiului Vostru - Sergiu Celibidache:
biruim. «Veniți după Mine, și vă voi face pescari de «Hristos a înviat!». Amin!
oameni!» (Matei 4,19), îi îndeamnă Mântuitorul pe Veșnică să-i fie amintirea!”
ucenici. În slujire, la fel face și Maestrul. Își îndrumă

iunie 2021 105


In memoriam
Plecat „puțin” să scrie din
Poezia Cerului...

Scriam în urmă cu vreo zece ani despre una dintre cărțile


domniei sale: „În faţa unui sfârşit de lume, Corneliu Antoniu propune
„o inimă verticală”, „o conştiinţă”, dincolo de cuvinte şi situaţii...
„Ştiind” ceea ce trebuie ştiut, poetul face Binele, neatent sau foarte
atent la Rău... Şi cel mai bine face poetul... bine scriind. Iar prin scris,
capturând Imaginea care contează („Doar imaginea păstrează ceea ce
a fost întrevăzut. Dar imaginea odihneşte în poem” – cf. Heidegger,
„Originea operei de artă”, p. 386), învinge, măcar pentru câteva poeme
sau gânduri, Neantul (sau, dacă vreţi, abisul, lipsa de temei!) și ca
expresie a Răului. Iată o astfel de imagine: „Constat însă că din tavan
a început să coboare un nor/ Iar la periferia lui se vede un clopot de
apă/ În care înoată un singur cal orb.” (p. 25)
Poetul mai ştie că „despre o anumită pasăre” „nu se pot spune
în cuvinte” prea multe. Dar ceea ce spune este de neuitat: „În pasărea
aceea nu stă nimeni/ Ea e din aer şi vânt./ Uneori însă/ Cineva se
aude înăuntru/ Răsucind o cheie şi atunci/ Pasărea se roteşte pe o
tipsie/ Plină de rumeguş./ Sau aerul sau vântul dimprejurul ei/ Sau
Corneliu Antoniu chiar rumeguşul de pe tipsie/ Pentru că pasărea, v-am spus,/ Nu cred
să existe/ Iar cântecul e de pe altă lume.”
Da, poate că toate celelalte lumi sunt mai importante decât aceasta. Şi poetul – o ştim de la acelaşi
obsedant Heidegger – intuieşte aceasta poate cel mai bine. Pe lângă gânditor şi, am adăuga noi, preot...
Doar „în chip poetic locuieşte omul”! Şi mai ales, nu-i aşa, poetul... În acest chip, cu cheile zborului
(poetul ne poate convinge că sufletele zboară, rude apropiate ale îngerilor!), Corneliu Antoniu ne deschide
drum...
Despre acest drum al zăpezii care fuge din noi a fost acea carte, poate întreaga sa operă, despre acest
drum ar putea să ne vorbească/ ar fi putut/ la nesfârşit Antoniu. Sau ar putea, poate, să ne cânte, acum
dintre stele, deoarece, nu-i aşa, „Trăim numai atât cât ţine cântecul!” Iar acest cântec este şi despre Sfânta
Absenţă...
La acest „sfârșit de lume” poetul esențelor va rămâne exemplar pentru Cetate, chiar și împotriva
Cetății care nu se voia a fi a tuturor cetățenilor, poetul Corneliu Antoniu ne-a părăsit, s-a îndepărtat puțin
de o lume despre care spunea într-un interviu acordat subsemantului că „niciun scriitor mare nu a reușit
să o schimbe. Să o schimbe de tot înspre mai bine”. Dar, mai spunea domnia sa, cu bonomie acidă când
trebuia, „nu înseamnă că nu trebuie să încerci să o schimbi.”
Astfel a reușit Corneliu Antoniu să facă istorie atât la Galați, cât și la Brăila, fiind unul dintre primii
și puținii care a reușit să unească cele două mari cetăți literare românești! Ne va fi dor de domnia sa, dar
leacul va fi simplu, întorcându-ne mereu la poemele sale superbe!
Să te odihnești în pace și poezie!
Adi-George Secară,
bibliotecar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sud-Est

106 Axis Libri


Corneliu Antoniu
poet, publicist
31 octombrie 1940, Craiova – 20 mai 2021, Galaţi

Studii: Corneliu Antoniu a absolvit cursurile De-a lungul timpului, Corneliu Antoniu
Liceului Sportiv Nr. 4 Galaţi, în anul 1958, iar în a fost distins cu mai multe premii, printre care
1965, Şcoala Tehnică de Hidrologie şi Meteorologie menţionăm: Ordinul Meritul Cultural în grad de
din Arad având stuudii superioare absolvite la Cavaler, categoria A - „Literatură” (2004); Ordinul
Universitatea „Dunărea de Jos” Galați. Cavalerilor Danubieni în grad de Comandor;
Activitate socio-profesională: Pentru Diplomă de excelenţă pentru organizarea
comunitatea gălăţeană, Corneliu Antoniu Festivalului Naţional de Poezie Emil Botta (Adjud,
este cunoscut pentru promovarea literaturii 2011); Premiul pentru contribuţia preţioasă
contemporane locale, fiind director fondator la desfăşurarea activităţii Uniunii Scriitorilor
al revistei Antares (1997), care s-a transformat din România (2012); Cetăţean de Onoare al
apoi într-o adevărată marcă culturală gălăţeană, Municipiului Galaţi (2014); Premiul Metropolitan
cuprinzând: Festivalul Internaţional de Literatură la Festivalul de Poezie de la Izmir, Turcia (2015).
Serile Revistei Antares, Fundaţia şi Editura Antares,
îndeplinind şi aici funcţia de director.
Implicarea sa în viaţa literară a oraşului a fost
evidentă, Corneliu Antoniu fiind membru titular
al Uniunii Scriitorilor din România şi preşedintele
Filialei Galaţi-Brăila a aceleiaşi organizaţii; în
această calitate, a avut meritul de a iniţia Ordinul
Internaţional al Cavalerilor Danubieni (1997),
distincţie care a fost conferită multor scriitori
valoroşi din România.
Creaţia lui literară a fost apreciată de către
critica literară, situându-se în rândul scriitorilor
şaptezecişti, prin dimensiunea sa reflexivă; opera sa
cuprinde peste şapte volume de autor, fiind inclus şi
în mai multe antologii.
Tot în sfera implicării în viaţa literară a oraşului,
se înscriu şi participările sale de-a lungul timpului
la întâlnirile săptămânale ale Salonului Literar
„Axis Libri” sau la ediţiile anuale ale Festivalului
Internaţional al Cărţii „Axis Libri”, ambele fiind
manifestări culturale iniţiate şi coordonate de
Biblioteca Judeţeană „V.A. Urechia” Galaţi.

Ioana Chicu,
bibliotecar, Biblioteca Județeană „V.A. Urechia Galați

iunie 2021 107


Axis Libri RedacŢia
Director Corina Emanuela Dobre
Redactor-șef Dorina Bălan
Redactor-șef adjunct Adi George Secară
Secretar de redacție Letiția Buruiană
Redactori Catrina Căluian
Ioana-Monica Chicu
Camelia Toporaș
Camelia Bejenaru
Machetare Sorina Radu
Fondator Zanfir Ilie

Colaboratori
Arte plastice Corneliu Stoica
Mariana Tomozei Cocoş
Film Bogdan Silion
Teatru, muzică şi dans Nona Rapotan
Victor Cilincă
Proză şi reportaj literar Tudor Neacşu
Cezar Amariei
Poezie Leonard Matei
Ion Zimbru
Alina Neculachi
Cronică literară Dimitrie Anghel
Dan Plăeșu
Romeo Aurelian Ilie
Andrei Velea
Interviu, istorie Ghiță Nazare
Radu Moțoc
Studii și cercetări Eugen Holban
Maria Stanciu
Epigrame Vasile Manole
Ioan Fărcășanu

Revista Axis Libri este membră ARPE (Asociația Revistelor, Publicațiilor şi


Editurilor).

Ilustrația revistei a fost realizată cu fotocopii după documente din colecțiile Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”,
precum și din arhivele personale ale autorilor articolelor. Responsabilitatea asupra conținutului opiniilor
exprimate în articole revine în exclusivitate semnatarilor acestora.

Consiliul Județean Galați


BibliotecA JudeţeanĂ „V.A. Urechia”
Adresa: Galaţi, str. Mihai Bravu, nr. 16
Tel: 0236/411037, Fax: 0236/311060
E-mail: axislibri@gmail.com
Web: http://www.bvau.ro/axislibri/
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
(
Nicolae Mantu Nastase Marin
- 85 de ani de la naștere -
- 150 de ani de la naștere -

economist, scriitor, pictor și fotograf amator


pictor, grafician
19 mai 1936, comuna Traian, județul Teleorman
24 aprilie 1871, Galaţi – d. 8 septembrie 1957, Galaţi

Studii: Studii:
Nicolae Mantu s-a născut într-o familie notabilă din Galaţi, tatăl său, Stavru Mantu,
fiind un comerciant cunoscut, consilier local – pentru o perioadă de timp, ajutor de primar şi, nu Năstase Marin a absolvit Academia de Studii Economice București, Facultatea de
în ultimul rând, primar al Galaţiului, iar fraţii lui, Gheorghe – medic, cu studii și doctorat la Paris Comerţ (1957-1962), fiind diplomat economist în Comerț și Merceologie.
şi Menelas - magistrat, președinte al Curții de Apel, și el cu studii și doctorat în drept comercial
la Paris. Activitate profesională:
A absolvit Şcoala Comercială Superioară „Alexandru Ioan I” din Galaţi (din 1882), apoi
a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti (1890-1894); aici i-a avut ca profesori pe Gheorghe A fost economist și șef birou comercial la I.C.R.M. Galaţi (1962-1989), care s-a
Tattarescu şi pe G. Dem. Mirea, absolvind cu medalia „Honoris Causa” pentru lucrările transformat în S.C. Comrimet S.A. în 1990; în perioada februarie 1990-iunie 1998, a fost
„Compoziţie”, „Natură” şi „Cap de expresie”. Frecventează cu mai multe întreruperi cursurile director al S.C. Comrimet S.A., apoi s-a pensionat.
Academiei de Arte Frumoase din München (1899-1912,), iar, în 1905, obţine „Diploma Economistul Năstase Marin este un pasionat al artei fotografice, picturii și literaturii.
atelierului de compoziţie”. În perioada 1969-1977, a participat la mai multe expoziţii fotografice personale şi
colective, având și publicaţii foto în presa locală și națională. A avut expoziții foto personale în
Activitate profesională: 1973, 1974 la Casa Sindicatelor din Galați, iar în 2002, a expus 70 de fotografii în holul
Universității „Dunărea de Jos” Galați, pe care apoi le-a donat Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”
Debutul său a avut loc în 1910, cu lucrări de pictură în expoziţia Societăţii „Tinerimea Galaţi. Pentru fotografiile sale a primit mai multe premii, printre care Premiul I, acordat de Viaţa
artistică” din Bucureşti. liberă (1970), iar la un concurs organizat de acelaşi cotidian, a fost distins cu Premiul al III-lea
La începutul activităţii sale profesionale, timp de 11 ani, a fost grafician şi caricaturist, (2000).
publicându-şi creaţiile în publicaţii ca: Adevărul, Adevărul politic, Belgia Orientului, Furnica, Între 1980-1983, a participat la cursurile de pictură de la Școala Populară de Artă -
Patriotul, Dimineaţa, Moftul român. Creaţia sa grafică este o adevărată ilustrare a perioadei de la Galaţi, clasa prof. Gh. Andreescu, activând apoi ca membru al cenaclului de pictori amatori
finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. „Camil Ressu” (1982-1988), tot în acest interval, participând la mai multe expoziţii de grup şi
În anul 1913, se stabilește definitiv în Galați; începând din acest moment, se dedică personale.
picturii și altei pasiuni a lui, vânătoarea. În timpul Primului Război Mondial, a fost concentrat Literar, Năstase Marin s-a dezvoltat pe următoarele direcţii:
la Arsenalul Armatei din Iași; în prima parte a anului 1917, a fost reporter de război, pentru • autor al volumelor de povestiri: Fermecate obiceiuri (Galaţi, 2005, 2018), Magia
ziarul de front România, ca apoi să facă parte din echipa artiştilor mobilizaţi în Marele Cartier colindei (Galaţi, 2008, 2015), Domnişoara Iulia (Galaţi, 2009), al volumului de nuvele şi
General, ca mai târziu, în 1918, să participe la Expoziţia de pictură şi sculptură a acestora, de la miniromane S.R.L. AMARU (Galați, 2012), al romanului fantastic Mărţişor (Galaţi, 2004 şi
Iaşi. Adjud, 2014), al eseului Limba românilor (2013) şi al volumului de proză scurtă Noaptea
După Primul Război Mondial, participă periodic cu tablouri la expoziţiile organizate în sufletelor stinghere (Galaţi, 2019), dar şi apariţii în volume colective, cum sunt: Armonii celeste
Bucureşti de Societatea „Tinerimea artistică” (1926-1945), dar şi la alte expoziţii: Expoziţia (Galaţi, 2009); Comori de vise (Adjud, 2012), Viitorul trecutului prezent ori În vârful picioarelor
retrospectivă a artiştilor români, pictori şi sculptori din ultimii 50 de ani (Grota Ateneului, pe tărâmul copilăriei;
Bucureşti, 1927), la Salonul Ateneului Român (Bucureşti, 1935), Expoziţia Anuală de Stat a • critică de întâmpinare, respectiv prefaţator al volumelor: Regăsite (uni)versuri, Pax
Artelor Plastice de la Bucureşti (1954), Expoziţia Personală Retrospectivă (Muzeul de Artă din Aura Mundi, 2007 şi Curcubeie de vânzare, Olimpias, 2009, ambele volume de Olimpia Sava, al
Galaţi, 1956). volumelor de poezii Inima-stea în devenire de Ionel Marin, 2009 şi a Înţeleptului din fruct de Geta
Nicolae Mantu s-a implicat activ în viaţa culturală a Galaţilor, fiind vicepreşedinte al Murariu-Şuteu, 2011, al romanului De-ar şti omul ce-ar păţi de Tudosia Lazăr, 2011 sau postfaţa
Societăţii „V.A. Urechia” şi membru în Consiliul Municipal; a iniţiat prima expoziţie colectivă volumului Glezna Timpului de Speranţa Miron, 2011 etc;
din oraş, în anul 1948. Împreună cu alţi artişti plastici gălăţeni: Nicolae Spirescu, Dorothea • eseist şi publicist, în paginile mai multor ziare locale şi naţionale, dar şi în presa on-line,
(Lola) Schmierer-Roth, Gheorghe Levcovici, Elena Hanagic și alţii au pus bazele Cenaclului printre care: Viaţa liberă, Week-end Magazin, Şcoala gălăţeană, Viaţa de pretutindeni, Bogdania,
Galaţi al Uniunii Artiştilor Plastici (1951), care va deveni mai târziu Filiala Galați a Uniunii Constelaţii diamantine, Axis Libri, Basarabia literară, Neamul românesc, Confluențe literare,
Artiştilor Plastici. Armonii culturale etc, acestea fiind doar o parte a preocupărilor literare ale lui Năstase Marin.
Pictura sa cuprinde compoziţii, portrete, scene de vânătoare, naturi statice, interioare, Năstase Marin este un participant activ la viaţa culturală a Galaţiului şi unul dintre
flori; a prezentat aspecte din Primul Război Mondial, la care a şi participat, a redat participarea participanţii cei mai fideli la Salonul Literar „Axis Libri”, organizat de Biblioteca Judeţeană „V.A.
gălăţenilor la reconstrucţia oraşului, după cel de al Doilea Război Mondial ori a reprezentat scene Urechia” Galaţi.
dramatice ale Răscoalei din 1907. Pentru activitatea sa literară, a fost distins cu premiul special al juriului pentru volumul
Opera sa a fost apreciată prin acordarea Medaliei de argint din partea Academiei de Arte de povestiri Domnişoara Iulia, la concursul de lucrări literare organizat de Inspectoratul Şcolar
Frumoase din München (1909), a Medaliei Mare de Argint (München, 1912), a Ordinului Bacău - 2009; Premiul I pentru eseul Limba românilor acordat de Liga Scriitorilor Vrânceni şi
Muncii, clasa a III-a (1956) şi a titlului de Maestru Emerit al Artei (1957). revista „Salonul literar” (Focșani, 2013).
Ioana Chicu, bibliotecar, Ioana Chicu, bibliotecar,
Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi Biblioteca Județeană „V.A. Urechia” Galaţi
31 0 de ani
de existentă

REVISTĂ CULTURALĂ
Biblioteca
Județeană „V.A. URECHIA”
TRIMESTRIALĂ
editată de Biblioteca Judeţeană
„V.A. Urechia“ Galaţi
I
AX S
NĂSTASE MARIN

L IBRI
ISSN: 2734-4924
ISSN-L: 1844-9603
NICOLAE MANTU

Anul XIV, Nr. 51,


iunie 2021