Chimia Nemetalelor – lucrări de laborator pentru studenţii anului I, specializările”Chimie Medicală” și

”Chimie Farmaceutică”

Lucrarea nr. 3
HALOGENI (CLOR, BROM, IOD):
METODE DE OBȚINERE ȘI PROPRIETĂȚI FIZICE

Clorul molecular, Cl2, este un gaz galben-verzui cu un miros caracteristic, moderat

solubil în apă. Clorul dizolvat în apă este prezent sub formă de Cl2, HOCl și Cl-, deoarece Cl2
disproporționează în apă cu formare de acid hipocloros, HOCl(aq) și acid clorhidric, HCl(aq):
Cl2(g) + H2O(l) Ý HOCl(aq) + H+(aq) + Cl-(aq) (1)

K
  
HOCl(aq)· H  (aq) · Cl  (aq)  4,2·10 4 mol2·L 2
Cl2 ( g )
Bromul molecular, Br2, este un lichid volatil brun-roşcat. Contactul Br2 lichid cu
pielea provoacă arsuri, iar vaporii de Br2 au un miros neplăcut și provoacă iritarea ochilor și a
căilor respiratorii. Br2 este destul de solubil în apă (la 25 °C, solubilitatea Br2 în apă este de
3,36 g în 100 g de apă). La dizolvarea Br2 în apă se obține ”apa de brom”. O dată cu
dizolvarea Br2 în apă are loc, într-o proporție mică, disproporționarea acestuia cu formare de
acid hipobromos, HOBr(aq) și acid bromhidric, HBr(aq):
Br2(l) + H2O(l) Ý HOBr(aq) + H+(aq) + Br-(aq) (2)

K
  
HOBr(aq)· H (aq) · Br (aq)  7,2·10 9 mol2·L 2
 

Br2 (l )
Br2 este solubil în solvenți organici (alcooli, acetonă, eter etilic, cloroform etc.); solvenții
nemiscibili cu apa pot fi utilizați pentru a extrage bromul din soluții apoase.
La 25 C iodul molecular, I2, este solid, de culoare violet închis. La încălzire, I2
sublimează. I2 este foarte puțin solubil în apă; la 25 °C, solubilitatea I2 este de 0,033 g în
100 g de apă. La dizolvarea I2 în apă se obține o soluție de culoare galben-brun (”apa de
iod”). Pentru reacția dintre I2 și apă (ecuația chimică 3) valoarea constantei de echilibru este
foarte mică; aceasta indică faptul că în apă, disproporționarea I2 (cu formare de acid
hipoiodos, HOI(aq) și acid iodhidric, HI(aq)) este foarte redusă.
I2(s) + H2O(l) Ý HOI(aq) + H+(aq) + I-(aq) (3)

K
  
HOI( aq)· H (aq) · I (aq)  2,0·1013 mol2·L 2
 

I 2 ( s)
I2 este ușor solubil în soluții apoase de ioduri, ca urmare a formării de triioduri:
I2(s) + I-(aq) → I3-(aq) (4)
I2 este solubil și în solvenți organici (alcooli, eter etilic, acetonă, cloroform etc.); solvenții
nemiscibili cu apa pot fi utilizați pentru a extrage iodul din soluții apoase.
Cantități mici de X2 (X: Cl, Br, I) pot fi obținute prin oxidarea halogenurilor cu
diverși agenți oxidanți. I2 poate fi obținut și prin reducerea iodaților (NaIO3 sau KIO3) cu
dioxid de sulf, SO2.
În lucrarea de laborator vor fi obținute mici cantități de Cl2, Br2 și I2 și se va verifica
solubilitatea acestora în apă și în solvenți organici.

Reactivi şi ustensile de laborator

- K2Cr2O7, acid clorhidric concentrat, soluție de KBr 0,1M, soluţie de KBrO3 0,1M, soluţie de
KI 0,1M, soluţie diluată de H2SO4 (1:1), soluţie de K2Cr2O7 0,1M, MnO2, soluţie de KMnO4
0,1M, soluţie de KIO3 0,1M, soluţie de FeCl3 0,1M, soluţie de CuSO4 0,1M, soluţie de H2O2
5%, Na2SO3, cloroform, eter etilic, acetonă, alcool etilic;
- spatulă, eprubete, stativ pentru eprubete, baie de apă.

3-1
Chimia Nemetalelor – lucrări de laborator pentru studenţii anului I, specializările”Chimie Medicală” și
”Chimie Farmaceutică”

Mod de lucru
Experimentul 1. Obţinerea Cl2 prin oxidarea acidului clorhidric concentrat,
HCl(aq, conc.), cu dicromat de potasiu, K2Cr2O7
Într-o eprubetă se introduce un vârf de spatulă de K2Cr2O7 şi se adaugă 1 mL de acid
clorhidric concentrat. Apoi se încălzește eprubeta pe baie de apă, până când se observă
degajarea Cl2 și modificarea culorii soluţiei, de la portocaliu la verde.
Experimentul 2. Obţinerea Br2 prin oxidarea bromurii de potasiu, KBr, cu bromat de
potasiu, KBrO3, în mediu acid
Într-o eprubetă se introduce 1 mL de soluţie de KBr şi se adaugă 1 mL de soluţie
diluată de H2SO4 (1:1). Apoi, se adaugă în picătură o soluţie de KBrO3, până când se observă
apariţia bromului. La amestecul de reacție se adaugă 1 mL de cloroform și se agită conținutul
eprubetei, până când bromul se extrage în cloroform.
Experimentul 3. Obţinerea I2 prin oxidarea iodurii de potasiu, KI, cu diverși agenți
oxidanți
a) Obţinerea I2 prin oxidarea KI cu dicromat de potasiu, K2Cr2O7, în mediu acid
Într-o eprubetă se introduce 1 mL de soluţie de KI şi se adaugă 1 mL de soluţie diluată
de H2SO4 (1:1). Apoi, se adaugă în picătură o soluţie de K2Cr2O7, până când se observă
apariţia iodului.
b) Obţinerea I2 prin oxidarea KI cu oxid de mangan(IV), MnO2, în mediu acid
Într-o eprubetă se introduce un vârf de spatulă de MnO2 şi 2 mL de soluţie diluată de
H2SO4 (1:1). Apoi, se adaugă în picătură o soluţie de KI, până când se observă apariţia
iodului.
c) Obţinerea I2 prin oxidarea KI cu permanganat de potasiu, KMnO4, în mediu acid
Într-o eprubetă se introduce 1 mL de soluţie de KI şi 1 mL de soluţie diluată de H2SO4
(1:1). Apoi, se adaugă în picătură o soluţie de KMnO4, până când se observă apariţia iodului.
d) Obţinerea I2 prin oxidarea KI cu iodat de potasiu, KIO3, în mediu acid
Într-o eprubetă se introduce 1 mL de soluţie de KI şi se adaugă 1 mL de soluţie diluată
de H2SO4 (1:1). Apoi, se adaugă în picătură o soluţie de KIO3, până când se observă apariţia
iodului.
e) Obţinerea I2 prin oxidarea KI cu clorură de fier(III), FeCl3
Într-o eprubetă se introduce 1 mL de soluţie de KI şi se adaugă în picătură o soluţie de
FeCl3, până când se observă apariţia iodului.
f) Obţinerea I2 prin oxidarea KI cu sulfat de cupru(II), CuSO4
Într-o eprubetă se introduce 1 mL de soluţie de KI şi se adaugă 2 mL de soluţie de
CuSO4. Se observă apariţia CuI2 sub forma unui precipitat negru, care este foarte instabil şi se
descompune în iod şi iodură de cupru(I), CuI.
g) Obţinerea I2 prin oxidarea KI cu apa oxigenată, H2O2, în mediu acid
Într-o eprubetă se introduce 1 mL de soluţie de KI şi 1 mL de soluţie diluată de H2SO4
(1:1). Apoi, se adaugă în picătură o soluţie de H2O2 5%, până când se observă apariţia
iodului.
Experimentul 4. Obţinerea I2 prin reducerea iodatului de potasiu, KIO3, cu dioxid de sulf,
SO2
SO2 necesar pentru reducerea KIO3 la I2 se obține prin reacția dintre sulfitul de sodiu,
Na2SO3 și soluție diluată de H2SO4.
Într-o eprubetă se introduce 1 mL de soluţie de KIO3 şi 1 mL de soluţie diluată de
H2SO4 (1:1). Apoi se adaugă în picătură o soluţie de Na2SO3 proaspăt preparată, până când se
observă apariţia iodului.
Experimentul 5. Dizolvarea I2 în soluție de iodură de potasiu, KI

3-2
Chimia Nemetalelor – lucrări de laborator pentru studenţii anului I, specializările”Chimie Medicală” și
”Chimie Farmaceutică”

Într-o eprubetă se introduce un vârf de spatulă de I2 și se adaugă soluție de KI, până

când se observă dizolvarea iodului.
Experimentul 6. Dizolvarea I2 în solvenţi organici
Se agită pe rând, în eprubete, 1 mL de apă de iod (sau de soluție de iod dizolvat în
soluție de iodură de potasiu) cu 1 mL din următorii solvenţi: cloroform, eter etilic, acetonă,
alcool etilic. Se va urmări dizolvarea iodului în solvenţii respectivi.

I. Înainte de efectuarea lucrării de laborator trebuie să rezolvați următoarea problemă:

Pentru fiecare dintre ecuațiile chimice următoare:
Cl2 + H2O Ý HOCl + HCl
HCl(aq, conc.)  K 2 Cr2O 7 
Δ
KCl  CrCl3  Cl 2  H 2O
KBr + KBrO3 + H2SO4 → Br2 + K2SO4 + H2O
KI + K2Cr2O7 + H2SO4 → I2 + Cr2(SO4)3 + K2SO4 + H2O
KI + MnO2 + H2SO4 → I2 + MnSO4 + K2SO4 + H2O
KI + KMnO4 + H2SO4 → I2 + MnSO4 + K2SO4 + H2O
KI + KIO3 + H2SO4 → I2 + K2SO4 + H2O
FeCl3 + KI → FeCl2 + KCl + I2
KI + CuSO4 → K2SO4 + CuI + I2
KI + H2SO4 + H2O2 → I2 + H2O + K2SO4
KIO3 + SO2 + H2O → I2 + K2SO4 + H2SO4

a) Scrieți ecuațiile chimice ale proceselor de oxidare și reducere;

b) Precizați agentul oxidant și agentul reducător;
c) Stabiliți coeficienții ecuației chimice.

II. După efectuarea lucrării de laborator, pentru fiecare activitate experimentală

trebuie să notați în caietul de laborator observațiile făcute.

3-3