Controlul și reducerea poluării

CAPITOLUL 6 ORIGINEA POLUANŢILOR DIN GAZELE DE

EVACUARE ALE M.A.C.

Departamentul Autovehicule Rutiere

2020-2021
I Zona amestecurilor preformate inflamabile (trena)
➢ primele nuclee de flacără la periferia zonei
➢ propagarea flăcării spre interior
➢ există oxigen, timp suficient şi temperaturi ridicate
 formarea de NOx.

Trena jetului este zona în care dozajul se află în limitele de inflamabilitate și în care sunt împinși vaporii de
combustibili formați în nucleu de către vârtejuri de aer din cilindru. În trenă amestecul proaspăt se situează în
limitele de inflamabilitate practic la toate regimurile de funcționare. De aceea în această zonă apar cu precădere
nucleele de flacără și deci aici sunt condițiile generării NOx.

II Zona nucleului jetului

➢ combustibil în stare lichidă
➢ ardere difuziv-turbulentă
 la sarcini mici şi mijlocii: există oxigen, temperaturi ridicate  NOx.
sarcini mari : lipsă de oxigen  funingine, hidrocarburi şi compuşi de oxidare

În zona nucleului, amestecul este relativ bogat, picăturile de combustibil cu diametre mari suferind procese de
vaporizare. Gradul de îmbogățire a amestecului depinde de sarcina motorului. La sarcini mici și mijlocii,
amestecul este pregătit pentru ardere. Inițierea arderii poate să aibă loc în această zonă în special la sarcini
mici. La aceste regimuri, nucleul generează oxizi de azot. La sarcini mari și plină sarcină, amestecul din nucleu
devine bogat, iar arderea se propagă dinspre trenă spre centrul nucleului. La aceste regimuri nucleul constituie
sursa de funingine, hidrocarburi, CO, peroxizi și aldehide.
 III Zona amestecurilor preformate neinflamabile (anvelopa)
➢ dozaje sărace
➢ reacţii de oxidare parţială  HC, peroxizi, CO.

Anvelopa jetului este formată dintr-un amestec de aer și vapori de combustibili foarte sărac, astfel încât sunt
depășite limitele de inflamabilitate. Totuși o parte din combustibilul din această zonă va arde ca urmare a
propagării flăcării dinspre trenă. Anvelopa constituie sursă de hidrocarburi și compuși de oxidare parțială tocmai
datorită sărăcirii amestecului dincolo de limita de inflamabilitate.

IV Zona vecină peretelui

➢ se schimbă direcția de curgere;
➢ condiții improprii de amestecare;

Zona peretelui este caracterizată printr-o stratificare a

distribuirii combustibilului astfel, în stricta vecinătate a
peretelui este posibilă formarea unei pelicule foarte
subțiri de combustibil în special la sarcini mari.
Deasupra acestei pelicule se formează un strat de vapori de combustibili proveniți din vaporizarea
peliculei lichide. Flacăra se formează și se dezvoltă în zona în care amestecul nu mai este foarte bogat și intră în
limitele de inflamabilitate. Deci, către interiorul cilindrului.
În zona flăcării, mișcarea aerului din cilindru asigură alimentarea cu O2 necesar. În zona peretelui,
vecinătatea rece a acestuia generează SFP și deci apar aici HC, CO și chiar funingine la sarcini foarte mari.
 Originea funinginii
La originea funinginii (= materie neagră sau
neagră-brună, rezultată din arderea incompletă a
corpurilor organice, alcătuită mai ales din cărbune) stau
în special picăturile de combustibil care nu apucă să se
vaporizeze, dar care suferă procese de cracare și de
dehidrogenare.

1. Formarea compușilor intermediari;

2. Formarea particulelor de funingine F  40Å;
3. Aglomerarea particulelor de funingine până la 1mm.
27.04

Originea funinginii depinde de regimul termic la care apare.

În zonele cu temperaturi scăzute, HC suferă o agregare din
care rezultă compuși policiclici care pierd atomi de H din care rezultă molecule mari, funingine primară.
- la 2000-3000 K – hidrocarburile pierd atomii de H
- peste 3500 K se pierd atomii de H

Coada jetului (ultimele particule de combustibil injectate în camera de ardere)

➢ Pulverizare grosieră şi penetraţii reduse
➢ Vaporizare intensă
➢ Lipsa oxigenului
 emisie de funingine şi HC
Postinjecţia
➢ Pulverizare grosolană, penetraţie redusă
➢ Lipsa oxigenului
 emisie de funingine şi HC

Este posibil ca după încărcarea injecției controlate să aibă loc o nouă injecție datorată undelor de
presiune care se propagă în lungul conductei de înaltă presiune. Această postinjecție se produce târziu, după PMI,
are loc la presiuni de injecție modeste și se produce într-un cilindru în care o bună parte a oxigenului a fost
consumată prin arderi. Din aceste motive, postinjecția conduce la emisiile de HC și funingine

Variația presiunii la intrarea în injectorul MAC

1 – ridicarea supapei de refulare a elementului de injecție;
2 – deschiderea supapei de refulare a elementului de injecție;
3 – deschiderea injectorului¸4 – închiderea injectorului