Student: Cecere Giovanna

Didactica de specialitate 1.1

Proiect didactic

Disciplina: Pedagogie
Clasa: a IX-a
Obiectul de studiu: Introducere in pedagogie şi teoria şi metodologia curriculum-ului
Tema: Şcoala în sistemul social. Tendinţe în evoluţia învăţământului
Tipul lecţiei: mixt
Scopul lecţiei: Îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe cu privire la mediul şcolar şi tendinţele de
evoluţie ale învăţământului contemporan.
Obiective operaţionale:
O1: să definească termenul „şcoală”;
O2: să enumere caracteristicile mediului şcolar în comparaţie cu celelalte medii
educaţionale studiate;
O3: să identifice funcţiile şcolii în mediul social;
O4: să enumere minim 3 tendinţe în evoluţia învăţământului.
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, problematizarea.
Forma de organizare a activităţii elevului: frontală
Secvenţele lecţiei Ob. Timp Conţinut instructiv-educativ Metode şi Evaluare
op. procedee
1 2 3 4 5 6
1.Moment Pregătirea resurselor necesare desfăşurării optime a orei de pedagogie.
organizatoric

2.Verificarea În debutul orei se va realiza o verificare a cunoştinţelor predate în ora anterioară, ce

cunoştinţelor vor conduce la noile cunoştinţe.
anterioare Vor fi reamintite cunoştinţele despre mediile educaţionale ce au fost deja învăţate
(familia).

3.Enunţarea Se va introduce titlul lecţiei „Şcoala in sistemul social. Tendinţe in evoluţia

temei şi a învăţământului”, prin specificarea că şcoala reprezintă mediul instituţional a cărui
obiectivelor principală activitate o constituie educaţia.

4. Predarea şi În definirea termenului se va pleca de la etimologia acestuia şi anume, gr. scholé –

invătarea noilor plăcere, ocupaţie în timpul liber, studiu; şi lat. schola, scola – şcoală.
conţinuturi Se vor prezenta mai multe definiţii, astfel:
 Sorin Cristea – Dicţionar de pedagogie:
„Şcoala este instituţia specializată în realizarea activităţilor de educaţie conform
obiectivelor pedagogice ale procesului de învăţământ, stabilite la nivel de politică a
educaţiei.”
„...unitate de bază a sistemului reprezantată prin diferite structuri instituţionale,
specifice învăţământului preşcolar, primar, gimnazial, profesioanl, universitar.
(prezentate în Legea Învăţământului 1995).”
 Dicţionar de pedagogie, 1979, Bucureşti
„Şcoala este instituţia în cadrul căreia instruirea şi educarea tinerei generaţii se
realizează în mod organizat şi sistematic.”
Plecând de la aceste definiţii se cor scoate unele caracteristici ale activităţii
desfăşurate în şcoală, caracteristici ce evidenţiază diferenţele dintre mediul şcolar şi alte
medii educaţionale (familia, anturajul, mass-media).
Acestea sunt:
 activităţile sunt planificate, organizate şi desfăşurate sub îndrumarea unor
profesionişti;
 conţinuturile sunt selectate şi prelucrate;
 sunt transmise prin metode specifice.
În continuare se specifică că aceasta ca instituţie sociala este condiţionată de
misiunea de realizare a idealului educativ impus de cerinţele vieţii sociale.Însă
influenţele se manifestă in dublu sens, şi dinspre şcoală spre societate.
 Şcoala oferă beneficiarilor săi cunoştinte şi competenţe solicitate de societatea
noastră actuală?
Acest dublu sens de influenţe sunt reliefate de funcţiile şcolii în societate:
 fcţ. cognitivă – individul este înzestrat cu un bagaj de cunoştinţe ştiinţifice, ce
vor fi folosite în favoarea sa sau a societăţii; punând bazele premiselor ed. permanente.
 După Dicţionarul de pedagogie, H. Schaub, K.G. Zenke:
 fcţ. de calificare – orientarea individului spre anumite profesii
în funcţie de sistemul ocupaţional şi social;
 fcţ. de selecţie – dirijarea instrucţiei prin examene, notare,
diplome;
 fcţ. de orientare – îndrumarea spre anumite tipuri de şcoli în
scopul creşterii şanselor profesionale;
 fcţ. de legitimare – transmiterea de valori fundamentale, a
unor comportamente;
 fcţ. de socializare, reproducere – stabilirea de relaţii sociale.
În continuare se va trece la celălalt punct al lecţiei şi anume „Tendinţe in evoluţia
învăţământului”.
Se va introduce noul punct prin argumentul ca sistemul de învăţământ trebuie să
înceapă, să continue şi să susţină transformările şi progresele sociale, dezvoltănd
capacităţi individului de a se adapta schimbărilor tehnico – ştiinţifice şi de a crea noul.
Astfel învăţământul suferă adaptări continue, evidenţiindu-se tendinţele:
 prelungirea duratei învăţământului obligatoriu de la 8 la 9 ani, pentru a asigura
o mai bună pregătire a tinerilor pentru viaţa socială, prin coborârea vârstei de debut al
şcolarităţii (5-6 ani) şi/sau continuarea educaţiei formale obligatorii până la 16- 18 ani.
 De ce este necesar învăţământul obligatoriu?
 crearea ocaziilor de afirmare a talentelor şi a intereselor, prin creşterea şi
diversificarea ofertei de opţionale şi de alternative educaţionale;
  adoptarea unor măsuri eficiente de integrare socială şi de calificare a tinerilor
care părăsesc de timpuriu sistemul şcolar;
 trecerea de la educarea centrată pe profesor la cea pe elev/student;
 organizarea unui sistem de educaţie preşolară bine dezvoltat, pentru a uşura
trecerea copiilor către învăţământul primar;
 apropierea sistemului de învăţământ special cu învăţământul obişnuit, spargerea
barierelor privind accesul acestor categorii de tineri la forme superioare de educaţie.
5.Retenţie şi Se vor trage concluzii cu privire la punctele discutate în timpul orei.
transfer Se va reveni asupra definiţiilor şi funcţiilor şcolii.
Tendinţele generale enunţate îmbracă particularităţi specifice de la o ţară la alta,
6.Încheierea informaţii pe care le vor obţine în următoarea oră.
activităţii