EDUCATIE PRIN TEATRU

Avram (Selagea) Crina-Georgiana

PIPP II ID
Descrieți câte 5 jocuri pentru următoarele etape ale orei de teatru:

1. Warm-up, ice-breakers

2. Jocuri de cunoaștere

3. Jocuri de încredere

4. Expresia corporală (sentimente, emoții, imagini statice, lucrul cu masca)

5. Jocuri de improvizație și de status

6. Exerciții de vorbire

1.
Pantomima
Categorie: Ice Breaking
Rezultate aşteptate: să dea imbold şi să fie distractiv, să îndepărteze tensiunea 
Descriere: Toată lumea merge într- o cameră de colo până colo şi când întâlneşte pe cineva
începe să- i arate, prin pantomimă, ceva pe care el/ ea îl poate face foarte bine. După aceea ei
schimbă roluile.
Exerciţiul ar trebui să dureze destul de mult, astfel încât fiecare să aibă şansa să spună ceva bun
despre sine.

Salata de fructe
Categorie: Ice Breaking
Rezultate aşteptate: să dea imbold şi să fie distractiv, să îndepărteze tensiunea 
Descriere: Jucătorii stau pe scaunele aşezate pe scaunele aşezate într-un cerc mare. Fiecăruia i se
dă o bucată de hârtie pe care e scris un nume de fruct. Sunt 5 fructe diferite pe hârtii ( spre
exemplu: măr, banană, portocală, prună, cireaşă). Liderul grupului stă în mijlocul cercului,
neavând scaun şi strigă numele unui fruct. Acei care au scris acest nume pe hârtie trebuie să
schimbe scaunul cât de repede posibil. Conducătorul jocului face la fel şi dacă acesta reuşeşte să
ocupe un loc, cel care ramâne fără scaun rămâne în mijlocul cercului, jocul continuând astfel.
Din când în când se poate spune «Salată de fructe» şi atunci toţi trebuie să-şi schimbe scaunul.
Nu e permis saă stai pe scaunul de lângă tine.
Jocul ia sfârşit când toţi sunt extenuaţi.

Cei care îngheaţă şi cei care se topesc

Categorie: Ice Breaking
Rezultate aşteptate: să dea imbold şi să fie distractiv, să îndepărteze tensiunea, să ofere ocazia
pentru îmbrăţişări
Descriere: Conducătorul grupului fixează marginile suprafeţei de joc. Spaţiul trebuie să fie
suficient de mare.
Conducătorul jocului alege 2-3 voluntari care tebuie să fie cei care îngheaţă. Misiunea lor este să
atingă cât de multe pesoane e posibil şi să le spună: « Îngheaţă ! », apoi aceştia tebuie să stea în
picioare ca beţele de gheaţă. Ceilalţi din grup sunt cei care se topesc şi îmbrăţişându-i pe cei
îngheţaţi, aceştia devin din nou liberi şi pot fugi de cei care îngheaţă.

Curierul expres
Categorie: Ice Breaking
Rezultate aşteptate: să dea imbold şi să fie distractiv, să îndepărteze tensiunea
Descriere: Grupul este împărţit în grupuri mici (fiecare trebuie să aibă acelaşi număr de
persoane). Toate grupurile sunt pe aceeaşi linie la început. Grupurile se întrec în a vedea ai cui
curieri sunt mai rapizi. Fiecare grup îşi trimite superiorii să îndeplinească sarcina într-un anumit
timp. Liderul dă sarcina de îndeplinit.
„Adu-mi ceva galben!” şi ei trebuie să găsească ceva galben şi să-l aducă. Liderul vede care este
cel mai rapid curier.
Alte sarcini pot fi:
„Adu-mi ceva umed!”
„Adu-mi ceva de mâncare!”
„Adu-mi ceva vechi!”
„Adu-mi ceva care miroase!”
„Adu-mi ceva care are viaţă!”
Când toţi curierii şi-au îndeplinit sarcina, liderul decide care grup a avut cei mai rapizi curieri.

Dansul revistei
Categorie: Ice Breaking
Rezultate aşteptate: să dea imbold şi să fie distractiv, să îndepărteze tensiunea 
Descriere: Pe podea sunt puse reviste deschise. Jucătorii trebuie să se mişte numai pe reviste,
fără să păşească pe podea. Fiecare trebuie să se mişte sau să danseze tot timpul. După un timp
revistele sunt împăturite şi făcute mai mici, iar dansul continuă; apoi mai mici, şi mai mici până
când nimeni nu se mai poate mişca; ei trebuie doar să se ţină unii pe alţii foarte aproape.Se poate
juca in perechi.

Familia Popescu
Categorie: Ice Breaking
Rezultate aşteptate: să dea imbold şi să fie distractiv, să îndepărteze tensiunea
Descriere: Pe podea sunt două rânduri de scaune faţă în faţă şi cu o distanţă cam de 1 metru între
ele.şi, de asemenea, destul spaţiu în jurul scaunelor. Grupul stă pe scaune, iar liderul le spune că
pe scaune stau 2 familii Popescu confruntându-se unele cu altele. La început taţii, mamele,
fiicele, fiii, bunicii, bunicile, căţeii şi pisicile, şi dacă e necesar (depinde de mărimea grupului)
mătuşi, unchi, veri etc.
Conducătorul jocului le spune că de fiecare dată când el/ ea menţionează numele cuiva, ei trebuie
să se ridice în picioare şi să alerge în jurul rândurilor cât pot de repede şi să se aşeze pe locurile
lor. Dacă e menţionată familia Popescu, toţi trebuie să alerge.
Povestea poate fi: Tatăl Popescu a decis ca familia lor să  meargă într-o excursie în Grecia.
Mama Popescu era extrem de fericită şi încântată, fiica Poescu a început să viseze imediat la
băieţii greci, fiul se gândea că mai bine ar sta acasă ca să aibă grijă de câine şi de pisică, de
bunica şi de bunicul. Dar, surprinzător, tatăl Popescu a spus că de data asta vor călători
împreună, tatăl, mama, fiica, fiul, bunica, bunicul, mătuşa şi unchiul şi chiar căţelul şi pisica,
deci întreaga familie Popescu.
Deşi este un concurs, rezultatul este adesea strâns, deoarece întâmplările sunt imprevizibile şi
imposibil de urmărit.

2.

Pot să vă prezint?

Categorie: Exerciţii de cunoaştere
Rezultate aşteptate: să se reţină numele în mod distractiv
Descriere: Conducătorul jocului spune : « Numele meu este Ioana şi lângă mine (în stânga) stă
Ionuţ. Apoi persoana de lângă mine spune : “Numele meu este... şi lângă mine sunt ... şi ... . Iar
în acest fel, puţin câte puţin, adăugând şi mai multe nume, fiecare spune toate numele colegilor.
Numele sunt repetate de atâtea ori încât să fie învăţate bine. Fiecărui nume i se poate ataşa un
semn distinctiv.

Eu... la piaţă

Categorie: Exerciţii de cunoaştere
Rezultate aşteptate: să se reţină numele în mod distractiv
Descriere: Fiecăruia i se dă 5 coli de hârtie pe care sunt scrise diferite adjective. Ei trebuie să
meargă prin încăpere şi să vadă ce fel de adjetive au primit ceilalţi şi să încerce să le schimbe pe
ale lui cu acelea care descriu cel mai bine comportamentul său.
Conducătorul jocului pune restul adjectivelor pe tarabă şi le spune că, dacă nu au găsit
adjectivele potrivite unii la ceilalţi, ei pot să le aleagă şi de pe masă.
Când fiecare are cele 5 adjective corecte, ei se aşază şi unul câte unul spun ce fel de oameni sunt:
„Numele meu este... şi eu sunt leneşă, distractivă, somnoroasă activă şi înfometată”.
 Fotografiile bebeluşului

Categorie: Exerciţii de cunoaştere
Rezultate aşteptate: să se reţină numele în mod distractiv, să se cunoască reciproc
Descriere:  Fiecăruia i se cere să aducă o fotografie de- a sa de când era bebeluş. Fotogrfiile sunt
pe podea şi fiecare ia o fotografie, încercând să ghicească ce persoană este.
După ce s- a ghicit, fiecare poate spune o amintire frumoasă din copilărie şi trebuie să arate
fotografia.

Cercul cu hobby- uri

Categorie: Exerciţii de cunoaştere
Rezultate aşteptate:
să se reţină numele în mod distractiv, să se cunoască reciproc  
Descriere: Grupul stă în cerc cu spatele la centrul cercului. La un moment dat, fiecare spune care
e hobby- ul său şi dacă altcineva are acelaşi hobby, ei se întorc pentru o clipă astfel încât să se
poată vedea puţin.

Plimbarea în perechi

Categorie: Exerciţii de cunoaştere
Rezultate aşteptate: să se reţină numele în mod distractiv,  să se cunoască reciproc  
Descriere: Grupul este divizat în perechi. Perechile se plimbă pe unde vor. Pentu câteva minute,
o persoană poate spune tot felul de lucruri despre sine, dar nu chestii prea serioase (despre
profesie sau şcoală); după aceea urmează celălalt partener.
Apoi toată lumea se înoarce în încăpere, perechile stau împreună şi se prezintă unii pe alţii,
încercând să- şi amintească tot ceea ce tocmai i- a spus celălalt.

Visul
Categorie: Exerciţii de cunoaştere
Rezultate aşteptate: să se reţină numele în mod distractiv, să se cunoască reciproc
Descriere: Fiecare alege un vis pe care l- a avut.
Celălalt este un ghicitor care încearcă să ghicească visul punând întrebări despre el. Cel care a
visat are voie să spună doar: „cald” sau „rece”, depinde de cât de bine nimereşte ghicitorul.
Aceasta se prelungeşte până când ambele vise sunt dezvăluite.

3.

Elefantii

Marimea unui grup este de la 10 pana la 30 de participanti.

Timp de desfasurare: 30 de minute.

Materiale: un obiect care produce mult zgomot, panglici pentru a lega ochii.

Obiective:

A mari increderea, acrea un mediu relaxant.

Procedura
 Se alege un ghid ce va conduce turma de elefanti. Ghidul va mentine linistea. Toti ceilalti isi
leaga ochii, luandu-se de maini, formand un sir lung. Ghidul va face semnale cu un oarecare
instrument sau obiect ales de grup. Conditiile jocului trebuie sa fie cunoscute de toti:

ghidul conduce turma pana la un anumit punct, pe drumul ales de animator, cunoscand doar
el toate obstacolele;

turma va trebui sa ajunga la capat.

Turma urmeaza sa treaca prin diferite obstacole ( trecatori inguste, pe sub mese).

Din cand in cand, cineva din exteriorul echipei va incerca sa rupa sirul (participantii trebuie
sa poata sa-si mentina capacitatea de a continua jocul).

Evaluare

Intr-un mediu foarte relaxat, fiecare membru al turmei poate sa-si exprime temerile, emotiile,
increderea in grup etc.

2. Turnul de control

Marimea unui grup este de la 10 pana la 30 de participanti.

Timp de desfasurare: 15 minute.

Materiale: panglici de stofa.

Obiective:

A dezvolta increderea. A favoriza colaborarea.

Procedura

formeaza perechi si se nominalizeaza cine este „ avion” si cine „ turnul de control”. Se face o
pista cu doua randuri de scaune si obstacole pe traseul de aterizare. „ Avionul” are ochii legati si
„ turnul de control” trebuie sa-l dirijeze verbal, evitand obstacolele pentru o aterizare
formidabila. Dupa aceasta rolurile se schimba, fiind posibila si modificarea situatiei pe pista de
obstacole.

Evaluare

Cum s-au simtit participantii?

Note

„ Turnurile de control” trebuie sa mentina „ avioanele” in zbor pana ce ele vor putea sa intre
pe pista de aterizare.

3. Gradinarul

Marimea unui grup este de la 10 pana la 30 de participanti.

Timp de desfasurare: 25 de minute.

Materiale: o caldare sau un alt obiect folosit la gradinarit, panglici de stofa.

Obiective:

A dezvolta increderea in sine insusi. A favoriza orientarea in spatiu.

Procedura

Jucatorii formeaza doua randuri, la distanta de aproximativ 2 m unul de altul. Ei reprezinta

copacii dintr-o alee. Unul dintre membrii grupului e „ gradinarul” care trebuie sa traverseze cu
ochii inchisi, tot drumul ( dintr-un capat al aleii in celalalt) pentru a-si lua caldarea. Drumul
trebuie astfel trecut, incat sa nu fie atinsi copacii. Daca conditia este incalcata, jucatorul iese din
joc, acesta fiind continuat de o alta persoana. Acelasi lucru se intampla in cazul in care se ajunge
la finis. Jocul ia sfarsit cand se epuizeaza numarul participantilor.

Note:
 Pentru participantii mai mari jocul se poate complica, prin schimbarea traiectoriei, de
exemplu sa aiba intorsaturi, etc.

4. O pereche de statui

Marimea unui grup este de la 10 pana la 30 de participanti.

Materiale: panglici de stofa.

Obiective:

A favoriza contactul corporal. A intari increderea.

Procedura

In grupuri de 3, unuia i se leaga ochii, altul devine „ statuie”. Statuia incremeneste, iar cel cu
ochii legati incearca sa perceapa pozitia, pentru a o imita, atingand „ statuia”. Atunci cand
considera ca a reusit, roaga observatorul ( a treia persoana) sa-i dezlege ochii.  Se compara
rezultatele. Apoi jucatorii se schimba cu rolurile.

Evaluare

Nu v-a deranjat sau incomodat contactul fizic? Ce v-a placut mai mult?

Note:

Se poate realiza in grupul „ mare”, alegand 3-4 statui si divizand restul persoanelor in
jumatate, in observatori si imitatori, care isi vor schimba consecutiv rolurile.

5. Colectia

Marimea unui grup este de la 10 pana la 30 de participanti.

Materiale: diferite obiecte, cel putin unul pentru fiecare persoana.

 Obiective:

A intari increderea si orientarea in spatiu.

Procedura

Grupul e divizat in subgrupuri A si B. Toti jucatorii din A inchid ochii, iar cei din B strang
diferite obiecte. Cei din A trebuie sa ia un numar cat mai mare de obiecte, urmand indicatiile
celor din B. Apoi A si B isi schimba rolurile.

Evaluare

Cum ati perceput spatiul? Ati intalnit vreo dificultate? Cum vi s-a parut comunicarea cu
colegul?

Note:

Se poate pune conditia sa se numeasca obiectul, inainte ca sa se caute un alt colge

4.

Zarul emoțiilor

Jocul se poate desfășura frontal, în echipă sau în perechi. Sarcinile de lucru pot fi diverse: să
recunoască și să denumească emoția exprimată pe fața zarului, să mimeze emoția respectivă
(expresia facială), să descrie o situație trăită în care a simțit acea emoție și felul în care a
gestionat-o, să redea prin tehnici art-creative emoția (desen, modelaj, etc.). O alternativă a
zarului este ”roata emoțiilor”.

Puzzle-ul emoțiilor
Jocul constă în asocierea corectă a expresiei exprimate de ochi cu cea exprimată de gurițe, copiii
observă că în expresia facială specifică unei emoții există conordanță între toate elementele (un
zâmbet larg nu poate fi asociat cu o privire încruntată).

Ce nu se potrivește?

Pe o planșă cu imagini diferite, dar exprimând aceeași emoție, apare și o imagine care exprimă o
altă emoție. Copiii au sarcina de a recunoaște emoțiile și de a identifica intrusul.

Să vorbim despre ce simt personajele!

Pentru acest joc pot fi folosite imagini cu personaje din povești a căror mimică exprimă emoţii
diferite:
Furnica – discutând cu greierele, are mâinile în şold şi sprâncenele încruntate – e furioasă;
Mama – primind inimioara de turtă dulce de la fiul ei, zâmbeşte – e bucuroasă;
Şarpele – la judecată – îi e frică;
Cenuşăreasa – adună boabele din cenuşă – e tristă.
După ce a fost identificată emoția, se poate cere copiilor să arate caracteristicile feței după care
au recunoscut (exemplu:”Îmi dau seama că Cenuşăreasa este tristă pentru că are capul aplecat,
colţurile buzelor lăsate în jos, ochii sunt lipsiţi de strălucire, stă să plângă”), care este cauza
fiecărei emoţii pe care o trăiesc personajele.

Spune/arată ce emoţii trăiesc personajele!

Se citesc fragmente din texte literare şi după conţinutul şi intonaţia lecturii, copiii vor deduce
emoţiile diferite ale personajelor şi le vor numi:
a) “ – Ia fata asta şi du-o în adâncul pădurii, că nu rabd s-o mai văd în faţa ochilor! Omoar-o!”
(furie);
b) “ Biata copilă rămăsese singură-singurică în pădurea cea nesfârşită şi era atât de înfricoşată, că
privea la mulţimea frunzelor de pe copaci, ca şi când de acolo ar fi putut să se ivească vreo
primejdie şi nu ştia în ce chip şi-ar putea găsi scăparea.” (frică);
c) “ Piticii îndreptară spre Albă ca Zăpada lumina celor şapte lumânărele şi rămaseră s-o
privească.
– Doamne, Dumnezeule, apucară ei să strige, tare frumoasă mai e copila asta. Şi atât de bucuroşi
erau, că nu se îndurară s-o trezească.” (încântarea);
d)“ Domniţa deschise ochii şi era din nou vie.
– Vai, Doamne, unde mă aflu? strigă ea nedumerită.
Cu ochii râzând de bucurie, feciorul de împărat se apropie de dânsa şi îi spuse:
– Cu mine eşti! Cu mine…!” (mirare, bucurie)

  Spune mai departe!

Sarcina constă în completarea unor fraze lacunare cu emoții potrivite. Spre exemplu, pentru
început, li se poate cere copiilor să completeze versurile ce au ca temă întâmplări petrecute la
școală:
”Un copil ceva mai mare/M-a lovit; mă doare tare/Îl privesc neputincios,/Și simt că sunt…..
(furios)”
”Când apa mi s-a vărsat/Peste planșa ce-am lucrat/ Nu m-am mai simțit artist…/ Ci am fost un
pic cam…..(trist).”
”Un creion am rătăcit,/Un coleg mi l-a găsit, /Eu i-am mulțumit frumos/Și-am fost tare…
(bucuros).”

5.

1.5 Mingea sonoră

Scopul: interacțiunea dintre membrii unui grup, concentrarea atenției jucătorilor asupra unui
obiect aflat în mișcare Numărul de participanți: minim 10 – maxim 20 Descrierea jocului:
Participanții vor fi așezați în cerc. Unul dintre aceștia va arunca o minge de aer către un alt
participant, scoțând în același timp un sunet. Cel care prinde mingea va imita sunetul
aruncătorului și apoi va arunca mingea către un alt jucător, scoțând un nou sunet, diferit de cel
anterior. Variație: Aruncarea/prinderea mingiei și sunetele care însoțesc aceste activități vor fi
continue, fără a se face pauză. Jucătorilor li se recomandă să întindă mâinile deasupra capului
pentru a prinde mingea sau li se poate sugera că mingea se mișcă foarte lent, prin urmare aceștia
trebuie să aștepte până prind mingea. Observații: Pe măsură ce jocul se desfășoară, jucătorii
devin mai creativi și mai dezinvolți, sunetele emise și modul de aruncare a mingiei imaginare
sunt mai complexe. Facilitatorul poate prelua idei ale jucătorilor pentru a dezvolta sau schimba
jocul. Jucătorii trebuie să fie în permanență conectați unii cu ceilalți pentru „a vedea” când li se
pasează mingea, pentru a imita cât mai fidel sunetul scos de aruncător.

2.5 Prinde și pasează

Scopul: concentrarea atenției asupra obiectelor imaginare

Descrierea jocului: Participanții vor fi așezați în cerc. Facilitatorul sau unul dintre jucători va
arunca o minge de aer unui alt jucător și va spune culoarea acesteia (mingea albastră). După mai
multe pase, facilitatorul va arunca o altă minge de aer (mingea roșie), cealaltă minge rămânând
în joc. Procedeul se repetă: va fi aruncată mingea galbenă, va fi dată o înghețată unuia dintre ei,
un sac plin, o cutie foarte grea etc.). Participanții vor reda mișcările reale pe care le-ar fi făcut
dacă ar fi transportat o cutie grea, dacă ar fi cărat un sac în spate etc.). De fiecare dată când o
minge este aruncată sau un obiect este pasat altui jucător, se spune numele acestuia. La finalul
jocului, participanții sunt puși să spună care dintre obiectele puse în joc, se află la ei. Observații:
Deși jocul a fost reluat de mai multe ori, niciodată nu au fost „găsite” toate obiectele. Mingiile de
diferite culori s-au numărat printre obiectele cel mai des „pierdute”. Contactul vizual este foarte
important în cadrul acestui joc. Trebuie să te asiguri că partenerul căruia îi pasezi obiectul se uită
la tine și îți înțelege intenția. Nu este necesar să fii conștient de toate obiectele intrate în joc, ci
doar de cel de care ești responsabil pe moment.

3.5 Povestea grupului

Scopul: preluarea și dezvoltarea ideii partenerului; creșterea coeziunii grupului

Descrierea jocului: Participanții vor fi așezați în cerc. Unul dintre jucători va începe o poveste.
Aceasta va fi continuată de de un coleg, la semnalul facilitatorului. Durata exercițiul variază în
funcție de vârsta jucătorilor. Când jucătorii sunt copii, nu vor fi completate mai mult de 2 tururi.
Observații: Acest tip de exercițiu contribuie la dezvoltarea limbajului celor implicați și mai ales

4.5 Desenează respectând indicațiile

Scopul: dezvoltarea simțurilor (în acest caz, dezvoltarea simțului tactic) și a abilităților de
comunicare Numărul de participanți: minim 5 – maxim 20 Descrierea jocului: Jucătorii vor fi
așezați la masă/birou și vor primi coli și creioane. Unul dintre aceștia va fi așezat pe un scaun în
fața celorlați și va primi de la facilitator un obiect (poate fi orice obiect de dimensiuni reduse:
cheie, con de brad, fructe, breloc etc.) Obiectul pimit va fi ținut la spate, astfel încât niciunul
dintre participanți să nu îl poată vedea. Folosindu-se doar de simțul tactil, jucătorul din față va
trebui să le descrie obiectul celorlalți jucători, asfel încât aceștia să îl poată desena cât mai fidel.
Jocul poate fi repetat de mai multe ori, evitându-se monotonia sau plictiseala. Jucătorii receptori
nu au voie să pună întrebări de clarificare. Observații: La finalul exercițiului se fac observații
referitoare la diferențele care apar între cel care descrie obiectul și cei care receptează mesajul.
Acuratețea descrierii/desenării obiectului este influențată de reprezentările fiecărui jucător. Pot fi
formulate întrebări precum: Cum te-ai simțit în timpul exercițiului?, Care dintre roluri ți s-a părut
mai ușor: cel de emițător sau cel de receptor? De ce? V-ar fi fost mai ușor dacă ați fi avut
posibilitatea să adresați întrebări?

5.5 Gibberish/Gramelo

Scopul: comunicarea emoțiilor și conceptelor fără a depinde de cuvinte

Descrierea jocului: Unul dintre participanți, așezat în fața celorlalți astfel încât să poată fi văzut,
va explica o problemă/situație folosind cuvinte fără semnificație care să pară că aparțin unei
limbi cunoscute (italiană, spaniolă, turcă, franceză, chineză etc.). Deși cuvintele nu au niciun
sens, publicul va înțelege mesajul. Importantă este atitudinea celui care vorbește, mimica și
limbajul corporal, intonația acestuia. Foarte important este ca vorbitorul să știe ce spune! Astfel
el va fi credibil și autentic, va interacționa mai bine cu publicul său. 15 Variații: Translatorul Doi
dintre participanți vor primi o temă despre care trebuie să discute (de exemplu: prezentarea unei
rețete de familie, promovarea unui eveniment etc). Unul dintre jucători va vorbi în Gibberish, iar
celălalt va traduce publicului ceea ce spune partenerul de scenă. Observații: Exercițiul este foarte
important pentru dezvoltarea capacității de ascultare, pentru înțelegerea limbajului non-verbal
Relația dintre parteneri este esențială. Traducătorul trebuie să preia din expresiile, gesturile și
intonația partenerului pentru a fi credibil. De asemenea, traducătorul va încerca să respecte
subiectul propus inițial. Sincronizarea dintre „expert” și „traducător” este de asemenea,
importantă.

6.

„Ce-şi spune roata?“

Pe un disc împărţit pe mai multe sectoare sunt desenate chipuri umane, exprimând elocvent stări
sufleteşti, fizice sau însuşiri morale. Deasupra acestuia se fixează pe acelaşi ax, un alt disc căruia i se
decupează un sector egal cu sectoarele discului desenat. Educatoarea roteşte discul de deasupra şi când
s-a oprit la o anumită imagine, rosteşte întrebarea „Ce-ţi spune roata?“. Copilul desemnat trebuie să
spună ce vede, fiind îndrumat, cu întrebări ajutătoare, către expresia sau însuşirea de chipul respectiv
(copil vesel, fată harnică, elev ordonat, etc.). Un alt copil trebuie să spună însuşirea opusă (trist, leneşă,
dezordonat).

Pentru antonime adverbiale vom numi exerciţiile : „Unde se află?“, „Când şi cum?“, etc.

Cel mai des întâlnim în textele literare, fie poezie sau proză, cuvintele care au acelaşi sens, dar
forme diferite, acestea fiind sinonimele. Să vedem în exerciţiul „Zăpadă“, cum poate fi explicată
sinonimia.

Educatoarea arată grupului de copii o imagine reprezentând o scenă de iarnă cu zăpadă

abundentă. Se intuieşte imaginea şi se descrie de către copii, pentru a se ajunge la pronunţarea
cuvântului „zăpadă“.

Copiii sunt întrebaţi dacă ştiu şi alt cuvânt care să însemne tot zăpadă. Dacă nu ştiu, li se repetă
aceeaşi propoziţie, care conţinea cuvântul zăpadă pe care însă îl înlocuieşte cu sinonimul „omăt “ sau
„nea“. Pentru a le ţine minte se poate recurge la învăţarea unei poezii: „Zăpadă, omăt sau nea

Aşterne-ţi covor moale

De fulgi albi, pufoşi şi moi

Ce ne bucură pe noi“.

La fel se procedează şi în cazul sinonimelor – adjectivale „Cum este?“.

„Vulpea este şireată“. „Vulpea este vicleană“, amândouă cuvintele având acelaşi sens.

Copilul trebuie familiarizat cu sinonimele pentru că se face permanent apel la ele în explicarea
cuvintelor noi.

O categorie importantă de exerciţii de vorbire o constituie exerciţiile pentru explicarea şi

consolidarea unor cuvinte ce vor fi folosite în unele jocuri de creaţie.

Este ştiută importanţa deosebită a jocurilor de creaţie pentru dezvoltarea imaginaţiei, a gândirii şi
a creativităţii preşcolarilor. Dar eficienţa acestor jocuri depinde de temeinicia cuantumului de cunoştinţe
şi de precizia vocabularului vizat de jocurile respective.
 Pregătirea acestor jocuri constă în familiarizarea copiilor cu situaţii de viaţă adecvate jocurilor
respective şi în explicarea, însuşirea şi consolidarea vocabularului ce se referă la acestea. Pregătirea
jocurilor de creaţie nu poate fi ruptă de problemele mediului înconjurător, fără de care nu se poate
îmbogăţi vocabularul (sub toate aspectele sale).

Pentru pregătirea fiecărui joc a pornit de la aspectele de viaţă cele mai pregnante ce pot să se
reflecte în joc. Aceste aspecte, precum şi corespondentele lor verbale (cuvinte, expresii, dialoguri
caracteristice). Vor fi introduse treptat în cadrul jocului, pe măsură ce cunoaşterea lor prin exerciţiile
propuse, îmbogăţeşte experienţa copiilor şi posibilităţile lor de exprimare.

O să ne oprim asupra unuia dintre cele mai îndrăgite jocuri de creaţie inspirat din viaţa cotidiană şi
anume „De-a doctorul“.

Pregătirea copiilor pentru acest joc se face cu precădere prin intermediul imaginilor, într-una este
reprezentată sala de aşteptare în care discută părinţii cu copii, în a doua este reprezentat medicul stând
la birou şi discutând cu o mamă care are copilul în braţe, iar în cea de a treia, medicul consultând copilul
(folosind stetoscopul).

După ce copiii descriu primul tablou şi acţiunile care le sugerează, se va imagina dialogul purtat de
persoanele respective. Astfel, educatoarea cere copilului sau grupului de copii cu care lucrează să-i
spună :

- Ce credeţi voi că vorbesc mamele din imagine între ele?

- Ce credeţi că vorbesc copiii din imagine între ei?
- Ce credeţi că vorbesc mamele din imagine cu copiii lor?
Planul se fixează în funcţie de conţinutul imaginii luate în discuţie.

Pentru realizarea unui dialog mai viu, educatoarea trebuie să intervină cu întrebările ajutătoare de
felul celor redate mai jos :

- Spune de ce ai venit la doctor?

- Ce are copilul?
- Cum l-ai îngrijit până acum?
În afară de familiarizarea copiilor cu aspecte de viaţă sau cu texte şi scene din basme, în pregătirea
jocurilor de creaţie mai întâi se realizează verificarea cunoştinţelor, chiar şi precizarea şi consolidarea
lor, în legătură cu dimensiuni, mărimi, culori, cunoştinţe legate în mod concret de cuvintele folosite în
cadrul jocului.

O altă formă de exerciţii de vorbire o constituie cele pentru explicarea, consolidarea şi verificarea
corectitudinii unor noţiuni şi cuvinte însuşite de copii şi care vor fi folosite în unele activităţi comune :
observări, convorbiri, lecturi de imagini, etc. Şi aici ca şi în cazul jocurilor trebuie să plecăm de la
„cunoaşteri“ – astfel, vom împărţi copiilor unele cunoştinţe legate de cuvintele ce le denumesc,
familiarizându-i cu înţelesul lor, vom proceda la verificarea corectei folosirii a unor cuvinte, le vom
consolida şi activiza atunci când va fi necesar.

Să luăm ca exemplu exerciţiul pentru pregătirea activităţii de memorizare a poeziei „Limba

românească“ de George Siron :

„Mult e dulce şi frumoasă

 Limba ce-o vorbim,

Altă limbă armonioasă

Ca ea nu găsim.

Saltă inima-n plăcere

Când o ascultăm

Şi pe buze aduce miere

Când o cuvântăm“.

Pentru pregătirea acestei activităţi de memorizare, educatoarea va apela la două - trei din cele
mai izbutite versuri sub raportul muzicalităţii, din poeziile învăţate anterior. Apoi copiii vor fi întrebaţi
cum sună limba română atunci când o vorbim (o cuvântăm), când o ascultăm, ca să ajungă la concluzia
că limba noastră este o limbă armonioasă, ca un cântec. Li se precizează copiilor faptul că oricine ascultă
limba română se îndrăgosteşte de ea, aşa cum copiilor le place s-o asculte când li se spune poveşti,
basme, poezii. Sub forma unei scurte povestiri, li se spune copiilor cu bucurie, ce plăcere trăiesc
marinarii, aviatorii, călătorii români care, ajunşi în ţări îndepărtate, aud din întâmplare, vorbindu-se
româneşte pe stradă, în magazine. Ei simt că le saltă inima de bucurie şi intră în vorbă cu cei
necunoscuţi. Limba română li se pare şi mai frumoasă, mai dulce, de parcă ar aduce miere pe buze.