Sunteți pe pagina 1din 23

Organizarea si Funcţionarea Băncii

Central Europene

"Nimic nu este posibil fara indivizi, nimic nu este durabil fara


instituţii..."

(Jean Monnet. Memorii)

Disciplina : Integrarea Financiar Monetara Europeana

-Iaşi 2007-
Cuprins

Cap.1. Scurt Istoric……………………………………………………………………...3


Cap.2. Poziţia Băncii Central Europene in cadrul SEBC …………………………..4
Cap.2.1.Organismele oficiale ale BCE………………………………………..6

Cap.3. Funcţionarea BCE…………………………………………………………….9

Cap.3.1. Principii generale………………………………………………….….9


Cap.3.2 Funcţionarea Băncii Centrale Europene………………………....12
Cap3.3. Rolul Băncii Centrale Europene in cadrul Uniunii Europene…...16
Cap.3.4. Resursele Băncii Centrale Europene……………………………..19
Cap.4.Concluzii………………………………………………………………………...22
Bibliografie……………………………………………………………………………...23

2
Cap.1. Scurt Istoric

Banca Centrală Europeană este cea mai nouă instituţie


a Uniunii Europene şi reprezintă pilonul central al Uniunii
Economice şi Monetare. A fost înfiinţată oficial la data de
1.06.1998. Aceasta este banca centrală responsabilă de euro,
moneda unică europeană.
Principala atribuţie a BCE este menţinerea puterii de
cumpărare a euro şi implicit asigurarea stabilităţii preţurilor în
zona euro si cuprinde cele 13 state ale Uniunii Europene care
au adoptat euro începând din anul 1999.

BCE este cunoscută cu iniţiale diferite în mai multe limbi:

 EZB: Europäische Zentralbank


 BCE: Banque Centrale Européenne, Banco Central Europeo, Banca Centrale
Europea, Banco Central Europeu, Banca Centrală Europeană¹
 ECB: European Central Bank, Europæiske Centralbank, Europese Centrale
Bank, Europeiska Centralbanken
 ΕΚΤ: Ευρωπαικη Κεντρικη Τραπεζα
 EKP: Euroopan Keskuspankki

3
Aceasta a fost inaugurata pe 30 iunie 1998. De la 1 ianuarie 1999 a preluat
responsabilitatea implementării politicii monetare europene, aşa cum este
definita de Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC).

Cap.2. Poziţia Băncii Central Europene in cadrul SEBC

De la 1 ianuarie 1999, Banca Centrală Europeană (BCE) este


responsabilă de elaborarea şi implementarea politicii monetare în zona euro –
cea mai mare economie a lumii după Statele Unite ale Americii. Zona euro a luat
fiinţă în momentul în care responsabilitatea privind politica monetară a fost
transferată de la BCN ale celor 11 state membre către BCE, în luna ianuarie
1999. Doi ani mai târziu, Grecia devenea al doisprezecelea stat membru al zonei
euro, urmată de Slovenia în anul 2007. Crearea zonei euro şi a unei noi instituţii
suprastatale, respectiv BCE, a reprezentat o etapă importantă în procesul
complex şi de durată al integrării europene. Pentru a intra în zona euro, a fost
necesar ca cele 13 state membre să îndeplinească criteriile de convergenţă,
condiţie impusă şi viitoarelor state membre înainte de adoptarea euro. Criteriile
includ precondiţiile juridice şi economice pe care ţările candidate trebuie să le
îndeplinească în vederea participării cu succes la Uniunea Economică şi
Monetară.

Banca Centrală Europeană

Temeiul legal pentru politica monetară unică îl reprezintă Tratatul de


instituire a Comunităţii Europene şi Statutul Sistemului European al
Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Statutul stabileşte atât

4
înfiinţarea BCE, cât şi a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) la 1
iunie 1998. BCE a fost concepută ca fiind punctul central al Eurosistemului şi al
SEBC. BCE împreună cu BCN îndeplinesc atribuţiile care le-au fost încredinţate.
Ea dispune de personalitate juridică în conformitate cu dreptul internaţional
public. Banca Centrală Europeană (BCE) şi băncile centrale naţionale sunt pe
deplin independente faţă de instituţiile politice şi private ale statelor membre,
precum şi faţă de cele comunitare. Raportează Consiliului European şi
Parlamentului European asupra activităţilor sale. Parlamentul poate chiar să
invite membri ai Comitetului Executiv să dea explicaţii asupra deciziilor de
politică monetară ale BCE.

Sistemul European al Băncilor Centrale

SEBC include BCE şi băncile centrale naţionale (BCN) ale tuturor statelor
membre UE (articolul 107 alineatul (1) din tratat), indiferent dacă acestea au
adoptat sau nu moneda euro.

Eurosistemul

Eurosistemul cuprinde BCE şi BCN ale statelor care au adoptat moneda


euro. Eurosistemul şi SEBC vor coexista atâta timp cât vor exista state membre
UE în afara zonei euro.

5
Cap.2.1.Organismele oficiale ale BCE

Banca Centrala Europeana (BCE)

Consiliul Comitetul Consiliul


guvernatorilor executiv general

Sursa: www.ecb.int

Consiliul guvernatorilor
Este principalul organ de decizie al BCE. Este compus din şase membri
ai Comitetului executiv şi din guvernatorii tuturor băncilor centrale naţionale
(BCN) din cele 13 state din zona euro.
Responsabilităţi
 adoptă orientările şi ia deciziile necesare pentru asigurarea îndeplinirii
atribuţiilor încredinţate Eurosistemului;
 elaborează politica monetară a zonei euro. Aceasta include decizii privind
obiectivele de politică monetară, ratele dobânzilor de referinţă, furnizarea
de rezerve Eurosistemului şi stabilirea orientărilor pentru implementarea
deciziilor respective.
Consiliul poate decide sã facã public rezultatul deliberărilor sale.

6
Reuniunile şi deciziile
Consiliul guvernatorilor se reuneşte o dată la două săptămâni. La prima
reuniune din fiecare lună, Consiliul guvernatorilor evaluează evoluţiile economice
şi monetare şi ia deciziile lunare privind politica monetară. La cea de-a doua
reuniune, Consiliul discută cu precădere probleme legate de alte atribuţii şi
responsabilităţi ale BCE şi ale Eurosistemului. Minutele reuniunilor nu sunt făcute
publice, dar decizia de politică monetară este anunţată într-o conferinţă de presă
ţinută la scurt timp după prima reuniune din fiecare lună. Preşedintele, asistat de
vicepreşedinte, conduce conferinţa de presă.

Comitetul executiv
Toţi membrii sunt numiţi de comun acord de către şefii de stat sau de
guvern ai ţărilor din zona euro.

Responsabilităţi
 pregăteşte reuniunile Consiliului guvernatorilor;
 aplică politica monetară pentru zona euro, în concordanţă cu orientările
specificate şi deciziile luate de Consiliul guvernatorilor. Procedând astfel,
Comitetul executiv oferă instrucţiunile necesare BCN din zona euro;
 coordonează activitatea zilnică a BCE;
 exercită anumite competenţe care i-au fost delegate de către Consiliul
guvernatorilor. Unele dintre acestea au caracter de reglementare.

Consiliul general
Consiliul general este compus din :
1. preşedintele şi vicepreşedintele BCE,
2. precum şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale ale celor 27 de state
membre UE.
Cu alte cuvinte, Consiliul general include reprezentanţii celor 13 state din
zona euro şi reprezentanţii celor 14 state din afara zonei euro. Ceilalţi membri ai

7
Comitetului executiv al BCE, preşedintele Consiliului UE şi un membru al
Comisiei Europene pot participa la reuniunile Consiliului general. Dar nu au drept
de vot.

Responsabilităţi
Consiliul general poate fi considerat un organ de tranziţie. Acesta
îndeplineşte atribuţiile preluate de la Institutul Monetar European pe care BCE
trebuie să le realizeze în cea de-a treia etapă a Uniunii Economice şi Monetare
(UEM) în baza faptului că nu toate statele membre UE au adoptat încă euro.
De asemenea, Consiliul general contribuie la :
 exercitarea funcţiilor consultative ale BCE;
 colectarea datelor statistice;
 pregătirea rapoartelor anuale ale BCE;
 stabilirea normelor necesare pentru standardizarea activităţii de
contabilitate şi raportarea operaţiunilor efectuate de băncile centrale
naţionale (BCN);
 luarea unor măsuri privind stabilirea grilei de repartiţie a subscrierii
capitalului BCE, altele decât cele prevăzute în tratat;
 stabilirea condiţiilor de angajare a personalului BCE;
 pregătirile necesare pentru fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb ale
monedelor statelor membre cu derogare de la adoptarea euro.
În concordanţă cu prevederile statutului, Consiliul general va fi dizolvat după ce
toate statele membre UE vor fi adoptat moneda unică.

8
Cap.3.Functionarea BCE

Cap.3.1. Principii generale

Principiile care stau la baza funcţionarii Băncii Central Europene sunt:


 transparenta
 credibilitate
 autodisciplina
 responsabilitate

Transparenţa politicii monetare a BCE


Transparenţa permite publicului să înţeleagă politica monetară a BCE. Cu
cât publicul înţelege mai bine politica, cu atât aceasta este mai credibilă şi mai
operativă. Noţiunea de transparenţă vizează de asemenea explicaţiile pe care
BCE le oferă cu privire la interpretarea propriului mandat şi la informarea
explicită a obiectivelor politicii sale.

Credibilitate
BCE susţine ideea de credibilitate recurgând la modalităţi transparente de
îndeplinire a mandatului şi a activităţilor sale. Atunci când există percepţia
conform căreia BCE intenţionează şi este capabilă să îşi îndeplinească mandatul
privind politica monetară, anticipaţiile privind preţurile sunt bine ancorate. Este
deosebit de utilă comunicarea regulată cu privire la situaţia economică evaluată
de o bancă centrală. De asemenea, este esenţial ca băncile centrale să
manifeste o atitudine deschisă şi realistă cu privire la ceea ce poate şi mai ales la
ceea ce nu poate să realizeze politica monetară.

9
Autodisciplină
Un angajament ferm în asigurarea transparenţei impune autodisciplină
organelor de decizie în politica monetară. Astfel se asigură consistenţa în timp a
explicaţiilor şi a deciziilor de politică adoptate. Facilitarea cercetării amănunţite
de către public a acţiunilor de politică monetară stimulează şi mai mult
organismele decizionale în vederea îndeplinirii mandatului lor în cel mai bun mod
posibil.

Caracterul predictibil
BCE face publică strategia de politică monetară şi comunică rezultatul
evaluării regulate a evoluţiilor economice. Aceasta facilitează înţelegerea de
către pieţe a modelului sistematic de răspuns al politicii monetare la şocurile şi
evoluţiile economice, cu măsuri de politică monetară mai predictibile pentru pieţe
pe un orizont mediu de timp. Aşteptările pieţei pot fi astfel concepute într-o
manieră mai eficientă şi mai exactă. Dacă operatorii de piaţă pot anticipa în linii
mari răspunsurile de politică monetară, va fi posibilă o implementare rapidă a
modificărilor la nivelul politicii monetare în variabilele economice. Acest lucru
poate, la rândul lui, să scurteze durata procesului prin care politica monetară se
transpune în decizii de investiţii şi de consum. De asemenea, poate accelera
efectuarea tuturor ajustărilor economice necesare şi spori eficienţa politicii
monetare

Responsabilitate
Obligaţii de raportare
Pentru a-şi menţine legitimitatea, o bancă centrală independentă trebuie
să îşi asume responsabilitatea în faţa instituţiilor democratice şi a publicului larg
pentru acţiunile pe care le întreprinde în vederea îndeplinirii mandatului său.
Aşadar, BCE are obligaţii de raportare precise, menţionate în articolul 15 din
statut. Potrivit prevederilor statutului, BCE are obligaţia de a publica rapoarte
trimestriale privind activităţile Eurosistemului, precum şi situaţia financiară

10
săptămânală consolidată. În plus, BCE are datoria de a elabora un Raport anual
privind activităţile sale şi politica monetară pentru anul precedent şi cel curent.
Raportul anual este supus atenţiei Parlamentului European, Consiliului UE,
Comisiei Europene şi Consiliului European.

În vederea îndeplinirii cerinţelor din statut, BCE publică

 Buletinul lunar (pe lângă Buletinul trimestrial)


 Situaţia financiară săptămânală consolidată
 Rapoartele anuale.
Pe lângă acestea, BCE elaborează o serie de alte publicaţii privind atribuţiile
sale.

11
Cap.3.2. Funcţionarea Băncii Centrale Europene

Atribuţii de bază

Potrivit Tratatului de instituire a Comunităţii Europene1 atribuţiile de bază sunt

 definirea şi aplicarea politicii monetare pentru zona euro;

 desfăşurarea operaţiunilor valutare;

 deţinerea şi administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor din zona


euro (administrarea portofoliilor).

 promovarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi.

Alte atribuţii

 Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în


zona euro.

 Statistică: în colaborare cu BCN, BCE colectează informaţii statistice, fie


de la autorităţile naţionale, fie direct de la agenţii economici, necesare în
vederea îndeplinirii atribuţiilor.

 Supravegherea şi stabilitatea sistemului financiar: Eurosistemul contribuie


la buna desfăşurare a politicilor promovate de autorităţile responsabile cu
controlul prudenţial al instituţiilor de credit şi cu stabilitatea sistemului
financiar.

 Cooperare la nivel internaţional şi european: BCE menţine relaţii de


cooperare cu instituţiile, organele şi forurile competente în cadrul UE şi pe
plan internaţional cu privire la misiunile încredinţate Eurosistemului.

1
articolul 105, alineatul (2)

12
Rolul Băncii Centrale Europene este acela de a controla, prin instrumente si
proceduri financiar-bancare, politica monetarã unicã a UE, pentru a asigura
stabilitatea preturilor, supravegherea functionãrii Sistemului Monetar European si
utilizarea euro.
Pentru a îndeplini cu succes mandatul clar definit de stabilitate monetara,
Tratatul de creare a Comunitatii Europene racordează S.E.B.C. la un nivel de
independenta instituţionala si transparenta. Pe 13 octombrie 1998 Consiliul
guvernator al B.C.E. a proclamat strategia de stabilitate monetara pentru
ghidarea deciziilor politicii monetare in Stadiul al treilea al Uniunii economice si
monetare.
Analiza economica se concentrează pe dezvoltarea economica curenta si e
asociata cu termene de mici si medii de risc pana la stabilitatea preturilor.
Analiza monetara se focalizează pe aprecierea pe termen mediu si lung a
inflaţiei ,tendinţele de ansamblu privind relaţia strânsa intre bani din economie si
preturi .
Cadrul operaţional consta intr-o serie de instrumente. Sistemul euro
conduce operaţiunile pe piaţa deschisa, oferă facilitaţi de baza si implica
folosirea instituţiilor de creditare pentru a păstra rezerve minime in acord cu
Bacile Centrale Naţionale din zona euro.

Politica monetara

Politica monetara este reglementata de Articolele 105–111 (fostele


Articole 105-109)din Tratatul de constituire a Comunitatii Europene. Este
fundamentala pentru uniunea economica si monetara (UEM). Procedura de luare
a deciziilor variază in funcţie de subiectele abordate:

13
 pentru emisiunile monetare ale statelor membre ale Uniunii2 se aplica
procedura de cooperare, după consultarea Băncii Centrale Europene
(BCE);
 pentru formularea liniilor directoare ale politicii ratei de schimb3, Consiliul
ia decizii cu majoritate calificata, la recomandarea Băncii Centrale
Europene (BCE) sau a Comisiei, după consultarea BCE;
 pentru masurile de implementare la care se face referire in Statutul
Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC)4, precum si pentru
limitele si condiţiile in care BCE are dreptul de a aplica amenzi5 , Consiliul
decide cu majoritate calificata, la recomandarea BCE si după consultarea
Parlamentului European si a Comisiei;
 pentru modificări de natura tehnica aduse Statutului SEBC6, Consiliul
decide cu majoritate calificata, la recomandarea BCE si după consultarea
Comisiei si obţinerea avizului Parlamentului European;
 pentru ratele de schimb ale Euro in raport cu valutele necomunitare ,
Consiliul decide in unanimitate, la recomandarea BCE sau a Comisiei si
după consultarea Parlamentului European.

Prevederile instituţionale7 si prevederile tranzitorii8 din Titlul VII al Tratatului CE


(politica economica si monetara - fostul Titlu VI) dispun de proceduri proprii de
luare a deciziilor, care sunt diferite de cele identificate aici.

Instrumentele politicii monetare ale BCE sunt:


 rezervele minime
 operaţiunile pe piaţa liberă
 facilităţile permanente
BCE poate interveni direct şi pe piaţa operaţiunilor valutare.
2
Art.106(2)
3
Art. 111(2)
4
Art. 107(6)
5
Art. 109(3)
6
Art. 107(5)
7
Art. 112-115
8
Art. 116-124

14
Spre deosebire de perioada trecută când exista o cerere monetară
semnificativă, rezervele minime ajută la inducerea unei lipse structurale de
lichiditate în Eurosistem. Pentru a-şi îmbunătăţi lichiditatea, băncile se
împrumută de la BCE fie pe termen scurt fie pe termen mai lung. Băncile pot
obţine (sau plasa) lichidităţile de care dispun la banca centrală (BCE) la o rată de
schimb prederminată (aşa numita facilitate de împrumut sau de depozit
permanentă).
BCE controlează lichiditatea în zona Euro de obicei prin intermediul aşa
numitelor operaţiuni de tip Repo-reverse pe termen scurt.
Băncile pot plasa şi împrumuta resurse între ele overnight pe piaţa
monetară, la aşa numita rată overnight EONIA; această rată a dobânzii este
apropiată de rata minimă de licitare şi este mărginită superior de rata marginală
de plasare şi de depozit overnight, la care băncile comerciale pot plasa şi
împrumuta resurse overnight la BCE.
Ratele dobânzilor au influenţă şi asupra valorii internaţionale a Euro.
Relaţia de bază sugerează că o rată ridicată a dobânzii va conduce la o
apreciere a Euro şi invers. Experienţa a demonstrat însă că legătura dintre rata
dobânzii şi rata de schimb nu este chiar aşa putenică şi stabilă. Ca sa
contracareze o apreciere sau o depreciere excesivă a euro, BCE poate de
asemenea sa intervină direct pe piaţa valutară.

15
Cap3.3. Rolul Băncii Centrale Europene in cadrul Uniunii
Europene

1. Stabilitatea preţurilor
In conformitate cu Articolul 105 din versiunea consolidată a Tratatului
Uniunii Europene, obiectivul principal al BCE este menţinerea stabilităţii
preţurilor în zona Euro. Stabilitatea preţurilor trebuie menţinută pe termen mediu,
în acest fel nu se aşteaptă din partea BCE să facă faţă variaţiilor de preţ cauzate
de termeni comerciali sau alte şocuri.

2. Ocuparea forţei de muncă si creşterea economică


In acelaşi articol 105, în Tratatul Uniunii Europene se specifică faptul că
fără a prejudicia scopul stabilităţii preţurilor, BCE trebuie sa susţină politicile
economice generale ale Comunitatii Europene în vederea atingerii obiectivelor
comunitare aşa cum sunt ele definite în Articolul 2. Acest lucru ar putea
demonstra faptul ca BCE nu este indiferentă faţă de dezvoltarea economică a
zonei Euro.
Totuşi, în câteva ocazii, oficiali ai BCE, au lăsat deoparte atitudinea lor de
“neamestec” în problemele “sectorului real”. Poziţia oficială a BCE este ca modul
optim din punct de vedere al băncii pentru promovarea creşterii economice este
prin intermediul stabilităţii preţurilor.
Jean-Claude Trichet, preşedintele BCE din noiembrie 2003, a declarat că
”prin menţinerea unei inflaţii scăzute în anii următori, şi nu numai pe termen
mediu dar şi pe termen lung, se pavează calea spre un mediu financiar favorabil
ce va duce implicit la creştere economică”

3. Rata de schimb a monedei naţionale

16
Oficialii BCE pretind ca au o atitudine absolut neutră faţă de rata de
schimb. Ei pretind adesea că modul cel mai potrivit de a susţine valoarea
internaţională a Euro este prin asigurarea stabilităţii interne a preţurilor. Astfel,
după cum reiese din poziţia oficială, rata de schimb nu este un obiectiv în sine al
politicii economice.
In perioada 1999-2003, oficialii BCE s-au opus în mod oficial şi public
ideii de a folosi stabilizarea ratei de schimb (adică creşterea ratei dobânzii când
uro se depreciază şi vice versa). Această situaţie a valorii internaţionale a Euro
contrastează izbitor cu percepţia publică a ratei de schimb Euro/USD, care pare
să fie considerată ca principalul etalon al măsurării succesului Euro.
Un Euro prea slab în raport cu moneda americană a declanşat o
intervenţie în forţă de susţinere în toamna anului 2000, în ciuda unui val de critici
legat de lipsa de credibilitate a BCE; pe de altă parte un Euro prea puternic (1.3
$/Euro) a dus la numeroase discuţii legate de efectul nefavorabil asupra
exporturilor şi scăderea competitivităţii produselor pe pieţele externe până acolo
încât nou numitul preşedinte al BCE, Jean-Claude Trichet, a declarat că “nu este
adeptul extremelor, nici al volatilităţii excesive nici al turbulenţelor de orice fel” în
ianuarie 2004.
Până în februarie 2004, biroul de presă al BCE a înlocuit termenul de Euro
“puternic” cu cel de monedă “stabilă”.
Cu toate acestea, BCE susţine ideea că rata de schimb reprezintă un
indicator ca oricare altul, care ar trebui luat in considerare atunci când se
previzionează inflaţia. Valoarea internaţională a Euro are un impact direct al
preţurilor interne, prin intermediul celor externe. Mai precis, deprecierea Euro ar
creşte riscurile inflaţioniste şi vice versa. Dată fiind ponderea scăzută (15%) a
importurilor in total PIB pentru zona Euro efectul direct va fi probabil unul relativ
scăzut; cu toate acestea, funcţie de impactul pe care rata de schimb o are
preţurilor, efectul total ar putea fi mai mult sau mai puţin important.

17
4. BCE si rata dobânzii

In studiul făcut de Ullrich (2003) BCE pare să reacţioneze la aprecierea


reală a Euro prin scăderea ratei dobânzii; acest lucru sugerează ca banca ia în
considerare efectul descrescător asupra preţurilor cauzate de aprecierea
nominală şi ca îşi adaptează politica monetară în consecinţă. Cele mai multe
studii empirice asupra BCE indică faptul că în ciuda angajamentului verbal
asupra valorii de referinţă a ratei de creştere a masei monetare, banca nu prea
ţine cont de acest indicator.
Ca o concluzie, se poate înţelege că regula BCE aplicată ratei dobânzii nu
este foarte diferită de politica practicată de Federal Reserve. Această regulă e
caracterizată de o pondere relativ mare a activităţii reale (politică “ împotriva
curentului”) şi o pondere mai redusă a inflaţiei. Unele studii indică faptul că BCE
nu este într-adevăr “indiferentă” la stabilitatea ratei de schimb, ceea ce pare a fi –
în unele din regulile estimate un obiectiv direct al politicii sale.

18
Cap.3.4. Resursele Băncii Centrale Europene

 Capitalul BCE la creare a avut un fond de 5 miliarde de euro


 Rezervele de schimb în afară de moneda euro, aceasta mai are rezerve şi
în cadrul FMI-ului şi DST-ului în valoare de 50 de miliarde de euro
 Contribuţia fiecărui membru este fixată în mod proporţional în funcţie de
capitalul subscris. Fiecare BCN primeşte din partea BCE în contrapartidă
o creanţă echivalentă acestei contribuţii.
 Repartizarea beneficiilor BCE

Subscrierea capitalului

Ultima actualizare: 2 ianuarie 2007

Cotele de capital vărsat în totalitate de băncile centrale naţionale (BCN)


din zona euro la capitalul BCE în valoare de 5 760 652 402,58 € însumează 4
004 183 399,81€ şi sunt repartizate astfel:

19
Euro area national central banks (NCBs)
Capital key Paid-up capital
NCB
% (€)
Nationale Bank van België / Banque Nationale de
2.4708 142,334,199.56
Belgique
Deutsche Bundesbank 20.5211 1,182,149,240.19
Bank of Greece 1.8168 104,659,532.85
Banco de España 7.5498 434,917,735.09
Banque de France 14.3875 828,813,864.42
Central Bank and Financial Services Authority of
0.8885 51,183,396.60
Ireland
Banca d'Italia 12.5297 721,792,464.09
Banque centrale du Luxembourg 0.1575 9,073,027.53
De Nederlandsche Bank 3.8937 224,302,522.60
Oesterreichische Nationalbank 2.0159 116,128,991.78
Banco de Portugal 1.7137 98,720,300.22
Banka Slovenije 0.3194 18,399,523.77
Suomen Pankki - Finlands Bank 1.2448 71,708,601.11
Total 69.5092 4,004,183,399.81
Sursa : www.ecb.int

Cele 14 BCN din afara zonei euro au obligaţia de a contribui la costurile


de funcţionare suportate de BCE privind participarea lor în cadrul SEBC prin
plata unui procent minim din capitalul subscris de acestea. Începând cu 1
ianuarie 2007, aceste contribuţii reprezintă 7% din capitalul subscris, cu un total
de 122 952 930,19 EUR, după cum urmează:

Non-euro area NCBs (from 1 January 2007)


Capital key Paid-up capital
NCB
% (€)
Danmarks Nationalbank 1.5138 6,104,332.92
Sveriges Riksbank 2.3313 9,400,866.26
Bank of England 13.9337 56,187,041.67
Subtotal initial non-euro area NCBs 17.7788 71,692,240.85

20
Non-euro area NCBs (from 1 January 2007)
Capital key Paid-up capital
NCB
% (€)
Българска народна банка (Bulgarian National
0.8833 3,561,868.99
Bank)
Česká národní banka 1.3880 5,597,049.87
Eesti Pank 0.1703 686,727.37
Central Bank of Cyprus 0.1249 503,653.84
Latvijas Banka 0.2813 1,134,330.06
Lietuvos bankas 0.4178 1,684,760.40
Magyar Nemzeti Bank 1.3141 5,299,051.33
Central Bank of Malta 0.0622 250,818.81
Narodowy Bank Polski 4.8748 19,657,419.83
Banca Naţională a României 2.5188 10,156,951.89
Národná banka Slovenska 0.6765 2,727,956.95
Subtotal other non-euro area NCBs 12.7120 51,260,589.34
Total 30.4908 122,952,830.19
Sursa : www.ecb.int

BCN din afara zonei euro nu au dreptul să participe la repartizarea


profiturilor BCE şi nici nu sunt răspunzătoare pentru acoperirea eventualelor
pierderi ale BCE.

Cap.4.Concluzii

21
Bibliografie

 Bertrand Commelin, Europa Economica, UEM, Piaţa Comuna, Politici


Comune, Institutul European

22
 Cezar Basno si Nicolae Dardac, Integrarea Monetar Bancara Europeana,
Ed. Didactica si Pedagogica, Bucureşti, 2001

 Iordan Gheorghe Barbulescu, Uniunea Europeana de la Economic la


Politic, Ed. Tritonic, Bucureşti

 Ion Ignat si Spiridon Pralea, Economie Mondiala, Ed. Sedcom Libris, Iaşi

 Daniel Daianu, Laurian Lungu, Radu Vranceanu, Strategii de politica


monetara si curs de schimb in contextul aderării României la UE (Studiul
nr.2)

 www.europeana.ro

 www.ecb.eu

 www.ecb.int

23