Ghid complet pentru firmele şi PFA-urile care

prestează servicii către clienţi din străinătate

Atunci când prestează servicii către clienţi din Uniunea Europeană sau
din afara acesteia, atât firmele plătitoare şi neplătitoare de TVA, cât şi
persoanele fizice autorizate (PFA) trebuie să fie la curent cu implicaţiile
din punct de vedere al TVA-ului, declaraţiile ce trebuie depuse şi
verificările ce pot fi făcute de către organele fiscale. Vă prezentăm
toate aceste informaţii în ghidul de faţă.
Tratamentul contabil şi fiscal al prestărilor de servicii către clienţi externi diferă în
funcţie de trei caracteristici:

 compania din România este plătitoare sau neplătitoare de TVA;

 clientul este din UE sau din afara UE;
 clientul este plătitor sau neplătitor de TVA.

1. Companii din România neplătitoare de TVA

1.1 Client din UE

1.1.1 Client din UE neplătitor de TVA

Pentru serviciile prestate de companii române scutite de la plata TVA  către companii din
UE neplătitoare de TVA, companiile din România nu trebuie să se înregistreze din
punct de vedere TVA prin declaraţia 091, regula de înregistrare fiind depăşirea
plafonului de 220.000 de lei.

1.1.2 Client din UE plătitor de TVA

Pentru serviciile prestate de companii scutite de la plata TVA către companii din UE
plătitoare de TVA care au un cod valid de TVA, companiile din România trebuie să se
înregistreze din punct de vedere TVA pentru tranzacţiile intracomunitare prin
declaraţia 091. De asemenea, trebuie să se înregistreze în Registrul operatorilor
intracomunitari (ROI) şi să completeze declaraţia 390 VIES în lunile în care sunt
tranzacţii cu companii din UE.
Factura se va face către furnizorul din UE fără TVA.

Înregistrarea va rămâne valabilă pentru perioada până la sfârşitul anului calendaristic şi

cel puţin pentru anul calendaristic următor. Compania din România va utiliza codul de
TVA doar pentru tranzacţiile cu companii din UE, nu şi pentru tranzacţiile interne sau
companii din afara UE.

Legislaţie: art. 317 alin. 1 lit. b, art. 317 alin. 10, art. 325 alin. 1 din Codul fiscal; art. 278
alin. 2, art. 278 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

1.2 Client din afara UE

Pentru serviciile efectuate de companii scutite de la plata TVA  către companii din afara
UE nu există obligaţia înregistrării din punct de vedere al TVA. O companie devine
plătitoare de TVA dacă cifra de afaceri cumulată depăşeşte plafonul de 220.000 de lei
de-a lungul unui an.

De asemenea, pentru tranzacţiile cu furnizori din afara UE, compania nu trebuie să se

înregistreze în Registrul operatorilor intracomunitari (ROI) şi nici să întocmească
declaraţia 390 VIES.

Legislaţie: art. 310 alin. 1, art. 317 din Normele metodologice ale Codului fiscal.

2. Companii din România plătitoare de TVA

2.1 Client din UE

2.1.1 Client din UE neplătitor de TVA

Pentru serviciile prestate către companii din UE neplătitoare de TVA sau către persoane
fizice, factura se va întocmi cu TVA-ul României. Nu trebuie să se declare
tranzacţiile în declaraţia 390 VIES.  Tranzacţia se va înregistra în decontul de TVA cod
300 la rândul 3.

Legislaţie: art. 278 alin. 2, art. 278 alin. 3 din Codul Fiscal.

2.1.2 Client din UE plătitor de TVA

O companie plătitoare de TVA din România, care livrează servicii către o companie din
UE care este plătitoare de TVA, va emite o factură fără TVA, indiferent dacă serviciul
este efectuat în România sau în altă ţară. Compania din România trebuie să verifice
valabilitatea codului de TVA al furnizorului la adresa
următoare: http://ec.europa.eu/taxation_customs/vies/vatResponse.html?locale=ro.

Tranzacţia se va înregistra în decontul de TVA cod 300 la rândul 3.

Compania din România trebuie să fie înregistrată în Registrul Operatorilor

Intracomunitari (ROI) şi să declare tranzacţia în declaraţia 390 VIES în luna efectuării
acesteia.

2.2 Client din afara UE

O companie plătitoare de TVA din România, care livrează servicii către o companie din
afara Comunităţii care este plătitoare de TVA, va emite o factură fără TVA. Furnizorul
trebuie să transmită codul de TVA.

Tranzacţia se va înregistra în decontul de TVA cod 300 la rândul 3.

Pentru serviciile de publicitate, consultanţă etc. (vezi art. 278 alin. 5 lit e din Codul fiscal)
prestate către companii din UE neplătitoare de TVA sau către persoane fizice, factura se
va întocmi fără TVA. Tranzacţia se va înregistra în decontul de TVA cod 300 la rândul 3.
Nu trebuie să se declare tranzacţiile în declaraţia 390 VIES.

Legislaţie: art. 278 alin. 2, alin. 3, art. 278 alin. 5 lit. e din Codul fiscal.

3. Persoanele fizice autorizate

3.1 Client din UE

3.1.1 Client din UE neplătitor de TVA

Pentru serviciile prestate de PFA-uri neplătitoare de TVA către companii din UE

neplătitoare de TVA, PFA-urile nu trebuie să se înregistreze din punct de vedere
TVA prin declaratia 091, regula de înregistrare fiind depăşirea plafonului de 220.000 de
lei.

3.1.2 Client din UE plătitor de TVA

Pentru serviciile prestate de PFA-uri neplătitoare de TVA către companii din UE

plătitoare de TVA care au un cod valid de TVA, PFA-urile trebuie să se înregistreze din
punct de vedere TVA pentru tranzacţiile intracomunitare prin declaraţia 091. De
asemenea, trebuie să se înregistreze în Registrul operatorilor intracomunitari (ROI)
şi să completeze declaraţia 390 VIES în lunile în care sunt tranzacţii cu companii din UE.

Factura se va face către furnizorul din UE fără TVA.

Înregistrarea va rămâne valabilă pentru perioada până la sfârşitul anului calendaristic şi

cel puţin pentru anul calendaristic următor. PFA va utiliza codul de TVA doar pentru
tranzacţiile cu companii din UE, nu şi pentru tranzacţiile interne sau companii din afara
UE.

Legislaţie: art.  317 alin. 1 lit. b, art. 317 alin. 10, art. 325 alin. 1 din Codul fiscal; art. 278
alin. 2, art. 278 din Normele metodologice pentru aplicarea Codului Fiscal.

3.2 Client din afara UE

Pentru serviciile efectuate de PFA-uri neplătitoare de TVA către companii din afara
UE nu există obligaţia înregistrării din punct de vedere al TVA. PFA devine plătitoare
de TVA dacă cifra de afaceri cumulată depăşeşte plafonul de 220.000 de lei de-a lungul
unui an.

De asemenea, pentru tranzacţiile cu furnizori din afara UE, nu trebuie să se înregistreze

în Registrul operatorilor intracomunitari (ROI) şi nici să întocmească declaraţia 390 VIES.

Legislaţie: art. 310 alin. 1, art. 317 din Normele metodologice ale Codului fiscal.

4. Înregistrarea în Registrul Operatorilor

Intracomunitari
Companiile care desfăşoară activităţi intracomunitare (livrări/achiziţii/servicii
intracomunitare) trebuie să se înregistreze în Registrul operatorilor
intracomunitari (ROI) înainte de efectuarea respectivelor operaţiuni.

În ROI se înregistrează doar persoanele înregistrate din punct de vedere al TVA.

Compania trebuie să depună formularul (095) "Cerere de înregistrare în/radiere din

Registrul operatorilor intracomunitari" şi certificatul de cazier judiciar pentru administratori
şi pentru asociaţi, cu excepţia societăţilor pe acţiuni.

Cod valabil TVA pentru servicii intracomunitare. Evidenţa VIES.

Persoanele care nu figurează în Registrul operatorilor intracomunitari nu pot avea un

cod valabil de TVA pentru operaţiuni intracomunitare (nu apar în VIES), chiar dacă
acestea sunt înregistrate deja în scopuri de TVA.

Legislaţie: art. 329 din Codul Fiscal.

5. Prestarea serviciilor în afara României

Dacă o companie din România desfăşoară o activitate printr-un loc fix (birou, clădire) pe
o perioadă mai lungă de şase luni de-a lungul unei perioade de mai mulţi ani (şase luni
este durata generală, trebuie analizată şi convenţia de dublă impunere), atunci
aceasta trebuie să-şi declare sediul permanent în ţara respectivă şi să plătească
impozitul pe profit aferent acelui sediu. Dacă se constată depăşirea termenului de
şase luni, atunci sediul permanent datorează impozitul pe profit de la începutul activităţii.

O persoană juridică română care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent într-un
alt stat calculează profitul impozabil la nivelul întregii societăţi.

Documentul pe baza căruia se calculează deducerea din impozitul pe profit datorat în

România (credit fiscal) este cel care atestă plata, confirmat de autoritatea fiscală străină.

Activitatea desfăşurată în străinătate de sediile permanente, care aparțin persoanelor

juridice cu sediul în România, se include în situațiile financiare ale persoanei juridice
române şi se raportează pe teritoriul României.

Legislaţie: art. 8, art. 39 din Codul Fiscal; art. 3 alin. 5, secţiunea 1.1 pct. 5 alin. 2 din
Ordinul MFP nr. 1802.

6. Ce verifică Fiscul în timpul controlului

Verificarea codului VIES al clientului

Organele fiscale verifică dacă clientul din UE are un cod valid de TVA, pentru a se
asigura că a fost un serviciu intracomunitar. Verificarea se face la următorul
link: http://ec.europa.eu/taxation_customs/vies/vatResponse.html?locale=ro.
Organele fiscale pot solicita organelor fiscale din ţările respective să confirme prestarea
serviciilor către companiile străine.

Dacă codul de TVA nu este valabil, trebuie luată legătura cu clientul pentru a rezolva
problema cu administraţia financiară căreia îi este arondată.

Dacă nu se primeşte un cod valid de TVA din statul membru UE, atunci compania din
România trebuie să aplice TVA conform legilor din România (20% începând cu 1
ianuarie).