Tematica instruire SSM luna IULIE 2021

1.HG 1425/2006 – art. 74 – 82;

2.OUG 99/2000 - privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi
extreme pentru protectia persoanelor incadrate in munca ;
3.Primul ajutor– demonstraţii practice: electrocutare

1.HG 1425/2006 – art. 74 – 82;

Art. 74. - Prezentul capitol stabileste procedura instruirii lucratorilor din punct de vedere al
securitatii si sanatatii in munca, in conformitate cu art. 20 din lege.
Art. 75. - Instruirea in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop insusirea
cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca.
Art. 76. - (1) Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca la nivelul
intreprinderii si/sau al unitatii se efectueaza in timpul programului de lucru.
(2) Perioada in care se desfasoara instruirea prevazuta la alin. (1) este considerata timp de
munca. Art. 77. - Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca cuprinde
3 faze:
a) instruirea introductiv-generala;
b) instruirea la locul de munca;
c) instruirea periodica.
Art. 78. - La instruirea personalului in domeniul securitatii si sanatatii in munca vor fi
folosite mijloace, metode si tehnici de instruire, cum ar fi: expunerea, demonstratia, studiul
de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii, instruire asistata de calculator.
Art. 79. - Fiecare angajator are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei
instruiri adecvate.
Art. 80. - Angajatorul trebuie sa dispuna de programe de instruire - testare la nivelul
intreprinderii si/sau unitatii pentru:
a) conducatorii locurilor de munca;
b) lucratori, pe meserii si activitati.
Art. 81. - (1) Rezultatul instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca se
consemneaza in mod obligatoriu in fisa de instruire individuala, conform modelului prezentat
in anexa nr. 11, cu indicarea materialului predat, a duratei si datei instruirii.
(2) Completarea fisei de instruire individuala se va face cu pix cu pasta sau cu stilou, imediat
dupa verificarea instruirii.
(3) Dupa efectuarea instruirii, fisa de instruire individuala se semneaza de catre lucratorul
instruit si de catre persoanele care au efectuat si au verificat instruirea.
(4) Fisa de instruire individuala va fi pastrata de catre conducatorul locului de munca si va fi
insotita de o copie a ultimei fise de aptitudini completate de catre medicul de medicina
muncii.
(5) Fisa de instruire individuala se pastreaza in intreprindere/unitate, de la angajare pana la
data incetarii raporturilor de munca.
Art. 811 - Durata instruirii lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca, pentru
fiecare dintre cele 3 faze prevazute la art. 77 si pentru instruirea periodica efectuata
suplimentar celei programate prevazuta la art. 98, nu va fi mai mica de 1 ora si se stabileste
prin programul de instruire-testare elaborat la nivelul intreprinderii si/sau unitatii potrivit
prevederilor art. 15 alin. (1) pct. 8, datat si aprobat de catre angajator.
Art. 82. - (1) Pentru persoanele aflate in intreprindere si/sau unitate cu permisiunea
angajatorului, cu exceptia altor participanti la procesul de munca, asa cum sunt definiti
potrivit art. 5 lit. c) din lege, angajatorul stabileste, prin regulamentul intern sau prin
regulamentul de organizare si functionare, durata instruirii si reguli privind instruirea si
insotirea acestora in intreprindere si/sau unitate.
(2) Pentru lucratorii din intreprinderi si/sau unitati din exterior care desfasoara activitati pe
baza de contract de prestari de servicii, angajatorul beneficiar al serviciilor va asigura
instruirea lucratorilor respectivi privind activitatile specifice intreprinderii si/sau unitatii
respective, riscurile pentru securitatea si sanatatea lor, precum si masurile si activitatile de
prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si/sau unitatii, in general.
(3) Instruirea prevazuta la alin. (1) si (2) se consemneaza in fisa de instruire colectiva,
conform modelului prezentat in anexa nr. 12.
(4) Fisa de instruire colectiva se intocmeste in doua exemplare, din care un exemplar se va
pastra de catre angajator/lucrator desemnat/serviciu intern de prevenire si protectie care a
efectuat instruirea si un exemplar se pastreaza de catre angajatorul lucratorilor instruiti sau, in
cazul vizitatorilor, de catre conducatorul grupului.
(5) Reprezentantii autoritatilor competente cu atributii de control vor fi insotiti de catre un
reprezentant desemnat de catre angajator, fara a se intocmi fisa de instruire.

2.OUG 99/2000 - privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi

Art. 1.- (1) Masurile prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se aplica pentru asigurarea
protectiei persoanelor incadrate in munca in perioadele in care, datorita conditiilor
meteorologice nefavorabile, se inregistreaza temperaturi extreme.
(2) In sensul prevederilor prezentei ordonante de urgenta, prin temperaturi extreme se
intelege temperaturile exterioare ale aerului, care:
a) depasesc +370C sau, corelate cu conditii de umiditate mare, pot fi echivalate cu acest
nivel;
b) scad sub -200C sau, corelate cu conditii de vant intens, pot fi echivalate cu acest nivel.
(3) Temperaturile prevazute la alin. (2) sunt temperaturi monitorizate si certificate de
Institutul National de Meteorologie si Hidrologie si transmise de centrele regionale ale
acestuia.
Art. 2.- (1) Institutul National de Meteorologie si Hidrologie are obligatia sa comunice prin
mijloacele de comunicare in masa locale zonele in care temperatura atinge limitele prevazute
la art. 1 alin. (2), nivelul acestor temperaturi, precum si prognoza pentru urmatoarea perioada.
(2) In cazul in care temperaturile depasesc limitele prevazute la art. 1 alin. (2), comunicarea
se va repeta din 6 in 6 ore pe toata durata mentinerii acestor temperaturi.
Art. 3.- (1) In perioadele cu temperaturi extreme angajatorii trebuie sa ia toate masurile
prevazute de Legea protectiei muncii nr. 90/1996 pentru asigurarea conditiilor de microclimat
la locul de munca in limitele prevazute de normele generale de protectie a muncii.
(2) Masurile pentru asigurarea conditiilor de microclimat la locul de munca vor fi stabilite de
angajator, impreuna cu reprezentantii sindicatelor sau, dupa caz, cu reprezentantii alesi ai
salariatilor. In unitatile in care functioneaza comitetele de securitate si sanatate in munca
masurile vor fi stabilite de acestea.
(3) Pentru asigurarea conditiilor de microclimat la locul de munca in institutii si in unitati
finantate din fonduri bugetare si extrabugetare masurile vor fi stabilite de ordonatorii de
credite, respectiv de conducatorii institutiilor.
Art. 4.- In perioadele cu temperaturi ridicate extreme, in sensul art. 1, angajatorii trebuie sa
asigure urmatoarele masuri minimale:
A. Pentru ameliorarea conditiilor de munca:
a) reducerea intensitatii si ritmului activitatilor fizice;
b) asigurarea ventilatiei la locurile de munca;
c) alternarea efortului dinamic cu cel static;
d) alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus in locuri umbrite, cu curenti de aer.
B. Pentru mentinerea starii de sanatate a angajatilor:
a) asigurarea apei minerale adecvate, cate 2-4 litri/persoana/schimb;
b) asigurarea echipamentului individual de protectie;
c) asigurarea de dusuri.
Art. 5.- In perioadele cu temperaturi scazute extreme angajatorii trebuie sa asigure
urmatoarele masuri minimale pentru mentinerea starii de sanatate a salariatilor care lucreaza
in aer liber:
a) distribuirea de ceai fierbinte in cantitate de 0,5-1 litru/persoana/schimb;
b) acordarea de pauze pentru refacerea capacitatii de termoreglare, scop in care se vor asigura
spatii fixe sau mobile cu microclimat corespunzator;c) asigurarea echipamentului individual
de protectie.
Art. 6.- (1) Angajatorii care nu pot asigura conditiile prevazute la art. 4 si 5 vor lua, de comun
acord cu reprezentantii sindicatelor sau cu reprezentantii alesi ai salariatilor, dupa caz,
urmatoarele masuri:
a) reducerea duratei zilei de lucru;
b) esalonarea pe doua perioade a zilei de lucru: pana la ora 11,00 si dupa ora 17,00, in
cazurile prevazute la art. 4;
c) intreruperea colectiva a lucrului cu asigurarea continuitatii activitatii in locurile in care
aceasta nu poate fi intrerupta, potrivit prevederilor legale.(2)
Masurile prevazute la alin. (1) se vor stabili daca temperaturile extreme se mentin pe o
perioada de cel putin doua zile consecutiv.
(3) Perioadele de reducere a duratei zilei de lucru, de esalonare a zilei de lucru sau de
intrerupere colectiva a lucrului se vor stabili o data cu masurile prevazute la alin. (1).(4) In
unitatile finantate din fonduri bugetare sau extrabugetare masurile prevazute la alin. (1) vor fi
stabilite, dupa caz, de ordonatorul de credite sau de conducatorul unitatii.
Art. 7.- La aplicarea masurilor prevazute la art. 6 alin. (1) angajatorii, de comun acord cu
reprezentantii sindicatelor sau cu reprezentantii alesi ai salariatilor, precum si ordonatorii de
credite sau conducatorii institutiilor finantate din fonduri extrabugetare, dupa caz, vor stabili
modalitatile de recuperare a timpului nelucrat si modalitatile de plata, dupa cum urmeaza:a)
prin recuperarea in urmatoarele 6 luni a timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de
intrerupere colectiva a activitatii, cu mentinerea drepturilor salariale avute anterior;b) fara
recuperarea timpului de reducere a duratei zilei de lucru sau de intrerupere a activitatii, dar cu
acordarea drepturilor salariale proportional cu timpul efectiv lucrat.
Art. 8.- Pentru prevenirea unor imbolnaviri determinate de munca in conditii de temperaturi
extreme se vor lua urmatoarele masuri:
a) asigurarea de catre angajator a examenului medical la angajare si a controlului medical
periodic, urmarind depistarea precoce a contraindicatiilor pentru munca la temperaturi
crescute sau scazute;
b) asigurarea primului ajutor si a transportului la cea mai apropiata unitate sanitara a
persoanelor afectate;c) trecerea, dupa posibilitati, in alte locuri de munca sau reducerea
programului de munca pentru persoanele cu afectiuni, care au contraindicatii privind munca
la temperaturi extreme.
3.Primul ajutor– demonstraţii practice: electrocutare

Electrocutarea – este vătămarea gravă sau provocarea morții cauzată unei ființe de un șoc
electric produs în urma trecerii curentului electric prin corpul ei, urmare a contactului direct
sau indirect cu un conductor electric.
            Atingere directă – atingerea, nemijlocită sau prin intermediul unui element conductor,
de către om a părţilor active ale unei instalaţii electrice. Protecția împotriva electrocutării
directe se face prin mijloace tehnice și organizatorice.
            Atingere indirectă – atingerea de către om a unor părţi intrate accidental sub tensiune,
din cauza unui defect de natură electrică. Protecția împotriva electrocutării indirecte se face
doar prin mijloace tehnice. 
            În cazul accidentelor prin electrocutare succesul primului ajutor depinde de
competența celor prezenți în momentul accidentului.
            În practică întâlnim două situații: accidentatul nu se poate desprinde de instalația
electrică sau, accidentatul s-a desprins de instalația electrică, nemaifiind în contact cu aceasta
și nici în imediata ei apropiere.
            În ambele situații, persoana care acționează pentru a acorda primul ajutor, trebuie să
constate cu operativitate situația concretă a victimei și să hotărască modul de acționare, astfel
încât să nu-și pericliteze viața, expunându-se aceluiași risc.
            Pentru scoaterea accidentatului de sub influența curentului electric, în cazul în care
acesta nu s-a putut desprinde de instalația electrică, există două situații distincte determinate
de tensiunea de lucru:
     Dacă tensiunea de lucru este sub 1.000 V, veți proceda în felul următor:

 acționați pentru întreruperea tensiunii prin deschiderea întrerupătorului de

alimentare, iar în lipsa acestuia, prin deschiderea separatorului, scoaterea
siguranțelor, scoaterea din priză, de la caz la caz;
 dacă scoaterea de sub tensiune a instalației necesită prea mult  timp, reducând
operativitatea intervenției, scoateți accidentatul de sub tensiune prin utilizarea
oricăror materiale sau echipamente electroizolante care sunt la îndemână,
astfel încât să se reusească îndepartarea acestuia de zona de pericol;
 dacă persoana electrocutată este în contact cu instalația electrică și se află și la
înălțime, există pericolul căderii ei. De aceea, trebuie să luați măsuri de evitare
a acestei consecințe. Puteți, fie să sprijiniți accidentatul cu proptele izolante,
fie să organizați atenuarea căderii prin prinderea victimei ori prin plasarea pe
sol a unor suporturi groase la locul eventualei căderi (paie, materiale textile,
crengi etc).

      Dacă tensiunea de lucru este peste 1000 V, trebuie știut faptul că însăși apropierea
de accidentat poate prezenta pericol pentru salvator:
 deconectarea instalației (scoaterea de sub tensiune) va putea fi efectuată numai de
către personalul special instruit în acest sens și care utilizează mijloace de protecție
electroizolante adecvate: cizme și mănuși de înaltă tensiune, ștangă de manevră
corespunzatoare tensiunii nominale a instalației. Scoaterea accidentatului din instalații
aflate sub tensiune este permisă numai după deconectarea acesteia.
      În ambele situații:
  dacă accidentatului i s-au aprins hainele din cauza arcului electric provocat ca
urmare a atingerii instalației electrice, imediat după ce este îndepărtat de sub
tensiune se va acționa pentru stingerea hainelor aprinse;
 după scoaterea accidentatului de sub tensiune și în afara pericolului generat de
aceasta, se va determina starea clinică a victimei printr-o examinare rapidă,
deoarece tot ceea ce se va face în continuare depinde de această stare;
 dacă pacientul este conștient: se poziționează pe o parte, se învelește cu o
pătură sau cu folia termoizolantă din trusa de prim-ajutor, se pansează steril
arsurile cutanate și se imobilizează fracturile după care se transportă la cea mai
apropiată unitate spitalicească pentru evaluare și continuarea terapiei;
 dacă pacientul este inconștient și prezintă lipsa respirației spontane și a
pulsului la carotidă, se începe resuscitarea cardio-respiratorie;
 dacă pacientul este inconștient și prezintă respirație spontană și puls, se
poziționează în poziția laterală de siguranță și se supraveghează tot timpul
activitatea respiratorie și cardiacă.
            Atenție!
            Chiar dacă prin electrocutare accidentatul nu a suferit leziuni care să îi dea stări de
rău, nici măcar trecătoare, el trebuie ținut în repaus timp de 30-60 de minute și supus apoi
unei consultații medicale.
            Orice persoană care a suferit un accident prin electrocutare va fi transportată la spital
pentru supraveghere medicală, deoarece ulterior pot surveni tulburări de ritm cardiac.
            Gravidele electrocutate se transportă obligatoriu la spital pentru evaluare chiar dacă
nu prezintă vreo tulburare (risc de moarte fetală).

INTOCMIT,
SC.BEVIBO SERV SRL