REGULAMENTUL

de organizare și funcționare a comisiilor de arbitraj ale

partidului „UNIUNEA SALVAȚI ROMÂNIA”

Definiții termeni:
1. „Organele naționale de conducere” - Congresul, Comitetul Politic, Biroul Național și
Președintele USR.
2. „Organele județene de conducere” - Conferințele Filialelor Județene, Birourile Filialelor
Județene, respectiv Președinții Filialelor Județene ale USR.
3. „Organe de conducere la nivel local” - Adunările Generale ale Filialelor Locale,
Birourile Filialelor Locale, precum și Președinții Filialelor Locale.
4. „Organe de conducere” - cele menționate la articolul 21 din prezentul Regulament.
5. „Comisiile de arbitraj” - Comisia Națională de Arbitraj, Comisiile Județene de Arbitraj
și Comisiile Locale de Arbitraj.
6. „Organe de control” - Comisia Națională de Cenzori, Comisiile Județene de Cenzori ale
USR, respectiv Comisiile Locale de Cenzori.
7. „Organ decizional” - organul care ia decizia de sancționare.
8. „Filiale locale” - filialele la nivel local sau de sector ale USR.
9. „Filială județeană” - filialele la nivel județean ale USR, respectiv Filiala USR Diaspora.
10. „Alegeri la nivel național” - alegerile pentru Președinția României și Parlamentul
României.
11. „Alegeri la nivel local și județean” - alegerile pentru primari și consilieri locali sau
județeni în localitățile, respectiv județele României.
12. „Alegeri la nivel european” - alegerile pentru Parlamentul European.
13. „Membru USR” - o persoană care deține calitatea de membru USR în conformitate cu
Statutul USR.
14. „Statutul USR” - Statutul în vigoare pe baza căruia funcționează USR, în condițiile legii.
15. „Sancțiune” - măsură menționată la Art. ……. al Statutului USR și generată de
încălcările prevăzute la Articolele ……….. din Statutul USR.
16. „Diferend” - o neînțelegere între părți generată de o încălcare a drepturilor, a unor
contracte sau a principiilor și obiectivelor de partid, dacă nu reprezintă motiv de
sancțiune.
17. „Decizie” - soluția dată de organele de conducere sau de către comisii de arbitraj.
18. „Forța majoră” - orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.
19. „Caz fortuit” - un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care
ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
20. „Sistemul aleator” de desemnare a membrilor Completului sau a arbitrului raportor:
desemnarea membrilor se face în mod aleator, de regulă prin intermediul website-ului
www.random.org
21. „Majoritate simplă”- reprezintă majoritatea de jumătate plus unul dintre membrii
organului de jurisdicție participanți la o ședință.
22. „Cvorum” - majoritatea de jumătate plus unul dintre membrii care compun un organ de
jurisdicție internă
23. „Indisponibilitatea temporară” - perioada de convalescență a Președintelui, a unuia și /
sau mai multor membri ai comisiei de arbitraj sau a copiilor, soțului, părinților ce
necesită internare (dovedită cu înscrisuri de specialitate) sau perioadă a evenimentelor
familiale (nuntă, lună de miere, naștere cu concediu de maternitate/paternitate, deces,
concediu de odihnă).

1
24. „Dispozitiv” - reprezintă o parte din decizie, respectiv soluția efectivă, ceea ce este de
urmat.
25. „Complet”- subcomisie formată din 3 sau 5 membri ai Comisiei și care are rolul de a
soluționa un litigiu.
26. „Conexarea” se definește ca soluționarea împreună, a mai multor sesizări formulate în
mod independent, care au același obiect sau o strânsă legătură, de către același organ de
jurisdicție internă sau același Complet.
27. „Arbitrul raportor” - membrul organului de jurisdicție internă desemnat în cadrul
procedurii cu verificarea aspectelor procedurale prevăzute în Regulament.
28. „Conflict de interese”: cazurile prevăzute la art.72-74 din Statut în care interesul
personal sau al apropiaților, de ordin familial, moral, financiar, sentimental, pot influența
decizia.
29. „Incompatibilitatea membrilor” - când membrul în cauză nu poate soluționa cauza ca
urmare a situațiilor prevăzute de prezentul Regulament din diferite motive, detaliate în
Regulament.
30. „Abținerea” - reprezintă declararea stării de incompatibilitate de către unul sau mai mulți
membri ai organului de jurisdicție internă și retragerea din procedură.
31. „Recuzarea” - declararea de către una din părți a incompatibilității unui membru și
solicitarea ca acesta să fie înlocuit în soluționarea cauzei.
32. „Competența după materie” - reprezintă determinarea organului sau a Comisiei
competente să soluționeze în funcție de procedură (disciplinară, de diferend,
eligibilitate).
33. „Competența după obiect” - determinarea procedurii de urmat în funcție de obiectul
cererii.
34. „Afin” - persoană care este rudă prin alianță.
35. „Ascendenți până la al patrulea grad” - părinții, bunicii, surorile și frații părinților, cât și
ai bunicilor.
36. „Descendenții” - copiii / nepoții / strănepoții / stră-strănepoți.
37. „Rude până la al patrulea grad” - verișori primari.
38. „Întâmpinarea” - este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt și în drept,
față de sesizarea reclamantului.
39. „Cererea reconvențională” - cererea prin care pârâtul are pretenții împotriva
reclamantului privind aceeași situație divergentă (situație de conflict, neînțelegere)
menționată sau strâns legată de cea din sesizare.
40. „Reclamant” - este persoana care trimite organului decizional sau Comisiei cererea
inițială.
41. „Pârâtul” - este persoana împotriva căreia se face cererea inițială.
42. „Citație” - este adresa prin care o parte este chemată în fața organului decizional sau a
Comisiei.
43. „Erori materiale” - greșeli care nu au o influență asupra soluției efective, dar care pot
influența punerea în aplicare, cum ar fi un nume de familie greșit cu o literă.
44. „Actul de procedură” - actul care aparține unei proceduri, respectiv procedurii din
Regulament.
45. „Decăderea din termen” - indică faptul că nu se mai poate formula o astfel de cerere
ulterior acelui termen.
46. „Administrarea probelor” - verificarea, includerea actelor la dosar, ascultarea martorilor
și a părților, realizarea și discutarea expertizei.
47. „Regularizarea sesizării” - completarea ei potrivit Regulamentului.
48. „Litigiu” - conflict/diferend între membri, între membri și organe, între organe, care
poate forma obiectul unei proceduri potrivit prezentului Regulament.
49. „Subzistă” - există.
2
 50. „Drepturile procesuale” - drepturile din cadrul procedurii.
51. „Decizii pe fond” - soluții pronunțate cu privire la obiectul sesizării.

Capitolul I - Prevederi generale

Articolul 1 - Organele de jurisdicție internă ale partidului „Uniunea Salvați România”

(1) Prezentul regulament stabilește cadrul normativ general în conformitate cu care se
vor desfășura toate procedurile organelor de jurisdicție internă ale partidului „Uniunea Salvați
România” (USR).
(2) Sunt organele de jurisdicție internă ale USR, organizate în conformitate cu
prevederile statutului partidului și ale Legii partidelor politice nr.14/2003, republicată, comisiile
locale de arbitraj, comisiile județene de arbitraj, respectiv a Municipiului Bucureşti și Comisia
Națională de Arbitraj.
(3) Comisia Națională de Arbitraj este organul de jurisdicție internă al partidului
Uniunea Salvați România constituit la nivel național, hotărârile pronunțate de completele de 5
membri fiind definitive la nivelul partidului.
(4) Organele de jurisdicție interne ale partidului își desfășoară activitatea în limita și în
conformitate cu prevederile prezentului regulament, ale statutului USR, respectiv a Legii
partidelor politice nr.14/2003, republicată.
(5) Sediul Comisiei Naționale de Arbitraj este la sediul central al partidului USR, în
municipiul București, Bd. Aviatorilor, nr. 9, Sector 1, România. Sediile Comisiilor Județene de
Arbitraj sunt la sediile Filialelor Județene. Sediile Comisiilor Locale de Arbitraj sunt la sediile
Filialelor Locale. În toate comisiile de arbitraj, în activitatea curentă, administrativă cât și de
soluționare se vor putea folosi mijloacele de comunicare la distanță în timp real. Comunicarea
documentelor este validă dacă este făcută la adresa oficială de e-mail prevăzută în Anexa 1 la
prezentul Regulament.

Articolul 2 - Principii
(1) Activitatea organelor jurisdicționale prev. la art.1, alin.(2) este guvernată de
următoarele principii:
a) Principiul legalității: procedurile în fața organele jurisdicționale ale USR se
desfășoară potrivit prevederilor prezentului regulament, ale statutului USR și ale Legii partidelor
politice nr.14/2003, republicată;
b) Principiul liberului acces la arbitraj: orice membru USR și orice organ de
conducere, control sau arbitraj se poate adresa organelor de jurisdicție internă, conform
prevederilor prezentului regulament și ale statutului USR, atunci când consideră că au fost
încălcate prevederile statutului USR sau regulamentele și orice alte norme interne aplicabile la
nivelul partidului, respectiv când le-au fost vătămate drepturile sau interesele legitime, printr-o
decizie a organelor de conducere, control sau arbitraj, indiferent de nivelul la care acestea
funcționează ori prin acțiunea unui alt membru USR;
c) Principiul egalității în drepturi: toți membrii USR sunt egali în fața organelor de
jurisdicție internă ale partidului, indiferent de funcția politică sau publică deținută; procedurile în
fața organelor de jurisdicție internă ale partidului se realizează în mod egal pentru toţi, fără
deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, opinie,
avere, origine ori condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii;
d) Dreptul la o procedură echitabilă: toți membrii USR au dreptul la soluţionarea
cauzelor în mod echitabil, în termen rezonabil şi previzibil, de către organe de jurisdicție internă
imparţiale şi independente, constituite potrivit statutului USR și Legii partidelor politice
nr.14/2003, republicată.

3
 e) Dreptul la apărare: dreptul la apărare este garantat oricărui membru USR; pe toată
durata procedurii aflată în fața organelor de jurisdicție internă ale partidului, părţile au dreptul să
fie reprezentate sau, după caz, asistate de un apărător; nicio decizie de sancționare nu poate fi
luată fără ascultarea celui în cauză și fără a i se acorda posibilitatea de a-și organiza și exercita
efectiv apărarea, afară de cazul în care acest lucru nu este posibil sau când persoana vizată a
renunțat de bună voie, în mod explicit, la aceste drepturi;
f) Principiul independenței: membrii organelor de jurisdicție internă sunt independenți
în luarea deciziilor în cauzele pe care le soluționează, neputând fi supuși niciunui fel de
imixtiune sau presiuni, atât interne cât și externe, inclusiv din partea altor membrii ai partidului
sau organelor de conducere, control sau arbitraj ale acestuia, indiferent de nivelul la care sunt
acestea constituite;
g) Principiul imparțialității: membrii organelor de jurisdicție internă au obligația de a
păstra o poziție egală și nediferențiată pentru fiecare parte, nu pot ajuta sau consilia o parte, nu o
pot îndruma să facă sau să nu facă ceva care ar ajuta-o sau ar fi în detrimentul celeilalte părți;
h) Principiul neutralității: membrii organelor de jurisdicție internă au obligația de a se
situa în afara conflictului și în afara intereselor părților, vor fi străini de orice interes în
soluționarea într-un anumit mod a respectivului diferend, atât pentru sine cât și pentru altul;
activitatea acestora trebuie să fie lipsită de subiectivism și de orice tendință de a se implica
afectiv în conflictul dintre părți, respectiv orice tendință de a da dreptate, de a judeca ori de a
învinovăți o parte;
i) Principiul aflării adevărului – membrii organelor de jurisdicție internă ale USR au
obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele sau împrejurările
cauzei, precum și cu privire la persoana vizată de procedura desfășurată;
j) Principiul obligativității primirii și soluţionării cererilor: organele de jurisdicție
internă ale USR au obligația de a primi și a soluționa orice cerere de competența acestora; niciun
membru al organelor de jurisdicție internă nu poate refuza să primească și să soluționeze o cauză
pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă; în cazul în care o cauză nu poate fi
soluționată nici în baza prezentului regulament ori a statutului USR, nici a uzanţelor, iar în lipsa
acestora din urmă, nici în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, ea va
trebui soluționată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate
circumstanţele acesteia şi ţinând seama de cerinţele echităţii;
k) Principiul dreptului de dispoziție al părții – procedurile în fața organelor interne de
jurisdicție ale USR pot fi pornite numai la cererea celui interesat sau, în cazurile anume
prevăzute de statut, la cererea unui alt membru USR sau, după caz, la cererea unui organism de
conducere, control sau arbitraj al USR; obiectul şi limitele procedurilor sunt stabilite prin
cererile şi apărările părţilor; orice parte poate, în orice moment, renunţa la soluționarea cererii
sale, poate recunoaşte pretențiile părţii adverse, poate cădea de acord cu aceasta pentru a pune
capăt, în tot sau în parte, procedurii și poate renunţa la exercitarea căilor de atac;
l) Principiul autodeterminării: părțile au dreptul să decidă dacă își vor soluționa
diferendul prin mediere; orice parte poate renunța la soluționarea oricărui diferend prin mediere,
în orice fază a procedurii; nimeni nu poate fi constrâns să accepte medierea și nici să accepte o
soluție pe care nu o agreează;
m) Principiul confidențialității: procedura de mediere a diferendelor se desfășoară într-
un cadru confidențial, membrii organelor de jurisdicție internă fiind obligați să păstreze
confidențialitatea asupra oricăror date sau informații de care au luat cunoștință pe parcursul
procedurii, inclusiv după finalizarea procedurilor de mediere, cu excepția situației prevăzute la
art.61 alin.(5) din statutul USR; membrii organelor de jurisdicție internă nu poate fi audiați ca
martor în legătură cu actele sau faptele de care au luat cunoștință în cadrul procedurii de
soluționare a diferendelor prin mediere și vor putea aduce la cunoștința terților anumite aspecte
sau informații de care au luat cunoștință, numai cu acordul scris și expres al părților.

4
 Articolul 3 – Competențele organelor de jurisdicție internă ale USR
(1) Comisiile locale de arbitraj au următoarele atribuții:
a) soluţionează, cu respectarea dreptului de opinie al tuturor părţilor şi a dreptului la
apărare:
1. diferendele apărute între membrii filialei locale pe lângă care funcționează;
2. diferendele apărute între organele de conducere ale respectivei filialei locale şi
membrii săi precum și diferendele dintre organele de conducere de la nivelul filialei
locale;
b) soluţionează contestaţiile împotriva sancţiunilor dispuse de biroul filialei locale pe
lângă care funcționează;
c) soluționează, în fond, sesizările declinate în conformitate cu prevederile art.15,
alin.(4`) din Statutul USR;
d) soluționează contestațiile împotriva deciziilor de respingere a cererilor de transfer
într-o altă filială locală;
(2) Comisiile județene de arbitraj au următoarele atribuții:
a) soluţionează, cu respectarea dreptului de opinie al tuturor părţilor şi a dreptului la
apărare:
1. diferendele apărute între filialele locale, care fac parte din respectiva filială
județeană;
2. diferendele apărute între organele de conducere/arbitraj/control ale filialelor
locale care fac parte din aceeași filială județeană;
3. diferendele apărute între organele de conducere/arbitraj/control ale filialelor
locale și organele de conducere/control ale filialei județene;
4. diferendele apărute între membrii USR din cadrul filialelor locale și organele de
conducere/control ale filialei județene precum și diferendele dintre organele de
conducere de la nivelul filialei județene;
b) soluţionează contestaţiile împotriva sancţiunilor dispuse de biroul filialei județene pe
lângă care funcționează;
c) soluționează, în fond, sesizările declinate în conformitate cu prevederile art.15,
alin.(4`) din Statutul USR;
d) soluționează cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunțate în fond, de
comisiile locale de arbitraj, din cadrul filialei județene pe lângă care funcționează; hotărârile
pronunțate în aceste situații sunt definitive la nivelul partidului;
(3) Prevederile alin.(2) se aplică, după caz, și pentru comisia de arbitraj constituită la
nivelul Filialei Municipiului București;
(4) Comisia Națională de Arbitraj are următoarele atribuții:
a) soluţionează, cu respectarea dreptului de opinie al tuturor părţilor şi a dreptului la
apărare, în complet de 5 membri:
1. diferendele apărute între filialele judeţene, inclusiv filiala Municipiului Bucureşti
și filiala USR Diaspora;
2. diferendele apărute între filialele judeţene, inclusiv filiala Municipiului Bucureşti
și filiala USR Diaspora şi organele de conducere ale USR la nivel național;
3. diferendele apărute între membrii USR şi organele de conducere ale USR la nivel
național, precum și diferendele între organele de conducere ale USR la nivel național;
b) soluţionează, cu respectarea dreptului de opinie al tuturor părţilor şi a dreptului la
apărare, în complet de 5 membri, contestaţiile împotriva sancţiunilor dispuse de organele de
conducere ale USR la nivel național;
c) soluționează, în complet de 3 membri, în fond, sesizările declinate în conformitate cu
prevederile art.15, alin.(4`) din Statutul USR;
d) soluționează, în complet de 5 membri, în cale de atac, cererile de recurs formulate
împotriva hotărârilor pronunțate de completele de 3 membri constituite la nivelul Comisiei
5
Naționale de Arbitraj, respectiv împotriva hotărârilor pronunțate în fond de comisiile județene de
arbitraj, având ca obiect sesizări declinate în conformitate cu prevederile art.15, alin.(4`) din
Statutul USR;
e) soluționează, în complet de 5 membri, cererile de recurs formulate împotriva
hotărârilor pronunțate în fond, de comisiile județene de arbitraj;
f) elaborează și propune modificări la Regulamentul Comisiilor de Arbitraj;
g) elaborează un raport de activitate pe care îl face cunoscut membrilor, prin
intermediul Secretariatului General, cu cel puțin 30 zile înainte de data la care a fost convocat
Congresul;
h) orice alte atribuţii date în sarcina sa, prin statutul USR.
(5) În cazul sesizărilor ce privesc deciziile organelor de conducere sau control ale
filialelor locale sau județene, respectiv ale organismelor de conducere sau control naționale,
comisiile de arbitraj se vor putea pronunţa strict cu privire la respectarea prevederilor statului
USR şi ale procedurilor USR, în emiterea deciziilor respective.
(6) Înainte de a proceda la soluţionarea unei contestaţii sau a unui diferend, membrii
organelor de jurisdicție internă au obligația de a propune părţilor şi de a depune toate eforturile
pentru împăcarea lor, prin mediere.

Articolul 4 – Constituirea completelor la nivelul Comisiei Naționale de Arbitraj

(1) Toate completele Comisiei Naționale de Arbitraj vor fi stabilite prin desemnare
aleatorie, în ședințe ordinare;
(2) În ipoteza în care completul rezultat în urma desemnării aleatorie nu va avea în
componență niciun membru cu studii juridice, procedura de desemnare va fi reluată, până când
se va reuși constituirea unui complet din care să facă parte cel puțin un membru cu studii
juridice;
(3) Primii doi membri ai completului rezultați în urma desemnării aleatorie vor dobândi
și calitatea de raportori principali, respectiv secundari, pentru respectiva cauză;
(4) Fiecare complet, înainte de a începe orice alte activități în cauza în care a fost
constituit, își va desemna, consensual sau prin vot, dintre membrii cu studii juridice, un
președinte de complet, acesta urmând a asigura convocarea și conducerea ședințelor
respectivului complet precum și, împreună cu arbitrii raportori, efectuarea procedurilor
prevăzute de Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de arbitraj, respectiv
reprezentarea Comisiei Naționale de Arbitraj în raport cu părțile și orice alte persoane interesate
din respectiva cauză;
(5) În ipoteza în care nu se va reuși alegerea unui președinte de complet în modalitatea
expusă la alin.(4), acesta va fi desemnat de către președintele Comisiei Naționale de Arbitraj,
prin decizie definitivă;
(6) Până la începerea dezbaterilor, orice membru poate formula o cerere de înlocuire din
complet. Cererea trebuie motivată și se adresează președintelui Comisiei Naționale de Arbitraj,
care va decide motivat, în cel mult 5 zile, asupra acesteia. În cazul admiterii cererii, președintele
Comisiei Naționale de Arbitraj va proceda, de îndată, pe calea unei ședințe extraordinare sau în
următoarea ședință ordinară, la desemnarea aleatorie a unui alt membru al Comisiei, în acel
complet;
(7) La sesizarea oricărui membru component al unui complet care funcționează la nivelul
Comisiei Naționale de Arbitraj, președintele Comisiei Naționale de Arbitraj poate dispune
înlocuirea acelui membru care a lipsit nejustificat la trei termene. Înlocuirea se dispune în
conformitate cu procedura prevăzută la alin.(6).

Articolul 5 – Incompatibilități aplicabile membrilor organelor de jurisdicție internă ale

USR

6
 (1) Membrii organelor de jurisdicție internă ale USR nu pot fi, concomitent, și membrii
în organe de conducere sau control ale USR, indiferent de nivelul la care funcționează acestea;
(2) Membrii organelor de jurisdicție internă nu pot fi plătiți din fonduri USR, din
indemnizații/fonduri la dispoziţia parlamentarilor, europarlamentarilor, consilieri ai miniștrilor,
primarilor și președinților de consilii județene USR ori să fie angajaţi de către aceştia și nu pot fi
angajați la grupul parlamentar sau europarlamentar al USR.
(3) Dacă un membru al unui organ de jurisdicție internă al USR a participat la
soluționarea unei sesizări, nu poate participa la soluționarea cererii de recurs formulate în
aceeași cauză.
(4) Nu poate participa la soluționarea unei cauze, membrul organului de jurisdicție
internă care, în acea procedură, are calitatea de parte sau martor ori a fost
apărătorul/reprezentantul vreuneia dintre părți.
(5) Membrii organelor de jurisdicție internă ale USR au obligația să se abțină de la a
participa la procedura aflată în derulare în fața organului de jurisdicție din care face parte, când
se află într-una dintre următoarele situații:
a) când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia în cauza pe care a fost
desemnat să o soluționeze. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de
fapt sau de drept, nu constituie caz de incompatibilitate;
b) când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său, ascendenţii ori
descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se
judecă;
c) când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori
reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soţului uneia dintre
aceste persoane;
d) când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv
cu vreuna dintre părţi;
e) dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau promisiuni
de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;
f) dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau
afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre părţi, soţul ori rudele
acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;
g) dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de atac, soţul sau o rudă a
sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat la soluționarea aceleiaşi sesizări, în
cadrul unui alt organ de jurisdicție internă a partidului;
h) dacă este soţ sau rudă până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un
alt membru al organului de jurisdicție internă;
i) dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a
reprezentat sau a asistat partea în aceeaşi pricină înaintea unui alt organ de jurisdicție
internă a partidului;
j) dacă se află în orice raport de prepușenie cu una dintre părți sau cu reprezentanții
legali sau convenționali ai părților;
k) atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la
imparţialitatea sa.
(6) Dispoziţiile alin.(5) privitoare la soţ se aplică şi în cazul concubinilor.

Articolul 6 - Procedura în caz de abținere pentru membrii organelor de jurisdicție

internă de la nivel local sau județean, respectiv de la nivelul municipiului București
(1) Membrul organului de jurisdicție internă a partidului, aflat într-una din situațiile
prevăzute la art.5, este obligat să formuleze cerere de abținere, înainte de începerea dezbaterilor
sau, după caz, la momentul la care a intervenit situația de incompatibilitate sau a luat la
cunoștință de existența acesteia, dar nu mai târziu de următorul termen fixat în cauză.
7
 (2) Cererea de abținere trebuie să fie motivată în fapt și în drept, se depune la
președintele organului de jurisdicție internă în cauză și se soluționează în termen de 7 zile de la
data formulării, de către ceilalți membrii ai aceluiași organ de jurisdicție internă. Ascultarea
persoanei care a formulat cererea nu este obligatorie. Soluția este definitivă.
(3) De la momentul formulării cererii de abținere și până la pronunțarea unei soluții
definitive asupra acesteia, soluționarea cauzei se suspendă de drept.
(4) În cazul în care nu se va putea lua o decizie în cadrul respectivului organ de
jurisdicție (paritate voturi, nu se poate realiza cvorum etc.), cererea se trimite de îndată, prin
grija președintelui organului în cauză, organului de jurisdicție care funcționează pe lângă
organismul de conducere superior.
(5) Organul de jurisdicție superior se pronunță asupra cererii de abținere în termen de 7
zile de la data primirii acesteia. Hotărârea este definitivă și se comunică, în termen de 5 zile,
președintelui organului de jurisdicție care a înaintat cererea, acesta urmând a proceda potrivit
alin.(6) sau alin.(7), după caz. Dacă cererea a fost admisă, organul de jurisdicție superior va
hotărî și asupra menținerii sau nu, a actelor îndeplinite cu participarea membrului care s-a
abținut, dacă cererea de abținere a fost formulată după începerea dezbaterilor.
(6) În cazul în care cererea a fost admisă, președintele organului de jurisdicție internă
repune cauza pe rol, soluționarea acesteia urmând a se realiza fără ca persoana care s-a abținut să
participe în vreun fel la dezbateri, deliberare și pronunțare. Prin încheierea de admitere se va
hotărî și asupra menținerii sau nu, a actelor îndeplinite cu participarea membrului care s-a
abținut, dacă cererea de abținere a fost formulată după începerea dezbaterilor.
(7) În cazul în care cererea de abținere a fost respinsă, președintele organului de
jurisdicție internă repune cauza pe rol, urmând ca persoana care a formulat cererea să participe la
soluționarea cauzei.
(8) Cererile de abținere se soluționează în mod individual, urmând a fi analizate în mod
concret, raportat la fiecare cauză în parte, împrejurările sau cauzele care au generat situația de
incompatibilitate.
(9) În situația în care, în aceeași cauză, există cereri de abținere formulate de mai mulți
membri ai organului de jurisdicție internă, acestea vor fi analizate în mod individual, conform
prevederilor alin.(1)-(8). La soluționarea acestor cereri vor participa inclusiv acei membri ai
organului de jurisdicție care au formulat, la rândul lor, o cerere de abținere în cauza respectivă,
indiferent de decizia luată cu privire la aceștia și indiferent dacă s-a luat sau nu o decizie până la
acel moment.
(10) În situația în care au fost admise mai multe cereri de abținere și, astfel, nu se poate
realiza cvorumul necesar pentru funcționarea unui organ de jurisdicție internă raportat la o
anumită cauză, în termen de 7 zile de la constatarea acestei situații, președintele organului de
jurisdicție va înainta cauza, împreună cu motivarea soluției, organului de jurisdicție superior,
care este obligat să o rețină pentru soluționare.

Articolul 7 - Procedura în caz de abținere pentru membrii Comisiei Naționale de

Arbitraj
(1) Membrul Comisiei Naționale de Arbitraj, aflat într-una din situațiile prevăzute la
art.5 este obligat să formuleze cerere de abținere, înainte de începerea dezbaterilor sau, după caz,
la momentul la care a intervenit situația de incompatibilitate sau a luat la cunoștință de existența
acesteia, dar nu mai târziu de următorul termen fixat în cauză.
(2) Cererea de abținere trebuie să fie motivată în fapt și în drept, se depune la
președintele completului, care o înaintează de îndată către președintele Comisie Naționale de
Arbitraj împreună cu un referat în care prezintă, pe scurt, stadiul în care se află cauza și,
concomitent, dispune suspendarea cauzei până la soluționarea cererii de abținere.
(3) Președintele Comisiei Naționale de Arbitraj, în ședință extraordinară convocată în
termen de cel mult 5 zile de la primirea cererii de abținere sau în prima ședință ordinară,
8
desemnează aleator un complet format din alți 5 membri ai Comisiei Naționale de Arbitraj, care
va soluționa cererea de abținere, în termen de cel mult 7 zile de la desemnare. Ascultarea
persoanei care a formulat cererea nu este obligatorie. Soluția este definitivă. În cazul admiterii
cererii, se va decide și asupra menținerii sau nu, a actelor îndeplinite cu participarea membrului
care s-a abținut, dacă cererea de abținere a fost formulată după începerea dezbaterilor. Hotărârea
se comunică în termen de 24 de ore către președintele Comisiei Naționale de Arbitraj și
președintele completului din care a făcut parte membrul care s-a abținut.
(4) În cazul în care cererea a fost admisă, președintele Comisiei Naționale de Arbitraj, va
proceda, de îndată, pe calea unei ședințe extraordinare sau în următoarea ședință ordinară, la
desemnarea aleatorie a unui alt membru al Comisiei, în acel complet, în conformitate cu
prevederile art.4, alin.(6). Decizia se comunică de îndată președintelui de complet.
(5) În termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării prevăzută la alin.(4),
președintele completului repune cauza pe rol, urmând ca la soluționarea acesteia să participe și
membrul desemnat conform procedurii prev. la alin.(4).
(6) În cazul în care cererea de abținere a fost respinsă, hotărârea se comunică în termen
de 24 de ore președintelui Comisiei Naționale de Arbitraj și președintelui completului care, în
termen de 3 zile, repune cauza pe rol, urmând ca persoana care s-a abținut să participe la
soluționarea cauzei.
(7) Cererile de abținere se soluționează în mod individual, urmând a fi analizate în mod
concret, raportat la fiecare cauză în parte, împrejurările sau cauzele care au generat situația de
incompatibilitate.
(8) În situația în care, în aceeași cauză, există cereri de abținere formulate de mai mulți
membrii ai comisiei, acestea vor fi analizate în mod individual, conform prevederilor alin.(1)-
(6). La soluționarea acestor cereri pot participa inclusiv acei membrii ai comisiei care au
formulat, la rândul lor, o cerere de abținere în cauza respectivă, indiferent de decizia luată cu
privire la aceștia și indiferent dacă s-a luat sau nu o decizie până la acel moment.

Articolul 8 - Recuzarea
(1) În situația în care există vreunul din cazurile prevăzute la art.5 și nu a fost formulată
cerere de abținere, partea interesată poate formula o cerere de recuzare a membrului organului
de jurisdicție internă cu privire la care consideră că se află într-o situație de incompatibilitate.
(2) Cererea de recuzare trebuie formulată, sub sancțiunea decăderii, anterior începerii
oricăror dezbateri pe marginea respectivei cauze și se adresează președintelui organului de
jurisdicție internă sau președintelui de complet, după caz.
(3) Dacă motivele de incompatibilitate s-au ivit sau au fost cunoscute doar după
începerea dezbaterilor, partea interesată va putea formula cerere de recuzare, sub sancțiunea
decăderii, de îndată ce a luat la cunoștință despre acestea, dar nu mai târziu de următorul termen
fixat în cauză şi numai înainte de deliberare.
(4) Cazurile de incompatibilitate prev. la art.5, alin.(1)-(4) pot fi invocate pe întreaga
perioadă a dezbaterilor și indiferent de faza – fond sau cale de atac – în care se află procedura.
(5) Cererea de recuzare se poate face numai împotriva membrilor organului de jurisdicție
sau, după caz, a completului în fața căruia se află spre soluționare cauza. Cererea poate fi făcută
verbal, în timpul dezbaterilor sau în scris, pentru fiecare membru în parte, arătându-se cazul de
incompatibilitate şi probele de care partea înțelege să se folosească.
(6) Este inadmisibilă cererea în care se invocă alte motive de incompatibilitate decât cele
prevăzute la art.5.
(7) Sunt, de asemenea, inadmisibile, cererile de recuzare care nu sunt formulate într-o
cauză determinată, cererile privitoare la un membru al unui alt organ de jurisdicție internă sau a
unui alt complet, precum şi cererile îndreptate împotriva aceluiași membru, pentru același motiv
de incompatibilitate și care au fost soluționate definitiv, anterior.

9
 (8) Nerespectarea condițiilor prezentului articol atrage inadmisibilitatea cererii de
recuzare. În acest caz, inadmisibilitatea se constată chiar de către organul de jurisdicție sau, după
caz, de către completul în fața căruia s-a formulat cererea de recuzare, cu participarea membrului
recuzat. Soluția este definitivă.

Articolul 9 - Cerere de recuzare - abținerea celui recuzat

(1) Membrul organului de jurisdicție împotriva căruia a fost formulată o cerere de
recuzare poate declara că se abţine. Cererea de abținere se adresează președintelui organului de
jurisdicție internă sau președintelui de complet, după caz.
(2) De la momentul formulării declarației de abținere și până la pronunțarea unei decizii
definitive asupra acesteia, soluționarea cauzei se suspendă de drept.
(3) Declaraţia de abţinere se soluţionează cu prioritate, potrivit procedurii prevăzute la
art.6 sau art.7, după caz. Membrul care a formulat declarația de abținere nu poate participa la
soluționarea cererii.
(4) În caz de admitere a declaraţiei de abţinere, cererea de recuzare, indiferent de motivul
acesteia, va fi respinsă, prin aceeaşi încheiere sau hotărâre, ca rămasă fără obiect.
(5) În cazul în care declaraţia de abţinere se respinge, în aceeași ședință se va soluționa și
cererea de recuzare.
(6) Soluția pronunțată este definitivă.

Articolul 10 - Soluționarea cererilor de recuzare

(1) Formularea unei cereri de recuzare nu determină suspendarea procedurii. Cererea de
recuzare va fi soluționată până la finalizarea dezbaterilor și înainte de deliberare.
(2) Cererile de recuzarea se soluţionează potrivit procedurilor prevăzute la art.6 sau art.7,
după caz. Membrul recuzat nu poate participa la soluționarea cererii.
(3) Ascultarea celui recuzat sau a părții care a formulat cererea nu este obligatorie.
(4) Soluția pronunțată este definitivă.
(5) În cazul în care cererea de recuzare a fost admisă, în încheiere sau hotărâre vor fi
menționate și actele care au fost întocmite cu participarea celui recuzat și în ce măsură acestea
vor fi păstrate, dacă cererea de recuzare a fost formulată după începerea dezbaterilor.

Articolul 11 - Excepţia litispendenţei

(1) Nimeni nu poate face obiectul unei sesizări pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de
aceeaşi parte, înaintea mai multor organe de jurisdicție interne competente sau chiar înaintea
aceluiaşi organ de jurisdicție internă, prin cereri distincte.
(2) Excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de organul de jurisdicție internă,
din oficiu, în orice fază a dezbaterilor, până la deliberare.
(3) Când organele de jurisdicție sunt de acelaşi grad, excepţia se invocă înaintea
organului de jurisdicție sesizat ulterior. Dacă excepţia se admite, dosarul va fi trimis de îndată
primului organ de jurisdicție internă învestit.
(4) Când organele de jurisdicție internă sunt de grad diferit, excepţia se invocă înaintea
organului de jurisdicție de grad inferior. Dacă excepţia se admite, cauza va fi trimisă de îndată
organului de jurisdicție mai înalt în grad.
(5) Hotărârea prin care s-a soluționat excepția poate fi atacată numai odată cu fondul
cauzei.
(6) Când una dintre cauze se află în faza unei căi de atac, iar cealaltă în faza de fond,
soluționarea cauzei din fond va fi suspendată până la soluționarea căii de atac.
(7) Dispoziţiile alin.(2), (3) şi (5) se aplică în mod corespunzător şi atunci când cauzele
identice se află pe rolul aceluiași organ de jurisdicție internă.

10
 Articolul 12 - Excepţia conexităţii
(1) Pentru asigurarea bunei soluționări a cauzei, în faza de fond este posibilă conexarea
mai multor sesizări în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi
cauză au între ele o strânsă legătură.
(2) Excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu cel mai târziu până la
începerea dezbaterilor înaintea organului de jurisdicție internă ulterior sesizat, care se va
pronunţa asupra excepţiei. Încheierea prin care a fost soluționată excepția poate fi atacată numai
odată cu fondul.
(3) Sesizarea va fi trimisă organului de jurisdicție internă mai întâi investit, în afară de
cazul în care părțile cer trimiterea acesteia la unul dintre celelalte organe de jurisdicție internă.
Dacă organele de jurisdicție internă sunt de grad diferit, conexarea sesizărilor se va face la
organul de jurisdicție internă superior în grad.
(4) Când una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unui organ de jurisdicție
internă, conexarea se face la acel organ.
(5) În orice stare a procedurii, sesizările conexate pot fi disjunse şi soluționate separat,
dacă numai într-una dintre acestea se poate trece la deliberare și pronunțare.

Articolul 13 - Competența organelor de jurisdicție internă

(1) La primul termen al dezbaterilor la care părţile sunt legal citate, organul de jurisdicție
internă este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă este competent general, material
şi teritorial să soluționeze cauza.
(2) În mod excepţional, în cazul în care pentru stabilirea competenţei sunt necesare
lămuriri ori probe suplimentare, organul de jurisdicție va pune această chestiune în discuţia
părţilor şi va acorda un singur termen în acest scop.
(3) Constituie cazuri de necompetență:
a) încălcarea competenţei generale, când cauza nu este de competenţa niciunui
organ de jurisdicție internă;
b) încălcarea competenţei materiale, când cauza este de competenţa unui organ de
jurisdicție de alt grad;
c) încălcarea competenţei teritoriale exclusive, când cauza este de competenţa unui
alt organ de jurisdicție internă de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.
(4) Necompetenţa generală a organelor de jurisdicție poate fi invocată de părţi ori din
oficiu, în orice stare a pricinii.
(5) Necompetenţa materială şi teritorială trebuie invocată de părţi ori din oficiu, la
primul termen al dezbaterilor, la care părţile sunt legal citate în faţa organului de jurisdicție.
(6) Când în faţa organului de jurisdicție se pune în discuţie competenţa acestuia, din
oficiu sau la cererea părţilor, acesta este obligată să stabilească organul de jurisdicție internă
competent.
(7) Dacă organul de jurisdicție internă se declară competent, va trece la judecarea
pricinii. Soluția poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunţată în cauză.
(8) Dacă organul de jurisdicție internă se declară necompetent, soluția nu este supusă
niciunei căi de atac, dosarul cauzei fiind trimis de îndată organului de jurisdicție internă
competent.
(9) Pe cale de excepție, când, imediat după repartizarea unei sesizări, arbitrul raportor
constată că sesizarea în cauză nu este de competența organului de jurisdicție internă din care
face parte, va întocmi un referat cu propunere motivată de înaintare a cauzei, pe cale
administrativă, către organul competent.
(10) Referatul se comunică președintelui organului de jurisdicție internă și, după caz
membrilor completului învestit cu soluționarea acelei sesizări și se pune în discuția membrilor
organului de jurisdicție internă, prin grija președintelui organului de jurisdicție internă, în prima
ședință ordinară.
11
 (11)Membrii organului de jurisdicție internă decid, consensual sau majoritar, dacă își
însușesc propunerile formulate de arbitrul raportor iar în caz afirmativ, trimit sesizarea pe cale
administrativă către organul competent, prin grija președintelui organului de jurisdicție internă în
cauză, concomitent cu informarea petentului cu privire la măsura dispusă.

Articolul 14 - Soluționarea conflictelor de competență

(1) Există conflict de competenţă:
a) când două sau mai multe organe de jurisdicție se declară deopotrivă competente
să soluționeze aceeași cauză;
b) când două sau mai multe organe de jurisdicție şi-au declinat reciproc competenţa
de a soluționa aceeași cauză sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultimul
organ de jurisdicție învestit îşi declină la rândul său competenţa în favoarea
unuia dintre organele de jurisdicție care anterior s-a declarat necompetent;
(2) Organul de jurisdicție internă înaintea căreia s-a ivit conflictul de competenţă va
suspenda din oficiu soluționarea cauzei şi o va înainta organului de jurisdicție internă competent
să soluţioneze conflictul.
(3) Conflictul de competenţă ivit între două organe de jurisdicție internă se soluţionează
de organul de jurisdicție internă imediat superior şi comun organelor de jurisdicție internă aflate
în conflict.
(4) Conflictul de competenţă cu Comisia Națională de Arbitraj se soluționează de către
Comisia Națională de Arbitraj.
(5) Comisia Națională de Arbitraj soluționează conflictul de competență în complet de 5
membri constituit conform prevederilor art.4.
(6) Organul de jurisdicție internă competent să soluționeze conflictul va decide, fără
citarea părţilor, printr-o hotărâre definitivă.
(7) În cazul declarării necompetenţei, probele administrate în faţa organului de jurisdicție
internă necompetent rămân valabile iar organul de jurisdicție internă competent, investit cu
soluţionarea cauzei, nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.

Capitolul II – Sesizarea organelor de jurisdicție internă ale USR. Participanți.

Nulități. Termenele procedurale

Articolul 15– Cerințele esențiale ale unei sesizări

(1) Orice membru USR se poate adresa organelor de jurisdicție internă ale partidului,
conform competențelor stabilite pentru acestea prin statut si prezentul regulament, atunci când
consideră că au fost încălcate prevederile statutului USR sau regulamentele și orice alte norme
interne aplicabile la nivelul partidului, respectiv că drepturile sale personale și/sau interesele sale
legitime ori ale USR au fost sau urmează să fie afectate ca urmare a unei decizii a unui organ de
conducere, control sau arbitraj al USR ori ca urmare a acțiunilor sau inacțiunilor unui alt
membru USR.
(2) Orice organ de conducere, control sau arbitraj al USR se poate adresa organelor de
jurisdicție internă ale partidului, conform competențelor stabilite pentru acestea prin statut si
prezentul regulament, atunci când consideră că au fost încălcate prevederile statutului USR sau
regulamentele și orice alte norme interne aplicabile la nivelul partidului, respectiv că interesele
sale legitime sau ale USR au fost sau urmează să fie afectate ca urmare a unei decizii a unui alt
organ de conducere, control sau arbitraj al USR ori ca urmare a acțiunilor sau inacțiunilor unui
alt membru USR.
(3) Pentru a putea fi admisibilă, o cerere adresată organelor de jurisdicție internă ale
USR trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:
a) Să provină de la o persoană sau organism care are capacitate și calitate
procesuală, formulează o pretenție și/sau justifică un interes în respectiva cauză;
12
 b) Să fie promovată în interiorul termenelor prevăzute de statut, pentru fiecare
situație concretă în parte;
c) Să privească situații de competența organelor de jurisdicție internă ale USR.
(4) Dispozițiile alin.(3) se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor.
(5) Dacă o cerere are ca obiect mai multe situații care atrag competența organelor de
jurisdicție internă ale USR, termenele în care pot fi promovate, conform prevederilor statutului
USR, trebuie respectate pentru fiecare situație în parte.
(6) Dacă cererea nu a fost promovată în termen pentru toate situațiile, va fi considerată
admisibilă numai pentru acele situații pentru care a fost depusă în termen.
(7) În cazul cererilor făcute de o persoană care nu are capacitate procesuală sau în cazul
lipsei calităţii procesuale sau a interesului, organul de jurisdicție va respinge cererea ori apărarea
formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de
interes, după caz.

Articolul 16 – Conținutul unei sesizări adresate organelor de jurisdicție internă ale

USR
(1) Sesizările adresate organelor de jurisdicție internă ale USR se vor face în scris și vor
conține, în mod obligatoriu, următoarele:
a) Numele, prenumele, adresa de domiciliu sau reşedinţă a părţii, codul numeric
personal ori, pentru organele de conducere, control sau arbitraj, denumirea şi sediul
lor precum și numele, prenumele și adresa de domiciliu sau reședință și codul
numeric personal al președintelui în funcție ori a persoanei împuternicite de către
respectivul organ să redacteze cererea. De asemenea, cererea va cuprinde în mod
obligatoriu şi adresa de poștă electronică, cu specificarea faptului dacă diferă sau nu
de adresa înregistrată în baza de date a USR, numărul de telefon, numărul de fax ori
alte coordonate de contact, pentru fiecare dintre părți. Dacă reclamantul locuiește în
străinătate, va arăta şi domiciliul procedural ales în România unde urmează să i se
facă toate comunicările privind sesizarea formulată;
b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă sau asistă/apără partea în fața
organelor de jurisdicție internă (dacă este cazul), adresa de domiciliul sau reședință,
codul numeric personal, și în mod obligatoriu adresa de poștă electronică, cu
specificarea faptului dacă diferă sau nu de adresa înregistrată în baza de date a USR -
numărul de telefon, numărul de fax ori alte coordonate de contact ale acestuia.
Dovada calității de reprezentant sau apărător trebuie atașată la cerere.
c) obiectul cererii;
d) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;
e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face
prin înscrisuri, acestea vor fi atașate la cerere. Când se va cere dovada cu martori, se
vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, adresa de poștă electronică,
numărul de telefon, numărul de fax ori altele coordonate de contact ale acestora;
f) semnătura.
(2) Sesizările formulate în numele organelor de conducere, control și arbitraj ale USR
vor fi semnate de către președintele în funcție al respectivului organ sau de o altă persoană
împuternicită de acel organ. Dovada calității de președinte sau împuternicit trebuie atașată la
cerere.
(3) Prin excepție de la prev. alin.(1), cererile adresate organelor de jurisdicție internă și
celelalte înscrisuri pe care se întemeiază acestea sau care le însoțesc, vor putea fi comunicate și
prin poșta electronică sau alte asemenea mijloace de comunicare la distanță, numai dacă sunt
semnate ori certificate spre neschimbare și numai în format electronic, needitabil (exemplu:
format .pdf). Până la primul termen al dezbaterilor, partea are obligația de a depune cererea și
înscrisurile care o însoțesc sau pe care se întemeiază și în format fizic, în original.
13
 (4) Comunicarea de cereri sau alte înscrisuri fără respectarea prevederilor alin.(3) atrage
de drept restituirea acestora pe cale administrativă.
(5) Lipsa semnăturii poate fi împlinită ulterior, în fața organului de jurisdicție internă,
până la primul termen al dezbaterilor.

Articolul 17 – Verificarea sesizării şi regularizarea acesteia

(1) Când sesizarea nu îndeplineşte cerinţele prevăzute la art.16, reclamantului i se vor
comunica, prin poșta electronică, lipsurile, cu menţiunea că, în termenul stabilit, care poate fi de
cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să formuleze și să comunice, prin poșta
electronică, completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii.
(2) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea sesizării nu sunt îndeplinite în
termenul prevăzut la alin.(1), se dispune anularea acesteia, fără citarea părților.
(3) Cererile completatoare sau modificatoare și înscrisurile comunicate cu încălcarea
disp. art.16, vor fi restituite pe cale administrativă și nu vor fi luate în considerare la calcularea
termenelor prevăzute în cuprinsul prezentului articol.
(4) Împotriva hotărârii de anulare, reclamantul va putea formula numai cerere de
reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării. Cererea de reexaminare a
hotărârii de anulare pronunțată de Comisia Națională de Arbitraj, în condițiile alin.(2), va fi
soluționată de un complet de 5 membri desemnați conform art.4 din prezentul regulament.
(5) Cererea de reexaminare se formulează în termen de 10 zile de la data comunicării
hotărârii motivate și se adresează organului de jurisdicție ierarhic superior. Sub sancțiunea
decăderii, la cererea de reexaminare va fi atașată și hotărârea atacată.
(6) Cererea se soluţionează prin hotărâre definitivă, fără citarea părților, de organul de
jurisdicție ierarhic superior sau, după caz, de completul desemnat în conformitate cu prevederile
alin.(4),, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă
neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin.(1), caz în care va trimite
cauza, împreună cu hotărârea luată, organului de jurisdicție internă sau, după caz, completului
iniţial sesizat, care va fi obligat să primească și să soluționeze cauza.

Articolul 18 – Întâmpinarea. Comunicare, termene, sancțiuni.

(1) Când se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de statut și prezentul
regulament, pentru sesizările adresate organelor de jurisdicție internă, se va dispune comunicarea
acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub
sancţiunea decăderii din dreptul de a invoca excepții sau de a propune probe, în termenul stabilit,
care poate fi de cel mult 25 de zile de la primirea comunicării.
(2) Sesizarea împreună cu înscrisurile pe care aceasta se întemeiază sau care o însoțesc,
dacă este posibil, va fi comunicată pârâtului în format electronic, pe adresa de poștă electronică
existentă în baza de date a USR și cea indicată în mod expres de către reclamant, dacă există.
(3) Întâmpinarea, împreună cu înscrisurile pe care aceasta se întemeiază sau care o
însoțesc, dacă este posibil, va fi comunicată de îndată reclamantului, pe adresa de poștă
electronică, acesta fiind obligat să depună răspuns la întâmpinare în termenul stabilit, care poate
fi de cel mult 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de
la dosarul cauzei.
(4) În termen de cel mult 10 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, se va
fixa primul termen la care sesizarea va fi luată în discuție de plenul organului de jurisdicție
internă sau completul învestit, după caz, care poate fi de cel mult 30 de zile de la data respectivă,
dispunând și citarea părţilor.
(5) În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin.(1) sau,
după caz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin.(3), la
data expirării termenului corespunzător, se va fixa primul termen la care sesizarea va fi luată în

14
discuție de plenul organului de jurisdicție internă, care poate fi de cel mult 30 de zile de la data
respectivă, dispunând și citarea părţilor.
(6) În cauzele urgente, termenele prevăzute la alin.(1)-(5) pot fi reduse în funcţie de
circumstanţele cauzei.
(7) În cazul în care pârâtul domiciliază în străinătate, se poate fixa un termen mai
îndelungat, rezonabil, în raport cu împrejurările cauzei. Citarea se va face prin intermediul
adreselor de poștă electronică prev. la alin.(2).
(8) Întâmpinarea, răspunsul la întâmpinare și înscrisurile comunicate cu încălcarea disp.
art.16, vor fi restituite pe cale administrativă și nu vor fi luate în considerare la calcularea
termenelor prevăzute în cuprinsul prezentului articol.

Articolul 19 – Întâmpinarea. Scop și conținut.

(1) Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept,
faţă de sesizarea formulată.
(2) Întâmpinarea va fi formulată și comunicată în scris și va cuprinde, pe lângă
mențiunile arătate la art.16, alin.(1), lit.a), b) și f), și următoarele:
a) excepţiile procesuale pe care pârâtul le invocă faţă de sesizarea formulată;
b) răspunsul la toate pretențiile şi motivele de fapt şi de drept ale cererii;
c) dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere, dispoziţiile
art.16, alin.(1), lit. e) fiind aplicabile în mod corespunzător;
(3) Când sunt mai mulţi pârâţi, aceştia pot răspunde împreună, toţi sau numai o parte din
ei, printr-o singură întâmpinare.
(4) Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut la art.18, alin.(1) atrage decăderea
pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine
publică, dacă nu se prevede altfel.
(5) Prin excepție de la prevederile alin.(2), întâmpinarea și celelalte înscrisuri pe care se
întemeiază aceasta sau care o însoțesc, vor putea fi comunicate și prin poșta electronică sau alte
asemenea mijloace de comunicare la distanță, numai dacă sunt semnate ori certificate spre
neschimbare și numai în format electronic, needitabil. Până la primul termen al dezbaterilor,
partea are obligația de a depune întâmpinarea și înscrisurile care o însoțesc sau pe care se
întemeiază și pe suport de hârtie, în original.
(6) Comunicarea întâmpinării sau a altor înscrisuri fără respectarea prevederilor alin.(5)
atrage de drept restituirea acestora pe cale administrativă și nu vor fi luate în considerare la
calcularea termenelor prevăzute în cuprinsul art.17.

Articolul 20 – Cererea reconvențională

(1) Pârâtul poate să formuleze cerere reconvențională dacă are pretenții proprii care
privesc faptele sesizate de reclamant.
(2) Dacă pretențiile formulate de pârât prin cererea sa reconvențională privesc și alte
persoane decât reclamantul, aceste persoane vor putea fi chemate ca pârâți în cauza sesizată de
reclamant.
(3) Cererea reconvențională se depune împreună cu întâmpinarea, în caz contrar pârâtul
nemaiavând dreptul de a formula cerere reconvențională, sub sancțiunea decăderii din acest
drept.
(4) Cererea reconvențională, fiind o veritabilă cerere de chemare în judecată, va respecta
în mod obligatoriu, forma prevăzută la art.16 alin.1 și 2 din acest Regulament și va fi supusă
tuturor prevederilor prezentului Regulament aplicabile sesizării.
(5) Cererea reconvențională se comunică reclamantului și celorlalte persoane prevăzute
la art.19, alin.(2) din prezentul Regulament, pentru ca aceștia să formuleze întâmpinare.

15
 (6) Reclamantul și celelalte persoane prevăzute la art.19, alin.(2) din acest Regulament
au obligația de a depune întâmpinare în cel mult 5 zile de la primirea cererii reconvenționale,
sub sancțiunea decăderii din acest drept.
(7) Reclamantul nu poate formula cerere reconvențională la cererea reconvențională a
pârâtului.
(8) Cererea reconvențională formulată de pârât se soluționează odată cu sesizarea
reclamantului, de către același organ de jurisdictie internă sau complet, după caz;
(9) În cauzele urgente, termenele prevăzute în prezentul articol pot fi reduse în funcţie de
circumstanţele cauzei.

Articolul 21 – Participanții la procedurile aflate pe rolul organelor de jurisdicție

internă ale USR
(1) Sunt participanți la procedurile aflate pe rolul organelor de jurisdicție internă ale
USR:
a) Membrii organelor de jurisdicție internă;
b) Reclamantul
c) Pârâtul
(2) Mai multe persoane sau organe de control, conducere și arbitraj pot fi împreună
reclamante sau pârâte dacă obiectul sesizării este un drept ori o obligaţie comună, dacă
drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.
(3) Când în cuprinsul prezentului regulament se face referire la denumirea de „parte a
unei proceduri”, referirea se consideră a fi făcută cu privire la reclamant sau pârât, după caz sau,
deopotrivă, cu privire la reclamant și pârât.
(4) Părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant ori
apărător.
(5) Organele de conducere, control sau arbitraj ale USR vor fi reprezentate la procedurile
aflate pe rolul organelor de jurisdicție internă ale partidului prin președintele în funcție sau prin
persoana împuternicită de către respectivul organ.
(6) Dovada reprezentării unui membru USR se va face prin procura autentică în original,
care va conține în mod obligatoriu mențiuni privind asumarea păstrării confidențialității
procedurii arbitrale, în situația în care reprezentantul este terț față de USR și nu este avocat al
părții. În cazul în care reprezentantul este membru USR, dovada reprezentării se va realiza
printr-un înscris datat și semnat de către parte. În cazul organelor de conducere, control sau
arbitraj, dovada reprezentării se va face prin împuternicirea semnată de președintele în funcție al
organului sau un alt înscris emis de către acel organ, dacă reprezentantul este membru USR, iar
dacă reprezentantul este terț față de USR și nu este avocat, dovada reprezentării se va putea face
doar prin procură autentică în original, care va conține în mod obligatoriu mențiuni privind
asumarea păstrării confidențialității procedurii arbitrale.
(7) Părţile pot participa la procedurile aflate pe rolul organelor de jurisdicție internă ale
partidului printr-un reprezentant ales, cu excepţia cazului în care se impune prezenţa lor
personală în faţa organului de jurisdicție internă.
(8) În cazul sesizărilor în care, sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, organul de
jurisdicție internă, ţinând cont de numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a se asigura
desfăşurarea normală a activităţii procedurale, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime
ale părţilor, va putea pune în discuția părților, reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea
procedurii de comunicare a actelor de procedură numai pe numele mandatarului, la domiciliul
sau pe coordonatele de contact comunicate de către acesta din urmă.
(9) Dacă părţile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului,
organul de jurisdicție internă va putea numi din oficiu, un curator, în persoana unui membru
USR care are studii juridice, pentru a asigura reprezentarea reclamanţilor sau, după caz, a
16
pârâţilor şi căruia i se vor comunica actele de procedură. Măsura numirii curatorului se
comunică părţilor, care vor suporta eventualele cheltuielile ocazionate de participarea acestuia la
procedura respectivă.
(10) În cazul în care una dintre părți este un organ intern al USR care nu are desemnat un
președinte în funcție, iar din cuprinsul sesizării sau a celorlalte înscrisuri depuse la dosarul
cauzei nu rezultă calitatea de reprezentant al acelui organ, pentru nicio altă persoană, organul de
jurisdicție internă va dispune ca respectivul organ intern să își desemneze un reprezentant,
fixând pentru aceasta un termen rezonabil.
(11) Dacă organul intern al USR nu se conformează celor dispuse de organul de
jurisdicție internă, în termenul fixat, în vederea desfăşurării normale a activităţii procedurale și
pentru a asigura respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţii, organul de jurisdicție
internă va desemna un curator, în persoana unui membru USR care are studii juridice, pentru a
asigura reprezentarea organului intern în cauză şi căruia i se vor comunica actele de procedură.
Măsura numirii curatorului se comunică părţii, urmând ca eventualele cheltuielile ocazionate de
participarea curatorului la procedura respectivă să fi suportate din fondurile USR, prin grija
Secretariatului General.
(12) Curatorul numit în condițiile alin.(9) și alin.(11) va avea pe parcursul procedurii,
aceleași drepturi ca și partea pe care o reprezintă, calitatea sa păstrându-se și de-a lungul fazei
procedurale ocazionată de exercitarea unei căi de atac.

Articolul 22 – Nulitatea actelor de procedură

(1) Nulitatea este sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură
efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă.
(2) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a
adus părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia.
(3) Nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării
dispoziţiilor referitoare la:
a) capacitatea procesuală;
b) reprezentarea procesuală;
c) competenţa organelor de jurisdicție internă;
d) compunerea sau cvorumul ședințelor organelor de jurisdicție internă;
e) publicitatea şedinţei organelor de jurisdicție internă.

Articolul 23 – Îndreptarea neregularităţilor actului de procedură

(1) Ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, organul de
jurisdicție va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură.
(2) Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă
sancţiune procedurală sau dacă se produce ori subzistă o vătămare.
(3) Actul de procedură nu va fi anulat dacă până la momentul pronunţării asupra
excepţiei de nulitate a dispărut cauza acesteia.

Articolul 24– Invocarea nulității

(1) Cazurile de nulitate prevăzute la art.22 alin.3) pot fi invocate de orice parte sau din
oficiu, de organul de jurisdicție internă, în orice fază a procedurii.
(2) Celelalte cazuri de nulitatea pot fi invocate numai de partea interesată şi numai dacă
neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.
(3) Dacă neregularităţile au fost săvârşite până la începerea procedurii în fața organului
de jurisdicție internă, nulitatea trebuie invocate până la începerea dezbaterilor.
(4) Dacă neregularităţile au fost săvârşite după începerea procedurii în fața organului de
jurisdicție internă, nulitatea trebuie invocată de îndată ce a luat la cunoștință despre acestea, până
la termenul următor al dezbaterilor şi înainte de deliberare.
17
 (5) Toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate
deodată, sub sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a le mai invoca.

Articolul 25– Efectele nulității

(1) Actul de procedură nul sau anulabil este desfiinţat, în tot sau în parte, de la data
îndeplinirii lui.
(2) Dacă este cazul, organul de jurisdicție dispune refacerea actului de procedură, cu
respectarea tuturor condiţiilor de validitate.
(3) Desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură
următoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare.
(4) Nulitatea unui act de procedură nu împiedică faptul ca acesta să producă alte efecte
juridice decât cele care decurg din natura lui proprie.

Articolul 26 –Termenele procedurale și calculul acestora

(1) Termenele procedurale sunt stabilite prin statutul USR și prin prezentul regulament.
(2) În cazurile în care statutul USR și prin prezentul regulament nu prevede termene
pentru îndeplinirea unor acte de procedură, fixarea acestora se va face de către organul de
jurisdicție internă al USR, urmând a se tine cont și de natura urgentă a sesizării.
(3) Calculul termenelor și împlinirea termenelor se va face potrivit disp. art.181-182 Cod
procedură civilă.
(4) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prin scrisoare recomandată la oficiul
poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare,
precum și actul de procedură depus înăuntrul termenului la unitatea militară ori la administraţia
locului de deţinere unde se află partea este considerat ca făcut în termen.
(5) În cazurile prevăzute la alin.(4), recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori
atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare,
de unitatea militară sau de administraţia locului de deţinere, pe actul depus, servesc ca dovadă a
datei depunerii actului de către partea interesată.
(6) Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă nu se
dispune altfel.
(7) Se consideră că actul a fost comunicat părţii şi în cazul în care aceasta a primit sub
semnătură copie de pe act, precum şi în cazul în care ea a cerut comunicarea actului unei alte
părţi.
(8) Termenul procedural nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă mai înainte, se
întrerupe faţă de cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cât
timp nu a fost desemnată o persoană care, după caz, să îl reprezinte sau să îl asiste.
(9) Termenul procedural se întrerupe şi un nou termen începe să curgă de la data noii
comunicări în cazul în care a intervenit moartea reprezentantului părţii; în acest caz, se face din
nou o singură comunicare părţii.

Articolul 27 – Nerespectarea termenului. Sancţiuni. Repunerea în termen.

(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea
acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care prin statutul USR
sau prezentul regulament dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de
nulitate.
(2) În cazul în care prin statut sau regulament este oprită îndeplinirea unui act de
procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la
cererea celui interesat.
(3) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă
dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

18
 (4) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea
împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen.
(5) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de organul de jurisdicție internă
competent să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Capitolul III – Judecata – soluționarea unei sesizări în faza de fond

Articolul 28 – Ședințe ordinare și ședințe de plen
(1) Organele de jurisdicție internă locale și județene ale USR se vor întâlni în ședințe de
plen, la termenul fixat potrivit disp. art.18, pentru fiecare cauză în parte. Termenele vor fi
acordate cu respectarea principiului soluționării cauzelor într-un timp rezonabil, neputând fi
acordate termene mai lungi de 3 luni, decât pentru cazuri speciale sau când toate părțile din
cauză își dau acordul.
(2) Organele de jurisdicție internă locale și județene ale USR se întâlnesc în ședințe
ordinare ori de câte ori este nevoie, în scopul desfășurării unei bune activități, în scopul
deliberării sau în orice alt scop ce nu privește în mod direct prezența unei părți dintr-o cauză
aflată pe rol.
(3) Comisia Națională de Arbitraj se întrunește în ședințe ordinare, de regulă
săptămânal și în ședințe extraordinare ori de câte ori este nevoie, în scop administrativ.
(4) Completele constituite la nivelul Comisiei Naționale de Arbitraj se întrunesc în
ședințe de plen, la termenele fixate potrivit disp. art.18 sau de către președintele de complet,
pentru fiecare cauză în parte.
(5) Procedurile în fața organelor de jurisdicție internă se desfășoară la sediile
acestora sau la locul fixat prin cadrul procedurii de citare.
(6) Ședințele organelor de jurisdicție internă se vor putea desfășura inclusiv prin
folosirea mijloacelor de comunicare la distanță în timp real.

Articolul 29 – Primirea unei sesizări. Arbitrul raportor

(1) Organele de jurisdicție internă se vor întruni în ședință ordinară, în termen de 10 zile
de la primirea unei sesizări.
(2) Ședințele ordinare sunt convocate de președintele organului de jurisdicție internă sau
de un membru al organului de jurisdicție internă delegat de către acesta.
(3) Fiecare sesizare va fi atribuită în mod aleatoriu unui arbitru raportor care va prezenta
plenului sau completului din care face parte, un referat al cauzei. În funcție de complexitatea și
specificul fiecărei cauze în parte, pot fi desemnați mai mulți arbitrii raportori, pentru a îndeplini
sarcinile ce le revin potrivit prezentului regulament.
(4) Arbitrul raportor are ca atribuții și verificarea respectării cerințelor impuse la art.15
și art.16 din prezentul regulament, precum și formularea de propuneri în conformitate cu disp.
art.17 și art.18 din prezentul regulament.
(5) Pe lângă mențiunile de la alin.(4), referatul va cuprinde și o scurta prezentare a stării
de fapt, pozițiile procesuale ale părților, mențiuni cu privire la posibilitatea medierii cauzei și
sub ce formă, ansamblul probator ce necesită a fi administrat în cauză, precum și cu privire la
durata estimativă a pricinii (pe termene), cu programarea acestora în principiu.
(6) Arbitrului raportor îi revine și sarcina de a urmări respectarea termenelor prevăzute
în prezentul regulament, pe toată durata procedurii, și de a înștiința președintele organului de
jurisdicție sau președintele completului, după caz, cu privire la împlinirea termenelor și
necesitatea punerii cauzei pe ordinea de zi.
(7) Toate activitățile desfășurate de arbitrul raportor vor fi documentate și administrate
astfel încât informațiile să fie permanent și liber accesibile tuturor membrilor organului de
jurisdicție respectiv sau a completului din care face parte, după caz.

19
 Articolul 30 – Cvorumul ședințelor
(1) Nicio ședință nu poate avea loc dacă nu este întrunit cvorumul prevăzut de statut.
(2) Hotărârile luate în cadrul ședințelor ținute fără cvorum sunt nule de drept.
(3) În cazul în care la un anumit termen ședința nu s-a putut ține din lipsă de cvorum, se
va fixa un nou termen care va fi comunicat și părților, dacă este cazul, conform prevederilor
prezentului regulament.

Articolul 31– Desfășurarea ședințelor

(1) Ședințele organelor de jurisdicție internă sau cele ale completelor constituite la
nivelul acestora sunt conduse de președintele acestora, de președintele de complet sau de către
un alt membru, desemnat de către președintele organului de jurisdictie sau de către președintele
de complet. Președintele sau persoana desemnată deschide, suspendă şi ridică şedinţa.
(2) Ședințele se pot desfășura atât cu prezența fizică a tuturor participanților, cât și prin
intermediul mijloacelor de comunicare la distanță, fie prin combinarea acestor două modalități.
(3) În cadrul dezbaterilor, preşedintele dă cuvântul mai întâi reclamantului, apoi
pârâtului, precum şi celorlalte părţi din cauză, în funcţie de poziţia lor procesuală. Altor
persoane sau organe care participă la dezbateri li se va da cuvântul în limita drepturilor pe care
le au în cauză.
(4) În cazul în care este necesar, preşedintele poate da cuvântul părţilor şi celorlalţi
participanţi, în aceeaşi ordine, de mai multe ori.
(5) Preşedintele poate să limiteze în timp intervenţia fiecărei părţi. În acest caz, el
trebuie să pună în vedere părţii, înainte de a-i da cuvântul, timpul pe care îl are la dispoziţie.
(6) Membrii organului de jurisdicție participanți la ședință sau părţile pot pune întrebări
celorlalţi participanţi la dezbateri numai cu încuviințarea și prin mijlocirea preşedintelui, care
poate însă încuviinţa ca aceştia să pună întrebările direct. Ordinea în care se pun întrebările se
stabileşte de către preşedinte.

Articolul 32 – Amânarea cauzelor

Părţile pot cere, la începutul şedinţei, amânarea cauzelor, dacă aceste cereri nu provoacă
dezbateri. Amânarea se poate dispune prin învoiala părților, pentru lipsa de apărare, când
procedura de citare a fost viciată sau alte asemenea cazuri.

Articolul 33 – Notele de ședință. Înregistrarea ședințelor

(1) Arbitrul raportor, dacă participă la ședință, sau un alt membru al organului de
jurisdicție internă, desemnat în mod aleator de către președintele acestuia sau președintele
completului după caz, este obligat să ia note în legătură cu desfăşurarea ședințelor, care vor fi
vizate de către preşedinte. Părţile pot cere citirea notelor şi, dacă este cazul, corectarea lor.
(2) Dacă există mai mulți arbitrii raportori, atribuțiile prevăzute la alin.(1) vor fi
îndeplinite de către unul dintre aceștia, desemnați în mod aleator de către președintele organului
de jurisdicție internă sau de către președintele de complet, după caz.
(3) Pe durata dezbaterilor, ședințele organelor de jurisdicție internă vor fi înregistrate
audio sau audio-video, atunci când acest lucru este posibil. Înregistrările vor putea fi ulterior
puse la dispoziția părţilor interesate, la cererea acestora.
(4) Înregistrările efectuate vor fi păstrate în condiții de confidențialitate și vor fi
permanent și liber accesibile membrilor organului de jurisdicție care participă la soluționarea
cauzei.

Articolul 34 – Consemnarea concluziilor dezbaterilor

(1) Rezultatele dezbaterilor și deciziilor luate în cadrul unei ședințe vor fi consemnate
într-o încheiere, întocmită conform dispozițiilor art.63 din prezentul regulament.

20
 (2) Încheierea va fi semnată de către toți membrii organului de jurisdicție participanți la
ședință, prin grija arbitrului raportor sau a persoanei desemnate de președinte, potrivit
prevederilor art.33, alin.(1).
(3) În cazul în care unul sau mai mulți dintre membrii organului de jurisdicție au
participat la ședință prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanță, aceștia vor semna
încheierea cât mai curând posibil.
(4) În situația prevăzută la alin.(3), încheierea va fi semnată în mod obligatoriu de către
persoana care a întocmit-o, urmând a fi păstrată la dosarul cauzei până la îndeplinirea cerinței
prev. la alin.(3).
(5) În situația în care se impune comunicarea încheierii către vreuna din părți, ea va
trebuie semnată, înainte de a fi comunicată, cel puțin de către persoana care a întocmit-o și
președintele organului de jurisdicție sau președintele completului, comunicarea urmând a fi
făcută prin grija arbitrului raportor.

Articolul 35 – Închiderea dezbaterilor.

(1) Atunci când membrii organului de jurisdicție consideră că probele administrate pot
duce la soluționarea cauzei și că nu mai este necesar a fi administrate alte probe noi, vor declara
închisă faza dezbaterilor și vor trece la deliberare.
(2) Dacă părțile cer în mod expres și dacă este posibil, fără a aduce atingere duratei
rezonabile de timp în care trebuie soluționată cauza, înainte de închiderea dezbaterilor și până a
se trece la deliberare, se va da din nou cuvântul părților, în ordinea și condițiile prevăzute de
prezentul regulament, pentru ca fiecare să își susțină cererile și apărările formulate în cauză.
(3) Deliberarea se va face nu mai târziu de 180 de zile de la depunerea sesizării (termen
de recomandare).
(4) După închiderea dezbaterilor nu mai este posibilă reluarea acestora, decât pentru
discutarea unor chestiuni divergente, cu participarea părților, în condițiile dispozițiilor art.36,
alin.(9) din prezentul regulament.

Articolul 36 – Deliberarea și pronunțarea

(1) După închiderea dezbaterilor, membrii organului de jurisdicție internă sau membrii
completului, după caz, deliberează în secret asupra hotărârii ce urmează să o pronunţe.
(2) Hotărârea prin care se soluționează o cauză trebuie să fie rezultatul consensului
membrilor organului de jurisdicție internă sau ai completului, după caz.
(3) Soluțiile care pot fi pronunțate de organele de jurisdicție internă pot fi de anulare a
cererii, de admitere a cererii, de admitere parțială a cererii sau de respingere a cererii.
(4) Când unanimitatea nu poate fi realizată, hotărârea se ia cu majoritatea membrilor
prezenți.
(5) Fiecare membru al organului de jurisdicție participant la deliberare are îndatorirea să
își exprime opinia.
(6) Organul de jurisdicție internă este obligat să se pronunțe asupra tuturor cererilor
deduse judecății și nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă prezentul
regulament sau statutul USR nu prevede altfel.
(7) Dacă în urma deliberărilor, nu se ajunge la o soluție majoritara, pronunțarea se poate
amâna pentru un termen de maxim 14 zile. Nu se pot acorda mai mult de 5 amânări de
pronunțare.
(8) Convocarea ședințelor de plen pentru deliberare revine președintelui organului de
jurisdicție sau președintelui de complet, după caz, precum și arbitrului raportor, potrivit
prevederilor art.28 din prezentul regulament.
(9) Dacă după deliberare nu se poate ajunge la o soluție majoritară, cauza se repune pe
rol, cu reluarea dezbaterilor, în vederea administrării de noi probe sau readministrării de probe.

21
 (10)După repunerea cauzei pe rol, arbitrul raportor are obligația de a întocmi și prezenta
plenului un nou referat, întocmit potrivit prevederilor art.29, alin.(5) din prezentul regulament.
(11) După ce a fost pronunțată o hotărâre, se va întocmi de îndată o minută care va
cuprinde soluția și în care se va arăta, când este cazul, și dacă se dorește, opinia separată a
arbitrilor aflați în minoritate.
(12) Motivarea opiniei separate nu este obligatorie.

Articolul 37 – Probele și mijloacele de probă

Pentru a garanta dreptul la apărare, părțile au dreptul de a propune și prezenta probe
pertinente, concludente și utile cauzei, au dreptul de a-și susține cererea sau apărările, personal
sau prin reprezentant, și au dreptul să fie asistate de un avocat.

Articolul 38 – Sarcina probei

Cel care face o susținere în fața organelor de jurisdicție internă ale USR trebuie să o
dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de statutul USR sau prezentul regulament.

Articolul 39 – Modalitatea de propunere a probelor

(1) Probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin sesizare, iar de
către pârât prin întâmpinare, dacă statutul sau prezentul regulament nu dispune altfel.
(2) Ele pot fi propuse și ulterior, până la încheierea dezbaterilor, dacă organul de
jurisdicție internă consideră că acestea sunt utile și pertinente.

Articolul 40 – Ordinea și modalitatea administrării probelor

(1) Administrarea probelor se va face în ordinea stabilită de organul de jurisdicție
internă.
(2) Probele se vor administra, când este posibil, chiar în ședința în care au fost
încuviințate.
(3) Pentru administrarea celorlalte probe se va fixa termen, luându-se totodată măsurile
ce se impun pentru prezentarea martorilor, depunerea înscrisurilor și a oricăror alte mijloace de
probă.
(4) Probele vor fi administrate înainte de a se trece la deliberare.
(5) Dovada și dovada contrară vor fi administrate, atunci când este posibil, în aceeași
ședință.
Articolul 41 – Obiectul probei şi mijloacele de probă
Dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori,
prezumţii, mărturisirea uneia dintre părţi, făcută din proprie iniţiativă sau în urma audierii sau
prin orice alte mijloace prevăzute de lege.

Articolul 42 – Categorii de probe

(1) Prin probe se înțeleg:
a) înscrisuri: înscrisul este orice scriere sau altă consemnare care cuprinde date
despre un act sau fapt juridic, indiferent de suportul ei material ori de
modalitatea de conservare și stocare.
b) martorii: nu pot fi ascultați ca martori:
(i) rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv;
(ii) soțul, fostul soț, logodnicul ori concubinul;
(iii) cei aflați în dușmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre
părți;
(iv) persoanele puse sub interdicție judecătorească;
(v) cei condamnați pentru mărturie mincinoasă.

22
 (vi) Prin excepție, părțile pot conveni, expres sau tacit, să fie ascultate
ca martori și persoanele prevăzute la pct. (i)-(iii). Consemnarea
mărturiei se va face prin grija arbitrului raportor sau a persoanei
desemnate potrivit prevederilor art.33 alin.(1) sau (2), în încheierea de
ședință.
c) declarațiile părților: organul de jurisdicție poate încuviința, la cerere sau din
oficiu, chemarea la audiere a oricăreia dintre părți, cu privire la fapte
personale, care sunt de natură să ducă la soluționarea cauzei. În situația în care
una dintre părți este un organ de conducere, control sau arbitraj al USR, poate
fi chemat la audiere președintele acestuia sau persoana desemnată potrivit
prevederilor art.21, alin.(5) din prezentul regulament.
d) expertiza: când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, organul de
jurisdicție internă consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va
numi, la cererea părților, unul sau 3 experți. Costurile expertizei vor fi
suportate de partea care a solicitat administrarea acestei probe.
(2) Sunt mijloace materiale de probă lucrurile care prin însușirile lor, prin aspectul
lor ori semnele sau urmele pe care le păstrează servesc la stabilirea unui fapt care poate duce la
soluționarea cauzei.
(3) Sunt, de asemenea, mijloace materiale de probă și fotografiile, fotocopiile,
filmele, discurile, benzile de înregistrare a sunetului, precum și alte asemenea mijloace tehnice,
dacă nu au fost obținute prin încălcarea legii ori a bunelor moravuri.

Articolul 43 – Concluziile scrise

După administrarea tuturor probelor încuviințate, părțile sau reprezentantul acestora
pot redacta concluziile scrise privind susținerea pretențiilor sale, pe care le vor trimite, până la
termenul fixat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin posta electronică,
sau le vor înmâna în mod direct, sub luare de semnătură, membrilor organului de jurisdicție
internă.

Capitolul IV: Căile de atac împotriva hotărârilor organelor de jurisdicție internă

ale USR
Articolul 44– Legalitatea căii de atac
(1) Hotărârile organelor de jurisdicție internă ale USR sunt supuse numai căilor de
atac prevăzute de statutul USR sau de prezentul regulament, în condițiile și termenele stabilite
de acestea, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
(2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă
contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzuta de
statutul USR sau de prezentul regulament.

Articolul 45– Titularul acțiunii

Căile de atac pot fi exercitate numai de către părți, dacă justifică un interes, în afara
de cazul în care, potrivit statutului USR sau prezentului regulament, acest drept îl au și alte
organe sau persoane.

Articolul 46 – Unicitatea căii de atac

(1) O cale de atac poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată,
dacă statutul sau prezentul regulament prevede același termen de exercitare pentru toate
motivele existente la data declarării acelei căi de atac.
(2) Dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este
supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de statutul USR sau de prezentul regulament pentru
cererea principală.
23
 (3) Dacă hotărârea cu privire la o cerere principală sau incidentală nu este supusă
niciunei căi de atac, soluția cu privire la celelalte cereri este supusă căilor de atac în condițiile
statutului USR sau ale prezentului regulament.

Articolul 47 – Partea de hotărâre care poate fi atacată

Calea de atac se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii sau al
încheierii, atunci când este cazul.

Articolul 48 – Înțelegerea părților în căile de atac

Părțile pot solicita organului de jurisdicție internă legal învestit cu soluționarea unei
căi de atac să ia act de înțelegerea lor cu privire la soluționarea litigiului.

Articolul 49 – Achiesarea la hotărâre

(1) Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o
putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva
hotărâre.
(2) Achiesarea, atunci când este condiționată, nu produce efecte decât dacă este
acceptată expres de partea adversă.

Articolul 50 – Felurile achiesării

(1) Achiesarea poate fi expresă sau tacită, totală ori parțială.
(2) Achiesarea expresă se face de parte fie prin declarație verbală în fața organului
de jurisdicție internă, fie printr-un înscris provenit de la parte și semnat de către aceasta, însușit
ulterior în fața organului de jurisdicție internă; achiesarea făcută de mandatarul părții trebuie să
aibă la bază o procură specială în acest sens.
(3) Achiesarea tacită poate fi dedusă numai din acte sau fapte precise și concordante
care exprimă intenția certă a părții de a-și da adeziunea la hotărâre.
(4) Achiesarea poate fi totală, dacă privește hotărârea în întregul ei sau, după caz,
parțială, dacă privește numai o parte din hotărârea respectivă.

Articolul 51 – Recursul. Obiect

(1) Hotărârile pronunțate în fond pot fi atacate cu recurs, dacă statutul USR sau
prezentul regulament nu prevede în mod expres altfel.
(2) Sunt supuse recursului la organul de jurisdicție internă de la nivel județean,
hotărârile organelor de jurisdicție internă de la nivel local.
(3) Sunt supuse recursului la Comisia Națională de Arbitraj, hotărârile pronunțate în
fond de organele de jurisdicție internă organizate la nivel județean. Cererea de recurs va fi
soluționată de un complet de 5 membri ai Comisiei Naționale de Arbitraj, desemnați conform
prevederilor art.4 din prezentul regulament.
(4) Sunt supuse recursului la Comisia Națională de Arbitraj, hotărârile pronunțate în
fond de completele de 3 membri organizate la nivelul Comisiei Naționale de Arbitraj pentru
soluționarea cauzelor prevăzute la art.15, alin.(4`) din Statutul USR. Cererea de recurs va fi
soluționată de un complet de 5 membri ai Comisiei Naționale de Arbitraj, desemnați conform
prevederilor art.4 din prezentul regulament.

Articolul 52 – Imposibilitatea exercitării recursului

Partea care a renunțat expres la calea de atac cu privire la o hotărâre nu mai are
dreptul de a ataca soluția.

24
 Articolul 53 – Termenul de recurs
(1) Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii motivate, dacă
statutul sau prezentul regulament nu dispune altfel.
(2) Dacă o parte declară recurs înainte de comunicarea hotărârii motivate, aceasta se
socotește comunicată la data depunerii cererii de recurs.
(3) Recursul exercitat în termen suspendă executarea hotărârii pronunțate în fond, cu
excepția cazurilor anume prevăzute de Statutul USR.

Articolul 54 – Cuprinsul cererii de recurs

(1) Cererea de recurs va cuprinde, în mod obligatoriu, după caz, datele prevăzute la
art.16 alin.(1) și (2) din prezentul regulament, precum și:
a) indicarea hotărârii recurate;
b) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază recursul;
c) probele invocate în susținerea recursului;
(2) Cerințele de la alin.(1) lit.a), respectiv cea de la art.16, alin.(1), lit.f) sunt
prevăzute sub sancțiunea nulității, iar cele de la alin.(1) lit.b) si c), sub sancțiunea decăderii.
Lipsa semnăturii poate fi împlinită ulterior, în fața organului de jurisdicție internă, până la
primul termen al dezbaterilor.
(3) Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate în fața organului de
jurisdicție internă care a soluționat cauza în fond, se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile
art.16, alin.(1), lit.e) din prezentul regulament.

Articolul 55– Depunerea cererii de recurs

(1) Cererea de recurs și, când este cazul, motivele de recurs, se depun la organul de
jurisdicție internă a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, care, în termen de 10 zile,
este obligat să o înainteze organului de jurisdicție internă responsabil cu soluționarea recursului,
împreună cu dosarul cauzei.
(2) În cazul în care cererea de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de Statutul
USR și prezentul regulament, președintele organului de jurisdicție internă sau președintele
completului învestit cu soluționarea recursului ori persoana desemnată de aceștia va proceda
conform disp. art.17 din prezentul regulament.
(3) După primirea cererii de recurs, dacă se constată că sunt îndeplinite condiţiile
prevăzute de statut și prezentul regulament sau după ce a fost parcursă procedura prevăzută la
alin.(2), se va proceda conform disp. art.18 și art.19 din prezentul regulament, după caz.
(4) Dispozițiile art.29 din prezentul regulament se aplică și în faza procedurală a căii
de atac, după caz.

Articolul 56 – Efectul devolutiv al recursului

(1) Recursul exercitată în termen provoacă o nouă dezbatere asupra fondului,
organul de jurisdicție internă care soluționează recursul statuând atât în fapt, cat și în drept, cu
respectarea prevederilor art.44 alin.(5) din Statutul USR.
(2) În cazul în care recursul nu se motivează ori motivarea recursului sau
întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, organul de jurisdicție
internă care soluționează recursul se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate în fața
organului de jurisdicție internă care a soluționat cauza în primă instanță.

Articolul 57 – Limitele recursului

(1) Organul de jurisdicție internă însărcinat cu soluționarea recursului va proceda la
reanalizarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către recurent, cu respectarea
prevederilor art.44 alin.(5) din Statutul USR precum și cu privire la soluțiile care sunt
dependente de partea din hotărâre care a fost recurată.
25
 (2) Prin recurs nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața organului de
jurisdicție internă care a soluționat cauza în fond.
(3) Părțile nu se vor putea folosi înaintea organului de jurisdicție internă însărcinat
cu soluționarea recursului de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate în
fața organului de jurisdicție internă care a soluționat cauza în fond sau care au fost arătate în
motivarea recursului ori în întâmpinare. Organul de jurisdicție internă însărcinat cu soluționarea
recursului poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.
(4) În recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii și nici
nu se pot formula pretenții noi.

Articolul 58 – Dispoziții privind soluționarea cauzei

(1) Organul de jurisdicție internă însărcinat cu soluționarea recursului va verifica, în
limitele cererii, cu respectarea prevederilor art.44 alin.(5) din Statutul USR stabilirea situației de
fapt și aplicarea cadrului legal de către organul de jurisdicție internă care a soluționat cauza în
fond. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu.
(2) Organul de jurisdicție internă însărcinat cu soluționarea recursului va putea
dispune refacerea sau completarea probelor administrate în fața organului de jurisdicție internă
care a soluționat cauza în primă instanță, în cazul în care consideră că sunt necesare pentru
soluționarea cauzei, precum și administrarea probelor noi propuse.

Articolul 59 – Soluțiile ce pot fi pronunțate

(1) Organul de jurisdicție internă însărcinat cu soluționarea recursului poate păstra
hotărârea atacată, situație în care, după caz, va respinge ori va anula cererea de recurs.
(2) În caz de admitere a recursului, organul de jurisdicție internă poate anula ori,
după caz, schimba în tot sau în parte hotărârea recurată.
(3) În cazul în care se constată că, în mod greșit, primul organ de jurisdicție internă
sesizat a soluționat cauza fără a intra în dezbateri asupra fondului ori dezbaterile s-au făcut în
lipsa părții care nu a fost legal citată, organul de jurisdicție internă însărcinat cu soluționarea
recursului va anula hotărârea atacată și va soluționa cauza, evocând fondul. Cu toate acestea,
organul de jurisdicție internă însărcinat cu soluționarea recursului va anula hotărârea atacată și
va trimite cauza spre reanalizare la organul de jurisdicție internă care a soluționat-o în fond, în
cazul în care părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de recurs ori
prin întâmpinare; trimiterea spre reanalizare poate fi dispusă o singură dată în timpul soluționării
unei cauze.
(4) Dacă organul de jurisdicție internă însărcinat cu soluționarea recursului stabilește
că organul de jurisdicție internă care a soluționat cauza în fond a fost necompetent, iar
necompetența a fost invocată în condițiile prezentului regulament, va anula hotărârea atacată și
va trimite cauza spre reanalizare organului de jurisdicție internă competent ori, după caz, va
respinge cererea ca inadmisibilă.
(5) În cazul în care organul de jurisdicție internă însărcinat cu soluționarea recursului
constata că el însuși are competență să soluționeze cauza în fond, va anula hotărârea atacată și va
soluționa cauza în fond, pronunțând o hotărâre susceptibilă de a fi atacată cu recurs, cu excepția
hotărârilor pronunțate de completele de 5 membri constituite la nivelul Comisiei Naționale de
Arbitraj, care sunt definitive.
(6) Când se constată că există un alt motiv de nulitate decât cel prevăzut la alin.(5),
iar un alt organ de jurisdicție internă a soluționat cauza în fond, organul de jurisdicție internă
însărcinat cu soluționarea recursului va anula în tot sau în parte procedura urmată în fața acelui
organ de jurisdicție internă și hotărârea atacată și va reține cauza spre soluționare, pronunțând o
hotărâre definitivă.

26
 Articolul 60 – Neînrăutățirea situației în propria cale de atac
Celui care a formulat o cerere de recurs nu i se poate crea în propria cale de atac o
situație mai rea decât aceea din hotărârea recurată, în afara de cazul în care el consimte expres la
aceasta sau în cazurile anume prevăzute statut sau prezentul regulament.

Articolul 61 – Completarea cu alte norme

Dispozițiile de procedura privind soluționarea cauzei în fond se aplica și în faza căii de
atac, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul capitol.

Capitolul V – Hotărârile organelor de jurisdicție internă ale USR.

Articolul 62 – Dispoziții generale

(1) Actele prin care se consemnează soluțiile adoptate de către organele de jurisdicție
internă ale USR și prin care acestea se dezînvestesc, se numesc hotărâri.
(2) Actele prin care se consemnează, la fiecare termen, concluziile dezbaterilor și ale
ședințelor de plen ale organelor de jurisdicție internă ale USR, precum și eventualele soluții
dispuse asupra cererilor incidentale, se numesc încheieri.
(3) Concluziile rezultate în urma celorlalte ședințe ale organelor de jurisdicție internă
vor fi consemnate în minute sau, după caz, procese verbale de ședință.

Articolul 63 – Conținutul încheierii de ședință

(1) Pentru fiecare şedinţă de plen a organelor de jurisdicție internă sau a completelor care
funcționează în cadrul acestora se întocmeşte o încheiere care va cuprinde următoarele:
a) denumirea organului de jurisdicție internă şi numărul dosarului;
b) data şedinţei;
c) numele, prenumele şi calitatea membrilor care compun organul de jurisdicție sau
completul, prezenți la ședință;
d) numele şi prenumele sau, după caz, denumirea părţilor, numele şi prenumele
persoanelor care le reprezintă sau le asistă, ale apărătorilor şi celorlalte persoane chemate
la ședință, cu arătarea calităţii lor, precum şi dacă au fost prezente ori au lipsit;
e) dacă procedura de citare a fost legal îndeplinită;
f) obiectul cauzei;
g) probele care au fost administrate;
h) cererile, declaraţiile şi prezentarea pe scurt a susţinerilor părţilor;
i) soluţia dată şi măsurile luate de organul de jurisdicție, cu arătarea motivelor, în
fapt şi în drept, după caz;
j) calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia, atunci când încheierea de
ședință poate fi atacată separat;
k) dacă ședința a avut sau nu caracter public;
l) semnătura membrilor organului de jurisdicție participanți la ședință.
(2) Încheierile de ședință trebuie să arate cum s-a desfăşurat şedinţa, cuprinzând, dacă
este cazul, menţiuni despre ceea ce s-a consemnat în procese-verbale separate.
(3) Redactarea încheierii este obligatorie numai atunci când pronunțarea hotărârii nu are
loc în aceeași zi în care au avut loc și dezbaterile și s-a trecut la deliberare. În cazul în care
hotărârea se pronunţă în ziua în care au avut loc dezbaterile și s-a trecut la deliberare, nu se
întocmeşte încheierea de ședință, menţiunile prevăzute la alin. (1) şi (2) făcându-se în partea
introductivă a hotărârii.

27
 Articolul 64 – Reguli aplicabile
(1) Dispoziţiile privitoare la deliberare, opinie separată, precum şi orice alte dispoziţii
referitoare la hotărârile prin care organul de jurisdicție internă se dezînvesteşte de soluționarea
fondului cererii se aplică în mod corespunzător şi încheierilor de ședință.
(2) În cazul în care soluțiile pronunţate de organul de jurisdicție internă pe parcursul
soluționării cauzei sunt supuse unei căi de atac separat de hotărârea de fond, în ipoteza
exercitării căii de atac, dosarul cauzei se înaintează organului de jurisdicție internă superior, în
termen de cel mult 10 zile, de către organul de jurisdicție internă a cărei soluție se atacă.
(3) În mod corelativ, soluțiile prevăzute la alin.(2) pronunțate de un complet de 3
membri constituit la nivelul Comisiei Naționale de Arbitraj vor putea fi atacate cu recurs la
Comisia Națională de Arbitraj, cererile urmând a fi soluționate de un complet de 5 membri ai
Comisiei, constituit în conformitate cu disp. art.4 din prezentul regulament.
(4) În cazul în care se atacă o soluție cu privire la care există o chestiune litigioasă
asupra admisibilităţii atacării pe cale separată, cererea de exercitare a căii de atac se înaintează
organului de jurisdicție superior împreună cu o copie de pe încheierea de ședință atacată,
certificată de către organul de jurisdicție care a întocmit-o. Dacă organul de jurisdicție superior
constată admisibilitatea căii de atac, va cere organului de jurisdicție care a pronunțat soluția
atacată să înainteze dosarul cauzei, în condiţiile alin.(2).
(5) În mod corelativ, dacă soluția prevăzute la alin.(4) a fost pronunțată de un complet
de 3 membri constituit la nivelul Comisiei Naționale de Arbitraj, cererea de exercitare a căii de
atac se adresează Comisiei Naționale de Arbitraj, împreună cu o copie de pe încheierea de
ședință atacată, certificată de către organul de jurisdicție care a întocmit-o, urmând a fi
soluționată de un complet de 5 membri ai Comisiei, constituit în conformitate cu disp. art.4 din
prezentul regulament. Dacă se constată admisibilitatea căii de atac, completul învestit cu
soluționarea cererii va cere solicita organului de jurisdicție care a pronunțat soluția atacată să
înainteze dosarul cauzei, în condiţiile alin.(2).

Articolul 65 – Conținutul hotărârii

(1) Hotărârea va cuprinde:
a) partea introductivă, în care se vor face menţiunile prevăzute la art.63, alin.(1) şi
(2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere, partea introductivă a
hotărârii va cuprinde numai denumirea organului de jurisdicție internă, numărul
dosarului, data, numele, prenumele şi calitatea membrilor organului de jurisdicție
internă participanți la pronunțare, precum şi menţiunea că celelalte date sunt
arătate în încheiere;
b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale
părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de organul de jurisdicție pe baza
probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia,
arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au
înlăturat cererile părţilor;
c) dispozitivul, în care se vor arăta numele, prenumele, codul numeric personal şi
domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, după caz, pentru organele de conducere,
control sau arbitraj, denumirea şi sediul lor precum și soluţia dată tuturor cererilor
deduse judecăţii.
(2) Dacă hotărârea s-a dat în folosul mai multor reclamanţi sau împotriva mai multor
pârâţi, se va arăta ceea ce se cuvine fiecărui reclamant şi la ce este obligat fiecare pârât ori, când
este cazul, dacă drepturile şi obligaţiile părţilor sunt solidare sau indivizibile.
(3) În partea finală a dispozitivului se vor arăta dacă hotărârea este executorie, este
supusă unei căi de atac ori este definitivă, data pronunţării ei, mențiunea că a fost adoptată ca
urmare a votului exprimat în mod secret de către membrii participanți, precum şi semnăturile
membrilor organului de jurisdicție internă participanți la pronunțare. Când hotărârea este supusă
28
unei căi de atac, se va arăta şi organul de jurisdicție internă la care se depune cererea pentru
exercitarea căii de atac.

Articolul 66 – Redactarea, semnarea și comunicarea hotărârii

(1) Hotărârea se redactează de către arbitrul raportor, desemnat potrivit prevederilor
art.30.
(2) În cazul în care unul dintre membri a rămas în minoritate la pronunțare, el are
dreptul să redacteze o opinie separată, care va cuprinde expunerea considerentelor, soluţia pe
care a propus-o şi semnătura acestuia. De asemenea, membrul care este de acord cu soluţia, dar
pentru considerente diferite, va putea redacta separat opinia concurentă. Redactarea unei opinii
separate sau a unei opinii concurente reprezintă manifestarea de voință a membrului organului
de jurisdicție internă de a renunța la secretul deliberării.
(3) Hotărârea va fi semnată de membrii organului de jurisdicție care au participat la
deliberare și pronunțare.
(4) Dacă vreunul dintre membri este împiedicat să semneze hotărârea, ea va fi semnată
în locul său de preşedintele organului de jurisdicție internă sau de către președintele de complet,
după caz. În toate cazurile se va face menţiune în hotărâre despre cauza care a determinat
împiedicarea.
(5) Hotărârea se va redacta şi se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunţare.
Opinia separată a membrului rămas în minoritate, precum şi, când este cazul, opinia concurentă
se redactează şi se semnează în acelaşi termen.
(6) Hotărârea se va întocmi în două exemplare originale, dintre care unul se ataşează la
dosarul cauzei, iar celălalt se va depune spre conservare la dosarul de hotărâri al organului de
jurisdicție internă.
(7) Hotărârea se va comunica părţilor din oficiu în copie semnată de președintele
organului de jurisdicție internă sau de către președintele de complet, după caz, de îndată ce
hotărârea a fost redactată, .
(8) Adăugirile, schimbările sau corecturile în cuprinsul hotărârii vor trebui semnate de
membrii organului de jurisdicție sau ai completului, după caz, sub sancţiunea neluării lor în
seamă.
(9) După pronunţarea hotărârii, organul de jurisdicție internă, respectiv completul care a
pronunțat-o, se dezînvesteşte şi niciun membru nu poate reveni asupra opiniei exprimate.

Articolul 67 – Autoritatea de lucru judecat

(1) Hotărârea ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul cauzei sau statuează asupra
unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru
judecat cu privire la chestiunea tranşată.
(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care
acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
(3) Hotărârea prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat
asupra fondului.
(4) Când hotărârea este supusă unei căi de atac, autoritatea de lucru judecat este
provizorie.

Articolul 68 – Excepția autorității de lucru judecat

(1) Nimeni nu poate face obiectul unei proceduri în fața organelor de jurisdicție internă
de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect.
(2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are
legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

29
 (3) Excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată din oficiu sau de părţi în orice
stare a cauzei, inclusiv în calea de atac. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în
propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată.

Articolul 69 – Puterea executorie, forța probantă, obligativitatea și opozabilitatea

hotărârilor organelor de jurisdicție internă ale USR
(1) Hotărârile pronunțate de organele de jurisdicție internă ale USR au putere
executorie, în condiţiile prevăzute de statutul USR și prezentul regulament.
(2) Hotărârile pronunțate de organele de jurisdicție internă ale USR au forţa probantă a
unui înscris autentic, în măsura în care sunt semnate de către președintele organului de
jurisdicție sau de președintele de complet, după caz.
(3) Hotărârile pronunțate de organele de jurisdicție internă ale USR sunt obligatorii şi
produc efecte numai între părţi şi succesorii acestora.
(4) Hotărârea este opozabilă oricărei terţe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu
face, în condiţiile legii, dovada contrară.
(5) Nerespectarea hotărârilor organelor de jurisdicție internă ale USR, cu excepția
recomandărilor, constituie abatere disciplinară și se sancționează conform prevederilor art.14 și
15 din Statutul USR.

Articolul 70 – Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii

(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele
de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate
din oficiu ori la cerere, în termen de cel mult 15 zile de la sesizare.
(2) Organul de jurisdicție sau completul care a emis încheierea sau hotărârea, după caz,
se pronunţă prin încheiere, părţile urmând a fi citate numai dacă se consideră că este necesar ca
ele să dea anumite lămuriri.
(3) În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în toate exemplare originale ale hotărârii.
(4) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea
dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere
organului de jurisdicție sau completului care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul
sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
(5) Organul de jurisdicție internă va rezolva cererea în termen de cel mult 15 zile, prin
încheiere, cu citarea părţilor.
(6) Încheierea se va ataşa la hotărâre, atât în dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri
al organului de jurisdicție internă.
(7) Dacă, prin hotărârea dată, organul de jurisdicție internă sau, după caz, completul
învestit cu soluționarea unei cereri a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal
sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii
în acelaşi termen în care se poate exercita calea de atac împotriva acelei hotărâri, iar în cazul
hotărârilor pronunțate în căile de atac, în termen de 15 zile de la comunicare.
(8) Cererea se soluţionează în termen de cel mult 15 zile, cu citarea părţilor, prin
hotărâre separată. Prevederile alin.(6) se aplică în mod corespunzător.
(9) Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul când organul de jurisdicție
internă sau, după caz, completul învestit cu soluționarea unei cereri, a omis să se pronunţe
asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau apărătorilor, cu privire la
drepturile lor.
(10) Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea
hotărârii nu poate fi cerută prin exercitarea unei căi de atac, ci numai în condiţiile prezentului
articol.

30
 (11) Soluțiile pronunţate în temeiul prezentului articol sunt supuse aceloraşi căi de atac
ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea
dispoziţiilor contradictorii ori completarea.

Capitolul VI – Modalități de comunicare a actelor de procedură și procedura de

citare.
Articolul 71 – Obligația de prezentare
(1) Părţile nu sunt obligate să se înfăţişeze în fața organelor de jurisdicție internă, însă
este necesar ca ele să fie citate conform prezentului regulament.
(2) Se prezumă că părțile au termen în cunoștință atunci când:
a) partea care a depus cererea, personal sau prin mandatar şi a luat termen în
cunoştinţă;
b) partea care a fost prezentă la o înfăţişare, ea însăşi sau prin mandatar, chiar
neîmputernicit, cu dreptul de a cunoaşte termenul;
(3) Părțile aflate în situațiile prevăzute la alin.(2) nu vor fi citate pe tot parcursul
procedurii în fața aceluiași organ de jurisdicție internă, prezumându-se că ele cunosc termenele
ulterioare.
(4) Părțile vor putea verifica oricând termenele procedurale prin consultarea registrului
de evidență electronică a sesizărilor întocmit în acest sens. Procedura de întocmire și utilizare a
registrului va fi elaborată de Comisia Națională de Arbitraj, în termen de 30 de zile de la
aprobarea prezentului regulament.

Articolul 72 – Întocmirea și comunicarea actelor de procedură

(1) Întocmirea și comunicarea actelor de procedură este în responsabilitatea arbitrului
raportor desemnat conform disp.art.29 din prezentul regulament.
(2) Citarea și comunicarea actelor de procedură se va putea face, de regulă, prin
utilizarea adresei de poștă electronică indicată în cuprinsul cererii sau existentă în baza de date a
membrilor, iar ca modalități alternative, prin poștă cu scrisoare recomandată, telefax sau prin
alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, dacă
organului de jurisdicție internă i-au fost indicate datele corespunzătoare în acest scop.
(3) În vederea confirmării, odată cu actul de procedură, organul de jurisdicție internă va
comunica un formular care va conține: denumirea organului, datele de contact, data comunicării,
indicarea actelor comunicate și arbitrului raportor însărcinat cu asigurarea comunicării.
(4) Formularul va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar și
semnătura personală sau semnătura persoanei însărcinate cu primirea corespondenței și va fi
transmis organului de jurisdicție internă în termen de 5 zile, prin poștă electronică, telefax sau
prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului, conform datelor de contact furnizate.
(5) În cazul în care destinatarul nu va transmite formularul de confirmare a primirii
actelor de procedura comunicate, în termenul prevăzut la alin.(3), arbitrul raportor va afișa
înștiințarea pe forumurile de comunicare internă ale USR.
(6) În cazul procedurii prin afișare, partea are obligația să comunice în termen de 5 zile
luarea la cunoștință. La expirarea acestui termen, procedura se consideră îndeplinită.
(7) Președintele organului de jurisdicție internă sau, după caz, președintele de complet,,
prin intermediul arbitrului raportor, va verifica efectuarea procedurilor de citare şi comunicare
dispuse pentru fiecare termen şi, când este cazul, va dispune măsuri de refacere a acestora;
totodată, vor fi efectuate demersuri şi pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înștiințarea
părților pentru înfățișarea la termen, incluzând, dar fără a se limita la, afișarea înștiințării pe
canalele de comunicare internă ale USR. În cazul procedurii prin afișare, partea are obligația să
comunice în termen de 5 zile luarea la cunoștință. La expirarea acestui termen, procedura se
consideră îndeplinită.

31
 (8) Comunicarea prin telefon sau alte mijloace de comunicare la distanță în timp real
privește doar încunoștințarea părții. Odată efectuată această comunicare, arbitrul raportor va
întocmi un referat în care va arăta modalitatea de încunoștințare și obiectul acesteia, făcându-se
mențiunea datei, orei și persoanei care a primit comunicarea.

Articolul 73 – Consultarea bazelor de date

În scopul obţinerii datelor şi informaţiilor necesare realizării procedurii de comunicare a
citaţiilor, a altor acte de procedură, precum şi îndeplinirii oricăror alte atribuţii specifice
activităților proprii, membrii organelor de jurisdicție internă au drept de acces direct la bazele de
date electronice sau la alte sisteme de informare deţinute de filialele USR locale, județene, de
sector sau ale Municipiului București, precum și de Biroul Național sau Grupul Parlamentar al
USR. Acestea au obligaţia de a lua măsurile necesare în vederea asigurării accesului direct al
membrilor organelor de jurisdicție internă la bazele de date electronice şi sistemele de informare
deţinute.

Articolul 74 - Citația
(1) Citaţia reprezintă actul procedural prin care părţile şi ceilalţi participanţi sunt
înştiinţaţi să se prezinte în faţa organelor de jurisdicție internă ale USR.
(2) Citaţia trebuie să îmbrace forma scrisă şi trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:
a) numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;
b) indicarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare;
c) indicarea organului de jurisdicție internă şi a datelor de contact;
d) indicarea adresei corespunzătoare înfățișării;
e) numele, domiciliul şi calitatea celui citat;
f) numele şi domiciliul părţii potrivnice, precum şi felul pricinii;
g) alte menţiuni;
h) numele arbitrului raportor însărcinat cu asigurarea comunicării.
(3) Pot fi citate pentru a se prezenta în fața organelor de jurisdicție internă ale USR
părţile precum şi martorii, experţii, interpreţii şi alţi participanţi la soluționarea diferendului.
(4) În cazul în care partea, care este reprezentată printr-un mandatar, a făcut o alegere
de domiciliu la adresa acestuia, atunci citarea şi comunicarea actelor de procedură se vor face la
adresa mandatarului; dacă însă partea nu a arătat persoana însărcinată cu primirea actelor de
procedură, atunci acestea se vor comunica la domiciliul părţii.
(5) În cazul în care este necesară citarea unui organ de conducere, control sau arbitraj al
USR, procedura se va considera îndeplinită dacă a fost citat președintele acestuia sau persoana
desemnată potrivit prevederilor art.21 din prezentul regulament.
(6) Comunicarea citaţiilor şi a altor acte de procedură se face din oficiu şi în mod gratuit
pentru părți, din fondurile aflate la dispoziția organelor de jurisdicție internă.
(7) Pentru a putea fi considerată ca fiind primită în termen, citaţia trebuie comunicată cu
cel puţin 48 de ore înaintea termenului la care partea este chemată;
(8) În cazurile urgente, acest termen poate fi scurtat. Pentru a putea fi considerat ca fiind
termen în cunoștință, este necesară confirmarea de primire a comunicării, din partea persoanei
astfel citate.
(9) În situația prev. la alin.(8), neprezentarea părții, corelată cu imposibilitatea dovedirii
faptului că aceasta avea cunoștință despre termenul fixat, va conduce la refacerea procedurii de
citare.
(10) Nici un act de procedură nu se poate îndeplini în zilele de sărbătoare legală, afară de
cazurile urgente, când este nevoie de încuviințarea președintelui organului de jurisdicție internă
sau de cea a președintelui de complet, după caz.
(11) Dacă partea îşi schimbă datele de contact (domiciliu, număr de telefon, fax, adresă
de postă electronică etc.) în cursul soluționării cauzei, aceasta are obligația de a transmite de
32
îndată o cerere prin care să aducă la cunoştinţa organului de jurisdicție internă respectiva
schimbare, în caz contrar, actele de procedură comunicate pe vechile coordonate fiind
considerate valabile.
(12) În toate cazurile privind persoanele fizice - membri ai USR, adresele de poștă
electronică existente în baza de date a USR vor fi considerate valabile pentru comunicarea
actelor de procedură și pentru orice alte comunicări în relația cu organele de jurisdicție internă
ale USR, în condițiile în care nu se specifică în mod expres o altă adresă de poștă electronică.

Capitolul VII - Proceduri speciale

Articolul 75 - Modul de soluționare a contestație în cazul respingerii cererii de transfer
într-o altă organizație locală
(1) Decizia de respingere a transferului unui membru USR într-o altă organizație locală a
USR poate fi contestată în termen de 15 zile de la comunicare, de către partea interesată.
(2) Competența de soluționare a contestației revine organului de jurisdicție internă care
funcționează pe lângă filiala locală în care membrul dorește să se transfere.
(3) În termen de 10 zile de la primirea contestației, președintele organului de jurisdicție
va convoca ședința de plen a organului de jurisdicție internă, în care se va verifica îndeplinirea
cerințelor prev. la art.16 din prezentul regulament, și se va desemna un arbitru raportor.
(4) În cazul în care nu sunt îndeplinite cerințele de la art.16, se va proceda conform
art.17, termenul fixat pentru remedierea sau completarea cererii fiind de cel mult 5 zile.
(5) Dacă sesizarea îndeplinește cerințele prev. la art.16, sau după împlinirea termenului
prevăzut la alin.(4), prin grija arbitrului raportor, contestația, cu precizările și completările
ulterioare, după caz, va fi comunicată de îndată biroului organizației locale care a respins cererea
de transfer, solicitându-i-se să depună întâmpinare, în termen de 5 zile.
(6) În termen de cel mult 10 zile de la primirea răspunsului la întâmpinare sau, în lipsa
acestuia, în termen de cel mult 10 zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin.(5), prin grija
arbitrului raportor, președintele organului de jurisdicție internă convoacă ședința de plen pentru
analizarea contestației.
(7) Citarea părților nu este obligatorie.
(8) Soluționarea contestației se va face potrivit dispozițiilor referitoare la soluționarea
unei sesizări în fond, cuprinse în prezentul regulament, în măsura în care nu contravin
prevederilor prezentului articol.
(9) Prevederile prezentului regulament sunt aplicabile și procedurii de soluționare a
contestației la decizia de respingere a cererii de transfer într-o altă filială, în măsura în care nu
contravin prevederilor prezentului articol.
(10) Hotărârea pronunțată de organul de jurisdicție este definitivă și se comunică atât
părții care a formulat contestația cât și biroului filialei locale a cărui decizie a fost contestată.

Articolul 76 – Recursul în interesul legii

(1) Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a prezentului regulament de către
toate organele de jurisdicție internă ale USR, președintele USR precum și președinții celorlalte
organe de conducere, control și arbitraj din cadrul USR, sau persoanele desemnate de către
aceste organe, au dreptul să ceară Comisiei Naționale de Arbitraj să se pronunţe asupra
problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de organele de jurisdicție internă ale USR.
(2) Comisia Națională de Arbitraj se poate sesiza din oficiu atunci când constată că
anumite probleme de drept au fost soluţionate diferit de organele de jurisdicție internă ale USR.
(3) Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de
drept au fost soluţionate în mod diferit prin hotărâri definitive, care se anexează cererii.
(4) Cererea se întocmește în conformitate cu disp. art.15 și art.16 din prezentul
regulament și se adresează Comisiei Naționale de Arbitraj.
(5) Dispozițiile prevăzute la art.29 din prezentul regulament sunt aplicabile, după caz.
33
 (6) În vederea întocmirii raportului, arbitrul raportor va putea solicita unor specialişti
recunoscuţi ( din afara USR) opinia scrisă asupra problemelor de drept soluţionate diferit.
(7) Raportul va cuprinde soluţiile diferite date problemei de drept şi argumentele pe care
se fundamentează, jurisprudenţa relevantă, dacă este cazul, doctrina în materie, precum şi opinia
specialiştilor consultaţi. Totodată, arbitrul raportor va întocmi şi va motiva proiectul soluţiei ce
se propune a fi dată recursului în interesul legii.
(8) Şedinţa de plen se convoacă de preşedintele Comisiei Naționale de Arbitraj, sau
persoana desemnată de acesta, cu cel puţin 10 de zile înainte de desfăşurarea acesteia. Odată cu
convocarea, fiecărui membru al comisiei îi vor fi puse la dispoziție o copie a raportului şi a
soluţiei propuse.
(9) La şedinţă au obligația de a participa toţi membrii Comisiei Naționale de Arbitraj.
Pot de asemenea, participa, la invitația președintelui Comisiei, și reprezentanții organelor de
jurisdicție internă care au emis hotărârile analizate, precum și reprezentanții organelor de
conducere, control și arbitraj care ar putea avea opinii relevante în cauză. Arbitrul raportor va
susține în fața celorlalți membri și a persoanelor prezente, raportul întocmit și soluția propusă.
Eventualele observații și propuneri primite vor fi consemnate de arbitrul raportor, în note de
ședință, urmând a fi avute în vedere la deliberare.
(10) Deliberarea și pronunțarea se vor face în condițiile art.36 din prezentul regulament.
(11) Recursul în interesul legii se judecă în cel mult 3 luni de la data sesizării Comisiei,
iar soluţia se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor prezenți. Nu se admit abţineri de la vot.
(12) Asupra cererii, Comisia Națională de Arbitraj se pronunţă prin hotărâre. Hotărârea
se pronunţă numai în interesul legii şi nu are efecte asupra hotărârilor examinate şi nici cu
privire la situaţia părţilor din acele cauze.
(13) Hotărârea se motivează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunţare şi va fi
adusă la cunoștința părților și a membrilor USR, prin canalele de comunicare internă.
(14) Dezlegarea dată problemelor de drept judecate produce efecte numai pentru viitor și
este obligatorie pentru toate organele de jurisdicție internă, de la data publicării prin intermediul
canalelor de comunicare internă.

Articolul 77 - Procedura de avizare a candidaților USR la alegerile parlamentare

(1) În termen de 3 zile de la data depunerii unei candidaturi pentru funcția de deputat sau
senator, dar nu mai târziu de 3 zile de la expirarea datei limită de depunere a candidaturilor,
președinții birourilor filialelor județene, respectiv președintele Filialei Municipiului București și
cel al Filialei USR Diaspora, au obligația înaintării către Comisia Națională de Arbitraj, a unei
copii a tuturor documentelor relevante pe care se sprijină acea candidatură, pentru fiecare
candidat în parte din circumscripția electorală respectivă.
(2) În termen de 5 zile de la data depunerii unei candidaturi pentru funcția de deputat sau
senator, dar nu mai târziu de 3 zile de la expirarea datei limită de depunere a candidaturilor, orice
membru USR precum și reprezentanții oricăror organe de conducere, control și arbitraj din USR,
pot sesiza Comisia Națională de Arbitraj, cu privire la neconformitatea unei candidaturi depuse
pentru una din aceste funcții, raportat la scopul, obiectivele, principiile și valorile asumate și
promovate de USR.
(3) Sesizarea trebuie întocmită în conformitate cu disp. art.15 și art.16 din prezentul
regulament și trebuie să fie însoțită de probele pe care se întemeiază sau pe care se sprijină
bănuielile de neconformitate. Sesizările anonime nu se iau în considerare. Cu toate acestea,
Comisia Națională de Arbitraj are obligația efectuării unor verificări minimale asupra aspectelor
semnalate printr-o sesizare anonimă, dacă acestea vizează aspecte legate de integritatea
candidatului.
(4) În termen de 48 de ore de la primirea unei sesizări de natura celor prevăzute la alin.2,
respectiv de la primirea notificărilor în condițiile alin.(1), președintele Comisiei Națională de

34
Arbitraj convoacă ședință de plen, urmând a se proceda la desemnarea unui arbitru raportor, care
va proceda în conformitate cu disp. art.28 din prezentul regulament, după caz.
(5) Sesizarea primită în condițiile alin.(2) va fi comunicată de arbitrul raportor, în termen
de 48 de ore, candidatului vizat, pe coordonatele de contact menționate în CV-ul candidatului
sau disponibile în bazele de date ale USR, acesta având obligația de a depune întâmpinare, în
termen de 3 zile de la primirea comunicării. Întâmpinarea va fi întocmită în conformitate cu disp.
art.18 și art.19 din prezentul regulament, după caz.
(6) În termen de 5 zile de la primirea întâmpinării, respectiv de la expirarea termenului
prev. la alin.(5), arbitrul raportor va prezenta plenului Comisiei Naționale de Arbitraj, raportul
întocmit ca urmare a sesizării primite, respectiv a verificărilor proprii efectuate, care va conține
și propunerea de validare, respectiv de invalidare a candidaturii, ce urmează a fi prezentată
Biroului Național al USR. Responsabilitatea convocării ședinței de plen revine președintelui
comisiei, prin grija arbitrului raportor, în conformitate cu disp. art.29, alin.(6) din prezentul
regulament.
(7) În cazul în care este necesar a fi administrate și alte probe pentru fundamentarea unei
concluzii pertinente, termenul prev. la alin.(6) poate fi prelungit cu maxim 10 zile, fără a se putea
depăși însă, data limită de validare a candidaturilor, stabilită de Biroul Național. Administrarea
de noi probe și prelungirea termenului se aprobă de plenul comisiei, la propunerea arbitrului
raportor sau a oricărui alt membru al Comisiei Naționale de Arbitraj, participant la ședința de
plen convocată în condițiile alin.(6).
(8) În vederea fundamentării raportului și a propunerilor efectuate, arbitrul raportor va
putea efectua orice verificări consideră necesare și va avea acces la bazele de date și orice alte
evidențe ținute de USR, în condițiile art.73 din prezentul regulament. De asemenea, arbitrul
raportor va putea cere puncte de vedere asupra candidaturilor inclusiv de la organele de
conducere, control și arbitraj de la nivelul filialei județene din care face parte candidatul.
Organele de conducere, control și arbitraj au obligația de a comunica punctele de vedere în
termen de 3 zile de la data primirii solicitării.
(9) Membrii Comisiei Naționale de Arbitraj se vor pronunța asupra propunerilor
conținute în raport prin vot deschis, hotărârile urmând a fi luate cu majoritatea simplă a
membrilor prezenți. Fiecare membru al Comisiei Naționale de Arbitraj este obligat să își exprime
opinia.
(10) Propunerea adoptată în condițiile alin.(9) va fi comunicată către Biroul Național al
USR, de către președintele Comisiei sau persoana desemnată de acesta, prin grija arbitrului
raportor, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Articolul 78 – Dispoziții finale

(1) Prevederile prezentului regulament se completează cu dispozițiile Statutului USR,
ale Legii partidelor politice nr.14/2003, republicată și ale Codului de Procedură Civilă.
(2) Prezentul regulament intră în vigoare de la data aprobării sale de către Comitetul
Politic al Partidului „Uniunea Salvați România”.
(3) Pentru a se putea asigura aplicarea unitară a prevederilor prezentului regulament,
Comisia Națională de Arbitraj va putea organiza sesiuni de instruire la care să participe membrii
organelor de jurisdicție internă de la nivel local sau județean. Sesiunile vor putea fi organizate
atât prin mijloace de comunicare la distanță cât și cu participarea fizică a membrilor, caz în care
fondurile necesare organizării și desfășurării acestora vor fi asigurate de către Secretariatul
General al USR.

35