Cartea este un act al creației, un rod al inspirației, o necesitate de destăinuire

și de comunicare. Și dacă autorul își încredințează gândurile sacre unei coli de

hârtie din necesitatea sau dorința de exprimare a gândurilor, sentimentelor, durerii
sau ideilor fantastice, atunci care este scopul urmărit de cititor, ce îl face să ia în
mână o carte, să o citească sau să o recitească? Nu putem afirma că o face din
obligație, căci nu vorbim de elevi sau studenți care studiază o operă literară impusă
de curriculum, sau de corectori, editori, redactori ce își îndeplinesc obligațiunile
profesionale, ci de acei care citesc o operă literară din dorință proprie, fiind mânați
de un imbold nestăvilit de a cunoaște, de a se autodepăși. Citim o carte pentru a ne
refugia de rutina zilnica, pentru a da frâu imaginației, pentru a ne îmbogăți lumea
spirituală, pentru a deveni mai culți, mai atenți la detalii, pentru a ne depăși
limitele, pentru a găsi imboldul de a acționa, de a schimba lucrurile spre bine. Dar
ce ne face să luam în mâini o carte pe care deja o citisem anterior? Căutăm acele
emoții pe care le trăisem cândva, care și-au luat parcursul din acea poezie, roman
sau nuvela.
Dar uneori, revenirea la cartea preferată te poate decepționa, căci nu mai
găsești acele emoții pe care le-ai simțit altă dată, deoarece ești deja altul, ai
crescut, te-ai maturizat, te-ai schimbat, ai devenit mai deștept, ți-ai schimbat
viziunile, părerile, alteori descoperi că citești o cu totul altă carte, înțelegi altfel
evenimentele și personajele.
Îmi place să revin la cărțile pe care deja le-am citit, să descopăr în ele lucruri
pe care nu le-am înțeles din lecturile anterioare, pe care le-am trecut cu vederea,
căci acum când îmi este cunoscut subiectul, am destul timp să acord atenție
detaliilor, jocurilor de cuvinte, gândurilor ascunse, să analizez în detaliu orice
situație în care este pus personajul, recitirea unei cărți este pentru mine un moment
de cunoaștere, de autocunoaștere.
În final aș vrea să spun că nici o carte nu poate exista fără cititor, un cititor
activ, inteligent, căci de el depinde soarta de mai departe a creației literare, va
deveni capodopera, carte de căpătâi sau va fi dată uitării.