Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2. Diagnosticul de infarct miocardic acut se poate stabili pe baza creşterii şi/ sau scăderii
troponinei, împreună cu cel puţin unul dintre următoarele:
A. Simptome de ischemie miocardică
B. Modificări noi de segment ST
C. Dovada imagistică a unei pierderi recente de miocard viabil
D. Dovada de tromb proaspăt in artera pulmonară la angiografie
E. Bloc de ramură stângă nou apărut
R = A, B, C, E (pag. 135)
6. Elemente clinice care sugerează risc înalt în sindroamele coronariene acute sunt:
A. Galop ventricular
B. Suflu sistolic de regurgitare mitrală ischemică
C. Aritmii ventriculare
D. Absenţa durerii anginoase de repaus în ultimele 48 ore
E. Instabilitatea hemodinamică
R = A, B, C, E (pag. 138)
7. *Una dintre afirmaţiile de mai jos privind sindroamele coronariene acute, este falsă:
A. Electrocardiograma iniţială poate fi normală
B. Examenul fizic este frecvent normal în afara episoadelor anginoase
C. Modificările dinamice ST-T reprezintă un criteriu de risc înalt
D. Troponina este de regulă crescută în angina instabilă
E. Derivaţiile electrocardiografice suplimentare (V7-V9) sunt frecvent necesare
pentru diagnosticul ischemiei în teritoriul arterei circumflexe
R = D (pag. 138-139)
12. Care dintre următoarele afirmaţii sunt false în ce priveşte enoxaparina în sindroamele
coronariene acute:
A. Se poate administra subcutanat
B. Necesită monitorizarea coagulării în laborator
C. Are risc mai mare de a induce trombocitopenie, comparativ cu heparina
nefracţionată
D. Are biodisponibilitate redusă comparativ cu heparina nefracţionată
E. Nu se poate administra la pacienţii revascularizaţi intervenţional
R = B, C, D, E (pag. 145)
13. Coronarografia de mare urgenţă (în primele 2 ore) este indicată la pacienţii cu
sindrom coronarian acut fără supradenivelare ST care asociază:
A. Hipertensiune arterială şi diabet zaharat
B. Instabilitate hemodinamică
C. Modificări ST
D. Aritmii ventriculare maligne
E. Creştere a troponinei
R = B, D (pag. 146)
16. Care dintre următoarele afirmaţii privind insuficienţa cardiacă cronică sunt adevărate?
A. Insuficienţa cardiacă cronică cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng (VS) se
referă la cazurile în care fracţia de ejecţie a VS este crescută
B. Insuficienţa cardiacă cronică cu funcţie sistolică VS păstrată se asociază de
regulă cu dilatarea de VS
C. Pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică aflaţi în clasa funcţională III NYHA
au simptome la efort minim şi în repaus
D. Stadiul D (ACC/AHA) al insuficienţei cardiace cronice include pacienţii cu
boală cardiacă structurală avansată şi simptome severe în pofida terapiei medicale
maximale
E. Aproximativ jumătate dintre pacienţii cu insuficienţa cardiacă cronică au
disfuncţie sistolică de VS
R = D, E (pag. 173-174)
29. Care dintre următoarele circumstanţe sunt potenţiali factori precipitanţi extracardiaci
ai insuficienţei cardiace cronice?
A. Infarctul miocardic acut
B. Blocul atrio-ventricular total
C. Anemia
D. Insuficienţa renală
E. Infecţiile respiratorii
R = C, D, E (pag 175)
22. Care dintre următoarele clase terapeutice îmbunătăţesc evoluţia insuficienţei cardiace
cronice cu disfuncţie sistolică de ventricul stâng?
A. Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei
B. Antiinflamatoarele nesteroidiene
C. Corticoizii
D. Beta-blocantele
E. Antagoniştii receptorilor pentru mineralocorticoizi (antialdosteronicele)
R = A, D, E (pag. 179)
ă ă î î ââ şş ţţ