Instaurarea regimului de suzeranitate otomană și formele ei de manifestare în

Țările Române
Dorința Imperiului Otoman de a cuceri noi teritorii și nenumăratele lupte duse cu domnitorii
români, otomanii fiind mai puternici, au reușit totuți să-și impună suzeranitatea in Tările
Române.
În urma înaintării otomanilor în Peninsula Balcanică , aceștia făceau tot posibilul de a cuceri
aceste regiuni, la fel ca și pentru Țara Românească, cînd otomanii se stabilesc i sec XV, la
hotarele Dunării, și astfel încep primele cuceriri. Ei foloseau diferite tactici: unele teritorii erau
cucerite imediat , iar altora, care opuneu mai multă rezistență, li se propune să-și răscumpere
pacea printr-un tribut, ca sa se implice în treburile interne ale tributarilor și pînă la urma să
transforme teritoriul în pașalîc. Începînd cu anul 1420, după ce fiul lui Mircea cel Bătrîn, Mihail,
cade în luptă cu turcii, aceșia își impun suzeranitatea lor asupra Țării Românești, iar în
continuare, capacitatea de rezistență a românilor, nu a permis sultanului să transforme Țara
Româneasca în pașalîc. Plata tribultului devine un preț al protecției otomane, iar dependența
de ototmani crește. În 1420 are loc prima ciocnire militară a otomanilor cu Moldova. Ștefan cel
Mare refuză să plătească tribut, însu după ce turcii cuceresc Chilia și Cetatea Albă, acesta
încheie o pace cu Poarta. Invazia sultanului Suleyman din 1538, aplicarea sistemului de
învestire, iar apoi și denumirea domnului, încheie procesul de instaurare a suzeranității
otomane în Moldova.Domn al Modovei este numit Petru Rareș.După bătălia de la Mohacs din
1526 și instituirea pașalîcului de Buda în 1541, Transilvania devine, de asemenea, un principat
autonom sub suzeranitatea Porții.
După toate acestea, Țările Române au recunoscut suzeranitatea otomana, prin intermediul unui
legămîmt, prin care Țările Române aveau unele condiții precum: păstrarea domniei pămîntene,
păstrarea drepturilor și libertăților, plata tributului în folosul sulatnului, domnul trebuia să fie
“prieten prietenilor și dușman dușmanilor”. La fel și Poarta avea unele obligații ca: apărarea
tării în fața pericolului din exterior, turcii nu aveau voie să cinstruiască moschee, nu aveau
dreptul să se căsătorească cu femei creștine și Țările Române nu plăteau bir de sînge.
Regimul suzeranității otomane, totuși nu a modificat organizarea instituțională internă a Țărilor
Române, ele continuînd să-și păstreze autonomia reală, desigur cu îndeplinirea anumitor
obligații. În opinia mea, o importanță hotărîtoarea a avut-o forța de rezistență permanentă a
românilor împotriva expansiunii străine ceea ce nu a permis Imperiului Otoman să le
transforme în pașalîcuri.