Cungiurate de mari gemeni, �mpar?ite de-Apenin, Unde l�nga laurul verde cre?te-olivul cel ferice, Unde floarea nu se trece sub un ceri ce-i tot senin, Undre m�ndre monumente ale domnitoarei ginte �nviaza mii icoane la aducerea aminte!
Va urez... ca cine poate fara dor, far-umilin?a,
Acea pulbere sa calce, al eroilor morm�nt, Ce �n curs de ani o mie a statut �n biruin?a ?-astazi vii sunt prin esemple de virtute ?i cuv�nt, �nc�t �n asemanare nu a fost, subt orice nume, Mai mare?, nimic, nici trainic, de c�nd omul este-n lume!
Pe a Tibrului ?es Roma tabar�ta-i ca un munte
Din palaturi surupate ?i morm�nturi adunat, �ntre care Capitolul o carunta nal?a frunte Ce de barbari ?i de timpuri cu respect i s-a pastrat; Unde un popor de statui, a lui Fidias urzire, V�nta Greciei ?-a Romei �mi arata la privire.
�ntre surupate temple, obelisce ?i coloane,
Ca un turn de fier �ntreaga sta colona lui Traian; Pre ea vad: Istrul se pleaca Iasienei legioane, Cum cu patria sa pere-a Decebalului o?tean ?i cum �n de?arta Dacie popor nou se-ntemeiaza, De-unde limba, legi ?i nume a rom�nilor dereaza.
C�nd �n codru vechi stejarul e rapus de batr�ne?e,
Din a sa manoasa ?arna cresc placute floricele; A?a dupa-a Romei paos, �n alese frumuse?e, Rasarit-au noi lucefiri: Ariost ?i Rafaele, Galileu, Columb, ?-Italiei, ce prin genia lor luce, Ca-n vechime lumea astazi necurmat tribut aduce.
�n gradin-asta Europei, unde rostul dulce suna,
?i pictura, armonia, prin un farmec a supus Pe a lumei sclavi ?i domnii, carii pururea s-aduna, Plini de dorul amirarei, de la nord ?i de l-apus, Un rom�n a Daciei vine la strabuni, ca sa sarute ?arna de pe-a lor morm�nturi ?i sa-nve?e-a lor virtute!