La Italia de Gh.

Asachi

Va urez, frumoase ?armuri ale-Ausoniei antice,

Cungiurate de mari gemeni, �mpar?ite de-Apenin,
Unde l�nga laurul verde cre?te-olivul cel ferice,
Unde floarea nu se trece sub un ceri ce-i tot senin,
Undre m�ndre monumente ale domnitoarei ginte
�nviaza mii icoane la aducerea aminte!

Va urez... ca cine poate fara dor, far-umilin?a,

Acea pulbere sa calce, al eroilor morm�nt,
Ce �n curs de ani o mie a statut �n biruin?a
?-astazi vii sunt prin esemple de virtute ?i cuv�nt,
�nc�t �n asemanare nu a fost, subt orice nume,
Mai mare?, nimic, nici trainic, de c�nd omul este-n lume!

Pe a Tibrului ?es Roma tabar�ta-i ca un munte

Din palaturi surupate ?i morm�nturi adunat,
�ntre care Capitolul o carunta nal?a frunte
Ce de barbari ?i de timpuri cu respect i s-a pastrat;
Unde un popor de statui, a lui Fidias urzire,
V�nta Greciei ?-a Romei �mi arata la privire.

�ntre surupate temple, obelisce ?i coloane,

Ca un turn de fier �ntreaga sta colona lui Traian;
Pre ea vad: Istrul se pleaca Iasienei legioane,
Cum cu patria sa pere-a Decebalului o?tean
?i cum �n de?arta Dacie popor nou se-ntemeiaza,
De-unde limba, legi ?i nume a rom�nilor dereaza.

C�nd �n codru vechi stejarul e rapus de batr�ne?e,

Din a sa manoasa ?arna cresc placute floricele;
A?a dupa-a Romei paos, �n alese frumuse?e,
Rasarit-au noi lucefiri: Ariost ?i Rafaele,
Galileu, Columb, ?-Italiei, ce prin genia lor luce,
Ca-n vechime lumea astazi necurmat tribut aduce.

�n gradin-asta Europei, unde rostul dulce suna,

?i pictura, armonia, prin un farmec a supus
Pe a lumei sclavi ?i domnii, carii pururea s-aduna,
Plini de dorul amirarei, de la nord ?i de l-apus,
Un rom�n a Daciei vine la strabuni, ca sa sarute
?arna de pe-a lor morm�nturi ?i sa-nve?e-a lor virtute!