COCORUL ŞI BÂTLĂNIŢA

72. Журавль и цапля

Crane and Heron
Când ești tânăr e greu să te hotărăști.

O buhă zbura,
nici capul n—o durea.
Şi cum zbura aşa,
ici—colo se—aşeza,
din coadă că dădea,
în jur se tot uita
şi iarăşi că—mi zbura;
zbura aşa şi iar se aşeza,
din coadă că dădea,
în jur se tot uita
şi apoi iar zbura,
zbura, zbura...

Acesta este numai un început de poveste, dar povestea e cu totul alta.

Trăiau odată pe baltă un cocor şi o bâtlăniţă. Îşi zidiseră amândoi câte o căsuţă: cocorul, la
un capăt al bălții, bâtlăniţa, la celălalt.
Cocorul se cam plictisise de viaţa lui de holtei şi se gândi într—o zi să se însoare.
„Ia să mă duc s—o peţesc pe bâtlăniţă!" îşi spuse el.
Şi o porni cătinel,
lipa—lipa prin cel smârc,
mândru ca un cocostârc,
şapte verste lungi, frăţie,
de ajunse la chindie.
 Şi cum ajunse, bătu cioca—cioca la uşa căsuţei:
—Acasă—i bâtlăniţa frumoasă?
—Acasă.
—Ia spune, vrei să mă iei de bărbat?!
—Ba, cocorule, că prea eşti deşirat.
Ţi—e ia săracă
şi nici că te—mbracă,
greoi eşti la zbor
şi lung de picior,
ai mers de gânsac,
nu—mi placi nici de leac!
Să mă laşi în pace, lunganule!

Cocorul se întoarse acasă tare amărât.

În vremea asta bâtlăniţa se răzgândi şi—şi zise:

„Totuşi, decât singurică de urât să mor,

mai bine nevastă de cocor..."
Şi o porni pe loc spre căsuţa cocorului:
—Ia—mă de nevastă, cocorule!
 Iar cocorul de colea:
—Nu te mai vreau nevasta mea! De—acu' nu mă—nsor până mor! Viaţa de holtei îmi place,
să mă laşi în pace!
De ruşine, bâtlăniţa se puse pe bocit şi se—ntoarse acasă. Dar de—ndată ce plecă, cocorul
cugetă:
 „Rău am făcut că n—am luat—o de nevastă! Să trăieşti singur pe lume, fără rost, e tare
prost!"
Şi iarăşi lipa—lipa spre căsuţa bâtlăniţei:

—Lele bâtlăniţă, iaca—s hotărât să mă—nsor.

Ia—l de bărbat pe cocor!

—Nu, cocorule, îi spuse ea, nu te—oi lua, că rău m—ai supărat!

Şi o porni cocorul spre casă tare amărât. Dar de—ndată ce plecă, bâtlăniţa cugetă:

„Oare de ce l—am alungat?

Zău că—i păcat!
Decât singurică de alean să mor,
mai bine îl iau pe cocor."
 Şi cât ai bate din palme se şi înfăţişă la căsuţa cocorului. Dar acesta, nici s—audă.
De atunci se spune că până azi, când vine cocorul la bâtlăniţă, când bâtlăniţa la cocor.
Mereu se peţesc, dar nu se mai hotărăsc.