,237

237
243
245 Se poate coastata printr-o siniplS observers c£ fns&si rularea vehiculelor pe sine
247 este'de nataii de a produce zgomot. Funcfionarea agregatelor si a instalatiilor care
249 echipeaza vehiculele feroviare ars ca rezultat secundsr tot emisia de 2gomot.
.261 Zgomctul astfel produs se propagS in zonele fnveciaate caii ferate si contribuie la
poluarea fonicS a acestora. Tctodata, zgomotal pStrunde In interiorul vehiculelor, in
spa^iile desiinate caiStoriior sau in cabinele de conducers ale locomotiveior si are
efeete negative asupra confortulul, respecliv asupra capacita|ii de niuncS a
263 personalului de locomotive.
In domeniul fsroviar, problema zgomotului a inceput s& fie tratata sistematic la
263 Inceputul anilor '70, casd, m contextui acutizarii fenomeGeloT de poluare a mediului
. 266 ambiant, s-a acordat o atenjie specials combaterii poluanl fonice a zonelor locuite din
.267 vecinfltatea c^ii ferate. Sporirea verdginoas^ a vitezslor de circula^ie: mai ales fa
.269 traficiii de calStori, a condus la mfirirea niveiului de zgotnot produs de rclarea
vehiculelor §i, ^j con^einfS, la neeeSitatea stadierii atenie a modului de producers gi
. 270
privijaja, o contribute esentiala pnviad sxplicsfea mecanismelor de prodocere a
zgornotului daiorat rularii vehiculelor pe §in« a a<ius-o L P. Remington. El a elaborat
o serie inti'-sags de niodele*1 -cecrstics pentrc studiui zgoiBordlui produs de vesiculele
feroviare, models ale caror pnacipii ds baza ay tost veriiicate de numeroase
ex^erimea'Ce prints care trebuie aaintite eels din cadml iucr^rilor ComitetsilU! ORE
C163.

SUidinl zgomctuhu BU poate £ niteles Sfea a se face referire la no^iunea de

sunet |i la legiie care guvemeaza producers^ ?i propagarea siinetelor. Sunetul
repreziri^ o vibra|ie a uaui nsediu elasgc care produce senza|ii auditive. Prin zgomct
se in|elege un sunet sau o combinatie de sunets care au proprietatea de a produce
segzafii Auditive aeplacute. Sucetul se propagS sub form! de unde sonore care se
caracterizeazS prin acsea ca domeniul de frecvenje este cuprins tatre 16 Hz si 20 kHz.
Undele a caror frecventS este mai micfi de 16 Hz se aumesc wide inirasonore, iar cele
care an £recveo$a mai mare de 20 kHz se numesc uude ultrasonore. Undele sonore
impreuna cu undels infrasonore ?i cu undele ultrasonore formeazSiindele acustice.
Propagarea undelor acustice printr-un raediu fluid, de esemplu aerul,
este fcso^ita de mici varia{ii ak presiunii in jurul valorii presiunii statice. Diferenfa
dintre presiunea totals §i prssiunea static! defme?te presiunea acusticl
Caraclsdstic undelor acustics este faptal c£ particuleie mediului oscileazS. in
junil pozitiei -de ecbilibru cu vitsze mult mai mici decat viteza de propagare a ondelor
is mediiil respectiv. Propagarea undelor acustice ascultl de urrnltoareie legi ale
fizicii: legea de nii§care a fluiddor, leges confcinuita{ii precuin §i o relate care se
stabileste Lnire densitatea mediuliii si presiunea aeestuia tn fuacfie de transfonnarea
termica pe care o are mediul de propagare, Mediul r>rin care se propaga imdele
acustice se numeste camp acustic.
Considerandu-se cazul unui fluid idea! (gaz), in regim adiabatic, propagarea
undelor este descrisa" de ecuajia cu derivate parjiale

c2 dt2 '
(1.1.3)
unde

a?+a?+a?
este operatoru! laplaciaa, T = ^(x,y,z,t) este poten$ialul de viteze, c este viteza de
propagare a ucdei prin mediu, x, y si 2 sunt coordonatele unui punct oarecare in
raport cu an reper fsx, iar t este tirnpul. Din potenfialul de viteze rezulta componectcle
vitezei fntr-un punct

Viteza de propagare se calculeaza cu relafia

(1.1.3)

in care PQ este presiunea statica, po este densitatea fluidului in repaus, K este

coeficientul adiabatic, ft constanta gazului, iar 7"c temperaoira absoluta. In cazsal
aeruhii, la temperatura de 20 *C. coeficientul adiabatic K = 1,4. presiursea statica
este de 101325 Pa. iar densitaiea ia valoarea 1,2 kg/nf. Rezulta cs suneral se prapag£
aer k temperatura de 20 °C cii viteza ds 344 m/s, P.eia^ia (1,1.3) arata c5 viteza
tuini creste odata cu ternperatara, aspect care inilueaJeazS propagarea suneteior
pris straturile de aer care au temperaturi diferite.
Trebuie subliaiat faptul ca priB rezolvarea ecoatiei usdelor (1.1.1) se obfins
fonrsa generals sub care se poate propaga unda in spapu. Daca sur.t precizate
condijiile la limita, atunci solu^ia ecaafiei undelor va arata forma particular^ a
campului acustic, forma" care este detenninata de respectivele condijii si care se
regase§te in forma generals.
Undele acustice se pot diferen^ia to fuacjie de frontal de unda, care reprezinta
locul geometric al punctelor din mediu care se migc§ in faza. In geserai, undele
sonore produse de suisele de zgomot au frontunle de unda cu forme complicate car
care, ia anumite condifii, pot fi aproximate cu fronturile de undS ale user unde
remarcabile cum sunt undele plane si cele sferice. Aceasta observajie justitlca smdiul
andelor plane si sferice.
In cazul in care &ontul de unda este un plan, perpendicular pe direcjia
de propagare, ucda este plana. OacS unda acustica se propaga intr-o directie de-a
lungul unei axe a sistemului de referin|a, spre exeraplu de-a hingul axei ^c-ilor, aronci
coraponentele vy |i vz ale vitezei suntnule, iar ecua^a{l. 1.1) ia forma

(1.1.4)
dx2
 generala a acesiei eeuafii repreziata doua imde dintre care ima se
propag3 m directia sensuhzi pozitiv al axei x §i se nume$te unda progresiva, iar
ceaialta se propaga in sens mvsrs §i reprezinia unda regresivg.
Pentru o perturbafie sinusoidala, al carei interes practic esta dat de legatura cu
analiza Fourier a semnalelor, solutia ecuatiei (1.1.4) se poate scrie sub forma
cornplexS
¥(x, 0 = *?,e/<ffl'-*f) + T,.^W('+;=:), (1.1,5)

'in care ^p este atuplitudiaea complex^ a pctemialuiui de viteze al nadei progresivc,

T? este amplitudinea complex^ a potenlialului de viteze al xmdei regresive, to esie
pulsafia, iar k = &/c este nuinarul de imda si j = J-T . Amplitudinile complexe contin
defazsjele (pp ^i qv ale cslor doa^ unde $i sunt legate de amplitudiaile reale ^^^ ^i
Twr prin relajiile

Distanja A pe cars o parcurge frontal de unda in decurs de o perioada, notata m

ritinuare cu 71, se numsste lungimea ds unda

sau
v(£,;) = VpgAa'-^) - Vr^^': (1.1.9b)

in cars vpj. ~ -j'&Vpj- suut amplitxidmiia ccmplexs ale vitezsi particulelor din uadsle

Preshmee acustiea este Icgata de potennAlul -de viteze printr-o relate care
rezulta din apliesrsa legii de mi^care
 Se observa cu usurinfa ca", in cazul undei progresive, presiunea acustica" si
viteza sunt in fazft si amandoua sunt defazate cu it/2 in urma potenjialului de viteze,
in timp ce deplasarea este in opozijie de faz& cu potenjialul de viteze. La unda depla
regresiva, viteza si presiunea acustica sunt in opozifie, iar viteza este in avans cu n/2
fe raport cu potenfialul de viteze. La randul ei, deplasarea este in fazS cu potenjialul
de viteze.
Studiul undei plane este important intrucat orice unda, la o distanfa suficiect de Exam
mare de sursa care a produs-o, poate fi aproximata local cu o undS plan! faza" cu vitez
Daca undele acustice sunt generate de o sursa punctiformS care emite in toate marimi este
direcjiile, atunci fronturile de und5 au forma unor suprafeje sferice concentrice avacd
cu frecvenja
centrul chiar in dreptul sursei. In acest caz este mai usor sa se lucreze cu ecuafia
undelor (1.1.1) transcrisS in coordonate sferice (v. si fig. 1.1). creste pana a
Luarea in considerare a faptului ca unda este simetrica fajS de pozifia sursei cazul sunete;
conduce la simplificarea ecuafiei obfinute prin
inlocuirea coordonatelor carteziene cu cele sferice. In fin*
Potenjialul de viteze nu mai depinde de unghiul de de viteze cu j
azimut si de ungbiul polar, ci -devine o func^ie
dependent^ numai de distanja polarS. Se ajunge ca
ecuafia undelor sferice sS iie de fonna

(1.1.12) x mediu oareca

dr2 dt
raport ce se n
unde ¥s(r,i) este pptenjialul de viteze al undei 3.1 Coordonaleie sferice
sferice. Solujta ecuajiei este asemanatcare cu cea a r - distan|a poiara;
undei . plane. Ea confine doua unde: una este M* - unghiul de azimut;
divergent^ 51 se propaga cu viteza c de la sursa, iar G - unghiul poiar. Unitatt
acustica speci
ceaJaltS este convergenta si se propaga" spre sursa, viteza particu
respectiv originea reperuUii. poate fi exprii
In cazul unei pertarba^ii sinusoidale, pentra care se poate refine numai expresia
undei divergente, potenfiahil de viteze al undei sferice este exprimat sub forma
complexa _
in care Ra rep
,0 - u r > 0, (1 .1.13) Impede
cazul undei pi
«nde -s-a notat cu *&d(r) amplitudinea complex^ a potenjialului de viteze al undei objine
sferice divergente (scade cu distanja r), iar Aj este o constants complexa
proporfionala cu amplitudinea potenfialului de viteze. Intocmai ca la unda plana,
amplitudinea complexa *Pd(r) a undei sferice confine ampiitudinea reala ^^(r) si
defazajul (p^/ Serera
9rf(r) - Adlr = (A wi/r)^ = T^(r)^ (1.1.14) plaiaa pr{
Acesta este rm
caracteristica j
In mod asemanator, se pot deduce expresiile celorlalfi pararaetri ai undei fenornene can
sferice divergente: caracteristici c
presiunea acustica _ impedanf a can
(1.1.15) finS seama ati
prezentate val
viteza unei particule undelor acusti<
 (1.1.16)
deplasatea particulei
=m^M (1.1.17)

Examiaandu-se relatiile de mat sus, ss eonstatS ca presiunea acusticS nu este ur

fazg cu viteza, a$a cum este cazul undel plane progresive. Defazajul dmtre cele doua
m&imi este egal en arctg(l/^). Se deduce c& m apiopieraa sursei sau pentru sunete
cu &ecvenfa mica (kr « I), imghiul de delkzaj di^tre presiunea acustic^ 51 viteza
create pan§ aproape de x/2. Dimpotriva, la distanja mare de sursg ?i mai cu seamS in
cazul sunetelor cu frecvenjS mars {kr » i), defazajul tinde s§ se anuleze, ceea ce
foseamna cSs din acest puact de vedere, uada sferica se aseamicS cu uada piana.
In fine, se mai post© ohserva ca' prssiunsa acustica este m unna
de viteze cu nfz, la fel ca deplasarea fe raport cu viteza.

in cars Rs resr-ezirri:?. rezistsnfa acustie?. sps^rf!o£? iar A^; reactaafa aeusticS specifics.
Impedas'ja acuities specifics, o.epmcs de forma froBtaiui de xmda. Astfei, la

obtine - j ,
„ pf r >i —r>-r,A^« W'-^^'^ m^."
^ -A-*>v_. j-F->-v^ ^ - ^ K U . . - .. (1120)

Se rsmargS faptui ca iiBpedaa|s acustic^ speciflca a unui mediu strabatat de o

unda plan4 piogresivft ^sts c marime rsaia ?i depinde nutaai de propri«tajile naedhihii.
Acesta este rnotivu! pentru care produsul poc este cuncsci!t sub sumele de impedanja
caracteristica s mediului. Ea ialervms 5n fesoiaenele de r-sflexis si rrfracfie a lindelor,
fenomene care sa produc is iEraversarea suptafet-ei de separarg a dona medii care au
caracteristici dilerke, Undeie sonore se propag£ mai bine pnntr-un mediu a carui
impedan£& carecfieristicfi ^ste mai mare. E>e aoest aspect foeite ini_porEaat trebuie sa se
Jina seama aumci case se abordeaza problema izofarii fonice. In tabe'tul I.I suat
prezentai:e valonk nf-pedasfebr caracteristice pestra cateva medii de propagars a
? acustica
 Tabelul Li J
Natura mediului Densitatea mediului Viteza de propagare Impedanja caracteristica acustice sj
[Kg/m3] [m/s] [Kg/tin's)] acusticS s;
Aer la 20 °C 1,2 344 413 •• specifics d
Stejar 720 4100 2952. 103 1.1.
este o per
Brad 510 4700 2397.103
mecanica' f
Cauciuc 950 70 66,5. 103 cu ajutoru
definitS pi
Ofel 7900 5100 40290. 103 valoarea at
Sticla 2400 6000 14400. 103 once tip dt

Pentru undele sferice, impedanfa acustica specifics este o mSrime complex^

intrucElt presiunea acustica" nu este in fazacu viteza particulei. Dinrela|iile(l.l.i5)
si (1.1.16) rezulta impedan^a acustica sub forma in care pn
energiei p
7 - • densitatea
(1.1.21)
135 vs(r,f) JJ\lr+jk J l+(jtr) : determinS
continuare
!n expresia de mai sus se iniocuieste co - ck si se pune m evidenja partea reals, Pen
respectiv rezistenfa acustica speciiEica si partea imaginar§, respectiv reactan^a acustica armonice <
specific^ mSrimilor
+>poc- (1.1.22) de rela{iile

P(
Cele doua mSrimi specifice difera de impedanfa caracteristica a mediului prin
factorul (Ar)2/[l +(Ar) 2 ], pentru rezistenja acustica" specifica si prin factorul
T

Jfcr/[l+(ftr) ] 5 pentru reactanta acustica specifica. Este ioteresant de a examina

valorile celor doi factori in cazul kr-*<x>. In unde s-a i
acest scop se efectueazS urroatoarele limite amplitudin
Den
este objinu
lim = 1, lim kr = 0.
0.5
Rezultatele ob|inute arata ca la distan|a sau
mare de sursa, m cazul undelor sferice cu
frecvenjS mare (Ar» 1), rezistenlB acustici
specific^ se apropie de valoarea impedanfei u ' ^ - 3 4 3
caracteristice a mediului, in timp ce reactanta kr daca se Jim
acustica specifics devine neglijabila. Se Fig. 1.2. Rezisten^ acustica specifica 51 !nf
verifica incS odatS cS, tntr-un punct depSrtat reactanfa acusticS speci5ca la unda sfericS. energie aci
de sursa, o unda sfericS se comporta
asemSnStor cu o unda planS.
In vecinatatea sursei si in domeniul frecven^elor mici (ftr« 1), rezistenja
acusticS specifica variaza cu patratul distanjei, iar reactanja acusticS specifica este !ntr-
direct proportionals cu distanja. calcula de
10
 In fig. 1.2 se preziiita dependents reristenlei acustics specifice §i a reactan|ei
ta caracteristica acsistics specsfice in feic£ie de produsul Ar, Se constatS c£ penlru AT < 1 impedanta
>/(nrs)j acustica' specified are un caracter reactiv, iar pentru kr > \a acustica
specifica devine preponderant rszistiva.
413
>952.103 1.1.2.2. Deiasitatea de eeergie acHstaca. Dupa cum s-a aratat, unda acustica
este o perturba^ie a metiiului ceea ee mseamaa ca prin medlu se propaga eaergia
mecaaica provenita de la sursa acustica. Energia care stfabate mediul poate fi descrisS
cu ajutorui unei marimi specif.ce, numita densitat^ de energie acustica, care este
defmita prin rapoitul dintre cantitatea de energie cort^iauta de uc volum dat §i
3290J valoarea acelui volum. Unitatea de masura ests J/m3. Intr-us punct oarecare situat in
4400.103 orice tip de camp acustic densitatea instaatanee de energle acustica este data de relajia

larirne complex?. (1.1.23)

relatiile(Ll.!5)
IE csre pnmsi! tennen corespunde ecergiei eiuetice, iar eel de al doiiea corespunde
energiei poteufiase. In rela^a (i.1.23) s-a presupus ca fimd submjeies faprui ca
detisitatea de ensrgie ae^ostica sste d^pend-eats de pczijh puacDiiui in care se
determina si ce aceea nu s-au tnai trecut coordonatele punctuiui. Se analizeaza in
clensitatea de energie la unda plana si la aada sferica.
imda piana progresiva, presiusea aeustica §i viteza sunt raarisi
armonlce cars evoraeaza !n fazS. Espresiue Icr se otjin considerand partite reals ale
mariiniior co'mplexs din rslapils (l.],9f ; si I0a) in care 3-2 ia ''Fr = 0 ?i se tine seama
de r?ia?iile hii E '

nplituciinea vitezes partieuiei. Se vsrificfe imediat ca j?ffj = pocvOT.

Densicatea instantsnee de eri^rgie acustica coaprsiita ee uada plana progresivS
este objinuia conform relabel (1.1,23)

dacg se tine seama de k = <a/e.

In fenciie de ampl'tiadiBsa prssiunii ac^stice, sxprssia deasitafii instantarsee de
eaersie acustics devine

x de criginea Tsperuiui, se poat

ca!cula dessitatea medie de eaergie acustica, cor at-or unsi Tserioade a rniscari
armonice a particulelor mediului, cu relafia De as
unei perioadt
(1.1.27)

Se obisnuieste ca in locul amplitudinii presiunii acustice s§ se utilizeze

valoarea efectiva a presiunii acustice. Aceasta este egalS cu in care pg-.
Se ob
(1-1.28) ecergie acust
impedanfa at
Din relajia (1.1.28) se exprima pm in fiincjie dep, adica pm = J2p. si se rnari de ener
introduce in relajia (1.1.26) dupa care se efectueaza integrala (1.1.27), Se otyine poate fi negl
urma'toarea expresie a densitajii medii de energie acustica cea a undei p
Relafi
e=p2/(pGc2), (1.1.29) undei sferice
acustica me<
in care p2 =p2K/2 reprezinta presiunea acusticS medie patratica. Se constata ca, in continutul er
cazul undei plane progresive, densitatea medie, de energie acustica este independent^ pentru orice
de pozi^ia punctului considerat ceea ce inseamna ca ea este distribuita m mod valoarea m&
uniform in tot mediul elastic prin care se propagU unda. proporJiocalS
Daca se consider^ un anumit moment dat t, se poate determina care este
1.1.2.
densitatea medie a energiei acustice de-a lungul unei distance egala cu lungimea de
unda acustica este
2 dreptul punc
SI •-:-•

*A - T
\ V

n
f\S^V

e\'> f/a*
—— I

- T
&"& r»-*>i/-^J J I -* \
acustice insta

Efectuandu-se integrala de mai sus, rezulta o expresie identica cu cea Intens

pentru densitatea medie de energie acusticS intr-un punct din spafiu calculate pentru o intensitatea
p-erioada de cscila^ie (v, re! 1.1.29). Aceste aspecte justified concluzia ca, la unda
perpendicula
plaaa progresiva, densitatea medie de energie acustica este o marime invariant^.
suportul vect
Pentru deterrninarea decsitapi de snergie acusticS a undei sferice este necesar
ca mai intai sa se dispuri^ de expresiile presiunii acustice si vitezei particulei. Din re!. actioneaza f
( 1 . 1 . 1 5) si ( 1 . 1 . 1 6) se objine presiuhea acustica (puterea acus
dintre for^a
_
(1.1.33), rezi
ps(r, 0 =R.eps(r, t) - kr + (p d ) = acustica care
viteza particulei In ca:
instantanee ]
(1.1.24)

in care amplitudinea presiunii acustice a undei sferice s-a notat cu pms =

Intens
Se introduc expresiile celor doua marimi in rela^ia (1.1,23) si se objine
densitatea instantanee de energie acustica a uudei sferice
respectiv

Din n
 De asernenea se poate calcula densitatea medie de energie acustica in timpul
unei perioade de oscilatie
13 f ~i
(U.32)

v 7
in care ps ~pmSi2 este presiunea acustica medie p£tratic& a undei sferice.
Se cbserva c£ in apropierea sursei acustiee (Ar-^0) deasitatea medie de
energie acusticft crests considerabil, Aeeasta se poate pvme in legatura cu faptui ca
impedan^a acustica are o puteraica components reactiva ceea ce pennite acumulari
marl de ecergie acustica. La mare distant^ de sursa (kr » I), termenul \/[2(kr}2]
poate fi cegiijat, iar espresia deasita^ii medie ds snergie ia, practic, aceea$i forma cu
ces a imdei plane.
Relajiile (1.1..29) si (1.1.32) ara-ca c§. Mat tr, c-azul un-dei p!ane; cat §i it! cazul
uodei sferice, densiiatea medie de energie aeusticl este proponionala cu presiunea
ac«stic« medie pStratica. Aitfsl spus, presinsea acustica medie pEtratiea reflect^
con^imitul energetic al carnpului sonor. Acest fapi este remarcabil ^i el este valabil
pentra orice tip de undi sonorfi. Mai mult, pentm once forma de vibrate mecaaica,
vale area ™sdie patratica a usei mfeinii cissmatice (derslasar^, viteza etc.) este
proportional^ cu energia mecanicS. 5. vibratiei,

i EciiStic, intensitatca
viteza particulei din
sctorulni intensit^tii
ij

Intensi:tU»a aci^dcS Sv ja£so?.i^ i~ V//ir;A. Peatnj i sttbili os semnmo£|ie are

mtensitatea acusdcs s^ considsrs -_:••; eie^isnt de sirprafa^; c=.i sris ciS1 a^ezat
perpendiciuar pa directi^ d& p?::rj£i:£r^ % ::^dcl acusiice, adic-i oerpendieuiar pe
suportui vectoralui vkezL Datorit^ presinn.1: ac^stic*, ^suprs elcmentubAi de suprafapS
ac^ioneaz^ for|a slemsstara c.F~pa'Hi5, Fi~.ist:" sle^TTentir de energie aciistlca
(puterea aeustica) care craversea2& e;emenini de s^prafafa sste da^: de produsul scalar
dintre forja 'efernfentsrS 5! viiez£ d^'= v(odJ7 = pOMO(i^- Comparand cia relays
(1.1.33), results eS iBtensitatea acusdcS este egala" cu raportul dintre iluxu! de energie
acustic| care traverseaza o siipi'afajft §1 aria aceiel supraf^e.
In caziil ucdei plane progresrve so -obpae exprssia intensitatii ^custice
insiaataDes prii?. inbciiirea presiunii acustice ?i a vitezei particuiei cu expresiiie
(1.1.24)
t-<D»V (1.1.34)

respectiv

13
egala cu produsul dintre densitatea medie de energie acustic§ si viteza sunetului
medie a sursei acustici
l=ec. (1.3.36) patraticS este mai mare
caracteristica mai mare,
La unda sferica, expresia intensitafii acustice se objine prin tnlocuirea relafiifor propaga" mai bine in met
(1.1.3 0) in relafia generala a intensita£ii acustice (1.1.33)
1.1.2.4. Ntveiol
intensita|ii sonore m ua
- kr + orf - y), (1.1.37) care poate varia intensit
kr sunet cu frecvenja de 1
punct de vedere auditiv •
fn care s-a notat cu y defazajul dintre presiune si vtteza. Se constata cu usurinjS cS acelea§i condijii, la o ii
tgy = \!(kr). Se poate caicula intensitatea acustica medie a undei sferice efectuandu-se medie / a utmi sunet (
integrate intensitate sonora confoi

•cosy. (1.1.38)

!n care /o este intensitatt

iar dacS se Jine seama ca pentru cosy se g&seste expresia ftr/Jl+(kr)2 , atunci Exprimarea nivelului in1
mtensitatea acustica medie a undei sferice este se deduce ca nivelul i
0 dB, iar eel corespunzat
Is=pl/(p$c). (1.1.39) Introducerea loga
prin legea Weber - Feet
3-a objinut o expresie analogs cu cea rezultata fn cazul undei plane progresive. este proporfionaiS cu 1
Fluxul mediu de energie acustica sau puterea acusticS medie care traverseaza o stabileste o relate foaite
suprafafa cu aria 5" asezata perpendicular pe direcjia de propagare a undei se poate fizica, si marimile fizio3
caicula cu rela$ia vedere faptul cS urechea
W=1S. (1.1.40) excitate de variajia pi
zgomoteior se fclose§te t
Daca se considera suprafa^a unei sfere cu raza r in centrul careia se aflS o sursa
acustic§, atunci fiuxul rnediu de energie emis este

A *
W$ = 4icr2/j. , (1.1.41) Tn care p2 este presiunea
referin{a(/?0=2.10-5Pa)
Rezutta ca intensitatea acustic5 medie scade cu patratul distanjei fa^a de sursa
datorita impra^tieris energiei acustice in mediu valoarea po corespunde:

/5= Wsf&xr2) (1.1.42) pa'-

si aceasta scadere se manifesta in absenja pierderilor de energie care se produc antr-un in care poo ?i CQ sunt den
mediu disipativ cand energia acustica se transforma partial fn altS forma de energie.
Se poate calcula presiunea acustica rnedie patratica daca se mlocuie§te expresia
iitSjii acustice medii (1.1.3 9) in relaf ia (1.3.4 3)

(1.1.43) In condijii obisnui

se deduce ca nivelul inte
Se constatS ca presiunea acusticS medie patraticS este proporjionala cu acustice, exprimat, desigt
produsul poc, respectiv cu impedan$a caracteristica a mediului. Pentru aceeasi putere
14
 medie a sursei acustice ?i la aceea§i distanfa" de sursa, presiunea acustica medie
patraticS este rnai mare daca unda acusticS se propagS intr-un mediu cu impedaaja
caracteristica mai mare. Aeeasta observapie justifies afirmatia cS uadele acustice se
propaga rnai bine in tnediile care au impedaaja caractsristica raai mare.

1.1.2.4. Ntvehil int«Bsitafii sosore. Nivehd fsrssiimii acastice. Evaluarea

intensitafii soncre ia unit&fi absolute esie greoaie datoritii domeniului foarte mtins in
care poate varia intensitatea sonora. Spre exernplu, intensitatea sonora minimS a unui
(1.1.37]
sunet cu frecven£a de 1000 Hz care poate fi perceput de un ascultator normal din
punct de vedere auditrv este egala cu 10"12 W/ m , in timp ce pragul de durere apare, in
acelea§i conditii, la o iatensitate sonora de I W/m 2 . De aceea, intensitatea sonora
medie / a unui sunet de frecven|& oarecare se evalueaza sub forma niveluhii de
intensitate sonorS conform rela^iei

(i.i.JO; Lj= 101g(///o), (1.1.44)

in care /o este mtensitatea. soaor^ de reterinja {/o - IO"12 W/m2 - intensiiatea de prag).
Esprirnarea nivelului ktessitatii son-ore se face in dscibeli (dB). Din reiajia (1.1.44)
s© deduce ca eivelul intsnsitatii sonore corespuazator pragului de audibiiitate are
0 dE, iar eel corsspunzfttor pragului de durere are 120 dB.
Introducsrea Icgaritmniui in relacia niveiuiui iatensiiatii soaore se justifies §i
prin legea Weber - Fechner cars arata oS intensttaKa seszajiei prcdusS. de un suaat
este proportionals cu logaritiTiul istsnaica^i sosore a acestuia, la acest mod se
staoi!e|sB o reiats? j'osris sitHpis "it-ii"? civ^iiii 'stsrisi'iatis sopors, csic este o n).aniri§

eere aptu
uci.tvjs sau a
E^!^iT

m care p2 este preslur.ea acustica medie paU'atica a sunetului iar pc este presiyr^ea de
referin£a (po =2.10"5 Pa). Legatura cintrt I/ §i L s& obfme imediat ce se constata ca
c cprespunde-mtensita^i de prag /o

in care poo gi CQ suit densitatea §i viteza sunetului la 20 °C. In consecinta,

•) n 1 ~ -£ i n, 5 -,/?-/VPot;
r Poo co
i U 12 ~7^ — 1 J Ik. —7
* 7^ & ^-^
= I+IG1(

In corjdi|ii obimuite po^ = poo^o, termenul 10 lg(poo£o/poc) se poate neglija §i

se deduce ea aivslul iutensitatii sonore exprimai in dB zsie egal cu nivslui prssiunii
acustice, exprimat. desigur, tot m dB

(1.1.47)
 Este util s& se stie c& unei diferenfe de 3 dB intre nivetorile de intensitate
sonora a doua sunete ii corespunde o dublare a intensitajii sonore medii, respectiv o presiui
dublare a presiunii acustice medii patratice. fntr-adevar, notand cu Ljry nivelurile de
intensitate souora ale celor doua sunete, se poate scrie mean
.2/_2 desuri
= Ln -Ln. = 101g(/i//2) = 10Ig\p\lp\ = 3 dB,
'J

in care cu Iir2 s-au notat intensitajile sonore medii, iar cu p^ s-au notai presiunile
acustice medii patratice. RezultS
si per
senzaj
Daca semnalul sonor are un spectru care confine n componente spectrale,
atunci presiunea aciisticS medie patratica este akun

P2 = 2p?. (1.1-48) frecve

inaltS
A
frecve
in care pf este presiunea acusticS medie patraticS a componentei spectrale i, 20 kH
Inlocuind presiunea acusticS medie patratica in rel. (1.1.45) se objine nivelul presinnii
acustice mai s
intens
(1.1.49) urechi
Po sensib
2000^
De asemenea, nivelul presiunii acustice al unui semnal sonor cu mai multe joasei
coniponente spectrale se poate determine daca" se cunoa§te nivelul presiunii acustice
L, al fiecarei componente spectrale aleger
serves
(1.1.50) Prin c
eficac
2 / 2 *
Pentru aceasta se exprima raportul presiunilor pj/p$ in fancjie de L
zgonn
.
•>
_2/ 2 _
Pj'pQ- (1.1.51) compi
parazi
si se inlocuieste in expresia (1.1 .49) din care rezuita asupr:

I=101g (1.1.52) prin

1000
consi(
Este interesant de a particulariza relatia de mai sus pentru n = 2, Se objine

L=
care a
in care ALn = 101g(l + ic^-^'V10). Se obsen-a c& pentru ii =^2, nivelul presiunii 1 dB.
acustice rezultat L creste cu ALT2 = 10 Ig 2 = 3 dB fa|S de L^ iar dacS Ij - L2 =10 cB, frecv*
L creste cu numai 0,41 dB. acusti
In cazul mai multor surse sonore identice care produc, separat, intr-un punct sensil
din spatiu aceeasi presiune acustica, respectiv acela§i nivelal presiunii Z,Q, nivelul dome
16
pFSsiunii acustice totale sste
0.1.53}

is care n ests numarul de surse identiee, Se cbserva cS la. fiecar-s dublare a nuinSraiui
de surse identice, niveM presiuisli aexistice crsgte en cats 3 dB.

Urechea urnasa percepe sunetele gi zgomotele produse de diferite surse sonore

§i permite trecerea ds la excits'fia mecanicft datofsea acpunii undelor sosore la
senzajia auditiva.
Din ptmctul de vsdets al senzatiei pe care c produce. prmeipaiele caracteristlci
ale xmui sunet sunt: inaitiinea, taria §i tiinbnil.
f-Mi^itnea suneUiiui sste 1-sgats de frscvsnta acesfaia IQ sensul ca an sunet cu
frecveatS joasg sste psrceput cs mi snaat grav; m timp c§ unul ou frecven|a mare sau
malt^ este perceput sa un suaeJ &scu'di sail inait. Sizneteie grave ocupa plaja ce
irecvss|c tutre 16 Hz §j 360 Rz, iar ceis haite an freevseta ds la 1400 Hz pasia la
20 kHz. !ntre csh douS cs.t'Sgorii d^ snnete m afiS rl^-nemil eosstelc-r medii,
intensitatea seazav^i aBdiiivs, ts ibictis 0? c£rt? uii smiei ssts pereepm ca fiind
mai slab sau sai roitemlc., repressta teria siiiieoiiuL Aceasta deinds aiai -de
t si ds Srecves1^ s.cestuia itLtrucat sessbtai-es
e :oc dorue^Iul oe au.d;bilita£s. Cea m&i mars
sessibilitats c sre avechee, v'tsar:^ peniru ju^st'SK- a cSrov ii^cv^nta sste ciiprinsa iatre
?OCG Hz si ^000 Hz, Tctod^a; s^ ^on2^-:i o s^zsic'h^c* ;~ai rediisa n*£ de simetds
IB COITlsr'.-i'i'iS Oil CSi'5 rii'siK",

alegerea imul Tdns; ctaicji ^aj-e ::-/'OC"=.';T- ? fliousita sensatl'? &^c.;;dv2; senzape care sS
serveasca 'drapv sleii-em de co^n^raii:: oe«-:r% .ianza^a -crcdusa ds uri sunet carecare.
?rin convent:^ s-a ales oi L-^J^. X&\?z, sxaz&l d-s jCOC 7 Hz cti pr^si^nea acusl:c3,
cfieace de 210" Pa cars rqsa^LS ^.f-gul de audlbiil^a,

zgomoteior parazlio. As~,fe"i; 'oragal d& a^disi'iitaie c^e§te datcnta zgomctelor par^zite
comparaiiv cu prag^i! ds auiibiliiais abscmt carao^rizat prin abseeta zgomotelor
parazite. Se poate trage concliszis, ,ca zgoractsis psi'azits produc sfectnl de raascars
asupra unui sciKnal scnor L'til
, .• Ca "Uimare a stabilirli ^-neUilu: ^mlo-i., earia "uniii suner se 5^/alueaza caatitadv
prin nivelul de tarie. Acssta r^-rgzmta nivshd presiunii acustice a uuui sucet de
1000 Hz care produce aceeasi intsasiiate a senzatiei auditive cu cea a simstulai

Nivslui de t^rie s^ ma^oa/a ^ ibvii,, iar un foti esi;s nivslal de tarie al \imii 3U2S>;
care are aceeesi tarie 013 sunsD.il d-s 1000 Hz d cami nivel ds presiuae acustica este de
1 dB. In fig. 1.3 se prssinta ^siiatia crj-belcr de egal sivsl de tarie in fimctie de
frecventL Se poate observa ca t-jveiul ce tsii^ b foni esK ©gal en nivelul de presume
acusticS -Quraal la &?cve2iti de 1000 I-Izv & rssi e!e- difera datorita modificarii
sensibilitatii "jechii "ornane in funqi^ ds fr.scY-snts., De a3'Smen-^a se verifica fapt!.i! ca
] seneibilitatii masinie sste cuorins iatre 2CGO Hz si 5000 Hz.
 Avandu-se in vedere
caracteristica de sensibi- 1.3. Noi
fr 150 iarie (fom) litate a organului audi-
120 tiv, nivelul de presiune In pra
acustica' poate fi ponde- necesar si s
100 :00 apreciere a
rat in mod corespunza-
80 zgomot. Ace
tor, obfinandu-se nivelul
60 acustic ponderat. Ponde- de cei mai in
-3 SO 40
rarea se efectueaza" prin efectele zgo
20 respectiv
0 filtre de ponderare
•° o (notate A, B, C si D). component s
p Notajia nivelului acustic Pentru
1
£ -50
ponderat este insofitS de
indicativul filtrului de
cazul celor di
sau din
100 ifc 10k locoinotivelo]
ponderare utilizat (ex.
Frec-venja (Hz) apreciere curl
LA, LB etc.), la fel si
Fig. 1.3. Curbe de egal njwei de tarie. zgomot au
unita^ile de masura
comitetului te
dB(A), dB(B) etc. In pe o scara •
* domeniul transporturi- frecvenfa, res
lor, ca de altfel si al industries, se utilizeaza curba A de ponderare (fig. 1.4). nivelul de pre
In fine, referitor la ultima caracteristicfc menjionata a unui sunet, respectiv
produc aceea$
timbrul sunetului, se precizeazS faptui ca timbrul unui sunet este dat de componentele Aplica
spectrale ale acestuia. suprapunerea
Efectele zgomotelor asupra fiinjei umane se manifests, m general, in f\mc|ie de masurat in fu
nivelul de tarie al acestora. Expunerea la zgomote ale caror niveluri de tarie sunt dB, peste cui
cuprinse intre 30 foni si 65 foni are numai efecte psibice in sensul ca este afectata ordine eel m
odihna sau randameniul muncii punctele spec
intelectuale scade. Daca nivelul de tarie al ^f*.
mdeplinit de 2
zgomotelor se situeaz^ mtre 65 foni fi 90 La veJ
foni, atunei, pe langa deranjamentele diferen|iat in
cq
psihice. pot sa apara §i tulburari tabelul 1.2 si
fiziologice precum afectiuni ale sistemului vehicule din p
nervos, ale inimii si aparatului circulator -20
etc. Subiectii supusi la zgomote cu'nivelul
de tarie de geste 90 foni sunt expusi
riscdrilor unor traumatisme ale aparatului -40
auditiv cu consecin^e dintre cele mai
grave - surditate temporara sau chiar -60 L l.Cabii
permanenta. Daca zgomotele dep5sesc 10 100 r ik 10k
2. Com
120 foni, atunci leziunile periculoase ale Frscvenja CHz)
scurt ?i mediu K
aparatului audiv apar mtr-un interval de Pig. 1,4, Curba de ponderate A
timp relativ scurt. 3. Comi
Efectele daunStoare ale zgomotelor parcurs, cu§ete a
mai sunt influentate, pe langa nivelul de tarie, de componenfa spectralS a acestora si 4.
de frecvenja expunerii la zgomot a subiecjilor de-a lungul unei zile. Este cunoscut hmg parcurs ?i v
faptui ca zgomotele bogate in componente de frecvenja joasa sunt mai pujin
S.Rame
suparatoare decat zgomotele stridente (cu componeate de inalta frecvenja). De
asemenea, zgomotul care se produce mai des perturbs intr-o masura mai mare 6. Comi
activitatea uman& decat zgomotul care se repeta la intervale mai mari de timp. spital sau sanitar

18
 Avandu-se in vedere
* caracteristica de sensibi-
n) litate a organului audi-
tiv, nivelul de presiune
acusticS poate fi ponde-
rat in mod corespunza-
tor, obtinandu-se nivelul
acustic ponderat. Ponde-
rarea se efectueaza" prin
filtre de ponderare
(notate A, B, C si D).
Notajia niveiului acustic
ponderat este insofitS de
indicativul filtrului de
ponderare utilizat (ex.
LA, LB etc.), la fel si
unitatile de masura
dB(A), dB(B) etc. In
domeniul transporturi-
mderare (fig. 1.4).
mats a unui sunet, respectiv
net este dat de componentele
'esta, in general, in funcjie de
caror niveluri de tarie sunt
ce in sensul ca este afectata
100 Ik 10k,
nta (Hz)
I.-A. Curbs de ponderare A.
Dnenja spectral a acestora si
igul unei zile. Este cunoscut
/en$ joasa sunt mai putin
te de 5nalta~ irecven|a). De
b3 intr-o mSsura mai mare
ale mai rnari de tirnp.
1.3. Normarea nivelului de zgomot
In practica combaterii zgomoteior este
necesar s3 se lucreze pe baza criteriilor de
apreciere a niveiului limits de expunere la
zgomot. Aceste criterii se stabilesc m fimctie
de cei mai importanji factori care influenJeazS
efectele zgomotuhii asupra fiin}ei umane,
respectiv nivelul intensitajii sonore,
componenja spectralS si durata expucerii.
Pentm zgomotele stafionare, cum este
cazul celor din interiorul vagoanelor de calStori
sau din cabinele de conducere ale
locomotivelor, se utilizeazS drept criteriu de
apreciere curbele de zgomot (Cz). Curbele de
zgomot au fost determinate in cadrul
corm'tetului tehnic nr. 43 ISO si ele evalueaza^
pe o scara de la 0 la 130, m funcjie de
frecven& respectiv de la 63 Hz la 8000 Hz,
nivelul de presiune acu'stic5 a zgomoteior care -20
produc aceeasi jenS fiziologica (v. fig. 1.5). 100 Ik
Aplicarea criteriului Cz constk in
Precwen|a(Hz)
suprapunerea niveiului de zgomot, calculat sau
masurat in funcfie de trecvenlS si exprimat in Fig. 1.5. Curfee de egala
senzatie fuiologica
dB, peste curbele Cz. Curba cu numaru! de
ordioe eel mai mic care depaseste in toate
punctele spectrul de zgomot considerat, reprezint^ criteriul de zgomot care este
indeplinit de zgomotul analizat.
La vehiculele feroviare, criteriul curbelor de zgomot se aplica in mod
diferen|iat in functie de tipui vehiculului si destinajia acestuia. Spre exemplu, in
tabelul 1.2 suat indicate valorile adrnise ale curbelor Cz pentru c^teva tipuri de
vehicule din parcul C.F.R. (dupa STAS 6661/'82).
Valoarea Nivelul de zgomot
TIPUL VEHICULULUI admisS admis la vit.
•u' Cz maxima dB(A)
1. C^>ine de coaducere ale locomotivelor 75 80
2. Compartimente ale vagoaneior de cal^iori de
scurt §i mediu parciss 70 75
3. Compartimente ale vagoaneior de cl. I de lung
parcurs, cu$ete ale vagoaneior de donnit 60 65
4. Compartimente ale vagoaneior de cl. a Q a de
iung patcurs §i vagoane restaurant
65 70
5. Rame de metrou 70 78
6. Corapartimente ate vagoaneior salon, vagoane 1
spital sau sanitare i
55 60
19
 Masurarea nivelului de zgomot se efectueaza atat la viteza constderata drept
etalon <80 km/h), cat si la viteza maxima. De asemenea se prevede ca la viteza
maxima nivelul de zgomot sS nu depSseascS o anumitS limitft admisa.
Pe plan intemajional, fi$a UIC 567 recomanda ca m locurile destinate
c&lfttorilor, indifereat de tipul vagonului (cu compartiinente man sau mici) si
indiferent de pozifia compartimentului (ia capatul vagonului sau la mijloc), nivelul de
zgomot sa nu depa$easc& 65 dB(A) pentru clasa I $i 68 dB(A) pentru clasa a II a,
vagonul circuland cu viteza de 160 km/h pe o cale aflata" !ntr-o bun£ stare de
intrejinere. In stajionare, zgomotul este produs de instalatia de climatizare. Pentru
aceastS situajie, fisa UIC 553 impune doua praguri: unul mai sever, de 55 dB(A),
pentru vagoane cuseta", de dormit, restaurant sau clasa I, si un prag mai pujin
restrictiv, de 60 dB(A),

Tabelul 1.3
TARA Perioada Nivelul de zgomot Nivelul de zgomot
echivalent interior echivaleat exterior
dB(A) dB(A)
Austria 06h - 22h 60-65
22h - 06h 50-55
Bdgia 06h-19h 35-45 65-70
19h-23h 30-40 65-70
23h - 06h 25-35 60-65
Danemarca 24h 30-35 55-65
Fran{a 08h - 20h 65-70
Gennama G6h-22h 62-74
22h-06h 52-64
Olanda 07h - 19h 30-40 55-60
19h-23h 30-40 50-55
23h-07h 30-40 45-50
Italia G6h-22h 50 70
22h-06h 40 60
Suedia 24h 30-40 60-70
22h-06h 50-60
Elvejia 06h-22h 55-70
22h-06h 45-60
R^atuI Unit 06h - 18h 68
18b-06h 63

Pentru zonele din apropierea caii ferate, utilizarea curbelor de zgomot Cz este
inadecvata datoritS caracterului nesta|ionar al zgomotului produs de trecerea
trenurilor. Se poate constata cfi la trecerea unui tren, un observator fix aflat ni
vecinatatea caii ferate va inregistra o varialie a nivelului de zgoniot de cateva zeci de
decibeli si aceasta iotr-UD interval de fimp relativ scuit, in funcjie de viteza §i
lungimea trenului. In rastimpul dintre doua treceri succesive de tren si in absen|a
vreunei alte surse de zgomot, nivelul de zgomot ia care este expus observatorul este
foarte mic si rxactic constant.
In acest caz. normarea nivelului de zgomot se face pe baza nivelului de zgomot
echivalent LAetAT (ponderat A pe o perioada de timp T). Pentra o surs5 intermitenta de
zgomot, care emite nitr-un interval de timp prestabilit, nivelul de zgomot echivalent
reprezinta civelul zgomotuhii produs in mod continuu de o sursS fictivS care emite, in
20
 considerata drept acela^i interval de timp, aceea§i eaergie sonora ca sursa considerata. Perioada de
vede ca la viteza referinfca pentru care se calculeazS nivehil de zgomot echivalent poate fi cupriasa mtre
i. 4 h si 24 k In tabelul 1.3 se indica vsiorile limitft ale nivelului de zgomot echivalent
locurile destmste adoptate in diferite £ari europene [!].
lari sau mici) §i In general, nivelul de zgomot echivalent admis esie rnai mic noaptea decat
sijioc), nivelul de ziua. In t&n preeum Danemarca, Gennania, Olanda sail Elve|ia, ia stabilirsa valorilor
cissa a II a, limits ale nivelului de zgotnot echivalent se tine seama de destinana zonei die
-o vecinatatea caii ferate (rezidea£ialS, comerciala sau industrialfi).
Hmaiizare. Fentni In Austria gi Belgia normele se diferenfiaza m functie de nivelul zgomotului de
rer, de 55 dB(A)} fond, iar m Italia, Suedia §i Regatul Uait, niveiul de sgomot echivalsnt admis nu
i prag mai pufffi depinde decat de perioada din zi considerate.

t la vefeicwiSefe feroviare
'eiul de zgomoE
.ivalent sstericr Friri natura lor, vehicalele feioviare prezinta multiple surse de zgomot. In
dB(A) functie de locul de amplasaxe, sursele de zgomot ale vehiculelor fsroviare pot fi
ciasificate m doi>a grope: s^irse exterioare de zgoraot §i surse interioare de zgoiriot.
Csa mai important^ siirsfi exzericfirS de zgomot este tnsa^i rularea v^bi

vanetap ale zgomotulu: G.

zgomotul de curbs..
Zgornouil de rcstogoike sste zgemotui care iDSOfefie rosicgolirea rotii ps $isa
la circulars pe o linie dreapil si m absents d'jsooni;muitkt:lc'r suprafbielor de ruiare
cun> siiSi. iGi"UTit§ "Oisiic j-s rocs SSLI *?loarkiSi'S siosior.
T ^vivs.*3 -wSGSPZS scestui tip^ ds
zgoruot. opinia generals. £ spedal^nlor converge spre Ideea ca zgomocui ce
rostogolire este prcdist de excitare?= Y^hrsuiilor structural afs sistsriiurai roat^ - sina
datoma suprfpuserii nigozitaf;ior supraisteicr GS rukrs.
Niveiui zgomomiui de rostogolire poae aiisge vaiori ibarte mari ji acsasta
f?T1T~rr^fA'7?ji^ <£*?• •TV^.^il'^' "-'lC'i"lT'?^^i ^ ^l ™ ^' tf y >"> I'-l '"•^-s>' - 'Jfi r^.-t,-4i ,^v^ 'V,i='^ 7'i /iTO'i" !'^]^1'-:'~. 'VStf'^rV^^tTl ^17T
a^i! uia^its iv pUdt--. jyJJ>i.ll.i^«; spL:.-/ r J
^ACIiiOivij
=1 r ;F :j
-iC/vct Js5 i«y--.iJtJLiiiC'.!JiS Uj.bUL?Uiia igUHiClulUI
v J r J

inresisiral Is. o oistsr^ts. (Is 2S "^i G-S sjcs c-^,i'* ™~* ^a r ^Si^iTu^ •"!§ 3 51^1 ^a.ts. de t5lsnu' c^ii
en ocazia trecerii ucei ra^e T.G.V, c'i vitezs. de 300 km/h (v. fig, 1,6 dup&
P. E. Gautier [2]}, Se observi ca m dscurs de cca. 1C s civeM preshmii acustice
variaza de la 60 dE la 95 dB. !a domenin: treevcn-ei, zgomotul produs de
rostogolirsa rotii rx: ?iaa acoperg o plaiS considerabila, de la 63 Hz pana la 3 -
4000 Hz. " ' " " '"
Niveiui zgometului emis depinde m mars; imsura de starea suprafe|elor de
rulare.' Analizandu-se ilg. 1.6, se constata ca isregistiarea nivelului de zgcmot
prezintS douft maxime, praetic egals, despgitits de un palier in care nivelul
zgomotului este ajwoximativ constant Cele dooa aiaxime corespund trecerii
vehiculelor motoai'e ale ramei, !a iimp ce zc-na diri mijjoc a diagramei corespunde
trecerii vehiculelor remorcate. Difere2|a dintre nivslurile de zgomot se explics ^i prin
faptul ca la vehiculele rnotoare ale ramei TGV feanarea se reaiizeaza cu ajutonil
tres sabojilor aplicaji pe suprafe^elc de rulare ale rctilor. in tirnp ce la vehiculele remorcate
se folosesc discorile de friars, nc-iiv psnui-u care suprafeicls de rulare file vehiodelor
remorcate prezinta microdefecte mai inid dec&t cele ale vehicuielor motoare. -
0 mare iruliienta asupra zgomotuiui -de rostogolire o exercita prezes^a uzurii
pndulatorii a ^inelor. DIB punctnl de veder^ al nivelului de zgomot, efecieie cele mai
JraportaBte le produce uzura ondulatorie scLirra care are aspectul unei succesraci de
lucioass pe- un fond mat si care are lundmea de imaa cnt>riKsa rate 3 si 6 cm.
 mai expuse la 2
Nivelul presiunii ac ustic e relevat cH nive
100 S loo fapt aratS neces
zona inferioarfl
intensitatea ma?
ale vehiculelor i
vagoane trebuie

X 0 caract
nivelului acestu
este important
60 vehiculele a cari
JO 100 200 400 SOD 160D 3150 (5300
Zgomotu
rulare cum sunt
F«cveata ti
schimbatoarele i
Fig. l.S.Nivelul presiunii acustice in wnpul trecerii rajnei TGV suprafefele de n
de acjiunea un
iar amplitudinea variazS de la cateva sutimi de mm la cateva zecimi de mm. roatS-sina §i, d
Lungimea de und& a uzurii ondulatorii determine, in funcjie de viteza de circulate, Intensitatea zgc
frecvenja de excitafie a sistemului roata-sjna sj deci frecvenfa zgomotului emis. Spre aceasta ajunge I
exemplu, pentru o vitezS de circulate de 140 km/h, frecvenja zgomotului produs constants [5].
poate fi cuprinsS mtre 500 Hz si 3300 Hz. Atunci cand $ina prezinta" uzurii La traver
ondulatorie, spectrul nivelului de datoritS condifii
zgomot prezinta un maxim in posibil sS se rm
dreptul frecvenjei corespunza- ffl 120 §inS. For^ele de:
•o
toare uzurii ondulatorii (v. fig. ale sistemului r<
-5 110 intens - zgomot
1.7du£U.Alias[3]). 3
01

In general, nivelul zgomo- de curba este c

-? 100 aproape pur cu c
tului produs de rostogolirea ro£ii
pe sin2 se diferenjiaza" in funcjie 1 In categc
90 \^ vibrajiile piesel
de tipul vehiculului datorita struc-
turii diferite a organelor de rulare. sabojilor de &ar
•s 80 sau zgomotele e:
Masuratorile efectuate la vagoa-
nele de marfa au aratat msa cS ?i / ^ i&[ Osursad
tn cadrul aceluia?i tip de vebicul suprafejei exteri
125 250 500 1000 4000 8000
nivelul zgomotului poate varia §i Frecvenja Hz vitezei de circu
aceasta cu p^nS la 3^ dB [4]. Fig. 1.7. Influenza uzurii ondulatorii asupra spectmlui turbioaneior in
Vibrajiile structurale ale nivelului presiunii acustice. 1.- ?ina cu uzura ondula- circumstance, a^
ro|ilor vehiculului se transmit la torie; 2.- $in3. larS uzuri ondulatorie (dupS polizare). zgomotul aerod
celelalte componente ale acestuia zgomotul de cav
care devin astfel surse de zgomot. Incercarile efectuate au aratat ca ponderea cea mai Zgomotu
mare o are tottisj zgomotul emis de organeie de rulare, in timp ce cutia are o pondere, este perturbatS d
de cele mai multe ori. neglijabilS. Astfel, la vagoanele platforma" se poate considera ca cazul loca§ului
zgomotul este produs in exclusivftate de aparatul de rulare. La vagoanele cistema, sau in spafiul ir
ponderea zgomotului produs de cutie poate atinge 10 - 20 % din puterea acustic5 prezenja unei &
totals emisa. Jinand seama de ponderea covar§itoare pe care o de^ne energia acustica curgerii si de foi
emisS de organeie de rulare, se deduce ca la aceste tipuri de vehicule este inutila Zgomotu^
tratarea acusticS a suprastructurii vehiculului in vederea reducerii nivelului de curentului de a*
zgomot, Acest zgomot ar
La vagoanele de calatori, este important sS se cunoasca distribufia nivelului de Zgomotu
zgomot in secjiunile transversale ale vagonului in vederea identificarii zonelor cele se caracterizeaz?
22

0 200 400 SCO WOO 3150 6300
Bit
xerii ramei TGV
n la cateva zecimi de mm.
uncfie de viteza de circulate,
icvenja zgomotului emis. Spre
frecventa zgomotului produs
ci c&nd sina prezinta uzursi
A
x=r
2000 4000 8000
ecvenja Hz
ami ondulatorii aswpra spectruiui
acustice. 1.- jinacuuzuraondula--
izurS. ondulatorie {dupa polizare).
au aratat c£ ponderea cea mai
in timp ce cutia are o pondere,
'latforma se poate considera ca
rulare. La vagoanele cisternS,
- 20 % din puterea acustica
; care o define energia acustica
tipuri de vehicule este inutHS
iderea reducerii riivelului de
noasca" distribujia nivelului de
de^ea identificSrii zonelor cele
mai expuse la zgomot penlru a putea decide tratarea lor antifonic&. Masuratorile au
relevat cS. nivelul de zgomot scade de la podeaua vehiculului spre acoperis. Acest
fapt aratS necesitatea apUcarii tratamentelor de combatere a zgomotului mai ales in
zona inferioara" a cutiei vehiculului. In plan longitudinal, zgomotul de rostogolire are
intensitatea maximS spre capetele vagonului datoritS vecin£ta£ii cu organele de rulare
ale vehiculelor adiacente si cu cele proprii. Deci, si in zona de intercomunicare dintre
vagoaae trebuie luate masuri de lupta contra zgomotului.
O caracteristica" important^ a zgomotului de rostogolire constS in marirea
nivelului acestuia odatS cu cresterea vitezei de circulate. Ca urmare a acestui aspect,
este important s& se gaseascS solu^ii suplimentare de combatere a zgomotului la
vehiculele a caror vitezj de circulate este de 200 km/b sau mai mult.
Zgomotul de impact se produce datoritS discontinuita'Jilor suprafejelor de
rulare cum sunt rosturile de dilata^ie dintre sine, lacunele din (i-er^ul inimilor de la
schimbatoareie de cale si traversari sau locurile plane si brocurile care pot s3 apara pe
suprafefele de rulare ale rojilor. Rularea ro|ii peste aceste discontitmitafi este insotita
de acjiunea unor forje suplirnentare de soc care provoacS excitarea sistemului
roatS-sinS $i, din aceastS cauza, se produce o emisie suplimentara de zgomot.
Intensitatea zgomotului -de impact create odata cu viteza vehiculului pana cand
aceasta ajunge la o valoare de prag de la care intensitatea zgomotului ramane practic
constanta [5].
La traversarea unei curbe, vitezele de alucecare dintre roji §i sine cresc mult
datoritS condipilor cinematice irnpuse de circula£ia in curbs. In aceste condijii, este
posibil s3 se manifeste fenomenul de stick-slip datorita alunecSrii laterale a rojii pe
sina. Foitele de frecare care se dezvolta conduc la aparijia unor vibrajii autointretinute
ale sistemului roata-sina si, ca urmare, se emite un zgomot caracteristic deosebit de
intens - zgomotul de curba (wheel squeal in iiteralura anglo-saxonS [6]). Zgomotul
de curba este deosebit de suparStor pentru c5 prezinta particularitatea unui sunet
aproape pur cu o frecvenja la care urechea uman§ este foarte sensibila.
fn categoria zgomotelor exterioare mai pot fl incluse zgomotele produse de
vibrajiile pieselor articulate exterioare ale vehiculului, cele qauzate de frecarea
sabofilor de Mna pc suprafa^a de rulare a rojllor sau pe suprafaja discurilor de frdn5
sau zgomotele emise de circulajia aerului prin conducta general^ de aer.
O sursa deosebita de zgomot exterior o reprezinta curgerea aerului de-a lungul
suprafefei exterioare a vebiculului. Curgerea aerului are un caracter turbulent datorita
vitezei de circulate, mai -cu searaS la trenurile de vitezS, si conduce la aparijia
turbioanelor in zona discontinuitiSjilor suprafejei exterioare a vehiculului. In aceste
circumstance, agitajia particulelor de aer este deosebit de violenta si ea genereazS
zgomotul aerodinamic. Acesta, dupa modul de producere, prezinta trei varietafi:
zgomotul de cavitate, zgomotul de obstacole si zgomotul de strat limits.
Zgomotul de cavitate se produce daca curgerea aerului de-a lungul unui perete
este perturbatS de o decupare a suprafe|ei peretelui. O astfel de situafie se intalneste in
cazul loca§ului pentru pantograf, la dispozitivul de mtercomunicare dintre vagoane
sau in spafiul m care se gasesc boghiurile. Caracteristic acestui tip de zgomot este
prezenfa unei sau a mai multor frecvenfe dominante care depind de caracteristicile
curgerii si de forma cavitatflor.
Zgomotul de obstacole este generat de existenja unui obstacol in calea
cureatului de aer, cum este pantograful sau aparatajul fixat sub cutia vehiculului.
Acest zgomot are un spectra dominat de cateva frecvente discrete.
Zgomotul de strat Ihnita se datoreste turbulen|ei aerului in jurul vehiculului si
se caracterizeaza printr-o banda larga de frecven^.
23
 Nivelul zgomotului aerodiaamic create odata cu viteza de circulate dar, cu dintre ele.
toate acestea, incercarile efectuate cu ramele TGV au arStat ca, in camp liber, Zgomol
zgomotul de rulare este mai puternic decat eel aerodinamic. Se justifies astfel piese dezechil
necesitatea de a se acorda o atenfie speciala corabaterii zgomotului provocat de rulmenji etc. I
rularea vehiculului pe sine. aparS unde st
Principalele surse interioare de zgomot sunt agregatele si masinile care canalelor respe
echipeaza vehiculele motoare si vagoanele: motoare diesel, ventilatoare, motoare MasiniL
electrice, compresoare, pompe hidraulice, turbosuflante etc. de zgomot. fn
La motorul diesel, zgomotul provine de la sistemele mecanice care intra in zgomotului: zg
componenja motorului si de la arderea combustibilului. Nivelul zgomotului produs de natura meca
este dependent de turajie si de sarcinS. S-a observat experimental c5 la trecerea peste Zgomot
o anumitS valoare a turatiei, nivelul de zgomot exprimat in dB create liniar cu turafia, intrefierul dint
iar panta dreptei de variable este mai mare la mersul in gol decat la mersul in sarcinS. Corpul statorul
La rurafia maxima, nivelul de zgomot la mersul in gol este apropiat de eel produs la componentele ]
mersul Jn sarcina. AceastS observatie arata cS zgomotul mecanic este dominant. ihconjurStor su
In cadrul O.R.E. (Comitetiil B 104 "Lupta impotriva zgomotului produs de spectrale disco*
locomotivele diesel") s-au efectuat o serie de incercari pentru a se studia influenza Zgomoti
diferitelor'pSrJi mecanice ale motorului asupra nfvelului de zgomot produs de motorul rotorului dar i
diesel. Rezultatele incercarilor au aratat cS, la turajii rnici, preponderent este zgomotul electric.
produs de sistemul de injecjie. In domeniul care prezintS eel mai mare inieres, eel al In fine,
turafiilor ridicate la care ftmcfioneazS in mod obi$nuit motorul, s-a observat c£ dezechilibnil re
ambielajul contribuie eel mai mult la nivelul total de zgomot. fn plus, s-a dovedit c5 rostogolirea roL
jocul anormal la culbutori poate determina o crestere cu circa 2-3 dB(A) a nivelului ale component!
acustic, ceea ce demonstreazfl importanja mtretinerii si exploatarii corecte a motorului montaji ruhneni
si din punctul de vedere aJ emisiei de zgomot. mod, atat comp
In altS ordine de idei, numeroase experienje au aratat ca turbosufiantele devin radiatoare
utilizate cu scopul supraalimentarii motorului sunt deosebit de zgomotoase. Spectrul Abaterile
zgomotului emis de turbosuflante se caracterizeaza prin aceea c5 cea mai mare parte elastice ale ele
din puterea acustic^ este concentrata In jurul c^torva frecven^e la care urechea uman5 geometric^ si, c
este foarte sensibila. excita vibrafiile
0 alia sursa interioarS de zgomot este reprezentata de ventilatoarele care larg, iar majority
echipeazg atat locomotivele cat si yagoaneie de c5latori. La ventilatoare, energia Dezechil
acustica emisa se datoreazS fenorhenelor aerodinamice si vibrafillor mecanice, cu seamS la tu
Spectrul nivelului de zgomot are o bands largS acompaniata si de cateva frecvenje dezechilibrarii
diseretfe dominante. Zgomotul cu bands largS se produce datorita perturbafitlor montaj, precum
aleatoare care insofesc curgerea aerului prin ventilator. Astfel, cele mai importante Cunoaste
zgomote cu banda largg sunt zgomotul datorat socurilor si zgomotul turbionar. acustice emise d
Zgomotul de soc apare la curgerea turbulenta a aerului prlntre elementeie de combatere a z
intrare ale ventilatorului cum sunt suporfii, tijele, paletele de dirijare etc. De analizate, consid
asemenea, curgerea turbulent^ a aerului la incident cu palele ventilatorului determina mare, privind n
variajii stocastice ale energiei acestuia cu emisie de zgomot cu bands iarg§. Un efect fc primul r^nd
asemanator rezultS la curgerea turbulentS a aerului fn jurul palelor sau a elementelor exploatare, justi
carterului ventilatorului. propagarea zgo
Zgomotul turbionar se explica prin aparijia turbioanelor In spatele pieselor zgomotului de r
aflate in fluxul de aer turbulent. Aceste turbioane cauzeaza variatii periodice sau
stocastice ale presiunii si deci emisie de zgomot. 1.5
Un alt tip de zgomot aerodinamic este eel datorat rotajiei elicei ventilatorului.
Acest zgomot apare mai ales la ventilatoarele axiale, daca viteza aerului este sutlcient
DupS CU
de mare, si se caracterizeazS printr-un spectru discret. Zgomotul se explicS prin aceea
sistemului roatS
ca periodic, la flecare rotajiei a eiicei, palele imprima impulsuri aerului aflat in spafiul
24
;za de circulate dar, cu
•Stat ca", in camp liber,
.mic. Se justifica astfel
egomotului provocat de
gatele si masinile care
1, ventilatoare, motoare
! mecanice care intra m
fdul zgomotului produs
sntal ca la trecerea peste
B create liniar cu turajia,
:cat la mersul fa sarcinl
tpropiat de eel produs la
lie este dominant,
i zgomotului produs de
xu a se studia influenza
;omot produs de motonil
ponderent este zgomotul
mai mare interes, eel al
iOtonil, s-a observat e5
I IE plus, s-a dovedit ca
;a 2-3 dB(A) a nivelului
itarii corecte a motorului
r4tat cS turbosuflantele
ie zgomotoase. Spectrul
a ca cea mai mare parte
:e la care urechea umanS
i de ventilatoarele care
La ventilatoare, energia
ji vibratiilor mecanice.
a §i de cateva frecvecpe
e datcdta" perturba^iilor
fel, cele mai importante
>motul turbionar.
ui priatre elementele de
sle de dirijare etc. De
veuti&torului determina
cu band£ larga. Un efect
lalelor sau a elementetor
lelor m spatele pieselor
& variant periodice sail
ijiei elicei ventilatorului.
eza aerului este suficient
)tul se explica prin aceea
iri aerului aflat m spajiul
dintre ele.
Zgomotul de natoa" mecanicS emis de ventilator are dre^ surse de excitafie
piese dezechilibrate aflate in mi§care de rotajie, arbcri moata{i necorespunzator,
rulmen^i etc. De asemenea, la punerea fn fimcfiune sau la oprirea ventilatorului pot sS
apara unde stajionare in canalele de aer ca efect a intrarii in rezonanta a pereplor
canalelor respective.
Ma^inile electrice care echipeaza vehiculele feroviare sunt, la rSndul lor, sarse
de zgomot. In cazul motoarelor electrice se disting trei mecanisme de producere a
zgomotului: zgomotul de provementa" magnetic^, zgomotul aerodinamic si zgomotul
de naturE mecanica.
Zgomotul magnetic are drept cauza foitele periodice induse de existenja in
intrefierul dintre rotor si stator a armonicilor supehoare ale campului magnetic.
Corpul statorului motorului este solicitat la intindere si incovoiere mai cu seama de
componentele radiaie ale for^elor magnetice. Vibratiile statorului se transmit aerului
mconjurator sub forma de zgomot magnetic care preziBta" o serie de componenie
spectral© discontinue.
Zgomotal aerodinamic poate fi pus pe seama turbioanelor produse de miscarea
rotorului dar intieosebi de ac^iunea ventilatoruhii cu care este prevazut motorul
electric.
fn fine, zgomotul rnecanic are ca, surse mai irnportante lagSrsle rotoruiui,
dezecflilibrul rotorului ?i, dup§ caz. contactui dintre perii si colector. La rulmenti,
rostogolirea rolelor si a bilelor este foscfita' de lovituri in inele care provoac5 vibra^ii
ale componectelor ruknenjilor. Aceste vibrapi se transmit pieselor pe care sunt
montaji rulmenjii, transmiterea fiind ampiificata de fenomenul de rezonan^a. In acest
mod, atat componentsle rulmenjilor cat si cele ale aasamblului din care fac parte
devin radiatoare aciistice.
Abaterile dimensionale, neregularita^ile suprafejei de rulare si deformarile
elastice ale elementelor rulmen^ilor fac ca asa arborelui sS nu coincide cu axa
geometrica 51, ca urmare, sS se dezvolte for^e de inertie suiicient de man pentru a
excita Vibratiile mecaaice ale arborelui. Zgomotele emise m acest irsod au un spectra
larg, iar majoritatea componentelor suet nesta$ionare.
Dezechilibrai'sa rotorului, prin vibratiile de incovoiere pe care le induce, mai
cu seama la turafii man, produce zgomote de jcasa frecven^a. Drept cauze ale
dezechilibrarii rotorului pot fi menjionate defectele de construc^ie, prelucrare si
montaj, precum si eventuala deplasare a bobinajelor in cursul fuactionarii.
Cunoa§terea principalelbr surse de zgomot si evaluarea corecta a energiei
,acustice emise de fiecare suisa pot fUrniza iadicatii utile in legatura cu posibilitaiile de
combatere a zgomotului la vehiculele pe §ine. Dintre toate sursele de zgomot
analizate, consideraadu-se regimul actual al vitezelor de circulape, ponderea cea mai
mare, privind nivelul de zgomot, o define rularea pe sine. Aceasta" constatare, bazata
in primul rand pe rezultatele a numeroase mSsurari efectuate in diverse situajii de
exploatare, justifies prezentarea mai amanun^itS a problemelor legate de producerea si
propagarea zgomotului datorat rularii vehiculelor feroviare si, in special, a
zgomotului de rostogolire.
1.5. Teorii asupra producer!! zgomotului de rostogolire
Dup§ cum s-a arStat, zgomotul de rostogolire este generat de vibrafiile
sistemului roata-smS, vibrajii cauzate de prezen|a rugozitStilor pe suprafetele de
25
 rulare. Faptul ca rugozitafile suprafejelor de rulare stau la baza emisiei de zgomot a pnt
fost intuit de muftS vreme, dar este meritul lui J.P. Remington de a il elaborat primu! eea
model mecanic privind producerea zgomotului de rostogolire si de a fi gasit ecuajiile
matematice care permit calculul nivelului de zgomot [7, 8],
Remington a plecat de la observajia elemeritara' c§ suprafejele de rulare ale
rojilor si ale sinelor nu sunt perfect netede. Ele prezmtS defecte de suprafafca, mrmite
rugozitaji, caracterizate prin accea cS amplitudinea este mai mica de o zecime de
milimetru iar lungimea de unda" variazS de la cajiva milimetrii pana" la c&eva zeci de
centimetrii. Remington considers ca in timpul rularii, in dreptul contactului
roatiS-sina, rugozitajile celor doua suprafeje de rulare se suprapua si obliga" cele doua
corpuri s& efectueze miscari relative - modelul deplasarii impose. Corpurile aflate in
contact sunt elastice si, sub acjiunea sarcinii pe roatS, ele se deformeaza" in zona de
contact care ia forma unei elipse. Elipsa de contact iniluenjeaza efldenja cu care
rugozitajile suprafejeior de rulare excita miscarea sistemului roata-sina, ea acfionand
ca un filtru in sensul cS diminueaza influenza rugozitStilor a caror lunghne de undS
este mai mic5 decai lungimea petei de contact.
Suprapunerea rugozitS^ilor suprafefelor de rulare are ca efecc dezvoitarea
-for|elor dinamice care acjioneazi*. deopotriva, asupra rofii si asupra sirsei. Mamnea
acestor for^ este influenjata de rigiditatea contactului roatg-sina. Raspunsul rofii si
eel al sinei la acjiunea forfelor dinamice de contact sunt diferenjiate dupa impedanfele
celor doua corpuri. Vibia{iile din zona petei de contact se propaga in toata masa
corpurilor si se manifesla ca vifarajii structurale.
In principal, se produc vibratii smicturale in plan vertical dar, datorita
asimetriei geometrice a ro^ii, a faptuiui c3 for?a vertical^ nu acJioneazS decat ffl mod
exceptional In plarml vertical de simetrie a! sinei si datorita forfelor cauzate de
alunecarile laterale, se produc §i vibrajii structurale in plan orizontal.
Aceste vibratii se transmit prin suprafa$a rojii, respectiv a sinei, aerului
inconjurator si astfel roata si sina devin radiatoare acustice. Undele acustice provenite
de la cele doua corpuri se compun si se propaga in mediui meonjurStor sub forma
zgomotului de rcstogolire.
Mecaaismul de producere a zgomotului de rostogclire descris mai sas este
prezentat sub forma unei scheme bloc in figura 3.8,
Este interesant & se menjioneze faptul ca asupra cauzeior care produc
zgomotul de rostogolire s-au emis si alte teorii in afara rnodelului Remington. Spre
exemfslu, King [9] a analizat posibilitatea ca zgomotul de rostogolire sa fie rezultatul
unai mecanism aerodinamic legat de turbulenja stratului limita dia joral corpurilor
care alcatuiesc aparatul de rulare si a ajuns la concluzia ca, pentru viteze mai mici defc
de 240 km/h, zgomotul aerodinamic nu reprezinta o suisa importanca. de I
De asemenea, s-a incercat sa se explice zgomotul de rostogolire prin^aplicarea relai
modelului irflpactului elaborat de Feldman la sistemul roat^-sina [10]. In cadrul trav
acestiii model, din rugozitatea suprafejelor de rulare care este o marime stocastica se
obfine o rugozitate echivalenta cu evolujie periodicS. In acest scop se aplica" o moc
transformare neliniara Jn care se Jine seama de amplitudinea rugozitSjii, de raza rofii exp<
si de viteza de circulate, Pe baza rugozit3}ii echivaiente obfinute, se trece la calculul ca
spectrului forjei de excita|ie care reprezinta eleraentul de intrare in sistemul sup
roata- ginl stnx
Rezultatele obtinute au aratat ca modelul impactului nu este apt sa descrie cu amp
suficientS precizie fenomenul de rostogolire a rofii pe sina. Totodata, au fost puse in dou
evidenp [11] o serie de aspecte teoretice insuficient tundamentate printre care se clar
poate aminti modul de evaluate a influenfei rigiditajii de contact si nerespectarea
26
 principiului acjiunii §i reacjiunii intrucat for(a care ac^ioneaza asupra rojii nu este
a emisiei de zgomot a egalS si de sens opus celei care acjioneaza asupra §inei.
de a fi elaborat primul
§i de a fi gasit ecuajiile

.prafejele de rulare ale

te de suprafaja, numite
micS. de o zecime de
pang la cateva zeci de
n dreptul contactului
pun sj obliga cele doua [ Rigiditatea contactului|
use. Corpurile aflate in
deformeazS IB zona de Impedaaja rojii
:eazS eficienja cu care
oat&-sina\a acfionand
caror lungime de unda
Forfele de contact
; ca efect dezvoltarea
asupra sinei. Marimea 1
lina. Raspunsul ro£ii si RSspunsuI dinamic al rotii; Rlspunsu! dinamic al ^i
ipate dupa impedan|ele
propaga in tcata masa
Vibra|ia ro|ii Vibra^ia ^inei
vertical dar, datorM
sfioBeaza' decat in mod
Radiatia acustica a ropi j a acus
ta for^slor cauzate de
!
ontaL
>ectiv a sinei, aerutui Zgoinotiii produs de roaia Zgomotul produs de ^In
dele acustice provenite
nconjurator sub forma

e descris rnai sus este Propagarea zgomotului de rostogolire j

cauzelor care produc

Fig. 1.8. Schema bloc de producere a zgomotuiui de rostogolire.
;lului Remington. Spre
jgolire sa fie rezultatul r "*
ita dia jurul corpurilor Excitarea sistemalui rbat&-sina se poate produce §i datorita variajiei
pentru vkeze mai mici deformajiei sinei care apare la trecerea unei sarcini constants, din cauza fixarii sinei
irtancS. de traversele asezate ecbidistant pe patul de balast. Frecvenja acestei excita|ii este
stogotire prin aplicarea relativ mica - doar 150 Hz, la viteza de 325 km/h, considerandu-se distan^a dintre
1-sina [10]. In cadrul traverse 0,6 m - §i, in consecinfa1, nu poate explica zgomotul^de rostogolire.
0 marmie stocastica se Dintre aceste teorii asupra modului de producere a zgomotului de rostogolire,
cest scop se aplica o modelul Remington s-a impus pentru ca a fost validat de o serie intreaga de
ugozitajii, de raza rotii experimente efectuate de-a iungul timpului. Cea mai evident^ dovadS asupra faptului
ute, se trece la calculul c§ producerea zgomotului de rostogolire are la bazS existenja rugozita|ilor
le intrare in sisteraul suprafejelor de rulare o reprezinta iccercarile efectuate la S.N.C.F.[11] cu rofi special
strunjite astfel incat suprafe^ele de rulare sa aib5 rugozitate sinusoidaLS cu
1 este apt sS descrie cu amplitudinea si lungimea de unda controlate. Masurarea zgomotului sub boghiu, intre
>todata, au fost puse in doua ro^i cu profit sinusoidal, a aratat ca spectrul nivelului de zgomot este dominat
nentate printre care se clar de o components a carei frecvenja corespunde frecvenjei pe care rugozitatea
onlact §i nerespectarea
27
sinusoidaia o induce la viteza de circulate. abated de la ipoteza
Principalele aspecte teoretice ale modelului propus de Remington sunt: rugozttatea suprafeje
- efectul de filtru datorat petei de contact este evaluat pe baza rugozitafii condi^iile luate in con
medii a ariei de contact; Aceste abateri
- deformajiile elastice ale corpurilor in zona de contact sunt deteminate prin ales cele legate de
aplicarea teoriei contactului Hertzian; contactului roata"-sina"
- vibrajiile §inei sunt studiate considered sina o grinds infinita rezemata pe la contactul dintre doi
suport continuu cu un singur etaj elastic; depinde de forja de i
- vibrafiile ro£ii sunt determinate pe baza ipotezei decuplarii misjcarilor iaipuse, rigiditatea cc
coroanei de cele ale discului si butucuhu, respectiv coroana este asimilata jurul valorii sarcinii
cu un inel care este insa prevazut cu elemente elastice uniform distribute man, atunci forja vco
pe circumferinta pentru a se lua in seamS. influenza discului ro£ii; sarcinii statice si astf
- miscarile verticale ale sistemului roata-sina indue si miscari laterale; devine indoietoicS.
- eficienja radiatiei acustice a ro#i se estimeazS prin comparable cu cea a unui O alta cauza
disc rigid,iar eficienja radiajiei acustice a sinei se stabileste pe baza teoriei varia^iei impedan^ei (
vibrafiilor uniforme ale unui cilindru; se ajunge daca se are
- propagarea zgomotului produs de sistemul roata-sina este influenfata de cauciucul sau balastu
reflexia solului care este asimilat cu o impedanta fhrita plana. Referitor la i
De aseraenea se face precizarea ca rugozitatile suprafe^elor de rulare ale rojilor remingtonian, trebuii
sunt considerate ca fiind mSrirai statistic independente. Vibrajiile sinei si ale rojilor Astfel, vibrajiile sins
ailate de aceeasi parte a vehiculului sunt decuplate.de cele ale sinei si ale rojilor aflate sina sunt influen|ate
de cealalta parte a vehiculului. fn plus, vibrafiile rojilor de aceeasi parte a vehiculului acjiunea celorlalte re
sunt decuplate intre ele. in baza acestor considera$ii se studiazS vibra^iile unei singure influence depind de
rofi care se rostogoleste pe sina si se calculeazS. zgomotul produs de acestea. rulare.
Modelul lui Remington a fost perfecjionat prin numeroase contributii teoretice 0 alta sursa
aduse de o serie intreaga de prestigiosi cercetatori ca D.J. Thompson, M. Heckle, C J. rugozitafii. Se cuno:
M. van Ruiten, P.E Gautier s.a. InovafiUe propuse se referS la generalizarea modelului principiul de mSsura
de interactiune roat£-sina prin luarea !n considerare a sass grade de libertate, relevarea profilului i
introducerea hnpedanjeior incrucisate, studierea influenjei vitezei de deptasare a asemenea, dacS rug
vehiculului, utilizarea metodei elementului tlnit si a teoriei structurilor periodice ratr-o anumita tnasu
pentra calculul raspunsului dinamic al ro^ii si ai sinei, precum si elaborarea unei dreptul unor puncte
metode mai precise de calcui a eficien^ei radiajiei acustice a componentelor sistemului componentelor spec
roata-sina. De asemenea s-au introdus modalitafi noi de tratare a datelor ob^inute din a ragozitajii care po
masuratorile de rugozitate [12]. riglei cu nivela.
Principala caracteristica a modelului deplasarii impuse este liniaritatea. Aceasta In ciuda lin
inseamnS, ca la o dublare a marimii rugozitatii corespunde o dublare a zgomotului impreuna cu toate
produs de rostogolirea ro|ii pe sina. Proprietatea de liniaritate se manifest^ sub dona instrument teoretic c
aspecte. Pe de o parte, liniaritatea dintre rugozitatea suprafefelor de rulare si nivelul In continuare
vibrajiilor sistemului roata-sina, iar pe de alt& parte, liniaritatea dintre nivelul zgomotul de rosto;
vibra|iilor si eel al zgomotului produs. modelul deplasarii:
Pentru verificarea proprieta^ii de liniaritate a modeiuhii lui Remington, au fost radia^ia acusticS a si
efectuate mcercari: utilizandu-se diferite combina^ii in ceea ce prive§te marimea
rugozitSjilor suprafe|elor de rulare (roati rugoasa - sina rugoasS, roata neteda - sina
neteda, etc.) [12]. Se face observajia c3 in cazul liniaritatii fenomenului, raportul
dintre nivelul rugozitatii si eel al vibratiilor trebuie sa fie constant, independent de
marimea rugozitajii. In mod asemanStor se petrec lucrurile in cazul liniaritafcii dintre cum
vibra^iile sistemului roatS-§ina si zgomotul emis de acesta. excitarea sistemulu:
Rezultatele incercarilor au aratat ca exista o relajie Iiniar& tntre vibrajiile rofii impuse de suprapu
si ale sinei, pe de o parte, si nivelul de zgomot, pe de alt& parte, dac3 frecven^a este statica, mai actioi
cuprinsa intre 500 si 2500 Hz. In afara acestui domeniu de frecvenje s-au observat , printr-
28
 abateri de la ipoteza Siniaritajii. De asemenea, au s-a putut proba liniaritatea dintre
>n simt: rugoziiatea suprafetelor de rulare si vibrajiile sistemului roata-smS peniru toate
>aza ruozitSii conditiiie luate in considerare.
Acesie abateri se pot puns pe seama neliniari&{ilor care apar in sistem, mai
miivite piin ales cele legate de contactul rcata-§ma. !ntr-adevar, un parametm important al
contEctuiui roat$-$inft este rigiditatea de contact. Conform teoriei lui Hertz referitoare
it§ ft-.:,-aiEta pe ia contactul dintre doua corpuri elastice, rigiditatea contactnlui nu este constant^, ci ea
depiade <!e for^a de apasare dmtre cele dou& corpuri. la modelul liniar al deplasarii
:a impuse, rigiditatea coatactului este calculate priu liniarizarea rslatiei datS de Hertz in
\e aslmilata jurul valorii sarcinii statice pe roata. Dacfc ragozitatile suprafejelor de rulare sunt
brm distribiiite man, atunci forfa verticals dintre roatS si sisa are abateri importante de ia vaioarea
sarciaii statiee si astfel, aproximarea rigidit^il contactului printr-o valoare constanta
devine mdoielnica.
O altS cauza a neliniarita|ii sisternului roata-sin£ poate fi pusa pe seama
varia^iei irnpedactsi c§ii de rulare in fonc^ie de sarcina pe roata. La aceastS concluzie
se ajunge dac^ se are m vsdere ca la stnictura can mtra o serie de materiale, cum este
cauciucul sail balastul, care au au caractenstica de rigiditate liniara.
Referitor la couditiile de verh'icart esperimestala a liniaritajii modelumi
remingtonian, trsbuis reraarcate mele aspects care mgrsuneazS a^aliza rezultatslcr.
Astfel, vibrafiile jiaei maturate in dreprai pucctuiui.m care roata mterac$ioneaz£ ca
sina sunt infiueiitate. darorita propagarii solicii^rilor mecanice de-a lungul ?inei, de
acfiunea celorlalte ro|i aie treaului arlate w. vscirlratea puactului de masurare. Aceste
influence dspind de vitcza dc circulate §i as marimea rugozitatilor suprafejelor ce
rulare.
0 alta sursa de ercri poats &?. provira de la iastramenieiS de masurare a
rugozitajii. Se cucca^ce fsptul ca apecirui rugozitSfiior mfeiirate poate depiade de
principiu! -de rnSsurars atilisat [12]. Spre ssempiu, survia difereaje de masurare daca
relevsrea profilului rugczitapi se fece cu o roi£ sau cu un paipator ascuvit la varf De
asemenea, daca rugczitatea se KiasoarS ij mod nor-tinuu se obpa rezultate diferite,
mtr-o anuraita rnssura, comparativ cu siraajia in care m&sHrarea ragoziiajii se face in
dreptul uuor pimcte ediidistanie. Totodata, egte pcsibil s^ apara irjcertitudini asupra
componeatetor spectraie de fi-ecventa maxinia datorita celsi rnai mici iungimi de und^
a ragozitatii care poate fi pusa m eviden|a prin masiiratori, mai ales in cazul utiiizarii
rigieicuDivelg.
In ciuda limiteior sals, modeluL deplasfeii impuse propus de Remington
ifiipreuna cu toate ttabunStatirile adus'e rsprezinta eel rnai e'ficient si credibil
instrument teoretic d^ studiu a zgomotului de rostcgolire.
In contiauare, se prezintS elementele esen|iaie ale modeluiui Remington pentru
zgornotul de rostogolire: raspunsul diaaraic al ?inel. raspunsul dinamic al rotii,
modelul deplas^rii impuse pentru vibrajiile sistemului roatS-siaS ?i aspecte legate de
;:ngtoa, an fosi radiajia acustica a sistemului roata-sisa.
>/£§ie manmeg.
3 aeteda - slnS
nuiui. raportiu
adeper-dent de
oiarita£ii diatre Dupa cum s-a mentionat, la origiaea zgomotului de rostogolire se af!a
excitarea siaemului roata-sisS daiorita rugczitStibr suprafs|etor de rulare. Dsplasarile
: vibrajiite ro^ri impuse de suprapuaerea rugozita'plor arata ca; ia zona ccntactului, pe langa sarcina
. frscvenia este statica, mai acfioneasa o forja dinamicH cars poate fi descrisS, m domeniul
; s?au observat frecvenfelor, prmtr-ua spectru de frecveaje. Is sona de contaci mai ac^oaeazS ?i fbrja
de frecare, dar aceasta are un rol secundar in ceea ce priveste producerea zgomotului sub numel
de rostogolire. Bernoulli.
ID general, determinarea vibrafiilor sinei cauzate de o forjS dinamicS se poate Misi
face daca se cunoaste modul cum vibreaza $ina sub ac£iunea fiecSrei componente porteazS Is
armonice a forjei dinamice, proprietatea de liniaritate a sistemului permifand apoi rin{a fix O.
aplicarea principiului suprapunerii efectelor. afiS pe fibi
Din consideratiile de mai sus rezulta necesitatea stabilirii r&spunsului dinamic dreptul pui
al sbei la acjiunea unei forje armonice de amplitudine si frecvenfa oarecare. fortei arm<
Se cunoaste faptul ca vibrafiile provocate de o excitajie armonicS prezintS dou£ orientals In
regimuri: regimul tranzitoriu si regimul permanent. Din punctul de vedere al tratarii Oy este <
zgomotului de rostogolire intereseaza numai regimul permanent, caz in care toate sinei.
punctele sinet vibreazS cu frecvenja forfei de excitajie. Se
In aceasta situate, regimul dinamic poate ft caracterizat prin impedanja Winkler re:
mecaaica" care reprezinta raportal dintre forfa de excitable si viteza de oscilafie. Cum rezistecfa v
forja dinamica datoratS rugozitafilor suprafejelor de rulare nu acfioneazS in planul si a patului
vertical de simetrie a §iaei, acest fapt este de natura a provoca, pe l^ngS vibrajii deformarea
verticale, $i vibrajii orizontale. DacS se dbreste luarea in considerare §i a acjiunii
for|ei laterale de contact, atunci comportarea dinamica a sinei trebuie caracterizatS
prin urmatoarele impedance mecanice: impedanja verticals (forla verticals / viteza
verticals), impedan|a incrucisata vertical-orizontalS (forja verticals / viteza orizontala). to care ks (
§i iropedanja orizontala (forfa orizontala / viteza orizontala). semSsoara
Trebuie facuia" observatia de principiu ca raspunsu] dioamic al §inei depinde Sub
atat de caracteristicile geometrice 91 mecanice ale sinei cat §i de parametrii celorlalte excitafie, §
coniponente care alcStuiesc suprastructura cSii de rulare (patui de balast, traverse etc). incovoiere
Datorita cornplexitajii suprastructurii caii de rulare, studiul teoretic al lungul ei.
raspunsului dinamic al sinei se face pe modele mecanice bazate pe o serie de ipoteze ecua£iei de
simplificatoare. In continuare sunt prezentate catsva aspecte specifice legaie de considers i
modelarea raspunsului dinamic al sinei in plan vertical. zimal cu 1
distanja x c
1.6.1. Modeiu! call pe supori continuu cu un eta] elastic de referinfS
considerat j
Cel mat simplu model, utilizat de.P. J. Remington [13] §i de D.J. Thomson deplasare ca
•[14], considers sina ca o grinda infinita a cSrei sec|iune transversals are ca axa de grinds ac;io
simetrie, axa verticals. Grinda care rnodeleaza sina are rigiditatea la incovoiere descrise prii
constants de-a lungul ei si are masa uniform distribuitS, aceasta diii urma fiind egala acfioneaza.
cu masa liniara a sinei la care se adaugS raasa traverselor rq)artizatS pe unitatea de Daca
lungime in functie de distan|a dintre traverse. la distanja x
Grinda este rezemata pe un suport elastic continuu care aproximeaza astfel secfiunea af
efectul elasticitafii traverselor §i a patului de balast (fig. 1.9). In acest mod insS se dezvolte in
neglijeaza influenza pe care o are rezernarea §inei pe traversele caii care sunt dispuse numai primi
echidistant pe patui de balast. De asemenea, se ceglijeazS amortizarea data de patui de Rezu:
baiast si de frecSrile interne din elementele de asezare ale §inei ?i din traverse,
Asupra sinei, in planul vertical al fibrei neutre, acfioneaza o forja armonicS
Q(t) = AQcos&t cu amplitudinea Ag si pulsa^ia o. Punctul de aplicare a forjei este
imobil, ceea ce inseamnS cS se neglijeaza inftuenfa vitezei de deplasare a rotii asupra M(
rSspunsului dinamic al sinei.
Se presupune c& deformajiile sinei se datoreaza numai momentului
incovoietor, neglija^idu-se efectul forjei tSietoare si efectul iner^ial pe care-1 introduce Asup
rotajia secjiunilor transversale ale sinei. O astfel de grinds este cunoscuta in literatura buitS data de
30
;ste producerea zgomotului
; o for{S dinamicS se poate
iunea fiecarei componente
sistemului permijand apoi
ibilirii rSspunsului dinamic
ecvenjS oarecare.
i£ie armonica prezintS douS
>unctul de vedere al tratSrii
rmanent, caz in care toate
uacterizat prin impedanja
si viteza de oscilajie. Cum
re nu acJioneazS in planul
provoca, pe langa vibrajn
Q considerare si a acfiunii
sinei trebuie caracterizatS
,la (forfa verticals / viteza
'erticala / viteza orizontala)
).
1 dinatnic al sinei depiade
t si de parametrii eelorlalte
atul de balast, traverse etc).
ulare. studiul teoretic al
lazate pe o serie de ipoteze
specie specifice legate de
im etaj elastic
1 [13] si de D.J. Thomson
transversals are ca axa1 de
2 rigiditatea la mcovoiere
zeasta din urmS fiind egala
r repartizata pe unitatea de
LU care aproximea^a astfek
1.9). In acest mod ins& se
rsele caii care simt dispuse
.mortizarea data de patul de
inei si din traverse.
;Jioneaza" o for|a armonica
sil de aplicare a forjei este
de deplasare a rojii asupra
>reaza oumai momentului
iner|ia3 pe care-1 introduce
este cunoscuta in UteraturS
sub numele de grinds Euler-
Bernoulli.
Miscarea grinzii se ra- -CO <r- '• x dx
porteaza" la un sistern de refe-
rinja fix Oxy a cSnri origine se
aflS pe libra neutra" a grinzii, in I 1 1 i I ! i
dreptul punctului de apHcare a
forjei armonice. Axa Ox este
orientatS in lungul sinei, iar axa
Oy este orientals spre talpa
sinei.
Se adopts ipoteza
Winkler referitoare la faptul ca FiS- L9- inet pe suport continuu cu un etaj elastic
rezistenfa verticals a traverselor
si a patului de balast este proportionals cu deformajia grinzii. Aceasta inseamna ca la
deformarea grinzii cu y asupra acesteia ac£ioneaza o forfa distribuita data de relajia
q = k,y> (1.6.1)
O
in care ks este modulul caii care
se mascara in N/nr. < "* \" p
< ''
Sub acfiunea forjei de ,y
excitatie, sina are vibra|ii de
incovoiere care se propaga de-a
lungul ei. Pentru determinarea Vi
L
k
t^' \
ecuajiei de miscare a siaei, se
considers un element inimite-
zimal cu lungimea 6x afiat la Fe
distanjia x de originea sistemului Fig. 1.10. Elementul de grinda
de referrals (fig. 1.10), Elemental
considerat prezinta o deplasare y a fibrei neutre in raport cu pozi^ia de echilibni,
deplasare care depinde de distanja" si de timp. In secjiunile de capat ale eiementuiui de
grinds acfioneaza forfete taietoare si momentele incovoietoare. Aceste eforturi sunt
descrise pria funcjii care depind de asemenea de timp si de pozi|ia sectiimii in care
acfioneaza.
Daca se considers un^moment oarecare /, atunci eforturile din secjiunea aflata
la distanja x+dx de reper pot'fi scrise in fiincjie de valorile pe care le iau eforturile in
secjiunea aflata la distanfa x de originea reperuhii. Pentru aceasta este suftcient sa se
dezvolte in serie Taylor runc|iile celor douS eforturi si sa se rejinS, pentru iiecare,
numai primii doi termeni.
Rezulta
dP(x f) f
P(x+dx, /) = P(x, 0 —srr^c - P + ^d* ' peritru forfa taietoare si
OX
M(x+dx,t) = M(x, r) + — ' <jx = M+ •±rdjc -pentru momentul incovoietor.
Asupra eiementuiui de grinds mai acfioneaza rezultanta forfei uniform distri-
buita data de rezistenfa patului de balast
31
 Fe = (1.6.2) care reprezinta o ec
acestei ecuajii se p<
Notandu-se cu ms masa pe unitatea de lungime a grinzii, atunci forja de inerjie seama de condijii
care acjioneaza" asupra elementului infinitezimal este indeplmeascS.
Considerandi
(1.6.3) deformatia sinei po;

Prin aplicarea principiului lui d'Alambert elementului de grinds considerat se sau, sub forma com]
objine o primS forma" a ecuajiei de miscare

(1.6.4) in care Y(x) este am

este defazajul. In e
coniplexa y(x, t). Se
respectiv dupa inlocuirea expresiilor forjelor si efectuarea cfitorva calcule

dx4

§i apoi se introduc i
In ecuajia objinuta", se urmareste expriroarea forjei taietoare m funcjie de ecuafia diferenfiaM (
deforma^ia y a grinzii- Pentru aceasta, trebuie ca.mai fnt^i, sS se scrie Ieg5tara dintre
forja taietoare si momentul incovoietor, legStura ce se obfjne din ecuafia de momente
faja de centrul de greutate al elementului de grinda

(1.6.6) in care s-a pus in evi

din care rezuita, dupa neglijarea termenului de ordinul al doilea,

(1.6.7) Pentru rezoh

dx poate avea forma
In fine, se stie c5 momentul de mcovoiere M este proportional cu valoarea
curburii grinzii in dreptul elementuiui considerat, adica se poate scrie relajia Se inlocuiesfc
se obfine ecuajia car
^ , ^ (1.6.8)
z

undersea notat cu If momentul de inerjie al secjiunii sinei in raport cu axa fajS de care Se observe c
se produce mcovcierea elementului, cu E modulul de elasticitate longitudinal, for^ei de
produsul EIr fiind rigiditatea la fncovoiere a sinei, iar cu rr s-a notat raza de curbura a ?inei. Acest aspect e
fibrei neutre. Se face precizarea c5 m rela|ia (1.6.8 ) s-a aproximat curbura fibrei Prin urmare, modal
medii deformate cu T| tntmc^t unghiul tangentei la fibra medie deformata poate fi semnul termenului
considerat unghi mic. notatia
Se inlocuieste momentul M din rela^ia (1.6.7) cu expresia (1.6.8) si apoi se
introduce forfa taietoare P in ecuafia de miscare a §tnei (1.6.5). Se objine
!n cazul vibra
(1.6.9)

32
 (1.6.2)
i, atunci forfa de inerjie
(1.6.3)
de grinda considerat se
(1.6.4)
irva calcule
(1.6.5)
lietoare m funcfie de
se scrie legatura dintre
'in ecaajia de mornente
(1.6.6)
(1.6.7)
oporjional cu valoarea
^ scrie relajia
(1.6.8)
xtrt cu axa £a$ de care • ' Se observa cS termenul (oj/o2 -1) poate fi pozitiv sau negativ dupS cum
asticitate loagirudinal,
notat raza de curbura a
roximat curbura fibre!
die deformata poate fi
•esia (1.6.8) ?i apoi se
Se objine
(1.6.9)
care reprezinta o ecuafie diferenfiala cu derivate parfiale de ordinul patru. Rezolvarea
acestei ecuajii se poate face prin aplicarea metodei separSrii variabilelor, finandu-se
seama de condifiile la limits, specifice pe care solujia ecuajiei trebuie sa le
mdeplineasca'.
Considerandu-se, asa cum s-a precizat, regimul permanent de vibratie,
deformafia §inei poate fi scrisS astfel
sau, sub forma complexa,
(1.6.10)
in care Y(x) este ampliUidinea deformafiei, Y(x) este amplitudinea complex^, iar <p(x)
este defa^ajul. In ecuafia (1.6.9) se trece de la variabila reala y(x,t) la variabila
complexa y(x, i). Se efectueazl derivatele parjiale ale variabilei coinplexe y(x, t)
dx 4s:4 ' Si
§i apoi se introduc ia ecuatia de mi?care. Dupa simpliftcarea termermlui e^'se objirie
ecuajia diferenjiala de ordinul patru a amplitudinii cornplexe Y(x)
•l]f=Q, (1.6.11)
m care s-a pus to eviden$ pulsapia proprk a sinei rezematS pe suport elastic continuu
ce j = J~k^/m7 (1.6.12)
Peotru rezoivarea ecua|iei (1,6.11) se considera ca ampiitudinea complex^
poate avea fonna _ _
Y(z)=¥ne<-*. (1.6.13)
Se inlocuieste forma de mai sus a amplitudmii complexe in ecuafia (1.6.11) si
se ob^ine ecuatia caracteristic§
X V ^ f ^ 7 f - 0 =0- (1.6.14)
frecvenja forfei de excitape este mai mica" sau mai mare decat frecvenfa proprie a
?inei. Acest aspect este de natura a schimba forma radacinilor ecua^iei caracteristice.
Prin urmare, modalitatea de rezoivare a ecuajiei caracteristice se va diferenfia dupa
sernnul termenului liber al ecua£iei. Pentru simplificarea calculebr se introduce
notatia
T ^
(1.6.15)
EL
In cazul vibrajiilor subcritice cand <o< o>5 , ecuatia caracteristica are forma
33
sau m relajiile (l.t
4- (X 2 -V2JM. + (3 2 )=0, (1.6.16) algebric liniar n

din care rezultS solujiiie ecuafiei caracteristice

Solu^ia si
- ~J3(1 ± (1.6.17)

Fiecarei solufii a ecuafiei caracteristice li corespunde o anumita forma1 a si ruraizeaz3 cc

distribute! amplitudinii de-a luagul sinei, adica o anumitS imda" de incovoiere. sinei. Prin intro
Vibrafia sinei se constituie ca o suprapunere a celor patru unde de iacovoiere fosfl forma
ponderea fiecarei forme depinde de condifiile la limits. In consecm$S, solujia ecuafiei
(1.6.13), care arata distribujia amplitudinii de-a luagul sinei, se scrie sub forma
general^

Facandu-
tn care Yj, cu n = I -j-4 sunt constante comptexe care urmeaza a fi calculate pe baza poate calcula cu
condijiilor ia limita. Pentru stabilirea mai usoara a condijiilor la limits se poate proiita
de simetria mc&rcarii grinzii faj£ de axa Oy. 'Aceasta inseamnS c£ vibrajia grinzii este
simetricS in raport cu originea sistemului de referinfa. Prin urmare, se secfioneazii
grinda in dreptul originii si se considers cS asupra fiecarei jumataji acfioneazS o for0 Se introd
armonica cu amplitudinea &Q/2. Acum se pun condifiile !a limita pentru o singura unui punct a! gri
jum^tate a grinzii, considerandu-se distribiifia amplitudinii data de relatia (1.6.18).
Peatru partea dreapta a grinzii, cea cu abscisa pozitivS, se pune cocdi^ia ca la
capatul de la iofinit (x -> oo) amplitudinea vibrajiei trebuie sS fie finita. Dia relatia
amplitudinii rezuitS cS trebuie anulate constantele Fa si ?4- Forma distribujiei
amplitudinii devine
— y? _ /5~ In numer
majiei Ja forta a
fn origine, datorita simetriei, tangenta la curba amplitudinii este nuJS ceea ce
presupune satisiacuJi condijia _^
~ = 0 peocru ^ - 0 . (3.6.20)
!n fine, p
In plus, amplitudinea forfei ta"ietoare trebuie sS fie egalS cu amplitudiaea forjei cu care vibreazS
de excitafie. Jin&id seama de relafia dintre amplitudinea, for£ei tSietoare si punctului de apl
amplitudinea vibrajiei rezultg condijia

(1.6.21)

Se calculeaza derivatele amplitudinii complexe din relajia (1.6.39) Se consid

dare decat pul
„" J2
(1.6.22) situate, ecuafia

cu n ~ I •*• 3. Prin introducerea expresiilor derivatebr (1.6.22), calculate pentru .t = 0, din care rezult^
34

0, (1.6.16)
(1.6.17)
nde o anumita forma" a
titS uud£ de racovoiere.
unde de incovoiere insa
unseeing, solufia ecuajiei
inei, se scrie sub forma
-J4e^{l-*\)
jzii a fi calculate pe baza
• la limits se poate profita
a3 cS vibratia grinzii este
\, se secfioceaza
mata"?i acjioaeaza o fcrja"
I limita pentra o singura
.taderelatia (1.6.18).
vS, se pune condi|Ja ca la
sa fk fimta. Din relatia
74. Forma distribute}
(1.6.19)
tudinii este nula ceea ce
(1.6.20)
la cu amplitudinea forfei
nea forei taietoare §i
(1.6.21)
ijia (1.6.19)
F2e-4wH>] (1.6.22)
j
}, calculate pectru x = 0,
in relajiile (1.6.20-21), condijiile ia limits devin echivalente cu urraatorul sistem
algebric liniar neomogen
/i _ [ _ / \ 3 y _ L / J A ^ V -— *" T^. yi A ^'l^
P3£/j
Solujia sisteraului este
Ki ? = ——I:i— (1.6.24)
$i fUrnizeazft cele douS constante care determinS distribujia amplitudinii vibrafiei
sinei. Prin introducerea rel. (1.6.24) to (1.6.19) aceasta din urmfi poate fi pusa sub
forma
Facandu-se apel la relajiile lui Euler, amplitudinea vibrafiei sinei se
poate calcula cu relafia
T _y__ft j. c' _y.__p. ' /i /> T^\e introduce r
unui punct al grinzii corespunzator coordotiatei ,x > 0
/2
In numeroase lucrari, vibra^ia sinei este caracterizata prin raponarea defor-
majiei la forta arrnonicS, respectiv prin receptanja slnei
(1.6.28)
In fine, prin derivarea m raport cu timpul arelafiei(1.6.27)seobj:irie viteza
cu care vibreazS §ina, iar apoi. conform definijiei, se obfine impedanfa sinei in dreptul
punctului de aplicare a forfei armonice punand coodi|ia x = 0
(1.6.29)
Se consider^ in continuare cazul in care pulsajia fqrtei excitatoare este tnai
roare decdt puisa^ia proprie a sinei (o > ro^), respectiv regimul supracritic. In aceasta
situate, ecuafia caracteristica are forma
(1.6.30)
din care rezultS radfeinile
35
 (1.6.31)

Solujia ecuapei diferentiale a ampHtudinii complexe este

Oobs
(1.6.32)
te fi facuta s:
|ei caii in pu
Pentru determiaarea constantelor complexe Y\^ se procedeazfi de o manierS Se an
asemanatoare cazului subcritic. Astfel, pentm axa x-ilor pozitivi, solufia ecuajiei dife- exemplu de <
renjiale are forma de rulare pr
Y(x} = Yie-t* + Tie-®*. (1.6.33) fixata pe tra>
76,8 cm un
Intr-adevar, condijia ca pentru x -*• oo, Y(x) s3 fie finita impune ca Y$ = 0. De 50 kg. Din
asemenea, a fost retinut termenul al doilea al relafiei (1.6.32) pentru c& el corespunde liniara echiv:
propagarii undei de tocovoiere Tn directia x>0. Se observa ca din acest termen se
obfine, prin inmuifirea cu &**, tennenu] corespunz^tor deformarii iibrei neutre a §inei
72e/(ofH3jc)care este tjpjc propagarii unei unde in direcjia abscisei pozitive.
Sema
DacS se pun condifiile la limiES pentru x= 0, respectiv cele care decurg din
pentru modu
relatiile (1.6.20-21), atunci se obfine urmatorul sistem

(1.6.34)
din care rezuita"
(1.6.35)
respectiv free
Modui
Prin introducerea constantelor Y^2 obfinute mai sus in relatia (1,6.33) se
al secfiuaii I,
ajunge la soiujia ecuajiei diferen£iale a amplitudinii vibrajiei sinei In do
frecvente/i ~
(1.6.36) metrului [3 se

Vibra|iile fibrei medii (pentru x > 0) sunt descrise de relajia

(1.6.37) Se calc
hmgul sinei c
Receptaaja sinei este figure 1. 11. S
(1.6.38) este mai ap
amplitudinea
considerat se
Impedanja sinei in dreptul punctului de aplicare a forfei armonice, pentru Acest aspect
regimul supracritic de vibrate este asemenea, de
T R 3 t v /I , A
(1.6.39) pararnetnil P
CO
ca de-a lung
Pozitia acesto
Se poate verifica faptul ca modulul recepjan|ei !n punctul de contact are
aceea§i expresie indifereot de relajia de la care se pleaca, respectiv relafia
corespunzatoare regimului subcritic (1.6.28) saucea a regimului supracritic (1.6.38)
36
 •x'l

Hi.
a. t'h
ii a
*ii C6
Lo
10

«M

<B ^
IX
<"!>
O fcd
fe
"l 15
(1) ^
ffl
<T)
tfl I H
W-
O ^ s-
ff[L
I1-,) b-h l*i
SO
r<- r.\
i'p''
3 w
"-^ J^^N

§ 1 ^
ff> g '# ":-- % o Si -vj$ '? i^ a-
t 4 - S a, o (1>
,=-1 '^ • ..
o ^m F
c
C;1^
8
cr
^'i> o
O
O -t.C:i !^
a:- 1'
fiN
>'€'£ J3 BM,«
 din care rezulta ca primul nod se afla la Dis
distanfa x = 3j2ic/(4p) de punctul de de-a lunj
aplicare a forfei armonice, iar distanfa absolute a
dintre celelalte coduri este Ax = j2n/$. sina vibr<
!nlocuind«-se valorile corespunzatoare in toata lung
cele douS relafii se obfine la^ = 40 Hz in jurul p
*! = 2,231 m si Axj = 2,975 m, iar la/; = este mai ir
70 Hz x2= 2,513 m si Axt = 3, 351 m. Intr
Rezulta oS distanja dintre noduri creste receptanfe
dacS frecvenfa de excitafie este mai un termen
apropiadS de frecvenfa proprie. e'f*, preci
Se calculeaza partea reala a unei unde
expresiei elongafiei sinei, data in relafia Nivelul v
(1.6.27), pentru AQ = 1 N, si se iau cateva frecvenja
valori ale produsului <of. Se obfine astfel o frecvenja j
imagine asupra modului cum vibreaza sinei are i
sina (v. fig, 1.12). Se observa" c& toate observa >.
punctele de pe sina aflate intre doua argumentu
Distanja (re)
noduri consecutive vibreazS in faza, iar in punctului <
raport cu punctele aflate in iniervalele Fic 12. Vibratia sine i ia 40 Hz. defazata irj
adiacente, ele vibreaza m antifaza. De La
altminteri, expresia amplitudinii (1.6.26) nu are parte imaginara si, in plus, ea poate punctul de
avea fie valori pozitive, fie valori negative, ceea ce arata ca punetele de pe sina sunt tn ponderea t
foza" sau antifaza cu forta de excitable. lungimea
In fig. 1.13 se prezinta varia|ia modulului impedanfei sinei in punctal de ajutoml re^
contact. Impedanfa scade pe masura ce ftecvenfa excitafiei se apropie de frecvenfa
proprie §i se anuleazi \af=fs. Anuiarea impedantei indica aparijia fenomenului de
rezonanfa. Daca frscven|a de Se «
excitafie este mult mai mica1 decat parametrul
frecvenfa de rezonan$, atunci pentru pro
impedanfa sinei in punctul de regim supr
contact nu mai depinde de masa g proprie a s:
echivalentS, ci ea depinde numar de ^ look
modulul cSii. Intr-adevSr, pentru f1
,o> « ®s, termenul p se aproximeaza " 10kb
dupa cum urmeaza'
Ik
n care
^S -j A
P 4 = EL
^~ ] EL EL 100 t
50 100 15C 2C
Cor.
, (1.6.41)
Frecvenja (Hz) vibra|iilor J
iar expresia modulului impedanfei Moc
devine Fig. 1.13. Impedanfe jinei In punccul
de contact (regim subcritic). P
Zs = (1.6.42) (1.6.37) co
al undei de
fn domeniul supracritic, eel care prezinta interes din punctu! de vedere al Imp
producerii zgomotului de rostogolire, se considers, de asemenea pentru comparafie, dupa cum
doua frecvenfe/3=200 Hz si^= 300 Hz. Valorileparametrului p sunt p\ 2,027 m"1 (1.6.39). E
si p 4 -2,595 m"1.
38

Distanjs (m)
12. Vibratia sinei la 40 Hz.
jnara si, m plus, ea poate
^unctele de pe $ina" sunt in
anjei §inei in puncrul de
i se apropie de frecven$a
i aparijia fenomenului de
1 nis= 92,6 kgAn
2 ms=4C kg/ra
100 150 200
ta (Hz)
danpa §inei 5n punctui
subcritic).
in punctui de vedere a!
:enea pentru comparajie,
ui j3 sunt j33 = 2,027m'1
Distribute modulului receptanjei
de-a lungul sinei, calculate ca valoare
absolute a expresiei (1.6.38), arata faptul ca
§ina vibreazS cu aceeasi amplitudine pe 200 Hz
toatS lungimea ei, except&nd o anumitS zona
in jurul punctului de contact unde vibra|ia t
este mai intensa (tig. 1.14).
lntr-adeva>, examinandu-se expresia
3 -
receptanfei se constatS ca aceasta cupricde 300 Hz
un termen care se atenueazS rapid, respectiv
e~^, precura si un termen care corespunde -5 0
unei unde armonice neatenuate, adica e'^*. Distanta Cm)
Nivelul vibrajiilor scade pe mSsurS ce Fig. 1.14. Eeeeptanjajinei
frecventa excitajiei este mai depSrtata de (regim supracritic}
frecvenfa proprie. Defazajul de-a lungul
sinei are o evolufie periodica a^a cum se
observa" din fig. 1.15 care repre2int§
argumentul expresiei receptanfei. fn dreptul
punctului de contact x - 0, vibrajia sinei este
defazata m urma forfei de excitape cu 1^5°.
La o distanja suficient de mare de
punctui de aplicare a for|ei excitatoare, unde
ponderea termenului e~& devine neglijabila,
lungimea de unda se poate calcula cu
ajutorul relajiei -200
(1.6,43) 0 2 4 6 8 10
Distanfa (m)
Se deduce din relafia de mai sus ca" Fig. 1,15. Defazajul de-a lungul
parametrul p joacS rolul de numa'r de undS i rfrecven$a 200 Hz).
penteu propagarea undelor de incovoiere m
regim supracritic. DacS frecvenja forjei armonice este mult mai mare dec§t frecvenja
proprie a .?inei, atunci se poate opera aproximarea
1/4 1/4
—1 (1.6.44)
EL
in care kx este numarul de und§ in cazul sinei Hbere, fara suport continuu elastic.
CorespunzStor se g3se§te viteza de propagare a undelor de incovoiere
Ci = (&ikx = (®^EIJms) . In context, se menfioneaza, c5 rela|ia dintre firecvenfa
vibrajiilor libere ale sinei si numarul de unda defineste asa-numita'relajie de dispersie.
Modul de vibrajie al sinei este ilustrat in fig. 1.16. Sirrmlarea numerica a fost
obJinutS prin calcularea parfii reale a deformafiei complexe y(x.t) din expresia
(1.6.37) considerand mai rnulte valori (or si AQ - IN. Se remarca" modul de propagate
al undei de incovoiere de-a lungul sinei.
Impedacja sinei fn punctui de contact creste odata" cu frecvenja excitajiei a§a
dupa cum se vede in fig. 1.17 rezultata" din calculul modulului impedanjei cu re!.
(1.6.39). Daca ©»o 3 , atunci cresterea impedan^ei sinei depinde numai de masa
39
 in care cs <
distribuite, a
sus, acfionea

Ecuaf

Consii
-5 0
amplitudinii i
-5 0
a
Disfanjs (m)
Fig. l.IC. Vibrapia sineila3QQHz
a carei ecua
echivalenta" . Acest aspect se pune in evident^ si pe cale analiticS. daca se calculeaza complexe dat
modului impedanfei in punctul de contact Jinand seama de aproximarea (1.6.44).
Deci, cu expresia aproxima-
tiva a parametrului p se recalcu-
leaza impedanja sinei data de Prin
reiajia (1.6.39) si se obfine modulul caracteristica
impedanfei siaei sub forma

Z =?
£*? \ £. (1,6.45)
respectiv
din care se observa cS lipse^te njo-
dulul caii, Se poate trage concluria
ca, in domeniul frecvenjelor mult m care ao = I
mai mari decat frecven|a proprie ale §inei fara i
sina vibreazS independent de su- Rezolv
portul elastic.

Influenza amortizarii. Fig. ]. 17. Impedan^a jinci (regim supraeritic)

Dupa cum-'s-a vazut, neglijarea unde
amortizarii conduce la relajii
simple de calcul si, in plus, asa cum se va arata mai departe, oferS o imagine destul de
corecta" a modului cum vibreazS sina in dreptul punctului de contact. Cu toate acestea,
in regim supracritic, conform rezultatelor obfinute cu modehil caii neamortizate, c u « = 1 +2.
andele de incovoiere care strabat sina ou se atenueazS de-a luagul acesteia. lucru care Sepoa
este inexact. Prin urmare, este necesar sa se ia m considerare amortizarea introdus§ de
subcritic, resp<
patul de balast al caii. Faptul d
Forma cea mai simpia sub care poate fi introdusa amortizarea este cea a unei
dic5 simetria
forfe distribute, proportionals cu viteza de deformare a fibrei neutre a sinei
40

>3T/8
t=T/2
<57/S
ialitica daca se calculeaza
proximarea (1.5.44).
l.k g -3SMN/n£;
Ik
?inei (regim supraeritic)
, efera" o imagine destul de
* contact. Cu toate acestea,
lodelul caii neamortizate,
luagul acesteia, lucru care
•e amortizarea introdusS de
.mortizarea este cea a
•ei seutre a sinei
dt
in care cs este constanta de arnoriizare distribuita [Ns/m2]. Datorita acestei forfe
distribute, asupra elementului infjcitezimal de $iaS, pe langa fo4ele nien|ioBate rnai
sus, ac|ioneaza $i o foifa de amortizare de tip vascos
(1.6.46)
Ecuafia de mi$care a ^inei (v. rel. 1.6,9) se modifies dupa cum urmeazS
.6.471
Considerandu-se solufii de forma (1.6,10), se obfioe ecuatia diferenfiala a
arnplitudinii complexe
H 4 F _!_ fir .I. ,v,\ _ ^i«« -,F— n
.rf •£—f. j1 j ^ 4£n
a caiei ecua^te caracteristicS se deduce* dupa ce se adopts forma amplitudinii
complexe data de relatia (1.6.13)
Prin introducerea gmdului de amortizare ^ = c,^(2.jmskx >, ecuatia
caracteristica se poats aduce la forma
respecttv
(1.6.49)
in care flo = 1 - tB^/'c;2 , bo = 2^<o f /<£>, iar A^ este nurnarul de imda al vibrafiilor libere
ale ^inei iSra suport elastic; a se revede^rel. (1.6.44).
Rezolvarea ecuapei ( 1 .6/49) nu este dificilfi. Solutia ei se poate exprima astfei
(1.6.50)
unde Q: si 6: se calculeazS cu reiajiile iterative
= l -=-2.
Se poate verifica ca in cazul ^ = 0 se objin radacinile (1.6.17), pentra regimul
subcritic, respectiv radacinile (1 .6.3 1), pentru eel supracritic.
Faptul c& solujiile ecuafiei caracteristice (1.6.49) sunt opuse doua cate dona in-
dic5 simetria deformarii sicei in raport cu originea sistemului de referm£5, incarcarea
41
§inei fiind si ea sirnetrica". Pentru semiaxa x - ilor pozitivi, arapliludinea vibrafiei este
de forma __
Y(x) = Yie-k*Mb^+ Yie-k*&w* (1.6.53)

gi acest lucru se justifies prin condr£ia la limits potrivit c£reia, pentru JC->QO,
amplitudmea este fmit& si deci nu apar termenii corespunz5tori radacinilor ecuajiei
caracteristice care au partea reala" pozitivi
Se pun acum condJfiile la limits (1.6,20-21) specifice punctului de aplicare a
forfei de excitafie $i rezultS sistemul liniar in necimoscuiele Y\j.
~
(1.6.52)
Solufia sistemului (1.6.52) este
(1.6.53)
com-
cu «= 1 -i-2. Se mlocuiesc Y\% m relafia (1.6.51) si se objine expresia distribufiei
ampiiuidinii de-a lungul semiaxei x ^ 0

Yfa) = (1.6.54)
term
punc
Daca in relatia (1.6.54) se mlocuiesc a^ si #2 cu valorile corespunzatoare lung
amortizarii nule (pentru regimul subcritic a^ = b^~ (J2 f2)j/<d]/&1 - I , iar pentru
regimul supracruic #2 = f 1 -fflj/ra 2 sj bz = 0), atunci se verifies cu usurinpa relative
distribujiei amplitudinii pentru cele douft regimuri de vibra|ie, adica se ob^ine relapa
(1.6.26) pentru regimul subcritic, respectiv relafia (3.6.36) pentru regirnu! supracriiic.
Receptanfa sine! (pentru x > 0) se calculeaza acum cu relatia

(1.6.55)

• In puncttil de contact, impedanja sinei se calculeaza cu

i). (1.6.56) stud

rgs
din
In cazul fa care gradul de amortizare este suficient de mic, considerandu-se m
acelasi timp domeniul supracritic (o>»ca,), se poate obfine, cu prsjul unei mici
con
var
aprosimajii, o relajie mai simplS peatra calcului amplitudinii ^inei.
frec
Utilizandu-se relafia de dezvoltare in serie a raoicalilor din care se pa'streaza'
pre
numai primii doi termeni, se obpne pentm al (v. rel. 1.6.50)
vib
mS
con
(1.
exa
adica
pu
ivi, amplitudinea vibrajiei este
** 0-6.51)
rtrivit careia, pentru x-j-cc,
punz^tori radacinilor ecuajiei
cifice punctuhii de aplicare a
(1.6.53)
obfine expresia distribufiei
—-• (1.6.54)
cu vaiorile corespunzatoare
2/2)^o|/oiz - 1 , iar pentru
verifies cu usurinra rela|ii!e
irafie, adica se objine relafia
) pentru regimul supracritic.
cu relatia
(1.6.55)
icu
(1.6.56)
de mic, considerandu-se m
Dbjine, cu prepil unei mici
nii$inei.
;alilor din care se pastreaza
a'
to: co;
V
fn mod asemanator se arata = Cj i de asemenea,
32 =
to; ,co;
Introducand vaJorile a2 si b2 calculate mai sus m rela}ia amplitudtnii
complexe (1.6.54), aceasta device
(1.6.57)
4*1(1 -&*
Expresia amplitiidinii stnei confine doi termeni exponen|iali. Ponderea
termenului care confine e'** devine cu totul neglijabila la o distanja relativ mica de
pucctul de aplicare a forfei excitatoare. la aceasta situate distribu^ia amplitudinii de-a
sinei se poate calcula cu rela|ia aproximativa
yA0e (1.6.58)
In mod corespunzStor, se objine receptanta ^inei
as(x) = — (1.6.59)
Cu rela|iile (1.6.55-56) se poate
studia influen|a amortizarii asupra
r&spunsiilui dinamic al §inei. Reluand datele
din exemplul numeric prezentat mai sus §i
considerand gradul de araortizare ^s =0,2,
varia|ia receptanfei de-a lungul sinei, la
frecvenfele f3 = 200 Hz §i^ = 300 Hz, este
prezentata in fig. 1.18 . Se constata ca
vibra|iile sinei scad in amplitudine pe
masura ce creste distanja faja de punctul de
contact. De asemenea, se observa ca rela^ia -5
(1.6.59) ofera o buna aproximare a relajiei
exacte cu excepjia unei zone in jurul Fig. 1.18. Receptan^a jinei pe supcrt
punctului de contact. De rnenjionat ca" elastic cu amorcizare.
43
aproximarea data de relajia de mai sus a suport ;
fost folosita" de Remington pentru a evalua low calcule
vibra£ia sinei de-a lungul ei in vederea 1. Sara a/norfazare
calcularii niveluhii zgomotului de rosto- 2. cu arnortizare derivafc
golire fa vecinfitatea caii ferate [8,15]
Impedanfa ^inei in punctul de
aplicare a forjei excitatoare este mai mare oarecar
datorita amortizarii, comparativ cu cazul ce forp
c£ii neamortizate (v. fig. 1.19.). Acest secfium
aspect se manifests mai mult in jurul obsen'a
frecvenjei proprii a sinei. In regim forja e
supracritic> influenja amortiz&rii patului tudinii <
de balast este neglijabila, ceea ce de de til
inseamna" ca impedanfa poate fi caJcuIaia Jig. 1.19. Influenza amorrizarii a supra
impedanjei jinei in pet de contact. zape fa
cu relafia mai simpla (1.6.39) dedus£ afia pei
pentru calea neamortizata". punctul
In incheiere, se menfioneaza c£ energia
plecand de la expresia amplitudinii complexe a sinei (rel ] .6,58) se poate ajunge la o timp. Pe
re'lajie intre viteza medie patraticS a §iBei mtr-o secfmce oarecare a ei fi viteza medie zolvarea
patraticS a sinei in dreptul purictului de contact. O astfel de relafie este importanta raportar
pentru cS, asa cum se va vedea mai departe, ea permite calculul presiunii acustice la un si
produsS de un element de siiia aflat la distanfa x de punctul de contact. Deci se scrie Ooxoyo
viteza medie palratica a sicei mtr-o secfiuae oarecare forfei e

(1.6.60)
P
noiie va
cu r\ = ^j^cGJ,/©. Apoi, considerand x= 0, se obfine viteza medie patratica a sinei In
dreptul punctuLui de contact

(1.6.61)
AklElJ
Rezulta acum rela|ia cgutata
(1,6.62)

n fine, mai trebuie precizat faptu! viteza medie acratic& caracterizeaz^

energia de vibrajie a sinei.
P
Influenza vitezei de depJasare a forfes armonice. Pana acum s-a presupus ca aceasta
forta excitatoare. luata in considerate pentru stabilirea rSspunsului dinamic al §inei,
acJioneazS intr-o singurS secfiune a sinei; adicS suportul ei este fix in raport cu un
reper galilean. tn realitate, zgomotul de rostogolire se produce numai la deplasarea
rofii pe sina" ceea ce mseamnS c5 for}a dinamic^ de contact roata-sina, cauzata de
suprapunerea rugozitafilor suprafejelor de rulare, se deplaseaza de-a lungul ?inei. Prin
urmare, se poate pune Intrebarea in ce masura ipoteza simplificatoare legata de I
considerarea forjei de excitafie ca forfa armonicS cu suport fix este satisfacatoare. comple
Pentni a rSspunde la aceastS fntrebare este necesar sa se evalueze influenza
vitezei de deplasare a supomilui forfei armonice asupra raspunsului dinamic al sinei.
Tratarea acestui aspect se poate face, de asemenea, cu ajutorul modelulni sinei cu m care
44

1. Sia araorfazare
2. cu aruortizare
jfccritic y reg. supracriii; ,
1 secfiunea consideratl !n raport cu un
100 Ik
Frecvenpa (Hz)
luenfa amomzarii asupra
jinei in pet. de contact:.
.6.58) se poate ajunge la o
recare a ei si viteza medie
de relate este importanta
;alculul presiunii acustice
1 de contact. Deci se scrie
'x, (1.6.60)
i medie patratica a sinei in
(1.6.61)
(1.6.62)
:e patratica caracterizeaz£
•ana acum s-a presupus ca
punsului disamic al sinei,
;i este fix in raport cu un
duce numai la deplasarea
act roata-$ina, cauzatS de
;aza de-a lungui sinei. Prin
simplificatoare legata de
ax este satisiac&oare.
• si se evalueze influenza
punsului dinamic al sinei.
utorul modelului sinei cu
• ff-ir
suport elastic continuu cu un singur etaj, model care ofera" o cale rapida de efectuare a
calculelor.
In principiu, rezolvarea problemei se bazeazS. tot pe integrarea ecuajiei cu
derivate parjiale (1.6.47) m ipoteza regimului permanent de vibrajie. Pentru cazul in
spe{a msa condi^iile la HmitS sunt altele.
Datorit5 deplasarii cu viteza V a forjei de exciiafie A^cosco/, intr-o secjiune
oarecare a grinzii, amplitudinea vibrafiei variaza in timp, ea micsorandu-se pe masura
ce forja excitatoare se departeaza" de
observator care se deplaseaza odata cu
forja excitatoare, distribujia ampli-
tudinii de-a lungui sinei nu mai depin-
de de timp. Aceasta" afirmatie se bazea-
za pe faptul ca incr-o sec^iune, care se
aflfi permanent la aceasi distanfa de
punctul de aplicare a forpei excitatoare,
energia de vibrate nu se modifies in
timp. Pe cale de consecinfa, peatru re- / / / / / / / / / / / / / / /
zolvarea problemei propuse, 'se trece la Fig. 1.20. Modelul ^inei pe suport continuu cu un etaj
raportarea miscarii grinzii echivalente elastic c« amortizare ?i sarcina dinamica mobiii
la un sistem de referinja mobil, notat
Ooxoyo, care este solidar cu suportuf
forfei excitatoare (fig. 3.20). Se procedeaza la urmatoarea schimbare de variabtle
XQ -x~ Vt, yo(xo,t)~y(x,t}.
Pentru a rescrie ecuajia de mi§cars cu derivate parfiale (1.6.47) in funcjie de
noile variabile, se calculeaza derivatele par?iale ale ftincfiei y\x, t)
. _ , .
si se dedu
dx dx dt dx T
| = _
dt dt dt dt df
dxo^dtJ dt dt^dt; dt
Prin inlocuirea derivatelor parjiale ale funcfiei y(x,t) in ecuatia de miscare,
aceasta ajunge la forma
In regim permanent, deformafia grinzii poate avea expresia unei mSrimi
complexe
>-0(jto,/) = yo^o)^, (1.6.64)
in care KO(XO) este amplitudinea complexa a vibra^iei unui punct de pe fibra neutrS a
sinei situat la distanja xc de forja excitatoare. Dupa efectuarea derivatebr parjiale ale Seo
func^iei si introducerea lor m ecuafia (1.6.63) se ob£ine ecua£la diferenfiala de ordinul ordinul patt
patru rn amplitudinea complexa PO(XO)

.6.65) iar calculul

Cramer, se i
Co_nsiderandu-se apoi amplitudinea complex^ sub forma exponenfiala
YQ(XQ) - Yfae^ se ajunge la ecuajia caracteristicS

- V(c (ks - -0 Solu|

sau
/« "i~^i|' —T^,
i-.-* 2
~ jifrl
CO '
= 0. (1.6.66)

Rece;
RadScinile ecuatjei caracteristice sunt de forma relafia amp!

adica" ele nu rnai sunt opuse douS cate doua ca to celelalte cazuri analizate anterior si
acest fapt conduce la concluzia ca distribufia amplitudinilor sinei este asimetrica in
raport cu originea sistemaiui de referin^ mobil Aspectul menjionat mai maicte
obliga la tratarea diferentiata a deformatiei sinei in functie de pozijia sectorului de
sing considerat in raport cu punctul de aplicare a for|ei excitatoare. Astfel, luandu-se
IE searna condipile la SimitS stabilite m mod corespunzator pentru x->±^, Distr
ainplitudinea de-a lungul sinei este se deplasea^
prezeniat^ f
ptr. c0 > 0 si YW(XV) = Y^e^ + Y^t ptr. constata ca,
(1.6.67) in raport cu
Conditiile la limits m pusctul de ac|ionare a forfei armonice (XQ = 0) se referS comparape
la faptul ca fibra neutra a sinei, panta fibrei neutre si curbura acssteia nu variaza brusc excitable es
in dreptul punctului considerat, adica sunt fimcfii continue, tn plus, amplituduiea porfiunea df
fortei taietoare este egaiS cu^ampliUidinea forfei excitatoare. Cele patru condi|ii la excitajie v
limita se pot exprima dupa" cum urmeaza sectorul de
excita|ie vib
d2 0//(0). Este
la graficul
dreptul pu
armonice,
roati-sina,
mersului a
Relafiile de mai sus sunt echivalente cu un sistem de patru ecuafii algebrice maintare. A
liniare in necunoscutele 7o» cu n = 1 -«- 4 eel care se
sinei acji
constanta e
(1.6.69) sinei este I
doua situat
deformarea
46
;tuarea derivatelor par|iaJe ale
ecuafia diferenfiala de ordinul
- 0. (1,6.65)
sub forma exponential^
=0
= 0. (1.6.66)
4,<z ! 2 <0,fl 3 4 >0si bn eR,
.te cazuri analizate anterior §i
nilor sinei este asiraetrica is
ectul men|ionat mai inainte
icfie de pozi|ia sectoruSui de
sxcitatoare. Astfel, luandu-se
^spunzator pentru x->±cc,
ne3**0 + Ywe"MX° ptr, XQ< 0.
i armonice (XQ = 0) se referS
iura acesteia nu variaza brusc
tinue. In plus, amplitudinea
toare. Ceie patru condijii la
(1.6.68)
de patru ecuafii algebrice
= 0;
(1.6.69)
Se observe ca determmantul sistemului poate fi adus la forma Vandermond de
ordinul patni
A= n -x(-
jar calculul determinanjiior aferenji necunoscutelor Fo«, necesari aplicarii metodei
Cramer, se reduce la calculul unor determinant Vandermond de ordinul trei
d cane {1,4}; s {2,3}
Solujia sistemului este
/ e (1,2); a^ cut 6 {3,4} (1.6.70)
Receptanfa sinei se objine inlocuind For fa relajia (1.6.67) si imparfind apoi
relajia amplttudinii cu AQ
1 1 - V^ . • -V* '
pentru XQ > 0
i \n /^ "' \ A ] ) 11 IA-J}-—A?)
J_ pentru ^c < 0. (1.6.71)
El; .-A4)
Distribufia receptanjei de-a lungul sinei in cazul unei forje de excitajie care
se deplaseazS cu viteza de 70 m/s precum si to cazul unei forfe excitatoare fixs este
prezentata in figura 1.21 (in ambele caruri frecveata fortei este de 200 Hz). Se
constatS ca, datoriti deplasarii for{ei excitatoare, distributia receptanfei este asimetrica
in raport cu pucctul de aplicape a forjei. fa
compara|ie cu situafia in care for|a de
excitafie este fisa, in cazul forjei mobile,
porjiunea de §ina aflata in spatele for|ei de
excitafie vibreaza mai intens, in timp ce
sectoral de sina situat in fafa forfei de
excitaf ie vibreaza cu intensitate mai redusa.
Este interesant sa se observe ca"panta
la graficul amplitudinii nu 'este nula In
,dreptul punctului de aplicare a forfei
armonice, respectiv punctul de contact
roata-§ina, ceea ce arata ca in timpui 0 2
mersului apare o rezistenja" variabila la Distanja (m)
inaintare, Acest fenomen este asernanator cu Fig. 1.21. Influenja vitezeiasuprs
eel care se produce m cazul m care asupra receptsn^i jinei.
sine! acftoneaza o forjfl alunecatoare
Constanta cand, de asemenea, fibra neutrS a
sinei este inclinatg in dreptul punctului de contact roata-sina, Diferenfa dintre cefe
dona situa^ii consta in faptul cS in al doilea caz rezisten^a la maintare, cauzata de
defonnarea ashnetricS a sinei, este constanta in timp, Mai trebuie sa se observe ca
47
receptanja maxima se inregistreaza intr-o
zona1 din spatele punctului de aplicare a
foifei fefa de sensul de deplasare a acesteia
si c£ valoarea maxima a receptanfei creste
intr-o anumita m£sura datoritli vitezei de
deplasare a forfei. -c
2
Pentru a afla valoarea maxima a
impedaGfei sinei se calculeazS impedanfa
de-a lungul sinei plecand de la relafia
1
(1,6.71) __
f*r f x r ",^,~£j f \T~-^ / I jC ffj/m}\r apoi se rejine valoarea maxim£ a

o
modulului. Fig. 1.22 arata influenfa vitezei .22. Influenta vicezei asupra S
asupra impedan^ei maxime, respectiv este impeclsnfei matirne.
data abaterea relativa a modulului
impedanjei sinei in cazul forjei fixe fafa de situafia cazului fcitei mobile. Se constat£
c£ in domeniul supracritic, cat si in eel subcritic, viteza de deplasare conduce la o
usoara reducere a impedanjei maxime. In jurul frecvenfei de rezonanfS, irnpedanja, m
cazul forjei fixe, este mai mica. Diferenfele care se tnregistreazS sunt totusi reduse si
se justified astfel faptul ca relatia (1.6.39) poate fi utilizatfi isdiferent de viteza de
deplasare a rotii pe sina. Influenja modestS a vitezei de deplasare a forjei de excita£ie
se expiica pric aceea ca" viteza luatS in calcul este mult mai mic3 decat viteza de si impe
propagare a undelor de mcovoiere prin sinl Trebuie ilcut^ totusi precizarea c£ sinei se
observajiile de mai sus se refera la domeniul vitezelor practicate efectiv de vehiculele mSsurat
feroviare, pentru c§ o serie de calcule arata ca la viteze mult mai rnari, de cateva siite jinei. V
de melri pe secunda, regimul de vibrajie al ^inei se poate mtensiSca foarte mult msa accelera
aceasta cnestiune ramane de interes pur teoretic. integrar
Modelul c^ii pe suport continuu elastic cu un etaj prezinta avantajul cS, pe lan-
ga fapru] ca ofsrS o imagine veridica a vibra}iilor sinei, ofera relatii simple pentru cal- impeda
culul r^spunsuiui dinamic ai sinei. Se pane ias5 mtrebarea cars este aria de aplicabili- obfine
tate a acestui model ? Raspunsul la aceasta intrebare poate f! formulat numai pe baza diferenj
comparand dintre rezultatefe objinute prin studiile experimentale efectuate asupra emis pa
c&ii cu cele objinute priu calcul utilizandu-se relafiile specifice modelului considerat. caii sup
Un prim aspect itivestigat a avut ca obiect stabilirea mccmJim in care vibreaza se acce
parjile cotnponente ale sinet, respectiv ciuperca sinei, inima si Lalpa. Experiecfele seama d
efectuate de Bender si Remington [7] au arStat ca, intr-o secjiime data, sub acjiunea A
unei forje verticale armonice a carei frecvenjS este mai niicS de 3000 Hz, accelerafia etaj es
ciupercii sinei este identic^ cu cea m^suratS pe talpa sisei, iar acceiera^iile laterale ale influenz
inimii sunt neglijabile, acest din urma fapt manifestaudu-se pans la frecvenfe ce suport
dep^sesc 4000 Hz. Din rezultatele raenjionate mai sus se trage concluzia ca esie jus- dintre
tificatS tpoteza conform careia, in plan vertical, sina se comporta ca o grinda simpla. scSdere
S-a stabilit pe baza incercSrilor fScute ca raspunsul diuamic al sinei depinde de unei gr
tipul traverselor utilizate la construcjia caii, respectiv dacg traversele sunt de mo
confecjionate din lerrm sau din beton. !n cazul traverselor din lemn, care au o jn — "r
elasticitate mat mare comparativ cu cele din beton, raspunsul sinei este dominat. in
domeniul frecvenjelor joase, de o singurS rezonant& cu frecvenja de cca. 100 Hz. In si/= 0
figura 1.23, data de Remington [15], se prezinta impedanja caii masurata in 2 puncte
ale secjmnii de aplicare a foifei armonice in ftincjie de frecventa de excitajie, precum (zone i
etc. ai
48
 100
Frecven|a (Hz)
2 Influents vicezeiasupra
npedanpei HEX tone.
forfei mobile. Se constata
le deplasare conduce la o
s rezonan^ impedanja, in
reazS sunt totusi reduse si
ta indiferent de viteza de
iasare a foijei de excita$ie
mai micS dec£t viteza de
cuta totusi precizarea ca
icate efectiv de vehiculele
t mai mari, de cSteva sute
itensifica foarte mult msa
zinta avantajul cS, pe lan-
i relatii simple pentru cal-
are este aria de apiicabili-
:I formula! numai pe baza
mentale efectuate asupra
:e modelului considerat.
moduiui SE care vibreaza
na si talpa. Experience
;cjiirae data, sub acfiunea
5 de 3000 Hz, accelerafia
•T accelerafiile laterale ale
-se p&iS. la frecven£e ce
ige concluzia ca este jus-
orta ca o grinds simpll
lamic al sinei depiude de
T daca traversele sust
or din lemn, care au o
;ul $inei este dominat, in
^enja de cca. 100 Hz. IB
;aii masuratS in 2 puncte
de excitafte, precum
100 160 250 400630 1000 1600 2500 4000
125 200 315 500 800 f 250 2000 3 ] 50 5000
Frecvenfa (Hz)
Fig, ] .23. Impedanja verticals a $inei pe traverse de lemn.
si impedanja calculata cu relatia (1.6.39). Pentru realizarea deterrnirjarii, excitarea
sinei se realizeazS prin intermediul unui vibrator magnetic, forta aplicata fiind
masurata pe cale tensometricg cu un captor de for$ fixat intre vibrator si ciuperca
sinei. Vibrajiile sinei au fost maturate cu un accelerornetru piezoelectric, iar
accelerafra m^suratS a servit la calculus vitezei sinei in punctul de contact (prin
integrare).
Se constata c£ impedan^a calculata supraestimeaza cu o anumita valoare
impedanja roa'surata, iar cea mai bimS concordats dinLre mSsura'tQri si calcule se
obfine in cazul masurarii Impedan^ei in axa longitudinal^ a sinei. Referitor la
diferenfele care apar iutre rezultatele teoretice si cele experimentale, Remington a
emis paterea cS, eel pujin In parte, acestea pot fi puse pe seama faptului ca in structura
caii supuse testarii existau si traverse mai vechi si deci raai rigide. Din aceasta cauzg
se accentueazg efectul de suporji periodici ai sinei pe care-1 produc traversele, mai cu
seamS dac£ patul de balast are o jelasticitate scazut^.
Alte cercetari [16] au ar^tat eg modelul sinei pe suport continuu elastic cu un
etaj este vajabil numai pana la frecvenfa de cca. 600-700 Hz cand se manifests
irffluenjs asezSrii sinei pe traverse. Acestea sunt distanfate regulat si ofera sinei un
suport periodic. Daca iungimea de unda a deformatiei sinei este egala cu distanfa
dintre suporji, atunci se produce fenomenul de rezonanfa\care se manifesta prirj
scgderea impedanfei. !ntr-o anumita masurS, fenomenul este asem£na"ior cu vibratiile
unei grinzi simplu rezemate la capete. O astfel de grinds prezinta, teoretic, o infinitate
de moduri .proprii de vibrate, frecventa acestora putiind fi calculate cu relafia
/ n = - ^ r y ^ , m care / este lungimea grinzii. Orientativ, consider^nd sina UIC 49
$H = 0,758 m, rezulta frecvenja de 675 Hz pentru primul mod propriu de vibrafie.
Periodicitatea suportului sinei va avea ca efect aparijia unor benzi de trecere
(zone in care impedanfa sinei este mica) cu frecvenja centralg egala cu multipti de 4, 9
etc. ai frecven;ei primului mod propriu de vibrajie. Punerea in evident pe cale
49
 experimental^ a acestor benzi
de trecere este dificila" datorita Receptanfs (m/N) socului mecanic, scade li
fie amortizSrii, fie decuplarii in"7 atenuarii determinata exp<
vibrafiilor sinei de cele ale secfiuni relativ departate
traverselor, fenomen care extrapolare, nu trece prin t
apare la frecvenje rnari [15J. socului, atenuarea este de
Manifestarea primei benzi de concordanja cu modelul ;
trecere este in legatura cu distanja relativ mare de pu
pozijia punctului in care se componenta slab amortiza
aplicS forja armonica de in apropierea locului de
excitafie. doua componente. In const
Dac£ for£a armonicS se
aplica la mijlocul distanjei
dintre douS traverse algturate,
atunci sina prezinta o rezo-
nanja la frecventa cores-
punzatoare primei benzi de in care Y(x) se objine din j
trecere. Daca, dimpotriva", for- iar Ax= I0^skx~\§e est
Ja armonicS este apHcata ra prezentata mai mai sus es
dreptul unei traverse, atunci in origine,
iocul rezonanfei apare o zcna Fig. 1 24. Seceptanja fmei pe traverse de lerm
de antirezoiianta" la o frecven£a o forja spiicats fntre Savers; 1.6.2 ModelaJ
ceva mai mare decat cea a + forta apiicals in dreptji unsi rra»er=e;
rezonanjei. Aceste aspecte se — rezuftst teoretic (grinda pe suportconrinuu elastic) cum s-a aratat
pot vedea foarte bine pe si de influen|a elasiicitafii ;
diagrama receptanjei sine! in punctul de contact, diagrama data de Grassie pectm o ^inS precum si de fapnil c
caie prevazuta cu traverse de lemn (vezi fig. 1.24). Se mai poate remarca, din figura fiind rigide, au numai ei
1.24, fapral ca frecvenfa de rezoBan>3 datorata suspendarii sinei pe suportul continuu Pentru aceasta, Grassie s. ;
nu ests practic iniluenjata de punctul de aplicare a forjei de excitajie. un model de ca!e, tot pe s
In cazul can prevazuta cu traverse de beton, datorita rigiditafii man a acestora, t nuu, dar cu dona etaje eiaj
sioa este a$ezata pe traverse prin intermediui unor suporji elastici. Praciic, calea are acest model traversele si;
acum dou& etaje de suspecdare. respectiv unul pentru sica, acesta fiind reprezentat de cu o linie alcatuita din <
suporfii elastici, si unul pentru traverse, adicS patul de baiast. Aceastfi structura a cSii masa uniform distribuite
este de natura a modifica sensibil raspunsul diaamic aJ siaei. Astfel, pe langS cSii (fig. 1.25). Intre eleme
rezonanja la joasa frecven^a, care apare §i m cazul can pe^ traverse din lemn, raspunsul sS adiacente nu se transm
sinei in punctu! de contact mai este caracterizafsi printr-o rezonanta care se produce toare si momente de me
la cca. 500 Hz. Intre cele doufi rezonanje se interca3eaz5 o zoca de antirezonan|a. consider^ ca supoifii de si
Aceasta facS ea rnodelul caii cu un singur etaj sS nu raai poatS fi aplicat in condi|ii un pat elastic continuu pe c
satisfacatoare. 0 aproximare mai bunS se objine daca se considers sina rezernata pe sina. In acelasi mod est
suport continuu elastic cu doua" etaje. elasticitatea prismei de balj
In fine, ultimul aspect studiat se refera la atenuarea amplitudinii vibra*fiei de-a Pentru analiza acest
lungul sinei. De altfel, scaderea vibrajiei de-a lungul sinei prezinta importanja datorita propune mai intai
influenjei exercitate asupra radiajiei acustice a sinei. Sprs exemplu, dac5'vibrafia se neamortizate, urmand ca
atenueaza in apropierea p^inctului de aplica^ie a forfei excitatoare, atunci lungimea arate care este influenza air
sinei care vibreaza" in mod semnificativ este mica si, in coasecinja, zgomotul emis are Miscarea §inei. cor
un nivel mai redus, ecuajia
Masiirarea atenuarii vibrajiilor se poate efectua apiicand sinei un soc pe
direcfie vertical^ prin lovirea cu un ciocan si masurandu-se vibrafia sinei in diferite
puncte de-a lungul ei [15]. Rezultatele incercarilor au arStat c& atenuarea vibratiilor
de-a lungul sinei, exprimata iii dB prin raportare la vibra^ia masurata in locul aplicarii in care y este deforrnajia
50

nei pe traverse de lernn.
rsei
unei traverse;
pe suport: conlinuu elastic)
data de Grassie pentru o
)oate remarca. din figura
inei pe suportul continuu
icitajie.
igiditatii man a acestora,
lastici. Practic, calea are
;esta fiind reprezentat de
. Aceasta" structura a cSii
smei. Astfel, pe Idnga
rerse din iemn, r^spunsul
.zonanfa" care se produce
• zona" de antirezonanji
>ata fi aplicat in condign
isiderS sina rezematS pe
aplitudinii vibrafiei de-a
zini£ important datorita
;emplu, daca vibrafia se
atoare, atunci hmgimea
;inJS, zgomotul emis are
icand sjnei un soc pe
vibrate sinei in diferite
ca atenuarea vibrafiilor
as^rata in locul aplicarii
s
mecanic, scade liniar cu distanja. S-a constatat ca reprezentarea grafic^ a
atenuSrii determinate experimental numai pe baza masurarii nivelului de vibrafie in
secfiuni relativ departate de locul de aplicare a §ocului este o dreapta" care, prin
extrapolare, nu trece prin originea axelor, respectiv, in dreptul punctului de aplicare a
^ocuhii, atenuarea este de -3 dB. Acest aspect, in aparent£ paradoxal. este totusi in
concordanfS cu modelul analizat. Intr-adevSr, rn£surarea vibrafiei iScandu-se la o
distanfS relativ mare de punctul de excitare a sinei, se pune m evidenjfi, practic, nuroai
components slab amortizatS, respectiv termeoul g-C*0^20) din relajia (1.6.57). !ns5
in apropierea locului de aplicare a ciocanului percutor, vibrajia sinei are
douS componente. fn consecinja, dreapta atenuarii se calculeaza cu rela|ia
in care ¥{x) se obfine din relapa (1.6.58), 7(0) se calculeaza pe baza relafiei (1.6.57),
iar Ax= lO^jAx^lge este panta atenuarii exprimata in dB/m; relafia atenuarii
prezentatS mai mai sus este <3e fapt ecuajia unei drepte decalate cu - 3 dB fajS de
origine.
1.6.2 Modelul caii pe suport continuu cu doua etaje elastice
Dupa cum s-a arfitat, in cazul cSii cu traverse de beton, trebuie sa se seama
si de infiuenfa elasticitSjii superior de
sina precum si de faptul cS traversele,
dx
fiind rigide, au cumai efect ineitial.
Pentru aceasta, Grassie s. a. au propus
un model de cale. tot pe suport conti- *„/, 0 \ x
nuu, dar cu doua etaje eiastice [16]. in
acest model, traversele sunt asimilate
cu o linie alc2tuit3 din elemente de
masS uniform distribute de-a lungul
cSii (fig. 1 .25). fntre elementele de ma-
sS adiacente nu se transmit forfe t^ie-
toare si rnomente de incovoiere. Se
consider^ cS suporfii de sin5 formeazS
up pat elastic continau pe care reazema1
§ina. fn acelasi mod este idealizata
elasticitatea prismei de balast.
Pentru analiza acestui model, se Fig. 1.25. Modelu^^inei pe suport continuu
propone mai intdi cazul caii cu douS. etaje elastice.
neamortizate, urmand ca apoi sa se
arate care esie influenza amortizarii.
Miscarea sinei, considerata tot o grinda" Euler - Bernoulli, este descrisa" de
ecuafia
(1,6.73)
care y este deformajia sinei, iar yt este deplasareatraversei.Ecuatia (1.6.73) s-a
51
obfinut prin aplicarea principiului D'Alambert unui element inflnitezimal de sina,
Jinandu-se seama ca forja datorata" eiasticita"tii suporfilor de sina" este proportionate cu
deplasarea relativa dintre sina" si traverse.
Ecuafia de miscare a elementelor de raasa ale traverseior este de forma

(kb - ksy = 0, (1.6.74)

or

in care mt este masa liniarS a elementelor de masa,fc&este rigiditatea pe unitatea de

lungime a patuhii de balast.
Cele doua ecuafii formeaza un sistem de ecuafii cu derivate par|iale caruia
trebuie sa i se ataseze condijiile la limita specifice excitarii sistemului Tntr-un pucct
fix al sinei, condifii care au fost precizate la punctul 1.6.1 rel. (1.6.20-21). Pentru
rezolvarea sistemului se poate aplica, de asemenea, rnetoda separarii variabilebr. In
acest scop, se considers manniiJe complexe

0= f 1.6.75)

in care f(x), YI(X) sunt amplitudinile complexe ale sinei si traverselor. Se introduc
marirnile cornplexe in ecuajiile sistemului si se obfine
cu p^
d4y IY— K
if s -fVt ~
— *J0
caract
(1.6.76)
2mt + kj .-^?=0.
Cu nota£iile urmStoare
contin
co. 2=- , co/ = si^ =
sistemul (1.6.76) devine expre
(1.6.2
de rel

fiei de
i *
'=0. (1.6.77)

Din ultima ecuafie se'obtine rela^ia dintre Y si

n=M- (1.6.78) relap

lungu
care, utilizatS to prima ecuajie (1.6.77), conduce la
aplic
expre
d47 -!-[!• ?=0. (1.6.79)

Se considera amplitudinea complexa a sinei de forma (1.6.13) $i se obtine

ecuafia caracteristica
ceea
52
it infinitezimal de
n3 este proportionals ci
•r este de forma
(1.6.74)
giditatea pe uaitatea de
ierivate parjiale caruia
istemului fntr-ua pmsct
rcl. (1.6.20-21). Pentru
3pararil variabilelor. In
(1-6.75)
•averselor. Se introduc
(1,6.76)
(1.6.77)
(1.6.78)
= 0. (1.6.79)
(1.6.13) si se obtme
-u (1.6.80)
in care o> 1,2 satisfac relajia
— _1 f.-r. *• If.-* £
(o?-(D 2 X<<>l-fl> 2 ) =
iaro>3,rela|ia
Pulsatile op reprezint£ pulsatile proprii ale caii pe suport continuu cu doua
etaje elastice, in timp ce 03 es£e pulsajia la care se produce antirezonanja sinei.
Considered G> i = min(a> 1,0)2) se veriiica inegalita^ile o i < O 3 <a>2,adica frecventa
de aBtirezonanJa' se afla fntre cele doua frecvente proprii ale «inei a=ezat§ pe suportu!
continuu cu doua etaje elastice. Se observfi ca termenul liber al ecuatiei caracteristice
poate fi pozitiv sau negativ in iianctie de valoarea pulsa^iei G> cu care acJioneazS for^a
excitatoare. Prin urmare, dacfi. e; e (0,©i)U(o)3,'»2) = ^!], atunci ecuajia caracte-
risticd are forma
•j 1 . a* -, n
/. • -t-
cu iar daci = Z>2, atunci ecuafia
caracteristica are forma
(1.6.80b)
Se observa ca problema a fost adtisa la forma laldlniti m cazul caii pe suport
continuu cu un etaj elastic. Exisca Tnsa c dsosebire si aceasta cocsta evident m
expresia paranietralui 13. Irs consednta, vibratiiie §iriei siiBt descrise de relafiile
(1.6.27-29) daca o € DI$I de retajiile (1.6.37-39) claca o e Dz. in care i3 este dat
de relatia de ma! sus.
In mod corespunzator se deduce din relapia (1.6.78), dupa introducerea pulsa-
Jiei de antirezonanta a §insi, urmatoarea forma a amplitudmii complexe a traverselor
y— (1.6.81)
relate care arata c§ in cazul in care a < 003 traversa vibreaza in faza cu §ina, iar daca
® > co 3, atunci traversa §i ?ina vibreaza in opczitie de faza; acest lucru are loc de-a
lungulintregiicai,
Este util sa se examineze expresia xnodulului receptan|ei §inei in punctul de
aplicare a for^ei excitatoare. Rezulta din relapa (1.6.40), m care {3 este mlocuit cu
espresia corespun^atoare, ca receptanta §inei are modulul
•3/4
(1.6.8;
Numitorul frae^iei se anuleazft pentru o> = 001.2 iar receptasta devine infmita,
ceea ce inseamna ca raspunsul dinamic al §inei pe suport continuu cu doua etaje
53
elastice are doua" frecvenfe de rezonanfa. fn cazul in care o = 03, atunci receptanfa Secoi
sinei se anuleaza, adic3 sin§ este nemiscatS, situafie ce corespunde fenornenului de
antirezonanfa.
La r^ndul ei, expresia modulului receptanjei traverselor in punctul de contact se fac u
are forma

1/4
(1.6.83) Se po
-1) matematic al
ajuns la form
care arati ca" vibrajia traversei are, pe langil cele doua rezonanje comune cu sina, si o un singur eta
a treia rezonanja, Ja pulsafis 003 la care sina nu vibreazS. Referitor la fenomenul de rSspunsul dir
rezonanta" - antirezonanja semnalat mai sus, se face observafia cS el este specific sau de relaf ia
Recep
sistemelor cu absorbitor dinamic. Prin urmare, la caJea pe traverse din beton, acestea
se comports ca un absorbitor dmamic care atenueaza vibrafiile sinei.
Bineinjeles ca datorita amortiza>ii cSii, vibrajiile sinei si ale traverselor au
amplitudini finite, indiferent de frecvenja forjei excitatoare. Pentru a evalua cantitativ
influenza amortizarii, ti-ebuie siS se completeze ecuafiile de mi^care cu termenii
datoraji forfelor de amortizare. Astfel, notand cu cs ?i a, coeficienfil de amortizare Caap]
vascoasa pe unitatea de lungime ai suporjjlor de sina si ai balastului, ecua^iile de traverse de b
miscare (1.6.73-74) devin unitatea de lu

iar pcntru tra

dy Se co
WrTT- + Cs (1.6.84) §ina este 27
este 135 M
In regim permanent de vibrafie, se adopts solutiile de tipul (1.6.75) care elastice
se introdnc in ecuajiile de mai sus si se objine urmatorul sistem de ecuapi

d4r Se m
patului de ba
(1.6.85) unitatea de 1m
-i+2/t COyf CO-
'-0
O)

Cuda
in care Cs = csl2Jmsks, 0 ~ Cbi2^mekb. Se procedeaza la eliminarea iui ^ intre ceie
dott£ ecua^ii ale sistemului si se adopts pentru amplitudinea .complexa a sinei forma
(1.6.13). Se obtine astfel ecuajia caracteristica

(1.6.86) (1

in care ,.2
; A2 -

54
; o = c&3, atunci receptanta
:orespunde fenomenului de
selor in punctul de contact
, (1-6.83)
'(©f/m 2 -!)
nanfe comune cu sjna, si o
Referitor la fenomenul de
ervafia c& el este specific
traverse din beton, acestea
iile sinei.
iinei si ale traverselor au
. Pentru a evalua cantitativ
de miseare cu termenii
coeficienjii de amortizare
ai balastului, ecuafiile de
^ kj>yt - 0. (1.6.84)
le de tipul( 1.6.75) care
;m de ecua^ii
=0
o patului de balast in dreptul unei traverse, 75 kN/(m/s). Coeficientii de amortizare pe
(1.6.85)
7-0
liminarea lui 7, intre cele
i complex^ a sinei forma
(1.6.86)
Se constata cS ecuajia caracteristica (1.6.86) poate fi adusa" foarte usor la forma
dacS se fac urmatoarele notafii
Se poate lesne observa ca prin prelucrarea ecuatiei caracteristice a modelului
matematic al ?inei pe suport elastic continuu cu dou£ etaje elastice cu amortizare s-a
ajuns la forma obfinutS In cazul studierii modelului sinei pe suport elastic continuu cu
on singur etaj elastic amortizat (v. ?i rel. 1.6.51). RezultS c&, in mod corespunzator,
raspunsul dinamic al §inei poate fi descris de relajia (1.6.55), pentru receptan^a sinei
sail de relatia (1.6.56), pentru impedanfa acesteia m punctul de contact,
Receptanja traversei in punctul de contact se calculeaza cu relajia
(1.6.87)
Ca aplicafie numerica-se considers o cale prevazutS cu sina UIC 60 fixate pe
traverse de beton cu masa de 240 kg iaecare, distance la 0,7 m una de alta. Masa pe
unitatea de lungime a sinei este
ms = 60 kg/ra.
iar pentru traverse se objine
mt = 240/2/0,7- 171,4 kg/m.
Se considers ca in dreptul unei traverse, rigiditatea verticals a superior de
sina este 275 MN/m, iar rigiditatea patului de balast pe care sunt asezate traversele
este 185 MN/m. Rezulta rigiditajile pe unitatea de lungime ale celor doua etaje
elastice
ks = 275 -10 6 /0,7 = 392,86 MN/m2si kb - 185 • 10 6 /0 S 7 = 264,29 MN/m2.
Se mai dau: amortizarea suporjilor de sinS care este 60 kN/(m/s) si cea a
unitatea de lungime sunt
c, = 60-10 3 /0,7-85 ; 71 kNs/m2 si a, = 75 • 103/0,7= 107,14 kNs/m2
Cu datele de mai sus, se calculeaza parametrii modelului caii
= 7392,86-106/60 =2558,8s l , 0, = 1241,8s'1, »i= 60/171,4 = 0,35
= 0+0,35)- 2558,82 + 1241,82= 10,38 • I06s'3
o>^ = [10,38 -10 6 ± ^(10,38 -10 6 ) 2 -4 -(2588,8-1241,8)2 j/2 s2,
i = 1,116• 106 s'2cu /] = 168 Hz, o>? = 95264 • 106 s 2 cu /2 = 485 Hz,
55
 C, = 85,71 - I03/(2j60^392,86 - 106) = 0,279 si £ r = 0,252.

Se verified faptul ca frecvenfa de antirezonanja a $irjei /3 =312 Hz apartine

intervalului delimitat de frecvenfele de rezonanfa (f\ 168 Hz si fa = 485 Hz).
In figura 1.26 se prezinta" receptanfa sinei fa punetui de contact aiat pentn
cazul e3ii amortizate, cat si pentru cel al c5ii
neamortizate. Se disting foarte bine cele dou5 1000
frecvenfe la care apar rezonanjele ?inei pre-
cum §i fi-ecvenfa de antirezonanja. Amor-
tizarea are ca efect reducerea receptaafei §i-
nei in jurul frecvenfelor de rezonanj:3, adica
atecueaza fenomenul de rezonanja, m schimb
mare^te receptanja la fi-ecvenja de anti-
rezonan|a ceea ce fnseamnS ca mic^oreaza
eficienja cu care acfioneaza" traversele ca
absorbitor dinarhic.
Variapa, m fimc^ie de frecvenja, a re-
ceptanjei traverselor, calculate fo dreptul
pusctului de aplicare a forjei armooice de ex-
citatie,. puce in evidenfa cele trei rezonanfe
ale ti^averselor (fig. 1.27). Si de aceasta data, ing. 1.26, Reeeptefljs sinei in
amortizarea caii se manifest prin limitarea dreptul pcncEuim de contact
nivelului vibrajiiicr, rnai ales m domeniul
rezonanjelor. 1000)
Cornparafia dictre rezultatele teoretice
obfinute cu modelul caii pe suport continuu
cu dona etaje elastice §i cele determinate ex-
perimental pe o cale cu traverse din beton
aratS o buna concordanja mtr-un domeniu
care se {ntinde pan& la cca, 600 - 700 Hz, du-
pa care intervin diferenfe importante datorate
suportului periodic pe care Ijaversele fl oferS
?inei. De fapt, acesf tip de model suferS de o
deficienfa structural^ fntrucat se cossidera
'suportul §inei ca fiind continuu, iar Tn rea-
litate el este discret, traversele suet distance Frscvenja (Hz)
intre ele, practic, in mod echidistant. Se ex-
plicS astfel imposibilitatea studierii pe acest Pig. '•- 2". Ressptanja traversei In
model a influenfei pe care punctui de aplicare dreptul puncmlui de contact.
a forfei excitatoare o are asupra raspunsului
dinamic al sinei. Pentru Tnlaturarea acestui neajuns se poaie utiliza modelul caii cu
suport discret [16].
Un alt aspect de care trebuie sa se Jin5 seama la modelarea caii este legal de
faptul ca la frecvenfe mari create ponderea miTuenJei for^ei taietoare si a efectului
inerjial datorat rotafiei secfiunilor transversale ale ?inei. In cazul m care pentra sin^ se
adoptl asa-nuinJta grinda Timoshenko, la care se ia in considerare cei doi factori
menfionafi mai sus, rezultatele teoretice sunt mai apropiate de cele experimentale.
56
s'2 cu/ 3 = 312Hz,
3,279 si 0 = 0,252.
a sinei /s = 312 Hz
E68 Hz §1/2=485 Hz),
unctul de contact atat pentni
Frscvenja [Ha
£. I.26.Eaceptenpa jineiln
reptul punctuiuide cor.tacn.
1. neamortizat
2. arnortizat
tk
Freevenpa (Hz)
,. 1 27. Recspranja traverse! in
reptui puflctului de contact.
oate utiliza raodelul c&ii cu
modelarea caii este legal de
jrjei taietoare si a efecrului
i cazul in care pentru sina" se
considerate cei doi factori
iate de eels experimental^.
Frecvenjele de rezonan$ calculate sunt mai mici, iar valoarea receptanjei este mai
mare [16]. . . . . .
La frecvenfe mai mari, parjile componente ale sinei, ciuperca, imma 91 talpa
incep s£ vibreze separat (vibrajiile lor tind sa se decupleze); modelul grinzii nu mai
este satisf&cltor. Pentru a studia vibrafiile sinei in aceasta situate se folosesc modele
bazate pe raetoda elementului finit [17].
In incheiere, este demn de mentioaat faptul c& modelul c5ii cu suport continuu
a fost utilizat cu rezultate satisfa^atoare §i in cazul cSii pe dale de beton [18]. De
asemenea, cele douS modele ale caii pe suport continuu prezentate pot fi aplicate, m
anumite condijii, pentru calculul unpedanjei orizontale a §inei [19].
1.7. Raspunsul dinaraic al rojii
Sub acf iunea forfelor dinamice de contact, roata vibreaza atat in plaaul discului
rofii - vibrajii radiale, cdt si m afara acestui plan - vibrajii axiale. Vibrajiile libere ale
rojii pe direcfie axial^ suut asem5n5toare cu vibrajiile proprii ale ucei plfld plane
circulare la care fiecare mod propriu de vibrafie este caracterizat prin numSrul
diametrelor nodale ?i prin numarul cercurilor nodale. Numarul diarnetrelor nodale
arati distribu^ia amplitudinilor vibrajiei de-a tungul perimetrului discului, iar numarul
cercurilor nodale determina distribujia amplitudinilor de-a lungul unei Hoii radiale.
fntr-un mod aseman&or pot fi caracterixaie vibrajiile libere din planul rofii.
Datorita fixSrii celor doua roji ale unei osii montate pe corput osiei, vibrajiile
celor douS roji sunt cuplate dar, se'face precizarea c&, in general, efectu! cuplarii
poate f. neglijat pentru modurile proprii cu frecvenja mare.
Rlspunsiil dicamic al rofii este influen|at de asimetriile constructive ale
acesteia. Se face referire, Jn special, la asimetria discului rojii care produce cuplarea
vibrafiilor radiale cu cele axiale. Totodat£, modificarea punctului de aphcare a foflei
excitatoare pe suprafaja de rulare a profilului ro{ii poate conduce, de asenienea, la
cuplarea mi^carilor rojii pe direc^ie axiala cu mi§cSrile efectuate in planul rojii.
Din acest motiv. la fel ca in cazul §inei. raspunsul dinamic al rotu este
caracterizat prin impedanta radial (forji radialg / viteza radiaia), irnpedan|a radial-
axiate (forja radiaiS / viteza axiala) $i prin impedan^a axiala (forja axiaia / vitezS
axiala). Impedan^a radiala a rojii are o influen|a deosebitS asupra zgomotului de
rostogoiire, in timp ce impedan^a axiala joaca un rol important in privinfa cmisiei
zgomotului de curbl . . . , , .
Prima incercare de 4 calcute impedanja rojii in vederea evaluani niyelului
zgomotului de rostogoiire' se datoreazS lui Remington [13]. Pentru o mai buna
ftmdamentare a considerajiilor teoretice, e3 a masurat impedanja radiala a unei ro^i cu
diametral de 0,7 m prm excitarea acesteia cu ajutorul unui vibrator electromagnetic.
Cu aceasta ocazie a constatat eg in domeniul frecvenjelor mai mici de 1000 Hz,
impedanfa radiala a ro$ creste constant m funcjie de frecveup pentru ca la frecvec^e
mai mari de 1000 Hz, impedan^a radiaM sa acuze o scadere severS.
Remington a pus acest comportament pe seama faptului ca la frecventa mica
roata 'Vibreaza ca o masS punctiforma", iar la frecveota mai mare sc produce
decuplarea vibraftilor coroanei ro£ii de vibrafiiie discului acesteia. In consecinta, a
propus ca la frecven£e mai mici de 1000 Hz, impedan^a radiala a ro|ii sa se calculeze
pe baza modelului unui punct material a carui masa echivalenta sa" cuprindS masa roju
la care sa se adauge 1/3 din masa corpului osiei. Masa echivalenta a fost stabilita
57
astfel incat rezultatele teoretice s& fie intr-o cat mai buna
concordan[a cu cele experimentale.
In fig. 1.28 se prezinta" modelul rojii care a fost
redusa la un punct material si asupra caruia se exordia" o
forja" armonicS, Q(t) - AQ cos o>r. Sub actiunea forfei
armonice, punctul material se deplaseaziS cu >v(/). Ecuajia
mi$cani se objine to urma aplicarii legii a H-a a dinamicii Fig: 1-28. Modelul rojii ca
punct material
Mryr -kQ cos cor (1.7.1) rof
ma
in care Mr este masa echivalentS a ro£ii. di»
Trec&nd la mj3rimi complexe de forma yr(t) ~ Y^®', pentru deplasarea caj
punctului material, respectiv AQe*®1 pentru for$a de excitajie, se ajunge la expresia
ampiitudinij complexe a deplasarii rofii ma
COJ
(1.7.2)
Rezulta irnediat forma deplasarii complexe a rofii roj
me
(1.73) al
iar apoi, prin derivare, viteza complexa cu care roata vibreaza"

(1.7.4)
d/ ~ aMr
In fine, se stabile^te conform definiiiei expresia impedan£ei rofii, considerate
ca punct material, vil
rat
in<
"dr in
Reiapa foarte simplS de mai sus arata cum crejterea impedactei rojii se face Re
proportional cu frecvenfa forfei de excitafie. Acest model elementar prezintS deza-
vantajul major legal de -foptul cS, datoritS structurii sale, nu se poate prevedea carac- co
terul rezonant al raspunsului dinamic al ropi care a fost pus in evidenjS de mSsur^tori, m<
• Pentru frecvente mai inari de 1 000 Hz, Remington a considerat ca impedan|a gt
radiala a rojii poate fi aproximatS cu impedanfa unei grinzi de Uiagime infiaita care ro
are aceeasi secjiune transversaia cu cea a coroanei ro]ii. In acest mod rezultatele ra
teoretice obtinute au acela?i ordin de marime cu celerexpsrimentale, Cu tcate acestea, w
rm pot fi evitate o serie de discrepance semnalate la anumite frecvenje intre
previziunile teoretice si rezultatele incercarilor practice. el
•' Pentru a aprofunda aspectele legate de transmiterea vibrajiilor in corpul rojii, se
chestiune ce prezinta importanj;a m ceea ce priveste radiatia acustica a rojii, N
Remington a efectuat o serie de experimecte in care a masurat accelera|iile medii in
benzi de frecvenfS cu 15{imea de 1/3 de octavfi, atat pe fata lateral^ a discuiui ro$ii, cat
§i pe suprafa^ de rulare a coroanei ro{ii [13]. In acest scop a aplicat rotii o forja" alea- a
toare cu ajutorul unui vibrator electromagnetic care primea un serrtnal de comanda
avand caracterul unui zgomot cu banda larga. Nu a fost necesar ca amplitudinea for|ei
excitatoare s& fie menjinuta constants indiferent de frecven0 pentru ca in aceasta
58
ina"
bst
io
i Fig. 1.28. Modelul rojii ca
punct material.
-Yre^, pentru dep]asarea
;itajie, se ajtmge la expresia
(1-7.2)
(1.7.3)
azft
(1.7.4)
npedantei rojii, considerata
(1.7.5)
ea impedaatei rojii se face
1 elementar prezinta deza-
u se poate prevedea carac-
in evidenja" de masuratori.
a cossiderat cS impedanfa
d de luagime infinite care;
m acest mod rezultatele'
imentale. Cu toate acestea,
acumite frecvenje intre
vibrajiilor in corpul rotii,
radiajia acustica a rojii,
urat acceleratiile medii in
ateralS a discului rotii, cat
a aplicat rotii o for$ alea-
a un semnal de comanda
;sar ca amplitudinea forfei
pentru ca in aceastS
problem^ intereseaza in mod deosebit nivelul reiativ al vibrafiilor.
Pentru cazul excitarii radiale a rotii, a rezultat c3 acceierajia medie masurata1 pe
suprafafa de rulare, radial, este sensibil egalS cu cea mSsurata pe fa$a laterala a
discului rofii, atat in dreptul coroanei rojii, cat si fn dreptul butucului. Acest rezultat
este de naturS s3 simplifice coosiderabil calculele legate de evaluarea radiajiei
aciistice a rojii, intrucat se stabile§te o reiajie foarte simplS intre yibrafia radiaia a
coroanei si vibratia axiaia a discului ro$ii.
S-a constatat eft, sub acfiunea unei forfe de excitafie axiala" aplicata pe coroana
rofii, acceleratia medie masurata pe faja laterals a coroanei rojii este cu circa 7-10 dB
mai mare decat accelerajia medie a discului rotii. Se demonstraza astfel c3 miscarea
discului m raport cu butucul rojii se aseaman^ cu miscarea unei grinzi incastrata la un
capSt si liberS la celalalt capat.
Intr-o lucrare ulterioara, Remington "abandoneazS modelul simplu al punctului
material si calcu'eazS raspunsul rotii, tot cu ajutorul unui model analitic, dar
considerand de aceasta" datS oumai vibrajiile coroanei rofii [15].
In consecinja, el presupune ca mi§cSrile radiale si axiale ale coroanei rofii sunt
decuplate de miscarile discului rojii. In virtutea acestei ipoteze, mi§carea coroanei
rojii este studiatS cu ajutorul ecuajiilor lui Love referitoare la vibrafiile unui inel. El
modifies insS modelul inelului liber
al lui Love cu scopul de a lua fn
seamS iniluenfa rigidita|ii discului
ro}ii asupra miscarilor coroanei.-
Pentru aceasta, se introduc elemente
elastice radiale si tangenfiale
uniform distribuite pe circumferinta
coroanei rotii (fig. 1.29).
Se face precizarea ca
vibrafiile unui inel pot fi vibrafii
radiale de extensie m planu! sSu, de Fig. 1.29. Modelul coroanei rotii.
tncovoiere atat in planul sSu, cat si
fn afara acestuia si vibra^ii torsionale. Pentru studiul raspunsului dinamic al rojii,
Remington a luai in considerare cele douS forme ale vibratiilor de mcovoiere.
In continuare se prezintS nuroai aspectele legate de vibrajiile de rncovoiere ale
coroanei care se dezvolta* in planuj rojii. Se considera coroana rojii ca un ine! cu raza
medie rc si avand masa pe; unitatea--de lungime mc. Intr-o secliune incb'nata cu un-
ghiul 6 tn raport cu axa vertical^ considerate ca ax£ de referinja, linia mediana" a co-
roanei, ^are trece prin centrele de greutate ale secfiunilor transversale, are o deplasare
radiaia u - pozitiva dacS este dirijatl spre centrul de curbura si o deplasare tangential^
w -pozitiva dacS este orientata in sensul de crestere aunghiului 6 (fig. 1.29).
!n vederea stabilirii ecuafiilor de miscare, se izoleazS din coroana rotii un
element infinitezimal cu lungimea ds~rcdQ. Masa acestui eiement este mcds. In
secthmile de capSt ale elementului (v. fig.1.30) acjioneaza fortele normale N si
A^+ f£de, fortele taietoare P si P + §d8 si momentele de incovoiere M si M+ ^d6.
Eforturile si deplasarile depind de timp ?i de unghiul la centru 6. De asemenea,
asupra elementului considerat mai actioneazS forja elastic^ radiaia, Fr* §i forfa elasti-
c3 tangenfiala, F,. Cele doua for(e elastice se calculeaza cu reiajiile
Fr = kruds = krurcdQ si F, = k(w<L$ = k,wrcd$, (1.7.6)
59
in care rigiditatea uniform
distribuita pe directs radiala", kr, , t)rcdQ
si cea pe direcjie tarjgen|ial3, kt,
se pot calcula cu relafia data de
Remington

kr = k, = ngdEI(2rc), (1.7.7) sau

unde gd este grosimea medie a
discului rojii, iar n este un numSr
natural care corespunde
modurilor proprii de vibrate ale
coroanei rojii. trebu
Accelera|ia radiala a Fig. i .30. Eiementul de coroanft. stabil
coro£
elementului este -rr. iar accelera-
cr' ABc
Jia tangenjiaia este de forma ^r. Ceior doua accelerajii le corespund for^a de inerjie drept
pe direcjie radiala Fir si for^a de inerjie pe direcjie tangen|iala Fu w (A
(A'A'
• O2W
51 (1.7.8) prezi
defoi
sensul celor doua foife de inertie fiind eel din fig. 1 JO. coasl
Asupra coroanei rofii se exercita o foita distribuita, periodica de timp,
q(Q,f) = A#o(6)cose^ a carei amplitudine, A<?o(8), depmde de unghiul la centru 6.
De-a lungul elementului infioitezimai, variajia amplitudinii forjei este foarte mica
aatorita lungimii reduse a elementului asa meat se poate considera c3 forja distribuita
are amplitudins Constanta, tn consecinta, ea poate fi mlocuita cu o for|a concentrata,
periodica de timp, egaia cu q(Q, f)ds = ^frcd6, al carui punct de aplicafie se situeaza la
fflijlocut elemefltuiui.
Dupa prscizarea for|elor s» momentelor care solicita elernectul de coroang, se nupi
poate trece la scrierea ecUa^iilor de mi§care prin aplicarea principiuiui d'Alembert. deci
• Ecuajia forfelor pe directs radiala este

P+ - cos r+ 6 - N sin - kr -0.

defoi
Considerand ca ungbiul dO este mic, adica cos — i151 sinQ
m Qin ~-=&
T^, Jsi C bare
termenii de ordinul al doilea, se obfine curb
curb
dP . ™ , d2u , _. (1.7.9)
mca
Ecuajia de miscare tangenfiala este este

- sn §d9 cos - =0 coor

care, dupa cSteva calcule, device

60
 (1.7,10)

Ecuajia de momecte m raport cu mijiocul elementulul infinitezimal este

sau
06
f f - ^ = 0. (1.7.11)

Sisteniul de ecua|ii (1.7.9-11)

trebuie compietat cu relajjiile ce se
ae ccroaaS. stabilesc isfre defonnatiile elementului de
coroanl Pentru aceasta, se consider^ arcul
AB cu lungimea r^-dQ (v. fig. 1.31) care, in
•sspund forjs de iuerl dreptul punctulut A, m'e deformajia radiala
w (AA1'-n) gi dsformetia ta-cgeutiaia ^
(A!AII = \M). La capatu! celalah, arcul
prezmta defonnafia radia!S a-^^dfr si
deforroatis tangeajiala v-i-^d6, Se Fis. 1.31. Deformatiile elementului,
coestata ca lungirnea arcului J^' sste
). Defbrmatia arcuJui -4S este

-se ipcteza ca libra medie dsformatS are iunginie eonstatiia, adic^

nu prezinta alimgiri sail scnrtari, rezultd ca^defonnatia arcului AB este milfi (A/ - 0) ?i
deci /
:w. (1.7.12)

A doua relate a deformfiriior coroaasi rotil se referS ia ecuafia fibrei medii

de deformate. Se reamiate^ts mai tntai un rezultat cunoscut dha stadiul incovoierli
barelor drspte §i annme cS momenta! de iGcovoiere este proportional cu varia^ia
curburii. Acum, dacS se ooteasS cu r rssa ds curtrora dupa deformap'e. atunci variatja
curburii rotii este
-, (1.7.13

m care E este modului de elasiicitate longitudinal &\i coroanei rojii, iar /«

este momentul de inerjie ai sec|iunii transversale.
Se adnce amints cS relate de cslcul a eurburii esprimatS in fuaetie de
coordonatele polare are forma
1 p2 + 2(p')2 - pp"
in care p este distanja polara" cu derivatele p' = -£ si pff = ~. In cazul considerat, dis-
tanja polara" este p = rc~u, iar derivatele sunt p' = -ff, respectiv p/f = --—. Se pro-
cedeaza" la mlocuirea distanfei polare si a derivatelor sale din relajia (1.7.14) cu
expresiile calculate. Se obfine
(F c
(r
(1-7.15)

deci m
Se neglijeaza" terraenii de ordiBul al doilea si se neglijeaza, de asemenea, u2 in aropHti
comparable cu rj. Cu aceste aproximari rezulta" expresia variafiei curburii complf

1 1 1 f r se in

In fine, din relajiile (1.7.13) §i (1.7.16) rezulta ecuatia fibrei medii deformate

(1.7.17) dincai

Se face menjiunea ca. datorita discului rojii, sec^iunile transversale ate coroanei
nu sunt distorsionate ca in cazul unui inel liber si de aceea modulul de elasticitate E
trebuie inlocuit cu ^/(1-v2), in care v este coeficientul lui Poisson. Daca se
introduce ?i influenza amortizarii structurale a materialului rofii, atunci expresia cu
care se tnlocuie^te modulul de elasticitate E devine E(i -y^ry(l - v2), cu precizarea se
c5 Lr este factorul de amcrtizare.
Ecuajiile (1.7.9-12) ^i (1.7.17) reprezinta modelul matematic ai vibrajiilor
radiale ale coroanei rotii in care necunoscutele sunt: momentul de tncovoiere M, forfa
tSietoare P, forfa normal^ N si deplasarile u §i w.
Pentru rezolvarea protlemei se urma'reste ca prin cateva calcule s§ se ob|ina care,
die sistemul de ecuafii menjionat o singura ecua^ie cu derivate parjiale a cSrei cele £
necunoscutS sa fie deplasarea radialg w. In acest scop, se procedeaza" mai intai la influe
eliminarea for^ei normale intre ecuafiile (1.7.9) si (1.7.10). Deci, se deriveaza m creste
raport cu uaghiul 0 ecuafia (1.7.9)'dupft care se scad cele douS ecua^ii. Rezulta" ecua}ia rofii.

simp!
ceea
inelu'
care, dupa ce este supusa operajiei de derivars tn raport cv. 0 si ss mlocuieste apoi inco\
deplasarea tangenjiala w cu expresia datS de rela>ia (1.7.12), devine
n-1
§L 01 =
(1.7.18)
ae prim
modi
Din relajiiie (1.7.11) si (1.7.17) rezulta expresia for|ei taietoare relaf
62
 in cazul considerat. dis-
din relafia (1.7.14)
(1-7-15)
;aza", de asemeaea, u2 fo
[iei curburii
ibrei medii deformat
'1.7.17)
ransversale ale coroansi
odulul de elasdcitate E
lui Poisson. Daca se
•Qiii, atunci sxprssia cu
)/(! - v2), cu precizarea
satematic al vibrafiilor
1 de tocovoiere M, foita
;va calcuie s^ se ob£ma
?rivate parjiale a carei
irocedeaza raai intai la
Deci, se deriveazS in
ecuatii. Rezuftfi ecuajia
> ?i ss miocuieste apoi
;vine
EIcz(du (1.7.19)
In fine, pric introducerea forjei taietoare in relajia (1.7.18) se objine ecua£ia
cautatS
,.,
mc
Pentru studiul vibrafiilor proprii ale coroanei rojii se consider^ g(9, i) = 0 §i
deci membrul drept al ecualiei (1.7.20) se anuleazl Avand in vedere periodicitatea
amplitudinii vibrajiilor radiale in funcjie de unghiul la centru 6 T se adopts forma
complexa a deplasarii radiale _
(n € Fv") (1 .7.21)
i se introduce in ecuajia (1 .7.2Q). Se ob|ine ecuapa
din care se deduce expresia p«lsatiilor proprii ale coroanei rojii
-i-1
Daca se elizninS. influenta discului ropi 91 se considera deci Ar - fr( = 0. atunci
se ob^ine expresia pulsatlilcr proprii ale inelului liber
®Q«=fl(rt2-l) (1.7.23)
.4-
care, dupa curn se vede, sunt mai mici decat
ceje ale coroanei rojii. Se trage concluzia ca
influenza discului rotii se manifests prin
cresterea frecven^elor proprii ale coroanei
rojii.
Se face observa^ia ca in cazul inelului
simplu, la n ~ 1 , pulsajia proprie sste nula
ceea ce corespunde mi§ca>ii de extensie -
inelul nu are forma proprie de vibrajie la
iacovoiere. La coroana ro$ii insS, datorita
rigiditS{ii pe care o introduce discul rojii, la
"= 1 , pulsapa proprie este
0 1 = ^(fcf + kr)/(2mc) si ea corespunde
primului mod propriu de vibratie. Formele
modurilor proprii "de vibrate se ob|in din
(1.7.21) care evalueaza distribu|ia de yibrajie ale coroanci
amplitudinii pe circumferinfa coroanei rofii.
Aceste fonne proprii de vibrajie,
determinate pentru n - I 4- 4, sunt
prezentate in fig. 1.32. reprezinta vaioar
Relafia (1.7.22) aratS, in plus, ca
pulsatile proprii ale ropi cresc pe masura ce
raza ro£ii se micsoreaza. Din fig. 1.33 se
observa variafia irecvenjelor proprii in sunt coeficientii i
funcjie de raza rojii, variable objinuta" cu Avand in
ajutorul relajiei (1.7.22). Aceea§i tending
se trece la calcul
de crestere a frecvenfelor proprii in cazul 0,3 0,4
rofilor cu diametru mai mic a fost sesizata" si Saza rofii (a)
de D. J. Thomson care a studiat rSspunsul Fig. 1.33. Influenza razeirofii asupra
dinamic ai rojii aplicand metoda §i al coeficientik
frecvenielor proprii ale coroanei
elementutui finit [20]. Aspectul menfionat
mai sus trebuie pus in legatura" cu faptul c5,
odatS cu reducerea diametrului rojii, se reduc ?i dimensiunile petei de contact, iar An
efcctul de filtrare a rugozitSfii suprafefelor de rulare ac;ioneaza numai asupra
rugozitafilor a caror lungime de' und3 este in mod corespunz&tor mai mica. Pe cale
de consecin^a, componentele rugozitajilor care nu mai sunt filtrate de pata de contact
indue vibrafii a caYor frecvenja maxima este superioara frecvenjei maxime inregistrata
in cazul rojii cu diametrul rnai mare. Eficienja cu care aceste componente spectrale Se pune
excita" corpul rojii este tnsa mai redusa datorita faptuiui ca frecven5ele de rezonanja concentrate. Act
ale ro|ii cresc, pe masura ce diametrul acesteia se cu ampiitudinea
mic§oreaz&, cu o rata" mat mars decat cea a frecvenfei
maxime de excitajie. Rezulta ca utilizarea roller cu
diametru mai mic poate fi o cate de reducere a nivelului
vibra^iilor rofilor si deci o cale de scadere, intr-o Rezutta a
anumita" mSsura. a nivelului de zgomot.
In cazul vibrajiilor forjate, vibra^ia coroanei
se ob^ine prin suprapunerea raodurilor proprii de
vibrafie ale acesteia. Din acest punct de vedere, Se inlocu
intereseaz5 rfepunsul rojii ca"nd asupra ei actioneazS, pe
amplitudinii for
directfe radialS, o foi^a concentrata armonica
Q(t) = &Ocosat. Se poate considera, farS^a se afecta Fig. 1.34. inc&rcarea echi-
gradul de generalitate, c5 forta anrionica actioneazS in valenta a coroanei ro^ii.
sec^iunea corespunzStoare unghiului 6^=0. Forta sau, dupa trecer>
concentrate poate fi asimilata cu un caz limita al unei forfe distribuite. Se presupune
c3 forja distribuita ^(0, i) care acfioneaza pe coroana rojii are amplitudinea de forma
tn
[03 - s = 0 dsfca 8 - e), concentrate
in care Ago este amplitudinea constant^ a forfei distribuite de-a lucgul unui arc de
coroanS cu unghiul la centru 2e (fig. 1.34).
Amplitudinea A^(8) poate fi dezvoltata m serie Fourier sub forma Prin fab
excitatoare
(1.7.24)

mcare
64
 reprezintS valoarea medie a amplitudinii for^ei distribuite, iar

An = (1.7.25)

sunt coeficienlii seriei Fourier.

Avand in vedere forma ampiitudraii forjei distribuite in ftincjie de unghiul 6,
se trece la calculul valorii medii

uenja razei ro$:i asupra

r proprii ale coroanei. si al coeflcienfilor seriet

le petei de contact, iar f2,*

ZJt— E
ioneazg numai asupra
zator mai mic£. Pe cale
Irate de pata de contact (i.7.26)
ijei maxirne mregistrata
; componeme spectrale Se pune conditia ca efectul forfei distribuite sa fie egal cu eel al for^ei
ecven^ele de rezonan|a concentrate. Aceasta tnseanmft ca ampiitudinea for|ei ccncenti'ate trebuie sa lie egalS
cu amplitudinea rezultantei foriei distribuite

Rezulta ampiitudinea fortei distribuite

Ago = Ag/(2erc). (1,7.28)

Se inlocuie^te expresia (1.7.28) in relajiile (1.7.26) si rezultfi valoarea medie a

amplitudinii fortei distribuiie §i coeficien|ii seriei Fourier sub forma
1.34. IncSrcarea echi-
lentS a coroanei rofii.

tribute, Se presupune ' sau, dupa trecerea la limita (s -> 0),

•plitudinea de forma

ca9 e (6,2jc-s), In sfarsit, se scrie acurn expresia fortei distribuite care este echivalenta cu forja
coacentratS
-a lungul unui arc de AOf] S ^
. 0 ~ ^r( o+ Z COS ?J6 j COS Q/ (1.7.29)

I'D forma
Prin inlocuirea factoraUii cosfot cu ejwl se trece la expresia complexa a fortei
excitatoare
(1.7.24) AOfi £ ^ .,
§(e>0 = 5r- ^2 cos «eJ j^.
irc\2 n=i
(1.7.30)
65
 Avandu-se in vedere forma pe care a luat-o forfa excitatoare, se adopta, pentru
regimul permanent de vibrate, expresia deformatie radiale a coroanei rojii

(1.7.31)

Se efectueaza" derivatele parjiale ale deformafie radiale u(Q,t) $i ale foi-Jei

excitatoare g(Q,f) $i apoi se introduc tn ecuafia (1.7.20). Dupa cateva calcule, rezults

(1.7.32)

Egalitatea este adevarata" pentru orice valoare a unghiului 8, a§a fcciJt este
necesar sg fie indeplinitS condifia

(1.7.33)
L.
rn
rC J

din care rezulta compoaentele U» ale deformarii radiale

n2
(1.7.34)

Ca urmare, se poate scrie expresia deformarii radiale a coroanei rojii

(1.7.35)

IB cazul vibratiilor aeamortizate, dac3 frecvenfa fortei excitatoare tinde spre

valoarea vreunei frecverjfe proprii a coroanei (ft) -»o>«), atunci componenta
corespunzatoare devine dc^inanta pentru c&

?i coroana vibreazS conform modului propriu de vibratie corespunzator. Lucrurile se

petrec asemSnStor §i in cazul considerarii amortizarii structurale.
Viteza deformajiei radiale a rojii tntr-un punct oarecare de pe circumferinja
rotii se ob|ine prin derivarea in raport cu timpul a relafiei (1.7.31)

t/Kcos(«6) = .7.36)
B=l

cu F« ~j&Un, iar C/« dat de rela|ia (1.7.34).

Viteza deformajiei radiale a rofii to dreptul punctului de contact, unde
acJioneazS for|a excitatoare, se ob|inepim&id condijia 0 = 0. Rezulta

66
;atoare, se adopta, pentru (1.7.37)
;oroanei rofii

(1.7.31) Impedan{a in punctul de contact se calculeaza din relatia

I'm ,£L «2
iale 5(0,0 §i ale forfei .(1-7.38)
i cateva calcule, rezulta »=1 %Z2(rt2 - I) 2 + jfcr

Se impune o observajie. Dupa cum se cunoa§te, in cazul legarii in serie a mai

(1.7.32) multor impedance, inversa impedan^ei echivalente este egalS cu suma inverselor
impedanjelor componente. Prin urmare, retajia (1.7.38) arata ca in punctul de contact
thrului 6, asa incat este vibratia rojii este echivalenta cu vibratia unui numai' inftnit de sisteme elastice cu un
singur grad de Ubertate care sunt legate m serie.
Efectuand mai multe incercari in vederea validarii modelului conceput pentru
vibrafiile ro^ii, Remington a observal c§, tn domeniul frecven^elor mai^mici de
' = ^T. (1-7.33) 500 Hz, rezultatele numerice nu corespund rezultatelor experimentale. In acest
domeniu de frecvente, ponderea cea mai mare o are priinu! mod propriu de vibrajie
care corespunde valorii n = 1'. Primal mod propriu de vibrajie este iniluenfat insa de
vibrafiile de tncovoiers 9! de intindere ale corpului osiel mtrucat vibrafiile cslor douS
ro^i si ale corpuhii osiel sunt cuplate. Per^tr^ modurile proprii de vibrate superioare
(1.7.34) (n>2), acest cuplaj are o in0uem;a mai mica §i din acest motiv efectul cuplajului
poatefineglijat.
In ceea ce priveste vibra^ia
coroanei rojii osiei, se face constatarea ca
vibra(ia de mcovoiere a corpului
(1.7.35) osiei afecteaza m priraul rand
vibrapa radiala a rojii, m limp ce
vibrajia de indndere mfluen^eazS
si excitatoare tinde spre mai ales vibrafia axial^ a ro£ii. In
dreptul unei rep, incovoierea
,), atunci componenta corjHilui osiei se manifesta printr-o
miscare de translate a butucului
rotii in placul acesteia. AvSnd in
vedere observa^iile prezentate mai
sus, Remington a deeis Fig. 1.35. Modificarea primuiuimod
modificarea primului mod propnu propriu de vibra|Te
espunz&tor. Lucrurile se de vibrate al ro{ii, astfel meat sa se
de. ia in considerare miscarea de
are de pe circumferinja translatie a butucuhii rotii. in care a inclus 1/3 din masa osiei, §i miscarea de transia|ie
31) a coroanei rotii. Cele doua corpuri suat legate prin elementele elastice uniform
distribute (v. fig. 1.35). Pentru calculul impedantei se presupune ca asupra coroanei
Bcos(n0), (1.7.36) rojii ac^ioceaza forta excitatoare armonica A£cosa>*. Modelut este echivalent cu
doua mase in miscare de translatie legate printr-un element elastic.
Masa coroanei, Mc, se calculeaza user
tului de contact, unde
Mc =

67
iar masa butucului, A4, se stabileste dupa cum s-a
ariitat mai sus.
Pentru a afla care este valoarea rigidita"fii
echivalente, ke, a discului rojii, se ia in discujie, de
asemenea, un element din coroana rotii. Elemental de
coroana are lungimea ds = rcdQ §i pozifia lui este data
de ungm'ul ia centra 0. Daca" se presupune C& mtre
coroana rojii si butucul acesteia apare o deplasare
relativa AM, aceasta" deplasare se poate descompune
dup5 direcjia radialS si are componenta Aw^ §i dupa
direcjia tangenjiala cu cornponenta Aut (v. fig. 1.36) Fig. 1.36. Schema de calcul
ii echivaknte.
Aw,- = Aw cos G , AM/ = Aw sin 6.

Deformarea elementelor elastice se soldeaza cu aparifia unei for|e elastice dF

a! c^irei suport coincide cu stiportul depiasarii relative AM. Forfa elasticS este
rezultanta forjelor elastice radiala, dFr, si tangenjiala", dFf ,

{1.7.39}

Forja elastic^ radial^ si forfa elastic^ tangenjiald se calculeazS cu relajiile

dFr = Aitrkrfo $i dF,~Aurktds. (1.7.40)

DacS se introduc expresiile deformafiilor hurj fa rslatia (1.7.40) ^i apci

expresiile forjelor dFv se introduc in (1 .7.39), se obfine

(1.7.41)

Forfa elastic^'totaSa dintre butuc si coroana rofii se calculeaza pria insumarea

for|elor elementare dF de-a lungul circumferinfei coroanei

F = |dF=A«r£ .JfO2" (Vf^t + d0 = (1 .7.42)

In fine, se poate calcula rigiditatea echivalenta

itrc(kr + k,). (1.7.43)

Fiind precizaji pararnetrii sistemului echivalent al primului mod propriu de

vibrajie, se trece la stabilirea ecuajiilor de miscare. Prin aplicarsa principiului
d'Alembert (vezi si fig. 1.35), se ob|ine

Mcu si Mb Ub +ke(tii,~uc)~Q. (1.7.44)

Se adopta marimile compiexe vc(t) = Uc&Qt , Hb (t) = U^' §i &Qe^t in care

UCjb sunt amplitudinile compiexe, si apoi se Inlocuiesc m sistemul (1.7.44). RezultS
sistemul
 si - (1.7.45)

Solujia sistemului este

AQ I- (o>/%)2
si -, (1.7.46)

En care tf>/ = JkefMb este pulsajia joasa", iar ca, = Jke(Mc + Mi,)i{McMi,} este pulsafia
. Intereseaza viteza complex^ a coroanei rojii
g. 1.36. Schema de calcu)
rigiditafii echivalente.
(1.7.47)
d/
cu
ia unei forje elastice dF
AH. Forfa elastic^ este

pentru a determina impedanja primului mofl propriu de vibrafie

(1.7.39)
.2
1 Vc(f) j I-(CO/CO;)
:uleaza cu relajiiie (1,7.48)

(1.7.40)
Impedanja rojii in punctul de contact este data de rela^ia
rela}ia (1.7.40) §i apoi
1 j l-(o/ojy)' A» ^

(1.7.4!)
Viteza deforma^iei radiale a rofii este tot de forma (1.7.36) numai ca V\ Vc,
Iculeaza" prin insumarea
iar KB =yo)C/n pentru « > 2 si t/n conform rel. (1.7.34).
fntr-o secjiune oarecare;a roth, ^energia de vibrate poate ft caracEerizata prin
viteza medie pStratica. Intrucat- amplitudinea vitezei radiale variaza de la o sectiune la
. (1.7.42) ,alta, rezulta ca si viteza medie patraticS va fi o ftinclie de unghiul la centra 6. Ea se
calculeaza cu rela|ia
v2(9) = j;Jorvr2(e,/)d^ (1.7.50)
(1.7.43)
m care viteza radiala a rotii este data de partea reala a vitezei cornplexe din relatia
imului mod propriu de (1.7.36), adicS Vr(Q,i)=Rs v,(8.0 = 2 F«cos«ecos(c)^cpn), unde FB - Vae&*t cp*
apHcarea principiului »=i _
fiind defazajul amplitudinii complexe Vn. Perioada de oscilajie este notata cu
T= 27C/O.
(1,7.44) Viteza medie patraticS rezulta dupa cum urmeaza

, tncare
tenuJ (1.7.44). RezultS «y

69
 <

.JT
COS(CO ? + (p n)cOS(O/ + 0)
°

(1.7.51)

Viteza medie patraticS mai poate fi exprimatS si in fuacfie de amplitudinile

complexe V^m. Pentru aceasta, trebuie ca mai intai sS se observe c&, notand cu K*
coajugata amplitudimi complexe Vm , esie adevarata relafia

Re «) = Vn V

In fine, se obfine viteza medie p&tratica sub forma

. f a? «

(1.7.52)

Valoarea medie a vitezelor medii patratice caracterizeazS energia de vibrape a

irttregii rofi. A§a cam se va arata mai departe, de aceasta vaioare medie a vitezelor
medii patratice depiade iasasi putei'ea acustica a ropi. In consecinfa, este cecesar sa se
cunoasca rela|ia de calcul a valorii medii a vitezei medii patratice a rofii. $i ea va fi
determinatS tn fiincjie de yiteza medie pStratica m punctui de contact care poate fi cua
calculate cu ajutorul modelului deplasarilor impuse.
Valoarea medie pe circumferinfa rojii a vitezei medii patratice este
- -if / GO CC
\ 1 | 1-'t1-l V V
)d6 - -^
il-n- J O
Re V
i > , L.
**••'<• " Vfl=iffl=i

T-Rfii (1.7.53)
47:

Integrala de mai sus se cakaileazS user

fg11 cos «9 cosm6d9 = j f J* [cos(w + m)6 + cos(« - ?«}9]d9

§i ea este egala" cu ic, daci « = m, sau se anuleaza, daca n & m. Valoarea medie a
vitezei medii patratice devine
(1.7.54)

Die rel. (1.7.52) pentru 6 = 0, rezultft viteza medie p^tratica in dreptul

puncHilui de aplicare a for}ei armonice

(1.7.55)

70
 Valoarea medie a vitezei medii patratice a rofii se exprima in funcfie de viteza
medie patratica £n punctul de contact

2'
(1.7.56)

(1.7.51) Ca aplicajie numerica se consider^ o osie raontata de vagon care are

funcfie de amplitudinile
)serve c£, notand cu f*
(1.7.52)
iza energia de vibrape a
iloare .medie a vitezelor
3cin|a, este cecessr sa se
ratice a rofii. §i ea va fi
ie coniact care poate fi
urmatoarele caracteristici (se neglijeaza amortizarea interna):
- masa osiei 365 kg;
- masa unei rofi = 350 kg;
- masa coroanei rojii Mc=200 kg §i masa liniarS mc - 75 kg/m;
- masa discului 51 a butucului rotii = 150 kg;
- grosimea medie a discului rotii gd = 22 mm;
- momentul de iner^ie a! coroanei la = 386 cm4;
- raza medie a coroanei rc = 425 mm;
- coeficientul lui Paisson v = 0,3:
- modulul deelasticitatej?= 2.1.10"N/m2 ?i
^/(l-v^^^l.lO^/a-O
. •*
^ 2 ) ^ 2,308.10" N/m2.
Se calculeazS parametrii modeluhii coroanei rojii:
- masa butucului Mb = 365/3 + 150 = 272 kg;
- rigiditatea radiala $i cea tangentiaiS, pentru primul mod propriu de vibrate,
cu ajutorul relafiei (1.7.7)

iiratice este kr - kt =2s308-10n-22-IO-3/0,85 - 59,74-IG8 N/m2:

> - rigiditatea echivalenta cu rela^ia (1.7.43)
ke =3,14-03425-2-59,74-10s= 159,45-iO8 N/m2;

(1.7,53) - pulisajia joasa

<0j = yi59,45.108/272 = 7656 s'!, respectiv fj = 1219 Hz;

v
- pulsa|ia tnaita
-m)9Jd9
' o>> *= T/159,45 -10 8 - (200 + 272)/(200 -272) = 11762s'1, /• = 1873Hz;
= m. Valoarea medie a
- prima pulsatie proprie si prima frecventa proprie
(1.7.54) oi = V59,74.108/75 - 8925 s'1,respectiv /i = 1423Hz;
- frecvenfele proprii cu rela£ia (1.7.22):
; patralica m dreptul
/2 =2025 Hz, /3 = 2566 Hz, /4 = 3166 Hz si /5 = 3898 Hz.

(1.7.55)
n figura 1.37. se arata modulul impedan^ei rofii calculat cu ajutorul rela|iei
(1-7.49). De asemenea, se prezinfS si modulul impedanjei, calculat pe baza rel.
71
(1.7.3 8), deci fara" modificarea
primului mod propriu de vibrafie. Se
constata" ca modificarea primului
mod propriu de vibrajie are ca efect
cresterea primei frecvenje de
rezonanfa" a rofii de la 1421 Hz la
1837 Hz. De asemenea, se mai
remarcS faptul cS influenfa corpului
osiei se manifests la frecven£e joase
prin schimbarea tendinfei de variable
a impedanfei in funcfie de frecvenfa". car
In acest caz impedanfa create odata 100 lie
free vents (Kz)
ese
cu frecvenja si se mregistreazS, rot
totodata, valori rnai rnici ale impe- Fig. 1.37. Impedanpa ropii Inpunccul de contact:
suj
danfei. In ceea ce prive§te raspunsul I. - filna influenza osiei; 2 - moctej'jl modificat.
de
diaamic la frecvenfe inalte, acesta im
este, practic, independent de forma primului mod propriu de vibrafie. CO
Compararea evaluarilor teojetice ale impedanfei rofii cu rezultatele obfinute co
prin ma'sura'tori an ar^tat. m general, o corespondenfa foarte buna. Totu$i, in privin|3
frecvenfelor proprii ale rofit, s-au constatat abateri de p§n5 la }Q-2Q% intre valorile as
determinate experimental $i cele calculate. Se poate aprecia cS aceste erori au o pr
important relativ micS dacS se are in vedere faptul ca analiza in doraemu! in
zgornotului se efec^aeaza prin medierea valorilor in benzi de frecvenfa cu lafimea de da
I /3 de octava. lu
Referitor la ma"sararea impedanjei radiale a rofii este necesar sS se menjioneze ap
cS rezultatele experimentale ob^inute pot fi afectate de o serie de rezonante proprii aie ca
rnodurilor de vibrafii axiale. Acest aspect poate fi pus, eel pu;in m parts, pe seama
inclinarii suprafejei de rulare a ro|ii. ceea ce deterrnina aparifia unei componenEe s
orizontale a fortei radiale care induce vibratii axiale. s
Aplicarea metodei elementuiui finit la studiul raspunsului dinamic al roEii d
permite tmbunatafirea preciziei de calcul si aduce un plus de fmefe analizei teoretlce. R
Astfel, frecvenfele proprii pot fi calculate cu erori relative de cca. 1-5%. De asemenea r
se poate studia influenza condifiilor de rezemare a osiei asupra raspunsului dinamic r
[20].

1.8. Modelul deplasaril imp use al interaefiunii roata-^ina

Fenomenul interacpunii roata-sina este debsebit de complex si prezinta

multiple aspecte, producerea zgomotului de rostogolirs fiind doar unul diatre acestea.
Studierea interacfiuaii roatS-stna se bazeaza pe o Serie de tnodelari matematice care se
diferenjiaza" in funcfie de scopul urm3rit si de aspectele specifice puse in evidenfa. Se
mfelege deci ca modelul deplasarii impuse se bazeaza pe anumite sirnplifican care
sunt valabile numai din punctul de vedere al mecanismuiui de producere a zgomotului
de rostogoiire.
De la bun inceput, se face precizarea cS locui in care se manifests interacfiunea
roata-sina este zona de contact dintre cele dou3 corpuri care reprezinta kgatura
geometrica dintre ele si unde acfioneazS forjele de contact.
Intrucat suprafejele de rulare ale ro£ii si ale sinei nu sunt perfect netede, m
timpul rostogolirii rofii pe sina^ suprapunerea rugozitafilor ceior dou§ suprafefe m
72

a ropii In punetul de contact
siei; 2 - modelui modificat
vibrafie.
ii cii rezultatele obfinute
buna. Totusi, in privraja
la 10-20% intre valorife
:ia ca aceste erori au o
& analiza in dorneniul
; frecventS cu la£imea de
necesar sa se men|ioneze
; de rezonante proprii ale
pujin ra pane, pe searna
sarijia unei componenie
insului dinamic ai rofii
iineje analizei teoretice.
cca. 1-5%. De asemenea
pra raspunsului dinamic
nil roata-sina
e complex 51 prezintS
ioar unul diatre acestea.
;elari rcatematice care se
ace pase m evident! Se
lumite simplitlcari care
producere a zgomotului
manifest^ interactiunea
;are reprezmta" legatura
sunt perfect netede, in
;etor doua" suprafe$e In
dreptul zonei de contact obliga roata si sina sa efectueze miscari relative. Aceste
migcari sunt dependente in cea mai mare masura de profilul longitudinal al rugozitatii
sinei, respectiv de profilul rugozitatii de-a lungul circumferintei rotii si sunt. totodata,
influenfate, dar mtr-o propose mai mica, de forma profilurilor transversale ale
rugozitajilor suprafejelor de rulare.
La nivelul zonei de contact acfioneaza forjele de interacjiune, adica forja de
apasare normals si forfa de frecare cauzatS de alunecarea rojii pe sina. Miscarile
impose sistemului roata-sin5 de suprapunerea rugozitljilor arata c5 fiecare forja de
interacjiune menfionata are, pe l&nga componenta statica", si o components dinamica.
Raspunsul dinamic al sistemului roata-sinS este influenjat in mod deosebit de
caracteristicile mecanice ale celor dou& corpuri aflate in contact. In cazul vibrafiilor,
esenfialS este mgrimea impedanjei mecanice in-punctul de contact. DacS impedanja
ro£i este mult mai mare decat impedanfa sinei, la trecerea peste o denivelare a
suprafefeJor de nilare, roata are tending s£ ramanS. la acelasi nivel, in timp ce sina se
deplaseaza" in plan vertical compensand astfel denivelarea. In situajia in care raportul
impedanjelor este invers fatS de cazul precedent, atunci roata este cea care
compenseaz5, prin depiasarea ei, denivelarea suprafe|elor de rulare, iar sina tinde sa-si
conserve pozitia.
Acjiunea forjei norrnale de apasare are drept consecinp deformarea corpurilor
astfel ca, pe de o parte, zona de contact -ia forma unei eh'pse, iar pe de alta parte, se
produce apropierea centrului rofii de fibra medie a $inei. MSrimea elipsei de contact
inihienjeaza, dup5 cum s-a mai mentionat, raspunsul dinamic al sistemului roata-sinS
datorita atenuarii vibrapilor produse de rugozita{i3e suprafe|elor de rulare a caror
lungime de undS este rnai mica decat lungimea petei de contact. La randul ei,
apropierea rotii de sina are ca rezultat marirea elasticitatii contactului roata-sinl Este
ca si cum intre cete douS corpuri s-ar afla un element elastic.
Aspectele legate de fenomenul de interacjiune roatS-sina menjionate mai sus
stau la baza modeluhii depiasarii impuse [15, 21]. Ecuajiile matematice ale modehilui
se stabilesc in funciie de corelajiile geometrice si mecanice dintre deplasarile celor
dou& corpuri, forjeie dinarnice de contact si rugozit&|ile suprafe|elor de rulare.
Rezolvarea ecuapilor are ca scop principal determmarea vitezelor cu care vibreazS
roata, respectiv sina in dreptul punctului de contact in funcfie de marimea
rugozitaplor suprafetelor de rulare.
In continuare se considera cazul ^mei rcti care mleaza cu viteza V pe o sina
dreapta. fn zona contactului ac|ieneaz5 sarcina verticals Q care are doua" componente:
sarcina statica" QQ si sarcina dinamic^ Ag. Se neglijeaza efectul forjelor de frecare si
se studiazS numai deplasarile in plan
vertical. Rugozitatea suprafejei de
nilare a rojii este caracterizata de
profilul liber al rotii care se objine in SS ^\\_ ' r°fii
urma sectionarii dupa un plan
longitudinal; considered roata
neincarcatS cu sarcina vertical. Profilul
Hber al rojii se raporteaza la un cere de
referin$ fa^:5 de care se mSsoara
5nanmea rugozitafii 5, (v. fig. 1.38). , . . . . . . . . .
^ mod asemanator se procedeaza cu lmiaderefenn^a§mei
liber al ?inei care se pune in „ , ,0 ., ... .. ._ .
de-a lungul unui plan ^^-SS-ProfiMeliberealerop^^e,
73
longitudinal si se raporteazS la o lime de referinfS, notandu-se cu ss rugozitatea sinei.
Se presupime, pentru fnceput, ca intre roata si siaa contactui se face numai intr-un
punct, urmand ca apoi s£ se introduca" influenfa elipsei de contact Deci m dreptul
punctului de contact, datorita acfiunii sarcinii verticale Q, ceie'doufl profiluri se
deformeazS. Aceste deformafii au fiecare cSte douS components care corespund celor
doua componente QQ si &Q ale sarcinii verticals, dup2 cum urmeaza":
SKI - deformarea profilului rojii datoritS sarcinii statice;
Sr - deformarea profilului rojii datorita" sarcinii dinamice; iarde
<5j-o - deformarea profilului sinei datorita sarcinii statice;
ds - deformarea profilului £inei datorita sarcinii dinamice.
Suprapunerea celor dou5 profiluri deformate perniite sS se scrie relafia care
exists intre pozijiile celor dou^ corpuri in raport cu un reper fix Oxy (fig. 1.39):

yr ~ys +Ss~8sQ-&s+Sr~&rQ -$r, (1.8.1) in ca

to care s-a notat cu yr pozijia cercului de referintS al rojii fafa de reperul fix, iar cu ys
s-a notat pozifia liniei de referinj^ a sinei
fa|3 de acelasi reper fix.
Deformafiile celor doua profiluri
cercvl de depind de mSrimea sarcinii verticale.
referinja al
rojii Considerand eg sarcina vertical
acjioneaza diipS direcpa normal^ pe
stat
planul tangent cornun de contact,
cat
deformatia cumulate a celor doua
Rez
corpuri se calcuieaza in baza teoriei lui
Hertz referitoare la ccntactul elastic
dintre doua corouri elastice
pe
lima de referinja
[3(1 -v2)Q" al
a §inei 6-X 4E 72f . de
co
Fig, 1.39. Modelul deptasarii imffuse.
in care E este modulul de elasticitate al sa
materialului rojii si al sinei (amandouS se
sunt din ofel), v este coeficientul lui Poisson, rf sunt razele principals de curburS ale st
rofii si ale sinei, iar % este un paranietru tabelat [22]. re
fi
Se observe ca relajia dintre 6 si Q este neliniarS 91 pentru a putea fi utilizatS In
raodeiul deplasaiilor impuse, Remington a procedat ia liniarizarea ei. Aceasta
liniarizare poate fi acceptatS dacS sarcina verticals variaz5 pu{m in junil sarcinii
statice,' QQ. FSc^Bdu-se precizarea cS sarcinii statice ii corespunde deformafia
i
cumulat5 6o5 se poate trece la dezvoltarea in serie Taylor a relafiei (1.8.2) din care,
p
dacS se refin primii doi tenneni, se objine p

Derivata deformatiei ^(Qo) to raport cu sai-cina vertical^ Q, calculate pentra

Q = QG > reprezinta' elasticitatea contactului sub sarcina statica si se objine fSra
diflcultate din (1.8.2)
74
secu.sr rugozitatea sinei.
tul se face numai totr-mj
> contact. Deci in dreptui
?, cele dou£ profihiri se
ente care corespimd ce]0r
jrmeaza':
se;
nice;
ce;
imice.
s sa" se scrie relajia care
ixOxy(fig. 139):
(1-8.1)
de reperul fix, iar cu ys
tiniei de referinfa a sinei
lerfix.
celor doua profiluri
mea sarciaii verticaie.
a sarcina verticals
directia normala pe
comun de contact,
uiatS a celor doua
;aza m baza teoriei lui
la contactul elastic
ri elastice
dulu! de elasticitate al
?i al sinei (ani^ndoaa
ncipale de curbura" ale
iaputeafiutilizatfiin
iarizarea ei. Aceasta
m|in in jurul sarcinii
irespunde deformajia
lajiei (1.8.2) din care,
(1.8.3)
3 Q, caiculata pentru
;a si se obtine
(1.8.4)
Pentru cazul sistemului roatS-§ina considerat, deformajia cumulata datoritg
acjiunii sarcinii statice este
60 = 6,0 + 8*), (1-8.5)
iar deformafia totala este
g ^ S o + S s + Sr. (1.8.6)
Introduced relafia (3.8.6) in (1.8.3), rezuM
6, + 6S = e^ (1.8.7)
in care kc - l/5x(£o) este rigiditatea contactului elastic, Se observS imediat din relajia
(1.8.4) c3 rigiditatea contactului este
4E n (1.8.8)
L3(l-v 2 >]
relafie care arata cS rigiditatea contactului este mai mare in cazui cresterii sarciaii
statice pe roata. Ss revine la relajia (1,8,1) in care se introduce deformapa staticS
cakulata" cu reiajia (1.8.5) §i defonnavia dinamica cumulate data de re!. (1.8.7).
Rezulta
-80, (1.8.9)
Datorita rularii ro|ii pe sina, punctul de contact se deplaseaza cu viteza V 3tat
pe suprafaja sinei, cat si pe circumferinfa ro|ii (se admite ca roata nu aluneca). Pe de
altS parte, marimea rugozitajilor se modified m funcfie de pozifia sectiunii considerate
de-a lungul sinei sau la periferia ropi si, ca urmare, ragozit~a|ile in dreptui punctului de
contact devin funcjii de timp. De asemenea, deplasarea ro^ii §i cea a sinei, precum si
sarcina dinamicS depind si ele de timp fiind influen^ate de rnarimea rugozitatilor. Deci
se vede c& singura mSrime din re^Jia (1 .8^9) care nu depinde de timp este deformarea
static^ curnulata 60- In continuare, se prqcedeazS la derivarea in raport cu timpul a
retajiei (1.8.9) si se ob^irve viteza cu care se modifica pozi^ia rojii fn rapon cu reperul
fix
(1-8.10)
Derivarea relabel (1.8.9) este necesara pentru ca in modelul deplasarilor
impuse inter^seaza in primul rand vitezele in punctul de contact avand in vedere c&
puterea acu^ica a rojii sau a sinei este dependents de valoarea medie a vitezei medii
patratice la suprafafa corpului respectiv. iar aceasta m3rime depinde, la randul ei, de
viteza medie patratic§ in punctul de contact (v. pet. 1 .9).
Pentru tratarea m coctinuare a probiemei trebuie sa se aibfi in vedere ca
rugozitafiie profilurilor nedeformate ale rofii si ale §inei se masoara cu ajutorul unor
dispozkive specializate [12, 23], iar apoi sunt supuse analizei Fourier prin intermediul
cSreta sunt puse in svidenfa cornponentele spectrale ale rugozitafilor. In consecinja,
este rational s5 se considere c3 toate marimile din relafia (1.8.10) sunt fimcjii
arraonice de timp

Vr_s (t) =f v COS(«)/- (pv), Jv (/) =*?,.,, COS(0>?~

(1.8.31)
carora le corespund marimile complexe

(1.8.12)

fa care Yrjs , 5^ sunt amplitudinile vitejzelor, A£o este amplitudinea sarcinii dinamice
P/^ $&•,£*?* <PA0 sunt defazajeie, iar Yfif , S^s si AQ0 sunt amplitudinile complexe.
Se observS c2 vitezei de variatie a sarcinii dinamice AQ (t) u" corespunde marimea
complex^ AQ (/) =yo>A<2£ie^f =yo>A^(/). Dup5 introducerea marimilor complexe in un
relafia (1.8.1 0), rezaltS _ _
kc, (1 .8.13) fac
du
din care se ohfine, cu ajutorul relafifior (1,8. 12), prima ecuajie a modeluiui studiat de
co
Yr =YS

Conform principiulul acjiunii si reactiunii, in punctul de contact, roata este

excitata de forfa dinamic3 &Q in timp ce asupra $inei ac|ioneaz5 forfa -&Q. Dupa
cum s-a arStat, raspucsul dinamic al rojii poate fi caracterizat pria impedanta
mecanica in punctul de contact ru
Zr-AZy?, . (1.8.15) fo
ru
De asemenea, avand in vedere sensul fortei dinamice care acjioneaza asupra e
?inei, raspansul dinamic al acesteia este dat de impedanta mecanicS in punctul de d
contact v
*Zs=-£Q0/rs . (1.8.16) r
a
. Cele doua relafii ale impedanfelor completeazS modelul matematic al u
deplasarii impuse. Se considers cunoscute rugozitafile suprafefelor de rulare si se cer r
expresiile amplitudinilor complexe ale sarcinii dinaxnice si ale vitezelor de deplasare a
sistemului roata-sin^. Dup£ c^teva calcule simple rpric care se introduc relatiile
(1.8.15-16) in ecuajia (1.8.14), rezultfi
(1.8.17)

Acum se mlocuie§te expresia amplitudinii A^0 m relafiile (1.8.15-16) si se

obfiae solufia modelului

Ys =- (1.8.18)
1 + Zr/Zg+j®Zr/kc

76
tfia (1.8.10) sunt functii Se impune a fi remarcat faptul ca" prin adoptarea marimilor armonice precizate
to relatiile (1.8.11-12), s-a trecut de la reprezentarea marimilor in funcjie de timp la
reprezentarea acestora in funcjie de frecven$L Conform modelului deplasarii impuse,
sistemul roatS-sinS are ca marimi de intrare suma vitezelor de variajie a rugozitajilor,
iar ca marimi de ie§ire sarcina dicamic5 si vitezele de depiasare ale rofii §i a!e sinei. In
domeniul irecvenjelor, sistemul roati-sina este caracterizat prin urmatoarele funcfii de
transfer
—i
},.£/CI/ )
iQ^ f\i ITi
(1.0.12)

J
bidmez sarcinii dinamice
-1
amplitudinile complexe.
(1.8.19)
ii corespunde marimea
marimilor complexe in
ucde impedanjele Zrj sunt dependente de pulsapa e>.
Pentru a avea o primS imagine asupra raspunsului sistemului roata-sina se pot
(1.8.13) face o serie de aprecieri calitative pe margmea relafiilor simplificate care se objin
dupa neglijarea elasticitajii contactului. Astfel, prin introducerea expresiilor farjc^ijlor
a modeiului studiat de transfer, calculate cu rel. (1.8.19) .peatru ^ = 0 (se neglijeaza elasticiiatea
contactului), m rela^iile (1.8.17-18), acestea din urrna devin
(1.8.14)
- 7 f-
^ Y — - **T _ ^ (1.8.20)
1 de contact, roata este Zs+Zr~~
Jl J. v _

zs+zr-s
\c

leaza forja ~AQ. Dupfi

terizat prin impedanfa Dupa cum se poate deduce din rela^iile de mai sus, daca la viteza de circulate,
rugozitSjile indue o anumita frecven|a la care sina intrS in rezonan|a (Zs = 0), atunci
foita dinamica este nula, roata nu vibreaza, iar mi^carea ^inei reproduce fidel
rugozitajile suprafejelor de rulare ( Hy ~ I). DacS insS frecventa, excita£iei este
care acfioneaza asupra egaia cu vreuna din frecvenfele proprii ale ro|ii (Zr - 0), atunci, de asemenea, forja
lecanica in punctufde dinamica este nula, dar in schimb, de aceasiS dat5, sina este cea care nu vibreaza iar
viteza de mi§care a rofii in punctul_de contact este egala cu viteza de variafie a
(1.8.16) rugozitSjilor suprafetelor de rulare (Hy ~ 1). RezultS ca rezonan^a ro^ii sau a sinei nu
antreneaza rezonan^a ansamblului roata-?ina. Prin urmare, este firesc sa se punS.
sodelul matematic al urmatoarea ontrebare: si totusi, cSnd sistemul roata-sina intr& m rezonaniS? Pentru a
felor de rulare si se cer rSspunde la aceastS mtrebare este suficient sa se punS condijia de anulare a
/itezelor de deplasare a numitorului comun rela^iilor (1.8.20)
3 se introduc relatiile Zr-rZs=0.
F

Aceasta inseamna ca sistemul roata sina devine rezonant la acea frecvenja la

(1.8.17) care impedanja sinei este egala si de semn contrar cu impedanfa rofii. Daca se tine
seama de relatiile (1.8.15-16) se obfine
ttiile (1.8.15-16) si se Yr ^.Y
1 - S)

in punctul de contact roata se misca m faz§ cu sina si miscarile cele doua

corpuri au aceeasi amph'tudine. Pentru a exemplifica acest aspect se considera cazul
(1.8.18) ^gimului subcritic al sinei a§ezatS pe suport continuu cu un singur etaj elastic
neamortizat si eel al ro^ii redusa la un punct material. Din examinarea relajiilor cebr
dou5 impedance (v. rel. 1.6 .29 si 1.7.5) se observS c5 acestea nu au decat & care so =
imaginare care sunt de semne contrare si ca deci este posibil ca relafia impusfi de Rep3
rezonanfa sistemului roata-sina" sS fie satisfScutS. Jntr-adevar, utilizand aproximafia
(1.6,41) si mlocuind impedanfele rojii si ale sinei se obfine ftmcfcie de
fntruc^t vai
= 0, ca spectre c

din care se deduce puisa|ia de rezonan££ a sistemului roatS-si

Frecven^a corespunza'toare relajiei de mai sus este relativ mica, de circa cateva din care se
zeci de Hz, incadr&idu-se astfel in intervalul de frecvenfe luat in considerare. ale compos
In dozneniul frecvenjelor man, corespunza'toare regtmului supracritic al sinei, ale compon
condifia de rezonanfa" Zr + Zs = 0 nu mai este relevant!! pentru c5 raspunsul sistemului de putere al
Rela
rcata-gina" este influenjat si de rigiditatea contactului a carui impedan0 kc!{j<&) scade
odat2 cu cresterea frecvenjei' si astfel devine comparabila cu impedantele sinei si ale
rojii.
. RugozitSfile suprafejelor de rulare, pot fi descrise ca variabile aleatoare care
sunt funcfii de coordonata de spafiu luata de-a lungul sinei, respectiv de-a lungul
circumferinfei rofii. In general, se poate 'considera cS aceste variabile aleatoare sunt in care AA:=
stafionare, adica valoarea medie si funcjia de autocorelafie nu depind de alegerea in umtatea
pozijiei originii sistemului de referiaja fa^a de care ele se raporteaza. TotodatS, se formeazS sf
presupune cS variabilele aleatoare aie mgozitityilor sunt ergodice, ceea ce insearana c§ Daca
cei doiparametrii statistic! mentionap mai sus nu depind de realizarea aleasa. atunci lung
fnregistrarile de rugozitate se fac pe sectoare de iungime finita si se pot numarul d
considera ca fiind funcjii periodice avand perioada de spatiu (luagimea de undS) egaig
cu hmgimea inregistrani variabila d
s(x) = s(x + nA-o) cu n e Z, (1.8.21) rugozita|ii
component
in care s(x)este iunctia rugozitapi, iar Ao este lungimea de und§. !n fine, "pu
Acceptand cS fimcpa care descrie rugozitatea satisface condijiile Dirichlet
(fiincfia este continua" sau are eel mult un DuiBar fmit de discontinuity de prima Inr
are un num&r finit de^ puncte*" de extrem si este absolut integrabila - se scrie ac
< oc ) atunci funcjia rugozit^Iii se poate scrie ca o serie Fourier

(1.8.22) in care s-a

n-l funcfie
unde s-a notat rogozitatea medie cu So = ^-J^°j(x)cbc, amplitudinea armonicei de
ordinul n-- cu Sn ~ Jal + bl, to care ^a = ^/o°s(xjcos(nkox)dx si
bn = -fc$°s(x)sin(nkQX)fa, iar defazajul armomcei de ordinul n cu <pn =tg-I|;. cu 5* (A) c
Armonicei de ordinul n n corespunde numirul de undS (pulsafia spafialS) kn = nko,
uade ^o = 2ji/Ao este numarul de und3 al armomcei fundamentals. De asernenea,
funcfia rugozitSfii poate fi scrisS ca serie Fourier complexa Tr
la reprez
(1.8.23) parcurger
78
icestea nu au decat parji
jibil ca relatia impusa de
far, utilizand aproximajia
ativ mica", de circa cateva
.t in considerare.
nului supracritic a! sinei,
u c& raspunsul sistemului
impedanja £c/(/e>) scade
(impedanfeie sinei $i ale
variabile aleatoare care
si, respectiv de-a lungul
: variabile aleatoare sunt
f nu depind de alegerea
raporteaza. Totodata, se
lice, ceea ce inseamna cS
;alizarea aleasa.
ingime imlta" si se pot
lungimea de unda") egalS
ace condifiile Diricblet
liscontinuitap de prima
: absohit integrabila -
;erie Fourier
(1.8.22)
ilitudinea armonicei de
D°s(j:)cos(«&o*)d* si
inul n cu < = t - .
nentale. De asemenea,
(1.8.23)
Reprezentarea grafica a amplitudinilor Sn si a unghiurilor de defazaj <p» in
fimcjic de numarul de unda kn formeaza spectrul amplitudiniior si spectrul fazelor.
Intrucat variabila kn ia numai valori discrete, rezulta ca cele doua" spectre se prezintS
ca spectre de linii (spectre discrete).
!n baza teoremei lui Parseval, se objine media patratica a rugozitatii sub forma
S2 = \SH\.. (1.8.24)
din care se vede ca "puterea medie" a rugozit^tii este egaia cu suma "puterilor medii"
ale componentelor armonice. De altminteri, repirezentarea grafica a "puterilor medii"
ale componentelor armonice \sn\ in functie de num^ml de und5 kn formeaza spectrul
de putere al rugozitajii.
Relafia mediei patratice a rugozitajii mai poate fi adusa §i la forma
SA = (1.8.25)
AA:
in care AJk = ft«+i -kn = Jfco- Raportul -^p arata care este "puterea medie" concentrata
in unitatea de pulsate spajiala, iar reprezentarea lui in iuncfie de numarul de unda kn
fonneaza spectral densita$ii spectrale a mediei patratice.
Daca se presupune ca lungimea inregistrarii nigozitStii este infinit de maref
atunci lungimea de unda a armonicei fundamental tinde spre infmit (Ao ->•« ),
numSrul de und5 corespunzator devine o marirne infinitezimaia (Ao = Aft =dk~), iar
variabila discrete £„ devine o variabila continua, k. Intrucat s-a presupus ca funcfia
rugoziiajii este absolut integrabila, prin trecerea la limita Ao->», amplitudinea
componentelor spectrale ajunge sS fie: de asemenea, o marime infinitezimaia, d\s(K) .
In fine, "puterea medie" a unei componente spectrale este tot o marime infinitezimaia,
d|j(fr)|2. Se deduce deci ca spectrele rugozita^ii se transforms in spectre continue.
In relatia mediei patratice a rugozita"tii suma se transforma in integrala si relafia
se scrie acum sub forma ;. *•
j —oo v . J Q *0
in care s-a pus in evidenfa densitatea spectrala bilaterala a mediei patratice, care este o
func|ie para
d-8.27)
cu 5*(fc) conjugatul lui j(ft), si densitatea spectrala unilaterala a mediei patratice
GS3(k) = 2Sss(k) pentruA:>0. (1.8.28)
Trecerea de la reprezentarea rugozita^ii in func^ie de coordonata de lungime x
^ reprezentarea in functie de coordonata de timp t se poate face considerand ca
parcurgerea unei distance egala cu lungimea de unda A a unei componente spectrale
79
se realizeaz£ cu viteza V intr-un interval de timp egal cu perioada T. Deci sunt
valabile relafiile
A = VT\ = kV\= V/\, (1,8.29)

din care se deduce eft, pe mfisura* ce viteza de deplasare a rofii pe sin3 creste, create si
frecvenfa / la care este excitat sistemul roata-sina de o rugozitate avand o anumitg
lungime de undS si, prin urmare, zgomotul produs are o frecvenja mai mare.
Densitatea spectral^ bilaterala (sau unilateral^) a mediei patratice a ragozitafii
poate fi exprimata in runcfie de pulsafia o. Pentru aceasta trebuie s£ se fina" seama de
faptul c5 do = Vdk. Rezulta
dup
sauG, (1.8.30) (1.8
V V de
din
Dupa" cum s-a vfizut, m modelul deplasarii impuse, importanta este viteza de bu
variable a rugozitafilor suprafejelor de rulare - mai precis viteza de variafie a pozifiei pre
rugozitajii in dreptui punctuiui de contact fafS de referentialul modeiuiui. Trebuie deci
sa se cunoasca modul de trecere, =de la densitalea spectrala a mediei patratice a
rugozita"fii la deasitatea spectraia a mediei patratice a vitezei de variajie a rugozita|ii.
Prin urmare, dacS se cunoa$te marimea componentelor spectraie ale rugozftapi
d|5(Jt)|, atunci amplirudinea corespunzatoare a componenlei spectrale a vitezei de in
variajie a rugozitajii este d\s(k) =d\/&s(k)\, iar "puterea medie" a aceleiasi Ta
coraponente spectraie a vitezei de variable a rugozitafii este co
ds(k)\ s(^)|2 = o2dJ5(A)|2. Cu ajutoral relajiei (1.8.30) se calculeaza co
densitatea spectral^ a mediei patratice a vitezelor de variatie a rugozitajii in functie de
densitatea spectraia a niediei patratice a rugozitafii

T^
do> do
Se reaminteste c^ m cazul unui sistem mecanic iiciar, raspunsul acestuia la o
marime de intrare aleatoere poafe fi exprimat prin densilatea spectraia a mediei
patratice a marimii care 'descrie evolufia sistemului (marimea de iesire) conform
relafiei c
(1.8.32) d
m
m care Gxr(o) este densitatea spectraia a mediei patratice a marimii de intrare,
este densitatea spectraia a mediei p&ratice a marimii de iesire, iar ff(G este
modulul funcjiei de transfer a sistemului. In baza considera|iilor de mai sus, rgspunsul
sistemului roata-siaa este descris prin:
- densitatea spectral^ a mediei patratice a sarcinii dinamice

- densitatea spectraia a mediei patratice a vitezei rotii fa punctul de contact

I cu perioada T. Deci sum
7A, (1.8.29)
rofii pe sina1 create, create $
rugozitate avand o anumita
scvenfa mai mare.
lediei patratice a rugozitafii
trebuie SE" se Jina" seama de
(1.8.30)
, important^ este viteza de
viteza de variajie a pozijiei
lul modelului. Trebuie deci
tralfi a mediei patratice a
;i de variafie a rugozitajii.
ior spectrale ale rugozitSfii
atei spectrale a vitezei de
terea medie" a aceleiasi
a rugozitafii este
(1.8.30) se calculeazfi
3 a rugozitSjii in functie de
W. (1.8.31) :
ar, raspunsul acestuia la o
ritatea spectrala a mediei
rimea de iesire) conform
(1.8.32)
nanmii de intrare, G>y(o>)
iesire, iar |#(o>)|' este
iilor de mai sus, raspunsul
iinamice
*)]; (1.8.33)
>}iyn punctul de contact
(1.8.34)
- densitatea spectrala a mediei pStratice a vitezei sinei in punctul de contact
f
.2
f (O) = (1.8.35)
p
I
I In relajiile de mai sus, GWj(*) ?i Gw,(*) sunt densitajile spectrale ale mediilor
patratice ale rugozitSjilor de pe suprafefele de rulare.
RSspunsul sistemului roal^-sina este influenjat de mSrimea elipsei de contact,
dup§ cum s-a mai aratat. Pentru a |ine seama de acest aspect, trebuie corectate rela|iile
(1.8.33-35) prin mtroducerea unui factor care sa" finS seama de atenuarea datS de pata
de contact. Remington a caiculat acest factor luand in considerate gradui de corelajie
dintre traseele paraiele ale rugozita£ilor din interiorul zonei de contact. In ipoteza unei
bune corelafii si a repartijiei uniforme a eforturiior unitare pe suprafa^a de contact,
presupusa" a fi de forma circulara, expresia factorului de corecfie este
(1.8.36)
in care rac este raza ariei de contact. Pentru contacuil eliptic, se face echivatenja
rac = Jaebe , in care ae si be sunt semiaxeie elipsei de contact. Serniaxele eiipsei de
contact se obfin aplicand teoria contactului hertzian in cazul sistemului roata-sina,
conform nietodei prezentata in [24].
Rgspunsul corectat al sistemului roata-sina cap^tS forma
(1.8.33a)
= *\ffc(k)\ \ H y , (0)) | (I.8.34a)
(1.8.3 5a)
Analizand expresia 'factorului de
corec^ie \-Hc(fc) 2 si modul cum influen|eaza
densitatile spectrale ale raspunsului siste-
raului roata-sinS, se poate sesiza cS, pe m&-
sura ce se mSreste aria elipsei de contact, se
reduce valoarea densitSjii spectrale a mediei
-20
pStratice a vitezei in punctul de contact, fie . profil conic/jina UIC
c3 este viteza sinei, fie viteza rofii. =fSOOOdaN
Coroborand aspectul mennonat mai sus cu -30
faptul cS profilul de uzura" acopera rnai bine 100 lk 10k
§ina decat profilui conic, respectiv la aceeasi
sarcinS pe roata, elipsa de contact are o Fig. 1.4C. FacKral de corec^ie \ffc\E vitezs de 160 km/ft.
suprafaja" mai mare, se trage concluzia c^
este mai avantajoasS, si din punctul de
vedere al raspunsului roata-sina, utilizarea profilului de uzurS (fig. 1 . 40).
81
 Dupa cum se constatS, modelul lui Remington se bazeazS pe ideea <$
rugozit3{ile suprafefelor de rulare se rasuraeaza' si in consecinfS se rasumeazS $i
densitajile lor spectrale. Aceasta ipoteza" a fost conftrmatS in cadrul lucrarilor ficutftw
Comitetului ORE C136 in care s-au studiat si alte modalitSfi de compunere a celor de flive'
doua" fuacjii ale mgozitajilor, dar numai rezultatele objirtute pe baza ipotezei lui remarca'
Remington au fost in concordanfS cu rezultatele masuratorilor.
La o prima evaluate, forma relapilor (1.8.33a-35a) sugereaz5 c&, pentru o jndepeni
aaumitii frecvenja stabilita, spectrele forjei dinamice si ale vitezelor corpurilor aflate determii
in contact scad pe ma'sura' ce viteza de circulate create. Acest rafionament se c3, pent)
dovedeste a fi eronat foirucat nu se Jine seama de faptul c3 numarul de unda al acceleral
rugozitSfii care produce excitarea la o frecven^ data se modified si el odata cu
cresterea vitezei. tntr-adevar, relafia (1.8.29) arata c&, men{inand constanta frecvenfa
(sau pulsafia), numarul de undS este invers proportional cu viteza.
Pentra a avea o idee mai clara asupra corelafiilor care se stabilese, se consider^ si deci s
in continuare cazul particular in care \ZS\ \Zr\, situajie care se intdlne§te intr-un
domeniu destul de intins de frecvenje. De asemenea, se neglijeaza elasticitatea
contactului (k^1 = 0) si se neglijeaza, totodatg, atenuarea introdusS de pata de contact
(\Hc(k)\ = 1). Cu aceste simphfican, relafale care reprezintS raspunsui sistemului
roata-sinS devin a
domeni
*? mult m
(o) = ~-
putere
(to) =
z'2 (1.8.37) mediei
s& se pr
ii
In general, densitatea spectrala a mediei pStratice a rugozitSfii masurate se
poate aproxima cu o relate de forma
/i o i o\ — T^%
G //,\
f
*f' mediu
in care ^ este o constanta, iar n este un factor care se determine astfel mc§t relatia
(1.8.38) si fie intr-o cat mai buna" concordanfa" cu rezuItateJe experimentale.
O serie de mSsuratori efectuate asupra rugozita"fiior au ar^tat ca spectral
acestora depinde de puterea a patra a numarului de utrdS [7], adica sau

/"< / 7 \ f~* J 1L\

si spe

!c aceste condipi, inlocuind num^rul de unda cu raportul o/K, spectreie forfei

dinamice si ale vitezelor corpurilor in contact sunt proporjionale cu puterea a treia a
vitezei de circulate sau

(co) = s r yr (o) = K ~. (1.8.40) unde

Acest aspect este in concordanta cu masuratorile de zgomot care arata ca

nivelul presiunii sonore create, in functie de viteza", cu circa (25 + 30)lg(K/Ko), Jn care sunt
VQ este viteza de referinja [7],

82
»n se bazeaza pe ideea cj
consecin$ se insumeazS §j
firmata in cadrul lucrarilor
alitaji de compunere a celor
bfinute pe baza ipotezei lui
trilor.
15 a) sugereaza ca, pentru o
ile vitezelor corpurilor aflate determiaarii spectrului rugozita£ilor prin masurarea accelerajiei sinei [7]. Bineinjeles
•e§te. Acest rafionament se
5tul ca numarul de und& al *
se modifies si el odatS cu
snfinand constants frecvenfa
LI viteza.
are se stabilesc, se considers
fie care se intalneste intr-ua |
, se neglijeaza" elasticitatea |
ntrodusa de pata de contact f
rezinta raspunsul slstemulai f
,(k}}- (1-8-37)
e a rugozitafii rnasurate se
(1.8.38)
etermicS astfei inc^t relapa
:le experimentale.
.Jilor an aratat ca spectral
?], adica
(1.8.39),
.-r
iportul co/^, spectrele forjei
rjionale cu puterea a treia a
-V (1.8.40)
• de zgomot care arata
.8.40) arata c3 raspunsul §inei este mai mare decat eel ai rojii si asa
expHcS, eel pu|in in parte, de ce zgomotul produs de §ina este dominant. Trebuie
utS totusi observajia ca nivelul zgomotului produs de sistemul roata-sina depinde
oivelul vibratiilor corpurilor, dar si de randamentul radia|iei acustice §i deci
.remarca de mai sus trebuie privita cu o anumitfl precaujie.
In fine, relafiile de mai sus arata, in plus, ca raspunsul sinei este practic
independent de impedanja rojii si a sinei ceea ce inseamnS ca exista posibilitatea
ca, pentru a aplica aceasta idee, este necesar sa se stabileascS relajia dintre spectrul
accelerafiei si eel al vitezei
do do
gi deci spectrul rugozitafitor se obtine cu relafia
Se face precizarea ca relafia de mai sus poate fi utilizata cu succes numai m
domeniul de frecven£e pentru care este vaiida presupunerea ca impedanja sinei este
mult mai mica decat cea a rofii. „
Datorita sistemelor de masiirare care calculeaza valoarea spectrului de
putere corespuczator unei freevenje date prin medierea valorilor densitajii spectrale a
mediei patratice de pe o anumita la|ime de banda rn jurul acelei firecven^e, este util
s& se prezinte rezultatele teoretice sub forma spectrului mediu de putere corespunzator
ii de banda cotxsiderata
a>+~
( iGv.^dQ.
05— T ~
(1.8.41)
Pornind de la relajia de raai sus si jinand searna ca decs = Fd£, se ob^ine spectrul
mediu de putere al vitezei rotii tn puactul de contact
sau
(1.8.42)
i spectrul mediu de putere al vitezei §ihei in punctul de contact
ro— y y
sau
(1.8.43)
unde
(1.8.44)
sunt spectrele medii de putere ale rugozita|ilor suprafejelor de rulare (sjna ?i roata).
83
 Relafiile spectrelor de putere medie ale vitezelor in punctul de contact sunt prei
utilizate mai departe pentru determinarea speetrului mediu de putere al presiunij sfei
acustice produsS. de sistemul roata-sina". orit
Se face menjiunea ca, m general, lajimea benzii de pulsajie Aw corespunde
unei benzi de frecvent& de 1/3 de octava si c3 deci lajimea benzii de pulsap'e spatiala
va fi M = Ao/F. m consecin^, spectral de putere medie ai rugozitafii trebuie calculat
in mod corespunz&tor in fimcfie de valorile standardizate ale benzilor de 1/3 de octava ice
si de viteza de circulate. pet
sfei
1.9. Radiafia ac us tic a a sistemului roata-sina orif

Din zona de contact, vibrajiile generate de suprapunerea ragozitaplor

suprafe|elor de rulare se propaga" in corpul ro{ii si de-a lungul sinei asa meat toate
particulele celor doua" corpuri aflate pe suprafefele acestora ajung s& intre in vibrafie. tot
Mediul inconjurator, respectiv aerul, se aflfi in contact permanent cu suprafejele celor pot
doua" corpuri si din aceasta cauza particulele de aer dio imediata vecinatate primesc pot
energie produsS de' vibra|iile sistemului roata-sinS. Aceasta energie se propagS in pre
aeml inconjurator sub forma de unde acustice. Deci se poate afirma ca sistemul
SUf
roata-sina este o sursS de unde.aesstice, adicS este un radiator acus£ic. Fenomenul de
transmitere a energiei acustice mediului ambiant este cunoscut sub numele de radiatie C<x
acustic^. Desigur, acest fenomen este des mtalnit atat in natura, cat §i in tehnicS si el
este guvercat de legile care descriu propagarea undelor acustice fn fluide.
In general, radiatoarele acustice se caracterizeaza prin urmatorii parametrii: din
eficiecta radia|iei acustice, care se refer5 la capacitatea sursei acustice de a transiorma
energia mecanica fn energie acustiea", caracteristica de directivitate, care arata variafia
inteosita|ii acustice m fiicctie de direc|ia dupa care sunt emise undele acustice ?i ca-
racteristica de frecven^a, care reilecta" compozijia spectrala a undelor acustice emise.
Eficacitatea radiate? acustice a uniii radiator acustic depinde de forma supra-
fejei de radiate precam si de distnbu^ia vitezei normale pe suprafa^a. Caracteristica
de directivitate este dat-5, in prmcipiu, de fapml ca {ntr-un punct die spafiu ajung UD-
dele acustice generate de diversele parti ale radiatorului acustic care suat defazate, iar
acest defezaj depinde de pozi|ia punctului faja de radiator. Chiar si in cazul in care
toale punctele de pe suprafaja radiatorului ar vibra in fazft, tntre undele acustice care
sosesc ictr-uG punct dtp spatiu apar defazaje datoritS distan^ebr diferite parcurse de
unde. Caracteristica de frecvengl este influenjat^ de component spectral a forjelor
ae
care aclioneaza" asupra radiatoralui acustic, precum si de &ecvenjele sale proprii.
Centra a injelege mai usor problemele pe care le ridica studiul radiajiei acustice
ar
a sistemului roata-$ina" este necesar sa se cunoasca" mai ictai cateva aspecte legate de
eel mai simplu radiator acustic care este sfera pulsanla.

c
1.9.3. Sfera pulsaata In
Sfera pulsanta este un corp sferic care se dilata ^i se contracta periodic astfel
incat diametrul sau are o variafie sinusoidala m jurul valorii nominale care
corespunde starii de repaus a suprafe£ei corpului. Datorita vibrajiei suprafefei sferice,
aceasta radiazS Jn toate direcjiile unde acustice care formeaza un camp de unde
sferice. Pentru a studia campul acustic generat de sfera pulsanta se alege un referenda! s
fix cu originea m central sferei pulsante. Sfera considerate are raza a (fig. 1.41). Se
84
 m punctul de contact
sdiu de putere al presiunij
de pulsajie Aco corespundc
a benzii de pulsajie spatialS
il rugozitafii trebuie calculal
ile benzilor de 1/3 de octavS
ita-sina
presupune c3 toate punctele situate pe suprafaja
sferei au aceeas.1 vitezS. Se admite cS viteza este
orientate radial si are o variajie armonica
(1.9.1)
in care vm este amplitudinea vitezei. Se cunoaste (v.
pet 1.1-1 rel. (1.1,16)) feptul c5 in cazul undelor Fig. 1.41. Sistemul
sferice viteza particulelor aflate la distanja r > 0 de al sferei pulsante.
originea referettfialului este data de rela^ia

suprapunerea rugozitafilor v(r, f) = -(^ +Jk) ^e^'- (1.9.2)

lungu! sinei asa incat toate
•a ajung s2 intre fn vibrafie. in care k este numara! de unda, o> este pulsafia, iar Air este amplitudinea complexS a
manent cu suprafefele celor potenlialului de viteze. Aici, relajia este valabilS pentru r > a, cat este raza sferei. Se
tnediata vecinatate primesc
tsta energie se propaga" in poate descrie campul de viteze cu conditia sa se cunoasca amplitudinea Air, mai
poate afirma ca sistemul precis constanta A. Pentru aceasta, trebuie sS se puna condijia la limits, adica, la
ator acustic. Fenomenul de suprafafa sferei, viteza particulelor de aer s5 fie egala cu viteza sferei v(a, t) = vme^!.
scut sub numele de radiajie Conform condijiei menponate mai mainte §e objine
atura, cat si in tehnica si el
stice in fluide.
prin urmatorii parametrii:
din care rezulta"
iei acustice de a transforma
_
ctivitate. care arata variafia
snise undele acustice si ca-
a undelor aciistice emise.
c depinde de forma supra- Expresia vitezei la o distan^S r > a de centnil sferei este
)e suprafafS. Caracteristica
punct din spajiu ajung UH-
astic care sunt defazate, iar
-. Chiar si In cazul in care
. tntre undele acustice care Faptul ca la suprafe^a sferei pulsante, particulele de aer au toate aceeasi vitezS
in^elor diferite parcurse de care variaza sinusoidal sugereaza ideea c5 sfera pulsanta se comporta ca o sursa de aer
oiienja spectralS a for|elot care evacueaza si absoarbe alteraativ uB'anumit debit de aer. Valoarea acestui debit de
even|ele sale proprii. aer se obfine prin rnmuljirea Vitezei particulelor situate pe suprafata sferei (r = a) cu
& studiul radia^iei acustice' 'ariasferer
li cateva aspects legate de

Debitul maxim Qs - 4na2vm se numeste taria, sursei si caracterizeazS

capacitatea sferei pulsante de a pune in raiscare o anumita cantitate de aer.
Introducand taria sursei in relajia vitezei, aceasta devine-
"•?
e contracts periodic astfel | lea_
il valorii nominate care | (1.9.4)
/ibra^iei suprafejei sferice, |
tneaza un camp de unde |
fflt3 se alege un referential | Se examineazS m continuare distribu£ia vitezei in campul apropiat sferei. Dac&
86 P^esupune ca raza sferei, a, este mult mai mica decat lungimea de undS a sunetului
are raza a (fig. 1.41). Se |

85
erais ka « I si, in plus, se ia r s a cu a < r, atunci viteza particulelor de aer din
relafia (1.9.4) ia vaJoarea aproximativS

valabiia la o
car
Se constata cfi viteza are aceeasi expresie cu cea care se objine ?n cazul curgerii punctiforma.
unui fluid incompresibil (viteza = debit / aria suprafejei). Deci, in vecinStatea sferei aceeasi tarie
pulsante, miscarea aeruJui se produce, in mod aproximativ, in conformitate cu legile
hidrodinamicii care guveraeaza" miscarea fluidelor incompresibile. Din acest motiv, Presiu
zona respective se numeste zona hidrodinamicS a sursei. In zona nidrodinamicS, patratul amp]
campu! acustic nu este definit, toate particulele se miscS practic simultan, iar
directivitatea sursei nu se manifesta. Campul acustic al sursei se poate pune m
evident cu claritate numai la o distanfS suficient de mare de surs2, acolo unde
perturbafiile provenite de ia sursS ajung intarziate datorita compresibilitafii aerului. tn
concluzie, mecanisrnui de producere a undelor acustice presupime dislocarea (1-9.7)
mediului, prtn punerea rn mi^care a particulelor mediului la suprafaja radiatorului
acustic, si variafia densitSfii tnedhiJui ta vecinStatea suprafefei sursei. variatie care
apoi se propaga in toatS masa mediului sub forma de unde acustice.
.Presiunea acusticS la o distanfa" -r># de centrul sferei pulsante se obtine §i semnifica
conform relafiei (1.1.15) care descrie distrjbujia presiunii intr-o unda sfericS tarie creste p
propagare a
dintre presiu
(1.9.5)

in care po este densitatea statica a aerului. Din relafia presiunii, izolacd amplitudinea
acesteia, se poate deduce presiuaea medie patratica
regSsicdu-s
DacS
p - sunetului em
mare de cen
Intensitatea acustica medie este data de relajia (1.1.39) in care se mJocuieste
presiunea medie patratica cu expresia denial sus. Dupa ce se pune tn evidenfg taria
sursei, seobjine /
(1.9.6) relate
constata c
Puterea acu
Fluxul mediu de energie, respectiv puterea acustic^ me^ie a sursei, rezulta din
rela|ia (1.1.41)
(1.9.7)
§i se vede
In
Relafiile generale ale radiatorului sferic arata ca" acesta se comporta tn mod
faptul ca
diferit dupS cum diametrul sursei este mai mare sau mai mic deca"t lungimea de unda
rezida in a
a semnalului sonor emis. Astfel, daca lungiraea de unda es£e considerabil mai mare
tipuri de s
decat dimensiunea sursei, ceea ce revine la condifia ka « I, atunci presiuoea acustica sursa acu
a sursei (rel. 1,9.5) poate fi pusS sub forma

86
i particulelor de aer din
3 obfine iii cazul curgerii
sci, in vecinatatea sferei
n cpnformiiate cu legile
•sibile. Din acest motiv,
In zona hidrodinamica,'
S practic simultan, ia^
Jrsei se poate pune in
3 de sursS, acolo unde
3presibilitajii aerului. In
presupune dislocarea
i suprafafa radiatorului
£ei sursei. variafie care
dee.
•rei pulsante se objine
) unda sferica
(1.9,5)
izolfind amplitudinea
in cars se mlccuieste
pune HI evident^ taria
(1.9.6)
te a sursei, rezultS din
(1.9.7)
se comporta m mod
sat lungimea de uad3
ansiderabi! raai mare
ici presiunea acustica
(1.9.8)
la o distanjft suficient de mare de sursfc (a « r). Trebuie menfionat faptul cS
o sursS care indepline§te condi^iilc nienjionate mai mainte se numeste sursfi
punctiformS. Din relajia presiunii se trage concluzia cS sursete punctiforme care au
aceeasi tarie produc in jurul lor aceeasi distribute a presiunii acustice sau, altfel spus,
distribufia presiunii acuslice este dependents de taria sursei §i nu de marimea ei.
Presiunea medie pStratica se ob^ine din relajia (1.9.8) considerand juniatate din
pfitratul amplitudiaii
2 _ (1.9.9)
Relajia puterii acustice medii a unei surse punctiforme se objine din relajia
(1-9-7)
w= (1.9.10)
§i semnifica faptul ca puterea acustic^ a unei astfel de surse av&id o anumita
tSrie creste proportional cu pStratul frecvenpei si este ravers proporjionala cu viteza de
propagare a sucetului. Din ullimele relap se poate deduce care este legatura
dintre presiunea medie pStraticS fi puterea medie a sursei punctiforme
p ~= (1.9.11)
regSsindu-se relatia (1.1.43).
Dac£ dimensiunea sursei este mult mai mare decat lungimea de uada a
sunetului emis (ka » 1), atunci presiunea acustica produsa la o distanta suficient de
mare de centrui sursei este aproximativ egala ca
(1,9.12)
relate obfinuta prin prelucrarea reia|Iei (15.5) considerandu-se a « r §i c = eo/ft, Se
constata cS in acest caz presiunea acustica depinde de dimensiunea sursei.
futsrea acustica medie a unei astfel de surse este ob^inuta din rel. (1.9.7)
w= (1.9.13)
?i se vede ca este independent^ de &ecven|a.
In mcfceierea acestui paragraf despre sfera pulsanta, se cuvine sa se precizeze
faptul ca importanja studierii sursei punctiforme, caz particular al sferei pulsante,
rezidS in aceea c£ proprietStile acustice ale acestsia pot fi utilizate pentra a studia alte
tipuri de surse acustice care au diferite forme geometrice. Pentru aceasta se considera
sursa acustica respective ca fiind alc&uitfi din mai muhe surse punctiforme.
 1.9.2. Radiafia acustica a rofii
verific
Stabilirea modelului radiajiei acustice a rofii trebuie s& se bazeze pe aspectelc
particulare ale vibra^ilor corpului rofii. Dupa cum s-a aratat, roata prezintS vibrajii
axiale, atat m cazul excitarii cu o forfS radiala, cat si in cazul excitarii cu o foi^a" axialS
aplicata pe coroana rojii. In siluafia excitarii radiate a rofii, se poate face
presupunerea, confirmata de altfel de rezultatele masuratorilor efectuate, ca viteza
niedie patraticS de vibrajie este uniform distribuitS pe suprafa^a lateraia a ro{ii. In
aceste circumstance se poate cora- A/(0; re sin y, r0cos i)/)
para radiajia acustica a rofii cu cea
a unui disc rigid care se misca" li-
ber intr-un perete infinit. DatoritS
miscarii discului, viteza lui fiind o
variabila" sinuscidala de timp,
acesta eraite energie acustica de-o
parte si de alta a peretelui. Prin
considerarea peretelui infinit se
eliming fenomenul de • turbulent^
care s-ar produce la periferia dis-
.cului liber. . *
In vcderea stabilirii carac- Fig. J.42. Sistemulderefenn^aldiscului rigid. tertnen
teristicJlor acustice ale discului, se
atageaza in centrul acestuia un sistem de referinja triortogonal Oxyz, cu placul Oxy in
planul discului (fig. 1.42). Se face referire numai la radiapa acustica eraisa in
semispajiul aflat deasupra planului discului (z > 0). Pe suprafa>a discului se considers
un element infinitesimal de suprafatS a carui pozi|ie este descrisa de coordonatele
eleme
polare r si 6. Aria elementului de suprafa|:a se caicaleazS cu u$urinj&

d5= (r-f-d?")2dO/2-r2d6/2~rdnl6, (J.9J4).

in care s-a neglijat termenul de ordinui al trsilea. Eleraeotul de suprafa|S se raisca cu
ui ca
viteza vwe^, iar efectul lui este asemanator cu eel produs de o sursa" punctiforma care
tratic
debiteaza energie acustid numai in semispafiul considerat. DupS cum s-a aratat, taria rdrdO
sursei este data de valoarea debitulyi de fluid pe care sursa esie capabilS sa-1 puna m pract
miscare. Pentru a utiliza reiajiile specifice sursei punctiforme, trebuie s3 se evalueze surse
corect tana sursei. Astfel, avand in vedere faptul ca sursa eiem-erstara emite numai si ac
intr-uzi' semispajiu si nu in tot spajiul, taria sursei este dubla fata de situafia in care ar
debita m tot spafiut de s
(1.9.15) acust
usur
Intr-un punct M al semispajiului, care poate fi luat in planul Oyz f5ra eg prin
aceasta sa se afecteze gradul de generalitate al reznltatelor fatrucat crientarea axelor
din planul discului este arbitrara, radia|ia acusticS a eiementului de suprafafa produce
presiunea acusticS elementarS (v. rel. 1.9.8)

(3.9.16)

in care s-a notat cu r1 distanja de la elementul de suprafafa" pan3 la punctul M.

88
 Distanfa r'se determine dupa cateva rajionamente geometrice simple. Se
verifies cu usurinja urmStoarele rela|ii metrice
buie sa" se bazeze pe aspectele - coordonatele punctului A situat in central elementului de arie
ar&tat, roata prezintS vibrafii
;azul excitarii cu o forjS axiaia XA - rsinG, y^ = rcosO si ZA = 0;
iale a rojii, se poate face f
iritorilor efectuate, c& viteza | - coordonatele punctului M
; suprafaja laterals a rojii. In |
* XM = 0, yu = rosing si ZM =
),rosiny,,
- distan^a dintre punctele A §i M

^i dupS efectuarea caiculelor

(1.9.17)

La o distant suficienta de planul discului rigid, se poate neglija r2 in raport cu

rl, iar prin dezvoltarea m serie de puteri a radicalului si re|inerea numai a primilor doi
de referinfS al discului rigid. termeni, relafia distanfei devine „

= r$ \ = r 0 -rcosOsinw. (1.9. 17a)

' G

Prin introducerea distanfei r1 in relafia presiunii elementare produsS de

elemental de suprafe$, aceasta se poate scrie sub forma aproximativS

(1-9.18)
in care s-a inlocuit taria elementului de arie (rel. 1.9.15) si s-au neglijat termenii pS-
tratici in r. Aceasta" relatie ne arata cS doua elemente de suprafa^a cu aceeasi arie (d5=
^dniG) produc, intr-un punct aflat la o distan$ suficient de mare de planul discului,
practic, aceeasi presiune acustica elementera. Ceea ce difereafiaza totusi cele doufi
surse elementare este defazajsl dintre^iresiuni (termenul /™*£>stw/ din rela£ia presiunii)
si acest defazaj este la origine'a caracteristicii de directivitate a discului.
Pentru a stabili care este presiuhea acustica totala produsa tn punctu! respectiv
de sursele punctiforme de pe intregul disc este necesar sa se fnsumeze presiunile
acustice elementare produse de fiecare sursS punctiforma in parte. Se observS cu
u§urinja ca limiteie de integrare a presiunii acustice sunt date de domeniile r e [0, a]
?iOe [0,2Tt]. E*resiunea acusticS in punctul M este

^i;*/: B
(1.9.19)

Se remarca faptul ca integrala se poate calculacu ajutorul

89
funcjiilor Bessel. Se stie cS firacjiile Bessel de prima spe$ si de ordin mtreg, n, pot fi f
reprezentate prin integrate definitfi f cu P ;
variaz*
discuh
discuh
Pentru « = 0 si luand # = Arsin y se obtine elemei
raports
intensi
medii i
Expresia presiunii acustice devine !n ser
p(r0, y, /) = (1.9.20)

Calculul integralei din relafia (1.9.20) se bazeaza pe proprietatea referitoare la

derivabilitatea funcfiilor Bessel de spe$a mtai

Se ia n - 1 §i se integreaza relafia de mai sus intre limitele x\i

axeid
= xj\(x) \. (1.9.21)

In integrala die relafia presiunii (1.9.20) se procedeazS la scbimbarea de iarex

variabila x = krsiny< Limitele de mtegrare se schimba corespunzator de la #1 -0
pentru r = 0, la #2 =kasinty. pentru r = a. TotodatS, se obfine rdr= (ksiny)~2xdx.
Cu ajutorul relafiei (1.9.21) se calculeaza integrala

pect
Introduc^adu-se rezuUatul obfinut in expresia presiunii acustice
(1 .9.20), aceasta devine *-

0, (1.9.22)

Se deduce c& presiunea medie patralica are forma »

(1.9.23)

Iniensitatea acusticS medie a discului rigid se calculeaz£ cu relajia (1,1.39) in

care se mlocuieste presiunea medie pStratica cu expresia de mai sus

I(ro, V) = (1.9.24)
forj L *«sinv
90
si de ordin ratreg, n, pot fi
(1.9.20)
Se poate observa ca si in cazul discului, intensitatea acusticS medie scade odata
cu ptetul distanjei fa{S de sursa acustica" dar, In plus, mtensitatea acustica medie
variazS in func^ie de unghiul sub care se vede punctul considerat m raport cu axa
discnlui. Aceasta inseamna c5 discul este o sursa acusticS directivS, iar directivitatea
discului se expiica' prin interferenta undelor acustice provenite de la diferiteie
elemente de suprafaja ale discului. Caracteristica de directivitate se poate defini prin
raportarea intensitafii acustice medii dupa o direcjie data la vaioarea maxima a
intensitSfii acustice medii. Pentru a calcula valoarea maxim^ a intensitalii acustice
medii a discului trebuie si se efectueze mai intdi limita lim 2 ^ sm . Se dezvolta
in serie de puteri funcfia Bessel de prima
s>-
f;

proprietatea referitoare la I
Cu schimbarea de variabila ka sin y = x, limita se calculeaza cu usurinta

lim 2 =Hm2-
kasiny
Prin urrnare, valoarea maxima a intsnsitajii acustice medii se obfine m dreptul
axei discului
(1.9.21)

feaza" la schimbarea de |
•espunzator de la x\ 0 ! 1 iar expresia caracteristicii de directivitate a discului este
fine rdr= (ksin\t)~2xdx.
/M(ro) L
_
!n figura 1.43 se prezinta variajia caracteristicii de directivitate a discului rigid
pentru mai multe valori ale produsului ka. Sunt ilustrate cele trei situajii tipice,
L presiunii acuslice

(1.9.22) j

(1.9.23) 1. ka-0,2

3.ka-3,C
s5curelatia(1.1.39)!n
isus
30 60 90
1^ fgrade)
(1.9.24)
Fig. 1.43. CaracterisricadedirectivitBte a discului rigid.

91
respectiv ka « 1 , ka ~ I si ka » I , Se constata cS directivitatea discului se manifests
numai in domeniu! frecvenjelor man, cSnd lungimea de unda este mult mai mic5
decant dimensiunea discului. La frecvenje joase, discul poate fi considerat ca un
radiator acustic care emite uniform in toate direcjiile.
Verificarea pe cale experimental^ a caracteristicii de directivitate a rofii a
fost efectuata" de mai mulfi cercetatori (Remington, Ungar, van Ruiten si m cadrul
ORE). fnsa rezultatele objirmte sunt contradictorii. Astfel, Remington [13] a m£surat
nivelul presiunii acustice inregistrat in fiecare banda de frecvenj3 cu lafimea de 1/3
octava m dreptul axei ropii, la o distant de cca, 3 m de fafa laterals a rofii, precum si
£n 6 puncte orientate m raport cu axa de rotafie a rofii sub ungbiuri ale caior valori
formeaza c progresie aritmetica cu rafia 15°. Osia montata utilizatS la incercan a fost
asezata pe supor|i din cauciuc sprijinifi pe capre metalice. Locul in care au fost
efectuate masiuitorile a fost ales intr-o zona a c3ii de rulare lipsita de obstacole cu
scopul evitarii mflusntelor pe care Ic-ar S putut induce eventualele suprafefe
reflectante. In vederea objinerii unui semnal acustic suficient de putemic m raport cu
zgomotul de fond, roata a fost excitata prin lovire cu un ciocan. Funcfia de
directivitate a fost calculata pe baza difersnfei d-mtre nivelul presiunii acustice
masurat in flecare din ceie 6 pimcte si nivelul presiunii acustice ic dreptul punctului
de referinj:a (m axa rojii). Valoarea fuccjiei de directivitate a fcst exprimat^ in dB prin
raportarea acestei diferenje la valoarea medie a niveiului presiucii acustice m^surat m
cele 6 pozifii. fn acest mod, c^racteristica de directivitate a rojii a fost definite" m
funcj:ie de o siirsa punctiforma care radiaza uniform in toate airecpile, sursa fnnd
plasatS m vecinatatea solului. Datele experimectale obfinute de Remington au aratat o
abatere. m benzile de frecveafS mSsurate, a caracteristicii de directivitate a rop'i de
pana la ± 5 dB fa$ de caracteristica unei surse omnidirectionale unifcrme. Pe aceastS
baza, Remington a considerat c£ roata radiaza uniform m toate direcfiile. El a emis si
o explicate a acestui fapt aratand cS discul rofii radiaza cea mai mare parte a energiei
acustice pe care o produce pe direcfie axiala". fe timp ce coroana rotii, a care! suprafafa
radiant^ ajunge la cca. 3/4 din aria discului rofii, emite energie acustica preponderent
in ptanul rotii. Acest rationamect este valabii in cazui m care nivslul vibra^iilor pe
cele doua p^rji componente ale rc^ii este de acelasi ordin de'marime.
Cercetarile experimental ale lui Ungar sau van Ruitec au aratat c3 roata este
totusi un radiator acustic directiv a carui caracteristica de directivitate se apropie
intr-o anumita masurS de caracteristica teoretica a unui disc rigid,
Se face observajia c£ stabilirea exacta a directivitSjii acustice a rofii prezinta o
importanja mai mare- dacS se trateazS problema determinarii nivelulut maxim al
presiunii acustice la trecerea ,unui vehicul feroviar. In cazul determinarii nivelului
mediu de zgomot, ponderea directivitajii rolii scade si deci se poate adopta cu usurinta
ipoteza c3 roata este un radiator acustic uniform Oirmidirec|iocal
O altS caracteristica importanta a radia^isi acustice a rofii este randamentu!
radiajiei sau eficacitatea acustica. Randan\eniul Tadiajiei acustice a rofii se poate
evalua de asemenea considerSnd radiafia aciistica a imui disc, fn genera', randamentul
radiajiei acustice, notat cu a , se calculeaza ca fiind raportul dintre puterea acustica" a
sursei si puterea acustica" a unei surse fictive a carei suprafafa" este egalS cu cea a
sursei considerate si care vibreaza" uniform in toate punctele de pe suprafa|a cu viteza
medie pStraticS egaia cu valoarea medie a vitezei normale medii patratice a sursei
acustice
, (1.9.28)

92
discului se manifests in care 5 este suprafafa siirsei fictive iar {vz} este valoarea medie a vitezei oormale
este mult mai micS medii patratice. Valoarea medie a vitezei normals medii patratice se calculeaza cu
fi considerat ea un relatia
i Ft „
iireciivitate a ro£;i a (1.9.29)
Ruiten si m cEdrul
igton [13]amasurat unde v2 este viteza medie patratica a components! normals pe suprafaja sursei a
(fi cu Jfljimea de 1/3 vitezei. In relajia (1.9.29) trebuie sa se JinS seama de forma sub care v2 este
ila a rojii, precum si dependenta de ccordocatele punctului de pe suprafafa sursei in care se calcuisaza".
:iuri ale caror vaiori Puterea acustica medie a discului se poats afla din relajia
tfi la mcerc&i a fost
cui in care au fost
sita de obstacole cu W^R&ln, (1.9,30)
entuaisie suprafete
tutemic in rapon cu in care R^ este rezistenfa de radiajie a discului. Rezistenja de radiate a discului
:iocas, Fimctia de este componenta reals a impedan^si de radiate a discului conform relajiei
presiusii acusiice
n dreptul pimctuld zrf = /?rf+jar</, (1.9.31)
sprrniata fn dB prin
acusrice mfisurat % unde cu Xj s-a notat rsaetacfa acustica a discului. Impedaaia acustica a discului se
i a fost definite fn defraeste ca fiind raportul dintrs forja cu cars discul actioneaza asupra mediului §i
:'ectai!e. sursa .fiicd viteza de vibrapie _ _ • ',*
nington au arfitat o Zrf = Fiv.
xtivitate & ropi de
liforrrje. Pe acsast£ Se demonstreazS, [25] ca rszisten^a
sctiile. El a smh si acustica a discului este data de relatia
sre pane a energiei
fi,acareisuprafata
sticg preponderant
reiiil vibrafiiior ce
in care J\e fiinc|ia Bessel de prima sp-e^
si de ordinul mtai. Dec: puterea acustic£ a
discului este
3 a ropi prczintfi o .2 i t -,^(2*»)'
velului maxim al
nninarii niveluiui
adopta ca f. Introducaad expresia putsrii acustice
a discului. valoarea medie a vitezei medii
sste randaniental patratice, {v2) = Vm/2, si aria discului. !g'
disculiai rigid.
a rotii se pcate 5=7w 2 , m relajia (1.9.28), se obfine
srs;., randamentul randamentui radia^ei acustice
jut^rsa acugtica s
s egala cu cea a
iprafaja ca viteza (1.9.35)
Ika '
patratice a sursei
In figura 1.44 se prezinta variajia eficacitfijii discului in func^ie de termecui
2fer. Se constata ca la vaiori mici ale lui 2ka, ceea ce eorespuade frecven|:eloi mid,
eficacitatea radiatiei scustice a discului rigid are, practic, c variatie parabolicS.
Intr-adevgr, utilizandu-se dezvoltarea ftmc|iei Bessel din relafia (1.9.25), expresia f
eficacit&pi radiafiei acustice a discului rigid device oeotrutal
^ Pe
0 =1_9_L["2^_SM! __ Bailey si
d ~2kal 2 231!2!^252!3!
iar pentru 2ka « \, dup£ neglijarea termenilor cu puteri mai mari de 4,

o</3(far)2/2. (1.9.36) in care F

cilindrulu
fn domeniul frecvenfelor mari (2ka» 1), randamentul radiafiei este £
aproximativ egal cu unitatea. Acest aspect se poate pune in evidenfa" pe cale } In cazul
analitica" cu ajutorul formulelor asimptotice ale functiilor Bessel. Pentru valori mari }. acusticS
ale variabilei 2ka, randamentul radiajiei acustice este aproximativ egal cu ^ acustica

(1.9.37)
2ka
unde 2a
expresie care tinde la 1, dad 2ka -> <#; De altfel se poate constata si din figura 1.44.
diametru
c2 pentru 2ka > 5 randamentul radiatiei acustice a discului rigid poate fi ccnsiderat
medii pa
unitar cu o precizie care creste pe ma"surii ce ka devine mai mars.
acustice
tn cazul rojii. avand in vedere ca radiafia acustica se produce pe ambele fefe
ale ei, jezultS c£ puterea acustica" a ro£ii este dubia fajS de puterea acusticS a discului
rigid. Intruca't prezinta interes practic camai domeniui und'elor acustice cu frecven|e
mari (lungimea de unda este mai mica decat raza rojii), se pcate considera ca
eficacitatea acustica a rojii este din care
cr ro -2, (1.9.38)
valoare recomandata si de ORE [12]. Aceasta" valoare este valabila si pentru radiajia
acustica datoratS vibrajiilor suprafejei de rulare a coroanei ro£ii (0^= 2).
poate c
1.9J. Radia^ia acustica a sinei egal cu
•u'-
r_ relafia
Studiui teoretic asupra radiajiei acustice a sinei fotampinft dificultali legate mai inalfim
ales de forma geometrica complexS a sinei de cale ferata. In ciuda acestui fapt,
probiema radiafiei acustice a sinei a fost tratat^ intr-o serie de lucrari de specialitate model
care au contribuit la elucidarea celor mai importante fiirniz
aspecte [7, 13]. Plecand de la studiul r^spimsului mSsur
dinamic al sinei, Bender si Remington [7] au procedat la frecve
anumite simplifidan si au propus modele teoretice s-a c
difehte pentru calculul eficacitSfii radiafiei acustice a Jntr-o
sinei, diferenjierea facandu-se dupa cum radiapa acustica1
a sinei este cauzata de acfiunea unei forje armonice relate
verticale sau orizontale. radia
Astfel, in cazul vibrafiilor verticale, s-a Jinut
seama ca ciuperca sinei si talpa acesteia au, intr-un
domeniu larg de frecvenje, acelasi nivel al vibrajiilor si, Fig. i .45. Modelul radiajiei
m consecinjfi, s-a considerat c3 sina este aicatuitS din jinei in plan vertical.
in ca
94
Jlajia (1.9.25), expresia
ri mai mari de 4,
(1.9,36)
mentul radiajiei este
ie m evideaja pe cale
sel. Pentru valori mari
tiv egal cu
/4-7C/2), (1.9.37)
ttata 51 din figura 1.44.
gid poate fi considerat
i
reduce pe arnbele feje
rea aeustica a discului
acustice ca frecvenje
e poate consider?, ca
bila si pentru radiatia
o =2X
dificultfiji legate mai
n ciuda acestui fapt,
lucrari de specialitate
.45. Modelul radtafiei
»i in plan vertical.
douS radiatoare acustice de tip cilindru rigid, unul pentru ciuperca sinei, iar celalalt
pentru talpa sinei (fig. 1.45).
Pentru un ciliodru, expresia eficacitatii radiajiei acustice a fost dedusji de
Bailey si Fahy sub forma
211 -1
W (1.9.39)
poc(2a)/<v2) d(ka) d(fei)
in care W este puterea acustica emisS de un cilindru cu lungimea /, a este raza
cilindmlui, J\i Y\t func^iile Bessel de spefa tntai §i a doua si de ordinul intai, iar
(v2) este valoarea medie pe suprafa^a cilindrului a vitezei normale medii patratice.
In cazul sinei, considerata ca avand in compuaere cei doi cilindri rigizi, puterea
acusticS este egala" cu puterea acustica a ciupercii, Wc, la care se adaugS puterea
acusticS provenita de la talpS, Wt. Cele dou2 puteri acustice sunt date de relajiile
(1.9.40)
unde 2ac este diarnetrul cilindrului care corespunde modelului ciupercii, 2af este
diaraetrul cilindrului corespuas^tor talpii sinei, (v|) sste valoarea medie a vitezsi
medii patraiice a sinei calculata pentru hmgkaea /, iar aCjf sunt eficacitacile radiajlei
acustice a ciupercii si iSlpii. Puterea acusticS. a' sinei se poate scrie sub forma
j }, (1.9.41)
din care rezulta randamentul radiajiei acustice a sinei
(1.9.42)
Daca sina este excitata cu o forta orizontalfi, radia^ia acustica a acesteia se
poate calcula considerandu-se c£ ea provine de la un cilindru rigid av&nd diaraetrul
egal cu inal|imea §inei. fn cocsscin^i, eiicacitatea radiajiei acustice se deduce din
relajia (1.9.39) m care se ia a egai cu jumfitate din
maltimea sinei.
RezuLtatele experimentak? au aratat ca
modelul prqpus de Bender si Remington
-furnizeaz£ date suficient de apropiate de ceie
masurate. Deosebiri mai mari apar in domeniul
frecvenjelor hialte. In fine, ca observafie generala,
s-a constatat ca modehil tinde sS subestimeze
mtr-o oarecare raasura rezultatele experimentale.
Ulterior, Remington [13] a recomandat o
relate empirica pentra calculul eficacit^tii
radia^iei acustice a sinei
2k 3k
.46. Efjcaciraiea radiafiei
o, = 2[l+(630//) 2 ] \) acustice a
care / este frecvenja (v.fig.1.46).
95
 In ceea ce private caracteristica de foregistrat. Vai
directivitate, se face precizarea co" directivitatea distant ce sep
cilindrului rigid este scade pe naiisui
inconjur&tor. A
zgomotuiui. !n
direcfia de vibrate '(1.9.44) emite cu puter<
pStratica este d
Fig, 1.47. Modehil radiafiei ?inei in
in care $ este unghiul pe care-1 face direcjia
plan orizontal.
dintre punctul considerat si suportul vitezei
cilindrului, iar r este distanfa de la axa
cilindrului pana la punct (fig. 1 .47). care arata" cS p
VeriJficarile experimentale au arfitat ca, in cazul vibratiilor orizontale, aceasta (legea p&tratuli
relate este corecta in banda octavicS de 500 Hz, adicS la frecvenja mica". La frecven$ Nivelul
mai mare, se constata c5 relatia nu mai este valabila ihtrucat sina inceteaza de a mai
vibra ca o simpla bara; in acest domeniu de frecvenffi, ciuperca, inima si talpa sinei
tind sS vibreze independent (vibrajiile lor se decupleazS).
In cazul radiajiei acustice a sinci produsS de vibrajiile verticale, s-a coastatat {^n care se d
experimental cS sina se abate de la caracteristica teoretica" a directivita^ii dedusa pe Astfel, dac& d
baza modeUilui celor doi cilindrii rigizi. Avagd in vedere rezultatele masuratorilor, r 2 ,atuncinive
Remington recomartda sS se considere c^'sina are o caracteristic^ de directivitate
uniforma, respectiv
Os = I. (1-9.45)

Aceasta aproximare conduce la o usoara subestimare a nivelului presiusii

acustice m Uomenml unghiurilor tnici. Pentru

1.9.4. Propagarea zgomotuiui de rostogolire

Se coi
sursa puncti
Usdele acustice produse de sistemuL roata-sinS ca efect al vibrafiilor icduse de constants V
suprapunerea rugozitafilor de pe suprafejele de rulare se propaga" in mediul ambiant, observatorul
sub forma zgomotuiui de rostogolire, spre zonele aflate in vecinatatea caii ferate,
Distant ce s
afect&id condijiile de locuit ale populate! care traieste in apropierea c^ii ferate. De
asemenea, in cazul vefaiculelor de g512tori,*zgomotul de rostogolire se propagS spre mai este c
Luandu-se c
suprafafa caroseriei vehiculului, s&Sbate perejii acesteia si patrunde an interiorul
sursa se afl
.vehiculului, In. spajiile destinate calatorilor si influenfeaza nefavorabil confortul
distant dint
' calatorilor. Se justifica deci stiidierea modului in care se propagd zgomotul de
rostogolire in zonele invecmate caii ferate. Acest studiu trebuie sa se bazeze pe luarea
ui considerare a fenomenelor specifice cele mai importante: atenuarea geometries a
zgomotutui, atenuarea datorata propag^rii prin straturile ds aer si' influenza soluiui.

1.9.4.1.-Atenuarea geometrica. Pentru un observator fix aflat la o anumita

distanfft de axa clti ferate, zgomotul produs de trecerea trenurilor se manifests
deosebit !n comparafie cu zgomotul emis de multe instala|ii industriale datohta
variafiei in timp a nivelului de zgomot. La trecerea trenurilor, observatorul cocsiderat
va mregistra perioade de timp relativ scurte in care zgomotul este deosebit de intens si se verifi
i! urmate de lungi perioade de liniste. Acest aspect se explicit foarte simplu: datorita momentul
deplasarii trenahii (sursa de zgomot) in raport cu observatorul, distan^a dintre tren si Atu
observator se modified in timp si, odata cu ea, se modifica si nivelul zgomotului

96
'este caracteristica <L jnregistrat. Variafia nivelului de zgomot (sau a presiunii acustice) In funcfie de
:cizarea eg directivitatea distanfa ce separi sursa de zgomot de observator, in sensul c§ nivelul de zgomot
scade pe masurS ce distanfa creste, se datoreste dispersiei energiei acustice in spafiul
inconjurator. Acest fenoraen este cunoscut sub numele de atenuarea geometrica a
zgomotului. Intr-adev5r, in cazul considerarii unei surse acustice punctiforme care
efflite cu puterea acustica medie, W, m mod egal fn toate direcfiile, presiunea medie
patratica este data de relafia
pe care-] face direc&
tf si suportul vitezei P2-^, (1-9-46)
distanta de la ^
care aratS eg presiunea medie pStratica scade invers proportional cu patratul distanjei
iior orizontale, aceasta (legea patratuhii distanfei).
ofa micg. La ftecveng Nivelul presiunii acustice este
iaa^inceteaza de a mai
a, inima si talpa sinei (1.9.47)
Po
'erticale, s-a constatat
a-ectivita'fii dedusa pe din care se deduce legatura dictre variajia nivelului presiunii acustice §i disiantg.
iltatele ma"sura>oriior, Astfel, daca distanfa dintrs sursa si observator se modiiica. spre exemplu, de ia r\a
sticS de directivitale n, atimci nivelul presiuKii acustice variazS cu

(1.9.45;
AL=Li-Li=lQ}% -201g^ (1.9.48)
\i presiunli
Pentru a avea o rsprezsntare caidraliva a relafiei de mai sus se poate lua
= 2r\i rezaltS cfi, la dublarea distaG|ei, nivelul presiunii aciistice scade cu

Se considers in contiauare situa^ia in care

iilor induse de sursa punctiforml S. se deplaseazS cu viteza
fo mediul ambiam, constants V pe o traisctorie dreapta faja de care
natatea can ferate, observatorul, O, se g§se§te la distant d (ng. 1.4S).
srea cSii ferate. De Distanja ce separa sursa acustica" de observator nu
re se propaga spre raai este Constanta, ci ea depinde de timp.
imde in interiors! Luandu-se ca origine a timpuliri momentul cand
avorabil confortul sursa se aria" in dreptul observatorului, rezultS cS
Jaga zgomonii de distanja dintre sursa acustica si obs^rvator este Fig. 1.48. Sursa punctiformS
e bazeze pe luarea in depJasare fatl de observator.
area geometrica a r= (1.9.49)
Huenja sohilui.
Expresia presiunii acustice medii patratice devine
ifiat la o anumitS
lor se manifests
dustriale datoritg (1.9.50)
'atorul considerat 4it(d2
eosebit de intens
simplu: datorita si se verified rapid ca valoarsa maxima a presiunii medii patratice se inregistreaz& m
dintre tren ?i momentul c^nd siirsa acusticS se afla in dreptul obsei-vatorului(/=0).
zgomotului Atunci presiunea acustica medie patratica are valoarea

97
 (1.9.51)

Intrucat puterea acustica" medie a

sursei poate sa varieze odata" cu viteza de
circulate, cum este cazul zgomotului de
rostogolire, se obisnuieste a se normaliza
valorile presiunii acustice medii patratice
prin raportare la valoarea inregistrata cand
sum se afla in dreplul observatorului si care
astfel este considerate ca valoare de
referin]&
Pig. 1.49 RiesiuneaacusticS medie
p2/pl = +x2) = + (1.9.52) pStratioS normal izai« (surse punetiformg).

cu il = xld.
In fig. 1.49 se prezinta variafia presium'i acustice medii patratice normalizate
(exprimata in dB) m fimcjie de raportul adimensional x/d. Se poate determiaa
perioada de timp T in decursui careia nivelul presiunii acustice scade cu 1 0 dB fajft
de nivelul de referinf§

din care rezuM 1 +r| 2 = 10, respectiv i} = ±3 sau x e [-3d,3dl, ceea ce corespunde
unei perioade
T/2 = 3dW (1.9.53)

Un tren feroviar prezintfi mai multe surse de zgomot tnsS zgomotal de ruiare
este predominant, asa meat se poate accepts, m principiu, ca in clrepral fiecarei osii ss
afla cate o surs^ acustica situata in planui
vertical al axei caii, De fapt, o osie are doua
surse de zgomot corespunzatoare celor doua
roji numai ca, datorit£ distance! dintre rofi care,
in cele mai multe sKuafii, este mult mai mica
decat distan^a panS la un c^sevator aflat in
vecinStatea caii, se poate considera ca cele
doug surse se contopesc. Trebuie totu§i s£ se
aib3 in vedere ca sursa acBsticS
corespunzatoare unei osii sa" ne echivalenta cu '
cele doua surse pe care le mlocuieste. Daca se Fig. 1 .50. Modelul de calcu) a radiajiei
presupune, ui plus, ca fiecare sursS acustica acustice a unui vehicui pe dous osii.
este punctiforma, atunci, din punct de vedere
acustic, trenul poate fi reprezentat printr-un sir de surse punctiforme, statistic
independente (surse incoerente), care se deplaseaza de-a lungul axei c^ii.
Se considers cazul simplu al iraui vehicui pe doua osii, respectiv cazal a doua"
surse punctiforme, aflate la distanta 2a una de alta (fig. 1.50). Presiunea acusticS
medie patraticS fnregistratS in dreptul unui observator situat la distarjja d de axa
se calculeaza cu relafia

98
 =P\)

tn care p\^ sunt presiunile acustice medii panatice datorate celor douS. surse
punctifonne, Aceste presiuni se calculeazS cu relajia (1.9.46) in care se mlocuieste r
cu ru- Expresia presiunii acustice medii patratice devine

2(d2+x2+ a2}

(1.9.55)

Se verified usor cS valoarea de referin|Spn2, care se obtine punand condi^ia

x = 0, respectiv c£nd mijlocul vagonului se afla tn dreptul observatorului, este data de
relafia
n^fW IfJZ-i-s,'^ QncW
=2 Po. .. (1.9.56)

Presiunea acusticS medie p&tratica normalizata prin valoarea de referinta" este

r.2 f^2 , .
, (1.9.57)
pi ~e 22)2

in care e = aid. Cu ajutorul derivatei func£iei presiunii acustice medii patratice

normalizate

se pune m eviden|S faptul ca lunc|ia p2/p% prezinta trei puncte de extrem, dacS este
uideplinita condijia s > JJ/3 si numai uc singur punct de extrem, daca e < VT/3.
Pentru £>JJ/3, cele trei puncte de
extrem sunt douS maxime, inregistrate

si un minim la T| = 0. tn cazul
indeplmirii condijiei t se
1 .. . ,
obpne un singur maxim care
corespunde abscisei rj = 0.
Din punct de vedere acustic,
considerable de mai sus arata ca
vehicuhil se comporta diferit in funcjie Fig. 1.51. Radia^a acustlcS B unui
vehicui pe douaosii.
de raportul dintre ampatamentul
vehiculului si distanja de la axa ca"ii si
la punctul de observable ( fig. 1.51). Astfel, dacS distanja pana la observator
este mica (e > JJ/3), atunci cele douS osii sunt receptate ca surse de zgomot
99
 ff-
distincte. Zgomotul maxim DU se faregistreazS insa in momentul cand trece o osie prin if timp &1
dreptul observatorului, ci el este pufin decalat In situafia in care observatorul este f durata
suficient de aproape de cale, adica e » I, cele douS maxime au abscisele egale cu { inregis

pe con
trenulu
ceea ce mseamnS ca" nivelul maxim de zgomot se produce, practic, in rnomentul cand ale trei
o osie a vehiculului trece prin dreptul observatorului.
Daca observatorul se aflS la o distanfa" mai mare de cale (£ < JJ/3], atunci el c&ii fe
nu mai poate distinge zgomotele produse de fiecare din cele doua osii. Intr-o astfel de observ
situafie, cele douS surse de zgomot par c3 se contopesc si formeaza' o singura sursa de Se poi
zgomot plasata1 Jn mijlocul vehiculului. Zgomotul eel mai puteraic se inregistreaza" is
momentul cand rnijlocul vehiculului se gaseste In drsptul observatorului (presiunea aceste
acustica medie pStratica normalizata' prezintS o singura valoare maxima la rj = 0). medie
Caracteristicile sursei de zgomot echivalenta" cu cele doua osii se apropie, pe ma"sur§
ce distanfa de la observator la axa caii creste, de cele ale imei surse punctiforme
omnidirecfionale. Acest aspect se poate justifica prin calculul prestunii acustice medii
patratice normalizate data de rela£ia (1.9.57) &i care se impune condifia e« 1. Se
objine in car
p1 (l+e2)(l+n2+£2jf _ 1+rj2 \ \2 + e2) + ('n 2 -e 2 ) 2 1

adicS relajia caracteristica sursei punctiforme (v. rel. 1.9.52). Trebuie mentionat JnsS
c§ puterea acustica" a sursei echivalente trebuie sa" fie dubia fafS de puterea acustica
radiata de o osie.
Prin extensie, rezulta eg un tren poate ii modeiat, din punct de vedere acustic, fn c
printr-un sir de surse punctiforme omnidirecfionale, fiecare sursa corespunzand unui obse
vehicul din tren. UrmSnd rajionamentiil aplicat in cazul unui vehicul, se poate ar&ts
c3, la distanja mare de calea feratS, sirul de surse punctiforme este eciiivaient cu o
singurS sursa" acustica punctifonna m care este concentrate toata" puterea acusticS
emisa" datorita rostogolirii rofilor pe sine.
Considerable teoretice prezentate mai sus fsi gasesc aplicarea la calculul
nivelului de zgomot in zonele iavecinate caii ferate. Prin asimitarea unui tren feroviar und
cu o sursa acustica punctiforma" echivalentS in care este concentrata toata puterea ace
acustica emisa" de treuul de rofi se obfine o simplificare remarcabilS a modelului de
calcul a n iveluiui de " zgomot. (tre
Referitor. la acest aspect, se' dep
menfioneaza c3, ratr-o serie de Iucra>i fer
[15,26], Remington a calculat nivelul (f
de zgomot m vecinatatea cSii ferate ap
utiliz&id caracteristicile sursei (1
punctiforme pentru modelarea
acustica .--a unui tren feroviar. De
asemenea, trebuie remarcat faptul ca O
nivelul de zgomot a fost determinat
Fig. 1.52. Modelul de calcul a radiafiei a
luandu-se ca perioada de calcul un
interval de timp mai mare decat eel acustice a unui tren considerat sursS liniarS. d
necesar trecerii trenului. Perioada de c
100
;ul cand trece o osie pric
i care observatorul este
1U abscisele egale cu
ictic, in momentul cand
le (g < VT/3), atunci el
3UJS osii. Intr-o astfel de
teaza o singura sursa de
anic se inregistreaza" in
servatorului (presiunea
are maxima la TJ = 0).
I se apropie, pe masuii
mei surse punctiforme
>resiunii acustice medii
ne condijia 8 « 1 . Se
frebuie mentionat ins£
ij3 de puterea acustica
met de vedere acustic,
-sa corespunzand unui
/eiiicul, se poate arata
3 este echivalent cu o
;cat& puterea acustica
aplicarea la calculul
irea unui tren feroviar
sentrata toata puterea
cabila a modelului de
calcul a radiajiei
iiderat sursa liniara.
limp necesara trecerii unui tren a fost defmita, din punct de vedere acustic, ca fiind
durata de timp in care nivelul de zgomot scade cu 10 dB fafa de valoarea maxima
inregistxata de un observator fix.
!n unele lucrari [27, 28], modelarea acustica a unui tren feroviar se bazeazS
pe considerarea trenului ca o surs5 acustica liniara cu lungimea egala cu lungimea
trenului (fig. 1.52). Puterea acustica a sursei liniare este uniform distribuitl de-a
lungul sursei, iar puterea acustica totaia este egala cu puterea tuturor surselor acustice
ale trenului.
Pentru a deterrnina in acest caz campul acustic ce se fonneazft in vecinatatea
c&ii ferate, se considera de asemenea un reper cu originea in axa caii, m dreptul
observatorului fix. Faja de acest reper central sursei liniare se afla la distanja x = Vt.
Se poate presupune ca sursa liniara este alcatuita din surse acustice elementare de
lungime d£ care pot fi considerate surse punctiforme necoerente. Admr{andu-se ca
aceste surse punctiforme au caracteristica de directivitate uniforms, presiunea acustica
medie patratica produsa de o astfel de sursa in dreptul observatorului este
—, (1.9.58)
in care W este puterea acustica medie a iatregii surse, 21 este lungimea trenului, iar
Wf(2I) reprezinta puterea acusticS medie pe unitatea de lungime.
Presiunea acusticS medie patraticS datoratS intreagii surse liniare este
(1.9.59)
P2 =
m care (j^i sunt unghiurile sub care se vad capetele sursei liniare din dreptul
observatorultii, iar tg$ 13 = (x± tyd.
Valoarea maxima a presium'i acustice medii patratice este
(1.9.60)
unde 26o reprezinta unghiul sub care^se vede sursa liniarS atunci cand mijlocul
acesteia se afla in dreptul observatomlui (tg<t»o = lid)-
Varia^ia presiunii acustice medii'patratice maxime produse de sursa liniara
(trenul in miscare) este diferita dupa cum observatorul este mai aproape sau mai
departe de sursa. Astfel, in situa£ia in care observatorul se aiia in vecinatatea caii
ferate si deci distan^a p&na la axa caii este mult mai mica decat lungimea trenului
(/» d), atunci unghiul sub care observatoral vede unui din capetele trenului este
aproape egal cu 90°. In consecinta, expresia presiunii acustice medii patratice din
(1.9.60) devine, prin inlocuirea unghiului 2)j)o = TC,
presiunea acustica medie patratica maxima scade invers proportional cu distanja
de la axa caii si pM la observator si nu scade invers proportional cu patratul distanjei
cum este cazul sursei punctiforme. Aceasta inseamna ca, spre exemplu, dac5 distanfa
101
creste de la di 3a di - 2d\ atunci nivelul presiunii acustice scade cu atei
_2 _2
suri
P P
atej
d«i
comparativ cu 6 dB/dublarea distance!, valoare calculate pentru sursa punctiforma.
Considerandu-se acum c5 observatorui se afia la mare distasja de axa ca"ii $i atd
deci unghiurile sub care observatorui vede capetele trenului sunt relativ mici, atunci
se poate aplica rela£a aproximativa de " pre<
acu
calcul a unghiului $0 stg^o = Ud, dis
Expresia presiunii acustice medii
patratice maxime devine urn
de
ec
care este similar^ cu cea oblinuta -pen- po
tru sursa punctiforma.
Presiucea acusticS medie pa- vi
traticS DormalizatS este
Fig. 1.53.
(1.9,61) patraticS normal izata
in
ID fig. 1.53 se prezinta presiunea vi
medie pa"tratica" normalizata produs4 de sursa liniara", iar in fig. 1.54 se a
valorile abaterilor relative care apar ia cazul considerSrii, in locul sursei liniare. a unei
surse punctiforme echi'valente. Se constat§ ca pe masura ce raportul lid scade, sursa
liniara" tinde s^ se comporte ca o sursil c
punctual^, iar pentru lid < 0,3 abaterile
v
relative sunt mai mici de 4,5 %,
RezultS c& tn campul departat de calea g
feratS. trecerea trenului poate fl modelata,
din punct de vedere acustic, cu ajutorul unei
surse punctiforme in care este concentrate
toata puterea acustica emisa de rostogolirea
rojilor pe sine. Totodata^ niveiul zgomotuiui
niregistrat de un observator aflat langa calea
ferata este semninoativ atat timp cat sursa de
--0 I 2 zgomot se aflS la o depaitare, mSsuratS de-a
Fig. 1.54. Ercarea dace de lungul cSii de-c parte $i alta a punctului din
surwi liniare cu o sursS puncriformg. dreptful observatorului, de eel mult 3 ori
distanfa dintre observator si caie. Altfel
exprimat, nivelul de zgomot este mare atat
timp cat sursa de zgomot se afia in campul vizual al observatorului defmii de un
unghi decca. 143°.
1.9.4.2. Excesul de atenuarc. Numeroase masuratori efecruate in vederea
studierii raodului de propagare a zgomotului in veciaatatea cSii ferate au pus in
evident importante abateri de la legea pStratului distanfei [27]. Acest aspect atrage
102
cadecu atenjia ca, pe l&ng& fenomenul de dtspersie a energiei acustice, propagarea
zgomotului este influenfata' si de acjiunea altor factori dintre care cei mai importanfi
Ig2 = 3 dB, sust: absorbfia zgomotului de catre straturile de aer, atenuarea datorata vegetafiei si
atenuarea data de reilexia solului Pentru a delimita atenuarea zgomctului cauzata de
dispersia energiei acustice de efectele celorlal^i factori s-a introdus nojiunea de exces
u sursa punctiforml de atenuare care se refers la atenuarea care are drept cauzi un alt fenomen decat
e distant de axa can §j atenuarea geometries.
sunt reiativ mici, atunci in privinfa originii excesului de atenuare provocat de absorbfia aerului, se face
precizarea c& pM acum s-a considerat aerul ca fiind un fluid ideal in care energia
acusticS nu se transforms in alt fel de energie. fn realitate, aerul este un mediu
disipativ datorita" unor cauze multiple. Dintre acestea se menjioneaza' mai fiatai efectul
viscozitajii aerului, apoi efectul conductibilita"tii ?i a! radiajiei termice si, in cele din
urmS, efectul schimbului de energie intre moleculele de aer.
Daiorita" viscoziiS£ii, intre slraturile de aer aflate in miscare relaiiva unele faja
de altele acJioneazS forje de frecare. Drept consecinja, energia acusticS se transforma
in cSldura. Pentru a studia efectul fortelor de frecare este necesar sa fie modificata
ecuafia de miscare a particulelor prin introducerea unui termen care sa" reflecte
ponderea for^ei unitare de viscozitate.
la cazul propagaYii imdei plane, ecua|ia de miscare, exprimat! in fiinc^ie de
vitezfi, are forma
V V 2 5 V , 4TJC 3~V /. r\\ = c z — + ^ •j^'i
anea scustica medie

in care c este viteza sunetului in acr; pc este densitalea aerului, iar T,Q este
fig- 1,54 se prezinta viscozitatea dinatnica. Rezolvarea ace&tsi ecua|ii se poate face cautand somtii
il sursei iiniare, & unei armonice
x>rtul I'd scade, sursa y(x, t) = vu^05' . (1.9.63)
omporte ca o SUTS&
Hd < 0,3 abaterile cu v(x) amplitudinea complexa a vkezsi inir-us punct de absciss x. Prin inlocuirea
e4,5%. vitezsi pardculei is ecua|ia (1.9,62) se obtine, dup& simplificarea factomiui ^'""si
1 departat de calea gruparea terrnenilor asemenea, ecuajia diferentiala a amplitudinii complexe
i poate fi modelatg,
istic, cu ajutorul unei . ,_. . _
c" -i--——1 — r " o 2 nx) = 0. (1.9.64)
are este concentrate 2
misa de rostogolirea
i, nivelul zgomotului In ecuafia amplitudinii vitezei se impun soiufii de forma
itor aflat langa calea
it& timp cfit sursa de v(x) ~ve^ (1.9.65)
irtare, mSsurata de-a
alta a punctului din si se ajunge astfel la ecua^ia caracteristicS a undei plane atenuate
de eel muit 3 ori
tor si cale. Altfel (1.9.66)
)mot este mare at&
irului definit de ua inile ecuafiei caracteristice se obtin cu usurinja
i i CO .. _ T
ectuate m vederea -}• (1.9.67)
i ferate au pus in fi
K
Vcest aspect atrage
103
 Se face observafia ca la temperatura de 20° C, viscozitatea dinamica" a aerului
este 18,1 uNs/ma, densitatea are valoarea 1,2 kg/nr , iar viteza sunetului este 344 m/s.
In consecinfS, se poate verifica faptui c3 termenul adimensional 4r)0co/(3po^2) este
mult mai mic decat unitatea pentru orice frecvenfa a domeniului de audibih'tate. Deci
se justifica din punct de vedere practic aproximarea radicalului din relafia (1.9,67) cu
primii doi termeni ai dezvoltarii in serie de puteri. Calculele se deruleaza dupa cum
urmeazS

(1.9.68)
cu precizarea ca s-a negljjat la rafionalizarea expresiei termenul
[2r]o«>/(3poc2)J « 1 si cS s-au introdus constanta de atenuare a = 2rjoco2/(3poc3) si
constanta de fazS |3 - o/c.
Solujia ecuajiei undei plane atenuate este

, t) = (3.9.69)

in care primul termen aratS atenuarea undei progresive de-a lungul semiaxei ^-ilor
pozitivi, iar eel de ai doilea termen reflecta atenuarea undei regresive care se propagS
dupS serniaxa z-ilor negativi. De asemenea, s-a notat cu v0jD amplitudicea complexa a
urtdei progresive in dreptul originii axei de propagare si cu vo/- amplitudiEea
complex^ a undei regresive la x = 0. Se remarca faprul c3 propagarea undei este
descrisS sintetic de marimea
y = a + py (1.9.70)

care de altfel poart^ numele de constanta de propagare. Constanta de propagare a

undei are o semnificajie generala in sensul ca ea caracterizeaza propagarea undei prin
orice rnediu disipativ. Se observa eg, In cazul fn care mediul de propagare este ideal,
deci nu are foe disipare de energie. constanta de propagare a acestuia are numai parte
irnaginara, respectiv constanta de fazS care este sirabolizata in mod uzual prio litera k
si care reprezint3, de rapt, numarul de undg.
Unda plana1 progresiva de presfune se poate objine folosind o serie de
corelafii care se stabflesc pe ^>aza ecuajiei de continuitate si a ecuafiei transformarii
adiabatice care guverneaza" prqpagarea undei acustice. Se ajunge la rela^ia

care conduce la

Jp(T,/) = Cpc(i-. , (1.9.71)

5n care s-a finut seama j3 - &/c si s-a notat cu p0p amplitudinea complex^ a
presiunii acustice la x - 0, iar cu p - "** amplitudinea complexa a presiunii
acustice mtr-un punct oarecare de pe axa de propagare a undei.
Se vede de indatS ca datorita propagarii undei plane printr-un mediu disipativ.
presiunea acustica si viteza nu mai evolueazS in faza ca in cazul propagarii printr-un

104
 tnediu ideal Ca urmare a celor aratate, impedanja acustic^ specific^ a mediului
disipativ, peotru unde plane progresive, este o marime complexa

7 _ f
(1.9.72)
°~
Examinandu-se mai indeaproape termenul corespunz^tor undei prbgresive din
rel. (1.9.69), se deduce c5 a, cocstanta de atsnuare, reprezinta" decrementul logaritmic
al afflplitudinii vitezei pe unitatea de iungime

expresiei termenu! In

iar constanta de faza" arata variajia fazei pe unitatea de lungime

de calcul a constantei de atenuare a aerutui datorita viscozitafii,

a = 2Tioco2/(3poc3), indica faptui cfi, 3a undele plane, atenuarea este proporfionaia cu
patratul frecvenjei. Rezult^ cS zgomotele de frecvenja" inalta sunt atenuate mtr-o
proporfie mult mai mare decat cele de jo&sS frecvenfa, Aceasta explica de ce, la
distanfa mai mare de calea feratS, zgojnoful de rulare apare mai pujin strident,
componentele spectrale de rnalta frecven^a fiind mult atenuate.
in ceea ce prive§te atenuarea cauzata de conductibilitatea termicS a aeruEui,
aceasta trebuie pusS in legatura cu variable locale de temperatura care apar intre
straturile de aer datorita comprimaYilcr si dilatarilor repetate produse m timpul
propagarii undei. In acest mod se na§te un gradient de temperatuii care, in condijiile
conductibilitafii aerului, are drept efect disiparea de energie. ToiodatS, se produce si
fenomenul de radia|ie termica intre straturile de aer care au temperaturi diferite, ceea
ce este de natura sS mareasd disiparea de energie acusticS. In timp ce atenuarea
cauzata de conductibilitate este dependents de frecvenfa si are 'o pondere de
aproximativ 1/4 din atenuarea data de viscozitatea aerului, atenuarea produsS de
radiajia termicS a straturilor de aer este independents de frecven$ si are o pondere
neinsemnata.
Se mai remarcS faptui ca,o parte ^in energia acusticS a undei se transforma fn
energie de vibrajie a moJeculel&r (miscari de translajie si rotafie), mai ales in cazul
ultrasunetelpr, si astfel aceasta se pierde din punct de vedere acustic.
Un alt factor care contribuie la excesul de atenuare a zgomotului produs de
vehiculele feroviare este vegeta^ia din zona caii ferate. Influenza vegetajiei se explica
prin imprSstierea undelor acusrice atunci cand acestea traverseaza o zonS cu vegetafie.
Atenuarea datorata vegeta^iei se diferenjiaza dupa felu! vegetafiei. Astfel,
m5suratorile au aratat c3 se poate tnregistra o atenuare de 2dB/hin in cazul covomlui
de iarba si 7dB/hm pentru arbu^i si p^dure mica", inregistrarile facandu-se la
frecvenja de 500 Hz. De asemenea s-a dovedit c5 atenuarea creste odatS cu
frecven|a; practic, ea se dubleaza de fiecare data cand valoarea frecvenfei creste de
patru ori [27].
In fine, mai trebuie adaugat c& numeroase masuratori precum si o serie de
considerafii teoretice au pus in evidenja dependenja atenuarii de factorii climatici,
respectiv temperatura aeralui si umiditatea acestuia.

105
 1.9.43. Influenza solului. Propagarea undelor acustice produse de rularea
vehiculelor pe sine are loc in vecMtatea solului si din acest motiv propagarea este
influen^ata" de fenomenul de reflexie, O parte din energia acustica emisa se indreaptg
spre sol care, datorita proprieta"filor acustice, reflecta o anumita cantitate din energia
acusticS incident*! si absoarbe diferenfa dintre energia acustica incident^ §i cea
reflectata. Undele reflectate la suprafafa soiului mterfereaza" cu undele directe care I
n-au suferit fenomenul de reflexie si contribuie la nivelul de zgomot inregistrat in f
zona cSii ferate. Se explica" astfel anumite abateri de la legea p§trarului distanjej. f
Excesul de atenuare a zgomotului de rulare cauzat de influenza solului depinde de
pozijia sursei de zgoroot, respectiv trenul de rofi, de geometria suprafejei solului si de
pozijia punctului tn care se inregistreaza nivelul de zgomot.
DupS cum se vede, excesul de atenuare datorat solului nu poate fl separat de
fenomenul de reflexie-refracfie acustica". Pentru a surprinde cele mai importance
aspecte legate de excesul de atenuare datorat solului este suficient s3 se analizeze
cazul mai simplu al reflexiei oblice a undelor plane pe o suprafafa" plana" infinitl
Se consider^ deci douS jnedii disipative cu
impedanjele acustice specifice Zei^ tn care undele
acustice se propaga" cu vitezele c \^, iar constantele
de propagare sunt

?i,2 =U.l,2+j$1.2, - (1.9.73)

din ca
in care s-au notat constantele de atenuare cu a 1,2 ?i
constantele de fazS cu 31,2 - adicS
In primul mediu se propag3 o unda plana" propa
dupa direcjia Oc,t care face unghiul de incident 9, ceea c
cu normala Oy la planul de separatie dintre cele Fig. 1.55. Reflexia-re&acfia undelor unda
doua medii (v. fig. 1.55). La suprafafa de separajie, plane pe o suprafa^a placa.
o parte din energia acusticS a undei incidente trece
in eel de-ai doilea mediu sub forma undei transrnise
{fenomenul de refrac^ie), iar cealalta parte raniane in primul inediu si ia forma undei
reflectate (fenomenul de reflexie).
Urida transmisa este tot o un<^a plana" §i se propagS dups direcfia O^t care face
cu normala Oy unghiul de fefracfie q>f • Unda reflectata se propaga" dupa direcjia O^r a trans
carei orientare este data de unghiul de reflexie tyr- intre
Pentru a stabili expresiile presiunilor si ale vitezelor celor trei unde este prec
necesar ca mai int^i sa lie precizate coordonatele de pozi^ie ale direcjiilor de rezo
propagare to funcjie de coordonatele reperului Oxy care
sepa
trsb

Se face apoi observafia ca undele se propaga in sensul pozitiv al directiilor si

deci pot fi considerate unde progresive. Se aplica" acum relafia specifics undei
progresive atenuate si se objine
- presiunea acustica a undei incidente de m
••pfay.i); (3.9,75)

106
stice produse de presiunea acusticS a undei reflectate
st motiv propagarea este
ustica emisa se Jndreapa pr(x,y,f); (1.9.76)
mta cantitate din energig
;usticS incident^ §i Cea - presiunea acustica a undei transmise
I cu undele directe care
ie zgomot mregistrat ft, ,] =pt(Xiy^y (1.9.77)
gea pStratului distanfei
enja solului depinde de rn care P0ij.t sunt amplitudinile complexe ale presiunii acustice m dreptul punctului
a suprafefei soiului ?i de
0 de incident, iar p^(x3y} sunt amplimdinite complexe ale presiunii acustice in
i nu poate fi separat de dreptul unui punct oarecare al direcfiei de propagare
e cele mai iirtportante
ificient sg se analizeze
'a$ plana infinita.
(1.9.78)

De rernarcat faptul c5 pimctele in care ampiitudinea complex^ a presiunii imdei

incidente ests egala cu p^ se afi£ pun^nd coKdiJia

din care rezulta

sau v = Jrtg<p/
adicS panctele respective se afia pe dreapta perpecdiculara in O pe direcfia de
propagare a undei incidente O^, si <ieei se afla pe &ontuJ de imda ai undei incidente,
eflesia-refractia undelor ceea ce era si de a§ieptat. In mod aseinaaator se dsduc relajiite pestru fronturile de
e pe o suprafafa i unda ak UB<ieI« refkctats 51 traosmise.
la conimuare, pentartt simplificarea scrierii, amplitudinile complexe ale celor
tret presiimi acastice m creptul plairaiui de separa|is se noteaza cu
'diu 3! ia forma isdei

iirecfia Oc; care face

£ dupa dh-ecfia O^r a Se pune probiema de a se stabili care este dependenja dintre uadeie reflectata si
transmisa, pe de o parts, si unda irjeidenta^de cealaltg parte. Corelajiile care exista
intre cele trei unde sunt influenjate de caracteristicile acustice ale celor douS medii
selor trei unde este 'precum si de unghiul sub care unda incidenta cade pe suprafaja de separate. Pentru
e ale direcjiilor de rszolvarea problemei propuse este necesar sa se aiba in vedere condijiile la limita pe
care undele trebuie sS le indeplineasc£. Astfel, ca o primS condijie, la suprafaja de
separajie (y - 0) presiucile acustice care se exercita de-o parte $i de alta a interfe|ei
(3.9.74) trebuie s£ se echilibreze reciproc conform principiului ac^iunii si al reacjiunii
zitiv al direcfiiior $i
p.fa Q,i)+p (x,0,i)~p (x,Q,t) (1.9.79)
ijia specific^ undei
Prin miocuirea presiunilor cu expresiile lor din rela£ii!e (1.9,75-77), condijia
de mai sus este echivalenta cu
fey,0; (3.9.75) n
(1.9.80)

107
relajie obfinuta" dupa" ce, !n prealabil, s-a efectuat simplificarea termenului e^. Relafia
(1.9.80) este valabila pentru orice valoare a abscisei x si acest aspect impune condijia
ca defazajele dintre presiuni sa1 fie independente de abscisa". Trebuie fjicuta observafia
ca amplitudinile complexe pirt au modulele dependente de x si contin defazaje care
insa nu se modifica odata" cu pozifia considerate in raport cu reperul Oxy si, pric
urmare, amplitudinile complexe nu intervin cu vreo restricfie ta condijia impusS
relajiei (i .9.80). In virtutea considerafiilor fScute, rezulta

din care se deduc justiiicarile legilor reflexiei si refracfiei. Astfel, unghiul de reflexie
este egal cu eel de incidenja" (legea reilexiei)

<Pi=<?r, (1.9.82)

iar raportul sinusurilor unghiurilor de incidenfa si de refrac^ie este egal cu raportul

vitezelor cu car,e uadele se propaga prin cele doua medii (legea refractiei)
sirup/
(1.9.83)

in care s-a jinut seama c3 J3 \^ =

Deci aplicand legile reftexiei si refracfiei, se cbjine relatia dintre amplitudinile
complexe ale presiunilor acustice la suprafa|;a de separate a celor doua medii

P,+Pf=P<- 0-9.84)
A doua condiyie la limits rezida in faptul cS cele douS medii sunt in contact
permanent cu suprafa£a de separate ceea ce revine la coodijia ca vitezele normale pe
suprafata de separate sa fie egale. Dac§ se noteazl vitezele complexe ale particuleior
cu Vj^t(x,y; t) corespunz^tor celor trei unde si ae fine seama tie regulile de compunere
a viiezelor, se ob|ine ecuajia componeatelor normale ale vitezelor

, - vf (jr, 0, i)cos cpr = vt(x, 0, r)cos <p f . (1.9.85)

Vitezele se pot determina in functie de presiunile acustice si de impedantele

acustice specifice ale celor doua medii

asa ca relajia (3 .9.85) devine_

~- (1.9.87)
Za\)

!n ecuajiile (1.9.84) si (1.9.87) se pot considera ca necunoscute ampHtudinlle

complexe ale presiunilor acustice ale undelor de reflexie si de refracjie. Dupa caiteva
calcule simple se objin relafiile celor dou§ presiuni acustice, Acestea se exprima sub
forma factorului de reflexie acustica" care este raportul dintre amplitudinea presiunii
acustice reflectate si amplirudinea presiunii acustice incidente din planul de separate
108
 Pr
spect impune condifia •=" (1.9.88)
buie fScuta observajia Pi
si conffo defazaje care
respectiv sub forma factorului de transmisie acustica care reprezinta" raportul dintre
reperul Gxy 51, amplitudiaea presiunii acustice transmise si ampiitudinea presiunii acustice incidente
e in condi£ia i

(1.9.89)
Pi Zfl2COS (p, + Za\S (f>,
(1-9.81)
intrucat la suprafaja de separate dintre cele douS medii nu se produc pierderi,
i unghiul de reflexie se poate verifica cu usurinja conservarea energiei acustice sub forma egalitafii dintre
iatensitatea acustiea" care intra prin suprafafa de separate si intensitatea acusticS care
iese prin suprafaja respectiva.
(1.9.82) Dupa cum se vede din examinarea relafiilor factorilor de reflexie si transmisie,
este egal cu raportul fenomenul de reflexie-refracjie depinde de caracteristicile acustice ale celor doua
;fractiei) medii. Spre exemplu, daca mediul al doilea are impedance acusticS specific^ mult mai
mare decat impedanfa acustica specifica a primului mediu ( Za\, atunci
factorul de reflecjie acusticS devine practic eaal cu unitatea (\RP ! = 1), ceea ce
(1.9.83) inseamna ca are be reflexia totala. Dimpotriva. m cazul m care ambele medii au
impedanjele acustice specifsce de valori apropiate, - i17
=: t-i.til factorul de
reflexie scade spre zero, adicS nu mai are be reflexia undelor acustice la suprafa^a de
- dintre araplitudiniie separate dintre cele doua medii §i intreaga energie acusticS incidenta trece Jn eel de-al
doua medii doilea media. Se verifies astfel si-o acusdc^ un rezultat cunoscut din aite domenii ale
tehnicii si anuine ca traftsferu! de energie este maxim daca impedance sunt egale si
(1.9,84) minim daca" impedance sunt dispropottiorsate. Acest aspect trebuie rejinut pentru ca"
el joaca un roi foaite important in problenia izolarii fonice a vehicuielor feroviare.
ic-dii sunt in contact Relajia (1.9. S3), cunoscuta si sub numele de legea lui Snellius, aratS ca la
vitezele normaie pe trecerea dintr-un media in care undeie sonore se propaga cu viteza inai mica mtr-un
)lexe ale particulelor alt mediu in care viteza de propagarc este mai mare, unghnil de refrac|ie este mai
gulile de compunere mare decat UBghiul de incidenja. La limiti, dac^ unghiu! de incident ia valoarea
arcsin(c]/ci), atunci unghiul de refracjie este rJ2 si nu se mai produce fenomenul de
refracjie, unda incidenta este retlectata in totalitate.
tpr. (1.9.85) In cazul in care unda sootj'S trece* dintr-un mediu in care unda acustica
se propaga cu yitezS mai mare intr-un meqiu in care viteza de propagare este mai
e si de impedantele mica; atunci unghiul de inciden$a este mai mare decat unghiul de transmisie.
Trebuie remarcat faptul c3 studiul reflexiei undelor acustice la suprafa^a solului
presupune cunoasterea impedanjei acustice a solului, marime care este dificil de
t)/Za2, (1.9.86) masurat. Pentru a rezolva aceasta problema, Chessell [29] a,propus ca suprafa^a
solului sS fie tratata utilized modelele specifice materialelor fibroase.
La trecerea unui curent de aer printr-un material fibres, datorita" frecarilor din
(1.9.87) porii materialului, se produce o pierdere de presiune acustica". Acest fenomen este
caracterizat prin rezistenfa la trecerea aerului (rezistivitatea acustica de volum)
defmita de relajia
)scute amplitudinile d.9.94)
iracjie. Dupa cateva
stea se exprimS sub
pljtudinea presiunii m care Ap este pierderea de presiune care se produce la trecerea aerului cu viteza v
planul de separate Printr-un strat de material poros avand grosimea Ax. Rezisten^a la trecerea aerului se
109
mascara in Ns/m4. In funcfie de acest parametru s-au deterrninat experimental rela£iile
de calcul a impedanjei acustice specifice pentru materialele fibroase
Rf(p(>c) =1+9, 08()7CTo)~0'75 pentru rezistenja acusticia specific^

Qc) = -l 1, 9(/7ao)"l]'73 pentru reactanja acustica" specific^, (1 .9.95)

in care poc este impedanja caracteristica a aerului.

De asemenea. s-au objinut, pentru
constanta de atenuare, rela^ia

iar pentru constanta de faz3 relajia

)-^9, (1.9.96)

in care rezistivitatea acustica" de volum

este exprimata m rayt/cm = 103NVm4.
Pentru suprafaja sciuhii, se poate Ik 10k
considers ca rezistivitat^ acusticS de Precvenja (Ez)
voium are vaioarea de circa 1 000 Fig- 1.56. Irflpedaflja CO ?i cat
ray I/cm [15]. de fazS (2) ale solulul car
In fig, 1.56 se prezinta impe- ca
dan|:a acustica specific^ a solului precum §i constanta de faza a acestuia (valori ve
normaUzate). Se obser/^ ca impedanja acusticS specifica este mult mai mare decat es
irnpedan£a acustica specific^ a aerului mai ales HI dotneniul frecvea^elor joase. ge
Constanta de fazg normalizaia este supraimitara ceea ce mseamna ca viteza de ac
propagare a undelor acustice prin aer este mai mare decat viteza de propagare a su
undelcr acustice prin sol Aplicand legea 1m Snellius rezulta ca ia propagarea undelor pr
acusiice m aproprierea sotului BU coate sa apara fenomenul ds refiecpe totala. p
Ca^npul sonor din veeinatatea solului produs de rularss trenului de roji este
caractsrizat de iiiterfereiifa diHtre unda directa si unda reflectata". Avand m vedere ca la
sursa de zgomct are car^cteristictie unei surse punctiforme, evaluarea cantitativS a a
fenomenului de iaterferenfa a undei directe cu unda refiectata trebuie sa finS seama de O
faptul c5 aceste unde acustice nu sun! plane ci sferice, Rezultatele teoretice ca si ceie Q
experiraentale arat§ ca\ m iunctie de distanfa dintre sursS $i receptor precura si fei i
fanc^ie de frecvenfa, presiiicea acusticS poate fi mai mart sau mai mica decSt O
presiunea acusticS care rezuJta" in urma propagarii uridei directe [15, 29]. a
c

i.9.5. Considera^ii priviad calculul niveluki zgoraotului de rostogoJire

Pe baza modelului deplasarii impuse al interactiunii roata-§in3 prezectat §i a

rezultatelor studiului radia|iei acustice a sistemului roata-sin5 se poate trece la
evaluarea prin calcul a nivehilui de zgomot podus de rostogolirea ro|ii pe sina.
Scopul acestui calcul este de a orienta asupra nivelului de zgomot care se produce in
timpul rulSrii unui vehicul feroviar si de a pune in evidenfa" o serie de parametri care
de zgomot,
no
^ experimental relafii]e
•oase Problema calculului nivelului de zgomot prezinta dou5 aspecte distincte: pe de
o parte, intereseaza calculul nivelului de zgomot in jurul vehiculului si mai cu seama
specific^ in zona podelei cutiei unde nivelul de zgomot este mai mare, iar pe de altS parte,
jntereseaza nivelul de zgomot care se inregistreaza in vecinfttaiea caii ferate la
specifics, trecerea urmi tren. Ceie douS aspecte uecesita abordari diferite pentru cS, in primul
(3.9.95) caz, punctui in care se determine" nivelul de zgomot este solidar cu vehiculul si deci el
este imobil faffi de sursele de zgomot, iar m al doiie caz, punctui in care se doreste
aflarea nivelului de zgomot este situat
in vecinatatea c&ii ferate si este solidar
cu solul, adica" sursele de zgomot, care
se deplaseazS odata cu vehiculul, isi
modifies pozifia fa|a de puncrol in care
se calculeaza nivelul de zgomot.
Totodata", trebuie menJioBat faptul ca in
jurul vehiculului nivelul de zgomot este
constant in timp, pe cand in vecinatatea
caii, nivelul de zgomot variaza cu
timpul in functie de pozitia vehiculului
10k fa£a de punctui considerat pentru
/enja ''Ez'j calculul nivelului de zgomot. Fig. ^57. Schema de calcul a zgomotului
In continuare se vcr prszenta produs de sisiemul roata-sina.
ale sclului. cateva rafionamente legate de modul ui
care se poate trata, fie ?i numai intr-o primS aproxima^ie, problema determmSrii prin
a acestuia (valori caicul a niveiuiui de zgoniot totr-un punct aflat in vecinStatea podelei cutiei
ult mai irare decat vefaiculului. Peatru inceput, se is, in ccnsiderare cazul mai simplu in care zgornotul
frecvenjelor joase, este produs de o singura roaia care rul-sazS pe o ?ina drsapta. Dupa aceea, se trece la
•rrma ca viteza de generalizarea relajiilor de eaScuj peatin cazul unui vehicul pe patru osii,
acceptaadu-se ideea ca mgozitatile
za de propagare a
suprafeleior de ruiare sunt descrise
5ropagarea undelor
cfie totail prin acelea?: spectre pentra toate
perechile roats-sinl.
snului de roji este
Pentru calcuiarea distarj|elor de
•vand in vedere cJ5
la sursele de zgomot pasa la punctui
Jarea canti&tiva a
e sa fina seama de ales, se considers un sistem de refcrinjft
Oxyz cu originea O in planul caii, axa
eoretice ca 91 cele
ptor precum si Ja Ox orientals de-a lungul caii, axa 'Oy
.^"ndreptatS orizohtal-transversal, iar axa
mai micS decat
29]. Oz, verticals in sus (fig. 1.57), FafS de
acest reper, punctui in care se
calculeaza" nivelul presiunii acustice,
notat in continuare cu M, are Fig. 1.58. Schema de caicul a zgomotului
coordonatele (^ y^ z^. Punctui de
contact roata-sina se noteazS cu Os si orodus de sina.
flS prezeatat si a are coordonatele (x, y, 0), in care se
- poate trece la poate lua y = ± e, in func|ie de pozi£ia punctului de contact in raport cu orientarea
22 ro^ii pe sina. sistemului de r-sferinja, cu 2e = 1500 mm, distanja diatre cele doua fire ale caii.
re se produce in In punctui M ajung undele acustice produse, atat de sina, cat ?i de roata, Dis
e parametri care punct de vedere acustic, sina poate fi rnodelata ca o sursa liniara, de lungime infmitS,
dictr-o succesiune de surse elementare incoereste. Fiecare sursa elementara

11!
are dimension! infinitezimale si deci este asimilata" cu o surs§ pimctiforma. Radiajia de punctul d
acustica1 a surselor elementare are caracteristiciie determinate la paragraful 1.9.3, coordonata c
pentru sinS: eiicienja radiafiei acustice depinde de frecvenja" conform relajiei (1.9.43), cym urmeazi
iar caracteristica de directivitate este uniform^ (v.rel. 1.9.45).
IntereseazS acurn s& se determine presiunea acustica" produsa de o astfel de
sursa elementara in dreptul punctului M. Pozifia sursei elementare poate fi identificata
cu ajutorul unui sistem de referinfa' OJi cu originea m punctul de contact si cu axa O£ ju care s-a n
orientata de-a lungul sinei in acelasi sens cu axa Ox (fig. 1.58). La distanja £ de la sina.
punctul de contact se alia" o sursa elementara infimtezimaia de lungime d£. Trebuie sa Intent
se stabileasca puterea acustica medie pe care o emite sursa elemeatara. S-a aratat ofi patratic£ pro
puterea acustica medie a unui cupon de sina cu lungimea / este data de relajia (1.9.41)

W, = 2

in care, se reaminteste, GS este eficacitatea radiafiei acustice a §inei, 2a Dinr

lajimile ciupercii sinei, respectiv ale t51pii, iar (v^) este valoarea medie a vitezei medii
pa"tratice a cupoimlui de sin3. Aceasta se calculeaza cu relafia

(1.9.97)
Pentr
§ina trebuie
m care vj^) este viteza medie patraticft a unui element miinitezimal de sinS aflat la
distanfa % de unul din capetele cuponului de sina. Puterea acustica medie poate fi
scris^ «i sub forma

(1.9.98) In p
viteza mec
ea este eggla cu surna puterilor acustice medii ale surselor ekmentare care in£r£ oarecare a
In alcatuirea cuponului de siaa". exprimata
Rezulta expresia puterii acustice medii a unei surse elementare patraticS
conform re
dWs~ 2c'jpoc(#c + ov)vf (£)d£, (1.9.99)

Energia acustica emisa" de' sUrsa elementara se rasrjandeste !n spajuil din jurul
sursei si o parte din ea este rerlectata de suprafa^a solului. Intr-c prima aproximafie, se Inte
.poate consiifera ca suprafafa solului are proprietafi perfect reflectante [8, 13]. Aceasta expresia p
inseamna ca rntreaga energie acustica a sursei elernentare este emisa in spajiul de calculata n
deasupra ei. Intensitatea acustica" medie produsS de sursa la o distanfa rs(£,) de ea, in vfg)-vf(
dreptul punctului M se calculeaza" cu relafia (1.1.42.) in care iasa se ia suprafaja medii pat
semisferei 2-iirj(%) in loc de suprafaja sferei 4jcrJ(^) datorita ipotezei referitoare la raport cu
reflexia perfects data de suprafaja solului se scrie su

(1.9.100) in care

Evident ca in considerafiile de mai sus s-a subinfeles faptul cS distanja de la

sursa elemental pa^a la punctul jl/este dependents de pozifia sursei elementare

112
 iurs5 punctiforml Radiafia
ornate la paragraful 1.9.3.
:3 conform relajiei f 1.9.43),
»)•
:ca" produsa" de o astfel de
lentare poate f\a
iul de contact si cu axa O^
I. 1.58). La distanja \e
de lungime d£. Trebuie s§
i elementara. S-a aratat ca
ste data1 derelafia (1.9.41)
custice a sinei, 2ac ,sum
rea medie a vitezei medii
;ste fn spa£iul din jural
> prima aproximafie, se
^ctante [8,13]. Aceasta
te emJsS in spafiul de
iistanf^ /-j(^) de ea, in
e tnsa se ia suprafafa
ipotezei referitoare la
de punctul de contact, a§a c5 este normal ca distanfa rs(£) sS aparS ca o ftmcfie de
coordonata de-a lungul §inei ^. Aceasta distanja poate fi exprimata foarte u§or dupS
uOTeazii
(1.9.101)
jncare s-anotat &X = X- cu ^j =
de la punctul jV
Intensitatea acusticS medie poate fi scrisa ?i in ftincfie de presiunea medie
pStraticS produsade sursa elementara in dreptul punctului M (v. rel. 1.1.39)
(1.9.102)
Din relafiile (1.9.99-102) rezulta presiunea medie pStratica sub forma
(1-9-103)
Pentru a afla care este presiunea acustic^ medie patratica" produsa de mtreaga
§inS trebuie sa se insumeze contribujiile tutaror surselor elementare
In paragraful 1.6.1, s-a ar^tat c§
viteza medie pgtratica intr-o sec$iune
oarecare a sinei, vj(^), poate fi
exprimatS in funcjie de viteza medie
patratica in punctul de contact, v^,
conform relafiei
Integrala care intertjne m
expresia presiunii medii patratice poate fi
calculate ami usor daca se fine seama c3
vs(Q = v](-£,), adica* distribufia vitezei
Fig. !.59. Valorile integralei r
medii patratice a sinei este simetrica' In
raport cu punctu! de contact. Cu aceastS observable, presiunea acustic5 medie pa"tratica
se scrie sub forma
_ ./. - ••
mcare
r=
(1.9.105)
113
 Calculul integralei F se poate efectua pe cale numeric^ (v. fig. 1.59). Valoarea r= 4 este
maxima se inregistreazS dacS A* = 0, ceea ce inseamnS cS punctul M este in dreptui Integralel
punctului de contact roata-sina. Analizlndu-se expresia lui r\ se observS c^, in (1.9.105.) in car
domeniul frecvenjelor mari, se poate aproxima t\ = 0, caz in care integrala se Se poate
calculeaz5 imediat pe cale analiticS al presiunii acus

Presiunea acusticS medie patratic£ devine

(1.9.106) in care spectral

ds
derelatfa (1.8.4
ceea ce semnific& faptul cS ea nu mai depinde de pozifia punctului M to raport cu de rulare roata-i
punctul de contact, aspect, de altfel, u$or de intuit. .. In fine, i
Viteza vj) depinde de marimea rugozitSjilor de pe suprafejele de rulare precum
si de caracteristicile mecanice ale sistemului roata-sinl DacS se doreste s5 se
calculeze presiunea acusticS produsa de un vehicul, atunci se poate admite c& vibra$ia
unei sine datorita mteractiunii cu o anumitS roat£ este independent^ de vibrapile unde po este p
cauzate de interac|iunea cu rojile Nivelul
mvecinate. !n condifiile .in 'care punctiforma si
2,4 2,3 §ina roata este
vibraftile sistemului roata-sina sunt —*- —»-
Jiniare si au caracter aleator, se poate rulare a rofii
presupune ca vibra^iile sinei cauzate radiale ale cor
de interacfiuEea cu ro^ile care circula ipoteza ca niv
pe ea sunt statistic independente; se /•- — — — •-"— ...... este aproximat
+y dsi f Ca urmare a c
poate aplica principiul suprapimerii J a
efectelor si nu exista termeni de Caracteristicil<
1,4 1,3 1.2 jiata pe direc^
cuplaj. In plus, trebuie s& se aibS. in i 2i 3* j j 2c U
vedere cS rofile unui vehicul au 1*'
teristica de dir
2a, 1* Puterea
practic aceleasi caracteristiei \f j
mecanice si acelasi lucru se poate relabel (1-9.2
Fig. 1.60, Schema de calcul a nivelului radiajia acusti
afirma despre ceie dou5 sine pe care
circuit vebiculul. De asemenea, se de zgomot la un vehicul r>e patru osii.
mai poate considera ca" rugozit5£le
suprafefelor de rulare au caracteristici aleatoare identice oricare ar fi perechea in care Wrc &
roata-sina luatil In calcul. Rezuft& egalitatea vitezelor in dreptui punctelor de contact medis a vitez
atat pentru sine, pe de o parte, cat si pentru roji, pe de alta parte,
Se considera in continuare un vehicul pe patru osii cu scopul de a calcula care are aria'
livelul presiunii acustice in dreptui unui punct oarecare (fig. 1.60.). Punctele de Donate mai s
contact roata-sina sunt identificate prin indicii ij care au urmiltoarea semnificajie: i axiala) este
aratS numarul frrului caii (unu sau doi), isrj indica numarul de ordine al rofii care «vi> = (vrr>
ruleazS pe firul respectiy. Sistemul de referinfa se fixeaza ia mijlocul vehiculului. funciie de v
Apatamentul boghiului este notat cu lab, iar eel al vehiculului cu 2av. Sc = 2nabe c
Punctul M in care se va calcula nivelul presiunii acustice se afla la distanfa da Consi
de firul i. Presiunea medie patratica produsa de cele dou& §ine in dreptul punctului M exprima irite
se caiculeaza prin insumarea presiunilor acustice produse de sine in urma interactiunii
cu cele opt roti
2
2 « r
W 2
„ ^ 3 _ , r
Os/^ ^\2.,2 V **c T" "f V1 T-
t f l r
/ i n i AT\S =2-ZiPrff = IT(POC) v&
j " * "»j It, . j~r . * ui care
114
 ** (v. fig. 1.59). Valoarea
punctul A/este in dreptul
ti ifc, se observe ca, fo
;az IB care integrate se
(1.9.106)
•unctului M in raport cu
afejele de rulare precum
Daca" se doreste s£ se
poate admite ca vibrajia
Sependenta" de vibrajiile
-•-
1,1
5 calcu! a nivelului
hicul pe patru osii.
dcare ar fi perechea
il punctelor de contact
u scopul de a calcula
I- 1.60.). Punctele de
atoarea semnificafie: i
de ordine al rojii care
mijlocul vefaiculului.
se afla la distanja da
n dreptu! punctului M
s in urma interacfiunii
r y> (1.9.107)
unde nr - 4 este numarul de ro|i de pe o parte a vehiculului.
Integralele Fy se calculeazS printr-un algoritm numeric utilizand relafia
(1.9.105.) in care se inlocuieste, in mod corespunzStor, ds cu dsi si Ax cu Ax,-,-.
Se poate trece acum la stabilirea relabel de calcul a spectrului mediu de putere
al presiunii acustice produsS de sina" prin inlocuirea vitezei v2$ cu <by (co)
i=\)
in care spectrul mediu de putere at vitezei $inei in punctul de contact, O^ (a), este dat
de relafia (1.8.43) in runcjie de spectrele medii de putere ale rugozitajilor suprafefelor
de rulare roata-sina.
fa fine, nivelul presiunii acustice este dat de relajia
(1.9.109)
unde /?o este presiunea de referinta.
Nivelul de zgomot pro'dus de o roata se calculeaza considerand roata ca o sursa
punctiforma situata in dreptul centrului ra£i. Se admite c& datorita rateracjiunii cu
sina roata este supusa numai la vibrajii ratiiale. Aceste vibrajit fac ca suprafa^a de
rulare a rofii sa genereze zgomot. Din cauza asimetriilor constructive, vibra^iile
radiale ale coroanei rotii indue vibratii axiale ale discului acesteia. Se poate accepta
ipoteza ca nivelul vibrajiilor axiale este constant pe suprafa{a discului si, in plus, el
este aproximativ egal cu aivelul vibrajiilor radiale ale coroatiei rotii (v. paragraf. 1.7).
Ca urmare a celor arable, se pot aplica rezuitatele studiului radia|iei acustice a rojii.
Caracteristicile radiatiei acustice sunt: eficacitatea radiatiei acustice a rofii, diferen-
fiata pe direcrie axiala C7ra si pe directie radiala <TJT cu a^ ~ cr,^ - 2 = c^ si carac-
teristica de directivitate care este unifonrja (vezi paragraful 1.9.2).
Puterea acustica medie a unei roti se objine prin aplicarsa corespunzatoare a
relajiei (1.9.28), respectiv luandu-se in seamS radiaiia acustica a soroanei rojii si
radiajia acustica a discului
in care Wn este puterea acustica. emisg de coroana rotii care are aria Sc si valoarea
medie a vitezei medii patratice (vj.) si ff^este puterea acustica emisa de discul ro|ii
care are aria 5^si valoarea medie a vitezei medii patratice <v? a ). In virtutea celor men-
tionate mai sus, valoarea medie a vitezei medii patratice a discului rojii (pe direclie
axiala) este egala" cu valoarea medie a vitezei medii patratice radiale a coroanei rotii
(( v ro)-( v n-}= { v r))- Aceasta din urma se caJculeaza conform relajiei (1.7.56) in
functie de viteza medie patratica in punctul de contact. Suprafa^a coroanei este
Sc = 2nab'c cu bf lajimea coroanei si a raza rojii, iar suprafaja discului este Sd - Tea2.
Considerand, ca si in cazul sinei, ca supraiafa solului este perfect reflectanta, se
exprima intensitatea acustica medie produsa de roata in punctul de interes M
(1.9.111)
in care dr = -J(xo -^)2 + (yo -y)2 + (ZQ - a)2 este distanja de la centrul rotii panS la
115
 punctul M(v. fig. i 57)

pitratic'f^TpS^t a 'f
w.^ uj punciui Af conform ^
relajiei fi scris* P <°
(1.1.39)

*r-fi-/iPOCJ.

.9.110-112) rezulta presiunea acusticS medie pStraticS

00 I— , ,
2 !^|
.. 7
*• o
di vPoc)2v^-^°° — j,
^ (1.9.113)
2 2 ^
«=i
in care s-a Jinut seama §i de relafia (1.7.56).
Presiunea acustica medie p&tratica" produsS de toate rojile vehiculului se objine
prin msumare

* " f_^^^^]+2^ (!A]14)

2
!=l/=l
J

°° t —
2 K
-, (1.9.115)
Kn

nilare. de- » -*x v^^>

de specirele rugozil^ilor suprafetelor de
sc

presiunii acustice
iajiei acustice a rojilor vehicylului este

(1.9.116)
nivelului presiunii acustice totale
 Benzile de frecven$ cu Ifijimea de 1/3 de octavS au raportul celor dou#
frecvenfe care delimiteaza domeniul fsfft = 2l!*. Benzile de frecvenJS sunt
stafldardizate. In tabelul 1.4 sunt prezentate datele referitoare la o serie de beozi de
.fft cu lajimea de 1/3 de octav£ utilizate in
obisnuit in analiza zgomotului la vehiculele
feroviare. In tabel apare notajia fc = jffa care
reprezintS frecvenfa centrala a benzii de frecvenja.
Analiza valorilor frecvenfelor din tabel permite
deducerea modului de stabilire a domeniului
celorlalte benzi de 1/3 octavl
Pentru a exemplifica aplicarea relafiilor de
calcul a nivelului de zgomot, sunt trecute In
revista, IB cele ce urmeazfi, rezultatele mai
importante objinute pentru cazul unui vagon avand
urmStoarele caracteristici:
- ampatamentul vagonului 2av = 19 m;
- ampatamentul boghiului 2ab = 2,6m; z)
- diametrul ropti 2a = 0,92 m; Pig 1.61. Spectral rugozicajii
- Ejimea coroanei rojii '^ = 0,135 m. rofii. L roatS nefranatS;
Caracteristicile rofilor sunt identice cu cele 2. roatS Mnatfi
de la exemplul numeric prezentat in' 'cadrul
paragrafului 1.7. Se considers ca vagonul ruleaza cu viteza de 160 km/h pe o cale
prevazuta cu sinS UIC 60, fixata pe traverse de lernn. Caracteristicile cSii de rulare au
fost date fn cadrul exernplelor numerice ale paragrafului 1,6.1. In plus, se mai ia in
calcu! l^irnea ciupercii sinei 2ac = 74 inm si latimea t^lpii care este 2at = 150 mm.
Spectrele rugozitafilor suprafefelar de rulare sunt prezentate m figurile
1.61 -62. Ele au fost determinate pe baza
masurarii rugozitajilor suprafejelor de ruiare cu
ajutorul uaor dispositive specializate in cadrui
lucrarilor Comitetului ORE C163 (v. RP 7).
Valoarea de referinla a nigozitatilor este de 1 ]4m.
in cele dou3 figuri menfionate apar spectrele
rugozitajilor in fimcjie de frecven£e!e
corespunzatoare vitezei de ctrculalie a vagonului,
adicii 160 knVh. Daca viteza de circulafie se
modifica, atunci spectrele rugozitafilor trebuie
translatate de-a lungul axei frecvenfelor in funcfie
-de'raportul dintre viteza de circulate considerata
si viteza de referinj:a. De pilda, componenta
spectral^ care., la viteza de 160 km/a, apare la ree
frecventa de 250 Hz, in cazul scSderii vitezei la Pig. 1.62. Spectrul rugozitSfii
80 km/h, de exemplu, va avea o frecvenja 5inei. 1. ?ina cu uznra ondulatorie
corespunzStor mai mica, respectiv 125 Hz. 2. jih$ firs uzurS ondulaiorie.
Asa cum s-a precizat, nivelul zgomotului
1780 2240 2S20 3550 de rostogolire depinde de uzura suprafejslor de
!000 2500 3J50 4000 nilare. tn figura 1.61. se prezintS spectrul rugozitSjii uiiei roji de la o osie prevazutS
cu discuri de franS, deci la care franarea nu se face pe suprafaja de rulare si care a fost
240 2820 3550 4470 denumita roata nefranat& si spectrul rugozit^tii unei roji la care franarea se face cu
1
sabofi aplicafi pe suprafafa de rulare - roatS franat£. Se constata ca, datorita uzurilor
117
determinate de frecarea sabofilor de
franare pe suprafafa de rulare, nivelul
rugozit&fii este mai mare in cazul rofii -u
a 110
franate, •a 100-
In figura 1.62. se arat£ spectrul
rugozitajii unei sine in stare buna, farS 9C4
uzur5 ondulatorie si spectrul unei sine
afectata de uzura ondulatorie. Spectrul
acesteia din urmS este mult mai mare
so rosla
decat eel al sinei neuzate. VSrfurile apar
70 L_
in dreptul frecvenjelor determinate de
200 Ik 2k 3k
hingimea de undg a uzurii si viteza de
circulate.
In figure 1.63 este prezentat Fig. 1.63. Spectral nivelului de zgo/notpentru
spectrul iiivelului presiunii acustice roacS nefianacSj'jiflfi ©r§ uzura ondulacarie. rula
calculat intr-un punct situat in axa cSii con
intre cele doua osii ale unui boghiu., la o zgo
icSltime de 0,9 m de planul c-5ii. S-a luat v
m considerare nivelul rugozitafilor pentru cuc
cazul roata" neMnata - ?ina 0r.a -uzurfi
ondulatorie. Oe asenienea sunt prezentate fos
spectrele nivelurilor presiunii acustice ima
calculate ata? pectra sine, cat si pesim aju
rofi. Se observe ca slnele ' produc de
zgomctul eel mai intens, mai ales m
domeniul frecveo|eiorjoase. Acest aspect
se poate explica prin aceea ca, In acest 1.64. Impedance Is sisr«n;uJai rcats-suia.
domeaiu de frecvenfa, impedacta sinei
este mai mica decat impedan^a rojii (v.
fig. 1.64). Pe niasura ce frecvenja creste, inipedanfa rojii scade datoritg frecvenfelor co
proprii ale coroanei si astfet se face sirnfita tot mai mult contribujia rojilor ia mvelul zg
zgomotuhii de rostogolire. S-E objinut deci un rezultat cunoscut si din alte cercetari ca
[2J. Nivelul global al presiunii es
acustice este de 111,3 dB si ei se m
calculeaza cu ajutorui relafiei tr
(1.1.52).
-Figura 1.65 aratS icfluenla fe
starii suprafefelor de rulare asupra at
nivelului de z;goraot. Sunt prezentale la
re
cele douS spectre ale nivelului de
zgomot calculate in cazurile roata
nefratiataV -sinS fara uzura
ondula'torie, respectiv roat5 fraaataV
sina cu uzurS ondulatorie. In benzile
v
de frecvente luate in considerare, Ifc 2k 3k
d
nivelul de zgomot poate creste cu Frecvenja (Hz) p
peste 10 dB datorita starii Fig, 1.55. Influenja stSrii suprafefelorde rulare
suprafejelor de rulare. Dealtfel, 1. roaD§ netrdnetS/jlna Sr§ usuj-a ondulacorie;
nivelul global al presiunii acustice 2. jroasa franat6/sina cu uzura ond-jlatorie.
ajunge la 122,8 dB in cazul roat5
118
 / sinS cu uzur£ ondulatorie. Se
dovedeste si prin calcul necesitatea de
a acorda o atenfie sporita masurilor de
combatere a zgomotuUii prin reducerea
nivelului rugozitSjilor suprafejelor de
rulare, aspect asupra c3ruia se va mai
reveni.
Zgomotul de rostogolire se
amplified pe masurS ce viteza de
circulate a vehiculului create. In figura
1.66. este prezentata influenja vitezei
de circula]ie a vagonului asupra 100 120 140
nivelului global de zgomot. Se constata1 Viteza (kra/h)
c3 indiferent de starea suprafefelor de Fig. 1.6$. Inilwnja viKzei
uaurg ondulatorie.
niiare, cre^terea vitezei de circulate 1, roacfi nefifcna;a/$ing farg uzurS ondulaforie;
conduce la marirea nivelului de 2. roeca frSnata/sinS cu uzurS ondulatorie.
zgomot. Calculele arat^ ca, la dubJarea
vitezei de circulate, de la 80 km/h la 160 km/h, zgomotu! de rostogolire create
cu cca. 7,5 dB, rezultat care e&e m coBCordant§ cu rezi5ltatele experimemale [7],
to final, trebuie subliniai faptul ci, datorita simplificariior operate §i cars au
fost raen|ioflate pe parcursul diferitelor etape,,"-modelui prezectat oferS, mai curand, o
imagine calitativS a fenomenelor legate de producerea zgomotului de rosiogolire. Cu
ajutorul acestui model se poate siudia influenza unor parametri ai caii sau ai treBiil>oi
de ro{i asupra emisiei de zgoract provocata de rostogolirea rop'lor pe

1,10, Coiafeaterea i la vehicnlele fero^iare

Corabaterea zgomotului la veaiculele feroviare se refera la masurile
constructive specifics §i la tratamerjtele apiicate cu scopul de a reduce nivelul de
zgomot atat in zona caii ferate, cat ?i in hrteriorul vebicuielor feroviare - vagoaae ds
calStori §i locomotive, Pentru a stabili Cilile 93 mijloacele de combatere a zgomoralui
este necesar s5 se studieze mecanismul prin care acesta se produce precum §i
modalitafile de propagare a zgomorului de la sursa de zgomot $i p^na in spajiul care
trebuie protejat.
Problemele tratate pana acum s-au referit la sursele de zgomot ale vehiculebr
feroviare §i la propagarea zgoraotului in vecinStatea call ferate. In cele ce urmeaza',
atenfia se vajndrepta asupra c^ilor de propagare a zgoniotului de la sursele de zgomot
^la'interiorul compartimentelor vehiculului in vederea stabifirii posibilitajilor de
reducere a nivelului de zgomot la interior.

1.10.1. Transmiterea zgomotului

DupS.-cum s-a men^ionat, cea mai importanta sursS de zgoraot este rularea
vehiculului pe sine. Din zona contactului roata - sina, zgomotul se propaga in aerul
din jurul cutiei vehiculului si ajunge la structura cutiei alcatuita" din podeaua cutieis
perelii lateral! si cei frontali, ferestrele si usile de acces si acoperigul cutiei. Varia^ia
presiunii acustice pe suprafa$a exterioara a cutiei reprezint& factorul de excitatie care
induce vibrafii in mtreaga structure a cutiei. Aceste vibrafii se propaga din aproape in
aproape si ajung la suprafaja interioara a cutiei. De aici, vibratiile se transmit aerului
119
 interior determinand nivelul de zgcmot la
mteriorui cutiei. Se poate deci afirma cS parole
componente ale cutiei prezinta o anumitS
transparent acusdca. Calea de transmitere a
zgomotuhii descrisa mai sus poarta numele de
transmitere aeriana. Zgornotul care se
transmits pe cale aeriana" se numesie zgomot
aen'an(fig. 1.67).
O alta cale de transmitere a zgomotului
produs de aparatul de rulare este calea solida.
Vibrafiile sistemuJui roata-sina, cele care pro-
duc zgomotul de ruiare, se transmit la cutie
prin intenrjediul elementelor de suspecsie si de
legarurg dintre cutie si aparatul de ruiare. rig. i .67. Propagarea zgoraotuhu de
Vibratiile structurli cutiei induse pe aceasta" rulare. l.zgomoi aerian;2.zgomot
ca!e prodac a alta components a zgomofului transrnis pe cale sclida.
interior, respectiv componema transmisi pe
cale solida (v. fig, 1.67).
Zgomotul de rulars rnai poate patnmde 1& interior &i pe c-ai secmidare: prio
conducted de vectilajie si prin rosturile de la rerestrele si u§ile de acces aie cutiei.
In cazul surselor inierioare de zgoraor (motoare diesei, motoare electrice,
compresoare, ventilatoare etc.), zgomotul se produce in ccmpartimentu! tn care se
gaseste sursa de zgomot si se iransmite apoi fn compartimenEeJe inveciaate pe cale
solida sau'-sub fcrm^ ds .zgomot aeriac.
Fe cale solida.- czgomotul
? produs
r de funcfionarea
j u^-ei masiu:
- y ^ . - se
^ iraasmite
^ ^ , ,., ^ _ ,
pentru ca orice masina care echipeaza un vehicul feroviar este fi.iatS de sasiul
vehicuiului. La rnasirjile mari, fisarea se reaiizsaza cu ajuloml unor elements elastice,
in timp ce la ma^icile de putere rnica se prefera fisarea rigidS a s?a?mii de sasiu. In
orice situaiie, vibratille ma§icii se transmit integral sau atenvjate la jasiu! cuiiei care,
fiind o stractura elastica, incepe sa vibreze si el. In acest mou. vibrati^le se transmit la
toate slementele cutiei care dsvis surse de zgomot pentra coaipaninienveie pe
care le delimiteaza (v. fig. 1.68).

Fi. LfiS. Transirjcerea j o n s o

rcdus de s^orseie iateriosre.
I. zsoraot Eransi?.:s pe caie soljda
zomot aerisn transmis dtrect;
^, zgonot serian trafisrrjs pe cai*

. zgomot aeran troissims pe

5. grupui motor diesei-gsneraior;
6. elemente ejastice de rszsmare.

La suprafapa unei ma§ini. vibratiile cauzate de funcponarea masinii se transmit

aerului inconjurator cretndu-se astfel uri can;p acustic m jura! ma?inii care devine
surs^ de zgomot aerian. Undele acustice se propagS pric aer si sjurjg la peretele care
desparte compartimentuj ma^inilor de cornpartimentul care trebuie protejat acustic
J20
(cabina de conducere sau companiment de calatori) si U penetreaza datoritS
transparent acustice a peretelui. Aceasta este calea direct! de propagare a
zgomotului aerian produs de o ma?in£.
Zgomotul produs de marina" se mai propaga. tot pe cale aeriana, si la plafon ?i
la perefii lateral! care mtrS fn vibrajic. Aceste vibrafii se transmit prin perejii cutiei si
ajung m cele din urma la perepi desparjitori ai compartimentului care trebuie protejat
acustic. contribuind la marirea niveiuiui de zgomot interior. Aceasta este calea
indirecta de propagare a zgomotului aerian produs de o masinS.
Zgomotui aerian produs de o masma se mai poate propaga si pe o cale
secundara, respectiv prin aerul exterior cuttei vehicuiului. Aceasta cale de transmitere
este consecinja faptului cS sala aia^inilor nu este perfect izolata de exterior. Ea
comunicS cu exteriorul mai ales datorita sistemuiui de racire al motoralui diesel si
datoritS fevii de esapameat. Prin aerul exterior, -undeie acustice provenite din sala
masitiibr ajung in dreptul ferestrelor compariiaientelor alaturate si pfttmnd m interior,
contribuind astfel la marirea nivdului de zgomot.
0 mare parte din energia acusticS angajata de circulatia unui vehicul feroviar
se propaga deci sub forma de zgomct aerian ceea ce impuue cunoasterea mai
amSnimJita a modului in care zgomotul aerian se transmits prin eiernentele de
structura ale cutiei. Pe aceastil baza sc pot stabili caile ce urrna- pentni a reduce
nivelul de zomot mtr-un vehiciil feroviar.

1.10,2, Izolarea acaslica a unai ecrasi simple

i
Dupa cum s-a aratai, indiferent ds tipui sursei de zgomot. zgornotul aerian
patrunde in interioml vehiculului s-su trece dintr-un compartiment fatr-altai al
vehiculului prin elernentele de structure ale cutiei. Acestea se Ci>mporta ca ecrane
acustice cars se opun, mai mult sa'a mai putin, trecerii energici acustioe.
Prin ecran sicspii: se intelege ecranul care este alcannt dinir-im sicgur material.
ornogen din punct ce vecere a! proprieiaplor mecanice. De exempiu, la v;a vagon de
cSiatori, pot n considerate ecrane simple perstii mterion confecfionaji din P?L sau alt
material lenmos, geamurile -de la ferestrele cu geam siniplu. De aseraecea, orientativ,
se ma! poate aplica ipote^a ecranului simphi si la elernentele de stnicturg alc£tuite din
mai multe straturi din maisria!s diferite, cum ar fi podcaua si perepi exteriori ai cutiei,
daca diferitele straturi sunt bine solidarizaie mtre sie.
Transmiterea zgomotului dintr-o pane m cealalta a ecranului separator se
explica, pe de o parte, prin propagarea directa a undelor acustice prin trei medii: aerul
.exterior, niate~rialu3 ecranului §i aerul interior., iar pe de alia parte, prin efectul de
diafiragmS pdn care, sub acjiunea undelor acustice incidecte pe ecran, acesta vibreaza
ca o diafragrna si emite energie acustica la interior.

1.10,2.1. Ipoteza propagaril uadelor sonore prin trei medii. Se analizeaza

raai tntai transmiterea zgomotuiui printr-un ecran sub aspectul propagarii undelor
acustice prin" trei medii. Se considers douS medii nedisipative extinse la infinit.
mediul exterior notat conventional cu 1 si mediul interior 2. Impedantele
caracteristice ale celor dou£ medii suat 2flJ = p,c, cu i=l-r2 in care pi,2 sunt
densitajile mediilor, iar c. , simt vitezele de propagare ale undelor sonore prin mediiie
respective. Mediul interior este despSrjit de mediul exterior prmtr-ua ecran simplu,
respectiv un mediu avand grosimea d si extins, de asernenea, la infinit (v. fig. 1 .69),

121
 Bcranul are impedanja caracteristicS
2£ = pV, cu p* densitatea materialului din
care este alcSiuit ecranul si c" viteza de
propagare a sunetulm prin ecran .
Se presupune ca in medial exterior se
propaga o undl sonorS incidents dupa nor-
mala la suprafapa S, de separate cu ecranul
simplu. Unda sonorS incidents poate proveni
de la o sursS acusticS oarecare siruata la o dis-
tan$ suficient de mare de ecran pectru ca un-
dele sonore sa poatS fi considerate unde plane.
Datorita fenomenului de reflexie -
refracfie, la suprafofa de separate S, rezulta o
uiida refiectata care se propagS tot fn mediul
Fig. 1.69, Propagarea uadelor sonore
exterior $i p unda transmisS in mediul prin trci medii.
ecranulm. Unda transrais£ prin mediul
ecranului ajunge la suprafaja de separate S2
cu mediul interior, de asernenea. sub incidents normata. Interacfiunea undei incidente
din mediul ecranului cu suprafata de separaiie S2 se scideaza cu o unda refiectaia m
mediul ecranului si o unda Iransraiss in mediul ieterior.
Fentru a evalua capacitatea ecranului de a $e opune transnuterii energiei
acustice uebuie sa se stsbilsa$c& dependenfa dintre presiunea acusric^ a undei
transmise m mediui iaterior 91" presiunea acusticg incident^ din mediul exterior. Pentru
aceasta, se stabilesc expreslile presiimilor acustice ?rs csle trei medii si viiezele
particuldor mednlor respective, iar apoi se impun cocditiile de- costinuitats: sk
presiunilor acustice 31 vite2elor in dreptul suprafe^elor de separape.
ConsiderSnd cazul ucei perturbatii sicusoidale, presiunea aoustica in priisuil
mediu, in care coexists atat unda incident^, cat si unda reflectata. este data de relaiia
(1.1.1 Ob). Se face observafis ca unda progresM care apare m relatia menticisatS este
unda incident^ pe siiprafata ecranalui, iar uiida regresiva este cea reflectjita de ecran.
Expresia presiunii se scrie fa raport cu referenjialul Olxl

0= (1.10.1)

in care pi si pr sunt amplitudinile compiexe ale presiunilcr acustice ale utideior

incidents respectiv refiectata", k\e numarul de unda". CD este pulsafia, iar cu / s-a
notat tiffipul. Viteza particuleior este in concordant cu rele£a (l.l,9b)

in care v^si vr sunt amplitudinile compiexe ale undelor de ;-icezs.

_ - IB mod asemanStor se expnma presiunea acusticS si viteza particuleior din
mediul ecranului. Presiunea acustica exprimarS in funcjie de referenfialul Ox. este
data de relajia

iar vitsza, de relajia

! (1. 10.4)
122
 fa care p*f suat amplitudinile complexe ale undelor de presiune acusticS din ecran,
v'j, suat amplitudmile complexe ale undelor de viiez£ si k* = j»/c* este numarul de
unda ce caracterizeazS propagarea undelor acustice prin ecran.
In mediui interior se propagS numai unda transmisS care este o unda
progresiva. Expresia ei poate fi scrisa in raport ou refereajialul 0^x2 a carui origine se
afia la distanta d, cat reprezinta grosimea ecranului, de originea referenjialuliri O,x,

p (xi r) - p ,^e>t~tc^ (1.10.5)

ni care s-a notat cu p{ amplitudinea complexa a undei transmise m mediui interior,

iar £3 este numarul de unda al mediului interior. Viteza in unda transmisa in mediui
interior este J
ugarea uadelor sonore
•ei medii. V2(^2,i) = Vt&-'^'^x^ = ——gX|»'-^3)) (1.10.6)

iunea undei incidente Vf fiind amplitudinea complexa a vitezei ia unda transmisa.

i o undS reilectata in Trcbuie menponat fapru-l c£ s-a |iniit seama ca la irecerea undei sonore dmtr-un
mediu intr-altu! nu se modifica &eeven|a 91 ca s-au aplicat legile reflesiei-refracpei
transmiterii cnergiei referitoare la unghiuriie de incidenfa, refiexip^i refracjie.
ea acustica a undei Se pun scum condifiile de continuitate ale presiusii si vitezei. In dreptul
sdiul exterior. Pentru suprafetei S,, adica la x* = 0, trebuie satisfScute rsla^iile
si medii si vitszele
de continukaie aJe (1.10.7)

L acustica in primus fnlocuind expresiile presiucilor acustice si aie vitezebr date de relafiile
. este data de relatia (1.10.1-4) seobime^
afia^msr;tionata este _ . _ _ _ . , _ . , . Pi ~Pr __ P,
"' ~Pr
Bt3 de ecraE. (1.10.8)

La suprafafa de separafie S2, respectiv xi ~d si xi - 0, presiuniie acustice in

cele dona medii aflate in contact sum egale si la fel vitezele
ale undeior
a, jar cu * s-a
« DupS ce se introduc expresiile presiunilor acustice si ale vitezelor, rezultS
i, (1.10.2)
(1.10.10)
7*
*-a
a particutelor din
renjialul Ox. este Relatiile (1.10.8) si (1.10.10) formeazS un sistem de patra ecaatii cu patru
necunoscute: pr, z5*,si pt. Din primele doua ecuajii rezulta
0-10.3}
(1.10.11)

> (1.30.4) Prelucrand ecua|ii3e (1.10.10), se obpn presiuniie p] si p"f

123
 S* ^/

-n' F7^""-
^•=V(l-~-|V**
j, v^tf2 x (UOJ2 >
^Se mlocuiesc expresiiie presiunilor »• &
rezultga relatia
relajia p*f "* mai sus in relafia (1.10.11) §i
p.
r t
= --t
A e /*vj
' 1+ i2]L!/i w .^L ' 2^1 V, Zl\\
-«i- ^1 ~ "7*"
t-a J M\y
j ~
J ~^~~ I '

in paranteza dreapta §i regruparea termenilor, devine

(1.10.14)
,* J

mediui Se deduce acum expresia amplitudinii coinplexe a presiunii undei transmise in

interior

P =2 .
(1.10.15)

Capacitatea ecranului de a se opuae trecerii undelor sonore este pusa in

evidenta de coeficientui de transmisie care se poate derlni ca fiind raportul diatre
fiuxul acustic mediu transmis prin suprafa^a S3 si fluxul acustic mediu incident pe
vine fliEulSmedia
suprafafa r Pe supralafa S, se consider^ ua element de surjraiafa" cu aria AS*-pe care
incident
fj^. — 7 A O -2. !

). (1.10.16)
A
In relafia de mai sus s-a notat cu /, intensitatea acusticS medie incidenta, iar cu
pi- presiunea acusticS medie ptetka' incidenta. Expresia fiuxului mediu incident s-a
ob{inutprin aplicarea relafiilor (1.1,35) si (1.1.40),
f Jn mod asemSnStor se consider^ pe suprafafa S2 un element de suprafata cu aria
AS. Pra acest element de suprafaja" iese fluxnl mediu transmis dat de rela^ia

, (1.10.17)
in care intervine intensitatea acustica1 medie transmisa /, si presiunea medie patraticfi
^y

transmisS p,. Conform defini^iei, se obp'ne, utilizand si expresia amplitudmii

presiunii acustice pt datg derelajia (1.10.15), coeficientul de transmisie

Za2\-K

(1.10.18)

124
r* \
•je- (UOJ2) |
fn cazul obisnuit al unui ecran aflat intr-un camp acustic aerian, impedanjele
a2 caracteristice ale mediilor 1 si 1 sunt cele ale aerului (Za\ Zsi = poc), Relajia
coeficientului de transmisie se simplifies m mod corespunz3tor
i m relatia (1.10.11) ?j
_ !2
sinAV (J.10.19)

Efectuandu-se calculul modulalui. rezulta

rea termenilor, devine
^__ £* \ --i
7,*
t=
* (1.10.20)
''-«-*"')(. fl.10.13) os sm

In domeniul combaterii zgomotului este mai user sS se mcreze cu indicele de

Jtavaavea forma atenuare
lOlgi/jjV/??] [dB]. (1.10.21)
n. 10.14
Intr-adevar,
2
daca se its nivelul presiunii acustice al undei inciaente
nis undei transmise in Lt- 103g^,atuncisepoats deduce nivelul presiunJi acustice al undei transmise
p* "-
1-i
•io*V| (J.10.15}
-
PC
sopore este p'usa m adic^
rlind raportul dinire (i, 10.23)
tic mediu incident pe
ta cu aria AS* pe care Se ob.senra ca indicsle de ateauare arata cu c£ji decibeli scade nivelul presiunii
acustice la trecerea undei incidente printr-un scran. Pestru cazul considerat, indiceie
de atenuare acustic^ are expresia
(1.10.16)
r -7* - .
Jdie incident^ iar cu ^ . _j . ,-, ., n.io.2^
ii mediu incident s-a
Indiceie de atenuare se an,uieaz£ daca coeiicientul de transmisie este T = 1.
de suprafaja cu aria Energia acusticS transmisa este egal^ cu ecergia acustica incidents, iar nivelul
de relajia . presiunii acusfice transruise este identic cu ce! al presiunii acustice incidente. Aceasta
Inseamna c£ in fenomenul de transmisie nu mai apar unde refiectate. Ecranul devine
(U0.17) total transparent din punct de vedere acustic. Indiceie de aienuare se anuleaza dacS
sin k*d = 0 si cos k*d - ±1, respectiv daca este mdeplmita condijia
lea medie patxatica
Jresia amplimdraii k*d~mt (1.10.25)
nisie
cu n € N* (pentru w = 0, condi|ia (3,10.25) revine la d = Q, adica nu exists ecran).
Din relatia (1.10.25). pentru d constant, rezuit£&* = ^jj = co^/c* = 2zft/c* -Ttn/d, iar
pentru n=l, se ob(ine frecvenfa minima ia care ecranul simplu devine total
transparent acustic
ft=c*/(2d) . (1.10.26)

125
 Pentru elementele de construcpe ale cutiei unui vehicul feroviar, frecvenja dou5 fefe la
minimi la care indicele de atenuare se anuleazS este foarte mare si deci fenomenui (Jatorate PR
ramSne far5 consecinfe practice. DacS se considers, spre exemplu, cazul unui perete exterioara
interior cu grosimea d~ 20 mm, confec£ionat din PFL si adoptand, pentru viteza de fafa interior
propagare a undelor acustice, valoarea corespunzStoare propagarii sunetului douS forje i
lerrmul de brad (c* = 4700 m/s), se ob£ine frecvenfa minimi
(s-a notat c
reperuifix(
/I- 2-0,02
4700 -117,5kHz,
Apltt
a dinamicii,
valoare mult prea mare faffi de frecvenpa superioarS a domeniului zgomotului
mSsurat la vehiculele feroviare.
Din calculul numeric efectuat se trage concluzia c2 grosimea ecranelor acustice
fntalnite la construcjia cutiei este mult raai mic3 decat luagimea de imda" a undelor sau, n
acustice care se propaga" -prin respectivele ecrane. La frecvenja /=4000 Hz, se
objine lungimea de uada a sucetuhii
,*
A = cV/= 4700/4000 = 1,175m, Cons
cu aceeasi
adica" o valoare muit superioara grosimii peretelui interior (de aproape 60 de ori mai ecracului s
mare), amplitudice
Jnter
1.10.2.2. Ipoteza pistonului rigid. DupS cura s-a vazut, grosimea ecramilui aceasta se f
fiind mult mai mic& dec&t lungimea de unda a sunetului care il traverseaza rezulta ca din rela^iile
timpul in care unda sonorS parcurge ecranul este mult mai rnic decat perioada astfel
corespunzStoare frecvenfei sunetului si, in consecm|a, defazajul dintre particulele
ecranului aflate pe direcjia de propagare a sunetului este nesemnificativ, practic,
particulele respective se miscS simultan. Dac^ unda incidents este nonnaia pe
suprafafa ecranuiui (cazul luat ra consida-are mai sus), atunci nu exists defazaj nici Aces
mtre particulele aparfffiand unei sec^iufii transversale pe direc^ia de propagare a cele doua f
undelor acustice. Coroborand eele doua observajii menfionate, se ajunge la ideea c5
toate particulele din masa ecranului se misca" in faza. Ecranul se comporta ca us
piston rigid. Transmiterea energiei sonore prin ecrau poate fi explicata prin faptut c^
ecraBu], vifarand ca un piston ngid, devine sursS acustica pentru mediul interior. Dac
Pentru detalierea aspectelor teoretice legate de ipoteza pistonului rigid se
coEsiderS un ecran simplu ca element de izolare fosica a unui compartiment
impotriva zgomotului aerian, Ca si in ca/ul precedent, se presupune ca" pe partea sau
exterioara a ecranului, campul acustic se compune dicir-o unda planS incidenta dupa
direclia normal^ la suprafaja ecranului $i o unda reflectata. La partea interioarS,
campul acustic este dat de unda plana transmisl Presiunile acustice ale ceior doua
campuri acustice si vitezele sust date de reh^iile (1.10.1-2), respectiv (1,10.5-6) IE Sei
care se ajunge
ki = fa ~ k, iar ZG\ Zai ~ poc. transmise
Analiza fecomemilui de transmitere a energiei acustice se bazeaza pe luarea &
considerare a inerjiei rnecanice a masei ecranulut. Se consider^ o prisma decupatS din
ecran avand aria "bazei AS (v. fig. 1.70). Masa prismei este A/=pVA5=/«A5', in care Rez
m = p*d este masa pe unitatea de suprafa{a a ecranului. Intrucat toate punctele
ecranului se miscS simultan, nu se transmit forje taietoare pe conturul prisinei. Pe cele
126
 ^e laterale ale prismei acfioneazS for^ele
presiunilor acustice, respectiv pe fofa
exterioara forja Fi = PI(A:I =0 S /)A5, iar pe
feja interioara forfa F2 = p2(^2 = 0, f)AS. Cele
dou5 forje imprima ecranului accelerafia
(s-a notat cu £,(t) deplasarea ecranului fata de
reperul fix Ox).
Aplicaad prismei legea fimdamentaia
a dinamicii, se ob|ine ecuajia de miscare
a domeniului zgomotuhii

d;2
sau, dupa inlocuirea masei M
Fig. 1.70. Ipoteza pistonuiui rigid
t^~-. (1.10.27)

Considerand cazul vibrajiilor rn regirn permanent, rezulta ca ecranul vibreaza

cu aceeasi frecvecja cu a undei acustice inpidente. Cu aceasta ipoteza, deplasarea
[de aproape 60 de on ecranului se poate exprima sub forma- tomplexa" £(/) ~ |^*", m care £ este
amplitudinea complexa a deplasarii ecranului.
Intereseaza deducerea expresiei indicelui de atenuare al ecranului. Pentru
aceasta se face observa^ia cS presiunile acustice la suprafafa ecranului sunt ob^inute
din relaftile mentionate mai sus, impunand condi|iile x\-Q si X2 = 0. Cu presiunile
astfel ob^inute, se merge in ecua£ia de miscare

Pt +p, -p: ~ -mco2!. (1.10.28)

Acestei rela^ii trebuie sa i se ataseze condi^iile de continuitate_ ale vitezei pe

cele doua" fe(e ale ecranului
- ' ^ ,. (UG.29)

Daca se Inlocuiesc vitezel§ in relafiile de mai sus cu expresiile lor, se ob^ine

p,-pr=pt, respectivpr
'sau
„ _ ^ s „: e , Pt
(1.10.30)

Se introduc amplitudinile complexe pr §i 4 in ecua^ia de miscare (1.10.28) ?i

se ajunge la'o reiatie intre amplitudinea complexa a undei incidente si cea a undei
transmise

RezuM coeficientul de transmisie

 (I.I0.3J)

Indicele de atenuare introdus de ecran este

i-f 0-10.32)

relafie care poate fi simpJificata pentru domeniul de aplicabilitate al izolafiei fonice,

La firecvenfe mai man de 100 Hz $i pentru grosimi obismrite folosite la izolarea
acusticS a vagoaneior de calatori, termeaul [ffH»/(2poe)]2devine mult mai mare decat
unitatea asa cfi indicele de atenuare^poate fi calculat cu relajia aproximativa

Z>=101g| 1 + (1J0.33)

Intr-adevar, considerand un perete desparjitor dia PFL de 20 mm cu deasitatea

de 600 kg/m3 (^ ^ ptf = 600 • 0,02 = 12 kg/m2), se obpce la frecvenja de 1 CO Hz

2-1,2-344 J

Relajia (1,10.33) ests cuEGsc~ut£ sub aurnele de legea rnasei si arata eg ico'icete
de atenuare create cu cate 6 c!B 3a ileeare dubiare a masei ecrarralui. Se demon streaza
cs legea masei se obfine,>i diarelatia (1,10.24) daca seimpun condipiie cos^AVs 1,

Legea masei arata" ea pentiii imbimatafirea izoiafiei fooice este cecesar sa" se
Xitilizeze elements de siruciurl ea";; aiai greie. la vagoaaele de cSIatori 91" la locomotive
au este posibila adoptarsa unor straotLiri prea greie din mai multe ratiuni: iara
vehiculului este limftati die coasiderecte legate de sarcina pe osie; o stnicrorg a
cutiei prea grea presupune adoptarea iinor grosimi ale perefilor mai man ceea ce
reduce spafiul disponibil datortia lirnitarijor de gabarit. Totodaia, vehicule cu tara
inare. mseamca costuri de fabricate si de expbatare mai mari. !fl consecinfa^ se cauta
s5 se ajucga la un ccmprotnis iatre masa vehiculului si eficacitatea izol^rii acustice,
Dupa cum s-a vazut, podeaua vehiculului este cea mai expusa zonS a
vehiculului la acfiunea zgomotului de rulare si din aceastS cauza ea trebuie sa
beneficieze de un tratament aeustic suplimentar. La vagoanele obsnuite, mass pe
unitatea de suprafa^a" a podelei este de cca. 35-40 kg/m2. Ea oresre la vagoanele de
mare confort cum sunt vagoanele de dormit ucde masa pe unitatea de suprafaja
ajunge la 60 - 65 kg/m- si chiar mai mult. Podeaua au are o structara de ecran simplu
dar, orientativ, se poate aplica legea masei. Astfsl, pentru UE ecrac cu masa unitara
m = 40 kg/m2 si la frecventa de 500 Hz (pulsatia oo = 3140s~J), se objine icdicele de
atenuars
r, = ^Q-lg~
D «« , m& = 20 -in •-i£T~r^r-TTT
i 40-3140 = 43,6 ,, ,- dB.
,-T,
'2p( L2-344

La ferestrele cu geam simpiu, masa unitarfi este foarte mica, spre exempiu,
pentru un geam cu grosimea de 5 mm si avacd dessitatea de 2500 kg/'m3, se obji/ie
128

(1.10.31)
(1.30.32)
ibilitate ai izolajiei fonice
snuite folosite la izolarea
>vme mult mai mare decat
a aproximativa"
(U0.33)
- de 20 mm cu densitatea
-cvenjadelOGHz
nasei si arala cS indicele
amilui. Se demonstreazS
'nice este necesar s3 se
Platen si la locomotive
nai multe rajiimi: tara
pe osie; o structure a
filer mai mari ceea ce
>data, vehicule cu isti
lacorjsecin&secama-
tea izolarii acustice.
oiai expusa zong a
s caoza ea trebuie sa
5le obsnuite, masa pe
3-este la vagoanele de
umtatea de suprafafS
rctura de ecran simpiu
scran cu masa unitara
se objine indicele de
dB.
spre exempt,
!500 kg/m3, se objine
masaunitara m-$d-2500-0,005= 12,5 kg/m2. Cu aceasta valoare si considerand
de asemenea frecvenja de 500 Hz. rezulta valoarea indicerai de atenuare
12,5-3140
2-1,2-344 ' '
o valoare mult rnai mica decat cea a podelei. Asa se explica1 slaba izojare fonica"
aferestrelor.
Relajia (1.10.33.) mai arata" ca A
indicele de atenuare depinde si de 60! * -1
frecvenja undelor acustice. Indicele D so 1
creste odatS cu frecvenja cu o rata de 6 40
dB/octava. Aceasta inseatrma ca" ecranul
prezinta o anumita selectivitate a izolarii
ftmice. In figura 1.71 se prezinta influenza frecvenja
frecvenjei asupra indicelui de atenuare 125 250 500 Ik 2k 4k [Hz]
lu&id in cocsiderare doua valori ale Fig. 1.71. Influenta &ecven|ei asupra lui D.
masei. Se remarca faptul cS. sunt atenuate ]. ecran de 40kg/m2; 2. geam cu grosimea
mai eficient zgomotele de frecven|a deSmm.
inalta. Acest aspect este beneilc pentru
izolarea fonica mtracat atenuarea zgcmotulyl este mai accentual! tocrnai in domeniul
de frecvenja in care sensibtiitatea urechii uinane este mai mare,
1.10,23. Infiuen$a incidenjei oblice. Legea coincidentei. Trebuie sa se
observe ca legea masei prezentata mai sus a fost dedusa rn ipoteza cS unda incidenta
este normals pe suprafata ecranului. In general msa campul acustic are unde cu
inciden^ oarecare, Fentru aceasta situate, ipoteza pistonului rigid este
nesatisfacaloare. Datorita inciden^ei oblice, fronml de unda nu mai ajunge simultan in
toate punctele suprafetei ecranului, ca in cazul incidentei normale, ci el baleiaza
suprafa|:a eci-anului ajungand in puncte diferite.
la momente diferite. Din aceasta cauza, m ecran
apar unde de incovoiere care se propaga prin
ecran cu viteza cu care undele incidents
baleiaza suprafaja ecranului. Pentru a studia
influenza undelor de racovoiere asupra
capacititii ecranului de a se* opune trecerii
undelor sonore se poate considera, din nou.
ipoteza ecranului extins la infinit. ceea ce
insearnnS ca nu se ia in seama influenza
legaturilor de pe contur.
Se presupune c3 un ecran se afia in
cSmpul acustic al unei unde iacidente care se
propa^ m mediul exterior si care face un unghi F]S- L72 - Ecranui » ^P"1acusllc
de incident^ 6 cu un plan normal pe suprafata L ™da incidents; 2.uadarenectata;
_ •,.;«.-. -,--, ^ r * 3. unda transmisa.
ecranului (fig. 1.72). Ca urmare, se formeaza o
unda reflectatl m mediul exterior si o unda
transmisa in mediul interior. Cele doua unde se propaga dupa direciii orientate sub
unghiuri egale cu eel de incidenja pentm ca toate cele trei imde se propaga prin aer
(viteza de propagare este aceeasi). Sub acjiunea for^elor datorate presiunilor acustice
129
 i ecranul se comports ca o placa solicitata la incovoiere cilindrica" si aceaata
pectru c£ forfele respective sunt constante de-a lungul liniilor paralele asezate
perpendicular pe direcfia de propagare a
undei incidente. In consecinfa, ecranul
are aceeasi deforma|ie de-a lungul
direcfiei perpendiculare pe direcfia Oy vij
de deplasare a urmei frontului de unda"
pe ecran. Se poate considers ca ecraaul
este alcatuit dintr-o infmitatea de grinzi ps(Q,y,t)ldy
cu ISfimea /, fiecare grinds avand axa da
longitudznala orientate de-a lungul pa
direcfiei de propagare a undei incidente. tin
Toate grinzile se misca" identic. ra>
PenEru a stabili ecuajia de dii
miseare a ecranului, se decupeaza" c^
dintr-o astfel de grinda" un element de pu
Fig. 1.73. Ejeinent de ecran. tin
ecran cu lungimea dy fi lafimea / (fig.
1.73). Asupra elernentului de ecran, se di
exercit2 taietoare P(y,t) s •ay ci ac^ioneaza" ia capetele ca
*v vi
elementuJm. Pe fejele frontak 'ale elemenrulu! de ecraa acjioneazft for^ele es
datorate presiunilor acusticc die cele dou§ medii. Forjele menjionate
imprirna de ecran accelerajia \ji care
fo
transversalfl a ecraauiui. Cu aceste precizari Scute, se trece ia stabilirea ecuafiei de
trii^care a elemenrului de ecran

(0,v,/)-p 2 (Q,V,i)Vdv~P(v, f) +
saa
p

Forfa t^ietoare este kgata de momenta! de mcovoiera prin

(1.10.35)

m care / este momenta! de inerjie al sec£iunii in import cu axa de mcovoiere, iar E

este modulul de elasticitate longitudinal. Pestai sectiimea transversal^ a elementului
de ecran. momentui de inerjie este i-lcPlil. Daca se ptie searna cfi deforma|iile
eiemeniului de ecraa sunt fatpiedicate de prezenja slemectetor vecine, atunci In relajia
(1.10.35) trebuie sS se miocuiascS E cu £7(1 - \'2), in care v este coeficientu! Poisson.
In fine, se reline, pentru termenul din ecuajia de rniscare datorat forfei tatetoare,
expresia
dP(y, i) i £ \<$
"• i ~~ *) 1 ft f- 3. i "~ n t 7
dy I i - y2 12' dy I dy

in care jB = £#3/|i2(l~v2)] este rigiditatea la incovoiere a ecranului. Cu aceasta,

ecuatia de mis.care deviae
130
iere cilindrica" si aceasta
iniilor paralele asezate (i.10.36)

Pentru. rezolvarea ecuajiei de mi$care trebuie sa se stabileascS forma de

eoient de ecran.
tfioneazfi la capetele
i acjioneazg forjele
ii. Forfele menjionate
>..?) este deplasarea
stabilirea ecuajiei de
vibrajie a ecranului, respectiv ^(y,/). Se considers
regimul armonic de vibrajie. Fie doiiS puncte de pe
ecran, A §i B, aflate la distanja_y unul de altul (v. fig.
1.74). Frontal de undft nu ajunge simultan IB ceie
douS puncte. Se considers c§ frontul de und&
parcurge distanfa CB cu viteza c, intr-un interval de
timp A/. Evident cS distan|a CB=c&t. In acest
rastiiop, urma pe ecran a undei racidente parcurge
distanfa ce separa punctele A $i B. Aceasta inseamna
ca punctul B vibreaza cu o anumita mtarziere fa?a de
Fig. 1.74. Propagarea unnei undei
punctul A §i aceastS intarziere este egalS chiar cu incidente ne eera'O-
timpul necesar frontului de unda s& parcurgS
distanja CB. Considerente geornetrice simple arata
c3 c A ( = s i n 6 din care rezultS intarzierea Aj = ysinO/c. Tctodata", se mai deduce ca
viteza de depiasare pe ecran a urmei undei incidence sau viteza tangential^ a undei
este v, = y/At - c/sin 9,
In consecinfa, expresia vibrajiei ecranului, sub
formS complex^, este x
Uy, 0 = £e^^;) = fyW- (1.10.37)

in care ^ este amplimdinca compiexa a vi'bratiei ecrasuiui.

Presiunile acustice ale ceior trel node se determiaa pig. 1.75. Directiile undelcr
in fucc|ie de referen|ialul Oxy (v, si ng. 1.75), Pentru
presiunea acustic^ din mediu! exterior se obfine

rela^ia (1.10.38)
Presiunea acustieS a undei transmise in mediul interior este
(1.10.35)
-p -p (1.10.39)
ie fncovoiere, iar £ In ecuafia de miscare (1.10.36) se inlocuiesc deformarea ecranului data de
srsala a elementuhii relajia (1.10.37) si presiunile acustice din re3a£iile (1.10.38-39). Obsexvandu-se apoi
nia ca" deformajiile c5 kyswQ = ($~j— se ajunge, dupa simplificarea termenului e;(0>f~^'sul8), la
ine, atunci m rela|ia Hrmatoarea forma a ecuafiei de miscare
DeficientuI Poissoa.
•at forfei taietoare,
(1.10.40)

Trebuie acurc s5 se puna condifiile de continuitate ale vitezelor. Orientarea

vitezelor pe suprafejele de separate ale ecranului sunt prezentate m fig. 1,76. Valorile
aului. Cu aceasta. vitezelor particulelor din cele trei unde sunt date de rela£iile
- peniru unda incidents si cea reflectatS

131
 - pentru unda transmisS

Fig. 1.76. Viiezele undeloi.

Avand in vedere orientarea vectorilor vitezelor,
condifia de continuitate a vitezelor revine la relajiile

(1.10.41)
in care viteza ecranului s-a notat cu v(y,t) = ^~. Efectaandu-se Tnlocuirile de
rigoare, se obfin relatiile

din care rezulta

PI ~Pr ^<«e.
p.ccsO
'-isiw- n-!0-42)
Se introduc presiunea acustica ca a undei
un reflectate si deformajia ecranului,
mai sus,
deduse mai SUS. in
TH ecuatia
erustia de
H^ mi$care
mio/»a-o (1.1
/ t 1 0.40)
A /JA~>

C2sin4e)
ff?C
4
-'
' ' (1.10.43)
cateva calcule simple rezuM coeficientul de transmisie

-J—^r, (1-10.44)
1 +y

in care maritnea

Cf =
(1.10.45)
-v 2 )
reprezintfi viteza depropagare a undelor libere de incovciere.
Indiceie de^tenuare acusticel al ecranului, m ipoteza incovoierii, este

(1.10.46)

Se coBstati ca viteza de propagare a undelor libere de incovoiere dq>inde

de frecvenja undei de mcovoiere. Ea poate lua orice valoare, inclusiv valoarea
raportului c/sin9 care reprezinta, dupa cum s-a vazui. viteza tangen^iaia a undei pe
ecran.

132
 Daca se considers! o valoare a unghiului de incidenja, atunci exista o anumitii
[a a undei incidente la care viteza tangentialiS a undei pe ecran coincide cu
viteza de propagare a undei libere de racovoiere corespunzatoare frecvenfei undei
jncidente. Din condifia
(1.10.47)

fa care mlocuieste viteza even expresia (1.10.45), rezultg. asa-numita frecven$a critics
Fig-1.76. Vitezele undelor.
sau frecvecfg de coincident
fcr = c2Vm5"/(27rsin2e) . (1.10.48)

Dac§ frecventa undei incidente este egal£ cu frecvenfa criticS corespunzatoare

ungfaiului de incidenfa al undei, atunci, viteza tangential^ a undei pe ecran fiind egala
cu viteza de propagare a undelor libere de mcovoiere, condijia (1.10.47) este
ifcdepiinitS si coeficienta] de transmisie devine egal cu unitatea, iar indiceie de
atenuare se anuleazS. Prin urmare. la &ecvenfa critica, presiunea acustica a undei
transmise este egala cu presiunea acusticS a undei incidente, iar mtregul flux acustic
incident este transmis prin ecranul separator.
In concluzie, datorita vibrafiilor de mcovoiere iaduse de o unda acusJicS
incidenta, ecranul prezint£ o siabire a capacitafii de atenuare a undelor sonore. Acest
fenomen a fost pus in evidenja de L. Crerner care 1-a numit efect de coincident
pentru ca apare in cazul in care componenia tangentiala la suprafata ecranului a
vitezei de propagare a frontuhii de unda coincide cu viteza undelor libere de
facovoiere ale ecranului.
Relatia frecven^ei critice (1.10,43) arata ca exists o vaioars minimi a
frecven^ei critice. adici o &ecven?a sub care efectul de coincideGja nu se mai poate
produce, indiferent care este unghiul de inciden^. Valoarea minima a trecvenjei
critice se numeste trecvsnta limits si se obtine pentru unde razante la suprafaja
ecranului, respectiv pentru 8 = iz/2 (sin 6 = 1)

(1.10.49)

Din punct de vedere practic, intereseaza sa se giseasca solujii pentm a impinge

frecvenja limita la valori superipare domeniului de eficacitate a izolajiei ibnice (peste
3200 Hz). Rela£ia frecven|ei limits (1.10.49) sugereaza douS cSi prin care se poate
objine cre§tersa frecvenfei limits: marirea masei specifice a ecranului si reducerea
rigiditafii la mcovoiere a ecranului. Pentru a creste masa ecranului se poate adopta o
grosime mai mare sau un material rnai dens. La prima vedere, cei mai simpiu ar fi sa
se mareasca grosimea ecranului numai ca aceasta idee este inselatoare ea ducand la un
efect contrar datorita influence! grosimii ecraraului asupra rigiditafii. Pentra a avea mai
clare corela|iile .ce se stabilesc, se inlocuieste in rela|ia (1.10.49) rigiditatea la
incovoiere-cu expresia de definijie si se obtine frecvenja Hmiti sub forma

(1.10.50)

Se observii cu claritate cS objinerea unei cre^teri a Jrecveniei limits se poate

realiza prin adoptarea de structuri cu grosime mica. Aceast5 solute preziota
dezavactajul ca, odata cu reducerea grosimii ecranului, se reduce si masa specific^ a
acestuia si se pierde astfel iniluenta favorabila a masei asupra atenuarii zgorrjotului.
Spre exemplu, la o fereastrS simplS, adoptarea unui geam de 8 mm, pentru a avea un pune con
indice de atenuare mai mare, respectiv 37,6 dB la firecven|a de 500 Hz, atrage dupS mic decal
sine o frecvenjS limits
Din conti
acesta sS
^ ^2 l3p(l-v 2 ) = 344? incident
- 1669 Hz.
1ld\ 5,6-10' fonicS. I
variajia ii
Pentru calculul de mai sus, s-a considerat o valoare medie a modulului de diferits u
In
elasticitate al sticlei £= 5,6 - 10l° N/nr si coelicientul Poisson v = 0,25. DupS cum
dimensiu
se vede, valoarea frecvenjei limits ob£inut& depSseste cu pu$in jumState din valoarea s-a presu
minirnS recomandatS. Aducerea frecven£ei limits la peste 3200 Hz presupuae de rezisti
ca grosimea geamului s& se injumStSJeasca, adicS s3 se foloseascS geam de 4 mm. Ca contur
urmare, masa specifics se injumatSjeste si ea, iar indicele de atenuare scade cu 6 dB acusticS
conform legei masei.. perete, s
Un alt aspect legat de capacitatea limitata a unui ecran simplu de a asigura nastere,
izolarea fonicS este pus m evidenja de relajia (1.10.46). Acest aspect iese la ivealS incovoie
dacS se considera frecveE^a undei iacidente mult mai micS decat frecven|a critica. In lungul s
aceasta situatie, viteza tangenJialS a undei jfccidente este mult mai inare decat viteza de iaco^
undelor libere de incovoiere, ceea ce revine la faptul cS raportul (c/sin0/c)4 este peretelu
neglijabil in raport cu unitatea. Relatia de calcul a indicelui de atenuare acustica fenomei
devine ^ incovoit
i fflO CCS 6 ! peste U!
(1.10.51) unde st
v 2poc J
—r j aila sul
Undele
rdafie cucoscuta si sub numele de legea masei fo camp difuz. Rslajia aratS icfluenja
margin*
unghiului de incident asupra indicelui de aterroare. Se constata cu usurinjS ca", pe
suplime
masurS ce mcidei3|a create, izolarea fonicS a ecranului devine tot mai mica. Teorefic, acustici
ecranul devine total transparent acustic in cazul imdelor razante (9 = it/2), ?i aceasta
fata a mai lua in considerarea infiaenfa mcovoierii ecranuiui, efectui de coincident. factoru
In general datorita refiexiilor multiple pe diferitele suprafeje, campul sonor apenet
produs de rularea ro^ilor pe sine in vecinalatea cutiei vehiculului precum si campul
sonor dintr-un compartiment produs m timpul functionarii unei masini au, mai de nimiai
grabS, caracterul unui camp difiiz tn care nu exista o direcfie privilegiata de oscilafie, inaecq
yiteza paniculelor are astfel o orientare in sp£tiu absolat mtamplatoare. DacS se are in materii
vedere acest aspect, se poate caicula valoarea raedie a indicelui de atenuare pentru cuooa§
unghiuri de incidents cuprinse intre 0 si 90°. CaJcuisIe arata o reducere cu circa 10 dB multe f
a indiceiui mediu de atenuare in camp perfect difuz comparativ cu valoarea datS de
legea masei. Aceasta scadere este totusi prea severa pentru cS, in practica. care b
probabilitatea de .producere a undelor cu incidents mai mare de 80° este mica. elemei
Limitand tteci, domeniul de integrare intre 0 si 80°, se ajunge la o reducere a indicelui
de atenuare fn camp perfect difuz de cca, 5-6 dB.
Dependent indicelui de atenuare de unghiul de incidents ajutS ia explicarea structi
diferenjelor care apar mtre diferitele determin&ri experimentale efectuate in cazisl impot
unor pere^i identic! dar in laboratoare diferite unde condifiile legate de distribujia datori'
c^mpului acustic nu sunt identice. traseu
DacS se considers domeniul de frecvenjS in care frecvenja undei incidente este contir
mai mare decat frecvenja criticS, atunci indicele de atenuare poate hia valori mai man vibrat
sau mici decat cele date de legea masei in camp difoz. Astfel, in reiatia (1.10.46), se
134

•8 raportui (c/sinO/c)4 este
icelui de ateauare acustica
pune condifia ca raportui (c/sin6/c) < 2 si rezulta ca indicele de atenuare este mai
dec^t valoarea corespimzStoare obfinuta prm aplicarea legii masei te camp difuz.
Din. contrS, la irecvenje mai mari, cand (CjSin9/c) > 2, rigiditatea ecranului face ca
acesta s^ refleete mai bine undele acustice incidente pe mSsura ce unghiul de
incidenfa este mai mare. Cu alte cuvinte, ecranul are proprietati mai bune de izolare
fonica. Ilustrarea aspecteior menjionate este prezentata in figura 1.77 care reda
variatia indicelui de atenuare pentni un geamde 8 mm, calculat cu relajia (1.10,46) la
diferite unghiuri de incidenja.
!n cazul peretilor vehiculului, nu trebuie pierdut din vedere faptu! ca acestia au
dimensiuni finite, spre deosebire de considerajiile teoretice prezentate mai sus to care
s-a presupus ca ecranul separator este extins la infinit. Imbinarile perefilor in structura
de rezistenfS a cutiei reprezintS legaturi pe
contur care influenteazS transmisia
acustica prin pereji. intr-un astfel de-
perete, sub actiunea undei incidente iau
nastere, dup5 cum s-a aratat, unde de
incovoiere directe care se propagS de-a
lungui si de-a latal peretelui. Cand undele
de incovoiere directe ajung la imbinarile
peretelui, ele se transform! prin
fenomenul de reflexie. in unde ",de
tncovoiere reflectate. Acestea se supra*pun
peste undeie directe generand in perete
Ik 2k 4k Sic
unde staponare. Se sptme ca pereteie se
afla sub influenfa efectulua de margine. Fiecver.t£ 'Hz)
Undele stagnate datorate efectului de Fig. 1.77. Indicele ce acenuare la un geam
margine contnbuie la slabirea de S mm. i . incider.ja r.ml; 2 incidenpa la
suplimentar^ a capacitSpi de izolars 40°; 3- incident la 5-0°; 4. incldentg !a SO0.
acusticfi a peretehii.
In concluzie, la ecraneie simple,
factorul eser4ial de care deptnde izolarea fonicS este masa unitara a ecranului; pentru
a penetra prin ecraa, unda incidents trebuie s& invinga inerjia rnecanica a ecranului.
Izolarea fonica a cutiei vehiculului cu elemente de construct concepute
nurnai pe baza legii masei presupime utilizarea de structuri deosebit de grele,
inacceptabile din punctul de vedere al utilizarii rationale a spa^iului disponibil si a
materialelor. Utilizarea judicioasS a masei elementelor de izolare fonic5 necesita
cunoasterea altor tipuri de structuri de izolare, ecranele dubie sau structuri cu mai
multe.ecrane. Legea masei aratS 5nsa oriectarea in tehnica izolSrii fonice a vagoanelor
de calatori, adicg, pe m^sura ce se cere un nivel de confort mai ridicat si/sau zgomotul
care trebuie comb&tut este mai puternic, trebuie s& se adopts in mod iaevitabil
elemente de izolare fonica mai grele.
1,10.2.4. Uadiajia acustica a unul ecran. DupS cum s-a vazut, elementele de
structwa de tip ecran joacS un important rol in ceea ce priveste izolarea fonica
trnpotriva propagarii zgomotutui aerias. Dar zgomotul se propaga si pe cale solida
datorita transiaisiei undeior elastice fetre douS corpuri ailate in contact. Oricare ar fi
traseul de transmitere pe cale solida a undeior elastice, acestea ajung, in final, pe
conturul elementelor de structurS ale cutiei (podea, pereti etc.) unde se transforma in
vibrafii de incovoiere ale elementelor de structura. In acest mod, perefti si
135
podeaua cutiei execute miscari perpendiculare pe suprafaja lor, mi^cari care sunt de
natur3 sa product unde sonore in compartimentele vehicuhilui. Cu alte cuvinte, pere^ii matei
si podeaua cutiei devin radiatoare acustice.
v).
Sub acest aspect, trebiiie menfionat faptul ca undei
radiafia acusticS a unui perete pfan (ecran) strabatut de condj
unde de incovoiere este condijiouata de frecvenja limita
undelor de incovoiere. Astfel, daca undele de mcovoiere
au o frecvent& prea mic&, atunci nu sunt mtrunite
condifiile geometrice de formare a uadelor acustice.
Despre ce este vorba ?
Se considera ua perete plan extins la infinit,
slrSbatut de unde de incovoiere cilindrice. Miscarea Fig. 1,78. Propagarea urmei fenori
peretelui se transmite aeralui fnconjurator, form&ndu-se imdej incidente pe ecrac.
undo sonorc. Asa cum se aratS in figura 1.78, pentru a se evalui
forma un front de unda" BC, corespunzStor unei unde pistoc
emergence sub unghiu! 6. este necesar ca timpul A* fn care undele de fccovoiere die
perete sirabat distanfa AB = y sS iie ega! cu timpul necesar ca unda acustica sa straps
parcurga" distan^a AC=->'sin8. Notandu-se cu ci viteza undsior de mcovoiere si cu c deun
viteza sunemlui prin aer, se poate scrie,relajia de condijionare

din care rezultd.

(1.10.52) Vm/CQ
acust
Curn sinO< 1, se deduce ca egalitatea nu poate i! satisfacuta. oricare ar fi
unghial de emergent e, daca viteza andelor de mcovoiere este mai mie£ decat viteza
sunetuhii prin aer. Intracat viteza ucddor de incovciere este -dependents de frecvestl
rezulta ca exista o anur^ita valoare a frecvenpei sub care peretele nu mai poate sa aria A
rsdieze unde sonore. Exphcatia acestui fenomen cossta m asa-uurcitui scurtcircuit
hidrodinamic.
La trecerea unei unde de incovoiere, apar zonele (I) de presiune tnai mare care
alteraeaza cu zonele (2) de presiune mai micA
(fig. 1.79). Daca viteza de deplasare a undei de
mcovoiere este mai micfi .decat viteza sunetului cons
prin aer, atunci cele douU zone (1) si (2) au tirnp
s3 se anihileze reciproc pana ia venirea unei alte 1
unde. Scurtcircuitul Mdrodinamic apare si !a Fig. 1-79. Scwrtcircaitui hidrodinansic.
placile ondulate care, din aceastS cauzS, radiazS 1. zonS de presiune mai mare;
mai pujin in comparafie cu placile plane. De 2 zona de presiune eiai mica.
asernenea, tot fenomenu! de scurtcircuit
hidrodinsmic explicit de ce placile cu orificii prezintS o radiafie acustica mai scazuta.
Intr-adevar, prin orificiile plScii se produce egalizarea presiunilor pe cele doua fete
ale placii, Asa cum se vede m figura 1.79, unei zone cu presiune mai mare pe o parte
a piScii ti corespunde o zona de presiune mai mic§ pe ceaialta" pane. In carai
existenfei oriilciilor, presiunile tind sa se egaiizeze pe cele douS feje cbiar daca viteza
de propagare a undelor de incovoiere ests mai mare decat viteza sunetului, respectiv
frecvenja undei de mcovoiere este mai mare decat valoarea limits msntionata mai sus.
m continuare se calculeazS frecvenfa limits de la care peretele poate radia unde
sonore, Se face observapa ca, asa cum arai5 reia^ia (1.10.45), viteza undelor de
136
tr, miscari care sunt de facovoiere depinde de frecventa", de grosimea peretelui d precum sj de constantele de
Cu alte cuvinte, pereiii material (densitate p. modulul de elasticitate longitudinal E $i coeficientui lui Poisson
v). Analizacd relafiile (1,10.45) si (1,10.52), rezuitS ca frecven^a minimi la care
undele de incovoiere care str£bat peretele pot sa induca ucde sonore corespunde
! ca undele emergente sS fie razante la perete, sin 8 = 1. Se deduce ca trecven^a
data de relajia
2 l2P(l-V2) m

adica o relafie identica cu cea a frecven|ei limitfi la care se mai poate produce
.78. Propagarea urmei fenomenul de coincident specific transparenfei acustice a unui scran simplu.
a incidente pe scran. Eficienfa radia^iei acustice a unui perete strabatut de unde de incovoiere se
evalueaza prin comparafie cu eficienp radia£iei acustice a unui perete rigid (ipoteza
pistonului) in condifiile fn care viteza eficace este'aceeasi. Factorul de radiafie esre
tele de incovoiere din definit ca raportul dintre fluxul acustic mediu ai undelor sonore emise de peretele
ca unda acusticS sa snibatut de undele de Tncovoiere, W. si fluxul acustic tnediu al undelor sonore emise
de mcovoiere si cu c de un perete perfect rigid, W^ respectiv
G= W/WQ (1.10.53)

Se censidera ca amplitudinea vite2si de oscilatic a peretelui datorita Lmdei de

incovoiere este vm. Amplitudinea vitezei m «ucda ernergeatS sub ungbiul 9 este
(1.10.52) v«ycos8 (fig. 1.80), Unda emergent^ fiind-o undS piana, amplitudmea presiunii
acustice a undei emergente este
, oricare ar fi pm = pQCVjH/cosO. (1.10.54)
oai micS deeat viteza
ttdenta de frecveata, Fluxui mediu de energie acustica care trece printr-im element de suprafaja cu
ele nu mai poate k aria AS asezal paralel cu peretele este
-numitul scuriciremt

;siune mai mare care (1.10.55)

2cosO

La un perete rigid, ucdeie emise sunt perpendtculare pe suprafaja peretelui. Se

considera amplitudinea vitezei de vibrate tot vm pectru a avea condi^ia privind
egalitatea vitezeior rnedii patratice, Fluxul mediu de
energie acustica emis de j^reiele rigid se obtine din
xcuitiii hidrodinamic.
relafia de mai sus impunand 6 = 0, Rezulta
siune mai mare;
siuae inai mica,
(1.10.56)
;ustica mai scazuti.
r pe cele doug fete Factorul de radiate al peretelui strabatut de unde de
nai mare pe o parte A5cos8 mcovoiere este
lt& parte. la cazul G- WIW* = 1/cosG- 1/^1 -AVA;, (1.10.57)
fe chiar dac£ viteza
iunetului, respectiv
pentru ca unghiul 9 este dat de relapa
isntionata mai sus.
Fig. 1.80. Schema de calcul
le poate radia unde
a factorului de radiate.
viteza undelor de cost? = ~c 2 /c = 1 -A 2 /A ,

137
unde lungimea de unda a sunetului care se propaga" prin Podeaua c
aer s-a notat cu A, iar iungimea de unda a undelor de G o contraplacS
incovoiere ale peretelui, cu A/.
In figura 1.81 este prezentat factorul de radiate al
peretelui in funcjie de raportul lungimilcr de unda (A//A).
Se disting douS domenii: unul in care, eel pu$in teoretic,
E de 1
. In spa$iu
izolator,fonoab

10 La perep
radiajia peretelui este nula" (A//A < 1) si altul in care VA 4e la exterior si
radia^ia acusticS a peretelui este superioarS radiajiei Fig. l.Sl.Pacrorulde Jatre sttstul de t
acustice a unui piston vibrant echivalent (A//A > 1). In radiaUe. cu eel de la pc
realitate, radiajia acustica" a peretelui ta care s-au indus ferestreior. De a
unde de mcovoiere nu poate fi nulft chiar daca" iungimea de undS a ucdelor de vagoanele de ca
fncovoiere este mai mare decat iungimea de unda" cu care se propaga sunetul in aer la Problem*
aceeasi frecventa1. Acest aspect se datoreste dimensiimilor finite ale peretelui, motiv ecran sunplu st
pentru care apar unde stajionare care indue unde sonore. datorita cuplaji
Reducerea nivelului radiajiei acustice a unui perete supus la unde de
mcovoiere se poate realiza Jinand seama de caracteristica de radiajie prezentata mai n coiiti
sus. Concret, se adopts anumite dimecsiuni ale peretelui astfel meat frecvenja la care ejttinse la infio
radiajia acusticS a peretelui se intensified sa iie superioara frecven|elor coroponentelor dou§ ecrane se
spectrale importante ale zgomotului produs. O alta cale, foarte des utilizatS, consta in plane care este
mSrirea amortizarii materialulai peretelui prin acoperirea sa cu materiale bituminoase. extericatS a «
Aceasta sotufie vizeaza atenuarea undelor de mcovoiere care pet sa apara datorita" caii aceasta. taida
solide -de transmitere a zgomotului. De aseinenea, prin amortisarea realizatS, se teflectati §i fe
fmb\m3tifys$te capacitatea peretelui de a se opune transmiterii zgomotalui pe cale ecrane. Mai
aerian^. mcidenta pe 51
V
o unda reflect
1.10.3, Izolarea fonlca a tcraneior duble transmisa in i
Datorit
Legea masei arata ca prin dublarea masei ecranului, indicele de atenuare creste incovoiere in
cu 6 d3, ceea ce inseamna o limitare severa a posibilita|ilor de fmbun&t&pre a ca- pistonului rig
pacita|ii de izolare fonic§ a cutiei mai cu seamS !n cazul vehiculelor care circuit cu ecraaelor poa
viteze man. Este firesc sa se puna" problema dacS tn loc de dublarea masei unui ecran avand suptafe
despa'rjitor rt-ar ii mai rational s5 se utilizeze douS ecrane separatoare. avand rnasa ceglija, fntr-
unitara rnsumat^ egalS cu masa ecranului pe care-1 uilocuiesc §i dispuse la o anumitS timpul in car
distant astfel incat ecranele sa lucreze independent. Aceasta ar fasemna el icdicele de aer in
de atenuare al ansamblului celor douS ecrase ar fi dat de suma indicilor de atenuare ai corespunzato
fiecarui ecran. Un calcul simplu este deosebit de relevant in aceastS privinta, soaore. Rezi
S-a vazut in paragraful anterior ca un ecran simphi cu raasa unitarSde comporta cs
40 kg/'m2 asigura un indice de atenuare de 43,6 dB la frecvenja de 500 Hz. In simultan celc
^cofiformitate cu legea masei, un ecran cu masa unitara' de 20 kg/m2 va avea, la aceeasj 9i de semi

&ecvenja, un bdice de atenuare cu 6 dB mai pufin. adica 37,6 dB. Utilizarsa in locul stratului d<
ecranului de 40 kg/m2 a doua" ecrane usoare, de cate 20 kg/m3 fiecare, avand o distan$ suprafe^ei A^
suficient de mare intre ele pentru a evita eventualele cuplaje, ar asigura un indice de
atenuare dublu comparativ cu eel al unui singur ecran usor, respectiv 75,2 dB. K = Ka'-
Aceasta valqare este' foarte mare si ea este echivalenta cu atenuare data de un ecran
simplu cu raasa unitara de 1522 kg/m2! in care ka e
Asadar, ideea utilizarii ecranelor duble cu scopui tmbunatSfirii izolarii focice aer raportat
pare proraijatoare si ea merita toatS atenjia. Studiul ecranelor duble este justificat si de determinat j
faptul cl, din rafiuni constructive, perefii si podeaua cutiei au stnicturi asemanatoare presiunea st
ecranelor duble.
138

mea de und3 a undelor de
se propaga* sunetul m aer la
)r finite ale peretelui, motiv
perete supus la unde de
i de radiafie prezentata mai
istfel tncdt frecvenfa la care
frecven£elor componeaielor
>arte des utilizata, consia" Sh
a cu materials bituminoase,
re pot s3 aparS datorita c&i
araortizarea realizatS, se
aiterii zgomotului pe ca!e
dable
fndiceledeatenuarecreste
lor de imbtm&apre a ca-
'ehiculdor care circuit cu
lublarea masei unui ecran
separatoare, avand masa
* §1 dispuse la o anuraita
& ar insemna cS indicele
lamdicibrdeatenuarea]'
-ceastapriviiija,
PHI cu masa unitarade
cecvrafa de 500 Hz. In
£g/m va avea, la aceeasi
o <*B. Utjlizarea in locul
necare, avacd o distanjg
ar asigura un indice de
, respectiv 75,2 <ffl.
data de un ecrau
izolarii fonice
fubleestejustificatgide
structuri asemanatoare
,. Podeaua cutiei are ca elemente de rezistea$. invelisul exterior dia tabta striata
0 contraplacS de lemn peste care se lipeste imbracamintea interioara a podelei.
fiontraplaca de lemn reazsma prtn intermediul unor grinzi de lemn (cusaci) pe tabla
^ttiata. In spafiul dintre mvelisul de tabla si contraplaca se aria un strat din material
%olator, fonoabsorbant, din vata minerals'. fnvelisu! de tabla si contraplaca reprezinta",
Jjjn punct de vedere acustic, doua" ecrane separatoare.
j,. La perefii cutiei, rolul de ecrane separatoare acustice il joacS mvelisul de tabla
£ c^ la exterior si irabracamintea interioara din PFL placat cu material plastic stratificat.
- fntre stratul de tabla §i eel de PFL se aila un strat izolator, fonoabsorbact, asemSnator
\u eel de la podea. Tot ca doua ecrane separatoare lucreaza geamurile duble ale
-."" ferestrelor. De altminteri, acest tip de fereastra, cu geam dublu, este obligatoriu pentru
vagoanele de caiatori moderne (vezi si paragrafiil 5.4).
Probiemele specifice pe care le ridica transmiterea energiei acustice printr-un
«san siniplu sunt mtainite si in cazul ecranelor separatoare duble, cu observafia ca,
itorita cuplajului dintre cele doua" ecrane, apar si aspecte noi care trebuie puse in
evident!
- In continuare, se considers doua ecrane,
extinse la infmit, desparjite de iin strat de aer. Ceie
douS ecrane se afla m campui acustic al unei ur.de
plane care este incident^ dupa normala la suprafa|a
exterioarS a ecranelor. In urma interac^iunii cu
aceasta, unda incidenta da na§tere la, o unda
reflectata si la o unda transmisa !B spatiul dintre
ecrane. Mai departe, unda transmisS devine
iacidenta pe supraf^ta celuilait eci-ac. Reralta astfel
o unda reflsctata Tn spatiul diatre ecrane' si o unda
transmisa fo mediul interior (fig. 1.82).
DatoritS inciden^ei normale nu apar ur.de de Fig. 1.82. Prepagarea undelor
incovoiere in ecrane ?i se poate adopta ipoteza sonore prin ecraiieie diible.
pistonului rigid pentru ambele ecrane, Miscarea
ecranelor poate fi studiata consideraad doua prisme
avSnd suprafafa A>S (fig. 1.83). Dac5 distan^a ainire ecrane este micaVatunci se poate
neglija, intr-o primS aproxima|ie,
timpul in care sunetul strabate strarul
de aer in raport cu perioada
corespunzatoare frecvenjei undei «
sonore. Rezulta cS strauil de aer se
comporta ca un resort care aplica "
simultan celor doua prisme forte egale O,
AAH
§i de semne coctrare. Fdgiditatea
stratului de aer corespunzatoare
suprafe|ei A5 este
cu ka = (1.10.58) Fig. 1.83, Modelul mecanic al ecranelor
duble.
in care ka este rigiditatea stratului de
aer raportata la unitatea de suprafatS si E este modulul de elasticitate al aerului
determinat pentru transformarea adiabatic^, adica E = K/'Q = 140 kN/m2, unde PQ este
presiunea statica, iar K este coeiicientui adiabatic.
 in continuare, se parcurg aceiasi pasi ca si in cazul analizei ecranului simply
se stabilesc ecuajiile de miscare ale celor doua ecrane, se impun condijiile de
continuitate ale vitezelor si se calculeaza indicele de atenuare.
Asupraprimului ecran acfioneaza"forfa datorata presiunii exterioare pi(xi,t)$
forfa elastic^ din resort care este proportionals cu deformajia relativfi a resortului.
Asupra celui de al doilea ecran acfioneaza forfa elastic^ si forfa data de presiunea
interioarg p2(xz,f). DacS se noteaza" cu m^ masele unitare ale celor dou& ecrane, iar
deplasarile lor cu §i^(/), atunci ecuafiile care descriu miscarile lor suat

d/2

KR i (I) - ^2(03 -^2(0, f)AS = (1.10.59)

d/
La suprafa{a exterioara", viteza particulelor este egal& cu viteza primului ecran,
in timp ce, la suprafaja interioara^ viteza particulelor din unda transmisa este egaia cu
viteza celui de al doilea ecran. Rezulta

(1.10.60)

In relafiile (1.10.59-60) se introduc marimile complexe specifice regimului

armonic de miscare, se fine seama de expresiile presiunilor acustice si ale vitezelor
care au aceleasi forme ca in cazul ecranului simplu precum si de relajia dintre vitez3
si presiunea acustica. DupS efectuarea calculelor de rigoare se o
4-n = \
fir- — fft^wM *\ —*v£fjfr~_L>P^ M^
P 7 *_r t* *^* *** 1 /*5 T I 1. I
"A =

Pt~pr ~y Q poc|j (3) pt = (4) ' (1.10.61)

Din prima si a treia relafie se ob{ine

,- iar din celelalt? dou& relatii

=0. (1.10.62)

Sistemul de ecuafii (1.10.62) se poate rezolva exprimand amplitudinile

deplasarilor |j, in _ fimcjie pt. DeocamdatS intereseaza numai relajia dintre
amplitudinea ^2 si presiunea acustica incident^ care se objine substituind in prima
ecuajie pe |j cu expresia objinuta din a doua ecuajie

ka~®2(mi + m2)]}£t2 -2kapi .

Acum se ^ine seama de ultima relate (1.10.61) si rezulta dependenja presiunii

acustice a undei transmise de cea a undei incidente
140
aalizei ecranului
se impun
ji apoi coeficientul de transmisie
s
ju relativS a resortului 2
forja data de presiunea \£L
e celor doua" ecrane, iar
e lor sunt \pi
Indicele de atenuare este

1— •(1.10,63)

(1.10.59)
lodicele de atenuare atinge valoarea minima atunci cand se anuleazS primul
viteza primului ecran termen
ransmisa este egaia cu -0,

condijie din care rezulti frecvenfa la care ecranele duble au cea mai mare transparenfa
acustica"
(1.10.60)
J_ _ J_ E
~
; specifice regimului 27E
iistice si ale vitezelor
e relajia dintre vitez5 La calcukil frecvenfei se poate neglija termenul (porf care este mult mai mic
Jine decat ka(m\ m^}. Intr-adevar considerdnd m \ mi - 20 kg se obfine
K

(i. 10.61) comparativ cu numai

(poc)2 = (1,2 - 344)2 = 1,42 -10 5 (kg/ms)2.
Fig. 1.84. SSstem oscilant.
Relajia de caicul a frecverifei k care ecranele au
cea mai mica" atenuare aminteste de expresia frecven£ei de rezonanja" a unui sistem
alcatuit din do'uS puncte materiale cuplate printr-un resort (fig. 1.84). Notand cu Afu
masele celor doua puncte materiale si cu K rigiditatea resortului, atunci frecvenja de
(3-10.62) rezonanja a sistemului este
< / i» , * f
amplitudinile (1.10.65)
Hai relafia dintre
ibstituind in prima Deci, datorita cuplarii mi^cSriior celor dou£ ecrane prin intermediul stratului
de aer, apare un fenomen de rezonanfS care duce la slabirea atenuarit acustice. La
aceasta frecven}a\a indicelui de atenuare se calculeaza cu rela|ia
2)3} .-?
Z>=101g 1- (1.10.66)
2m [W2
presiunii
. ,, -t
in care s-a inlocuit
141
 La rezonanja, indicele de atenuare se anuleaz# dac£ masele unitare ale celor
doua" ecrane sunt egale. Se injelege c£ este mai bine, din acest pucct de vedere, s2 se
evite utiiizarea ecranelor ideatice, De asemenea, se demonstreaza" cu usurinja eg
menfinand Constanta masa totals a ecranelor, frecvenja de rezoaanfa are valoarea
maxima daca eeranele au aeeeasi masa unitara.
Fenomemil de rezonacja datorat cuplarii miscarilor ecranelor nu poate fi evitat
asa ca, din punct de vedere practic, se cauta, pe cat posibil, ca frecvenja la care el
apare sa fie mai micS decat limita inferioara a domeniului izolarii fonice. respectiv
100 Hz. Relafia (1.10.64) arata c5 reducerea frecven£ei de rezonanja se poate obfine
prin adoptarea unui strat de aer cu grosime mai mare. La vagoanele de calStori aceastS
solute presupune construcjii de cut-ii cu perefi mai grosi si deci ea poate fi aplicata
numai .in masura in care nu intervin constfangeri legate de gabarit si de spajiu! util
ailat la dispozijia calatorilor.
AstfeL la perejii laterali ai cutiei, nu se poate merge cu o grcsirne prea mare
din cauza ca se reduce mult spa^iul afectat compartimentelor vagoauJui. In general, la
construc|:iiie obisnuites se poate aprecia ca grosimea perepilor este de cca. 70 mm.
Considered, spre exemp.lu, invelisui exterior din tabla de 2 mm, ceea ce revine
ia o masa unmu-a de #3, = 15,7 kg/nr, imbracamimea interioara die PFL ds 6 mm
cu masa unitara m3 = 4,2 kg/m2 $i distaaja d = 62 mm, rezulta frecveafa critics

3 15,7 + 4,2
mini-* = 131 Hz.
0,062 15,7-4,2
Se poate apreda ca depa^irea valorii recomandate pentni frecvenia critica este
lipsita de coasecinje practice avand tn veders ca dep^sksa nu este mare, iar apoi
fenomenul de rszonan^a este atenuat de stratul cu propriety absorbante (vatfi
minerala) cu care pereteie este prevazut, In fine, pentra .sus'iineres acestei aprecieri.
mai trebuie arStat ca pere|ii cutiei nu reprezinta, totasi, zona cu expimereE cea mai
mare la zgomot.
La pcdea. spatiui disponibu esfe mai mare ^i acest iucru este fbarte important
totrucat, dup4 cum se stie, la podea, nivelul de zgomot este eel ma? mare. Se poate ka
in calcu! o distaaja de cca. 9 cm intre Invelisui de tabla si cosiraplaca. Considerand ca

valoare fcarts buna a frecven^ei de rezonanja

, -
= 78.5 Hz.
0,09 117-10,;

O atenjie deosebita trebuie acordata ferestrelor cu gearnuri duble pentru

ca la aCe'stea o eventual^ rezonanfa mai ridicatS nu poate fi corectatg printr-un strat
fonoabsorbant. Considerandu-se grosimea geamurilor de 6 mm (m, = m, = 15 kg/m:)
si distan^a dintre geamuri de 6 cm, se objine frecvenja de rezonanjS la 88 Hz. La
coastructiile rnai pretenrioase se utilizeazS geamuri de 8 inrn distance la 8 cm. !a
acest caz, frecven^ de rezonan0 scade la numai 67 Hz.
Acaliza relafiei indicelui de ateuuare fl.10.63) are darul de a pune in eviden|a
si alte aspect interesante privind capacitatea ecraneior duble de a se opune £ransmisiei
undelor sonore.
142
iasele unitare ale celor La frecvenfe mai mici decat frecventa de rezonanja, termenul dominant al
punct de vedere, sa se expresiei indicelui de atenuare este co 2 (mi +mi) a§a inc^t indicele de atenuare poate
itreaza" cu usurin$ eg fi aproximat prin
ezonanja are valoarea
D = 20\&(T"l +m2\)
2poc
lelor nu poate fi evitat
a irecvenja la care el Se observa c3, in acest domeniu de frecventa, expresia indicelui D este analog^
•larii fonice. respectiv cu cea a UBui ecran simplu in care masa este egaia cu suma maseior celor doua ecrane.
nanfa se poate obfice Explicajia acestui fapt trebuie cSutatS in modul in care vibreaz^ ecranele. Pentru
ele de caiatori aceasta aceasta se merge la ultima relafie (1.10.62) care da" !egatura dintre miscarile celor
:i ea poate fi aplicata douS ecrane
>arit si de spajiu] util
?2 = li •
o grosime prea mare
oauiui. In genera], la
sste de cca. 70 mm. Termenul imaginar de la numitor are pondere mic3 cu excepjia unei benzi
mm. ceea ce revine de frecvenja centrata pe frecventa ^ys£ care este mai mica decat frecven|a de
die PfL de 6 mm rezonanja. In rest, el introduce un mic defazaj care poate fi neglijat. La o firecvenja
criiica
mult mai micS decat frecventa de rezonan$. astfel incit <o 2 ^2 «#*, amplitudinea
ecranului interior este
n HZ. f. ~
kn'a
- - V. ~ £
S2 = ,
v
ka-®*nm 'si - '•sl »
7

ja critio3 este ceea ce arata ca cele doua ecrane vibreaza m faza si au aproximativ aceeasi
este mare, iar apoi amplitudine. Este ca si cum ecranele s-ar mi§ca solidar si deci s-ar comporta ca un
i absorbame (vata singur ecran. Din acesta cauza, eficien^a izola^iei fonice a ecranelor duble, in acest
-a acestei aprecieri. domeniu de frecven|a, este modesta.
expunerea cea mai Daca frecven|a undei incidente este mult mai mare decat frecventa de
rezonanfa, fiind astfel indeplinita condi^ia <&2mi »ka, amplitudinea ecranului
te foarte imeortaot interior este
mare. Se poate iua e _
if
Aa
-IL ~
if
. *M
-
e
c&. Considered ca
ie din placaj de 18 rela^ie din care rezultft
&'»r, se objine o e _
^7 =

In aceasta situate ecranul interior vibreaza in opozi^ie de faz3 cu ecranul

exterior si are amplitudinea mult mai mica decat a acestuia din urma. Ca efect,
transmiterea energiei acustice priB cele doua ecrane la interior se face intr-o propose
uri (fable pentnz mult mai mica. Este de asteptat ea atenuarea fonica a ecranelor duble sa fie mare,
ata printr-un strat mtr-adevar, 1ri rela^ia indicelui de atenuare (1.10.63) termenul mi/«2Q 2 devine
=CT2= 15kg/m2) dominant. Cu o anumita aproximafie, se poate scrie
nfa ia 88 Hz. La
ajate la 8 cm. IB
2poc
puae in eviden|a
)puae transmisiei Daca se ia in seamS faptul ca p$c/ka = pQcd/E= poc<*KP0 = die (vezi si relafia
(1.1.3)), atunci indicele de atenuare al ecranelor duble se scrie sub forma
143
 (I.10.69)
in care D12 sunt indicii de atenuare ai ecranelor acjionand individual. Relajiile de mai
sus arata ca la frecvenfe superioare celei de rezonanfa, indicele de .atenuare al
ecranelor duble create cu o rata de 18 dB/octava", triple fa$ de rata de crestere a
indicelui de atenuare al ecranului simplu. De asemenea, se dovedeste c5 in acest
domeniu, ecranele tied sS lucreze separat, de vreme ce in expresia indicelui de
atenuare apare suma indicilor de atenuare ai fiecarui ecran. Este exact situajia
invocata la inceputul paragrafului cand s-a discutat despre posibilitatea maririi
eficienjei izolajiei fonice.
Se constata cS exista o frecventa la care"indicele D este egal cu suma indicilor
de atenuare ai fiecSrui ecran. Aceasta frecvenja se deduce din condi£ia 2eod= c,
respectiv
fi = c/(4nd). (1.10.70)
Se observS c£ aceasta frecvenJS poate fi redusS in masura in care este posibil sa se
mareascS distanfa dintre ecranele separatoare.
DacS frecvenfa undelor acustice este mai mica" decat frecvetija /i rezulta c8
ecranele duble au un indice de atenuare mai slab decat suma indicilor Dl si D2. In caz
contrar, atenuarea data de ecranele duble este superioara sumei atenuarilor ambelor
ecrane considerate separate.
Este evidenta" utilitatea ideii ca valoarea frecvenfei f\a fie cat mai mid
Referitor la exemplele numerice analizate, situajia cea mai defavorabilS apare in cazul
unei ferestre cu distanfa dintre geamuri de 6 cm. Corespunzator, frecvenja /; ia
valoarea de 456 Hz. La podea (d~ 9 cm) firecvenja f\e la cca. 304 Hz, valoare
care arata" cS aproape pe intreg domeniul de frecvenfS podeaua are o eficienfa sporitS
de atenuare a zgomotului,
!n cazul incidenfei oblice, frecventa de rezonanjS a ecranelor creste fajS de
valoarea obfinuta cu relafia (1.10.64) pentru incidenja normals. Aparijia undelor de
incovoiere favorizeaza transmiterea undelor acustice ia frecvenfa de coincident-
Daca cele dou3 ecrane sunt identice, atunci ele au aceeasi frecventa' de coincideafa si
aceasta este de natura sS ampliiice transmisia undelor acustice. De aceea, se
recomanda utilizarea de ecrane 6u caracteristici diferite.
?i la ecranele duble, efectul de margine conduce la aparijia undelor stafionare
de incovoiere care contribuie la siabirea izolarii acustice. Faptul ca geamurile
ferestreior sunt fixate de rama acesteia prin garnituri de cauciuc pentru etansare are
drept consecinja si diminuarea, intr-o aoumita masura, a undelor de incovoiere
refiectate ?i imbunatSjirea, pe aceasta cale, a izolarii fonice a ferestrei.
La podea, dupa cum s-a aratat, contraplaca este susjinuta de grinzi de lemn
asezate pe invelisut de tabla al podelei. Influenza grinzilor se manifest^ prin efectul de
margine care determina producerea undelor de incovoiere stafionare care diminueaza"
capacitatea de izolare fonica a podelei. TotodatS, aceste grinzi sunt elernente de cuplaj
intre invelisul exterior al podelei $i contraplacS. Grinzile favorizeaza miscarea
solidara a celor doua straturi de rezistenja ale podelei, mai ales, dacS distanja dintre
grinzi este redusa. tn cazul in care se folosesc mai multe grinzi pentru susfinerea
contraplScii, atuiici podeaua tinde s3 vibreze, la once frecvenjS, ca un ecran simplu si
se pierde din avantajul atenuarii fonice a ecranelor duble, Aleg&nd o distanfa mai
mare intre grinzi, contraplaca, care este mai u§oara" sj mai elastic^, tinde sS vibreze
independent de Invelisul de tabla al podelei si se opune astfel transmiterii energiei
144
 (1-10.69)
individual. Relafiiledemai
, indicele de atenuare a]
fa$ de rata de crestere a
se dovedeste c5 in acest
in expresia indicelui <fc
«ran. Este exact situatia
spre posibilitatea manrii
ste egal cu suma indicilor
ce dm condijia
(1.10,70)
fn care este posibil S3 se
frecvenja /i rezulta ca
rndicilor £> $i Z)2. f n caz
mei atenuarilor ambelor
f\a fie cat mai mid
:avorabila apare m cazul
nzator, frecvenfa /[ ia
la cca. 304 Hz, valoare
a are o eficienja sporita"
«ranelor create fa$ de
la. Aparifia undelor de
:ven|a de coincident.
venfa" de coincidenfa si
Justice. De aceea, se
rifia undelor stafionare
Faptul ca geamurile
uc pentru etansare are
ndelor de incovoiere
estrei.
ita" de grinzi de lemn
nifesta prin efectul de
mare care diminueaza"
mt elemente de cuplaj
favorizeaza miscarea
> dacS distanfa dintre
DZI pentru susfinerea
ca un ecran simplu si
:gand o distanja mai
tea, tinde sa vibreze
transmiterii energiei
acustice la interior. Sunt favorizate totusi mi^carile de incovoiere care au lungimea de
aadS A = Ilin in care / este distan^a dintre grinzi iar n numar natural diferit de zero. In
acest fel se produce o amplificare la interior a undelor acustice corespunzatoare
acestor lungimi de und3 si deci o slSbire a blindajului acustic oferit de podea. Pentru a
diminua cuplajul dintre tabla striat& a podelei si contraplaca se utih'zeaza elemente
elastice din cauciuc dispuse intre grinzi, pe de o parte, §i inveligul de tabla $i
contraplacfi, pe de alta parte.
Este momentul s3 se aduca aminte ca in considerable teoretice prezentate pana
acuna s-a neglijat timpul necesar undelor acustice sa penetreze stratul de aer dintre
ecranele duble. Influenza stratului de aer s-a redus numai la introducerea unei
componente elastice. In realitate, undele care pStrund in stratul de aer sufera reflexii
multiple pe suprafejele interioare ale celor douVecrane. Apar unde sta^ionare care au
drept consecinta marirea presiunii acustice. Fenomemil este similar cu eel prezentat la
iraversarea undelor acustice a trei medii (v. 1.10.2.1). Deci, in cazul in care distanfa
dintre ecrane este multiplu al semihmgimii de undS se produce rezonanja stratului de
aer, iar indicele de atenuare acuza o scSdere pronunfata. Frecvenjele de rezonan^a ale
stratului de aer se pot calcula cu rek|ia
f=nc/(2d). (1.10.71)
Combaterea acestui fenomen se realizeaza pe doua cai §i anume: se adopta
distanja dintre ecrane mai mica pentru ca- frecvenfa de rezonanfa" s£ se afle in afera
domeniului de eficapitate al izolafiei fonice (f> 3200 Hz) sau se c&ptusesc suprafe^ele
interioare ale ecranelor cu materiale fonoabsorbante astfel meat s5 se limiteze caderea
indicelui de atenuare in dreptul frecvenjei de rezonanta. Orientativ, pentru d= 0,09 m
(cazul podelei), stratul de aer infra" in rezonanja pentru prima data la
/=344/(2-0,09)-1911 Hz,
iar a doua frecven|a de rezonanfa" este la 3822 Hz. Deci podeaua are o singura free-
venja de rezonan^a a stratului de aer in domeniul critic, iar efectul este compensat, eel
putin in parte, de stratul fonoabsorbant prevazut intre stratul de tabla striatS si
contraplaca.
La fereastra, trebuie sa se aleaga un compromis intre cerinja impusa de
scSderea frecventei de rezonanja a geamurilor (distanfa mare intre geamuri) ?i cea
data de ridicarea frecven^ei de rezonan$ a stratului de aer (distanji mica intre
geamuri). Distan^a dintre geamuri este cuprinsa, de regula", intre 6 si 8 cm, ceea ce
conduce la frecvenje minime ale rezonanjei stratului de aer de 2150 - 2867 Hz. Daca
distanfa dintre geamuri ar fi mai mica, s-ar pierde din avantajul utilizarii geamurilor
duble. Pars' a subestima influenfa rezonan|ei stratului de aer trebuie fScuta totusi
observajia ca scaderea indicelui de atenuare se produce intr-un domeniu in care
atenuarea ia valori mult mai man comaparativ cu cazul rezonantei geamurilor 51 deci
efectul este jnai redus.
1.10.4. Absorbtia/gomotului la interior
Dupa cum s-a vazut, la interiorul vehiculului, campul acustic poate fi general
de o sursa interioara de zgomot si/sau poate apare in urma trecerii undelor acustice
emise de o sursa exterioara de zgomot prin structura cutiei.
Intr-ua compartiment in care se gaseste o sursa interioara de zgomot se creeaza
145
ua c£mp acustic direct datorat propagarii undelor acustice de la sursa". Peste acest
camp acustic direct se suprapune c&npul acustic reverberant care ia nastere in urma
refiexiilor multiple pe care le suferS undele acustice directe la mtalnirea cu suprafejele
interioare ale compartimentului. Daca reflexiile ar fi ideale, adica" intreaga energie
acustica incidenta pe o suprafa$ data ar reveni in compartiment, in condijiile In care
sursa de zgomot ar emite permanent, s-ar ajunge la o crestere continuS a energiei
acustice la interiorul compartimentului. In realitate, reflexia unei unde acustice
incidente pe o suprafaj£ are ca efect revenirea la interior numai a unei parti dm
energia acustica incidenta", restul energiei acustice este transmisS in exterior sau este
disipata sub forma de caldura. Energia acustica transroisS si disipata" reprezinta
energia acustica absorbita" de suprafafa de incindenfa" a undelor acustice. Ea este
energia acustica care nu mai revine la interior.
Din cele expuse mai sus se deduce faptui ca" nivelul de zgomot dintr-un
compartiment depinde nu numai de mSsurile care se iau pentra Hinitarea putsrii
acustice a surselor de zgomot sau de limitare a patrunderii zgomotului exterior la
interiorul compartimentului ci si de capacitatea de absorbfie a energiei acustice de
catre suprafejele interioare ale compartimentului. Legat de acest aspect, se pune
problema de a se stabili care sunt posibilitafile practice de tratare acustica a perejilor
compartimentului in vederea imbuhatajirii absorbjiei acustice a acestora cu scopui de
a reduce intensitatea campului acustic reverberant. De menf ionat ca tratarea acusticS a
suprafefelor interioare se aplicS fn mod curent la vagoanelor moderne de caliitori din
precurn sKla vehiculele motoare. O atenjie speciala se acordS locomotivelor diesel la
care motorul diesel reprezinta o sursa foarte puteraica de zgomot.

1.10.4.1. Coeficientui de absorbjie. In paragraful 1.9.4.3. s-a prezentat

in
fenomenul de reflexie-refracjie care se produce la suprafa£a de separajie a dou3 raedii
diferite presupuse ca fiind medii disipative. Rezultatele obfinute sunt utile pentm
tratarea probleroei absorbliei acustice.
fntr-adevar, fenomenul de reflexie-refi^cjie este caracterizat de existenfa undei
reflectate in mediu] din care vine unda incidenta si de existenfa undei transmise in eel in
de al doilea mediu. Cum fluxul acustic trartsmis ui mediul al doilea nu mai revine, in
mod evident, in primul mediu, el reprezinta de fapt fiuxul acustic absorbit. Dupa cum
s-a menfionat, to fiecare moment se poate verifica faptui c^ fluxul acustic care intrS
prin suprafaja de separate este egal cu fluxul acustic care iese prin aceasta" suprafafS
in mediul al doilea. Din punct de vedere practic, este mai important sa se puna in d
evident conservarea fluxurilor acustice medii.
Pentru calculul fluxurilor acustice medii trebuie fScute o serie de
considerajii. Astfel, se va presupune ca mediul prin care se propaga unda incidenta $i
unda reflectata. adica aerul din interiorul compartimentului, este un mediu ideal.
Aceasta se justified prin faptui cS distan^ele parcurse in compartiment de undele
sonore sunt mici si, prin urmare, absorbjia datorata aerului este neglijabila. InsearnnS
c5- in relafiile de calcul ale factorilor de reftexie si transmisie, impedanja Zaise
inlocuieste cu impedanfa caracteristica a aerului, poc, in care po este densitatea de
repaus a aerului, iar c este vite/a de propagare a sunetului in aer. In continuare, se va
avea in vedere ca presiunea acustica a undei incidente la suprafaja de separate poate
fi de forma
(1.10.72)

iar viteza particulelor din unda incidecta este legatS de presiunea acustica prin relajia

146
 de la sursS. Peste acesf
*/are ia nastere in un?
;^lnireacusup^
*> adica intreaga enerS
lent, m condole in cf
tere continuS a entaJfo
»a unei unde acustW
°unuu a imei parfi dfc
msam exterior sau es j
' 51 disipat* reprezintj
delor acustice. Ea ^
poc •coscoi, (1.10.73)
cu precizarea ca pifaQ) este amplitudinea presiunii acustice a undei incidente in
dreptul suprafefei de reflexie, iar semnificajia argumentelor func|iilor este cea data la
paragraiul men^ionat mai sus (1.9.4.3).
Presiunea acustica a undei reflectate este dependents de presiunea acustici5
incidents §i de factorul de reflexie. Jinand seama de relafia de definite a factorului de
reflexie (rel (1.9.88)), rezultS c5 presiunea acustica a undei reflectate este defazati-i
e presiunea acustica a undei incidente

ol de zgomot dintr-un
r COS(0/+ (1.10.74)
•entru limitarea putenj
zgomotului exterior Ia in care Rr = Rr\^R este factorul de reflexie, iar defazajul. Viteza particuleloi
a energiei acustice de din unda reflectata este
acest aspect, se pune
ireacustic-Sapereiilor (1.10.75)
acestora cu scopul de
'•tcatratareaacusticSa Fluxul acustic incident sub unghiul de incidenja p/ pe suprafa|a de reflexie,
' moderae de c_H5_ori din care se considera un "element cu aria A5, se objine cu relafia
Jcomotivelor diesel la
^(3:.0,f)=p,(.c.0..f)v/(.;.0>/)A5cos<pj. (1.10.76)
-9.4.3. s-a prezentat Se inlocuiesc expresiile presiunii acustice si ale vitezei particulelor din unda
-parafie a dou5 medii incidents iar apoi se calculeaza fluxul acustic mediu incident
^te sunt utile pentru
7 ~)

at de existenfa undei X^O,r)d/ = ^ r^^^cos^AScos^d^z^-AScosp,/ (1.10.77)

1 J|J POC 2poC
Jidei transmise in eel
iea nu mai revine; m in care pf = ~lQp^(x, 0, £)dt este presiunea medie patratica a undei incidente.
absorbit. Dupa cum In mod asemanator se determina fluxul acustic al undei reflectate de suprafa|a
ul acustic care intra A5 sub unghiul de reflexie <pr
in aceasta suprafafS ^(x,0 ) /)=pr(Jc.O,/)v r (x,0 9 r)AScos<p r , (1.10.78)
Jrtant sa se puna" in
'din care rezulta apoi fluxul acustic mediu reflectat
ftcute o serie de
& unda incidenta si
-e un mediu ideal, •cos-
2p0c
tfiment de undele (1.10.79)
glijabila. InseamnS Suprafafa de reflexie se caracterizeazii prin coeflcientul de reflexie definit de
impedanta ^lSe raportul dintre fluxul acustic mediu reflectat si fluxul acustic mediu incident
este densitatea de
3 continuare, se va (1.10.80)
de separafie poate
§i coeflcientul de absorbjie care este raportul dintre fluxul acustic mediu absorbit si
(1.10.72) fluxul acustic mediu incident
rin relaf ia n.lo.sn
147
 Factorial de reflexie Rr care intervine In relafiile de mai sus se obfine priii to fl
particularizarea relajiet de definite (1.9.88) pentru cazul in care mediul din care ace
provine unda incidents este aerul si considerand impedanfa acusticS caracteristicil a
materialului fonoabsorbant ca fiind raportul dintre presiunea acustica si componenta abs
normal^ pe suprafafa a vitezei. Deci in relajia (1.9.87) se ia Za\ poc, iar membrul aril
drept devine p,/Za, unde Za este impedanfa acustica specified' a materialului coi
fonoabsorbant, conform deflmfiei de mai sus. Efsctuandu-se calculele, reia{ia abs
(1.9.88) a factorului de reilexie ia forma ab;
su]
fiii
Rr = ' CO!
ZaCOS <f>;
I
Pentru cazul mai simplu a! incidentei normale. relajia factorului de reflexie [
devine in
- Za~ poc
Kr~-= • (1-10.82) Pe
Za + POC
ac
Coeficientul de absorb£ie poate lua valori tntre 0 - cazul reflexiei ideale $i 1 su
cand suprafa^a pe care se produce refiexia este perfect absorbanta. AceastM din unnS cc
situajie se aseamana cu emisia iri camp liber pentru cS, datorita absorbjiei totale, nu Ei
mai apare camp acustic reverberant. d<
U1
Rela^ia de calcul a coeficientului de absorb|ie arata c2 acesta depinde de
unghiul de inciden{a. In practica, se lucreaza cu o valoare medie a coeficientului de v«
absorbfie determinata prin medierea coeficienjilor de absobjie in func^ie de unghiul e*
de incidenja. si

1.10.4.2. Timpul de reverbera£ie= Atunci cand o sursii interioara de zgomot ^e

mcepe s£ emitS ecergie acustica, o parte din aceasta energie este absorbitS de e
suprafejele interioare, iar restul se acumuleazS la interior. In acest mod se produce o a
cre§tere a energiei acustice la interior, cre§tere care este mai accentuate la inceputul F
perioadei de emisie. Dupa1 un anumit timp, energia acustic^i de la interior se 3
stabilizeaza astfel incat intreaga energie acustica emisa de sursa in unitatea de timp €
este absorbita de suprafe^ele interioare. Evaluarea matematica a fenomenului este
utila Intrucat permite evidenjierea unor parametri specifici foarte important? prin care
poate fi controlata absorbfia acusticiL
Datorita reflexiilor multiple pe care undele acustice provenite de la sursa
interioara de zgomot le suferS pe suprafefele interioare ale compartimentului !n care
se ga"se$te sursa, se poate considera ca, w compartiment, carapul acustic are
caracteristicile unui camp acustic perfect difuz. IntereseazS acum s3 se stabileascS in
ce m5sura coeficientul de absorbfie a! suprafetelor interioare poate mfhienfa
distribufia campului acustic din compartimeni.
Se presupune c& sursa de zgomot are puterea acustica medie W. Intr-un interval
de timp dt, companimentul, al carui volum se noteazS in contimuare cu Vat primeste o
cantitate de energie acustica egalS cu Wfa. Asa cu s-a mai arStat, o parte din aceast2
energie acustica este pierduta datorita" fenomenului de absorb^ie prin suprafefele
delimitatoare ale compartimentului, iar cealalta" parte sste acumulata la interior. Se
poate scrie ecuafia de bilanf energetic
Up + Vat (1.10.83)

148
 de mm sus se Objine pri
»l m care mediul din
ija acustica caracteristics
iea acusM
. aria S; si este caracterizata prin coeficientul de absorb|ie «r Absorbjia totaia la nivelul
speciilca a materiahih,,-
iandu-se calculele,
ijia factorului de reflexie
(1-10.82)
^azul reflexiej ideale si ]
rbanta. Aceasta- din mmfl
absorbliei totale, nu
a ca acesta depinde de
icdie a coeficientului de
ie m runcjie de unghiul
sa interioara de zgomot
srgie este absorbita de
acest mod se produce o
accentuata la ihceputul
ftica de la interior se
rea" & unitotea de timp
ca a fenomenului este
rte importanfi prin care
provenite de la sursa
mpartimentului in care
» campul acustic are
im sa se stabileasca m
toare poate influenza
die W. Intr-un interval
at, o parte din aceasta
rbfie prin suprafefele
mulata la interior.' Se
(1.10.83)
in care s-a notat cu V energia acumulata in timpul d/, iar cu Ua energia absorbita in
acelasi interval de timp.
Pentru a calcula energia absorbita Ua trebuie s3 se Jin^ seama de capacitatea de
absorblie a suprafejelor interioare. Se consider^ ca fiecare suprafoja delimitatoare are
compartimentului este data de A = £a/5* care reprezinta supralaja echivalenta de
absorblie a compartimentului, respectiv A este aria suprafefei perfect absorbante care
absoarbe, in unitatea de timp, o cantitate de energie acustica egala cu cea absorbita de
suprafa{a compartimentului. Se poate introduce coeficientul mediu de absob|ie ca
fifod media ponderata a coeficienjilor de absorbfie ai suprafejelor delimitatoare ale
compartimentului
am=A/S? (1.10.84)
in care S = 2 Si este suprafata totaia a compartimentului.
Se trece acum la evaluarea energiei acustice incidente pe suprafafa totaia S.
Pentru aceasta, se ia un element de suprafap dS care primeste o parte din energia
acusticS conjinuta de un volum elementar dVc, ailat la distan^a r de elementul de
suprafajS (fig. 1.85). DacS se noteaza cu e densitatea de energie acustica din
compartiment, atunci energia acustica cpritinuta de volumul elementar este edYc*
Energia acustica din elementul de volum, se distribuie in mod uniform printr-o sfera
de raza r si cu centrul in dreptul voluthului elementar. Energia acustica ce revine
unita^ii de suprafajS se aiia prin raportarea energiei acustice con^inuta de elementul de
volum la aria sferei respective,
ed Kc/{4rcr2). Prin elementul de
suprafaji, a carui normala face unghiul
i|f cu raza care uceste centrul
elementului de suprafaja" cu volurnul
elementar, trece o cantitate de energie
acustica care este proportionate cu dS".
proiectia ortogonaia pe direcjia razei a
ariei elementului de suprafa$, adica Fig-1.85. Schema de calcul a energiei
acustice tncidente.
edycdScos\\i/(4Tir2), Conform figurii
1.86, expresia elementului d^ volum
este
dFc = r2sin\|/dv|/d9dr. (1.10.85)
Pentru a stabili cantitatea de energie acustica care traverseaza in timpul dt
elementul de arie dS trebuie sa se fina seama de faptul cS energia acustica se propaga
cu viteza c si deci sfrabate spajiul cdt. In consecinta, in intervalul de timp d/,
elementul de arie, primeste energie acustica de la toate elementele de volum cuprinse
in semisftra de raza r = cdt si avacd centrul in dreptul elementului de arie. Se noteaza
acest volum cu V si apoi se calculeaza energia acusticS primita de suprafe^a
elementara in intervalul de ttmp dlefectuand integrala
(1,0.86)
Daca se raporteaza energia acustica dU, la intervalul de timp d/, se obtine
149
 fluxul de energie care trece prin
elemental de arie. In plus, se
raporteazS fluxul de energie objinut
la dS si rezulta intensitatea acusticS
medte a campului difiiz

(1.10.87)

Aceasta" relate arata" c3 intr-un camp

acustic difiiz intensitatea acustica"
este de 4 on mai mica decat
intensitatea acusticS a undei plane
(v.rei. 1.1.36).
Energia acustic& incidents pe Fig. 1.86. Schema de calcu! a elementului de volum.
suprafafa S in timpul dt se afla prin
msumarea energiilor incidente pe elementele de arie

= (}/4)ecdtS (1.10.88)

Avand expresia energiei acustice incidente pe suprafafa interioara se poate

trece la calculul energiei acustice absorbite. Aceasta este o fracjiune din energia
acustica incidenta prbporf ionala" cu coeficientul mediu de absorbpe

i = (l/4)amSecdt=(l/4)Aecdt. (1.10.89)

Trebuie sa se stabileascS acum expresia ultimului termen necunoscut din

ecuajia bilan^ului energetic (1.10.83), respectiv energia acustic^ acumulata. Se
considers cS la un moment dat in corrq>artiment se afla" cantitatea de energie acustic£
eVe. In intervalul de timp d/, densitatea de energie acustica creste de la> la e + de, iar
r,: cantitatea de energie acustica" ajunge la (e+de)Vc- Deci, acumularea de energie
acustica este
eVc=Vcde. (1.10.90)
r
Dupa introducerea energiilor acustice absorbite si acumulate in ecuajia de
bilanf energetic aceasta devine
*.
= Wdt (1.10.91)

Solufia acestei ecua^ii descrie evolu^ia fn timp a densitafii de energie acusticS

din compartiment. Presupunand ca la momentul initial, cand incepe s3 emita sursa
acustica, deiisitatea de energie acustica din compartiment era nula, rezulta densitatea
de energie acustica
e(t) = (4W!Ac)[l - exp(~Act/(4Vc))l (1.10.92)

Se observa ca densitatea acustica creste in mod continuu dupa o exponential^.

Trecand la limits, / ->• oo, ceea ce m practica fnseamnft c5 a trecut o perioada de timp
suficient de mare de la Jnceputul emisiei acustice a sursei, se ajunge la valoarea
stationary a densitafi! de energie acustica
150
 (1.10.93)

Expresia de mai sus arata c5 densitatea de energie acustica este mai mica In
cazul ia care suprafaja echivalenta de absorbfie este mai mare. Se pune in evidenfa
astfel posibilitatea de reducere a nivelului de zgomot prin adoptarca de masuri pentni
corectarea caracteristicilor acustice ale compartimentului, respectiv prin aplicarea de
tratamente acustice suprafefelor delimitatoare ale compartimentului pentru
imbunatatirea proprietajilor de absorbjie acustica. Rela^ia (1.10.93) mai aratS ca este
necesar sa se adopte masuri de reducere a puterii acustice a sursei de zgomot, lucru
care este de la sine infeles.
La mcetarea emisiei de zgomot, W-Q, ecuajia bilanjului energetic devine

a elementului e4Vc/(Ac) + e = Q. (1.10.94)

Pentru rezolvarea ei. se poate presupune ca tn momentul incetarii emisie de

zgomot, densitatea de energie acusticS din compartiment are valoarea stajionara data
de relafia (1.10.93). Se obfine
* (1.10.88) \. (1.10.95)
a interioara se poate Rela^ia indica faptul ca m momentul fatreruperii emisiei de energie acustica,
racfiune din energia densitatea de energie acustica din compartiment nu scade brusc, ci tot dupa o curba
ie
exponentials. Acest \ucru se datoreste campului acustic reverberant care isi manifesta
prezenfa 91 dupa incetarea ernisiei acustice a sursei. De altminteri, persistenja
dr. (1.10.89) sunetului !ntr-o incintS. oarecare dupa incetarea emisiei sursei sonore se mnneste
reverberate. Calitatea unui compartiment sau a unei incinte oarecare de a men|ine
aen necunoscut din energia acustica si dupa ce sursa acustica a hicetat sa mai emita se reflecta in
ftica acumulata. Se asa-numitul timp de reverberatie (Tr) care se defineste ca fiind timpul scurs de la
i de energie acustica mcetarea emisiei de zgomot si pana ctlnd densitatea de energie acustica scade cu 60
de la e la e + de, iar dB m raport cu valoarea ini^iala, avuta in momentul rncetSrii emisiei. Conform
3iularea de energie defiaijiei se pune condi|ia

(U0.90)
din care se obfine, dupa ralocuirile de rigoare, expresia timpului de reverberate
ulate m ecuafia de
(1.10.96)

r/(*c). (1.10.91) Daca se ^ine seama ca viteza sunetului in aer este 344 m/s ?i luand volumul Fc
in m3, iar aria^ in m2, atunci rela^ia (1.10.96) devine
de energie acustica
epe sa emita sursa Tr = QJ61Vc/A, (1.10.97)
»rezutta densitatea
formula car6 este cunoscuta ca formula lui Sabine. De men|ionat ca Sabine a introdus
(1-10.92) inca din 1895 o relate de aceeasi forma cu rela^ia care-i poarta numele, numai ca
relajia data de Sabine a fost determinate pe baze experimentale.
pa o exponential! Relatia lui Sabine arata ca timpul de reverberate nu poate lua o valoare mai
> perioada de timp mica de 0,161Kc/5, adicS valoarea teoretica corespunz5toare cazului ideal in care
ijunge la vaJoarea toate suprafe^ele sunt perfect absorbante. Rela^ia are un caracter orientativ si poate fi
aplicata dacS coeficientul mediu de absorbfie nu ia valori prea mari (am < 0,2).

151
 XMnpartiment dintr-im aplicarii vreunui tratament acustic suprafefelor mterioare. a§a cum se va vedea in cele
tricft

1,10.43. Campurile acustke direct si reverberant. Oupil cum s-a aratat,

intr-un compartiment. in prezen£a unei surse sonore, calnpul acustic este dat de
suprapunerea campului acustic direct si a campului acustic reverberant. !ntr-un punct
oatecare, cele doua campuri au ponderi diferite si este foarte important sS se cunoasca
4m 2 . zoaele in care este mai mare campul acustic direct sau campul acustic reverberant
pentru c5 pe aceasta* baza se poate stabili in ce masura sunt eflcace eventualele
oate estima c5 acesta tratamente acustice aplicate suprafe^elor mterioare.
'»2 si, tn consecinft in regim stafionar, densitatea de energie acustica este data de relafia

e = erf + tf, = 407(c4), (1.10.98)

in care s-a notat densitatea de energie acusticS directs cu e# iar cu er densitatea de

energie acustica reverberanta.
Se poate afirma ca in camp acustic difuz undele str5bat un anumit drum mediu,
care se noteaza in continuare c« lm, intre dou§ s^flexii consecutive. Acest drum este
parcurs in timpul mediu tm ~ IJc.
Se deduce faptul cS energia acustica" continuta de un element de volum
itului motor al unei intalneste suprafejele dev reflexie, intr-un interval de timp, A/, in medie de A//rm ori,
i de asemenea cazul Insumand pentru mtreg volumul Vc, care contine energia acustica eVc, rezulta ca in
intervalul de timp A/, suprafe^ele de reflexie primesc energia acustica e¥chtltm- Pe de
alta parte, mai inainte s-a aratat ca suprafetele de reilexie primesc in intervalul de
timp A* o cantitate de energie acusticS egala cu ecSM4 (v. rel. 1.10.88.). Impunand
egalitatea dintre cele doua cantita^i de energie acustica, rezulta

s antifonic, tocmai
>artimentul netratat din care se objine timpul mediu necesar parcurgerii distanjei medii dintre dou&
inveiisul metalic al reflexii succesive
*. = 0,05. , rM = 4Kc/(c5). (1.10.99)

'- . ' I n intervalul de timp necesar parcurgerii drumului mediu, sursa acustica emite
energia acusticS Wtm, ceea ce revine la o densitate de energie acustica a campului
acustic direct egalS cu
), (1.10.100)

in care s-a Jinut seama de expresia timpului tm gSsita mai sus.

Se inldcuieste densitatea de energie acustica directa ed objinuta in rel.
ompartiment mic (1.10.100) in relajia (1.10.98) si apoi rezulta densitatea de energie acustica
reverberanti
pentru timpul de
) (1.10,101)
ractic2 a timpului
?i apoi, pe baza
i coeficientul de unde s-a introdus cortstanta R ~ Sam/(l - a m ) .
mem sau incinte Se face precizarea c& expresia (1.1.29) a densitajii de energie acustica este
^ili oportunitatea valabiia si in cazui campului acustic difuz, Deci, notandu-se cup3r presiunea medie
pStratica a campului reverberant se ob^ine

153
 distanja
- (1/4)77,135/3,14 = 0,38 m.
0-10JQ2)
direct se calculeaza fe Avand in vedere configurajia si dimensiunile compartimeritului se poate
aprecia ca locuriie destinate calatorilor se aflS in campul acustic reverberant.
fn cazul compartimentului masinilor unei locomotive diesel hiat ca exemplu
mai sus, se ob|ine constanta
0-10.103) ?i distant
ro - (1/4)77,153/3,14 - 0, 38 m.
t este egala cu SUffia
Tberant §i in aceasta situajie aria de influenza a campului reverberant este mai mare
dec^t cea a campului acustic direct. In ambele cazuri se pot aplica deci tratamente de
a absortyiei acustice a suprafefelor interioare.
(uo.104) acum nu s-a finut seama de directivitatea sursei sonore, presupunandu-se
cA sursa este uniform omnidirecjionala. Daca sursa sonora are coeficientul de
directivitate &, acesta influenfeaza" componenta direct^ a camputui acustic. Presiunea
medie patratici a campului acustic devine
4}
•4/R]. (1.10.107)

Pentru o sursa sonora aflata in mijlocul unui perete, considerat perfect

reflectant, coeficientul^de directivitate ia vaioarea O = 2. DacS sursa sonor5 emite
dintr-un coif, atunci coeficientul de direcfivitate creste de patru ori, O = 8. Aceste
ent sau intr-o incinta
aspecte trebuie avute in vedere atunci cand se stabile^te solufia de sonorizare
5 liber. Relafia d£ 0
a compartimentelor vagoanelor de calatori.
care se formeaza" in Reia|ia (1.10.107) mai arata ca tratamentele acustice care au drept scop rnarirea
•ustic direct, nivelu!
s«r^afe|ei ecbivalente de absorbpe sunt eficiente numai daca zona care trebuie
i. Spre deosebire. m
it. protejata se afla, inainte de aplicarea tratameatului, tn sfera de infiuen|a a campului
acustic reverberant. In general, inaitite de aplicarea vreunui tratament acustic trebuie
n compartiment se sa se cunoasca coeficientul de absorbpe al compardmentului sau incintei respective
3 sonorS, notata ID
penfcru a se evalua eflcienja tratamentului care se doreste a fi aplicat. Dac^
:verberant. Se pune
coeficientul de absorbjie este mic atunci campul reverberant are o mare arie de
influen{a si este posibil ca printr-un efort reiativ pu^in insemcat sa se obtina o
imbunatatire semniiicativa a confoftul fonic. In urma tratamentului acustic se reduce
zona de influenza a campului reverberant in beneficiul campului acustic direct. Daca
fesa-lnainte de'aplicarea trataraentului acustic. coeficientul de absorbjie are o valoare
(1.10.106) reiativ mare, raseamna eg zona de inlluenta a campului reverberant este mica si deci
prin marirea absorbjiei acustice a suprafefelor interioare ea nu mai poate fi redus5
* mai mica decat % prea mult. Ca urmare, nu se mai poate objine o reducere sesizabila a nivelului de
u! in care distan£a zgomot, iar eficienja tratamentului acustic este indoielnica.
oral se va afia sub La interiorul compartimentelor de cSMtori, sursa de zgomot este chiar
suprafa|a interioara' a compartimentului care radiazS unde sonore sub forma
titeazS zonele de zgomorubi aerian sau sub forma zgomotului transmis pe cale solida. Prin construcjie,
\stfel, continued peretii si podeaua conjin raateriale fonoabsorbante asa ca o tratare suplimentaia a lor
>artiment drntr-un nu-si are rostul. Singura suprafafS susceptibilS de a fi tratata" antifonic ramane tavanul
compartimenteior,
La locomotive se pune mai ales problema protecfiei cabinelor de conducere
'.35 m2
impotriva zgomotului emis de agregatele de forfS. ale locomotivei. In sala ma§inilor,
155
 nivelul de zgomot este mare si el nu poate fi diminuat prea mult prin tratamente acustice de-a lung
antifomce, Se iau masuri de izolare fonica" a perefilor despSrfitori dintre sala masinilor faz3 si ea caracter
si cabinele de conducere si se aplicfi tratamente antifonice deosebite perefilor $ Impedanta
tavanufai din cabinele de conducere pentru a reduce niveiul de zgomot datorat
cSmpului acustic reverberant. De asemenea se aplica" anumite tratamente antifonice gi
la interiorul compartimentului masinilor.
in care Ra este re;
1.10.5. Materiale si structuri fonoabsorbante specific^ este def
grosimea material
practic, suficient
Tratarea suprafejelor interioare pentru marirea absorbfiei fonice a acestora in tratamentelor anti;
vederea limitarii efectelor campului acustic reverberant, presupune utilizarea de relativ mici ceea
materiale si structuri fonoabsorbante. Acestea se caracterizeaza prin faptu! cS, sub Despre ce este vor
actiunea undelor sonore se pun in miscare o serie de mecanisme specifice prin care Pentru a f
energia acustica" se transform^ in c&ldurft datorit& rrecarilor.
grosimea d, este i
material a carui ir
1.10.5.1. Materiale fonoabsorbante. Caracteristica principal a materialelor
fonoabsorbante, cum sunt de exemphi vata minerals, pasla. PFL poros s.a., const! in suprafaja interioar
aceea c& ele au o structura" poroasa". Porii comunicS intre ei prin canale sau normall Ca urma
deschizaturi ale materialului. und5 reflectatS, i;
Cand un astfel de material cade sub incidehfa unui cimp sonor, moleculele de unda transmisa. U
aer din pori sunt puse in mi^care de energia acusticS a campuhii sonor incident. de separate cu per
Datorita va"scozita$ii aeruluj, atdt intre particulele de aer, cat ?i fetre acestea si pere{ii d5 nastere unei unt
porilor apar forje de frecare care Cransforma ireversibil in cSldura o parte din energia in materialul fonoa
r
acusuca" a undelor. De asemenea, conductibilitatea termic5 a aerului contribuie si ea la mediul peretelu
disiparea energiei acustice a undelor care traverseaza" materialul fonoabsorbant. OdatS fonoabsorbant, un^
cu aerul, se pun in miscare si fibrele materialului care suferS miscari de mcovoiere. descris^ cu relapa
FrecSrile interne din fibrele materialului, care apar datorita deformajiilor acestora, au
ca efect sporirea absorbjiei acustice a materialului. P
Avandu-se in vedere modul in care se realizeazS absorbjia acustici, rezulta ca
este important ca porii materiaiului fonoabsorbant sa fie deschisi si sa se formeze in care p(x) este
canale adanci care sa comunice Intre ele. acustice, iar pdr
Absorbjia acustica a materialelor fonoabsorbante este in strdnsa legatura cu o undei directe si rei
serie de caracteristici fizice ale acestora. Dintre acestea cele mai importante sunt
rezistenja la trecerea aerului (v. paragraful 1.9.4.2) si porozitatea.
Porozitatea este da£S de raportul dintre volumul porilor de aer si volumul total
al materialului. La.materialele fibroase, este mai comod sa se calculeze porozitatea
formula Impedanja
, (1.10.108) material absorban
amplitudinea vitez
m care Mm este masa mostrei de material, Kw este volumul mostrei, iar p/ este
densitatea ilbrelor. Se poate verifica usor ca relajia (1.10.108) derivS tot din defmitia
porozitajii prezentaffc mai sus.
Din punct de vedere acustic, proprieta£ile materialelor sunt constants de
propagare si impedanfa acustica specifics. Cele doua marimi sunt reprezentate prin La suprafa
numere complexe. Dupa" cum s-a mai arttat, constanta de propagare este de forma parte si de alta a s
unda transmisS, s
y = tx+./p, (1.10.109)

unde ct este constanta de atenuare care aratS care este atenuarea amplitudiaii undei
156
rea mult pnn tratamente acustice de-a lungul unei distance egale cu unitatea de lungime, iar f3 este constanta de
;iton dintre sala faza" si ea caracterizeaza viteza de propagare a sunetului in material.
ce deosebite pere$or Impedanfa acustica specific^ a materialului are expresia
/elul de zgomot datorat
e tratamente antifonice «i Za^Ra+jXe, (1.10.110)

in care Ra este rezistenfa acustica, iar Xa este reactanja acustica. Impedanja acustica
bante specifica este defmita m raport cu o unda" planS progresivS. Aceasta presupune ca
grosimea materialului sa" fie, eel pufin teoretic, infinita, iar din punct de vedere
fonice a acestora In practic, suficient de mare astfel meat unda reflectata sa fie neglijabila. In cazul
pune utilizarea de tratamentelor antifonice obisnuite, se utilizeaza materiale fonoabsobante cu grosimi
prin faptul c5, sab relativ mici ceea ce impune luarea in considerare a contribute! undei reflectate.
isme specifice prin care Despre ce este vorba ?
Pentru a fixa ideile, se presupune ca un material fonoabsorbant, avand
grosimea d* este aplicat la suprafaja interioara a unui perete confecjionat dintr-un
rincipala" a materialelor material a carui impedanfa acustica" specific^ se noteaza cu Zap. Se considera ca pe
FL poros s.a., consta in suprafafa interioara a materialului fonoabsorbant cade o unda sonora sub incidenja
re ei prin canale sau normala. Ca urmare, in aerul interior se propagS o
unda reflectata. iar m materialul fonoabsorbant o
ip sonor, moleculele de unda transmisa. Unda transmisa mtatneste suprafaja
sipuiui sonor incident. de separate cu peretele, devine incidents pe acesta si
i mtre acestea si perefii da nastere unei unde reflectate care se propagil inapoi
ura o parte din energia in materialul fonoabsorbant §i unei unde transmise in
rului contribuie si ea la mediul peretelui ''(fig. 1.87). Prin mediul
i fonoabsorbant. Odat£ fonoabsorbant, unda de presiunea acustica poate fi ©
miscari de incovoiere. descrisS cu rela|ia
brmajiilor acestora, au Fig. 1.87.Propagareauadelor
• n v'P (1.10.111)
printr-un strat fonoabsorbant.
Jia acustica, rezulta c9 1, aerul interior; 2- materialul
Ai?i si sa se formeze in care p(x) este amplitudinea complexa a presiunii fonoabsorbant; 3. perete
acustice, iar pd sunt amplitudinile complexe ale
stransa legaturS cu o
undei directe si reflectate. Viteza particulelor este data de relajia
mai importante sunt
a.
le aer si volumul total IZa . (1.10,112)
calculeze porozitatea
Impedanja acustica oferita undei incidente pe suprafafa interioara a stratului de
(3.10.108) material absorbant este egala cu raportul dintre amplitudinea presiunii acustice si
amplitudinea vitezei la suprafa^a de separable
mostrei, iar p^ este
eriva tot din definijia

r sunt constanta de
mt reprezentate prin La suprafafc de separate cu peretele, presiunile si vitezele sunt egale de-o
ire este de forma parte si de alta a suprafe|ei de separate. Considerand c5 prin perete se propagS numai
unda transmisa, se pot pune condijitle
(1.10.109)
(1.10.114)
i amplitudinii undei
is:
 Efectuand raportul celor douS relajii rezulta abi
ast
(1-10.115) ?
In
ab
din care se obtine dup5 cateva calcule an
la
P/Pr = ^! .10.116) de
fo
Se introduce expresia raportului j- de mai sus in reiajia impedanjei acustice la re
suprafa£a interioari a stratului absorbant care astfei va lua forma s2
m
K
*ap ft
sinh (yd) + Za cosh (yd) ^ ai
]Q
f<
c
Relafia arata ca impedanfa acustica oferitS undei incidente de stratul de P
material fonoabsorbant este _ . ra stransa legatura cu proprietatile acustice ale P
suportului pe care se aplica matchalul absorbaot, respectiv ea depinde de impedan|a c
acusticS a supermini. f
Dsc5 suportul ests un perete rigid, Zap —> co, impedan?a stratului fonoabsorbant
f
c
__ I
W=Zacoth(*fd). (i. 10.118)

Determinarea coeficientului de absorbfis al ucui material ibnoabsprbant_de

gros:ln?e firnta se poats face utilizand relafia (1.10.82) in care se inlocuieste Za cu W.
In figura (1.38) se prszinta infiuenfa
grosimii stratubi ibnoabsorbant aplicat pe
un pereie rigid asupra coeficientului de
absorbyie pentru ciferite frecvenje ale undei
incidente. Impedan^a acustica specifica a
materialuiui si constaata de propagate sunt
calculate dupa modelul materialelor
fibroase (rel 1.9.95-96). Din analiza
graficelor rezultS ca la frecvenjS mica
calitatlle absorbante ale materialului sunt
rnai slabe, in tirnp ce, odata cu cresterea
&ecven*ei, absorbfia acustica a materialului (cm)
se imbunata$este. Aceasta caracteristicS este fig. l.SS. LnSuenp grosimii stratului
generala materialelor fonoabsorbante gi se Tbnoab^orbanr asuprs coefieientului
pcate explica prin marirea ponderii fortelor de shsorhrif
de frecare datorate vascozi^ii in
m care, la aceeasi amplitudine a deplasani, viteza creste proportional cu frecvenfa. La
once frecvenjft a undelor incidente, absorbjia unui strat fonoabsorbant se mareste pe
rsasura ce grosimea stramlui este mai mare. Insa de la o anurnita grosime a stratuiui
fonoabsorbant a carei valoare depinde de frecventa peatru cS at^t impedan|a acustica
ifjca, cat constanta de propagare depind, la randul lor, de frecventa", se constata c5
158

'*. (1.10.115)
(1.10,116)
:aimpedanjei acustice la
na
•(1.10.117)
h (yd)
acidente de stratul de
jprietafile acustice ale
depinde de impedanpi
stratului fonoabsorbant
(1.10.138)
iriai foncabsprbant de
inlocuieste Za cu W.
6 g 10
(cm)
1J8 grosimii stratului
supra coeficienrului
worhne
onal cu frecvenfa. La
orbant se maxeste pe
3 grosime a stratului
it impedanja acusticS
;ven& se constata c£
acusticS se plafoneaza. Cunoasterea acestui aspect este important pentru c&
astfel se pot evita decizii eronate de a marii inutil grosimea stratului absorbant in
speranta objinerii unei iluzorii cresteri a absorbfiei acustice a suprafetelor interioare.
[a defmitiv este logic sa se intample asa, pentru cS, prin marirea grosimii stratului
absorbant, ponderea undei refleetate asupra impedanfei oferite de stratul absorbant
undei incidente descreste datoriti atenuarii acesteia. Daci in relajia (1.10.117) setrece
la limits dupS d -» oo, lucrurile se limpezesc pe deplin pentru c£ se objine W-*Za si
deci coeficientul de absorbfie device insensibil la cresterea grosimii stratului
fonoabsorbant.
Dupfi cum s-a aratat, fenomenul de absorbfie acustic5 este strans legal de eel de
reflexie-refrac|ie. Materialele cu proprietaji absorbante acustic trebuie m primul rand
sS nu reflecte undele acustice. Aceasta necesita-ca impedanta acustic§ specific^ a
materiahihii s^ fie cat mai apropiata de cea a aerului astfel tocat s5 se asigure
reducerea factorului de reflexie. Pentru a satlsface aceasta cerinja, porii materialului
fonoabsorbant trebuie sa fie cat mai mari. Acest lucru rm este insi suficient pentru
absorbjia eficienta a energiei fonice. Intr-adevar, unda patrunsS in materiahil
fonoabsorbant trebuie sa fie atenuata, energia fonicS transformandu-se in c&ldura. In
caz contrar, unda directa care* se propaga prin materialul fonoabsorbant int^lneste
peretele pe care acesta este aplicat, are ioc reflexia, iar unda reflectata care a aparut se
propagS mapoi prin sttaUil de material pe care-1 paraseste la suprafaja interioara,
contribuind astfel la campul acustic. reverberant. Proprietatea materialului
fonoabsorbant de a aisipa energie focica presupune intensificarea fenomenelor de
frecare din pori, lucru care se poate ob£ine cu condi|ia ca dimensiunile porilor sS fie
cat mai reduse. Rezultl doua cerin$e contrare care HmiteazS posibilita^ile de objinere a
unor materiale cu o foarte buna absorbjie fonicl In practica, binetnjeles, se adopts
solu|ii de compromis in ceea ce priveste dimensiunile porilor materialelor
fonoabsorbante.
Aplicarea direct^ a materialelor fonoabsorbante pe pere^i se intalneste mai rar
pentru ca, pe de o parie> absorbfia acustica la frecvenle joase este insuficienta, iar pe
de aM parte, aspectul suprafefei pe care se aplicS materialul fonoabsorbant este
inestetic. Pectru a se objine totusi un aspect corespunzator, materialul fonoabsorbant
se poate vopsi, numai ca stratul de vopsea izoleaza porii materialului de aerul interior,
ceea ce este de naturS sa impiedice, intr-o anumita' masura, absorb^ia undelor acustice.
Din aceasta cauza, este de preferat ca aplicarea vopselei s^ nu se realizeze cu ajutorul
unei pensule, ci prin stropire.
1.10.5^. Structuri fonoabsorbante. Structurile fonoabsorbante au in
alcatuirea lor sisteme oscilante amortizate care absorb energia fonica datoritS faptului
ca, sub acjiunea undelor sonore incideate, incep sa vibreze, deci acumuleaza energie
pe care o transforms partial in caldura prin mecanismele de frecare descrise mai sus.
Absorbjia fonica data de aceste structuri este maxima la frecvenfa de rezonanja pentru
ca, la aceastS frecvenfa, viteza de oscilajie ia valorile cele mai mari sj, in consecinja,
are loc intensificarea fenomenelor de frecare, respectiv disiparea intr-o propor|ie mai
mare a eneigiei sonore.
Structurile fonoabsorbante prezinta numeroase forme constructive in funcfie de
particularita5ile principiilor funcfionale care stau la baza lor si de natura materialelor
folosite. Foarte eficiente si frecvent folosite sunt structurile fonoabsorbante care
utilizeaza tnateriale porpase sub formS de saltele sau placi moi acoperite cu ecrane
protectoare (fig. 1.89). In mod obisnuit, ecranele sunt perforate avand diverse forme
159
 ale orificiilor si sunt confecjionate din foi metalice,
material plastic etc. Perforajiile ecranului sunt Caracteris5
necesare pentru a usura ajungerea undei sonore la coeficientului de
materialul fonoabsorbant. Ecranul are un important cazul inciden^ei
rol estetic, el asigurand ua aspect corespunzator oatura rezonantS
structurii fonoabsorbante. cu ecran (v. fi
Prezenja ecranului modifies insa" substantial absorb^ie are v
caracteristica de absorbfie a materialului frecvenje situati
fonoabsorbant folosit. Datorita" ecranului, ansamblul rezonanja a
structurii fonoabsorbante capata un caracter rezonanja" se ob;
rezonant, In spefa fiind vorba de un sistem oscilant imaginara a imp*
la care masa este concentrata m ecran, iar Fig.- ecran 1.89. StructurS fonoabsorbanti
elasticitatea si amortizarea sunt date de materialul 1 absorbant; perforat; 2 - materia fono-
3 - suprafafa peretelui.
coeficientului de
fonoabsorbant. reducS masa ei
Din punct de vedere acustic, ecranul poate fi modelat ca o impedanta" deficits lucru se poate ob
ca raportul dintre diferenja presiunilor pe cele doua parti ale ecranului si componenta grosimii ecranu
normala pe suprafafa acestuia a vitezei oscilante a aerului. Aceasta impedanta" are orificii avandu-s
practic numai parte imaginary fotruc&t partea reals, care este data de frecarile din este insS avanti
perforafiile ecranului, poate fi neglijata'. Deci-se poate scrie ca impedanja ecranului absorbjie al str
este Proiectarea judic
al zgomotului
Ze=j®m, (1,10.119) frecven^S tn cart
in care m reprezinta masa efectiva a ecranului raportata" la unitatea de suprafafji. sS asigure absort
La stabilirea masei efective a ecranului trebuie sa se aiba" in vedere faptul ca in O alta str
timpul vibrajiei, ecranul antreneazS aerul aflat in perforajiile ecranului. In consecinja, principiul rezor
masa efectiva cuprinde masa materialului din care este confecfionat ecranul la care se Acesta are o cav-
adauga masa aerului din orificiile ecranului. Daca se fine seama ca cele doua mase interior printr-ur
oscileaza in serie, atunci rela£ia de calcul a masei efective este sistem oscilant i
data de masa a
J/m= \/me + l/ma, (1.10.120) elasticitatea este
amortizarea prc^
unde s-a notat cu me masa ecranului si cu ma masa aerului. Cum masa ecranului este opta pentru o li
mult mai mare decSt masa aerului atasat de orificiile perforapilor rezulta, cu o buna" asemenea, se ob
aproximajie, plaseaza in z
fonoabsorbant.
.* , y " m^ma. (1.10.121) Absorban
Masa aerului care este pusa in miscare odata cu ecranul se poate calcula la baza princip
plecand de la considerente energetice [29]. In practica ins£ unii autori [ 29, 30] construiesc sub
prefers relajia data de G. D. MaliujineJ spatele caruia s
peretele sau pla
(fig. 1.92). Perfi
"" l,2l)+l,27h(D/d)2], (1.10.121) o plasa" sau cu o
to care D este pasul perforajiei, d este diametrul unei perforafii, h este grosimea amortizarea n©
ecranului, iar po este densitatea aerului. Ecranul si materialul fonoabsorbant lucreaza absorbjie se pot
Absorbar
ca doua impedance fnseriate asa ca impedanja structurii fonoabsorbante este data de antifonica a tavi
relafia _ _
Grivi^a Rosie).
Z=W+j®my (1.10.122)
cu precizarea c3 W reprezinta impedanja acusticS a stratului fonoabsorbant.

160
 Caracteristica de frecven$ a
coeficientului de absortyie, calculate pentru
cazul incidence! normale, puae in evident
natura rezonantS a structurii fonoabsorbante
cu ecran (v. fig. 1.90). Coeficientul de
absorbfie are valorile cele mai mari la
frecvenfe situate in jurul frecven^ei de
rezonan^ a structurii. Frecvenja de
rezonanfS se obfine din condi|ia ca partea
a impedan[ei sa se anuleze. Pentru
;tractur5 fonoabsorbana Ik 2k
la frecvente mari, a
rfontf; 2 - maleria foao- coeficientului de absorbjie este necesar sS se Frecvenja (Ez)
3-suprala}aperetelui. Fig. 1.90. Caraeteristica coeficienralui
reduca masa efectivS a ecranului. Acest
lucru se poate ob^ine mai ales prin reducerea de absorb;ie. 1. fSra ecran; 2. cu ecran
0 impedanfa' definite grosimii ecranului si a distan^ei dintre
mului si componenta orificii avandu-se grija, totodata, s§ se adopte orificii cu diametre mai mari. Ecranul
:east3 impedanfa" are
este insS avantajos in domeniul frecventelor relativ joase unde coeficientul de
ta de frecarile din absorbtie al structurii cu ecran este superior celui objinut in lipsa ecranului.
impedanfa ecranului Proiectarea judicioasa" a ecranului presupune deed cunoasterea spectnllui de frecven|e
al zgomotului pentru a stabili domeniul *de
(1.10.119) frecvenfa in care structura fonoabsorbanta trebuie
sS asigure absorbfia maxima.
de suprafafa. 0 altS structurS foncabsorbanta are la bazS
1 vedere faptul c£ in principiul rezonatorului Helmholtz (fig. 1.91).
mlui. In consecinja, Acesta are o cavitate de aer care comunicii cu aerul
it ecranul la care se interior printr-un orificiu sau gat. Se formeazS un Fig. 1.91. Rezonatorul Helmholtz.
ca cele douS mase sistem oscilant in care componenta inertial£ este
data de masa aerului din gat la care se adauga masa aerului atasat orificiului,
elasticitatea este asigurata de elasticitatea aerului din cavitatea rezonatorului, iar
(1.10.120) amortizarea provine din frecarea aerului. Pentru a man eiicienfa frecarilor se poate
opta pentru o lungime mai mare a gatului si o sectiune mai redusa a acestuia. De
nasa ecranului este
rezulta, cu o buna asernenea, se ob^in rezultate foarte bune daca se
plaseaza in zona gatului un material
fonoabsorbant.
(1.10,121) Absorbanjii acustici cei mai simpH care au
,Ia bazS principiul rezonatorului Helmholtz se
se poate calcuia •construiesc sub forma unui ecran perforat in
autori [ 29, 30] spatele caruia se aflS un spa^iu de aer panS la
peretele sau plan§eul rigid de care se monteaza Fig. 1.92. Absorbant acustic.
(fig. 1.92). Perforafiile ecranului sunt astupate cu 1. - ecran perforat; 2 - plasa; 3.-tavan.
(1.10.121) o plasS sau cu ofcesatura"astfel incat sS se asigure
amortizarea necesara. In vederea imbun§taj:irii caracteristicii coeficientuiui de
h este grosimea absorbjie se pot folosi 2-3 ecrane paralele cu interspatii de aer fntre ele.
5sorbant lucreazS Absorban|i acustici de tip Helmholtz cu un singur ecran sunt utilizaji la tratarea
ante este data de antifonic§ a tavanului de la uneie vagoane de calatori (ex. vagoanele modernizate la
Grivija Rosie).
(1-10.122)

rbaat.

161
 1.10.6, Aspecte ale propagarii undelor sonore prin conducte.
Atenuatoare de zgomot
unde
DupS cum s-a menjionat, dintre sursele interioare de zgomot, motorul diesel §j h- At
ventilatoarele dejin o pondere msemnata. Celor dou£ surse de zgomot le este comun coefici
faptul ca o parte din energia sonor3 este de natura aerodinamica si ea se transmite prin
conducte: conductele de admisie-evacuare ale motorului diesel sau conductele
sistemelor de ventilate (pentra racirea motoarelor electrice sau pentru climatizare).
Combaterea zgomotului care se propaga prin conducte se bazeaza" pe utilizarea
diverselor tipuri de atenuatoare de zgomot. Injelegerea principiilor de funcfionare ale secjiur
acestor atenuatoare de zgomot necesita ins& cateva cunostinfe legate de modul In care
undele sonore se propagS prin conducte^ motiv pentru care, in continuare, se vor
prezeuta, succint, aspectele mai importance ale problemei menfionate mai sus. DacS
Teoria propagarii undelor sonore prin conducte cu secfiune rotundS, patratS condu
sau dreptunghiulara' si cu pereji rigizi arata c3 in cazul In care frecvenfa undei sonore cum s
este mai mica" decat raportul c/a, in care c este viteza sunetului prin aer si a este cea cetoc
mai mare dimensiune a secfiunii transversale a conductei, atunci, prin conducts, se trecef
pot propaga numai un4e plane caracterizate prin aceea c& viteza particulelor are cared
numai components de-a lungul axei conducted Daca insa" frecvenja undei sonore este earne
mai mare decat valoarea raportului ,cie mai sus, atunci apare influenfa reflexiilor favo
multiple datorate perejilor conductei, respectiv apare influenza modurilor normale de frecv
vibrate caracterizate prin faptul cS viteza unei particule are o componenta ener
longitudinala s^una traosversala.
(para
1.10.6.1. Propagarea undeior sooore printr-o conducta cu variable de
scctiune. Se consider^ acum situafia rn care printr-o conducts se propagS o unda
piana care mtalneste o variable a secjiunii, ca in figura 1,93. Datorita variapei
sec^iuoii, nu toata energia sortora a undei incidente trece prin secjiunea consideratS si, in c
din acest motiv, m conducta prin care se
dac
propaga unda incidents, apare o undfi aun
reflectatS. Fenomenul este similar cu eel
V2
tntalnit ia raodificarea impedanjei acustice
specifice a mediului prin care se propaga und
o undS sonora (fenomenul de car
reflexie-refracfie). Tratarea ieoreticS este ea
si ea aseman5toare asa c5 se rejin, in mS
continu^re, doar rezultatele finale ale din
dezvoltarilor teoretice. Fig. 1.93. Propagarea undelor sonore printr-o de
Daca secpunea canalului se conducts cu variatie de sectiune. pr
mareste, atunci presiunea din unda m
transmisS este mai mic5 decat presiunea din unda incidents, in schimb, in cazul unei Hz
strangulSri a canalului, presiunea transmisa este mai mare decat cea din unda ac
incident^ Se demonstreazS cu usurinfa" relafia dintre cele douS presiuni m
se
p(/pi = 2/(s2i + l), (1.10.123)
tn
in care s-a notat cu $21 = S^/S\l ariilor celor douS secjiuni. V
In ambele situafii ins3 fluxul mediu de energie transmisS este mai raic e
fluxul mediu de energie incidents conform relajiei coeiicientuhii de transmisie e

162
tore prin conducte.
zgomot, motorul diesel §i
de zgomot le este comun
ic£ si ea se transmits prin
i diesel sau conducted
sau penlru ciimatizare).
ie bazeaza pe utilizarea
ipiilor de functionare ale
: legate de modul fa care
e, in continuare, se vor
tjionate mai sus.
ecfiune rotund^ p£tratS
;frecvenfaundei sonore
ui prin aer si a este cea
&nci, prin conducta, se
viteza particulelor are
venja undei sonore este
re influenfa reflexiilor
i modurilor normale de
e are o component^
iucta cu variape de
;ta se propagS o unda
,93. Datoritft variafiei
••cfiunea considerate ?i,
s?
adelor sonore printr-o
riatie de sectiune.
chimb, in cazul imei
ieeSt cea din unda
;siuni
(1-10.123)
este mai mic decat
e trartsmisie
(1.10.124)
intensitajile acustice medii tn cele doua tronsoane ale conductei sunt notate cu
j. Atenuarea prin varia^ia sec^iunii este mic&. Spre exemplu, dac5 52,1 = 3 rezulta
coeficientul de transmisie t = 0, 75, iar indicele de atenuare
D = 101g(l/T) = -101gO,75 = -1,25 dB . (1.10.125)
La aceeasi valoare a atenuarii se ajunge daca conducta prezinta o reducere a
ii de trecere, respectiv 521 = 1/3 .
1,10,6.2. Filtre acustice trece-jos.
Daca unda plana, care se deptaseaza printr-o
conducts, mtalneste o cavitate (camerS), asa
cum se arata Tn figura 1.94, atunci m dreptul
celor doua sectiuni in care se modified aria de
trecere apar unde reflectate si unde transmise
care dau a?a-numitul efect de filtru trece jos. In
camera se formeaza unde stationare care
favorizeaza trecerea energiei sonore la anumite Fig. \, Filtru acustic trece jos.
frecvenje. La alte frecven^e, transmisia
energiei sonore este mult diminuatl
Fenomenul e*ste asemanaior cu trecerea undelor sonore prin trei medii
(paragraml 1.10.2.1). Indicele de atenuare este dat de relafia
D= 10 (1.10.126)
in care / este lungimea cavita$ii, iar k este numeral de unda. Atenuarea este maxima
daca lungimea CE
a undei sonore).
\I2, atunci atenuarea este minima (D = 0 dB).
In figura 1.95 se prezinta variajia mdicelui de atenuare in func^ie de frecvenja
undelor sonore, considerand / = 5 cm si s2l = 6. In figurS se observe ca in situajia in
care unda sonor^ are frecventa mica, atunci
ea este atenuata" mai slab. In'schimb, pe
.masurfc ce ^ecventa creste, atenuarea este
din ce m ce mai mare; se manifests efectul
de filtru trece-jos.' Pentru cazul considerat
prima frecvenja la care atenuarea devine
maxima este/= c/(4l) = 344/(4.0,05) = 1720
Hz. Prin reducerea dimensiunii camerei,
aceasta fre^venia poate fi marita. Valoarea
maxima a atenuarii depinde de raportul
secjiunilor. DacS raportul sec^iunilor .este
mai mare, atunci si atenuarea este mai mare. 100 Ik
Variajia atenuaYii !n functie de frecven$ Free vena (Hz)
este insa periodica si aceasta lirniteaza Fig. 1.95. Arenuareaunui
eficienja fitoului la frecvente man. filtru trece-jos.
163
 1.10.63. Atenuatoare de zgomot. Atenuatoarele de zgomot sunt dispozitive
amplasate pe conducte pentru a reduce nivelul zgomotului de naturS aerodinamicg
care se propagS prin conducte, DupS prmciprul functional, atenuatoarele pot fi
reactive sau active. Clasificarea atenuatoarelor in active $i reactive ia in seams
caracterul impedanfelor acustice ale atenuatoarelor. La atenuatorul activ, impedanfa
acusticS are un caracter eminamente rezistiv, in timp ce la atenuatorul reactiv,
componenta dominants a impedanjei
acustice este reactanfa acusticS.
Atenuatoarele reactive sunt cele
cu camere sau atenuatoarele de
rezonanjS. Atenuatoarele reactive cu Fig. 1.96. Atenuatoare reactive cu camere.
camere se bazeazS pe efectul de filtru
acustic trece jos. Pentru imbunStSjirea performanfelor de atenuare, un astfel de ate-
nuator este alcStuit din doua" sau mai multe llltre trece jos legate In serie (fig. 1.96). In
figurS se arata diverse solujii de legare a camerelor: cu ajutorul unui tub exterior, cu o
diafragmS sau cu un tub interior. Atenuatorul reactiv cu camere este folosit pentru
reducerea zgomotului al cSrui spectru este caracterizat de componente discrete bine
individualizate, cum este zgomotul produs de gazele de esapare la motorul diesel.
DupS cum s-a menfionat, in cate^oria atenuatoarelor
reactive mai infra1 §i cele cu camera de rezonanfS care au in :
compunere un rezonator Heimaoltz. Conducta prin care se
propaga zgomoful este legatS printr-o deviate de un
rezonator Heimholtz (fig. 1.97). In acest mod se obfine o
atenuare apreciabilS, dar numai la o anumita frecvenjS. Un
astfel de atenuator poate ti folosit dacS zgomotul prezinta o
components spectralS discreta deosebit de intensa si care, Fig. 1.97. Atenuator cu
evident, trebuie atenuatS. camera de rezonaata.
Atenuatoarele active au in alc&tuirea lor un strat de
material poros, fonoabsorbant. Undele sonore care se propagS pria materialul
fonoabsorbant sunt atenuate datorita pierderilor de energie sonora" cauzate de
de natura" vascoasS intre particulele de aer si porii materialului §i datorita frecarilof
interne din flbrele materialului. Trebuie men^ionat faptul ca viteza de oscila^ie in
dreptul porilor ctestc comparativ cu viteza din unda sonor§ libera pentru cS debitul
variabil de aer se repartizeaz5 corespunzStor secjiunii porilor. In acest fel forfele de
frecare vascoasS sunt rnai man si cre?te eficienfa absorbjiei sonore.
Din punct de vedere practic, atenuatoarele active se realizeazS prin ca"ptusirea
'conductelor pe anumite sectoare cu materiale fonoabsorbante, ca de pildS:
minerals, vatS de bumbac, vatS de sticlS, poroplast din
spuma" de poliuretan etc (v. fig. 1.98). Pentru a se evita
desprinderea fibrelor de material datorita" curentuiui de
aer din conducts, stratul de material fonoabsorbant este
protejat ,Ja suprafa|a mterioara cu plase, ecrane
perforate, diverse Jesaturi etc. DacS este necesarS o
suprafafa mai mare care sa fie tratatS cu materiale
fonoabsorbante, atunci se poate compartimenta
secjiunea de trecere a conductei, suprafaja interioarS Fig. 1.98. Atenuator activ.
crescand prin aportul perejilor intermediari. I. invelijul exterior de tabla;
Atenuatoarele active se folosesc pentru atenuarea 2. captu§eala ibnoahsorbanti
zgomotelor cu banda larga de trecere cum ar fi cele din 3. ecran perforat.
instala|iile de ventilajie (climatizare).
164
gomot sunt dispozitive
1.10.7. Combaterea zgomotului
le natura aerodynamic*
, atenuatoarele pot R
reactive ia fa s^ In general, masurile de combatere a zgomotului trebuie direcfionate pe doua
itorul activ, impedanb, <$j: pe de o parte, se actioneaza" pentru reducerea puterii acustice a surselor de
a atenuatorul reactiv zgomot, iar pe de alt& parte, se cauta solujii pentru impiedicarea transmiterii
zgomotului de la sursele de zgomot spre spatiile care trebuie protejate.

1.10.7.1. Problema optimizarii i/olarii fonice. La stabilirea masurilor de

combatere a zgomotului este necesar sa se identifice cu exactitate sursele de zgomot
•eactive cu camere. precum si puterea lor acustica. Puterea acustica a unei surse de zgomot se poate
estima prin calcul pe baza analizei modului in care sursa emite unde sonore sau prin
, un astfel de ate- masurarea nivelului de zgomot in vecinatatea sursei. Deosebit de important;! este
inserie(%1.96).fa cunoasterea raportului dintre puterile acustice aie diferitelor surse sonore care
mui tub exterior, cu o contribute la nivelul de zgomot dintr-un anumit loc. Ignorarea acestui aspect poate
^e este folosit pentru conduce la adoptarea de solutii ineficiente si neeconomice.
x>nente discrete bine In continuare se prezinta un exemplu privind modul m care trebuie tratata"
i motoruJ diesei. aceasta" chestiune, m spe£a, se aduce in discufie cazul unui vagon de calatori preva"zut
en compartimente mici. Dupa cum s-a aratat, sursa de zgomot cea mai puternica este
rularea vehiculului pe sine.
_^_^^ Cunoscandu-se faptul c5 pre-
FT >^ ^^N. siunea acusticS medie patra-
* 2 C- 1 :—4 tica scade cu patratul dis-
anexa L\ Tn T \, rezultS c& zona critica,
in ceea ce priveste expunerea
I i
g. 1.97. Atenuatorcu la zgomot, se afla" in dreptul
:amera de rezonan$. cornpartimentelor de la cape-
tele vagonului, comparti-
ga prin materialul mente care sunt supuse zgo-
cauzate de frecarile Fig. 1.99. Caile de palrundere a zgomotului motului produs de boghiurile
i datorita frecarilor aerian in compartimeniul de capat. proprii ale vagonului precum
eza de oscilafie m si de boghiurile vagoanelor
5 pentru ca debitul alaturate.
acest fel fortele de Intr-un compartiment de capat zgornotul patninde pe cale aeriana si pe cale
solida. La vehiculele moderne, calea solida de propagare a zgomotului este practic
iza prin captusirea blocata datorita masurilor constructive specifice adoptate si care vor fi detaliate la
=a de pilda": paslS locul potrivit. RSm^ne, asadar, sa se examineze traseele urmate de zgomotul aerian.
i , Configurajia vagonului in zona de capat arata ca zgomotul aerian p^trunde
in compartimentul considerat prin podeaua vagonului, prin peretele lateral, dar mai
ales prin fereastra montata in peretele lateral pentru c& are o transparenja acustica mai
mare si, de asemenea, prin peronul frontal (fig. 1.99).
Se noteaza cu Lej, i= 1 + 3, nivelurile presiunii acustice exterioare In dreptul
celor trei zone, iar cu Z>, atenuarile introduse de stnicturile compartimentului.
Contribute Celor trei c^i de pStrundere a zgomoftilui aerian In compartimentul de
capat sunt
'tenuaior activ. Li=Lei-D,. (1.10.127)
•xterior de tabla;
a ibnoabsorbanta Presiunea acusticS din compartiment se poate exprima sub forma nivelului de
forat. presiune acustica calculat cu o relate de tipul (1.1,52)

165
 3
(1.10.128) izolafiei fonic
i=l ^e 6 dB, adk
scadea cu nu
In lega"tura cu ponderile fiecarei cai de propagate a zgomotului, pot sa se
iveasca" amimite situajii tipice. Este posibil ca, pentru un anumit tip de vagon, valoarea pe c
contribu$ia unei cSi de propagare sa" fie mai mare decat contributiile celorJalte cai. De In ace
pildft, se considers situatia ipotetica in care nivelul presiunii acustice datorat ferestrei tuturor celor
este:/2 = 75 dB, in timp ce podeaua contribuie cu L\ 68 dB, iar zgomotul patruns se presupune
prin extremitatea vagonului mai adauga" L-$ =65 dB. Aplicand rela^ia (1.10.128), patrundere a
rezuita nivelul de zgomot din compartiment Li = 70dB,
^ fie £-7^
L = 10 - lg(1068/1° + 1075/1° + 1065/l°) = 76, 1 dB. reducerea pe
In co
Se observS imediat ca este o situajie m care calea de patrundere a zgomotului echilibrarea >
cu contribufia cea mai mare are o pozifie net dominants pentru c& influenfa celorlalte atunci se poa
c5i, adica L\i LI, este de doar 1,1 dB ceea ce inseamnS c£ puterea sonora totala este
mai mare cu numai 29 % decat puterea sonora corespunzatoare nivelului LI • 1.10.1
Daca s-ar lua raasuri de imbunata|ire a iz^olafiei fonice a podelei in urma carora importanta s
contribu^ia acesteia ar sc&dea la Z,i=62'dB, atunci nivelul de zgomot din a sistemului
compartiment s-ar reduce la aparatului d<
cunoasterea
Zgorr
care sunt ii
adica o reducere de numai 0,5 dB. AceastS reducere este total nesemnificativa in
raport cu efortul de a diminua nivelul presiunii acustice in dreptul podelei cu 6 dB. de fabricare
DacS InsS se iau mSsuri de imbuEataJirs a izolatiei fonice a ferestrei, si nu a suprafa^a de
podelei ca in cazul precedent, astfel meat contribufia ferestrei sa* scada tot cu 6 dB, ca, asa cum
pentru a avea acelasi ternien de compara|ie, atunci nivelul de zgomot din vibra in jui
compartiment ta valoarea supra fata dt
poate fi imf
1=10' lg(!068/i° + 1069/io + 1065/!0) = 72, 4 dB, combaterea
In r
ciupercii sir
ceea ce inseamna" o reducere cu 3,^7 dB a nivelului de zgomot. Se objine astfel o
ameliorate importantS a eficienfei masurii de reducere a nivelului de zgomot. executa cu
sunt cele c
f. ^ '•f Din acest exemplu se poate trage §i o coticluzie: daca se intalneste o situa^ie in
montatsa a
care o cale de penetrare a zgomotului are o contribute mult mai mare decat a
celorlalte cSi, atunci imbunStS-t^ea confortului sonor se poate obfine numai prin afectate de
aplicarea de masuri care sa" limiteze patnmderea zgomotului pe acea cale a carei care pot lu<
contribute la nivelul de zgomot este dominant! Concentrarea aten|iei asupra sau cate pa
convenabil
celorlalte cai este lipsita de sens. Se recoma
O altS situate interesanta apare in cazul in care contribute celor trei ca^ de ajunge la 5
patrundere a zgomotului de rulare in compartimentul de capat al vagonului sunt Op
aensibil egale.
au aratat
Ca exemplu numeric se considers urmatoarele valori ipotetice: L\4 dB, efectuarea
LI = 75 dB si £3 - 73 dB, Nivelul total de zgomot calculat cu relatfa (1.10.128) ests cutia de o
L = 78, 8 dB. De aceast^ data caile sunt mult mai echilibrate. Puterea acustica totala se impiedi
i este de 2,4 ori mai mare decat puterea acustica" ce patrunde pe calea cea mai de uzuf a
important^ (£2)- Se presupune in continuare c5 se acjioneaza pentru imbucat^irea sinelor p
166
 i fonice a ferestrei, care da contribufia cea mai mare, si se objine o reducere tot
de 6 dB, adica sc ajunge la LI - 69 dB. De acea$t& data in si nivelul de zgomot va
pot sa se scSdea cu numai 1,6 dB si va lua valoarea L = 77,2 dB. Din nou s-a ales o solute
tip de vagon ineficienta de combatere a zgomotului. puterea acustica totals a scazut la 69 % din
celorlalte cai. Dg valoarea pe care o avea inainte de aplicarea tratarnentuiui antifonic.
e datorat ferestrei In aceasta situajie trebuie sa se ia masuri de irabunat^ire a izoiarii fonice a
zgomotul paining tuturor celor trei cai, ceea ce este evident mai dificil. Contimiand exemplul numeric.
(1.10.128) se presupune ca se iau mSsuri de tmbun&ta'tire a izolarii fonice a celor trei c3i de
pStrundere a zgomotului la interior in urma carora se ajunge, spre exemplu, la valorile
Li = 70 dB. LI = 71 dB §i L\ 69 dB. Nivelul de zgomot din compartiment ajunge
sS fie L = 74,8 dB §i se observa ca scSderea nivelului de zgomot este egala cu
reducerea pe care a inregistrat-o fiecare nivel L(.
fere a zgomotufui In concluzie, dacS. in urma tratamentelor antifonice aplicate se ajunge la
ifluenja celorlalte echilibrarea contributiilor celor trei cai de patrundere a zgomotului m compartiment,
sonora totala este atunci se poate considera c& s-a reusit optimizarea izolarii fonice.

ei m urma carora 1.10.7.2, Masuri de combatere a zgomotuiui. Dupa cum s-a aratat, cea mai
importanta sursa de zgomot este rularea vehiculului. Pentru reducerea puterii acustice
de zgomot din a sisternului roatS-sina se ac^ioneaza atat asiipra caii in ansamblu, cat si asupra
aparatalui de rulare. Masurile de combatere a 'producerii zgomotului se bazeazS pe
cunoasterea aspectelor legate de mecanismele care stau la baza emisiei sonore.
ZgomotuI de rostogolire este general de vibratiile sisteraului roata-^ina, vibrajii
care sunt induse de suprapunerea rugozitatilor suprafejelor de rulare. Prezen|a
scran jficativs in rugozita^ilor pe suprafefele de rulare este inevitabila" datorita proceselor tehnologice
eiei cu 6 dB. de fabricate a rojilor, respectiv $ine!or. Mai mult, in anumite condijii, apare pe
'eresirei, 51 nu a suprafata de mlare a §inelcr 'ozura ondulatorie. Aparitia ei nu poate fi prevenita pentru
«is lot cu 6 dB, ca, a^a cum arata Chartet, osiile nu pot fi impiedicate sn tending lor naturala de a
ie zgomot din vibra in jural firecvenjelor de rezonan^a, iar aceste vibratii marcheaza inevitabil
suprafata de rulare a ijirjelor. Avand in vedere deci faptul c& uzura ondulatorie nu
puate fi impiedicata prin masuri constructive, rezuita ca tratamentele aplicate vizeaza
combaterea efectelor,
In mod concret. se procedeaza la poiizarea sau chiar reprofitarea
obpnc astfcl o ciupercii sinei [3j. In cazul zonelor izolate, afectate de uzura ondulatorie, poiizarea se
iomoc. executa cu ajutorul masinilor usoare, poitabile. La refelele de mica intindere, cum
?te o situape in sunt 9ele de metroa sau tramvai, se folosesc vehicule u^oare arnenajate pentru
mare decfit a montarea & 24 pana" la 32 polizoare. In cazuL refelelor feroviare mari, la care zonele
ae aumai prin afectate de uzura ondulatorie sunt relativ intinse, se utilizeazS trenuri de polizare in
K cale a carei care pot lucra concomitant pana la 128 polizoare. Polizoarele sunt grupate cate doua
asura sau cate patru si, pe langS eliminarea uzurii ondulatorii, pot executa, prin inclinarea
convenabila a axelor polizoarelor, reprofilarea suprafe^ei de rulare a ciupercii sinei.
;lor trei cSi de Se recomanda &a poiizarea sa se efectueze ori de cate ori adancimea uzurii ondulatorii
agonului sunt ajunge la 5 sutimi de milimetru.
Operapa de polizare este deosebit de eficace. Astfel, masuratorile de zgomot
: £:=74 dB, au ara"tat ca nivelu! zgomotului la 25 m de cale scade cu 5 pa"na la 15 dB dupa
UO. 128) este efectuarea polizarit. Mai sunt §i aite avantaje, respectiv scade nivelul accelerator la
icustica totals cutia de osie sj se reduc suprasarcinile dinamice la contactul roata-sina. !n acest mod,
alea cea mai se impiedica deteriorarea caii de rulare care, datorita supiasarcinilor dinarnice induse
de uzura ondulatorie a sinelor. poate fi afectata de: slabiri ale elementelor de fixare a
itnbucatajirsa sinelor pe traverse, slabiri ale joantelor, deteriorari ale traverselor, suporjilor de sina,
 dezvoltarea mai rapida" a defectelor de obosealS la sine etc.
Pentru sc&derea radiajiei acustice a sinei, cunoscut fiind fapnil ca in cazul
zgomotului de rostogolire, sina emite cea mai mare cantitate de energie acusticS mai
ales la frecvenje joase, se urmareste ca in construcfia caii sa" se ga'seasca' sohifii de a
izola vibrafiile sinei de traverse si de patul de balast. La ciiile existente, se acfioneaz£
pentru inlocuirea traverselor de lemn cu traverse de beton (pe pat de balast). In acest
caz sina este asezata" pe traverse prin intermediul unor suporji elastic! confecjionaji
din cauciuc. Nivelul de zgomot la calea cu traverse de beton este mai mic decat eel ID
cazul traverselor de lemn.
La calea de rulare a tramvafelor, sina este fixatS in locasurile dalelor de beton
armat cu ajutorul unei garnituri de cauciuc care, practic, imbracS atat talpa sinei: cat 91"
inima acesteia. Datorita" proprietatilor elastice si de amortizare ale cauciucului utilizat
se objine o diminuare considerable a zgomotuhii de rulare. De asemenea, prin modul
de montare a sinelor, se reduce suprafafa de radiafie acustica' a acestora si deci se
reduce nivelul de zgomot produs.
Mergiind pe ideea izolarii vibrafiilor sinei, in ultimul timp, diverse
administrafii de cale ferata studiaza" modalitafile de perfec£ionare a construcfiei can
ilra balast [32,33]. O solute are m vedere calea pe dale de beton cu sine inglobate in
dalele de beton mtr-un mod asemanator ca tel prezentat mai sus, dar cu o serie de
elemente suplimentare de fixare a sioelor, Suprafa|a dalelor, excluzand binein^eles
suprafaja corespunzgtoare loca^urilor ^inelor, este acoperita" cu un strat de asfalt poros
pentru imbunata^irea^ absorbfiei acustice, iar sinele sunt prevazute cu miniecrane
acustice dispuse In exterior. Alte solufii constau in utilizarea de traverse de beton
asezate pe pat de asfalt, §inele fiind prinse de traverse prin diverse sisteme cu
caracteristica de elasticitate controlata. Inovafiile aduse au ca obiectiv principal
asigurarea geometriei caii precum si reducerea dispersiei caracteristicilor de
elasticitate si de amortizare ale caii.
Izolarea vibra^iilor sinei prin utilizarea sistemelor
elasiice de prindere si rezemare este foarte importanta mai
ales tn cazul structurilor metalice masive curn sunt cele
din ofel de la poduri. La acestea, zgomotul este mai inrens
datorita radiafiei acustice a suprafejelor mari, metalice
care nu sunt in suficienta masur§ amortizate.
La vehicule, starea supraYe^ei de rulare a rofi-
lor inilueateaza in mod sensibil nivelul emisiei sonore.
?• Introducerea Mnei cu disc si renunfarea la frana cu sabo-
£i, pentru a se imbun5tafi astfel puterea de franare la vite-
ze superioare de circulajie, a avut drept consecin^a mena-
jarea suprafe|ei de rulare a rojilor si deci reducerea
nivelului de zgomot.
In vederea mic§oraYii zgomotului produs de roatS,
s-au adoptat~b serie de dispozitive care au rolul de a Fig. 1,100. Amortizorde
amortize vibrajiile structurale ale rojii si de a atenua zgomot pentru roata.
radia^ia acusticS a acesteia [34], Ca exemphi, se pot 1. lamele vibrante; 2. ecran;
menfiona amortizoarele de zgomot care echipeaza" rojile
3 -surub de fixare.
trenului ICE de la Deutch - Bachn [35]. Amortizoarele de
zgomot utilizate sunt montate in loca§uri practicate la interiorul coroanei rofii pentru
ca, in aceastS zona, masuratorile au relevat eel mai ridicat nivel al vibrafiilor
(fig, 1.100). Un amortizor de zgomot este alcatuit din pachete de lamele metalice
strSnse cu ajutorul unor suruburi. Intre lamele sunt intercalate straturi de cauciuc
168
 stliconic.
! faptul c5 in cazul Vibrajiile coroanei se transmit lamelelor care tind sa se mi?te una faja" de
Jnergie acusticS raai cealalta. Intre lamele se dezvolta" forfe de amortizare care transforms in c&ldurii o
:aseasc4 solujii de a parte din energia mecanicS de vibrafie a rofii. Din aceasta" cauz3, nivelul vibrafiilor
tfente, se acJioneazS rojii este mai mic si, pe cale de consecintl, radia£ia acusticS a rofii se reduce. Roata
de balast). !n acest poate fi prevazuta si cu unul sau douS ecrane fixate de lamelele amortizoarelor de
astici confectionafi zgomot. Ecranele au rolui de a impiedica intr-o anumit^ msisura propagarea undelor
aai mic decat eel in sonore emise de roatS,
Amortizoarele de zgoraot pot fi concepute si sub forma a 4 casete care
le dalelor de beton formeazS o coroana circulara", prinsS in acelasi mod de coroana rojii. Fiecare caseta
at talpa sinei, cat $j este umpluta" cu un lichid vascos in care se afla alice. In timpul mersului, alicele se
:auciucului utilizat misca" in interiorul casetelor. Astfel iau nastere forje de frecare vascoasS care
menea, prin modul diminueaza vibrajiile coroanei rofii si care reduc zgotnotul de rulare.
icestora si deci se Ca obscr/a^ie general^, se atrage atenjia cS in cazul adoptarii unei solupii
constructive de combatere a zgomotului este necesar sa se examineze cu minujiozitate
til timp, diverse dacS nu cumva masura vizata nu a/ecteaza funcfionalitatea ansamblului caruia ii este
a construcfiei c£ii destinata. Astfel, utilizarea amortizoarelor de zgomot la ro}i trebuie analizata in
i sine inglobate m corelajie cu problema echilibrarii osiei. Dupa cum este cunoscut, dezechilibrul static
dar cu o serie de admis la osie este limitat prin reglementarik Ul£ si, prin urmare, osiile prevSzute cu
uzand bincfinpeles amortizoare la rofi trebuie prelucrate astfel incat dezechilibrul static sS fie mai mic
rat de asfalt poros decat eel admis, difeienja urmand a fi "destinata" dezechilibrului propriu al
'£ cu miniecrane amorlizoarelor.
raverse de beton Eficacitatea utilizarii amortizoarelor de zgomot la roji se manifest^ in
/erse sisteme cu domeniul &ecven{elor malte, de peste 1000 Hz, si aceasta pentra ca frecvenjele
biectiv principal proprii ale rojilor se afla situate m acest domeniu de frecvenja; amortizarea reduce
•acteristicilor de raspunsul dinamic al rotii, practic, nuraai in zona rezonanjelor. In ceea ce priveste
reducerea nivelului de zgomot, incercarile efectuate la D.B. au aratat o reducere de 7
dB, la 3 m de caie in cazul trecerii unui trsn cu viteza de 200 km/h. Alte fncercari
efectuate la SNCF si la NS indica performance mai modeste, respectiv o reducere
generala a nivelului de zgomot de numai 2 dB m cazul utilizarii amortizoarelor de
zgomot la roji.
La vehiculele cu sarcini pe osie mai reduse cum sunt, de exeraplu, tramvaiele,
metrourile sau unele tipuri de locomotive usoare, se pot utiliza rofile de rulare elasiice
[36], Ratiunea folosirii acestui tip de roat^ se bazeaza pe
ideea p!e a interpune un element elastic de cauciuc pe
calea de transmitere a solicitarilor mecanice din zona
contactului roata-sinS spre butucul rofii. fn acest mod, se
realizeaza, in func|ie de concepjia constructiva a ro^ii,
dou& interfere ojel-cauciuc care conduc la atenuarea
considerabili a transmiterii solicitarilor mecanice.
Totodata, elementul de cauciuc introduce un efect de
. Amortizor de
•pentruroatl
amortizare care micsoreazA vibrajiile structurale ale ro£ii,
ibrante; 2. ecran;
mai ales la frecvenfele de rezonanja ale acesteia.
Se cunosc diverse solujii constructive pentru rofile
ub de fixare.
elastice. La cele mai multe tipuri de ro$i de rulare
elastice, se prevad, dupa caz, unul sau doua" inele de Fig. l.IOl. Roata de rulare
ekslica [36].
iet rotii pentru cauciuc sau discuri de cauciuc, avand forme convenabile 1. bandaj; 2. inel de cauciuc
al vibrajiilor ale sectiunii transversale, montate tntre bandajul rojii si
me'le metalice 3. centru de roata.
corpul rofii. Inelul de cauciuc este solicitat, in principal,
uri de cauciuc fie la compresiune, fie la forfecare.
169
 in figura 1.101 se prezintS o roata elasticS patentatS de firma Krupp-Bochurn. favorabil con
Inelu! de cauciuc (2), confecjionat dintr-un cauciuc natural cu rezistenfa mare §j rulare, este c
duritate controlata, este montat prin presare intre bandajul rojii (1) si centrul de roai alunecarile r*
(3). DupS cum se vede din figurS, atat bandajul, cat si centrul de roata" au suprafejele zgomotului d
corespunzatoare prelucrate ca un locas pentru a se asigura spafiul disponibil inelului. situate. Se a
De asemenea se evita" expulzarea inelului datoritS eforturilor transversale. La bandaj si
la centrul de roata s-au prevazut gulere de sprijin care limiteaza deformarile axiale. concentrate i
DatoritS prezenfei cauciucului in construcjia ro$ii, scade nivelul vibrajiifor Oimt
structurale ale rojii si, odatS cu aceasta, se reduce, pe de o parte, radiafia acusticS a naici s-a reali
rofii, deci zgomotul care se propaga pe cale aeriana, iar pe de alta parte, scade §i de uzurS. S-
zgomotul care se propagS pe cale solida prin corpul rojii spre cutia vehicuhilui. circulatiei si
Aceste avantaje sunt sesizate pentru orice tip de-zgomot de rulare: de rostogolire. de apare zgomo
impact sau de curbl produce.
O mcn^ione specials trebuie facuta totusi in cazul zgomotului de curba care, la Posib;
vehiculele din traficul urban cum sunt tramvaiele sau metrourile, reprezinta o introducerea
problems serioasS datorita frecventei curbeJor cu raze mici. DupS cum se §tie, calatori, cat
zgomotul de curba se manifests aproape ca un ton pur avand frecvenfa egalS cu una permit osiilc
din frecvenfele proprii ale rojih O, la rolile elastice, elementul de cauciuc introduce o cvasi-radiaia
anumitS amortizare care diminueaza nivejul vibrafiilor rotii tocmai in jurul efect inhibit!
trecvenfelor proprii ale rojii si de aici deosebita eficacitate in combaterea zgomotului viteze mici,
de curba. independent
Pentru reducerea nivelului de zgomot din compartimentele vehiculului, se pot serie de con
adopta solujii constructive privind dar ea este c
ms&si dispunerea boghiurilor. Spre §i se afl5 to
exemplu, sc aminte§te concepfia care a de poluare f
stat la baza constructiei vehiculclor Fia. 1.102. Dispunerea bochiurilor Inire vehicule. inpr
TGV-ului. La acest tren de mare de zgomot s
viteza", cutia fiecarui vehicul, cu excepfia vebiculelor de capat, se sprijina pe doua combatere £
boghiuri dispuse insa" in dreptul dispozitivelor de intercomunicare dintre vehicule, iar precizarea c
pe un astfel de boghiu, sunt rezemate capetele a douS cutii succesive (fig, 1.102). In contact prir
acest mod, se mareste distanja dintre compartimentele cele mai expuse la zgomot corp. Situaf
§i sursa de zgomot reprezentatS de aparatul de rulare. De asemenea se reduce numarul mai multe c
rofilor si, implicit, numarul sursele de zgomot. Deci puterea acustica eliberata de elicoidal de
rularea vehiculului este mai mica si, in consecinta, scade nivelul de zgomot atat in sasiu de cu
compartimentele trenului, cat si fn zonele invecinate caii ferate. tn fine, mai trebuie transmite a
observat faptul ca, prin aceasta dispunere a boghiurilor, se "prelungeste" drumul transrniterii
.strfebatut de >;gomotul care se propaga pe cale solids de la roji la compartimente, lucru se pc
aspect care este de natura sa contribuie la reducerea suplimentarS a nivelului de care sS aibi
zgomot ?n compartimente. se asigure 1
in privin{a masurilor de combatere a zgomotului de impact, se poate refine, ca La\e
solujie, Tnlocuirea sinelor cu joante, cu sine sudate. De asemenea este necesar sa se
urmareascS starea suprafejei de rulare a rojilor, atat pentru vagoanele de calatori, cat
si pentru vagoanele de marfS sau locomotive, cu scopul de a identifica eventualele suspensia c
locuri plane si de a lua masuri pentru mdepartarea acestora. Este drept msa cS aceasta boghiuri (i
masur& este dictata mai ales de faptul ca solicitarile datorate prezenjei locurilor plane care, la ran
pe suprafafa de rulare a rojilor pun in pericol insSsi integritatea c5ii de rulare. Pen
Referitor la combaterea zgomotului de curba, se rearninteste mai intai ca adopta dii
zgomotul de curba este emis ca urmare a vibrajiilor de stick-slip care pot fi induse de acestea pc
alunecarile iaterale ale rojilor in timpul traversa'rii curbelor. RezuM de aici c3, pentru Aceste gai
combaterea acestui tip de zgomot, este necesar sa se ia masuri care s5 influenfeze elastice st
170
 firma Krupp-Bochuir, favorabil condi$iile cinematice de traversare a curbelor. in ceea ce priveste calea de
cu rezistenja mare s j ruiare, este cunoscut faptul ca marirea razelor de curbura este de naturS sd reduca
»U)9»'central deroat$ alunecarile rofilor pe sine si deci s& nu mai fie mtrunite condijiile de aparijie a
de roata au supra%ie zgomotului de curba, Acest5 solujie este costisitoare si ea nu poate fi aplicata in orice
:m! dtsponibil inelului sitoatie. Se au in vedere aici mai ales re^elele urbane de tramvai §i metrou precum ?i
nsversale.LabandaJsi refelele ferpviare care traverseaz^ zone cu relief variat. In consecintS, atenjia trebuie
deformarile axiale. concentrate in special asupra materialului rulant.
ide nivelul vibrajiflor 0 imbunatajire neta" a condi^iilor cinematice de traversare a curbelor cu raze
rte, radiatia acustica a mici s-a realizat prin renunjarea la profilurile de rulare conice si adoptarea profilurilor
te alta parte, scade si de uzura. S-a reusit sS se ob^ina, pe langa o serie de avantaje legate de siguranja
^re cutia vehicuhilui circulatiei si de reducerea uzurilor sistemului roata-sina, o rarire a situa^iilor m care
ire: de rostogolire, de apare zgomotul de curbs sau o reducere a intensitafii acestuia, atunci cand totusi el se
produce.
tului de curba care, la Posibilitaji noi de combatere a zgomotului de curba" au aparut odatS cu
rourile, reprezinta1 o introducerea boghiurilor cu osii orientabile sau cu osii conjugate atat la vagoanele de
DupS cum se §tie calatori, cat si la cele de mariS precum si la locomotive. Aceste tipuri de boghiuri
ecvenjB ega& cu una permit osiilor sa se orienteze cvasi-radial atunci cand circula fn curbS [24]. Pozijia
ecauciuc introduce o cvasi-radiaia a osiei favorizeaza reducerea alunecarilor §i de aici rezulta un evident
tii tocmai in jurui efect inhibitor asupra zgomotului de curba. La unele boghiuri usoare care circuia cu
nbaterea zgomotului viteze mici, cum sum cele utilizate la anumite tipuri de tramvaie, s-au introdus ro|i!e
independente la care alunecarile in curbe sunt foarte mici. Aceasta solute implica o
e vehiculului, se pot serie de complicajii constructive legate de ap^'onarea individuaia a rojilor motoare,
dar ea este cu ata~t mai tentanta cu cat rejelele de tramvai au curbe cu raze foarte mici
3 si se afia in imediaia vecinState a clSdirilor de locuit deci prezinta un mare potential
de poluare fonicS, i
iurilor feire vehicle. fn privin^a masurilor de impiedicare a transrniterii undelcr sonore de la sursa
de zgomot spre compartimenteie vehiculului, se analizeaza mai intai posibilitafile de
se sprijina pe doua combatere a can solide de propagare a zgcmotului. De la bun mceput trebuie iacuta
dmtre vehicule, iar precizarea cS. pe cale soiida, zgomotal se transmite intre doua corpuri care se afla fn
: sive(fig. 1,102). In contact prin trecerea undelor din mediui primului corp in mediul celui de-al doilea
H expuse la zgomot corp. Situapa cea mai defavorabila se mtalne^te atunci cand sunt in contact doua sau
i se reduce numarul mai multe corpuri nietalice ca in urmatorui exemplu: roata - osie - cutie de osie - arc
;ustica eliberata de elicoidal de la suspensia osiei - cadru de boghiu - arc elicoidal de la suspensia cutiei -
, de zgomot atat m sasiu de cutie. Se formeaza asa-numitele punji sonore prin care energia acustica se
n fine, mai trebuie transmite aproape fara pierderi. In consecinfa, rezulta ca\n principiu, combaterea
•elungeste" drurnul transmiterii zgomotului pe cale solida" presupune suprimarea punjilor sonore. Acest
la compartimente, lucru se poate realiza daca se interpun piese elastice pe calea de transmitere solida
ara a nivelului de care sa aiba ca efect modificarea impedan^ei la interfafa dintre corpuri astfel incat s3
se asigure un s^alt de impedan$ cat mai mare.
se poate refine, ca La vehicule, principala cale solida de transmitere a zgomotului de la aparatul
este necesar sa se de rulare la cutie este suspensia vehiculului. Suspensia osiilor permite propagarea
ele de cSlStori, cat vibrajiilor de la osii la cadrele boghiurilor care, vibrand, radiaza unde sonore. Prin
ntifica eventualele suspensia centraia a vehiculului si prin elementele de legare si sprijinire dintre cutie si
ept msS ca aceasta boghiuri (pivoji, crapodine, glisiere, bare de traqiune etc.) vibra|iile ajung la cutie
-tei locurilor plane care, la randul ei, mcepe sa radieze unde sonore.
ie rulare. Pentru impiedicarea transmiterii zgomotului prin etajele de suspensie se pot
este mai intai ca" adopta diferite solujii. Astfel, in cazul utilizarii arcurilor elicoidale de suspensie,
"e pot 11 induse de acestea pot fi prevazute cu garnituri de cauciuc, dispuse la capetele fiecarui arc.
de aici c3, pentru Aceste gamituri atenueazS mult vibratiile structurale. Efectul de atenuare a undelor
ire sa influence elastice se explica prin aceea c& la interfafa otel-cauciuc are loc fenomenul de
171
 reflexie-refracjie, or transmiterea perturba|iei acustice este mult diminuata in cazul
variafiei bruste a impedanfei caracteristice asa cum se intSmpla la interfafa
ofel-cauciuc; impedanfa caracteristica a ofelului este de aproape 6000 de ori mai mare
decat tmpedanja caracteristica a cauciucului.
O alta idee consta" m renunjarea la arcurile din ojel si adoptarea arcurilor
pneumatice cu perne de cauciuc sau a arcurilor din cauciuc prin care undele sonore se
transmit mai greu datorita impedanfei acustice mai mici a cauciucului. Prin utilizarea
arcurilor pneumatice se poate reduce nivelul de zgomot cu 2 p^na" la 4 dB(A) [37].
§i sistemul de legSturS cutie-bogbiu a cunoscuto serie de irabun&afiri care isi
au originea In asigurarea unei c4t mai bune izoiari a cutiei de vibrajiile boghiului.
Transmiterea forfelor longitudinale se realizeaza', la vehicutele moderne, prin
sistemele cu cabhi de tracjiune sau prin cele cu bielete prevazute cu bucse elastice.
fntre alte avantaje, se ofajine si o reducere a transmiterii zgomotului. La sistemele prin
cablu nu se transmit dccar solicitSrile de intindere, iar la sistemele cu bielete.
alternanfa ofel - cauciuc - ojel repreainta o barierS eflcace in calea undelor sonore,
Mai departe, s-a inlocuit sistemul de rapel pe^ndular al cutiei cu sisteme la care
rapelul transversal este asigurat de chiar elementete elastice ale suspensiei cutiei (ex.
arcurile elicoidaie tip "flexicoil") care pot fi mai usor izotate din punct de vedere al
transmiterii zgomotului pe cale solidS cu ajutorul garnirurilor de cauciuc. Prin
elimmarea frecarii parazite. din sistemul pendular s-a frnbunatatit regimul dinamic al
vehiculului si a dispaiut zgomotui produs de frecarea din articulajii.
Pentru combaterea zgomotului transmis pe cale solida" se poate miza si pe
efectu! de atenuare a undelor care se propagfi prin elementele de structure ale cutiei
vehicuhilui, cum sunt lonjeroarjele si traversele sau mvelisul de tabla. Lan construcjia
vehiculebr de caie feratS, cutia este metalicS si deci amortizarea intern^ este
nesemniiicativS. Din aceasta cauzS, undele de incovoiere, care dupS cum s-a aratat
sunt susceptibile sS genereze zgomot, se propagS neatenuate. Pentru corectarea
acestui aspect, se aplic3 pe suprafafele metalice merj|ionate un strat de material
bituminos (vopsea antifon).
Vopseaua aatifonica se poate aplica prin sprifuire si se recomandS ca grosimea
stratului de antifon sa fie de 1-2 ori mai mare decat grosimea tablei pe care se apHca.
Vopseaua antifom'ca are proprietatea de a prezenta pierderi interne de energie
apreciabile fa cazul in care stratul de vopsea este supus, dupa uscare, la vibrafii.
Vopseaua^antifonica adera foarte bine pe tabla pe care este aplicata" rndiferent c5 este
de ofel sau de aluminiu. Ca urmare, stratul de antifon vibreaza fmpreunS cu tabla pe
care este depus si fn acest mod el preia o parte din energia mecanicS de vibrafie a
tablei. Pierderile interne care se produc asigura atenuarea undelor de incovoiere care
strabat suportui metalic impiedicaiid deci transmiterea pe cale solida a zgomotului.
In privinfa mSsurilor de combatere a transmiterii pe cale aeriana a undelor
sonore de la sursa de-zgomot spre compartimentele vebiculului, se aminteste faptul ca
au fost analizate problemele legate de capacitatea de izolare fonica a elementelor
caroseriei (podea, pereji, ferestre etc.) fa£5 de zgomotui aerian, Au fost prezentate
datele de baza ale izolajiei fonice cu scopul efectuarii caiculelor de verificare, Acum
este momentul s3 se revina cu mai multe detalii despre realizarea practica a izolajiei
fonice la vagoaneie de calStori si la locomotive.
In figura 1.103 este aratat schematic un exemplu privind structura izolafiei
fonice a cutiei unui vagon de caiatori. Trebuie menfioaat faptul ca in mod obisnuit, la
vagoaneie de caiatori, cutia este o construct sudata din ofei. La vagoasele moderne,
pentru eliminarea problemelor legate de corodare, cutia se execute din ofel inoxidabil
sau din aluminiu, in acest din urma caz ea fiind si mai usoarl Cutia este conceputa ca
172
luft diminuata" in cazul
fot&npla' la interfafe
e 6000 de ori mai mare
si adoptarea arcunlor
i care undeie sonore se
iucului. Priti utilizarea
—\-v t-"J-
e imbuna'ta'firi care fsi
5 vibrajiile boghiului.
ulele moderne, prin
ute cu bucse elastice.
ihii. La sisteraele prin
iistemele cu bielete,
i uodeior sonore.
iei cu sisteme la care
iuspensiei cutiei (ex.
i punct de vedere al
>r de cauciuc. Prin
regimul dinamic al
ii.
e poate miza si pe
structure ale cutiei
blS. Lan constructia
izarea interna" este
upfi cum s-a ar&at
Pentru corectarea
strat de material
nandS ca grosimea
t pe care se apHca.
iteme de energie
iscare., la vibrafii,
indiferent cS este
treuna cu tabla pe
aicil de vibrajie a
"'n& la' 5 - 7 cm. Acest strat
e incovoiere care
a zgomotului.
erian£ a undelor
titntests faptul ca
^ a elementelor
i fost prezeatate
/erificare. Acurn
actica a izolatiei
ructura izolajiei
nod obisnuit, la
•anele moderne,
i ofel inoxidabil
te conceputa ca
o grinds tubularl Ea are un
schelet metalic din grinzi n
care cuprinde sasiul alcStuit 12
din lonjeroane si traverse.
De sasiu sunt suda|i pe par-
pie laterale st^lpii de sustJ-
nere a perejilor lateral! si
frontal!, precum si a
arcadelor acoperisului. Tot
acest schelet metalic este a-
coperit cu o invelitoare de
tablfi de 1,5-2 mm grosime.
Podeaua cutiei este
confectionata din mai multe
straturi. Elementul de re-
zistenja al podelei este din
tabla striata (renurata") de 2
mm care este sudatS de lon-
jeroanele si traverseie sasi-
ului cutiei. Striajiile podelei
au formS trapezoidalS, vceea
ce ii confera o rigiditate
^>orita si mareste rezis-
tenja mecanica. Pe partea
interioarS se aplica un strat 6 5 2 1
PODEA PERFTE
de vopsea antifonicS de mi-
aim 2 mm grosime pentru 1. tabla striata antifonatS S. tabl5 antifonatS
2. grinds 9. saitea de vata minerals
atenuarea vibrajiilor de
aicovoiere ale tablei striate, 3. garnicura elastica 10. PH..
vibratii care sunt induse de 4. saitea de vata minerals ACOPER1?
transmiterea zgomotului pe 5. contraplacS 11. tabla antifonata
cale solida. UrrneazS un 6. carton de pasia 12. vata minerals
strat de vatS minerala apli- 7Jiiioleuffl TAVAN
cat sub forma de plilci rigi- 13. tablS perforata
, de ori saltele groase de pa1-
Fig; 1.103. Izolatia miui vagon de calStori.
a. coriductele instalajiei (te climatlzare;
reprezinta izolajia termicfi a
podelei. Din punct de vede- b. nervura; c. fereastrS; d. perete despartitor.
re acustic, stratul de
rorneraia are rolul de a absoarbe undeie sonore care-1 strSbat. fntrucat vata minerala"
nu are propriet&fi portante, pentru susfinerea par|ii interioare a podelei se monteaza
grinzi de lernn (cusaci) prinse cu prezoane sudate de placseul metalic al podelei. Peste
grinzile de lemn, care sunt protejate prin vopsire, se a§eaz^ o contraplaca de placaj de
minim 15 mm grosime. Sub grinzi, in dreptul prezoanelor, si pe toat§ lungimea mtre
grinzi si contraplacS se interpun garnituri de cauciuc. Contraplaca este acoperita" cu un
strat de carton de pa^lS de 1-2 ram si apoi urmeaza imbracamintea podelei care poate
fi Unoleum sau mocfaetS, tn funcfie de clasa vagonutui.
Asadar, la podea* se poate identifica cu usurin^a, structura tipic^ a ecranelor
duble. Un ecran, eel exterior, este reprezentat de tabla striata", iar eel interior este
contraplaca de placaj. Ecranul exterior este rigid si mai greu, in Eimp ce ecranul
173
 interior este elastic si mai usor, Dupa cum s-a demonstrat, o astfel de structure
sa se comporte ca un ecran compact in domeniul frecvenfelor joase, ceea ce inseamnS terior,
ca indicele de atenuare este dat de legea masei. La frecvenfe mai mari, vibrajiile celor PFLc-
doua ecrane tind sa se decupleze $i din aceasta cauza" indicele de atenuare este mai belep
mare decat eel care rezuita" din aplicarea legii masei. nervui
Capacitatea de izolare fonicS a podelei este diminuatS datorita" undelor de asarnb
Jncovoiere induse de undele sonore oblice care ajung pe suprafa£a exterioara" podelei. nu se
Din cauza faptului ca" tabla striata si contraplaca au caracteristici diferite, influenza materi
ucdelor de mcovoiere este mai mica intrucSt frecventele limits stint diferite. pere^'
fntr-adevar^ calculand cu relajia (1.10,50) frecvenfa limits sub care nu mai poate
apare efectul de coincident, rezulta c| frecvenfa limits a stratului de tabla are reacS
valoarea de 6020 Hz, iar la contraplaca (18mm) - 890 Hz. Datorita vatorii foarte man in cal
a frecvenfei limits, se poate aprecia c£ izolajia fonica a stratului de tabla este mai sonor
pufin influenjata de efectul de coincident^. Singura problema o constituie contrapiaca un ro
la care efectul de coincident afecteazS un domeniu de frecvenfS apreciabil din spec- mteri<
trul zgomotului la care este expusa podeaua. Totusi, trebuie facuta observafia ca un-
dele sonore oblice, care ajuag la contraplacg si care pot fi responsabile de reducerea deali
capacitlfii de izolare fonicg a Gontraplacii datorita fenomenului de coincidenja, sunt alcati
nevoite sa strabata stratul de vata mjneratS inainte de a atinge suprafaja contrapl^cii. camp
Prin urmare, confinurul de energie sonora al acestor unde este mai redus si efectul acust
nefavorabil asupra izolarii fonice a contraplScii este corespunzator mai mic. fono
Datoritfi fenomenului de reflexie, intre stratul de tabla si contraplaca iau Lang
nastere unde sonore reflectate care se suprapun peste undele mcidente pe contraplacS tava
si se formeaza astfel un camp sonor de unde stajionare. Nivelul presiunii acustice acop
creste in spafiul dintre stratul de tabla si contraplaca si afecteaza capacitatea de izolare strat
fonica a mtregii podele. Mai mult decat atat, dupS cum s-a aratat, aerul dintre cele
doua straluri poate mtra m rezonan|a la anumite frecvenfe diminuand si mai mult amb
indicele de atenuare a! podelei. §i de aceasta data, efectele fenomenelor descrise mai dar
11 sus sunt Umitate daiorita disiparii energiei sonore ni stratul de vata" minerals. cap
Dupa cum s-a vazut, utilizarea cusacilcr de lemn pentru sustinerea contraplScii
este inevitabila numai ca, t^n ptinct de vedere al izolarii foaice, ei introduc o infiuenfa
oefavorabiia intrucat se opun decuplarii miscarilor contraplacii de cele ale stratului de ins
tabla striata si se pierde din avantajul ecranelor duble. Un alt aspect nefavorabil este sus
legat de infhieaja exercitatade cusaci asupra vibratiilor de incovoiere ale contraplacii. pre
Rezemarea contraplacii pe cusaci este de natura sa induca unde de incovoiere re- ca
flectata care se suprapun peste cele directe, contribuind astfel la slabirea suplimentara ce
a izolSrii fonice a podelei. Pentru contracararea acestor influence negative, cusacii te
sunt prev&zufi cu garnituri elastice de cauciuc, asa cum s-a aratat. In
Dar garniturile de cauciuc mai au si alta rajiune de a fi. Cusacii, pe langa toate m
efectele nefavorabile mventariate mai sus, mai reprezinta si o foarte eficienta cale iz
solid§ de transmitere a zgomotului de la stratul de tabla" striata la contrapiaca. s
Problema este cu atat mai serioasa cu cat frecvenfa limita de la care contraplaca este m
capabiia, eel pujin teoretic, sS radieze unde sonore are valoarea de numai 890 Hz, c
dup3 cum s-a vazut. Datorita faptului ca impedanfa caracteristica a cauciucului este c
net dtferita atat fafa de impedanja caracteristica a o£elului din care este confec{ionata
tabla slriata, c^t $i fafS de impedaafa caracteristica a lemnului din care sunt f3cu£i c
cusacii, garniturile elastice ale cusacilor reprezinta obstacole in calea zgomotului
transmis pe cale solida.
Stratul de pasla aplicat peste contraplaca are efect de atenuare suplimentara a
undelor sonore datorita disiparii energiei sonore din cauza frecariior interne ale p§slei.
174
 structure ti §i structura perejilor lateral! se tncadreazfi in categoria ecranelor duble. La ex-
terior, peretele are un strat de tabla de 1,5-2 mm antifonata, iar la interior, un strat de
i man, vibrate ceW pFL cu grosimea de cca. 6 mm. Stratul de PFL are material plastic stratificat pe am-
de atenuare este maj bele parji, ceea ce-i confers xin aspect corespunzStor. Strarul de tabla este prevazut cu
aervuri pentru a se mari rigiditatea si pentru a permite montarea stratului de PFL prin
datorita undelor de asamblari filetate. Intre cele doua straturi se aseaza izola^ia de vatS mineral! Pentru a
fa exterioarS podelei nu se deteriora, izolafia de vatfi minerals este prevazuta cu un strat protector de
ici diferite, --" material plastic sau alt material rezistent la umezeala. Principiul izolarii fonice a
limita sunt
perefilor exteriori prezinta aceleasi aspecte analizate si m cazul podelei.
1 care mi mai
. UJt" fjwaic Acoperisul are o structura asemanatoare cu cea a peretilor laterali cu deosebi-
ratului de tablg are rea c5 lipse§te stratul de PFL. tnvelitoarea din tabla a acoperisului reprezinta o barierfi
^valoriifoarternari in calea zgomotului aerian exterior, iar stratul de vata minerala atenueaza undele
-u de tablS este mai sonore care reusesc sa depSseasca stratului exterior. Insa stratul de vata minerals joaca
>nstituie contraplaca un rol important si pentru absorb£ia acusticA a campului sonor ce se formeaz5 la
apreciabil din spec- interior, in spafiul dintre acoperis si tavan.
tS observafia ca" uc- Tavanul compartimentelor si al culoarului lateral poate fi confecjionat din tabla
sabile de reducerea de aluminiu perforate peste care se lipeste o JesaturS din fibra de sticla. Prin aceasta
le coincident, SUnt alcStuire, tavanul devine un absorbant acustic care limiteazS aria de acjiune a
>rafafa contraplacii. campului acustic reverberant carer ia nastere datorita reflexiilor multiple ale undelor
^ai redus si efectul acustice patrunse la interior, asa cum s-a ar§tat,la paragraful 1.10.5.2 la stracturile
mai mic.
fonoabsorbante care se bazeaz§ pe principiul rceoaatorului Helmholtz. TesStura, pe
$i contraplaca iau langfi faptul ca asigura o frecare mai mare si deci imbunSta|este absorbjia acusticS a
?nte pe contraplaca tavanului, are si rolul de a rejine caderea fibrelor de material desprinse din captu§ea!a
presiunii acustice acoperi§ului. Pectra imBunatStirea calitStilor fonoabsorbante se poate prevedea si un
>acitatea de izclare strat suplimentar de material poros {vata minerala) asezat peste tavanui perforai.
» aerul dintre cele La unele vagoane, tavani-1 este confecplonat din PFL neperforar placat pe
u^d si mai mult ambele panji cu material plastic stratificat,
lelor descrise mai dar prin aceasta solute se pierde mult din
u'nerala. capacitatea de absorbjie fonica.
nerea contraplacii Pentni izolatia vagoanelor de
troduc o infiuenja caiatori se pot arata si alte reaiizari care
:le ale stratului de insft au aceleasi principii enun^ate mai
t nefavorabil este sus. Spre exemplu, la podea se poate
2 ale contraplacii. prevedea prin construcjie o lamS de aer a
Ie incovoiere re- carei infruenja se exercita mai curand m
trea suplimentara ceea ce priveste limitarea tranSferului
negative, cusacii termic dintre vagon ?i mediul exterior 12 3 4 5 6
%truclit aerul are conductivitatea termicS Fig. 1.104. Podea cu lam& de aer.
», pe langa" toate mai mica decat a oricarui material de 1. tabla striatS. antifonata; 2. vata minerala;
te eficienta cale izolajie. Figura 1.104 prezintS o astfel de 3. grinda de iemn; 4. garcitura de cauciuc;
la contraplaca. structura de podea [37], In fine, se mai 5. iamS de aer; 6. faltex; 7. contraplaca;
contraplaca este raenjioneaza faptul ca tavanui poate fi 8. linoleum.
numai 890 Hz, confecfioiaat sj. din poliester neperforat
^auciucului este captusit la exterior cu vatS minerala.
te confecjionata La locomotive, izolafia fonica a cutiei consta mai ales in tratamentele aplicate
iare sunt facufi cabinelor de conducere. Perstele desparfitor dintre sala masinilor §i cabina de
lea zgomotului conducere are mai multe straturi de izolare fonica pentru a proteja cabina de zgomotui
aerian emis de agregatele locomotivei (fig. 1.105). In principiu, structura peretelui
suplimentara a desp5rfitor cuprinde un strat de tabla la partea dinspre sala masinilor. Acest strat de
erne ale paslei. este tratat cu vopsea antifonica. Urmeaza apoi un strat de vata minerala care este
175
lipitS de stratul de vopsea antifonica. In fine,
la partea dinspre cabina de conducere,
peretele are un ecran perforat care poate 11
confecfionat, de exemplu, din tabla" sau
carton presat melaminat. Stractura peretelui
impiedica" intr-o mare ma'sura patrunderea
zgomotului aerian din sola masinilor. De
asemenea, ecranul perforat de la interior
impreuna" cu stratul de vata1 mineral^ au rolul
de a absoarbe o parte din energia soflorS a \. 1.105. Izolafja cabinei de locomot
campului reverberant din cabina de
conducere. 1. tablfc; 2. antifbn; 3. vata mineral^;
Pentru protejarea cabinei de 4. eeran perforat.
conducere fcnpotriva zgomotului de rulare.,
podeaua cabinei este alcituitfl din mai multe
straturi de izolafie fonicl
In sala ma§inilor,, masurile de combatere a zgomotului se limiteaza' la
acoperirea suprafefei interioare a perejilor laterali si a tavanului cu vopsea antifonica".
Ea are rolul de a fcnpiedica radiafia/acusticiS a peretilor datorita' transmiterii
zgomotului pe cale solida atat de la aparatul de rulare dar mai ales de la agregatele de
forfS ale locomotivei. Se^asigurS de asemenea o anumita absorbjie a zgomotului
reverberant de launterior. In plus, suprafaja interioarS a stratului de vopsea contribuie,
prin forma sa Deregulate, la dispersia undelot acustice §j, ca urmare, la sc^derea
intensilajii campuiui sonor,
0 atenjie speciala trebuie accrdatS mSsurilor de combatere a zgomotului
aerodinamic, in special la trenurile care circula cu viteze sporite. Pentru reducerea
turbioanelor care apar in juruJ cutiei vehiculului, este necesar ca suprafafa exterioarS a
vehiculului sS aibi o forma" aerodicamica, mai ales in cazul vehiculelor motoare dirt
capul trenului sau ramei. In acest sens se poate mentiona faptul ca la toate trenurile de
mare vitezS (TGV, ICE, Pendoliao, Talgo etc.) primul vehicul are o forma"
aerodmamica care, pe l^nga reducerea rezistenjei la inaiotare, contribuie la
diminuarea zgomotului de naturfi aerodinamic3,
De asemenea, suprafefele exterioare trebuie sS fie netede si sS nu prezicte, pe
cat posibil, discontinuity^ ca istranduri si iesinduri. Zonele entice, din acest punct de
vedere, sunt zonele ferestrelor, ale usilor, ale dispoziilvelor de intercomunicajie dirjtre
vehicule §j zona aparatajului montat sub vehicul precum si aparatul de rulare.
La vehiculele moderne, usile si ferestrele sunt aduse In planul suprafefei
exterioare a cutiei. Dispozitivele de intercomunicajie sunt prevtote cu mvelitori care
au rolul de a etan^a dispozitiv'ul de intercomunicajie pentru a impiedica p&runderea
zgoraotului exterior. Ele sunt gandite §i dia punct de vedere aerodimnamic, adica prin
forma lor exterioara sS induca o turbuIenjS cat mai mica. In principiu, dispozitivele de
intercomusicafie trebuie so" aibS o lungime suftcient3 pentru a compensa rotafia
relativg Tntre capetele a douS vehicule alaturate ID timpul circulafiei in curba". La
vehiculele care circuit cu viteze man si care beneficiazS de o cale speciala, cu raze
man de curbura, aceasta" rotate relative este in mod corespunzator mai mica si deci
lungimea dispozitivului de intercomunica|ie poate fi mai mic2. In acesE mod se reduce
zona slab protejat5 din punct de vedere fonic si se reduce, de asemenea, turbulenfa
indusS de discontinuitatea suprafejei exterioare a trenului datoratg prezenjei
dispozitivului de intercornonicaiie.

176
 Zgomot aerodinamic mai poate produce si
aparatajul aflat sub cutie si fixat de sasiul acesteia.
pentru reducerea acestui zgomot, construcjia cutiei este
caTenata": perefii laterali sunt prelungiji sub podeaua
cutiei iar constructia este inchisfi. printr-un planseu fals
(fig. 1.106). Aparatajul se afla" in interiorul carenajului,
Se asigurg. astfel o suprafaja neteda in aceasta zona ceea
ce conduce la scaderea turbulenjei curgerii aerului. in
plus, carenajul de sub cutie reprezintS o bariera
suplimentarS deosebit de eficientS in calea zgomotului
acabineidelocomotivi de rulare. Pentru a diminua efectul undelor stajionare
^on;3.vat care pot sa se formeze la interiorul carenajului,
mperforat. suprafaja interioara" este tratata. cu materiale
fonoabsorbante. Carenajul nu se poate aplica in zosa
boghiurilor (fig. 1.107). Pentru a compensa acest lucru,
podeaua are o izolare fonicS. mai groasa. De observat
se limiteaza ]a acum cat de avantajoasa" este dispunerea boghiurilor la Fig, 1.106. Careoarea cutiei.
cu vopsea antifonic5 1. carenaj captu^it 01 vat§
capetele cutiei, ca la TGV unde, datorita acestui
catontS transmiterii aranjament al boghiurilor, cutia poate 11 carenatS
minerals; 2. podea; 3. perete
ssdelaagregateiede aproape pe intreaga lungime. In fine, mai
iorbfie a zgomotului
trebuie adaugat faptul c5 planseul fals, captusit/-
ie vopsea contribuie
cu materiale izolatoare, imbunata}e$te 'si
"miare, la sc3derea
izola£ia termica" a vagonului $5 acest lucru este ,
cu atat rnai important, cu cat pierderile de r-=^
>atere a zgomotului
caldura ale vagonului cresc odata cu viteza de (p^ \
te. Pentru reducerea circulate.
aprafafa exterioara a 0 alta sursa de zgomot aerodinamic este Fig. 1.107. Carenajul de-a tungu! cutiei.
culelor motoare din
pantograful. Zgomotul produs de pantograf 1. pian^eu normal; 2. plan^eu fass.
la toate trenurile de
iicul are o fonafl este nociv indeosebi pentru zonele tnvecinate
can ferate. La pantograf, pe langS zgomotul
:are> contribuie la
aerodinamic, apare si zgomotul produs de arcul electric care se formeaza in momentul
in care pantograful are tendinja de a se desprinde de firul catenarei. Zgoraotul de arc
i sa nu prezinte, pe
. din acest punct de este o consecinja a variafiei bruste a presiunii care inso^este producerea arcului
electric dintre patina pantografului si firul catenarei.
•comuaicatie dintre
ae rulare. Aspecte interesante prezinta tratarea acestei cbestiuni in cazul trenurilor
Shinkansen de la J.R. [38]. La ^aceste trenuri de mare vitezS, puterea necesara
planul suprafetei
trac|iunii este distribuita pe vehiculele trenului. In consecin^a, fiecare vehicul este
e cu invelitori care
? prevazut cu pantograf pentru captarea curentului. inregistrarile de zgomot au scos la
iedica patrunderea
iveala faptul ca nivelul presiunii acustice creste brusc m momentul in care, in dreptul
onamic, adica prin
punctului de observare, situat langS cale, trece un pantograf. Aceasta a fost un serrmal
"> dispozitivele de
ca problema zgomotului produs de pantograf nu poate fi neglijata.
compensa rotafia
ifiei in curbs. La Pentru combaterea zgomotului de arc s-a acjionat pe douS cai: pe de o parte,
speciala, cu raze s-au luat masuri de reducere a posibilitatii de desprindere a patinei pantografului de
firul catenarei; iar pe de alta parte, s-a imbunatajit schema de alirnentare cu energie
mai mica si deci
st mod se reduce electric^ pentru eliminarea cauzelor electrice ale producerii arcului electric.
Una din cauzele desprinderii panto grafiilui derivS din abaterile geometrice ale
, turbulenfa firului de contact, abateri care indue vibrafii ale pantografului. Prin micsorarea
prezenjei
distanjei dintre suspensorii catenarei s-a reusit s£ se reducS curbura firului de contact,
curbura datorata propriei greuta^i. De asemenea, s-a redus masa patinei pantografului
ceea ce a contribuit, in plus, la reducerea nivelului vibratiilor pantografului si deci s-a
177
diminuat tendinfa de desprindere a
pantografului. pentri
Pe partea electrica, s-a iutrodus viteze
un cabin de legaturS mtre pantografele zgora
vehiculelor, formandu-se astfei mi
circuit paralel cu circuital de putere al
trenului (fig. 1.108). Daca" un panto- pe m
graf manifests teadin{a de desprindere etansi
91 apare un arc electric, acesta va fi
eliminat intrucat curentul electric va it etansJ
furnizat de celelalte pantografe. Fig. l.lOS.CabJudeconectareapantografelor. niveli
Procesul de apari|ie $i eliminare a 1. fir de contact; 2. cabin de conectare; tuneli
arcului electric dureazS foarte pu^in, 3. oantoeraf: 4. transfonnator. acesti
cateva milisecunde, iar stingerea oeeta
arcului se face progresiv asa ca" nu mai apare o presiune acusticil mare. In plus, prin
montarea cablului de legStura ihtre pantografe, nu mai este necesar s5 se instaleze cite etan$
un pantograf pe fiecare vehicul si deci numarul acestora se poate injumatajii. Prin asam
aceasta, distanja dintre pantografe creste si, ca urmare, interacjiunea dinamicS dintre prevJ
pautografe se reduce, limitand si mai mult posibilitatea de apari^ie a desprinderii la in
pantografelor de firu! catenarei. Cu,aceste mSsuri, nivelul de zgomot a scazut cu 3 presi
pM la 5 dB(A). aerul
Zgomctul aerodinamic produs de pantograf are doua cornpcnente: o clap*
components ^caracterizata printr-o bands ir.gusta de frecvenfa si o alta componenta cu sesiz
band2 largS de fi-ecvenje. Zgomotul cu banda mgust^ este generat de turbicanele care aeni
se formeaza in urma unui obstacol afiat mtr-un curent de aer care curge cu o vitezS se
suiicient de mare. S-a dovedit experimental ca zgomotul cu banda mgusi^ de com
frecvenle are o pondere mult mai mica decat eel cu band£ larga. fa cesa ce priveste
zgomoral de bands larga", exista mai multe mecanisme care-! genereaza, dar esen^ialS de o
este viteza de curgere a aeralui in jurul pantograftilui. Deci combaterea acestui tip de part
zgomot se poate baza pe masuri constructive care sa contribuie, in final, la reducerea
vitezei aerului fe juml pantograftilui. Acest lucru se realizeazS prevazand par-tograiul sen
cu o caroserie astfei conceputS inclt sa direc^ioneze curentul de aer spre partea soc
superioarS a pantografului. In acest mod. viteza curentului de aer m zone rad
pantografiilui este inferioarS vitezei de circulate a trenului iar nivelul de zgomot fre
scade. In plus, caroseria pantografului joaca si rol de ecran protector care atenueazS cil
propagarea zgomotului m vecinatatea ca^i ferate. Rsducerea globala a m'velului de inf
zgoraot este cuprinsa intre 4 si 6 dB. pre
Solufia carosarii pantografului are un domeniu limitat de aplicabilitate. La
viteze de peste 300 km/h, zgomotul generat de caroseria insa"^ deviae la fel de intens uti
sau chiar mai intens decat zgomotul produs de pantograf. Totodata\a 21
caroseriei pantografului poate induce oscilajii laterale importante ale cutiei in timpul
traversarii tuneiurilor. Pentru acest domeniu de viteza, solujia consta in simpiificarea ut
pantegrafiilui la cat mai pujine componente, iar prin construcjie, aceste cornpoaente
trebuie sS aiba suprafeje netede cu profil aerodinamic. ob
Zgomotul aerian, fie c3 este datorat rularii vehiculului, fie ca este de natura a
aerodinamica^ poate patrunde la interior si prin elementele neetan^e ale caroseriei, d
respectiv prin neetanseitajile de la ferestre, us; sau dispozitivele de intercomunicare, a
De aceea, trebuie sS se ia masuri de eliminare, pe ca"t posibil, a acestor neetanseitaji. f
Ferestrele trebuie s§ fie bine prinse de perefii laterali ai cutiei s.i prevazute cu
garraituri de cauciuc at^t la partea interioara, cat si la partea exterioarl La montaj, s
178
 si garaiturile de cauciuc se ung cu soiujie de sapun sau cu emulsie siliconica
pentru a asigura etanseitatea imbinarii. Ferestrele de la vehiculele care circuit cu
viteze mart sunt fixe pentru a se elimina complet neetanseitafile si aceasta pentru ca
Hjomotul de rulare create foarte mult odata cu viteza de circulate si ameninja s&
compromita confortul sonor la interior.
U§ile de acces in vehicul sunt prevazute de asemenea cu garnituri de cauciuc
pe margini (v. si paragrafiil 5.3). Totodata, trebuie luate masuri de asigurare a
etan?eita?ii dispozitivului de intercomunicare dintre vagoane (v. paragraful 5.2).
La veniculele de mare viteza, este necesar si se ia masuri suplimentare privind
etansarea venicuhilui. Specific circulafiei acestor vehicule, pe langa cresterea
hectare a pantografelor. nivelului de zgomot, este fenomenul de §oc de presiune care se produce la intrarea in
. caHu de conectare; Ujneluri sau la trecerea unui vehicul pe langi alt vehicul care circuit in sens invers. In
transfonnaior. aceste situajii apare o puternica undi de presiune care poate pStrunde la interior prin
neetanseitatile elementelor de construcjie, dar |i prin conductele instalajiei de
ica mare. In plus, prin climatizare. Referitor la acest aspect, se menjioneaza ca este important sa se asigure o
sarsSseinstalezecate etansare deplinS cbiar in faza la construcjie a cutiei, din momentul in care se
wate mjumatatii. Prin asambleaza, prin sudura, peretii acesteia. De asemenea, fiecare u?a de acces este
wnea dinamicft dtntre prevazuta cu cate doua garnituri de cauciuc pentru etansare, una la exterior si cealalta
Paritie a desprinderii la interior. Instala^ia de climatizare are un sistem de protec^ie contra undei de
igomot a scazut cu 3 presiune. Acest sistem cuprinde senzori de presume care detecteazS variajia presiunii
aerului la exteriorul cutiei. Acesti senzori trirnit,semnal de comanda pentru inchiderea
3Ua componente: o clapetelor de admisie a aerului proaspat tn'instala|ia de clirnatizare atunci cand este
o alta components cu sesizata o crestere accentuata a presiunii. Dupa inchiderea clapetelor de admisie a
it de turbioanele care aerului proaspat, instalajia de climatizare funcfioneaza cu aer recirculat. In acest mod
ire curge cu o vitezS se impiedicS propagarea undei de presiune prin conductele de aer spre
a banda mgustS de compartimemele vagonuhii.
• • In ceea ce prive§te §i masurile de combatere a zgomotului produs de sursele interioare vizeaza, pe
lereaza", dar esen^iaia de o parte, mlaturarea cauzelor care provoaci emisiunile de zgomot, tar pe de altfi
>aterea acestui tip de parte, se au in vedere cSile de transmitere.
in final, la reducerea Pentm reducerea nivelului de zgomot la motoarele diesel, se acjioneaza in
evazand pantograflil sensui reducerit jocurilor dintre piesele aflate in rniscare pentru a limita amplitudinea
de aer spre partea socurilor generatoare de zgomot. Se urmareste rigidizarea suprafe|elor capabile sa
! de aer m J zona radieze acustic pentru a impinge frecvenfa proprie a acestora in afara domeniului de
aivelul de zgomot frecvenfe al foitelor excitatoare. In acest sens se poate mari grosimea blocului
ictor care atenueaza cihndrilor sau a chiulaselor. Aceste masuri trebuie luate dupa ce se analizeaza
bala a nivelului de influenza asupra func{ionalitajii ^iifiabiKtSjii rnotorului, avandu-se grija ca masurile
preconizate sa nu conduca la constructii prea grele sau prea costisitoare,
e aplicabilitate. La ' Pentru bombaterea zgomotului transmis, de la motor, pe cale aeriana se pot
£ne la fei de intens utiliza ecrane dispuse intre motor si cabinele de conducere ale locomotivei (ex. LDE
lotodata, prezenia 2100CPmodemizata).
ale cutiei in timpul Reducerea zgomotului emis de sistemul de admisie-evacuare necesita
sta in simpliiicarea utilizarea atenuatoarelor (amortizoarelor) de zgomot. Atenuatoarele se monteaza atat
aceste componente pe conducta de admisie, cat si pe cea de evacuare. La admisie, atenuatorul este de
obicei inglobat in filtrul de aer. Pentru a nu se afecta gradul de umplere al motorului,
ca este de natuii atenuatorul nu trebuie sa aiba o rezisten^a gazodinamica prea mare. Intrucat motoarele
nse ale caroseriei, diesel utilizate in tracjiucea feroviara sunt supraalimentate se recomanda utilizarea
; intercomunicare. amortizoarelor active care prezinta caracteristici de atenuare mai "bune in domeniul
or neetanseitlti. frecvenfelor mari si care introduc rezistenje gazodinamice mai mici.
ei si prevazute cu La Revile de esapare se folosesc atenuatoare de rezonan$ cu camere. Dupa cum
ioarl La monlaj, s-a aratat, aceste atenuatoare lucreazS ca filtre acustice trece jos legate in serie ceea ce
179
m&reste capacitatea lor de atenuare a zgomotului. Ele se confecJioneazS din izolare
dublS de tabia de ofel. tnvelisul dublu asigurS atenuarea zgomotelor care se transmit ventils
prm corpul amortizorului. Camerele atenuatorului sunt de dimensiuni diferite pentni a
se modifica frecvenja de taiere a filtrelor trece-jos astfel constitute. In camerele
inrfiale sunt amortizate cu prec^dere zgomotele de joasa" frecvenfa". vibrafi
Pentru combaterea zgomoteJor transmise pe cale solidk, este necesar sa se asiguri
asigure izolarea sasiului cutiei de vibrafiile motorului diesel. Motorui este asezat pe o trac|iu
suspensie alcatuita din elemente elastice de cauciuc. Motonil rezemat pe elementeie boghii
elastice formeazS un sistem oscilant cu sase grade de Hbertate. Dimensionarea
elementelor elastice se face astfel meat frecvenfele proprii ale sistemului oscilant s3 zonelc
fie mai mici decSt frecvenfele vibrafiilor produse de funcjionarea motorului. Se are in acusti<
vedere ca frecvenfele de lucru ale motorului corespund domeniului determiaat de Consti
turajia de raienti si turajia maxima. proteji
Zgoraotul produs de sistemele de ventiiafie care echipeaza locomotivele, stabili
pentru racirea motorului Diesel sau rflcirea motoarelor electrice de tracfiune, ^i ecrane
vagoanele de ciJla"tori, pentru climatizare, provin iin principal de la ventilatoare 51 de la se ft>
curgerea aerului prin conductele si organele sistemelor de ventilate. De la ventilator, aseme
zgotnotul se propagii sub forma de zgomot aerian precum si pric conductele de metal
ventilare. ecran
Pentru combaterea zgomotufui emis de
ventilator se pot lua mai multe masuri constructive.
Astfel, la gurile de aspirafie axiale este necesar ca Prin
suprafefele sa fie rotunjite, prevazandu-se un racord mate
radoit cu raza mare, peatru a se evita formarea timp
turbioanelor !n zona de aspirafie (fig. 1.109). De fie a
asemenea, forma palelor trebuie adaptati curgerii Fig. 1.109. Fonnarea turbioaneloi
aeruhii in vederea limitSrii turbulenjelor. fa gura de aspirate.
obisf
Se recomanda ca forma carterului sS fie o cons
spiraM logaritmica. La ventilatoarek centrifugale dio
care an palele mdoite tnapoi, nivelul de zgomot este mai mic decat la cele cu palele sa a
mdoite inaicte. se e
Alegerea paranietrilor rejelei de ventila|ie poate contribui la reducerea fapt
nivelului de zgomot De pilda, stabilirea judictoasS a traseelor conductelor astfel inc^t mu
sS se limiteze rezistenfele aerodinamice va conduce la o micsorare a nivelului de asu
zgomot intruc&t este posibil sa se aleaga im ventilator cu o vitezii perifericS mai mica. cal
De altminteri trebuie sS se acorde o atenjie special^ proiectarii conductelor pentru a se pla
asigura Valoarea corespunzStoare vitezei de curgere a aeralui pria conducte, stiut fiind m
faptul cS instalajiile la care viteza aeralui este mai mare sunt mai zgomotoase. Solujia pri
consta in marirea secfiunii conductelor dar aceastS solute trebuie armonizata cu im
cerinja legatS de facadrarea in gabarit, joa
Suplimentar, se poate opta pentni utiJizarea de atenuatoare active de zgomot.
Ca exemplu, se menfioneaza sistemul de conducte al vagonului Corail la care
conducfele amplasate ?n interiorul cutiei sunt captusite la interior cu material
fonoabsorbant. Grosimea stratului de material fonoabsorbant poate fi cuprics3 intre 2
si 3 cm. Totodata, trebuie remarcat si faptul cS sunt tratate antifonic si deflectoarele
care servesc la divizarea debitului de aer pe diferitele tronsoane ale rejelei de
conducte, Pentru limitarea turbulenjelor care apar !n zona coturilor rejelei, sunt
prevazute defiectoare cilindrice, cSptusite de asemenea cu materiale fonoabsorbante.
Ventilatorul este amplasat in interiorul agregatului instalajiei de climatizare
care are o carcasa metab'ci prevazuta cu izolajie termica si care contribuie ?i la
180
nfecjioneaza din f0aje izolarea fonica. In acest mod se reduce zgomotul propagat direct prin aerul din jurul
totelor care se transmit ventilatoruhii.
nsmmdiferitepenfrua La motoarele electrice se adopts masuri pentru reducerea forjelor magnetice
rastrtuite. In camerek radiale alternative $i pentru rigidizarea statorului in vederea limitarii amplitudinii
ifS. vibrajiilor. Trebuie evitate asimetriile constructive. De asemenea este necesar s3 se
Ifi, este necesar sS K asigure o echilibrare corespunzStoare a rotoruhu. Totodata motoarele electrice de
otoruiesteasezatpeo tracjiune se izoleazS din punct de vedere al vibrajiilor prin elements elastice de §asiul
ezemat pe elementele boghiuiui pe care se monteazS.
:rtate. Dimensionarea 0 atenjie specials trebuie acordatS problemei protejarii contra poluarii fonice a
sistemului oscilant sa zonelor din apropierea cSii ferate. Pentru realizarea acestui scop se pot utiliza ecrane
a motorului. Se are in acustice de protecjie care se amplaseazS de-a lungul caii, cat mai aproape de aceasta.
••mului determinat de Construcfia ecranelor acustice trebuie conceputa* in funcfie de topografia zonei
protejate, urmarindu-se asigurarea
'peazS locomotivele stabilit^Eii, rezistenfei gi a fiabilitafii
ice de tracfiune. 5i ecranelor. Ca materiale de construcjie
i ventilatoare si de la se folosesc betonul sau lemnul. De 1000
$e. De la ventilator, asemenea, se pot confecfiona t ecrane
prin conductele de metalice. In fig. 1.110. se prezintS un
ecran acustic din betoc precomprimat
prevazut cu casete din aluminiu
conjinand material fonoabsorbant [39].
Prin aceastS solu|ie, inlocuirea
materialului fonoabsorbant, care, in
thnp, se degradeaza, se executS fara s5
fie afectata stractura ecranului.
ormarea rurbioaBeloi Inaifimea ecranului este m mod
ra de aspirafie. obisnuit de 2,4 m deasupra sinei, dar se
Fig. 1.110. Ecran acustic.
construiesc ecrane si raal inalte, ca eel
a) casete cu material fonoabsorbant.
din figura. Este de preferat ca ecranul
it la cele cu palele sS aibS o constructie fncltaata penlru a
se evita reflexiile multiple intre ecran §i caroseria vehiculelor, Trebuie menfionat
bui la reducerea feptul cS si materialul fonoabsorbant contribuie la reducerea efectuiui reflexiilor
uctelor astfel incat multiple intre ecran si cutia vehiculului. Cercetarile au ar^tat cS o mare influen$
ire a nivelului de asupra eficacita^ii ecranelor o exercita distanta la care este amplasat ecranul fap de
frifericS mai mica, calea de rulare. Spre exemplu, diferenfa dintre un ecran de numai un metru Tnaljime
ictelor pentru a se L plasat k cca. 2^ m de axa caii si un ecran clasic cu inaltimea de 2 m dar plasat la 5
•nducte, stiut fiind m de o cale cu trafic mixt (calatori si maria) este de mai pu^in de 3 dB in ceea ce
pmotoase. Solujia priveste nivelul de zgomot masurat itt spatele ecranului [40]. Acest aspect este foarte
ie armonizata' cu important datorita" costurilor mai scazute pe care le presupune construcfia ecranelor
joase.
ctive de zgomot. Eficienja ecraneior este indiscutabila: masuratorile efectuate in spatele
i Corail la care ecranului la 25-m de axa caii s.i la 3,5 m deasupra §inei, tn timpul trecerii unei rame cu
ior cu material viteza de 300 krn/h, au aratat c5 nivelul zgomotului s-a diminuat cu 13 dB comparativ
i cuprinsS intre 2 cu rnasurarea in camp liber (farS ecran). AceastS atenuare poate fi mai mare la viteze
• si deflectoarele mai mici, ea ajungand la 18 dB la circula|ia cu viteza de 200 km/h. Explicajia acestui
s ale re£elei de aspect este legata de faptul c55 odatS cu cresterea vitezei, creste si zgomotul aerodina-
lor rejelei, suni mic care este produs de turbioanele ce se formeazS la toaltimi de 2 - 4 m deasupra si-
>noabsorbante. nei, tar eficienja ecranelor fa$ de sursele de zgomot aerodinamic aflate la aceste inal-
i de climatizare |imi este mai redus3. Dezavantajele ecranelor de protec^ie antifonicS constau mai ales
contribute si la in costul ridicat si in dificultatea de a le incadra m peisajul zonei protejate, ele fund
181
inestetice. Oil
Pentru reducerea nivelului de zgomot in apropierea triajelor nu se pot utiliza niv
ecrane de protecfie intrucat s-ar fogreuna deplasarea personalului de deservire a de
triajului. Solujiile ap]icate constau in corecfii aduse construcjiei caii: mlocuirea trai
traverselor de lemn cu cele de beton §i uiilizarea suporjilor elastici pentru sine, inn
modificarea compozifiei si granulafiei patului de balast etc. De asemenea se poate del
recurge la schimbarea programului de triere a trenurilor interveniadu-se asupra sea
compozijiei trenurHor sau optandu-se chiar pentru reducerea viiezelor de triere. in sin
vederea combaterii zgomotului de curba care se poate produce in zona triajelor si care In
este extrem de sup&rator s-a propus udarea sinelor, estimandu-se astfel o reducere a sai
nivehilui de zgoraot cu pana la 10 dB(A) [33]. fin

1.11. Masurarea zgomotului

Nivelul de zgomot se masoar£ m interiorul vehiculelor de cale ferata (vagoane
de c&Iatori si locomotive) pentru a se verifica in ce mSsurS se asigurS confortul sonor,
respectiv in ce ma'sura sunt respectate valorile maxime adraise ale nivelului de zgo-
mot. Nivelul de zgomot se tnai mascara" si in apropierea c£ii .ferate in timpiu trecerii tre
unui vehicul feroviar sau a unui tren care circula cu viteza maxima cu scopul de m<
a stabili gradul de poluare fonicS din vecinaiatea caii ferate.
De asemenea, pentru a verifica diferite sokrfii constructi- Pe
in
ve din punct de vedere al capacitafii tfe izolare fotiica se efectu- se
Q&Z& concomitent mSsiirari de zgomot ata"t la interiorul vehicu- in
lelor, cat si la exterior. Alte m5suratori de zgomot au ca obiect cu
deterrrii]3areat'caracteristicilor radia|iei acustice a surselor de de
zgomot. Cunoasterea acestor caracteristici permite orientarea pc
eforturilor privind masimle de combatere a zgomotului. V£
Masurarea nivelului de zgomot presupune, de fapt. dc
m§surarea presiunii acustice. Pentru aceasta se foloseste, ca Fig. 1,111. Microfon. cc
traductor, unul sau mai multe microfoane, care de cele rnai multe 1. plas5 deprotec|ie;
ori sunt microfoane cu condensator. Micrcfonul are capacitatea 2. insmbrana;
de a pre- lua presiuoea acustica si de a o transforma intr-un 3. eiectrod rk; d
semnal electric a cSrui tensiune este proportional^ cu presiunea 4. izolator; z
acustica. Microfonul are in alcatuirea sa un electrod fix si o 5. carcasa. n
diafragrna care se deformeaza sub ac^iunea presiunii acustice P
(fig. I.I 11). In acest mod se modifica capacitatea electric^ a sistemului diafragm^ - c
electrod plat. Dac2 se aplfes o tensiune de polarizare. in unrta modificani capacit^|ii
electrice a sistemului diafragma-electrod plat, se inregistreazS variajii de tensiime
proporfiocaie cu presiunea acustic£ aplicatS diafragmei. La alegerea microfoanelor
trebuie sa se verifice dorneniul de frecvecta m care lucreazS, directivitatca,
sensibilitatea la temperaturS, durabilitatea etc.
Sistemul de m^surare a zgomotului poate fi cornpletat cu un amplificator care
sS indice nivelul de zgomot. Dac3 se doreste inregistrarea variafiei nivelului de
zgorno: in timp, atunci se utilizeaza' si un inregistrator de nivel (de pilda, inregistrarea
m'vetolui de zgomot in vecinatatea caii ferate la trecerea unui vehicul de cale ferata).
fn cazul in care intereseazS componenja spectrala a zgornotului, sistemul de rnasurare
trebuie sa cuprindS un analizor de frecvenfa'.
Determinarea nivelului de zgomot se efectueazS at^t is locomotive cat si ia va-
goanele de cSlatori in vederea admiterii m circuiatie (probe de omologare). Condi$iile
specifice de fncercare sunt precizate in STAS 6661 ."82. Astfel, pentru ca rezultatele s§
182
 nil fie viciate de influence conjuncturale este necesar ca vehiculul la care se mascara
ielor nu se pot za nivelul de zgomot sS fie complet echipat, iar osiile sa nu prezinte defecte pe suprafaja
ilulm de deservire a de rulare si, in plus, in cazul vehiculelor motoare, nu trebuie sa fie defecte la
cjiei can: mlocuirea transmisie. In ceea ce priveste calea de rulare, tronsoanele de cale pe care se execute
elastic! pentru sine ioregistrarea nivelului de zgomot trebuie alese cu grija pentru a se evita sectoarele in
e asemenea se poate debleu, cele care traverseaza vai sau care prezmtS tunele sau poduri. fntrucat intere-
£rvenindu-se asupra sea2a numai zgomotul de rostogolire, inregistrarile de zgomot nu se fac pe sectoarele
itezelor de triere. f n situate In curbe cu raza mai mica de 1000 m sau pe cele care au schimbatoare de cale.
zona triajelor si care In general, trebuie evitate situafiile in care pot apare surse acustice tn zona caii ferate
e astfel o reducere a sau obstacole care ar putea influenza prin efectul de ecou rezultatul masuratorilor. In
fine, nu sunt neglijaji nici factorii climatici care nu trebuie sii afecteze propagarea
zgomotului (ninsori) sau sS se constituie in surse de zgomot (ploie, tunete, furtunS).
La locomotive, automotoare, rame electrice^i de metrou, nivelul de zgomot se
masoara m arsbele cabine de conducere. Pentru fiecare cabina, masurarea se face in
cale ferata (vagoane dreptul a douS puncte situate la 1,2 m de podea si la 0,5 m de-o parte si de alta a axei
:ur3 confortul sonor, logitudinale a vehiculului, in dreptul scaunului mecanicului.
le niveluhii de zgo' La vagoanele de calStori,
«e in timpul trecerii trebuie s& se masoare nivelul de zgo- I. .1
taxiing cu scopui de mot in zonele cele mai expuse, res-
peciiv in compartimentele de capat si
in platformele de acces. De asernenea
• i 9
1

se poate masura nivelul de zgomot si Fig. 1.112. Exemplu de mSsurare a Hivelului de zgomot.
in alte compartimente, precum si in
culoarul lateral asa curn reiese din fig. 1.112 (dupa [37]). In compartiniente, nivelul
de zgomot se masoara la 1,2 m de podea, iar in platformele de acces la 1,6 m de
podea. Si in STAS 6661/*82 sunt prevazute punctele de masurare in interiorul
vagoanelor de cSiatori. Spre exemplu, m cazul vagoanelor de
dormit sau similare, nivelu! de zgomot se masoara m
Fig. Ull.Microfoti. compartimetul central, precum si Ju cele de capat la niveluS
l.plasa deprotecfie; paturilor, la 0,25 m de peretele diaspre culoarul lateral.
2. membrana; In vederea stabilirii encientei izola^iei fonic« a
3. eiectrod fix: diferitelor componente ale cutiei, se poate m&sura nivelul de
4. izolator: Fig. 1.113. MSsurarea
zgomot in dreptul boghiurilor sau in dreprul ferestrei luand insa ateau^rii foBice a
5. carcasa. masuri de izolare a vecinatatii locului de masurare pentru a ferestrei. 1. catie de izo-
pune in evidenta numai proprietajile antifonice ale tare fookg; 1. tnicrofoc.
ui diafragma - componentelor studiate (v. fig- 1.133).
iificarii capacitajii Nivelul de zgomot se m5soar3 in timpul circula|iei yehiculului, dar si cand
riajii de tensiune veMculul (bdbmotiva sau vagonul de calatori) se afla in sta$ionare pentru verificarea
'ea microfoanelor zgomotumi produs de agregatele motoare sau instalajia de climatizare.
3, directivitatea, Avand in vedere cS, in circulate, zgomotul eel mai puteraic provine de la
rularea vebiculului pe ?ine si cS acesta este o marime aleatoare, se impune ca
amplificator care masura~torile s& fie efectuate in timpul unui parcurs mai lung astfel incat sS se otyma o
4iei niveluhii de valoare reprezentativa din punct de vedere statistic a nivelului de zgomot. In urma
ilda, inregistrarea prelucrarii statistice a datelor experimentale, se ob$ine valoarea cea mai probabila a
i* de cale ferata). nivelului de zgomot in dB(A).
mul de masurare Pentru caracterizarea radiafiei acustice a surselor de zgomot, este necesar sa se
determine prin masuratori nivelul presiunii acustice si indicele de directivitate.
jtive cat si la va- Masurarea se poate face in campul apropiat al sursei, in camp liber sau in camp
'gare). Condijiile reverberant. Masurarea m camp apropiat se recomanda a fi efectuata in cazul
ca rezuitateJe sa agregatelor man, curn este motorul diesel, sau daca nu pot fi satisfacute exigenjele
183
impuse de masurarea in camp in care
liber sau in c£mp reverberant. presiun
Microfoanele utilizate la ma"su- 0 11 :
suprafa
rare sunt amplasate in apropierea .2* efectue
agregatului, fiiad dispuse pe o 'ft patratic
asa-numitS suprafafa prescrisa seama
care inconjoara sursa de zgornct / i ; \ C ' , sonore
(fig, 1.114), Punctele obligatorii
de mSsurare sunt notate cu "x",
2a T suprafc
uneisf
iar celelalte puncte notate "o" Fig. 1.314. Punctele de masurare pe suprafaja prescrisj.
sunt amplasate la 1 m de punctele
obligatorii. Distanja dse alege, de regula, la 1 m, dar nu mai pufin de 0,25 m.
Suprafafa prescrisa se echivaleaza' cu suprafaja unei semisfere. Raza semis- iacare
ferei ecbivalente rezultS din egalitatea suprafefei prescrise cu suprafafa semisferei
ejcprin
r = J(2/n)(ab + bc+ca). (1.11.1)

Valoarea medie a presiunii medii pdtratice se calculeaza pe baza presiunilor

medii pStratice^/masurate fn cele n pmicte considerate sau

(1.11.2)

Pentru a afia care este nivelul presiunii acustice la o distanjS r0 de centrul sursei in car
este nevoie s§. se ting, seama de legea patratului distanfei
poate
de ca
/ dimi
\n care Lc = lOlgf (p2)pG \e nivelul presiunii acustice in dreptul sernisf
surse
vaiente care are raza r. Distanja r0 se alege in runcfie de marimea agregatului din sirui lege
devalori 1 m, 3 m, 10m. cost
M^surarea in camp acustic liber presupune c& nu exists in apropierea sursei
obstacole care s£ produce unde sonore reflectate. Ca exemplu de astfel de masurare care
s-a menfionat determinarea caracteristicilor sonore ale radiate! rofii (v. paragraf 1.9). efec
Masurarea presiunii acustice se efectueaza in mai multe puncte situate pe o semisferS cam
in centrul careia se afla sursa sonora. Raza semisferei trebuie s£ fie suficient de mare ses
astfel incat s^ fie asigurate condijiile unui camp acustic indepartat. De altminteri, este
necesar $a se verifice aceasta prin testarea valabilitajii legii patratului distanfei, in pro
sensul de a avea o sc^dere a presiunii acustice la jumatate in cazui in care se dubleazg veh
distanfa fa$ de sursa. Se poate considera ca in cazul in care distanja panS la sursa este em
mai rnaj-e decat lungimea de unda a undei sonore, aturjci cSmpul acustic are ac
caracteristicile unui cdmp acustic feidepartat, De asemeaea, tot camp acustic ce
indepartat este atunci c&nd locul de masurare se gSseste la o distanja de cca. 2-3 ori sa
mai mare dec&t cea mai mare dimensions a sursei. Dac5 punctele in care se mascara rn
presiuaea acustica sunt repartizate uniform pe semisfera echivalenta, atunci valoarea ni
medie a presiunii medii patratice se calculeazS cu relafia de mai sus (1. I I .2). va
Directivitatea sursei se poate exprirna prin factorul de directivitate ti

184
 j& care indicele s aratS ctl m&surarea
presiunilor medii patratice s-a facut pe
suprafafa unei sfere. In cazul in care se
efectueaza" masurarea presiunii raedii
patratice pe o semisfera trebuie s& se £ma
seama ca distribujia intregii energii
sonore emise de sursa se face prin
suprafata semisferei §i nu prin suprafa|a Fig. l.l 15. Masurarea atenuirii fonice a unei
uuei sfere. Deci structuri prin metoda cSmpuiui acustic diiuz.
rarepesuprafajaprescrisi 1. camera de emisie; 2. camera de recepjie;
ifin _de 0,25 m. <P 2\ 3. dtfuzoare; 4. microfon; 5. structuri de .
izolare fonica.
'emisfere. Raza semis- in care h semnific^ suprafaja semisferei.
iprafafa semisferei Directivitatea sursei se raai poate
exprima si prin indicele de directivitate, care se exprimS in dB, conform relafiilor
O.U.1)

£ pe baza presiunilor
Pi
sau
0-11.2) = 10
Pa
de centrul sursei = lOlg
DacS nu este posibil sS se asigura condijiile campului acustic liber, atunci se
(1.11.3) poate efectua masurarea in asa-numitele camere anecoice sau camere surde. O astfel
de camerS are suprafafa interioara tratatS cu material §i stmcturi fonoabsorbante care
semisferei echi- diminueaz^ foarte mult energia campului acustic reverberant, fn acest mod, in jurul
sursei, c&npul acustic va fi determinat de campul acustic direct in care este valabM
agregatuiui din sirul legea patraiului distan^ei. Dezavaatajul utilizatii camereior anecoice line mai ales de
costul ridicat necesar amenajarii lor.
in apropierea sursei MSsurarea in camp perfect difuz presupune realizarea unui camp acustic in
e astfel de masitrare care densitatea de energie acusticS este practic constants. In acest scop, masurarea se
3f» (v. paragraf 1.9). efectueazS in camere de reverberate in care, datoritS formei lor (de ex. se cere ca la
^ate pe o semisferd caroerele mari sS nu existe doi pere£ paraleli), apare campul acustic reverberant care
5e suficient de mare se suprapune peste campul acustic direct si se ob^ine un camp aproape perfect difuz.
t. De altminteri, este In figtra 1 . 11 5 se prezint^ schema de principiu pentru mSsurarea in laborator a
tratului distanfei, m proprietatilor acustice ale materialelor sau structurilor utilizate la constructia cutiei
- m care se dubleaza vehiculelor feroviare [41]. Intr-o camera de emisie se afl& mai multe'difuzoare care
fa pang la sursS este emit zgomot. Datorit& reflexiilor multiple se fonneazS in camera de emisie un camp
jampul acustic are acustic difuz. Camera de recepjie este de aceeasi mSrime ca si camera de emisie. Intre
tot camp acustic cele doui camere se monteaza structura fonica ale carei caracteristici fonice urmeazS
w$ de cca. 2-3 ori sS fie determinate. Campurile acustice din cele dou3 camere sunt masurate cu ajutorul
in care se mascara microfoanelor. Diferen^, exprimata in dB pentru fiecare interval de frecven$e, dintre
ita, atunci valoarea nivelurile presiunii acustice din cele doua camere, de emisie si de recepjie, reprezinta
s CM 1.2). valoarea atenuSrii fonice a structurii testate. Pe aceastS baza se pot compara diferitele
ivitate tipuri de structuri de izolare fonica.

185