DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC

11

PARTICIPAREA REPUBLICII MOLDOVA LA TRATATE ŞI ORGANIZAŢII

INTERNAŢIONALE – EXPRESIE A CONSOLIDĂRII SUVERANITĂŢII ŞI
INDEPENDENŢEI DE STAT

Dumitra POPESCU
doctor în drept, profesor universitar

THE PARTICIPATION OF REPUBLIC OF MOLDOVA TO TREATIES AND INTERNATIONAL

ORGANISATIONS – EXPRESSION OF SOVREGNITY AND STATE INDEPENDENCE
CONSOLIDATION

The decisive moment of independence and sovereignty confirmation and consolidation of Moldavian State
constitutes the adoption of act of independence by the Parliament of Republic of Moldova, also the Declara-
tion of Independence at the 27 august 1991, which requests from all the states, governments and the world, the
recognition of this independence and expresses the desire to establish diverse relations with all the states and
in the same tame was addressing to UN to be admitted as a member of UN and into its specialised institutions
and other such requests very necessary to Republic of Moldova as a new sovereign and independent state.
Subsequently, is registered as an important factor, the recognition of the new Moldavian State by the world
states, an act that will bring to its registration into international community as a member with equal rights. Till
now, Republic of Moldova was recognised by 150 states, with majority of these having diplomatic relations,
either from state to state, or inside on multiple diplomatic missions.

1. Condiţii şi factori de afirmare şi consolidare a stabilit relaţii diplomatice cu Republica Moldova şi

suveranităţii şi independenţei Statului Moldovenesc
contemporan.
Momentul decisiv al afirmării şi consolidării
suveranităţii şi independenţei Statului Moldovenesc
îl constituie adoptarea actului de independenţă de
către Parlamentul Republicii Moldova, respectiv
Declaraţia de independenţă la 27 august 1991, prin
care solicită tuturor statelor, guvernelor şi lumii
recunoaşterea independenţei sale şi îşi exprimă
dorinţa de a stabili relaţii cât mai diversificate cu
toate statele şi totodată, adresa ONU cererea de
a fi admisă ca membru ONU şi în instituţiile sale
specializate şi alte asemenea cerinţe pe cât de fireşti
pe atât de necesare Republicii Moldova ca stat nou
suveran şi independent.
Subsecvent acestuia, se înscrie ca un factor
important, recunoaşterea noului Stat Moldovenesc
de către statele lumii, act ce va duce la integrarea sa
în comunitatea internaţională ca membru cu drepturi
egale. România, ca prima ţară care a emis actul
de recunoaştere este statul care i-a deschis calea
Republicii Moldova spre comunitatea internaţională,
impulsionând prin aceasta procesul de recunoaştere şi
afirmare a Republicii Moldova1.
Un efect firesc de natură constitutivă şi nu numai
declarativă al recunoaşterii îl reprezintă stabilirea de
relaţii diplomatice între statul care l-a recunoscut şi
statul ce a fost recunoscut, ca atare România dând,
imediat urmare şi unei asemenea practici benefice, a
tot astfel a procedat SUA, acestea fiind primele două
ţări care au înfiinţat ambasade la Chişinău. Până în
prezent, Republica Moldova a fost recunoscută de
peste 150 de state, cu majoritatea dintre acestea având
relaţii diplomatice2, fie de la stat la stat, fie în cadru
unor misiuni diplomatice multiple.
Adaptându-se cu uşurinţă standardelor şi tiparelor
dreptului internaţional şi cerinţelor societăţii
internaţionale, Republica Moldova, prin organele
sale abilitate, a fructificat cu succes şi în interesul
său naţional oportunităţile existente şi folosind
instrumentele şi mecanismele dreptului internaţional
a urmat o cale ascendentă de continuă devenire şi
consolidare a statalităţii.
În acest sens, în calitatea sa de subiect de drept
internaţional şi în temeiul suveranităţii de stat care
îi permite să îşi asume plenitudinea drepturilor şi
obligaţiilor în plan internaţional3, Statul Moldovenesc
apare ca titular de drepturi şi obligaţii în multe şi
diversificate domenii ale relaţiilor internaţionale.
Astfel, ţinând seama de egalitatea suverană, aşa cum
elementele acesteia sunt consfinţite în Declaraţia
(Rezoluţia Adunării Generale a ONU nr.2625/1970)
a Adunării Generale ONU referitoare la principiile
dreptului internaţional privind relaţiile prieteneşti şi
cooperarea între state potrivit Cartei ONU, ca şi în
Actul Final de la Helsinki din 1975 Republica Moldova
exercitându-şi drepturile sale ce decurg din această
egalitate suverană a devenit parte la tratate, precum
 REVISTA MOLDOVENEASCĂ DE DREPT INTERNAŢIONAL ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE
12
şi membru într-o serie de organizaţii internaţionale
cu caracter universal, ca şi la organizaţii regionale şi
subregionale4.
2. Dreptul de a participa la tratate în practica
Republicii Moldova.
În conformitate cu drepturile inerente deplinei
suveranităţi şi acţionând în cadrul unei politici externe
bine definite Republica Moldova, prin organele sale
abilitate, a exercitat şi îşi exercită în consonanţă cu
interesul său naţional şi cu cerinţele întăririi statalităţii
dreptul de a încheia şi a deveni parte la tratate
internaţionale ca un drept fundamental al Statului
Moldovenesc.
O asemenea acţiune de angajare susţinută în
raporturile internaţionale este reflectată în practica
statelor, în jurisprudenţa internaţională, dar şi în
doctrina de drept internaţional, începând chiar
cu jurisprudenţa Curţii Permanente de Justiţie
Internaţională care, în hotărârea privind nava
Wimbledon afirma cu privire la capacitatea statului
de a se angaja în plan internaţional că aceasta
„este în mod cert un atribut al suveranităţii de
stat”5. În acelaşi sens un faimos specialist de drept
intenţional al timpurilor sale, respectiv arbitrul Max
Huber declara în sentinţa arbitrală, din 4 aprilie
1928, privind Insula Palmas că „Suveranitatea în
relaţiile dintre state înseamnă independenţă”6, iar
independenţa în privinţa unei porţiuni a globului,
este dreptul de a exercita în acea porţiune, cu
excluderea oricărui alt stat, funcţiile de stat7.
Dând urmare unor astfel de elemente politice,
juridice şi doctrinale Republica Moldova, pe baza
liberului său consimţământ şi în condiţii de egalitate
în drepturi, a încheiat şi a devenit parte la un număr
mare de tratate bilaterale, dar şi multilaterale cu state
de pe toate continentele şi în domenii variate ale
cooperării dintre state.
Astfel, cât priveşte tratatele bilaterale Republica
Moldova a devenit parte la un număr de 1344 tratate
încheiate cu următoarele state: Azerbaidjan – 42;
Belarus – 85; Bulgaria – 42; Cehia – 14; Cana-
da – 2; China – 46; Franţa – 7; Lituania – 30; Olan-
da – 18; Polonia – 26; Rusia – 161; Ucraina – 164;
Venezuela 1 etc8.După cum se poate observa ponderea
o deţine Ucraina cu 164 de tratate urmată de Rusia cu
161 de tratate bilaterale.
Referitor la relaţia cu România, aceasta se
materializează într-un instrumentar total de 82
tratate privind diferite domenii ale cooperării, ca de
exemplu, dintre cele care deţin o anumită pondere
sunt comerţul şi cooperarea economică; ştiinţa,
învăţământul şi cultura; tineretul, sportul şi turismul,
precum şi recunoaşterea reciprocă a diplomelor,
certificatelor şi titlurilor ştiinţifice, ca şi cele privind
transporturile, cooperarea vamală, readmisia
străinilor şi altele.
Parcurgând lista şi domeniile tratatelor încheiate
cu România, iar pentru o parte dintre ele şi unele
probleme de conţinut o întrebare firească, inevitabilă
se pune şi anume când oare va fi posibil să se afle în
rândul unor asemenea tratate şi un tratat care să pună
bazele politice şi juridice ale propulsării relaţiilor între
cele două state, la un nivel superior şi firesc, normal de
înţelegere, bună vecinătate şi cooperare, tratat menit a
deschide calea şi pentru tratatul privind frontiera între
România şi Republica Moldova.
Un loc important în reţeaua densă de angajamente
internaţionale ocupă tratatele multilaterale
(universale), ca şi cele încheiate în cadrul sau cu
organizaţii internaţionale, care însumează un total
de 586 de tratate. Dintre acestea, unele s-au încheiat
în cadrul unor organizaţii internaţionale cu caracter
universal, altele în cadrul unor organizaţii regionale
sau subregionale.
Între astfel de tratate se disting pe domenii
cele referitoare la legile şi obiceiurile războiului,
respectiv convenţiile de la Geneva din 1949 şi
protocoalele I şi II din 1977; domeniul dezarmării
marcat de Tratatul de neproliferare (1968),
Convenţia privind interzicerea dezvoltării,
producerii, stocării şi folosirii armelor chimice
şi distrugerea acestora (1993) şi altele; domeniul
protecţiei mediului, ca de exemplu, Convenţia
privind evaluarea impactului de mediu în context
transfrontalier (1991); Protocolul de la Kyoto la
Convenţia – cadru a ONU cu privire la schimbările
climatice; Convenţia privind diversitatea biologică,
cele privind diminuarea stratului de ozon; Convenţia
privind controlul transportului peste frontiere al
deşeurilor periculoase şi al eliminării acestora.
Unele dintre tratatele internaţionale universale
la care a devenit parte Republica Moldova sunt
încheiate în cadrul ONU, dintre cele 66 de asemenea
tratate menţionăm din domeniul drepturilor omului,
de exemplu, cele două pacte cu privire la drepturile
economice, sociale şi culturale şi, respectiv
drepturile civile şi politice din 1966, Convenţia cu
privire la drepturile copilului din 1989, Convenţia
pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid
din 1948.
Nu putem să nu menţionăm Convenţia cu privire
la relaţiile diplomatice din 1961 şi cea privind
relaţiile consulare din 1963 care reprezintă cadrul
juridic internaţional pentru implementarea dreptului
de reprezentare a Republicii Moldova în relaţiile
cu toate statele ca si exercitarea dreptului Statului
Moldovenesc de protecţie diplomatică a cetăţenilor săi
 DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC
pe teritoriul altor state . La fel de important şi extrem
9
de binevenit este demersul Statului Moldovenesc
de a deveni parte la Convenţia cu privire la dreptul
Tratatelor care în art.62 consacră, fără echivoc, regula
că schimbarea fundamentală a împrejurărilor (clausula
rebus sic stantibus) nu poate fi invocată de către un
stat pentru a pune capăt sau a se retrage dintr-un tratat
care stabileşte o frontieră. De altfel şi în domeniul
protecţiei mediului demersul pentru a deveni parte la
tratate este în interesul Republicii Moldova, aceasta
având în general un nivel scăzut al poluării.
Subliniem şi faptul că Republica Moldova
dobândind calitatea de membru în Consiliul Europei a
devenit şi parte la un număr de 61 de tratate încheiate
în cadrul Consiliului, dintre care în domeniul
drepturilor omului se remarcă, de exemplu, Convenţia
Europeană pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului, Convenţia cadru pentru
protecţia minorităţilor, precum şi o serie de convenţii
din domeniul protecţiei mediului şi altele.
3. Calitatea de membru în organizaţiile
internaţionale şi participarea Republicii Moldova
la acţiunile acestora.
Urmare a solicitării cuprinsă în actul de
independenţă şi al dreptului său fundamental de a
aparţine sau nu organizaţiilor internaţionale, la scurt
timp de la Declaraţia de independenţă, tânărul stat
suveran şi independent – Republica Moldova a devenit
la 2 martie 1992 membru ONU10, beneficiind astfel
de un cadru internaţional propice pentru consolidarea
suveranităţii şi integrităţii sale teritoriale, al afirmării
şi întăririi statalităţii. Astfel, deşi de puţin timp
membru ONU, Republica Moldova, în rând cu alte
state, participă la o serie de acţiuni ONU dintre cele
mai semnificative, cum sunt: participarea cu militari
la unele misiuni ONU de menţinere a păcii în Liberia,
Coasta de Fildeş şi Sudan. De asemenea, Republica
Moldova participă în organele colective ale ONU,
respectiv vicepreşedinte al Adunării Generale a
ONU (sesiunea a 56-a); Comitetul pentru informaţii
(începând din 1998); Comitetul Special pentru
Operaţiuni de Menţinere a Păcii (începând cu 2000);
în Consiliul Economic şi Social (ECOSOC) participă
într-o serie de Comisii (de pildă, Comisia pentru
Dezvoltare Socială (2004-2008) şi Comitetele cum ar
fi Comitetul pentru Programe şi Coordonare – 2000-
2002 şi 2003-2005.
Tot astfel, participă în alte structuri din sistemul
ONU: cele pe linie UNICEF, şi Programul ONU,
pentru Mediu.
Republica Moldova este membru şi într-o serie
de instituţii specializate ale ONU şi alte structuri
ONU, printre care, Fondul Monetar Internaţional
13
(FMI); Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi
Dezvoltare (BIRD), Organizaţia Mondială a Sănătăţii
(OMS); Agenţia Internaţională pentru Energia
Atomică (AIEA) şi Organizaţia Naţiunilor Unite
pentru Educaţie Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). Pe un
alt plan o subliniere specială merită dobândirea calităţii
de membru a Republicii Moldova în Organizaţia
Mondială a Comerţului din 26 iulie 2001. Calitatea
de membru în toate aceste organizaţii şi structuri
înseamnă nu numai evidenţierea suveranităţii şi
independenţei Statului Moldovenesc, ci şi tot atâtea
modalităţi şi programe pentru asistenţa financiară,
tehnologică şi anumite facilităţi în planul comerţului
internaţional, preferinţe tarifare, credite avantajoase,
promovarea cooperării economice efective11.
La nivel regional Republica Moldova a aderat
la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în
Europa la 3 ianuarie 1992, semnând şi Actul Final
de la Helsinki, Conferinţă care în 1995 a devenit
Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa
(OSCE). De asemenea, a devenit membru în Consiliul
Europei în iulie 1995, devenind parte la 61 dintre
convenţiile Consiliului; precum şi la alte organizaţii,
organisme şi structuri regionale şi subregionale, ca
şi la unele aranjamente de tipul GUUAM (Georgia,
Ucraina, R.Azerbaidjan şi R.Moldova), creat la 10
octombrie 1997 în vederea întăririi stabilităţii şi
securităţii în Europa, la care s-a alăturat în 1999 şi
Uzbekistan.
Într-o altă ordine de idei, menţionăm importanţa
pe care o prezintă – pe multiple planuri – calitatea
Republicii Moldova de membru din 1994 al CSI –
Comunitatea Statelor Independente.
În final, relevăm faptul că Republica Moldova,
deşi nu este încă membru NATO, ea participă
la parteneriatul pentru pace din 16 mai 1994,
desfăşurând acţiunile şi activităţile din domeniile
de colaborare, iar în 2006 a adoptat o hotărâre de
guvern cu privire la aprobarea Planului Individual
de Acţiuni al Parteneriatului (IPAP) Republica
Moldova – NATO.
Cât priveşte Comunităţile Europene (Uniunea
Europeană), care constituie – în mod firesc – un
centru principal de atracţie pentru Republica Moldova
şi pe această direcţie se întreprind măsuri şi acţiuni în
cadrul unor planuri, programe şi acorduri în vederea
compatibilizării legislaţiei, sistemului instituţional şi
alte asemenea cu aquis-ul comunitar. În cazul ambelor
organizaţii, experienţa României, dar şi a altor state
cu o experienţă mai îndelungată a calităţii de membru,
cum sunt Cehia, Polonia sau şi Grecia, Portugalia ar fi
binevenită pentru a facilita procesul de comunitarizare
a Republicii Moldova în vederea aderării la Uniunea
Europeană.
 REVISTA MOLDOVENEASCĂ DE DREPT INTERNAŢIONAL ŞI RELAŢII INTERNAŢIONALE
14
Referinţe bibliografice:
(Endnotes)
1
M.Snegur, Afirmarea Republicii Moldova ca stat independent
(unele aspecte), în „15 ani de independenţă a Republicii Moldova”,
Materialele Conferinţei ştiinţifice internaţionale, 22 august 2006,
Chişinău, 2006, p.18.
2
Ibidem, p.19.
3
D.Popescu, A.Năstase, Drept internaţional public, ediţie
revăzută şi adăugită, Casa de editură şi presă „ŞANSA” – S.R.L. –
Bucureşti, 1997, p.63; 90; P.M. Dupuy, Droit interntional public,
5e edition, 2000, DALLOZ, Paris, p.29 şi urm.; R.Miga-Beşteliu,
Drept internaţional. Introducere în dreptul internaţional public,
Editura ALL BECK, Bucureşti, 2003, p.89; A. Burian, Relaţiile
internaţionale, politica externă şi diplomaţia, Ediţia a III – a
(revăzută şi adăugită), Chişinău, 2007, p.336-337.
4
Dintre cele şapte elemente pe care – conform Declaraţiei
din 1970 şi Actului Final de la Helsinki din 1975 – le cuprinde
egalitatea suverană a statelor reţinem în special următoarele:
statele sunt egale din punct de vedere juridic; fiecre stat se bucură
de drepturile inerente deplinei suveranităţi; integritatea teritorială
şi independenţa politică sunt inviolabile; dreptul de a defini şi
conduce liber relaţiile sale internaţionale, de a fi sau nu parte la
tratate de alianţă.
5
C.P.J.I., Seria A, nr.1/1923, p.25.
6
P.M.Dupuy, op.cit., p.61; Blaise Tchikaya, Mémento de la
jurisprudence du droit international public, p.36-38, care citează
Sentence arbitrale, Max Huber, CPA, 4 avril 1929, RSA, vol.II,
839.
7
Blaise Tchikaya, op.cit., p.839.
8
Astfel de informaţii ca şi altele de acest gen se găsesc pe
website-ul Ministerul Afacerilor Externe din Republica Moldova
– http://www.mfa.md/.
9
A.Burian, Drept diplomatic şi consular, Ediţia a II-a
(revăzută şi adăugită), Chişinău, 2003, p.218-225; A. Burian,
Relaţiile internaţionale, politica externă şi diplomaţia, Ediţia a
III-a (revăzută şi adăugită), Chişinău 2007, p.229 – 235.
10
A.G.A/RES/46/223; A. Burian, op.cit., 2007, p.193;336.
11
A. Năstase, Drept internaţional economic, vol.II, Soluţionrea
diferendelor în cadrul organizaţiilor economice internaţionale,
Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Bucureşti, 1996, p.22-39.
Copyright © Dumitra Popescu, 2008