Cu pietre in buzunare

Personaje:

CHARLIE CONLON
JAKE QUINN
CHARLIE JAKE interpretează toate celelalte personaje din piesă:

SIMON clasa de mijloc, cu aspirații foarte mari, se diferențiază de „restu lumii„

AISLING idem, tânără, frumoasă, chitită să impresioneze șefii, dezinteresată de oricine cu
rang ierarhic inferior ei.
MICKEY localnic, pe la 70 de ani, a făcut figurație în filmul The quiet man
CLEM regizorul, britanic, retras din fire, lipsit de o înțelegere a mediului și comunității
locale.
SEAN tânăr localnic
FIN tânăr localnic, prieten cu Sean
CAROLINE GIOVANNI Star American
JOHN Profesor de vorbire
FRATELE GERARD învățător local, cleric
DAVE tehnic, din echipa de producție a filmului, din clasa muncitoare.
JOCK CAMPBEL bodyguardul Carolinei, scoțian
REPORTER

Locul acțiunii: un spațiu de unde se poate observa priveliștea locală, lângă un sătuc mic în comitatul
Kerry.
Actul I

1.
JAKE: Deci ai scena de început a filmului, oameni venind pe platou şi întrebând pe Domnul Harkin
dacă mai pot trage o dată scena cu peisajul... dar observăm totu din punctul de vedere al personajului,
care e doar un băieţandru.
CHARLIE: Şi tot ce vezi e... vaci, pe orice bucăţică din ecran, vaci... vaci, doar vaci, iar în mijlocul lor
toţi indivizii ăştia smecheri
JAKE: instructori, tehnicieni
CHARLIE: îmbrăcaţi ca la oraş.
JAKE: Ca tipa aia, Aisling?
CHARLIE: Exact, cum se poticnesc ei afundându-se într-o movilă mare de bălegar aburind... acesta e
primul lucru pe care îl vede copilul, prima oară când intră străinii în lumea lui.
JAKE: Da, vaci... vaci mari băloase cu mers tărăgănat şi ochii bulbucaţi, ..Ugere, cozi, cururi... cât vede
ochiul, în close-up.
CHARLIE: Se beşesc, pasc, se balegă şi mugesc.
JAKE: Nişte brute grase şi răpănoase... holbându-se la tine cu ochi bulbucaţi.
CHARLIE: Da, ochi migdalaţi...
JAKE: Da, cum clipesc vacile...
AMÂNDOI: Da

2
CHARLIE în prim plan, stând la coadă la un stand de catering.
JAKE se lăfăie la soare.

CHARLIE: O savarina va rog. Ştiu c-am mai fost odată, dar nu e pentru mine..... e pentru amicu meu....
da, este....da, e figurant, vă jur....nu poa să vină să și-o ia el, că tocmai și-a luxat glezna.... așa, bine.....
(spre omul din spatele lui la coadă) nu te-mpinge, că nu rămâi fără...(spre catering) formularul de
protecția muncii și declarația de accident?... nu i-au dat, că doar a călcat strâmb, atâta tot, nu-i ca și
cum stă să moară.... nu, nu vrea un meniu întreg, vrea doar desertul...(spre omul din spatele lui) știu că
n-ai voie decât o porție, da nu-i pentru mine...(spre catering) uite ce, îl doare, îi e rău, de unde să știu
eu de ce poa să mănânce desertul, da nu şi felu principal dacă îi e rău. Ce-s eu, doctor, sau ce....omu m-
a rugat să mă duc și să-i aduc o savarină...bine, bine.. nici o problemă. (se îndepărteză) Fratele meu,
închiziția pentru un rahat cu frişcă.
JAKE: S-au prins care-i figura cu figurația. În primele zile de filmare, unii-și aduceau toată familia și
băgau mâncare-n ei...(rîs). Amicu meu și-a luxat picioru... nu prea ți-a ieșit. Voi, ăștia de prin
Ballicastle, nu prea o duceți bine cu imaginația.
CHARLIE: De unde ştii ca-s de prin Bellicastle?
JAKE: Erai în birt ieri seară, vorbeai cu lumea... ca la sat, vorba circulă... Jake Quinn. Hai să-mi
trăiești, Charlie.
CHARLIE: Da ce-i aici: ăla de la catering îi dă de parcă-i de la forțele speciale, și tu de la
spionaj....mai sunteţi mulţi?!
JAKE: Cum te-ai vârât în treabuşoara asta?
CHARLIE: (secretos, privește în jur) Adică cum, nu știi.... ce, s-a creat un blocaj in structurile de
informare?
JAKE: Da repede te mai aprinzi.
CHARLIE: Trebuie. Trebuie omule, sunt pe fugă.

3
SIMON: Aisling, ia-i pe ăștia și pune-i la muncă. Folosește bâta dacă trebuie. Și ce-i cu dubele de
catering aici?
AISLING: Acuma le mutăm Simon. Multumesc. (gesticulează spre dube)
SIMON: Acuma mă duc s-o aduc pe doamna Giovanii din rulotă.
AISLING: Toată lumea liniște.. ușurel, vă terminați rapid mâncarea, să nu pierdem lumina... următorul
cadru e un close up cu Maeve care reacționează la voi.... țineți minte că voi reacționați la.... Maeve vă
spune că o să încerce să-i explice lui taică-su situația voastră...să țineți minte cu exactitate poziționarea
în cadru, și ăia dintre voi care purtau pălării, vă rog frumos să le puneți.

CHARLIE:(spre Jake) Purtam ceva, că nu mai țin minte.

JAKE: Păi nu ziceai că eşti pe fugă?
CHARLIE: Mai încet.
JAKE: Ești sau nu eşti?
CHARLIE: Da, şi?
JAKE: Fugi de ceva sau de cineva.
CHARLIE: Băieții....înțelegi.
JAK: Nasol frate, nasol.
CHARLIE: Totuși n-au fost mârleți. Mi-au dat un avans. Cică zice: Charlie, o să inchidem ochii și cât
numărăm noi pân la 20 te dai dispărut. Băieţi valabili.
JAKE: (spre Charlie) nu tre să-mi spui dacă nu vrei... făceam doar conversație.
CHARLIE: M-a terminat interogatoriul la desert. Sunt pe fugă! Cumva... am avut un magazin de
inchirieri video, și s-a dus la vale. Mârleții ăia de la Extra Vision... în viața mea n-am auzit unu din
Balicastle să mi se plângă, pana au apărut ăia. Știi, dacă n-aveam un film, clienții luau altceva, nici o
problemă. Da au venit băieții, și prostu de mine, ce crede... că clienții mei sunt loiali.
JAKE: Fi atent, uite-o că vine. Erai în fața mea, lângă Mickey bătrânu, și aveai ălărie.
CHARLIE: Aveam. Şi ce conteză?

MICKEY: Deh....contează... O să verifice pe Polaroide, și văd exact cine ce purta, si nu vrei să-ți faci
probleme când stai în cadru chiar în ceafa ei, dă te vezi prin capacu de WC din ureche, plus că chiar nu
vrei s-ai probleme, că are tipa o gură de zici că-i cascadă.
CHARLIE:(Iși pune pălăria) Mulțumit, Mickey?
4
MICKEY: Mie nu-mi pasă amice, te povățuiam. Dacă nu vrei să te scoată din film, stai cuminte-n
banca ta și ții gura-nchisă preț de 40 de lire pe zi. Ăsta-i legea mea, nu Jake?

JAKE: Așa-i legea bătrâne, așa-i.

CHARLIE: Legea măsii...
JAKE: (spre Charlie) vezi că-i văr de-al treilea cu mama. Și e faimos omul. E singurul de p-aici care a
supravieţuit in figurație până la sfârșit în filmul The Quiet Man. Numa să nu te pună dracu să-l stârnești
să-ți povestească... ma bine zi-i mai departe de mârleții... Extravisionu...
CHARLIE: A, da. Îmi tot ziceam.. nu pleacă ăștia de la mine, sunt clienții mei fideli, vecinii, investesc
in comunitate, sunt de-ai mei, ne ajutăm între noi,... un cacat. Așa mi-am luat-o (îi imită.) Charlie, tre
s-ai mai mult de 2 copii pentru un film, ExtraVision are tone...Charlie, tre să vezi cât de multe filme au
Extravisionu....și după aia n-a mai zis nimeni nimic, că n-a mai călcat unu pe la mine... așa că m-am
trezit intr-o dimineață și tot viitorul, toate planurile mele ... acolo, într-o grămadă de filme expirate....
nu puteam s-o iau iar de la-nceput.... nici nu mai știu de câte ori am luat-o de la zero .. încă o dată, pur
și simplu, nu mai puteam, așa că am închis ușile la magazin... cu toate filmele alea acolo, pe rafturi, am
luat cortu în spate, și-am şters-o în Irlanda. Da tu?
JAKE: După povestea ta, n-am nimic interesant.
CHARLIE: Da, mă rog, ...., mi-am zis să scap de toate odată... să evit scenele alea cu vecinii, că le e
milă și se dau toți pe lângă mine.... și mai era o chestie... și femeia m-a părăsit. La fix, știi: dă în om cât
e jos...și mai nașpa, fii atent la faza asta...
JAKE: Femeia ta s-a cuplat cu managerul de la Extravision.
CHARLIE: De unde știi?
JAKE: Ieri seara, în bar, ai povestit toată treba unui văr de-al doilea de-al meu.
CHARLIE: Frate, eu și ginu... proastă combinație. Pe de altă parte, e ceva, că incepe locu să se umple
de Hollywood, și intre barfele de cine și-a tras-o cu cine dintre vedete, încap și eu acolo. Adică,
Charlie Conlon e subiect de conversație.
JAKE: Cu ei si bârfele stem obișnuiți, stem ok, dar cu strainii care vin si ne iau jobu, nu prea.
CHARLIE: Pai cum, e plin de străini, e ca la circ aici. Ia uite-o, uite la mine, Charlie Conlon la 2 metri
de Caroline Giovanni... vai ce i-aș trage-un caine.

5
CAROLINE și JOHN, profesorul de vorbire.

CAROLINE: (traversând) Vreau să probez şi ceilalti cercei. Ăștia atârnă prea greu. (lucrand cu accent)
I will speak to my father. You have suffered enough.
JOHN: Te descurci minunat Caroline... dar ține minte, intotdeauna, A e A, mooaaale, si luuung, A.
CAROLINE: (prost) I will speak to my faaather, no... I will speak to my fetherr... piz...
JOHN: Foarte bine, dar, Caroline, limbuța o punem în spatele dinților.
CAROLINE: Thaaater...
JOHN: nu..nu, jos, dințișorii de jos.
CAROLINE: Faaaather... Feetherr, father.....o să le par ridicolă.
JOHN: Nu te îngrijora... Caroline... Irlanda ocupă un singur procent din piață.
CAROLINE: vreau să/mi iasă bine, John.

CHARLIE: (spre Jake) Ce să spun, jumate din distribuție îs americani care joacă irlandezi, și cică eu
sunt străinu care fur jobu.
JAKE: Au promis că figurația o iau de aici din sat... ce i-aş trage un câine.
CHARLIE: I-ai trage un câine! Am văzut anunţul cu figurația, m-am dus, le-a plăcut fața mea, m-au
luat, mi-am pus cortu, și salut....banii-s buni, haleala gratis,... ăsta nu-i job, e cadou....
JAKE: Nici o șansă să te-apropii de ea.

SIMON: Da, deci, da, mergem pe scena asta... Bună dimineața.. Caroline, arătați excepțional în
dimineața asta, și cerceii, o minunăție, alegerea perfectă.
AISLING: Să nu mă duc să-l chem pe Rory de la cabina lui?
SIMON: NU... nu vezi ce frig e... o s-o ia razna dacă stă degeaba.
AISLING: Dar nu trebuie Maeve să-l vadă... momentul în care surprindem scânteia dintre ei doi.
SIMON: Nu... aici el urcă dealul, exact când Maeve se întoarce cu spatele la mulțime... scânteia e-n
următoarea, prostuțo.
AISLING: Mă duc să-i duc pături... măcar să-l anunț să se pregătească. Pot?

6
CHARLIE: (spre Jake): Noi ce avem de făcut în scena asta?
JAKE: Ne uităm la ea cât ea se uită la noi cum arătăm deposedați.
CHARLIE: Adică cum?!
JAKE: Uite așa. (Jake îi arată)

SIMON: Oricând doriți, Caroline...cadru, motor, e bine Clem, Actiune.

Arată deposedați, se aude muzica

SIMON: Şiii cut! Minunată, Caroline, Rămâneți pe poziții până verificăm polaroidele. Să aducă cineva
o cafea pentru Caroline. Aisling!

JAKE: (către Charlie): Ce accent de căcat are.

CHARLIE: Nu contează... atâția americani au jucat irlandezi, că lumea crede că așa vorbim noi. Ştii,
am și eu un film...
JAKE: Un film?
CHARLIE: Aham... stăteam într-o zi și mă uitam la filme în magazin, și mi-a venit așa, o chestie, și mi-
am zis: Charlie, și tu poți să faci asta... așa c-am făcut-o. Uite-l. Şi fi atent... eu sunt aici, fix în mijlocul
celor care pot face treaba să se-ntâmple. Caut doar momentul, și am atacat.
JAKE: Foarte tare Charlie. Sunt impresionat.
CHARLIE: Nu fi lingău, o să dai casting ca toată lumea.

CAROLINE: Nu-l simt John, nu-l simt. Vreau să fie perfect. Ritmul, ritmul, nu e, nu e.
JOHN: Bine, hai să mergem diseară în bar, stăm printre localnici, accentul e peste tot, căutăm să-
lsimțim, să-l mirosim.
CAROLINE: Da, da... chiar așa o să fac... chiar cred că o să-mi, o să-mi... placă.
JOHN: Dar atenție Caroline, nu poți să-l faci perfect, te vor taxa la Holywood pentru că nu vor
înțelege...
CAROLINE: Holywoodu e un căcat John, uite-așa un căcat... Uite-te la locul ăsta, Dumnezeule, parcă-i
raiul pe pământ... m-am îndrăgostit. Eu sunt de aici, a treia generație pe partea mamei, și chiar simt că
aparțin. Poporul ăsta, sunteți atât de simpli, necomplicați, împăcați.
7
CHARLIE (spre Jake): O să ne facă praf aici. Vântu taie ca cuțitu.
JAKE: Și mai durează. Tre să-ntoarcă camerele spre noi.
CHARLIE: Deci noi stăm si arătăm deposedați, și ne uităm la ea si la tot pământul ei.
JAKE: Da, da nu pe noi ne vor, îs insulele Blasket.
CHARLIE: (se uită in jur) Absolut minunat...
JAKE: Aham. O să ia un cadru mare cu insulele și țăranii, pe urmă vine Rory peste deal, din spatele
nostru, așa, ca și cum ar ieși din mare. Și când are replică, dispărem toţi, cu insule cu tot.

AISLING: Liniște toată lumea, ...potoliți-vă....am terminat cu figurația, reluăm de unde am rămas mîine
dimineaţă. Liniște am zis... potoliți-vă... pe mâine vreau toată figurația să fie costumată pentru scena de
săpat cel târziu până la 7 dimineața. Și atenția toată lumea, toate costumele le lăsați la garderobă... să
nu vă vină idei să le luați acasă... liniște... poto... liniște... Toți bărbații din scena 37, mâine la ora 7
dimineața... micul dejun e la 6.
CHARLIE (cu scenariul în mână, către Aisling): Mă scuzați.
AISLING: (îi face semn să astepte cât vorbește în stație): Bună Simon... s-a supărat Kirt că nu mai
ajungem odată la scena lui... da, era foarte agitat pe temă... așa, bine, sigur că se face... la revedere
Simon.
CHARLIE: Mă scuzaţi... (Aisling îi face semn să tacă )
AISLING: Înapoi, veniți înapoi, toată lumea înapoi... toată lumea, fiți atenți. Avem o mică modificare
în program: mâine la 6 30 dimineața vă ia microbuzu, ca la 7 fix să fiți toți în locație. Atenție: asta
înseamnă că toată lumea trebuie să fie gata costumată cel târziu la 6. Microbuzurile vor pleca de la
biserica 6 jumate fix. Micul dejun ramane la 6.
CHARLIE: Mă scuzaţi.
AISLING: (scurt şi dur) Da.
CHARLIE: (se dezumflă şi bagă în buzunar scenariul) Cei din scena cu săpatu sunt aceiasi cu ăia din
căruţă, ziua?
AISLING: Păi căruţa încotro mergea?
CHARLIE: (încurcat.... se uită în jur pentru sprijin...nimeni nu pare să ştie) Nu ştiu.
AISLING: Căra oamenii ca să sape pământul.... (îi taie din nou vorba lui Charlie)...Bună Simon....sigur
că da....(către Charlie) mă scuzaţi. (iese)

8
MICKEY: Nu tre’ să atragi atenţia.... Ţine ciocu mic şi du-te când şi un' te trimit ei... Aşa
supravieţuieşti în filme.
CHARLIE: Trezitu dimineaţa ca zombalău e problema Mickey, aia mă omoară.
MICKEY: Si-atunci de ce să te mai culci dacă tot zombalău te trezeşti?
CHARLIE: Da tu ştii c-ai dreptate?...
MICKEY: Şi să nu te pună dracu să te duci cu cizmele alea acasă... ţi-am zis, polaroidu, ăştia de la
continuitate o să te călărească rău.
CHARLIE: O să ţin minte, Mickey.
MICKEY (spre Charlie): Ştii că-s faimos? Sunt siguru care-a rezistat toată fimarea la The quiet Man.
John Wayne vorbea cu mine la pertu... întotdeauna mi se adresa cu Mickey.
CHARLIE: Tu cum îi spuneai? Pe porecla lui? Duce?
MICKEY: Nu, am zis că să păstrez totuşi o distanţă, să nu ne tragem de chiloţi... da, poate-ntr-o bună
zi...
CHARLIE: Mickey, vine tipu cu banii. 40 de lire...
MICKEY: (către Charlie) Vorbim mai încolo.

Vestiar în interior: duşuri, etc. Pe parcursul următorului dialog, se schimbă din costume în hainele lor.

CHARLIE: Tu ai mai făcut filme?

JAKE: Nu, dar ăştia din sat, aproape toţi. S-a făcut un film mare de tot, acu câţiva ani... lumea de p-aici
a prins gustu... e o femeie, are şi ea o pensiune acolo, da cu filmu ăla, a fost prima oară când s-a trezit
cu toate camerele ocupate, şi nu o zi două, toată vara, de şi-a pus semn că n-are camere libere, luminat
şi totu, că era în culmea fericirii... la filmu ăsta, şi-a mutat cu familia in rulotă în capătu gradinii, şi a
inchiriat şi camerele lor... data trecută erau fericiţi, holiwood, chestii, ieşea şi-un ban. Acum... călare pe
bani! Banu banu banu... trist.
CHARLIE: Trist? Pe naiba trist! Trist e c-am intrat eu in faliment de la marletii ăia de Extravision... Nu
văd ce-i trist că face femeia într-o lună cât făcea într-un an. Eşti tu ofticat că nu te-au băgat în filmu ăla,
că n-ai faţă de irlandez.
JAKE: Nu-i adevărat, eram in State pe atunci.
CHARLIE: Ce făceai pe-acolo?
JAKE: Câte una, câte alta... un pic din toate...
CHARLIE: Visu american?
9
JAKE: (sarcastic) Nu, am venit in Irlanda ca să devin star la Holiwood.
CHARLIE: Eh, da...totuşi e fain aici.
JAKE: Ce să spun: ţăranu din fundal, cu cizme-n noroi! Lux frate.
CHARLIE: De undeva tot tre să-ncepi. Şi dacă eşti de treabă poate-ţi dau şi-un rolişor la mine. Le ai cu
mitralierele?
JAKE: (mimeaza actiune cu o mitralieră) Mulţumim, vă căutăm noi. N-ai nici o şansă Charlie! În
meseria asta contează pe cine cunoşti. Tipa aia, Aisling, aia cu staţia cusută de ureche... aia trage la
vârf, îţi zic eu... vrea să-şi producă singură un film, şi-o s-o facă, că taică-su e regizor.
CHARLIE: Are măcar 20 de-ani?
JAKE: Ţi se face scârbă.
CHARLIE: Da, da dacă eşti bun, nu contează că eşti un nimeni... talentu e talent! Câştigă întotdeauna.
JAKE: Chiar pui botu la asta?
CHARLIE: (dur, sec) Azi e ziua fericită a lui Charlie, şi nimeni şi nimic n-o să mă depreseze.
JAKE: (în retragere) Deprime. Doamne fereşte.
CHARLIE: Fratele meu, uite la tipu ăla. E varză.
JAKE: Ăla-i Sean Harkin, văr de-al doilea de-a meu...droguri, puşlamaua. Mă duc să golesc instalaţia.

SEAN: Morţii mamii ei... aroganta pulii.

CHARLIE: Amice, uşurel.
SEAN: Curva dracu... da cin se crede ea măh... îmi trebe jobu.
CHARLIE: Uite-te un pic cum arăti, ăsta-i film de bani grei, dac-arăţi aşa nu se riscă ei cu tine.
SEAN: Căcat. M-am născut în noroi... căcat de job, ce-i aşa de greu să sapi? Şi vaca dracu, cică să mă
car.
CHARLIE: Ştii, dacă te gândeşti din punctu ei de vedere...
SEAN: Vezi c-ai maro pe nas de la lins in cur! Şi de fapt ce te fute grija? Cine eşti tu?
CHARLIE: Fac şi eu figuraţie în film. Cu săpatu. Făceam conversaţie.
SEAN: (pleacă clătinându-se) Eşti un nimeni, un căcat, ca şi mine şi pizda aia de Aisling, că nu vrea
să-mi dea jobu.

10
JAKE: A plecat?
CHARLIE: Da, Jake. Hai să mergem, tre să beau ceva. Haide Jake, vii? Esti ok?
JAKE: Sean ăsta când era mic era codiţă după mine. Taică-su avea ferma gard în gard cu noi. Puştiu
permanent umbla după mine... Hai să mergem Charlie, şi eu tre să beau ceva.
CHARLIE: Nu mă lasa să beau gin...

(scena in bar....fundal sonor muzica country şi western)

JAKE: Kevin, mai adu un gin, şi nişte bere. Keviiiin, merge treaba?...merge, merge... s-a făcut baru
restaurant? Nu stiu cum îi faci tu pe ăştia să mânânce in restaurant când au bucătărie acasă! Daaaa... că
după filmu ăsta, se umple pe-aici de turişti! Da...

SEAN (împleticindu-se, către Charlie): Ce faci măi, nas maro? Auzi, ai ceva marfă, ştii tu, am bani.
CHARLIE: Du-te mă de-aici.
SEAN: Haide omule:
CHARLIE: Sean, n-am nimic. Cara-te.
SEAN: Te crezi mare vedetă? Eşti un nimic, s'teţi nimic. Un căcat. Eu îs Sean Harkin, şi îs cineva. Şi
voi, nimic... lăbari.
CHARLIE: Puştiu, fugi acasă că te caută măta.
SEAN: căcănari... labari... lăbari căcănari.

Pleacă împleticindu-se.

JAKE: Seeean? Uite la el, 17 ani şi spart! Uneori mă gândesc că poate ar trebui să-l iau la o vorbă....
(distras)
CHARLIE: (uşor iritat) Ştii cum... eram atât de deprimat... atât de deprimat... nici nu puteam să-mi
ridic capu de pe masă... n-avea sens... ştii cum e. Te doboară şi fizic... şi-ntr-o zi, m-am văzut in
oglindă, şi mi-am zis: Charlie: ai trăit pe pământu ăsta 32 de ani. Ce ai tu de aratat. Ce ai realizat tu in
32 de ani de viată pe planeta asta?
JAKE: Omule, cred că mai bine treci pe bere.
11
CHARLIE: Iartă-mă frate... da... gata... incetează. Nu, ajunge... Azi e ziua fericită a lui Charlie, şi
nimeni şi nimic n-o să mă depreseze. Deci, tipa aia, din America, te-a părăsit?
JAKE: Da... nah, vroia să ne căsătorim... mi-a dat ultimatum... n-am putut... de abia dacă mă descurcam
de unu singur... cum să fiu eu, cu sotie şi copii de întretinut, fără habar de viitor! Un amic de-al meu, la
fel, odată cu mine, a zis da. Nevastă, doi copii, lucrează-n 2 baruri, şi tura de noapte la o bucatarie.
Asta-i viaţă? Aşa că uite-mă: şomer, acasă cu mama.
CHARLIE: Fratele meu, uite. Uite, uite acolo-n colţ.
JAKE: Caroline Giovanni... cand a mai intrat si asta?
CHARLIE: O dă cu localnicii! Îţi zic eu, nu-i mârlet pe aici care nu i-ar trage-un câine.
JAKE: N-ajunge nimeni la coada ei.
CHARLIE: Băi, poate... ştii tu... poate caută şi ea să guste din meniul local, cercetare pentru rol.
JAKE: Eşti chitit. Numai la câine-ţi trage capu.
CHARLIE: Alt cap îmi stă mie la câine, fratele meu! Ia uite ce moacă are Kevin. Şi patronii salivează.
JAKE: Ştii ce-o să facă, nu? O s-o pună pe nevastă-sa să-i facă tipei un sandvish, şi când deschide
restaurantu, o să-şi pună o reclamă mare: Caroline Giovanni a mâncat aici. Fi atent, am nimerit-o. Uite-
o pe Bridget, nevastă-sa, ia uite cum fuge la bucatarie.
CHARLIE(privind spre Bridget): Ihaa, sus genunchii, salta pieptu.
JAKE: Fratele meu, uite la ea, ca-nebuneşti ce bună-i.
CHARLIE: Bridget?......ţi-ai imaginat tu vreodată c-ai să stai în acelaşi bar cu Caroline Giovanni? Fi
atent, fi atent... se uită la tine! Te-a luat la ochi... sau pe mine.(traversează scena, îşi dă seama că ea se
uită la Jake) Nu... îi pe tine tipa...
JAKE:(strigă) Nu, mi-am luat deja o bere, multam. Da, e mişto... foarte faină scena de azi... foarte... m-
a atins.
CHARLIE: Căcănar mincinos.
JAKE: Sigur, hai incoace. (spre Charlie). Frate, gata-i. Is facut pe viaţă. Vine încoace.
CHARLIE: Frate meu, mi se limbă plimba-n gura. He. Rigo mortis. O rad la somn. Şi aşa simt o
miasmă de formol de acolo de la tipă. Cred că-i cadavru-n pat.
JAKE: Nu mă lăsa singur!
CHARLIE: Hai că eşti băiat mare, nu te sperie pe tine o tipă...
JAKE: Nu e orice tipă, e Caroline Giovanni.
CHARLIE: Uite că vine, am şters-o... (Se oprește... scoate scenariul din buzunar) Doar să lași asta
aici... bine? Nu fi insistent, doar lasă-l unde să-l poată vedea ea.

12
CAROLINE: Joci şi tu în film?
JAKE: Da... Jake Quinn... figurantie
CAROLINE: Nu te-am văzut pe platou.
JAKE: Am fost în scena din ziua aceea, știi... tu, când le spui țăranilor c-ai să-l rogi pe tatăl dumitale să
le dea înapoi pământul.
CAROLINE: Nu aveam ochi pentru nimeni şi nimic, eram aşa de stresată cu accentul... a fost bine?
JAKE: Părea că te-ai născut aici.
CAROLINE: Eşti de prin zonă?
JAKE: Puţin mai la vale.
CAROLINE: Regiunea asta.. e atât de frumoasă!
JAKE: Da. Când te-ntorci după mai mult timp, pare altfel, înveţi s-o apreciezi... Am fost în State pentru
câţiva ani.
CAROLINE: (oarecum dezinteresată) Da, în ce zonă?
JAKE: New York... Am călătorit şi prin împrejurimi... am fost...
CAROLINE: Îţi place filmul?
JAKE: Da, e... păi.. diferit... mi-ar plăcea să joc în filme aşa, pe bune... cum trebuie.
CAROLINE: Faţă ai, ai o faţă frumoasă... ochii frumoşi... camera o să te iubească.
JAKE: Pe tine te iubeşte... ultimul tău film a fost genial.
CAROLINE: E cam aglomerat aici, ţi-ar plăcea să vii la mine la hotel, la o cafea?
JAKE: Nu cred că mi se va permite.
CAROLINE: Şi cine te va opri?
JAKE: Păi, am fost atenţionaţi să nu te deranjăm.
CAROLINE: Nu, aţi fost atenţionaţi să nu mă deranjaţi decât dacă doresc eu să fiu deranjată... şi în
seara asta vreau să fiu deranjată. De tine. Vii la mine la o cafea... (Sună) Jock, du-te să aduci maşina,
doresc să mă întorc la hotel... (înspre JAKE) Doreşti să călătoreşti cu noi?
JAKE: Da, normal... (Priveşte în sus) Ah, foarte bine Bridget... ouă şi ceapă.
CAROLINE: Deci ne vedem la uşa din faţă.
JAKE: Ăăă, cred că ar trebui să-ţi mănânci sandvişul, mai întâi.
CAROLINE: Doamne fereşte nu!... nu mănânc niciodată după ora 6.
JAKE: Ai putea să te prefaci şi să-l iei cu tine?
CAROLINE: De ce?
JAKE: Pentru că e o comunitate mică şi o să dea vina pe mine dacă nu-l iei.
CAROLINE: (îndepărtându-se)doreşti tu asta?
13
JAKE: Mă ia la hotel, la ...cafea... mă duce cu maşina.
CHARLIE: Fratele meu, te-ai scos! Da a văzut scenariul?
JAKE: Ce ţi-am spus eu Charlie? In domeniul filmului, doar pe cine cunosti contează..
CHARLIE: Spune-i că ar putea fi un rol important pentru ea... o minunată scenă de moarte...
JAKE: Naşpa, Charlie... fiecare pentru el.
CHARLIE: Ia-l totuşi cu tine, pentru orice eventualitate.
JAKE: Mdea, bine.. Pa.

DAVE, se apropie de CHARLIE

DAVE: Hai noroc Charlie, bagi o linie?

CHARLIE: Adică cum, o replică?
DAVE: Da, e bună faza?
CHARLIE: Păi, n-am mai băgat replici niciodată dar voi încerca. Ce trebuie să zic?
DAVE: Cocaină.
CHARLIE: COCAINĂĂ !!!
DAVE: Băh, nu striga aşa tare.
CHARLIE: Scuze...la cocaină te refereai?
DAVE: Da
CHARLIE: Azi e ziua fericită a lui Charlie... la naiba, iubesc filmele.

14
Dimineaţa următoare CHARLIE şi JAKE îşi schimbă costumele

CHARLIE: Cum a fost, frate?

JAKE: Cred că a încercat să... ştii tu... să mă seducă.
CHARLIE: Pe tine? Fratele meu ar putea avea orice bărbat din toată ţara... ce zic eu..din lume, fratele
meu... sau poate şi-a dorit ceva mai rustic... da da da, m-am prins eu cum stă treaba: în film o arde cu
ţăranu Rory... iar în viaţa reală o arde cu Kurt Steiner, care pretinde că e Rory, ţăranul... dar dacă ar fi în
viaţa reală reală... ar arde-o cu cineva ca tine... un nimeni... măcar i-ai tras un câine?
JAKE: Am fost înconjurat de bodygarzi... se făceau că n-ascultă... aveau băieţii ochii si urechile
belite..şi-n cur aveau ochi.
CHARLIE: Şi ce i-ai zis?
JAKE: I-am zis că scriu poezie... m-am gândit c-o să o atingă... ştii tu, poetul irlandez, comuniunea cu
natura, actriţă, d-astea.
CHARLIE: Scrii poezie?
JAKE: Nu... dar m-am gândit că ceva de genul ăsta mă face mai interesant, mai special, pentru cineva
ca ea... talentul este sexy, dacă nu mai ai altceva.

Mai devreme... muzică romantică... dormitorul CAROLINEI

CAROLINE: Poezie... fascinant.

JAKE: Da
CAROLINE: Ai publicat ceva?
JAKE: Nu... păi, nu cred în chestia asta.
CAROLINE: Serios?
JAKE: Dacă publici, scade valoarea poeziei tale... devine vulgară, accesibilă... lumea o interpretează şi
o înţeleg aiurea.
CAROLINE: Vrei să-mi reciţi o poezie de-a ta?

15
Prezent

JAKE: Ştiam una de la şcoală, a lu' Seamus Heaney.

CHARLIE: Genial... şi pun pariu că nu s-a prins.
JAKE: Nup.
CHARLIE: Trebuie să încerc şi eu figura.

Mai devreme

JAKE: Scântei împrăştie în cer

Pentru căldura lor plăpândă
Şi veşnic pentru noi: mister
Cometa sus în cer e arzândă...
CAROLINE: Fără „e” în ultimul vers...
JAKE: Cum?
CAROLINE: Şi veşnic pentru noi: mister
Cometa sus în cer arzândă... e fără „e” ... Seamus Heaney.
JAKE: (jenat) A, da…
CAROLINE: Mă subestimezi, Jake. Nu facem filmul aici doar ca să exploatăm frumuseţea regiunii, eu
o iubesc... îi cunosc istoria şi poeţii.
JAKE: La localnice merge de fiecare dată...
CAROLINE: Poate ar trebui să încerci un poet mai obscur.

Prezent

CHARLIE: Ai... ştii tu... în camera ei?

JAKE: Dacă i-am tras un câine? Tipa-i de neatins... adică, totuşi e Caroline Giovanni... aşa că am
plecat, dar m-a invitat la ea-n rulota, la cafea.
CHARLIE: Să ai grijă!
JAKE: Adică? La ce să am grijă?
CHARLIE: Păi doar nu vrei să se folosească de tine.
16
JAKE: Poate să mă folosească când vrea ea.
CHARLIE: Păi dacă află presa... Ştii tu... Figurant i-o trage vedetei în rulotă... ştii tu, ca Hugh Grant cu
prostituata.
JAKE: A devenit faimoasă tipa, nu? Şi nu e o rulotă, e winebago. Cea mai luxoasă din lume.
CHARLIE: Tu te duci la rulotă, şi eu mă bag finuţ la geam cu un aparat foto... prima pagină în ziar... cu
aşa ceva, restu vieţii te beşeşti în mătase.
JAKE: Nu, m-ar omorî maică-mea!
CHARLIE: Şi a mea. Ce să-i faci, mame catolice....mare handicap.
JAKE: Mare handicap e să n-ai habar ce vrei să faci cu viaţa ta.
CHARLIE: Hai frate, jucăm într-un film... alţii şi-ar da coiu stâng să ajungă unde suntem noi...
patruzeci de lire pe zi, şi ne frecăm coatele de vedete.
JAKE: Şi pe-urmă, ce faci, când îi gata totu, ce faci?
CHARLIE: Ştii ce? Nu merită să te gândeşti la de-astea... adică, mai avem trei săptămâni... să-ţi spun
cum stă treaba, băieţii ăştia cu filmu... nu-s mârleţi... îs băieţi valabili... vin cu cocaină, drace, marfa aia
e magică, mi-am rupt filmu aseară... bună treabă... bani frumoşi, coca cât te ţine nasu... asta viaţă! S-a
uitat pe scenariu?
Jake îl scoate din buzunar...bineînţeles a uitat de el.
JAKE: 'pare rău Charlie, n-am găsit momentu.
CHARLIE (dezamăgit). OK, o trebă de-asta trebe nimerită exact la timpu ei... totul ţine de sincronizare.

AISLING. Linişte voi... potoliţi-vă... după ce v-aţi costumat, toată lumea merge la garderobă, să vă facă
verificările pe polaroide.
CHARLIE (linguşitor). Sigur şefa, cum ziceţi dumneavoastră, Aisling... nici o problemă, suntem gata...
Mă pot ocupa eu de restul, pentru dumneavoastră... şi dacă vă eliberaţi puţin, poate reuşiţi să trageţi un
ochi la ăsta... mi-ar plăcea să fiţi şi dumneavoastră implicată-n proiect.
AISLING (nervoasă) Ce?
CHARLIE: Am un proiect.
AISLING. Trimite-l la Biroul de Producţii... haide... mişcă-te!

17
JAKE: Charlie, ce faci tu e ca atunci când te pişi contra vântului!
CHARLIE: Nu, da tre să găsesc cel mai bun moment, aia-i cheia.

CHARLIE: N-am mai pus mâna pe-o lopată de când eram mic.
JAKE (sarcastic). Da, idilica şi romantica scenă irlandeză rurală.
CHARLIE: Da, aşa va fi, noi toţi acolo, rânind pământu... Maeve venind călare pe calul ei şi Rory o
vede şi-i trăznit, şi ea îl vede, şi-i traznită şi ea, şi eu gândind în sinea mea, ce mi-ar plăcea să-i trăznesc
un câine. Şi toate aste cu viori pe fundal! Vai ce-mi mai plac filmele americane!

SIMON: E vreunu Jake Quinn pe aici?

JAKE: Da
SIMON (la walkie-talkie către Aisling). Aisling, Lui Clem nu-i plac vacile. Da vacile. Zice că nu-s
destul de irlandeze. Nu ştiu. Cred că alea negre, pufoase. (către Jake) Simon, prim asistent regizor, o
vorbă rapidă.
JAKE: Sigur.
SIMON: Caroline Giovanni vrea să serveşti cafeaua cu ea... Regizorul a spus că poţi sta zece minute,
apoi te vei scuza şi vei pleca.
JAKE: Şi daca ea zice să nu plec?
SIMON: Ascultă, amice: îţi zic eu, ai zece minute, şi dacă nu ai ieşit în zece minute, vin eu şi te scot.

CHARLIE (către JAKE). Asta-i cheia. Mătase. Ăsta-i momentu. Fratele meu, 10 minute. Zece minute...
îi mai mult decât am primi noi toţi ăştilalţi în toată viaţa noastră.
JAKE: Căcat! Vine bodyguardu!

JOCK: Tu Jake?
JAKE: Da, tu Tarzan?
JOCK :(deranjat) Mă cheamă Jock Campbell. Garda de corp a doamnei Giovanni. Poate m-ai văzut ieri
seară-n hotel.
JAKE: Nu, n-aş putea zice că te-am văzut.
18
JOCK: Ai zece minute... vezi că eu stau afară la uşă. Când auzi că bat de două ori, ieşi afară... Adică ai
zece minute. Nici o secundă în plus. Acum stai aici până mă-ntorc!
JAKE: Uşurel colegu, că nu eu umblu după ea.

CHARLIE: Frate, ăsta-i cât un wc eco.Wc pe picioare.

JAKE: Ăstia mă tratează de parcă aş fi periculos.
CHARLIE: Ei şi tu. Tre să vezi lucrurile şi din partea lor... tu eşti un nimeni... deci, un potenţial risc, în
plus, eşti un nimeni.. irlandez, deci, sută la sută un risc, eşti din gaura curului nicăieriului Irlandei,
adica ai putea fi un terorist irlandez... adică un mare pericol.
JAKE: Chitit s-o răpească fix p-asta.
CHARLIE: Tu n-ai înţeles nimic.

JOCK. Domnule Quinn. Aici apari listat cu adresa de reşedinţă pe Ninth Avenue, New York.
JAKE: De-abia m-am întors în Irlanda, n-am apucat să-mi schimb adresa că... adică... aici locuiesc cu
maică-mea.
JOCK. Când te-ai întors în ţară?
JAKE: De câteva săptămâni.
JOCK. De ce ai plecat din America?
JAKE: Mi s-a făcut dor de casă.
JOCK. Care e adresa curentă a mamei tale?
JAKE: Stii ce colegu, ia fă-mi tu o favoare, vrei?... du-te la adresa curentă a doamnei Giovanni şi
spune-i aşa: „mulţam, dar nu mulţam”! Aşa să-i zici. Şi zii că mie nu-mi place cafeaua şi sper să nu se
simtă foarte ofensată de refuz.
JOCK. Ce vrei tu să-i spun?
CHARLIE:: Ce-ai auzit!
JOCK: Tu zii merci că ţi-a dat a doua şansă! Domnu' poet... Seamus Heaney. He he.

CHARLIE: Fratele meu... da cine dracu se cred ăştia că sunt? Buricu pământului?
JAKE: Căcam-aş eu pe poezia măsii.
CHARLIE: Care-i faza?
19
JAKE: Ţi-am zis că nu s-a prins tipa, da s-a prins. M-a şi corectat. Ştia că-i de Heaney.
CHARLIE: Nu-i nimic. Adevăru-i că dacă eram în locu tău şi eu aş fi minţit.... eh, asta e. Nimeni nu
vrea să admită că e un imbecil.

SIMON: Jake, pot avea o vorbă cu tine deoparte?

JAKE: Ce-i Simon.....bine.
SIMON: O sa am mari probleme dacă nu mergi la cafea. Şi verificarea face parte din contract, cu
echipa de securitate... domana Giovanni valorează cel puţin 6 milioane, şi dacă i s-ar întampla ceva...
JAKE: Ok, asta inteleg, asa că poti să-i spui ca nu vreau să o supun vreunui risc.
SIMON: Jake... este de o importantă covârsitoare ca starurile nostre să fie fericite. Ea a cerut pur si
simplu o intalnire cu tine... dacă n-ai probleme cu legea n-ai nici un motiv să te-ngrijorezi de echipa de
securitate.
JAKE: Am o amenda de parcare neregulamentara din 1987, cred că-s un risc major. Şi in plus, mă opun
vehement oricarei verificari din partea voastra. Este o intruziune ilegala in viata mea ca cetatean privat.
SIMON: Ăsta-i preţu daca te roade să stai la palavre cu oameni importanti.
JAKE: Dă-o-n şant. Ea s-a luat la palavre cu mine.
SIMON: Ştii ce amice, nu te lua cu impresii că ai fi cine stie ce. Doamna Giovanii obişnuieşte să guste
din atmosfera locala. O ajuta la rol. Eu te previn... Doamnei Giovanni nu-i place sa fie refuzată, in mod
special de un figurant, si s-ar putea ca la cererea ei să fi dat afara din film, asa ca pentru binele tău...

JAKE: Asta-i ultima picătura, Charlie. Mă cac. Nu ma duc nicăieri. Să mă dea afara daca vor.
CHARLIE: Nu te stresa, du-te si stai acolo. O lasi pe ea să vorbească si gata.
JAKE: Ia uite la toti figurantii cum se holbează la mine. Unu nu-si ia privirea. Priviţi tamp si asteaptaţi.
CHARLIE: Îs gelosi. 40 lire pe zi, pe zi omule, si mai sunt trei saptamani, si n-ai de unde sa stii, ea
poate fi intrarea ta in lumea filmelor.

JOCK: Siguur! Sigur. Deci, vii? Ai zece minute.

CHARLIE:: baga mare Jake...(priveste in jur)...la ce va holbati măh....se duce să-i tragă un câine...doi
20
adulti îsi dau consimtamantul....(catre catering) iau eu savarina lui Jake Quinn.....pentru ca e la cafea
cu Caroline.....da, păi eu cu el si Caroline ne-am imprietenit....da da, cu friscă pe ambele....nu, ajung
două portii...

Caroline în centrul scenei stând în poziţie de yoga, cu muzica de rigoare

CAROLINE: Bună, ce mai faci?

JAKE: Bine.
CAROLINE: Cafea?
JAKE: Da te rog.
CAROLINE: Zahăr?
JAKE: Două te rog.
CAROLINE: Lapte?
JAKE: Da te rog. N-am timp decât 10 minute.
CAROLINE: Avem tot timpul din lume. Accentul tău e atât de minunat... esti draguţ să-mi citeşti
replicile să te înregistrez?
JAKE: Credeam că ai un prof din ăla de vorbire, profesionist.
CAROLINE: Am, dar nimic nu se compară cu accentul adevărat... şi în plus, tu arăţi muult mai bine...
JAKE: Hm... cum faci ca să intrii in the movie industry, care-i primul pas?
CAROLINE:(îi copiază accentul) In the movie industry, vai ce frumos... cum sună?
JAKE: Sună bine.
CAROLINE: Hai să-ncepem de la pagina 7.
JAKE: Tu cum ai început în carieră?
CAROLINE: Nu vrei s-auzi asta. Uite, primul monolog.
JAKE: Adică, mi-ar trebui un agent sau ceva?
CAROLINE:(nervoasă) Crede-mă ca nu vrei să te-apuci de filme. E o porcărie. E mega porcărie...
Acum te rog citeşte chestia asta.
JAKE:(citeşte)Rory, will your people ever accept me...
CAROLINE: Nu mormăi... trebuie să aud articulat... hai din nou...
JAKE: Da ştii, Maeve pân la urmă e dintre cei veniţi cu vaporul, n-ar vorbi ca localnicii.
CAROLINE: (iritată) Poftim?
JAKE: Ar fi fost educată în Anglia. Ar avea alt accent.
21
CAROLINE: Nu, că vrea sa se integreze. Întotdeauna şi-a dorit asta.
JAKE: Aşa-i, dar ea nu ar fi avut treabă cu localnicii decât după ce l-a întâlnit pe Rory. Şi nu prinzi un
accent aşa repede.
CAROLINE: Ştii ce, n-am timp să stau şi nu-mi spui tu mie ce poate sau nu poate să facă personajul
meu. Să ne rezumăm la cititul replicilor.
JAKE: Nu... cred că mai bine mă duc...
CAROLINE: Încă n-a expirat timpul.
JAKE: Îmi pare rău, cred că ba da.
Jake dă să plece...Caroline ţipă înainte ca el să iasă
CAROLINE: Jock! Am terminat cu domnul Quinn! (încearcă să vorbească cu accent) Rory, will your
people ever accept... Nu... prost... Rory... Rory... prost. (ţipă) Jock, cheamă-l pe John în momentul
ăsta.

JAKE (către Charlie):Aşa de căcat mă simt omule, ştii, să fiu folosit aşa.
CHARLIE: Deci ai fost un simplu obiect sexual cu accent. Am făcut şi eu figura asta odată cu o tipă...
am întalnit-o pe vapor, era franţuzoaică.
JAKE: Zicea că-i de căcat să faci filme.
CHARLIE: Face 6 milioane pe film şi zice că-i căcat, eu fac 40 de lire şi zic că-i mare stil.

AISLING: Linişte... potoliţi-vă... Când Maeve se apropie cu calu, toată lumea... vă opriţi din săpat şi vă
uitaţi la ea...
CHARLIE: (bucuros) Bun bun, Caroline Giovanni e-n scena noastră.
AISLING: Maeve nu e în cadru... aşa că mâna mea... uite-aici unde-o ţin... aici vă uitaţi... deci: când
filmăm, voi săpaţi până când ridic eu mâna... mâna mea e Maeve care se apropie pe cal... şi atunci vă
uitaţi la Maeve, la mâna mea aici. Când las mâna jos, vă uitaţi toţi la stânga, şi-l vedeţi pe Rory cum se
apropie călare de Maeve.
CHARLIE: Bun bun, Kurt Schneider va fi în scenă.
AISLING: Nici Rory nu e în cadru...
CHARLIE: Căcatu măsii, da chiar nimeni nu vine? Numai noi muncim aici?
AISLING: Deci, vă uitaţi la stânga, şi mâna lui Simon va fi Rory care se apropie călare de Maeve. A
înţeles toată lumea?
22
CHARLIE: Deci noi ne uităm deposedaţi la mâna ei, şi ne prefacem că-i Maeve călare pe cal, cum se
uită tristă la noi. O să-mi lipsească toată treba asta.
JAKE: Ce vrei să faci?
CHARLIE:(îşi scoate scenariul) Poate-l citeşte cineva şi zice: fratele meu... ce tare... şi-ţi zic omule, o
să fiu făcut pe viaţă.
JAKE: În visele tale.
CHARLIE: Şi atunci ce, să mă plimb ca prostu prin Irlanda, aşteptând după filme?
JAKE: Nici măcar asta nu mai merge... au cam filmat peste tot, nu mai e nimic nou.

SIMON: Deci reluam, si ţineţi minte: săpaţi... mâna aici... stop săpat... mâna mea acolo... cadru...
cameră... motor... gata Clem... Şiiii: Acţiune!
Muzică. Sapă. Se opres, .privesc sus, îşi mişca capetele ca şi cum ar urmării cai în galop şi se opresc.
Se uită în cealaltă direcţie, şi refac acţiunea....
JAKE:(incepe să râdă, râde incontrolabil)
SIMON: Cut... ce ţi se pare aşa amuzant amice?!
JAKE: Scuze... e greu de imaginat... ştii... mâna ei e Maeve pe cal... tatam tatam... şi pe urmă mâna ta e
Rory pe cal... tatam tatam... şi... scuze.
SIMON: Amice... timpu costă bani aici.
JAKE: Nu te lua de mine, toată lumea a râs.
SIMON: Da, bine. Liniştee, reluăm, şi acum, mai multă emoţie vă rog. (în barbă) Isuse Hristoase şi toţi
sfinţii pizdelor mamii lor de figuranţi.
Reiau actiunea dinainte, Jake şi Charlie de abia se abţin să nu râdă.
SIMON: Şii, Cut... rămâneţi în poziţii până verificăm polaroidele.

CHARLIE: Jake, ştii ce... dacă erai star, eu puteam să am grijă de tine, asistent personal, ştii... puneam
gagicile în şir indian la uşă, le verificam înainte, ştii tu, ca să nu te dezamăgească... ştii...ca ăla care
degustă mancarea la regină.
JAKE: Uite-acolo. Se-ntamplă ceva.
CHARLIE: Unde?
JAKE: Uite acolo. Fin arată ca dracu... şi ăla-i taică-su... tre să fie ceva belea... Fin...care-i baiu?

23
FIN: Taică-miu... a venit să-mi zică... e rău Jake... Sean Harkin a murit. S-a înnecat azi dimineaţă. Tata
zice că Danny Makin era la el, sus acolo pe deal, şi l-a văzut pe Sean intrând în apă... nu ştia dacă se
prosteşte sau nu, că era îmbracat... Danny a ţipat la el că ce face, şi Sean a ieştit afară din apă. Danny
nu ştia ce să creadă, şi l-a văzut pe urmă pe Sean cum intră înapoi în apă, şi nu mai iese. Era prea
departe să facă ceva, a coborât dealu şi a anunţat lumea... când l-au găsit... avea buzunarele pline cu
pietre... a ieşit din apă să-şi umple buzunarele cu pietre.

SIMON: Da. Polaroidu e în regulă. Mergem mai departe.

(Final Actul 1)

24
ACTUL II

AISLING: Linişte toată lumea... potoliţi-vă... când zic Acţiune, toată lumea strigă de bucurie şi-l
felicită pe Rory când iese din conac... este foarte importantă scena... este ultima scenă, când Rory a
devenit proprietarul conacului pentru că s-a căsătorit cu Maeve... şi voi ştiţi că vă veţi primii
pământurile înapoi. Toată lumea zâmbeşte, să văd zâmbete pe feţele tuturor, bucurie adevărată, multă..
ţineţi minte că este marele final fericit. Simon, gata, preia.
SIMON: Urlete de bucurie, Aisling, cadru, cameră, motor, şiii: Acţiune.
AISLING: Acţiune.

Muzică, actorii fug înainte, se opresc şi fac vagi încercări de ţipete bucuroase.

SIMON: Cut! Isuse Hristoase şi toţi sfinţii pizdelor mamii lor de figuranţi. Deci, toată lumea, vom
relua încă odată cadrul, şi încă odată, de câte ori trebuie. Deci... Rory s-a căsătorit cu Maeve, iar voi
ştiţi că el a moştenit pământul... arătaţi naibii mai multă bucurie... îl vedeţi pe Rory cum iese din conac,
şi acum el e proprietarul. Îl vedeţi, şi ţipaţi de bucurie. (toţi ţipă de bucurie) Deci haideţi cu energie.
Trebuie să iasă bine din prima, că ne ajung norii şi pierdem lumina. Cadru. Camera. Motor. Actiune.
(catre Aisling, chiar înainte ca ea să zică acţiune) stai. (oamenii ţipă, fără energie). CUT. Iisuse
Hristoase şi toţi sfinţii....

JAKE: Eşti ok Fin?

FIN: Sean întotdeauna zicea ca vrea să scape. Ura locu ăsta. Mereu îmi zicea: tu şi cu mine Fin, o să
scăpăm. Mereu acelaşi cuvânt. Să scăpăm. Vroia să meargă-n America. Să fie cineva. Ştii ultimu film
făcut aici, eram toţi copii, ne furau visele. Sean stătea şi se uita la ăia zi de zi.

25
SEAN: (la 12 ani) Ce fain ar fi să fim în film, nu Fin?
FIN: (la 12 ani)Bai câţi bani am face.
SEAN: Să nu mergem să-ntrebăm dacă ne lasă-n film?
FIN: Ar trebui să ne-mbrăcăm în costumele ale naşpa, şi eu nici mort nu mă las îmbrăcat cu jegurile
alea. Mă văd băieţii.
SEAN: Poate c-o să ne vadă... ştii, şi-o să ne ducă-n America, să facă un film cu noi, ca ăla care era
singur acasă, cum îi zice...
FIN: Tata n-o să mă lase niciodată.
SEAN: Nici dac-ajungi milionar?
FIN: Nu, eu tre să duc afacerea familiei mai departe.
SEAN: Îţi place mai mult să fi măcelar decât milionar?
FIN: Nu, dar tata..
SEAN: Să tai cadavre în loc să fi superstar.
FIN: O să mă gândesc, da tre să-i cer voie lu tata.
SEAN: Eu nu. Tata zice că oamenii trebuie să-şi găsească altceva de lucru, că nu mai e nevoie de
fermieri... Hei, tu de unde o să-ţi iei carnea dacă n-o să mai fie vaci?
FIN: Cum să nu mai fie vaci. Spui prostii... unde să se ducă toate?
SEAN: Nu ştiu, în America... cu toate camioanele ale şi rulotele şi toţi oamenii. Tata zice că satu ăsta
va murii, tre să intrăm neapărat în film.
FIN: Tata n-o să mă lase. Tata zice că oamenii visează prea mult.
SEAN: Taică-tu zice numai prostii....ăştia plătesc 30 de lire pe zi...pe ai mei o să-i ţin pentru America.

Timpul prezent

JAKE: poate s-a uitat cum am ajuns eu, şi şi-a dat seama că nu există visul america.

26
CLEM: Bună ziua. Eu sunt Clem, regizorul... vom relua încă odată scena... este o scenă esenţială... este
ultima scenă din film... importanţa ei este extremă. Acum să vă explic: înţeleg că este mai greu pentru
că nu filmăm scenele cronologic, şi ştiu că mulţi dintre voi nu cunosc toată povestea. Alo, alo. Atenţie.
(către Jake, care nu e atent)...deci, vreau să vă imaginaţi că atunci când Rory iese din casă, vă va
îndeplinii toooate dorinţele, toate visele voastre, oricare ar fi ele... Rory are toate soluţiile. Deci asta
vreau să văd pe feţele voastre... vom lua şi câteva close-upuri, aşa că vrem în pizda măsii să vedem
extaz pe feţele voastre.
JAKE: Pe pizda măsii extaz. Sean Harkin s-a sinucis ieri din cauza pizdii măsii de extaz.
CLEM: Uşurel.
JAKE: Imi cer scuze, doar că... sunt sigur că înţelegeţi că ne e greu să sărim în sus de bucurie.
CLEM: Da, cunoaştem situaţia, ne pare nespus de rău, dar scena asta trebuie să iasă bine... îmi cer
scuze pentru cuvintele prost alese, am să vă rog cu tot efortul să vă animaţi de bucurie... prea târziu, ne-
acoperă norii... pauză la figuraţie o oră, şi incercăm o scenă de interior... Aisling, dă pauză figuraţiei.

AISLING: Sigur Clem, toată lumea atenţie, pauză. Reluăm scena peste o oră, deci nimeni nu părăseşte
platoul... până la sfârşitul zilei! Vreau ca toţi să mergeţi acum la costume. Mâine filmăm marea scenă
de petrecere în curtea conacului... veţi avea costume noi, aşa că vă rog toată lumea să treacă pe la
garderobă.

CHARLIE: La naiba, Jake, nu mâine-i înmormântarea?

JAKE: Va trebui să-şi facă programul după noi... tot satu va fi acolo.
CHARLIE: Chiar şi aşa, normal ar fi să nu lucreze, în semn de respect.
JAKE: Măcar atât ar putea face.

CLEM: Oameni buni, deci, vă înţelegem, aveţi simpatia noastră, am şi trimis condoleanţe familiei din
partea întregii echipe de producţie. (Către asistent, incet) am trimis condoleanţe, nu?... dar sunt sigur că
şi voi, la rândul vostru înţelegeţi că din cauza vremii, suntem în urmă cu programul de filmare. Din
această cauză, cu toate scuzele de rigoare, ne este absolut imposibil să dăm liber la toată lumea pentru
inmormântarea de mâine... avem o zi lungă de scene programate cu majoritatea dintre voi în cadru,
începând de la primele ore ale dimineţii...
27
MICKEY: Trebuie să mergem să ne luăm rămas bun, într-un fel sau altul, cu toţii suntem înrudiţi.
CLEM: Ziua de mâine are o importanţă sporită pentru noi... azi ajung camioanele care transportă cortul
de nuntă, şi va fi instalat peste noapte pentru mâine, tot mâine ajung tocmai din Olanda nu ştiu câte
camioane cu flori, trei companii de catering sunt angajate pentru festinul de nuntă, şi totul trebuie să fie
gata filmat până la apus mâine.
MICKEY: Va trebui să faceţi pauză pentru înmormântare, că mergem toţi.

CHARLIE: Scuză-mă că te-ntrerup Clem, dar de ce nu filmezi scena aşa: la un moment dat toţi nuntaşii
pleacă la o înmormântare în sat. Pân la urmă e doar o poveste, nu? Se poate întâmpla, e ca în filme, nu?

CLEM: Suntem în urmă cu programul, şi dacă nu filmăm nunta mâine, s-a futut tot.
MICKEY: Aşa e-n viaţă.
CLEM: Nu. Voi înţelegeţi că fiecare zi de filmare ne costă un sfert de milion de dolari?
MICKEY: Şi atunci noi de ce primim doar 40 de lire pe zi?
CLEM: Nu ştiu. Oameni buni, uitaţi, cu toată simpatia, dacă facem pauză chiar şi două ore, intrăm într-
o criză majoră.... e din cauza vremii. Dacă nu terminăm filmarea mâine, va fi un dezastru. O să mă
calce producătorii pe coaie. Va trebui să închiriem un alt cort... producătorii nu acoperă costurile pentru
întârzieri... suntem gata să vă plătim 20 de lire în plus.

MIKEY: Jake, cât a zis?

JAKE: Nu destul Mikey.

CLEM: Oameni buni, serios... ascultaţi-mă,dacă chiar se ajunge în situaţia... vă putem concedia pe toţi.
Ţineţi minte asta.

MICKEY: Nu pot să ne concedieze, suntem pe rolă.

JAKE: cum adică Mickey?
MICKEY: Stem pe rolă, pe cameră, pe celuloză... steţi grei de cap? O s-arate penibil dacă în ultima
scenă, noi toţi, vom arăta ca o grămadă de alţii, nu? Stem pe celuloză, pe peliculă, steţi grei de cap? Îl
calcă producătorii pe coaie, da bocancu-i al nostru.

CHARLIE: Jake, un te duci...n-avem voie să plecăm de pe platou.

JAKE: Avem pauză o oră, tre să merg undeva.
28
Clopoţel de şcoală

JAKE: Părinte Gerard...ziua bună. Jake Quinn.

FRATELE GERARD: Jake Quinn, da,imi aduc aminte de tine... cum a fost în America?
JAKE: Bine...părinte, vreau să vorbesc cu tine de Sam Harkin.
FRATELE GERARD: Oribilă tragedie. Greu pentru toată familia. Şi atât de tânăr. Mi-aduc aminte de
primul an.

Flashback

FRATELE GERARD: Liniste liniste. Sean Harkin, vin-o te rog aici în faţă. Acum Sean ne va citi eseul
lui despre vaci... Haide Sean, nu te sfii.
SEAN: (la 8 ani) Vacile sunt nişte animale mari şi folositoare. Sunt mai folositoare decât oamenii. Sunt
mai folositoare pentru ca au carne, pe urmă au şi lapte, şi unt, şi pe urmă pot fi folosite şi pentru făcut
ghiozdane. Vacile sunt cele mai bune pentru că de pe urma lor trăiesc foarte mulţi oameni, şi sunt şi
liniştite dacă le dai mâncare şi apă şi le mulgi la timp. O vacă este folositoare şi când merge la baie
pentru că aven nevoie de bălegar ca să ingrăşăm pământul. Dacă eu aş fi o vacă m-aş simţi foarte
folositor. Mi-ar plăcea să fiu o vacă de lapte, ca să nu trebuiască să fiu omorât. Şi când o să cresc mare,
o să am cea mai mare cireadă din Karey.

Prezent

FRATELE GERARD: Era un copil bun, familie bună, pe urmă...s-a lăsat dus de val. Taică-su a vândut
pământu să aibă ce să le pună-n farfurie, şi odată cu pământu, şi şansele copiilor. Ce mai faci tu, Jake –
ce te-a adus inapoi din America?
JAKE: Dor de casă părinte Gerard... şi Sean, era genul care se deprima, sau ceva să explice...
FRATELE GERARD: Nici o fărâmă din el... nu-l atingea nimic, trăia în altă lume şi lumea arăta altfel
în capul lui! Imaginaţia asta... uneori poate fi un blestem.
JAKE: Şi despre ce vorbea, ce-şi dorea?
FRATELE GERARD: Sincer să-ţi zic, pân la urmă era la fel ca toată lumea... toţi visau să fie cântăreţi
faimoşi, staruri de film, fotbalişti... dac-ar fi zis vreunu că vrea să fie profesor sau dentist aş fi căzut
mort. Nu, problema cu Sean era....el chiar credea că ar putea fi orice-şi doreşte... şi uneori chiar credea
că e.
29
CHARLIE: Grăbeşte-te Jake, te căuta gură mare ăla, i-am zis că eşti pe budă.
JAKE: Mulţam Charlie. Eu unde eram?
CHARLIE: Stăteai chiar aici.

SIMON: Aisling, modificare. Lumina e perfectă pentru scena evacuării.

AISLING: O idee excepţională Simon. Localnicii sunt cam agitaţi, zic c-ar trebui să-i dăm drumu
repede.
SIMON: Linişte toată lumea... doamna Giovanni doreşte să vă adreseze câteva cuvinte...

JAKE: Tre să ne-aşezăm în genunchi.

CHARLIE: Las-o dracu.

CAROLINE: Uitaţi, îmi pare foarte rău pentru ce s-a întâmplat... ştiu că sunteţi o comunitate restrânsă
şi cu toţii sunteţi profund afectaţi... este o tragedie oribilă... vreau doar să ştiţi că vă apreciez enorm
pentru că sunteţi aici, şi lucraţi chiar şi în aceste groaznice circumstanţe... eu vă mulţumesc... şi... pur şi
simplu...vă mulţumesc.

CHARLIE: (aplaudă şi încurajează şi pe alţii să aplaude) Ce frumos din partea ei! Ştii, că pân la urmă,
nu avea de ce să facă asta.
JAKE: Ştii ce mă irită pe mine Charlie? Indivizii ăştia au impresia că treaba asta cu Sean n-are nici o
legătură cu ei.
CHARLIE: Păi n-are.
JAKE: Ba are, oribilă tragedie, îţi zic eu ce-i aia oribilă tragedie, oamenii ăştia umplându-i capu lui
Sam cu vise prosteşti.
CHARLIE: Şi cu ce e diferit puştiu de noi? Suntem la fel... ca mine, ca tine, ca toţi. Ce, noi nu visăm,
covoru roşu la picioare, mutra pe afiş... adică de ce nu ni s-ar întâmpla şi nouă dacă li s-a întâmplat
altora? Ei? Nu te fură niciodată visele astea? Suntem toţi la fel.
JAKE: Cu o excepţie. Stem vii.

30
AISLING: Linişte toată lumea vă rog... potoliţivă puţin... când sunteţi gata filmăm scena evacuării...
când Rory şi familia sunt evacuaţi... portăreii vin galopând, descalecă, şi intră în casă. Mai întâi scot
mobilierul, pe urmă familia... Nu nu, e scenă silenţioasă... nu e cu nervi... sunteţi oameni învinşi şi
resemnaţi... priviţi în tăcere.

JAKE: (către Charlie) Pshi, ce-au nimerit-o... îţi vine să crezi, adică... ca şi cum noi am sta fix cu
mâinile în sân să privim cum îs evacuaţi o familie dintr-ai noştri fără să deschidem gura... chiar şi-aşa...
un marş măh, ceva acolo. Învinşi şi resemnaţi... oh, lejer, se face...
CHARLIE: (către Jake) Eu nu-s învins. Nu încă. (scoate scenariul din buzunar). Dac-aş putea să fac o
persoană să-l citească. Ştii cum e. Ei zic altora... creşte ca bulgărele de zăpadă. Şi-am ajuns în filme.
JAKE: Charlie, ştii la fel de bine ca şi mine că dacă scenariul tău ajunge pe mâna lor, zboară direct în
lada de gunoi, şi nu-l mai citeşte nici dracu.
CHARLIE: Ştii ce, n-am nevoie de negativismu tău de căcat, mă-nţelegi?! N-am.
JAKE: Păi atunci fi realist Charlie...
CHARLIE: Nu nu, stai aşa...asta e real..
JAKE: Şi dacă zic ăştia că ai scris un scenariu de căcat şi n-ajungi nicăieri scriind căcaturi d-astea,
atunci ce faci?
CHARLIE: N-o să-i cred.
JAKE: Ba ai să-i crezi Charlie, şi ştii asta.

SIMON: Ok. Dăm drumu cu filmarea. Ţineţi minte... sunteţi învinşi şi resemnaţi. Cadru, cameră.
Motor. Acţiune. Ok Clem.
Joacă acţiunile enunţate de Aisling
SIMON: Excepţional... şi acum verificăm polaroidele şi dacă-s ok, am terminat azi... aţi auzit? Da, e
ok... azi am terminat... toată lumea verificaţi-vă listele şi telefoanele pentru dimineaţă... noapte bună şi
rugaţi-vă să n-avem probleme cu vremea, că altfel e rău pentru toţi.

31
MICKEY: Tipu ăsta, Simon, s-a luat de cap... să fie cum vrea ea de vreme, că plouă, grindină, zăpadă,
nouă tot să ne dea 40 pe zi.
CHARLIE: Şi cu înmormântarea? Fac pauză ca să ne lase să mergem?
MICKEY: N-au de ales. Am pus picioru-n prag... puterea poporului, nu Jake... fiţi atenţi: ei zic că
terminăm totu dacă au 8 ore de soare, eu îmi pun mâna uite-aşa spre vânt ştii... şi pe urmă mă pun la
pământ, că-l ascult, întelegi... şi p-urmă mi-arunc pălăria uite-aşa în aer, ca să văd cum cade, ştii, şi ea
cade cu borurile-n sus... aşa că le zic... arşită băieţi... n-o să fie urmă de nor.... şi i-a convins figura.
CHARLIE: Extraordinar.
MICKEY: Păcat că-i un maldăr de... cum ziceţi voi... vrăjeală. Ia uite-l pe ăla cu banii. Ăla da. Ăsta pot
să zic liniştit că-i o rază de soare. Ăsta nu-i vrăjeală. Ăsta-i pe bune..
JAKE: Ne vedem acolo Mickey. Charlie, îmi pare rău pentru mai devreme.
CHARLIE: E ok... înţeleg...
JAKE: N-am dreptu să mă iau de tine... măcar tu încerci să faci ceva cu scenariu ăla... Uite la Mickey,
omu ăla a fost martor cum i s-a dus dracului toată lumea, a trăit asta....şi acum marea lui realizare e că
apare pe generic într-un film american....stă în 40 lire pe zi aruncaţi de ăştia, şi trăieşte sperând la
următoru film....şi culmea, e-mpăcat cu asta.

JAKE: Ce mai faci Fin?

FIN: Jake, nimic de-aici nu-i pria lui Sean, ura satu ăsta... zicea că l-a dezamăgit... cu toţii l-am
dezamăgit... sigur, n-aveai ce face... aşa stăteau lucrurile. Nu-i vina nimănui... ştii, unii din noi au
acceptat că viaţa nu-i aşa grozavă... da el nu vroia... n-a mai ieşit nicăieri... stătea în camera lui şi se
uita la filmele lui... aia era realitate. Aia l-a ţinut... fime şi droguri.
JAKE: Ce s-antâmplat în ziua aia? Cu ce-a fost diferită de altele?
FIN: A-ncercat c-o zi înainte să intre-n film, dar era spart. Pe urmă, noaptea, în bar... toată lumea era
acolo... îi lingeau în cur p-americani, părea c-ar fi în lumea aia care şi-o visa... ştii, staruri americane,
filmele. Ştia că băieţii au cocaină... tăţi râdeau, făceau glume, şi el stătea, se uita, şi a încercat şi el. A
văzut-o pe tipă cum vorbea cu tine, şi după aia s-a dus şi el la ea...

32
Flashback Sean merge împleticit spre Caroline
SEAN: Caroline...tu eşti Caroline Giovanni.
CAROLINE: (panicată) Lasă-mă-n pace.
SEAN: Nu vreau decât să-ţi zic salut. Sunt Sean Harkin.
CAROLINE: Ţi-am zis să mă laşi în pace.
SEAN: Nu te-ating. Vreau doar să mă uit la tine.
CAROLINE: Jock...Jock...ăsta m-agasează....scapă de el.

Prezent
FIN: L-au aruncat în stradă....stătea afară pe stradă, am ieşit şi eu.
JAKE: Pe urmă m-a văzut cum am ieşit şi am plecat cu ea, nu?
FIN: Da.
JAKE: Şi ce-a zis?
FIN: Nimic.
JAKE: Ce-a zis...spune-mi!
FIN: Ţi-am spus că n-a zis nimic!
JAKE: N-are cum! N-are cum. Ceva a spus!
FIN: Ratat.. .ratatu pulii... Fin, ce dracu face ea cu ratatu ăla de Jake Quinn. Asta a zis.
JAKE: Dumnezeule, Charlie.
CHARLIE: Nu-i vina ta...nu-i nimeni de vină.
JAKE: Tre să ies d-aici.

SIMON: Iisuse Hristoase şi sfinţii pizdii mamii lui de actor figurant, da cum, 2 camioane de flori, cum
să le dai la gunoi, da ce, pentru ăsta nu s-au inventat pastile ca la restu... Iisuse... Aisling...Aisling.
AISLING: Da, Simon.
SIMON: Aisling, facem scenă de exterior. Kurt e alergic la flori, şi vrea să le scoatem din cort...
Christosu... două futute de camioane de flori futute.
AISLING: Nuuu, nu le putem returna?
SIMON: Sigur, ofilite exact la timp să treacă graniţa cu Olanda. Nu, că ăsta-i coşmar. Patru ore pierdute
pe aranjamete florale ca să ne-anunţe lăbaru că are alergie. La flori! ŞI OPREŞTE DRACU MUZICA
AIA!... aranjaţi decoru pentru scena de dans pe stradă.
AISLING: Se face, Simon.
33
JAKE: Auzi Simon, dacă n-ai ce face cu florile, azi e-nmormântarea lui Sean Harkin.
SIMON: Nu depinde de mine. Şi-ţi zic clar: până fac legătura cu Statele şi găsesc disponibil pe vreunul
dintre producători ca să întrebe alt producător ca să-ntrebe şi ăla producătoru executiv, puştiu va fi
îngropat de-o săptămână şi-o să avem ditai camioanele de flori stricate de dat la gunoi... Iisuse, o iau
razna.

CAROLINE: Scuză-mă Simon... Jake, e foarte frumos din partea ta, şi poţi fi sigur că florile vor fi
livrate la capelă... Simon, acum te ocupi de asta. Acopăr eu toate costurile.
JAKE (acru). Mersi.
CAROLINE: Îmi pare sincer rău, trebuie să-ţi fie foarte greu.
JAKE: Da. Îmi e foarte greu... mai ales când mă gândesc cum m-am comportat, cum te-ai comportat tu
şi toată lumea cu el, de parc-ar fi un căcat pe talpă.
CAROLINE: Poftim?!... nici nu l-am cunoscut.
JAKE: Aşa-i. Da l-ai dat afară din baru lui, în satu lui, de faţă cu oamenii lui. Aia-i umilinţă... poate te-
ajută la roluri să te prinzi cum i-a distrus stima de sine.
CAROLINE: Habar n-am despre ce vorbeşti.
JAKE: Sigur că n-ai. Veniţi aici, ne folosiţi, folosiţi locu, dispăreţi şi aveţi imresia că n-aţi lăsat nimic
în urmă.
CAROLINE: Ştii ce, noi muncim din greu în industrie, şi eu am muncit din greu pentru tot ce-am
obţinut în viaţă, şi n-am folosit niciodată pe nimeni.
JAKE: Sigur, dar tu şi cu industria ta pentru care munceşti din greu pot fi unu din motivele pentru care
puştiu ăla a făcut ce-a făcut.
CAROLINE: nu fii ridicol.
JAKE: Ai dreptate. Mă cheamă acum să dansez şi să ţopăi de-a lungu străzii, pentru marele final fericit.
Aşa e. Sunt ridicol.

Jake pleacă. Caroline stă un moment, pleacă şi ea. Muzică. Charlie şi Jake

SIMON: Cut.... Minunat...dacă irlandezii se pricep la ceva, ăla-i dansu.

JAKE: Aşa vorbeşte de parcă n-ar fi irlandez.
SIMON: Da amice, aşa e, pentru că de fiecare dată când o daţi voi în bară, mi-o iau eu...ştii
expresia...sunt irlandezi, ce vrei mai mult de la ei? Din păcate pentru mine, ne includ pe toţi, ca naţie...
34
Aisling, dă-le liber pentru înmormântare... au o oră jumate... zile că cine vine mirosind a băutură va fi
dat afară.

MICKEY: Sfântă Marie, auzi... înmormântare fără băutură! În viaţa mea n-am auzit aşa ceva, şi-am fost
la mai multe decât voi toţi la un loc. Auzi, inmormântare pe uscat, în Kerry, se duce lumea de râpă?

Jake şi Charlie stau faţă în faţă, ca la biserică. Charlie strănută.

CHARLIE: Florile măsii....alergia mea nu-i la fel de importantă...

JAKE: Cum poa' să facă asta?... i-a lăsat să o ducă în faţă, lângă familie... nici măcar nu-l cunoştea... l-a
dat afară din bar ca pe un gunoi... scârba...
CHARLIE: E-n faţă că a plătit florile, de aia... Oricum, e un gest frumos faţă de familie. Hai, calmează-
te, nu da vina pe ea... n-avea cum să ştie că puştiul o s-o mierlească.
JAKE: ...îs atât de...
CHARLIE: Încetează!
JAKE: Nue, doar că nu ştiu ce să fac... nu am nimic cu ea... nici cu alticneva din filmul ăsta...E...
CHARLIE (strănută). Dă-mi voie? Mă mut pe-un alt rând... florile măsii...

Interviu
REPORTER: Doamnă Giovanni, a afectat această înfiorătoare tragedie filmările la Quiet Valley?
CAROLINE: După cum vedeţi, majoritatea actorilor şi echipa de producţie se află aici pentru a-şi
prezenta condoleanţele... deci da, a afectat, dar oamenii sunt puternici şi rezilienţi şi au decis să
continue filmările în dupăamiaza aceasta.
REPORTER: Doamnă Giovanni, l-aţi cunoscut pe Sean Harkin?...
CAROLINE: Nu l-am cunoscut, dar din ce am auzit a fost un foarte iubit fiu şi prieten... suntem cu toţii
foarte şocaţi de eveniment. Vreau doar să mă întorc la maşină... vă rog!
REPORTER: Am aflat că îşi dorea să joace în acest film.
CAROLINE: Nu am de unde să ştiu asta... (se îndepărtează)Jock, sunt gata.
REPORTER: Şi ce părere aveţi despre Irlanda?
CAROLINE: O, este atât de minunată... zona rurală este atât de dramatică.
REPORTER: Şi cam pe când vom putea viziona The Quiet Valley?
35
CAROLINE: Bănuiesc că anul viitor.
REPORTER. Toată ţara va aştepta cu nerăbdare acest eveniment, şi vă mulţumim, Doamnă Giovanni.
Kevin Doherty pentru RTE în Regiunea Kerry.

Muzică de fundal
SIMON: Volumul e bun, mulţumesc! Se poate să vină toată lumea în cort? Trebuie să pregătim platoul
şi vrem să poziţionăm cadrele de interior... va merge greu şi va dura mult, deci fiţi pregătiţi...
CHARLIE: Pregătit Simon, eu Charlie sunt mereu pregătit... am fost cercetaş...

JAKE: Care-i treaba cu tine Charlie?... de fiecare dată când zic ceva, mai greu aşa, de gândit,tu te faci
că dispari...
CHARLIE: De la ce te-ai luat?
JAKE: În capelă... ai plecat de lângă mine.
CHARLIE: Aveam alergie.
JAKE: O dai întoarsă de cum nu-ţi convine lumea reală... schimbi subiectul, faci glume de căcat la
nesfârşit... şi care-i treaba cu Ziua fericită a lui Charlie?... nu poţi fi măscărici tot timpul.
CHARLIE: A?... Cine zice că nu pot?... sau poate vrei să fiu deposedat, învins şi resemnat... asta ţi-ar
convenii, nu?
JAKE: Nu, vreau doar să ştiu care-i treaba cu tine.
CHARLIE: N-ai tu treabă.
JAKE: N-ai făcut nimic în viaţă, şi tot fugi aiurea, şi culmea că pe mine mă irită şi mă stresează chestia
asta, nu pe tine. Care-i treaba cu tine: Vreau să ştiu
CHARLIE: Cine zice că fug aiurea?... eu fac lucruri... am scenariul meu... asta-i aiurea...
JAKE: Mai citeşte-odată marele tău scenariu de căcat... e cea mai mare grămadă de căcat care-a fost
scrisă vreodată pe planeta asta de căcat...
CHARLIE: (se aşează pe jos) Eşti mârlan... de ce faci asta? Eu nu ţi-aş face asta niciodată.
JAKE: Charlie, e ca toate filmele proaste pe care l-ai văzut vreodată la un loc... n-are poveste, n-are
personaje... sau ce, nu-mi zii că-i dup-o întâmplare reală... eşti tu marele eroul principal, care merge în
căutarea răufăcătorilor şi-i extermină pe toţi... ca Sean? Trezeşte-te, tâmpitule!
CHARLIE: Şi atunci ce? Să fiu ca tine, nu? Îi urăsc pe toţi şi toată lumea-i de vină pentru viaţa mea de
căcat?
36
JAKE: Da, aşa e! şi-i deajuns să mă uit în jur, şi la fel ar trebui să faci şi tu...
CHARLIE: E vorba de Sean, nu? Te foloseşti de puştiul ăsta ca sa-ţi justifici mizeria asta de viaţă... ai
vrea tu să fie vina ta... ai vrea să poţi să-ţi zici: „Puştiul a murit din cauza mea!”...dar nu e, crede-mă,
nu eşti tu atât de important.
JAKE: Aş fi putut să-i dau speranţă.
CHARLIE: N-ai fi putut să-i dai nimic.
JAKE: Ba da!
CHARLIE: Ba nu!... era deja prea târziu.
JAKE: Nu era.
CHARLIE: Ba era... eu ştiu
JAKE: Ştii pe dracu.
CHARLIE: ...am fost şi eu în pielea lui Sean: m-am trezit într-o dimineaţă, m-am uitat în jur, şi nimic,
nu vedeam nimic...vedeam tot nimicul ăla...aşa..o gaură mare şi neagră plină de nimic... şi am vrut să
mă arunc şi eu în gaura aia, să mă duc cât de adânc se poate, să nu mai trebuiască să fac faţă la încă o
dimineaţă... şi când m-am trezit la spital, ştii la ce m-am gândit?...care-a fost primul meu gând...
Charlie, eşti un bou idiot, nici măcar să mori cum trebuie nu eşti în stare...
JAKE: Charlie... pare rău... îmi pare rău, frate...
CHARLIE: E ok, e doar ziua asta... puştiul ăla îngropat...toată lumea pe ace... nu mă băga în seamă...
JAKE: Charlie, îmi pare rău de ce am zis de film... uite, dacă vrei... îl mai citesc o dată...

AISLING.: Alo, voi doi.... în momentu ăsta aţi intrat în cort, lăsaţi discuţiile... mesele au fost amenajate
ca pentru banchet... nimeni nu se-atinge de mâncare până nu filmam...
SIMON: Aisling, Aisling, scoate-l pe beţivanul ăla de pe platou.. acum. Clem mai are-o secundă şi-o ia
razna... Am zis în momentu ăsta...ia-l mă pe ăla d-aici, nu vezi c-a dărâmat deja masa de şampanie.. dă-
l afară... (la walkie-talkie) Chemaţi paza! De ce nu? E ok, mă ocup eu – Hai, te-ai distrat, acum valea!
MICKEY: (beat) Nu mă pot da afară, sunt pe rolă, Jake... nu mă pot expedia, eu voi râde la urmă,
MICKEY Riordain...
(cântă) După o veghe lungă, vestul dormind
Vestul dormind, Alas și-al meu Aisling ațipind
Când Connaught şade picotind
Lacuri, câmpii, păduri se-ntind...
Din est vezi cavaleri venind.
37
SIMON: Ce naiba!... (spre MICKEY) Bine...consideră-te avertizat... mişcă!
MICKEY: Nu mă poţi expedia, sunt pe rolă.
SIMON: Sunteţi trei sute şi cinzeci pe rolă... nimeni nu va observa, acum şterge-o şi nu te mai întoarce.
MICKEY: Nu mă poţi expedia...sunt singurul figurant supravieţuitor din The Quiet Man, nu mă poţi
concedia...
SIMON: Mişcă sau chem poliţia!
MICKEY: Guriţă, tu uite-te bine pe ce calci, că pământu ăsta-i a lu bunicu, şi tu gură largă mă dai afară
de pe pământu lu bunicu, pe mine, Mickey Riordan, tu-mi zici mie să plec de pe pământu meu....se
duce lumea de râpă Jake, ce se-ntâmplă cu căcatu ăsta de lume.
SIMON: Aisling, cheamă paza te rog, vom avea probleme. Moşneagu nu vrea să plece.
MICKEY: Nu!.. nu-i nevoie de pază... am văzut ce-aţi făcut cu micu Sean când l-aţi dat afară din bar la
el acasă. Cu mine nu vă merge... Mă duc singur. Mă duc când am eu chef. Adică, mai exact...
acum....demisionez.
Cântaţi ohoh lăsaţi omul să se elibereze
prin năpasta vântului şi-a mării, să se înfiereze

CHARLIE: Jake, nu mai suport... Eu acum am să mă duc în cort şi-o să fac ceea ce mi s-a spus să fac,
am să-mi ţin capu jos şi gura închisă. Punct. Şi să nu te-aud că-ncepi iar, pentru că nu mai suport. Mi-a
ajuns. Pân-aici.
JAKE: Charlie, stai!
CHARLIE: Gata!
JAKE: Nu, ascultă-mă: ţii minte ce ziceai mai devreme, când nu vroia regizorul să se oprească pentru
înmormântare, ai zis: e doar o poveste, se poate întâmpla, e ca-n filme, poţi face ce vrei... Ai dreptate
Charlie, e o poveste... dacă era o poveste despre un film care se toarnă şi un tânăr care se sinucide...
adică, starurile devin figuranţi, iar figuranţii devin staruri... deci ar deveni povestea lui Sean şi Mickey
şi a tuturor oamenilor din sat.
CHARLIE: Da, şi...
JAKE: De ce să nu se poată face? Nu avem şi noi dreptul să ne spunem povestea, da aşa cum vrem noi
s-o spunem?
CHARLIE: Da sigur. Şi-o s-o spunem de la coada vacii între două mulsuri...
JAKE: (încântat) Vaci...vaci... asta e... genial, Charlie... cu vacile începe, cu vacile se termină... că în
38
timp ce se ducea la fund, n-ainte să moară, vacile-au fost ultimul lucru pe care la văzut. Vacile care ar fi
trebuit să fie viitorul lui, privindu-l cu ochii bulbucaţi...ce părere ai, Charlie?
CHARLIE: Adică tu, zici chiar să facem noi filmul ăsta?
JAKE: De ce nu? Ha? Tocmai am fost martori la toată tărăşenia, nu?... Şi tu ai fost acolo... unde a fost
şi Sean, ai putea să intrii în pielea lui mai bine decât oricine... poţi să scrii scenariu ăsta...
CHARLIE: Sigur că pot...după ce mi-ai zis de toată grămada de căcat...
JAKE: Povestea era, da... dar tu ai scris-o...te-ai aşezat pe ea şi ai scris-o...
CHARLIE: Şi cine ne va băga pe noi în seamă?
JAKE: Obligat te gândeai că cineva te va băga în seamă. Dacă nu, de ce dracu-l fluturai pe sub nasu
tuturor?
CHARLIE: Ştiam că n-o să se uite pe el...am ştiut că n-o să-l citească nimeni.
JAKE: Acuma mănânci căcat!
CHARLIE: Mai zi asta o dată şi ţi-o iei... marele Jake care urăşte lumea...nu mai rezist s-o dau încă o
dată în bară... înţelegi?
JAKE: Înţeleg...Charlie, înţeleg... pe bune... doar că... nu ştiu cum să zic... Charlie, noi doi suntem
rataţi, nu avem nimic, nu avem nici o direcție, dar pentru prima dată în viața asta simt că pot să fac ceva
cu adevărat... dac-avem încredere în noi nu poa să ne-atingă nimeni... și simt că asta ar putea să meargă,
Charlie, pe bune...Te rog să încerci, n-avem nimic de pierdut, nici bani, nici reputaţie, nici lucruri.
CHARLIE (indignat). Eu am cortu.
JAKE: Ăsta-i numele... Canvas Productions
CHARLIE: Ce?
JAKE: Bună idee, Charlie.
CHARLIE: Hei, stai puţin, eu nu...
JAKE: Avem povestea, mergem la unul din oamenii ăştia şi-i întrebăm: spuneţi-ne unde tre să mergem
acum... toţi au început de undeva.
CHARLIE: Îs prea ocupaţi să-şi facă loc în industrie, n-au ei timp să se-uite la alde noi..
JAKE: Mîine la micul dejun mergem la om, Clem, regizorul... ştii ...că mânâncă singur la masă...
CHARLIE: Şi-i spunem ce?
JAKE: Facem planu diseară. Stabilim strategia în biroul nostru de producţie.
CHARLIE: A?
JAKE: În cort... Canvas Productions... Ai să vezi tu, uite-aşa o să plutim cu cortu pe bursă.
CHARLIE: Da, şi dacă dă o ploaie, să vezi tu cum plutim pe apa sâmbetei.

39
CLEM îşi clefăie micul dejun şi cugetă

JAKE: Deci ultima imagine pe care o vezi: Sean intră în apă şi vacile privindu-l blând cu ochii
bulbucaţi... vacile care ar fi trebuit să reprezinte viitorul lui, privindu-l cum se duce la fund.
JAKE: Deci, Clem, ce părere ai?
CLEM: Nu e destul de sexy...
JAKE: Ce... cum adică?
CLEM: Dar dacă puştiul ar fi urmărit de traficanţii de droguri?
JAKE: Dar nu era...
CLEM: În cinematografie nu e vorba despre viaţa reală... scuză-mă o secundă... (vorbeşte în walkie
talkie) Aisling, dragă, poţi să-mi mai aduci nişte cafea... fără zahăr... da, am grjă la siluetă... eşti o
bijuterie... (spre Jake). Unde rămăsesem?... Da... trebuie să aibă puţină dragoste...
JAKE: Da are.... Iubea pământul, vacile...
CLEM (tresare). Aha, am o idee super, dacă Fin ar fi fată... fata care încerca să-l ţină pe drumul cel
bun?
JAKE: Fin e băiat. E amicu lui, e tot ce avea Sean, cu fetele nu se descurca.
CLEM: Eh, doar încerc să-ţi spun, n-ai să-l poţi împinge dacă nu ţii cont de elementele... mulţumesc
Aisling, eşti un înger... suntem gata pentru prima dublă?

AISLING: Aproape gata, Clem.

CLEM: Bine, mă anunţi, mai stau un pic aici cu băieţii... băieţi, de ce nu mergeţi voi la Comisia
Irlandeză de Film?

JAKE: De ce? Chestia asta se poate întâmpla oricui, oricărui puşti din orice zonă rurală din lume.
CLEM: Aşa e, dar nu e destul de comercial. Câţi oameni crezi că vor să vadă un film despre o
sinucidere? Oamenii vor finaluri fericite. Au destulă dramă-n viaţa lor. Oamenii nu merg la film ca să
se deprime.
JAKE: Cum poţi avea un final fericit la un puşti care se îneacă?
CLEM: Nu se mai îneacă.
JAKE: Dar s-a înecat.
CLEM: Nu...
JAKE: Ba da...
CLEM: De fapt, fermierul care îl vede în apă îl salvează, exact la ţanc.
40
JAKE: Şi apoi ce se întâmplă?
CLEM: Păi aşa se termină.

AISLING.: Suntem gata, Clem.

CLEM: Super... trebuie să plec...a, apropos, aveţi un nume pentru film?

JAKE: Da... Pietre în buzunare

CLEM: Ce părere ai despre asta, Aisling?... ca titlu de film...

AISLING: Nu zice prea multe... nu e foarte atrăgător... puţin cam banal...
CLEM: Fetiţa învaţă repede... corect Aisling, să mergem

CHARLIE: Primul şut în fund...şi Canvas Productions a fost lansată abia aseară... ăsta tre să fie un
record.
JAKE: Crezi că au dreptate?
CHARLIE: Nu... nu... Jake... nu au...
JAKE: În măsa... nici eu nu cred... futu-i... Ştii, el tot vorbea, şi eu tot îmi spuneam... greşeşti omule,
greşeşti... Charlie, pentru prima dată în viaţa asta am incredere.
CHARLIE: Aşa de tare-s obişnuit să cred că tot ce fac e sortit eşecului...
JAKE: Nu şi de data asta, Charlie.
CHARLIE: Nu, nu şi de data asta Jake.
JAKE: Deci ai scena de început a filmului, oameni venind pe platou şi întrebând pe Domnul Harkin
dacă mai pot trage o dată scena cu peisajul... dar observăm totu din punctul de vedere al personajului,
care e doar un băieţandru.

Se sting luminile

Sfârşit

41